Epoca lui Iustinian și „Evul întunecat”

bizantin. Sfârșitul secolului al VI-lea

șiînceputul secolului al VII-lea.

Tema de seminar sustinuta de German Ciprian

Universitatea de Medicina, Farmacie, Stiinte si Tehnologie „George Emil Palade” Targu Mures
Cuprins:
1. Context istoric
2. Primii ani de domnie
3. Campaniile de refacere a imperiului in vest
4. „Cel mai rau an din istorie” si Ciuma lui Iustinian
5. Alte aspecte ale domniei lui Iustinian
6. Bizant dupa Iustinian

Am decis sa aleg aceasta tema pentru a avea ocazia de a-i studia mai aprofundat pe Iustinian si
Teodora, precum si contextul in care acestia au condus din Constantinopol. Scopul acestei lucrari este de
a conferi o imagine realistica asupra relevantei istorice a imparatului, trecand de la realizari si cuceriri si
la fapte mai putin demne de propaganda.

De-a lungul mileniului sau de existenta, Imperiul Bizantin a cunoscut numeroase perioade de
evolutie si involuitie, in economie, extindere, populatie si autoritate imperiala. In urma multor succesiuni
si uzurpari, coroana imperiala a fost purtata de o varietate de dinastii si imparati. Dintre acestia, se
remarca cu precadere Iustinian, nascut sub numele de Petrus Sabbatius.

Domnia acestuia, din 527 pana in 565 a fost una putin spus de succes, in ciuda factorilor externi
pusi impotriva oricaror evolutii geo-politice.

1. Context istoric
Anul 518 aduce Imperiului bizantin o mica criza dinastica. Intrucat imparatul precedent nu
dispunea de succesori legitimi, functia imperiala a trebuit sa fie preluata de altcineva. Luptele politice de
la curtea imperiala l-au vazut triumfator pe Iustin. Intrucat acesta era capitanul garzii palatului, este
evidenta puterea sa politica, mai ales in contextul de a se impune pe tronul imperial.

Politica externa incercata de acesta este una relativ pacifista, Imparatul incepand sa intretina
relatii cordiale atat cu noile regate barbare si papalitatea din vest, cat si cu persanii aflati in est. Astfel,
concentrarea imparatului a putut sa se indrepte spre afaceri interne. Dintre acestea se remarca
condamnarile ereziilor crestine, mai ales ale monofitilor si arienilor. Intrucat regele Ostrogot favoriza
arianismul, actiunile interne ale imparatului au adus inrautatirea relatiilor cu Ravenna. 1

Inca de la inceputul carierei sale politice la curtea din Constantinopol, Iustinian, nepotul
imparatului Iustin, este o figura relativ controversata, care actioneaza inclusiv impotriva traditiei
bizantine. Cel mai evident exemplu este casatoria cu Teodora, o actrita apartenenta unei factiuni de
circari. De subliniat este faptul ca in Bizantul secolului VI, a fi actrita era aproape sinonim cu a fi
prostituata.2

Spre finalul domniei, Iustin ii adreseaza lui Iustinian responsabilitatea de co-imparat. Peste
cateva luni moare, iar succesiunea imperiala este sigura si decurge fara lupte pentru titlu. Iustinian
mosteneste tronul imperial si isi asuma imediat toate atributiile.

2. Primii ani de domnie

Cu ambitie si o mana de fier, Iustinian incepe prin a reformula diferite aspecte ale statului. Spre
o mai mare dezamagire a aristocratiei romane, imparatul se inconjara cu un anturaj pe cat de tanar, pe
atat de abil si influent. Cei trei membrii principali ai acestui anturaj au fost imparateasa Teodora,
Belisarius si sotia sa, Antonina. Cea din urma are origini similare cu imparateasa.

1
Thimothy E. Gregory, A History of Byzantium, Editura John Wiley and Sons Ltdl, 2009
2
Ibidem
 Primele actiuni impuse in mod autoritar au fost in domeniul birocratiei. Anturajul imperial a
urmarit eliminarea coruptiei si eficientizarea sistemelor birocratice, precum si imbunatatiri in ceea ce
priveste colectarea taxelor.

