De-a lungul mileniului sau de existenta, imperiul Bizantin, succesorul estic al Imperiului roman, a

trecut prin numeroase perioade mai mult sau mai putin prospere, existand din perioada dee tranzitie a
antichitatii spre evul mediu pana la tranzitia din evul mediu in modernitate.

Cadrul geografic la care era subus imperiul i-a fost atat o binecuvantare cat si un blestem. Intai,
pozitia la limita dintre Europa si Asia a permis trecerea a numeroase rute comerciale prin teritoriul
Imperial. De asemenea, controlul stramtorilor Bosfor si Dardanele a facilitat o manipulare a comertului
in Marea Neagra. Toti acesti factori au fost indispensabili in economia bizantina. O astfel de pozitie si
putere economica a deschis, adesea, cai de edxtindere teritoriala atat in est cat si in Vest.

Totusi, agresiunea si extinderea nu puteau sa vina exclusiv din Bizant. Istoria imperiului il
surprinde chiar intr-o pozitie mai mult defensiva decat ofensiva. Invaziile si regatele barbare din
nordvest, persanii, arabii si mai apoi turcii din sud-est pun imperiul sub ceea ce pare a fi o situatie de
aseiu aproape continuu.

Bizantul si-a intalnit adevaratul apogeu teritorial in timpul imparatului Iustinian, un conducator
cu adevarat capabil in ceea ce priveste probleme de la administratie si teologie, la razboi si diplomatie.
In timpul acestei domnii, Bizantul recupereaza intreaga Italie, rezista barbarilor in peninsula Balcanica si
recupereaza teritorii si in Estul Mijlociu si Iberia. Pe plan diplomatic, reuseste sa isi inchida temporar
frontul estic printr-o pace cu Persia, lucru care permite concentrarea fortelor in vest. S-ar putea spune,
totusi, ca Iustinian a avut ghinionul de a conduce bizantul intr-o perioada marcta de epidemii si chiar
dezastre naturale. O epidemie de ciuma ii si poarta numele.

Tocmai acesti factori aflati inafara controlului imparatului au adus imperiul in ceea ce pare un
lung si continuu declin dupa moartea acestuia. In cele din urma, Anatolia si Balcanii raman singurele
teritorii bizantine. In balcani, bizantul ajunge sa se confrunte in mod continuu cu popoarele slave si cu
bulgarii. In Anatolia, conflictul este purtat impotriva musulmanilor, mai ales a turcilor selgiucizi, care
ajung sa preia aproape toata peninsula.

In timpul celei de-a patra cruciade, adevarata amenintare vine de la cruciati. Constantinopolul
este jefuit de catolici, Iar imperiul bizantin este de facto dizolvat timp de cateva decenii, pana la
restaurarea savarsita de Imperiul de la Niceea.

Urmeaza conflictele cu statele succesoare turcesti, preponderent cu ceea ce va urma sa devina

Imperiul Otoman. Acest nou stat aduce Bizantul la un teritoriu care cuprinde doar o mica parte din sudul
greciei si Constantinopolul. In cele din urma, artileria moderna europeana folosita de otomani reuseste
sa darame zidurile pana atunci aproape impenetrabile ale Constantinopolului, punand astfel capat unei
continuitati romane milenare.

Concluzionand, in timp ce Europa si lumea musulmana treceau prin evul mediu, Bizantul, desi cu
o adevarata superioritate culturala si tehnologica, a ramas pana la cadere sub asediul barbar inceput la
finalul antichitatii.