O scrisoare pierdută

de I.L.Caragiale
Ion Luca Caragiale este scriitorul român reprezentativ al „epocii marilor clasici", a scris
nuvele, schite si piese de teatru.
Opera literară ,,O scrisoare pierdută" este o comedie de moravuri sociale și politice
scrisă de dramaturgul Ion Luca Caragiale în anul 1884 și publicată în revista ,,Convorbiri
Literare". Este o capodoperă a genului dramatic, opera aparținând realismului clasic.
Comedia este o specie a genului dramatic, care stârneşte râsul prin surprinderea unor
moravuri, a unor tipuri umane sau a unor situații neaşteptate, cu final fericit. Personajele
comediei aparțin unor tipologii clasice; sursa principală a comicului este contrastul dintre
aparență și esență. Sunt prezente formele comicului: umorul, ironia şi diferite tipuri de comic
(de moravuri, de situație, de caracter, de limbaj şi de nume).
Comedia aparține realismului clasic prin: satirizarea unor aspecte sociale, spiritul de
observație acut, veridicitatea obținută prin tehnica acumulării detaliilor, individualizarea
“caracterelor" prin limbaj.
O primă trăsătură a comediei este comicul de intenție ce este o modalitate foarte aparte
în literatură, ilustrând atitudinea autorului față de personaje și situațiile în care acestea
acționează. Caragiale își iubește cu patimă personajele, îi e dragă lumea aceasta degradată,
care-i dă posibilitatea să ridiculizeze, să satirizeze, punând în situații absurde oamenii acestei
societăți corupte, meschine, perfide și folosind - in principal - sarcasmul. De aceea,
spectatorii, cititorii iubesc la rândul lor personajele lui Caragiale, deși unele sunt de-a dreptul
grotești (Agamemnon Dandanache), ba chiar, multe dintre replicile lor sunt rostite și astăzi cu
veselie și plăcere, întrucât ele nu și-au pierdut deloc sensul și esența.
O altă trăsătură este comicul de nume, unde Caragiale are un rafinament aparte în
alegerea numelor, sugerând prin ele nu numai o trăsătura dominantă, ci chiar un întreg
caracter: Zaharia Trahanache, sugerează capacitatea de a se modela ușor, îl modelează
interesul, Farfuridi-Brânzovenescu, cuplu comic cu nume cu rezonanțe culinare, Pristandan
numele acestui personaj este luat dintr-un joc moldovenesc în care se bate pasul într-o parte și
în alta fără să se pornească niciunde etc.
Tema comediei constă în satirizarea vieții publice şi de familie a unor politicieni din
societatea românească de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Comedia înfăţişează aspecte din
viața politică, lupta pentru putere în contextul alegerilor pentru Cameră, şantajul, falsificarea
listelor electorale, dar şi aspecte din viața de familie, triunghiul conjugal Zoe-Trahanache -
Tipătescu, a unor politicieni corupți.
O primă secvență epică importantă pentru ilustrarea temei este scena în care Nae
Caţavencu îl îmbată pe cetățeanul turmentat sustrăgându-i scrisoarea pe care o transformă
într-un instrument de şantaj. Acesta ameninţă că va publica scrisoarea dacă nu primește
sprijin politic din partea partidului condus de Trahanache, în vederea alegerii lui în funcţia de
deputat.
O altă secvență epică este reprezentată de încercările celorlalte personaje implicate de a
rezolva această problemă. Tipătescu ordonă arestarea lui Caţavencu și percheziționarea casei
acestuia. Zoe este tentată să accepte șantajul convingându-și amantul să negocieze cu
Caţavencu, iar Trahanache găseşte o poliţă falsificată prin care Caţavencu fură banii
asociației şi încearcă să răspundă acestuia tot printr-un şantaj. După discursul lui Farfuridi şi
Cațavencu este anunțat drept candidat Agamemnon Dandanache. În urma agitaţiei iscate
Caţavencu îşi pierde pălăria în care era ascunsă scrisoarea, pălăria este găsită de cetăţeanul
turmentat, iar acesta o înapoiază Zoei.
Un element de structură și de compoziție este titlul ce pune în evidență intriga și
contrastul comic dintre aparență și esență. Pretinsa luptă pentru putere politică se realizează,
de fapt, prin lupta de culise, având ca instrument de șantaj politic ”o scrisoare pierdută”,
reprezentând totodată pretextul dramatic al comediei. Formularea nehotărâtă ”o scrisoare”
reprezintă banalitatea întâmplării, iar pierderea succesivă a acesteia amplifică repetarea
întâmplării în contexte diferite, dar cu același efect.
Un alt element de structură este conflictul dramatic principal ce constă în lupta pentru
putere dată între două grupuri politice opuse: Ștefan Tipătescu, Zaharia Trahanache și soția
acestuia, Zoe pe de-o parte, iar de cealaltă parte o grupare independentă reprezentată de Nae
Cațavencu, un avocat ambițios și proprietar al ziarului ”Răcnetul Carpaților”. Conflictul
principal are la bază contrastul dintre aparență și esență a personajelor politice, iar conflictul
secundar este reprezentat de grupul Farfuridi – Brânzovenescu, care se tem de trădarea
prefectului.
În concluzie, opera “O scrisoare pierdută" este o comedie de moravuri, de factură realistă şi
clasică, în cadrul căreia abundă tipurile de comic, autorul satirizând cu ajutorul acestui
instrument societatea cu tarele ei, prin prisma vieţii familiale şi a celei politice, punând în
evidenţă defecte ale unor personaje conturate prin numeroase modalităţi originale.