Urmeaza persecutari si atacuri asupra comunitatilor religioase non-crestine. Se limiteaza dreptul

la proprietate al paganilor si Samaritenilor. Cei din urma se revolta, insa situatia este rezolvata prompt si
brutal de catre imparat.3

Revolta samaritenilor, insa, este aproape nesemnificativa in comparatie cu Revolta Nika.

Inceputul acesteia a fost marcat de niste incidente comune. Cursele de cai sustinute la hipodrom
atrageau numerosi spectatori, care sustineau o anumita echipa. Asemenea unor evenimente de paine si
circ contemporane, s-a ajuns la violenta. In acest caz, vinovatii au fost condamnati la moarte, insa
executia unora a esuat. Cu ocazia urmatorului eveniment, Imparatul a fost rugat sa arate mila celor
condamnati. Lipsa raspunsului acestuia a cauzat o unire a factiunior de sustinatori in scopul pornirii unei
revolte. Membrii aristocratiei s-au alaturat, transformand situatia intr-o ofensiva directa asupra
imparatului. De la iertarea condamnatilor si reducerea taxelor, obiectivul revoltei a ajuns la inlocuirea lui
Iustnian cu un alt imparat a carui legitimitate de a pretinde la mantaua purpurie e data de o legatura de
rudenie cu predecesorul lui Iustin.

Convins de Teodora, Iustinian il trimite pe Belisarius cu soldati la hipodrom, unde se produce un

masacru cu aproximativ 30000 de victime 4. Cursele de cai inceteaza timp de 5 ani, iar Iustinian, avand
autoritatea asigurata, supune capitala unui program de reabilitare. Acest program nu urmarea doar
reconstructia a ceea ce fost distrus de revolta, cat si o adevarata imbunatatire a orasului, prin
infrumusetare si noi cladiri. Cu ajutorul administrativ al Teodorei, reconstructiile incep la cateva zile
dupa incheierea revoltelor. S-au construit si reconstruit in jur de 30 de biserici, cea mai insemnata dintre
acestia fiind Hagia Sophia.

Dupa denumire, Hagia Sophia (Sfanta Sophia) comemoreaza intelepciunea lui Iisus hristos si a
invataturilor acestuia. Un adevarat colos al lumii medievale, care supravietuieste si in ziua de azi,
catedrala se inalta la 62 de metri, avand un dom semisferic cu diametru de 31 de metri. Planuirea
constructiei acesteia a fost incredintat la doi dintre cei mai mari oameni de stiinta romani ai vremii. Pe
parcursul secolului, domul s-a prabusit, insa a fost reconstruit si imbunatatit in timp de cativa ani.

Pe langa constructiile din capitala, Iustinian a dus programe de constructii in buna parte din
imperiu. In general, a construit biserici si fortificatii. Totusi, Procopius ii atribuie lui Iustinian constructii
executate, de fapt, la ordinul unor imparati predecesori. 5

3. Campaniile de refacere a imperiului in vest

Odata cu caderea imperiului roman de apus, conducatorul din Constantinopol a ramas singurul
cu o adevarata autoritate imperiala legitima din Europa (pe langa papalitate, care e o autoritate
3
Ibidem
4
Ibidem
5
Ibidem
religioasa). Intrucat provinciile vestice s-au transformat si au fost preluate de regate barbare, Bizantul isi
asuma o datorie de a le recuceri si de a le integra eventual in imperiu. Aceasta idee are denumirea de
Renovatio Imperii, refacerea imperiului roman. Dintre toti Imparatii romani din Constantinopol, cel mai
aproape de a completa aceasta ambitie a fost tocmai Iustinian.

Conditiile geopolitice ale inceperii atacurilor in vest au fost profund favorabile imparatului.
Primele campanii au fost purtate in regatul vandal, din nordul Africii, la un an dupa Revolta Nika. Aici,
Iustinian avea relatii bune cu regele Hilderic. Ce a cauzat invazia bizantina a fost uzurparea tronului de
catre varul regelui. Hilderic a avut posibilitatea de a cere bizantului ajutor. Pentru a evita repetarea unui
regat vandal care sa aduca continue ofense Bizantului, Iustinian il trimite pe Belisarius cu aproximativ
10000 de soldati sa recupereze Africa in numele imperiului. Campania este una relativ rapida si eficient
executata, iar provincia, desi profund instabila, este readaugata imperiului. 6 O insemnatate mare au
avut-o insulele mediterane, sicilia, corsica si sardinia, care, preluate de imperiu, au servit atat ca
avamposturi pentru urmatoarele cuceriri cat si ca elemente stabile care contribuie la economie.
Populatiile erau inca majoritar vorbitoare de greaca si latina.

