Plumb

Poezia simbolistă Plumb deschide volumul cu acelaşi titlu,apariției

apărut în 1916, şi reprezintă o emblemă a universului poetic bacovian.
Motivul solitudinii apăsătoare este elementul de recurență în volumul de
debut, Plumb.

Tema poeziei o constituie condiția poetului într-o societate lipsită de

aspirații şi artificială. Lumea ostilă şi stranie, conturată de câteva pete de
culoare este proiecția universului interior, de un tragism asumat cu
luciditate.

Textul poetic se înscrie în lirica simbolistă prin: folosirea simbolurilor, tehnica

repetițiilor, cromatica şi dramatismul trăirii eului liric. Dramatismul este
sugerat prin corespondența ce se stabileşte între materie şi spirit. Textul
creează o atmosferă, sugerează o stare de apăsare, dar nu cuprinde niciun
termen explicit al angoasei, totul putând fi dedus din descrierea cadrului.

Cultivarea simbolului este o altă caracteristică a curentului. Simboluri

recurente ale operei bacoviene, precum plumb, cavou, singur, organizează
discursul liric şi conferă ambiguitate prin plurivalența
semnificațiilor.Muzicalitatea interioară este dată de paralelismul sintactic, de
repetiția obsedantă a unor cuvinte (lexemul „plumb"),a anumitor vocale şi
consoane sau a laitmotivului „stam singur" şi de pauze (cezură, puncte de
suspensie), care transmit senzația de împietrire, spaima de moarte și de
vidul existențial.

Titlul poeziei este simbolul plumb, care sugerează apăsarea, angoasa,

greutatea sufocantă, cenuşiul existențial, universul monoton, închiderea
definitivă a spațiului existențial, fără soluții de ieşire.
Titlul poeziei constituie şi simbolul central, dar un simbol plurivalent.
Ocurențele cuvântului plumb, reluat de 6 in poziții simetric distribuite în cele
două strofe, configurează atmosfera lirică. Semnificațiile cuvantului plumb se
construiesc pe baza corespondențelor dintre planul subiectiv/uman şi planul
obiectiv/cosmic. Ca element anorganic sugerează moartea; prin greutate
denotă apăsare sufletească, sufocantă, prăbuşirea interioară; culoarea gri
poate reda tristețea, monotonia, plictisul, angoasa, cenuşiul vieții cotidiene,
mediul meschin; lipsa de viață,absența sentimentelor, singurătatea;

Versul-incipit „Dormeau adânc sicriele de plumb" cuprinde două simboluri

obsedante ale liricii lui G. Bacovia, sicrie şi plumb, ce conduc la identificarea
câmpului lexico-semantic al morții, ca şi verbul la imperfect cu determinare
adverbială dormeau adânc care actualizează motivul somnului (moartea ca
un somn adânc). Versul aduce prima reluare a titlului a plumb, cuvânt plasat
la final de vers pentru a sugera închiderea, imposibilitatea evadării.

Prin atmosferă, muzicalitate, folosirea sugestiei, a simbolului și a

corespondentelor, zugrăvirea starilor sufletești de angoasă, poezia Plumb se
incadrează in estetica simbolistă.

Receptată de critica mai recentă ca o poezie modernă, având drept trăsături

de profunzime intuiții metafizice, sentimentul de vid, de solitudine, viziunea
descompunerii universale, creația lui G. Bacovia are capacitatea de a
exprima golul, negația.