Un alt eveniment succesorial instabil devine favorabil imparatului. De aceasta data in Italia, in
regatul ostrogotilor. Iustinian, cu o ofensiva deja pregatita, ocupa toata sicilia si ii incredinteaza lui
Belisarius avansarea din sudul spre nordul peninsulei. Este recuperat Napoli, Roma, iar trupele bizantine
se apropie din ce in ce mai tare de Ravenna, capitala ostrogota. Intre timp, in est, Persia incepe o
ofensiva asupra teritoriului imperial7, iar capitala este luata cu asalt de ciuma bubonica, in timpul
pandemiei care a capatat numele de „Ciuma lui Iustinian”.

In ciuda tuturor acestor factori, vedem un imperiu care recucereste Italia, aparand-o chiar si
impotriva invadatorilor franci. Totusi, populatia si societatea locala sunt decimate, iar provincia ramane
una devastata si instabila in mare parte. Iustinian reuseste sa acapareze, totusi, si cateva teritorii din
sudul Regatului Vizigot, in Iberia si la sud de Gibraltar.

harta 1.1., Imperiul lui Iustinian in 555 A.D.

6
Ibidem
7
Ibidem
 4. „Cel mai rau an din istorie” si Ciuma lui Iustinian

In timpul domniei lui Iustinian si a campaniilor duse de Belisarius in Italia, Europa a fost
confruntata cu un dezastru natural de proportii, care a avut un impact direct asupra tuturor oamenilor
si, in linii mari, asupra oricarei forme de viata terestra. O eruptie vulcanica in Islanda sau din Antile a
acoperit o buna parte din cerul emisferei nordice in fum si cenusa vulcanica. Soarele a ramas mult timp
blocat, iar temperaturile medii au fost foarte scazute timp de cateva luni. Drept consecinta, majoritatea
culturilor agricole au esuat, iar lumea a simtit foametea din plin. Dupa istoricul medieval Michael
McCormick

O subnutritie generala a reusit sa slabeasca sistemul imunitar al populatiei. Acest lucru,

combinat cu conditiile generale de trai din ce in ce mai precare, a permis ciumei bubonice sa se
raspandeasca cu precadere in centrele urbane imperiale, dar si in restul Europei. Un „cadou” dezvoltat
de sobolani si transmis oamenior prin pureci, traectoria ei a devenit oarecum previzibila. Aparea in
orasele comerciale de pe malul marii si se raspandea in interiorul continentului, in mod evident, urmand
trasee si rute comerciale. Riscul de infectare era ridicat inclusiv de la om la om si prin aer, iar
simptomele erau necrutatoare.

Se puteau observa diferite manifestari si simptome. Cele mai des intalnite erau disfunctia
pumonara, moartea si innegrirea carnii si pielii si bubele dupa care boala isi ia numele. Existau sanse de
vindecare. Insusi iustinian a fost infectat, dar a reusit sa supravietuiasca. 8

In acelasi timp, existau atat oamenii care s-au dovedit imuni, cat si cei care au purtat si transmis
virusul, fara sa fie afectati de el. In orice caz, se estimeaza ca ciuma a reusit sa ucida in jur de 30 de
procente din populatia imperiului, fapt care ar fi avut toate sansele sa incapaciteze total statul lui
Iustinian.

In schimb, imparatul s-a dovedit a fi un lider exemplar, prin masurile decisive abordate in 541 si
542. Si-a dovedit caracterul fata de popor in momentul in care a decis sa ramana in Constantinopol. A
doua astfel de decizie dupa Revolta Nika. Probabil, si de data asta, a fost convins de cercul sau interior si
de Teodora. Mai apoi, a ordonat ca bolnavii de pe strazi sa fie dusi in zone de separare. A pus armata sa
asiste la eliminarea cadavrelor. A impus anularea adunarilor publice. De asemenea, a patronat spitale.
Eforturile s-au dovedit eficiente, iar ce a fost mai grav a trecut intr-un singur an.

Totusi, ciuma a mai avut numeroase reaparitii sporadice odata la cativa ani, ramanand un factor
definitoriu al crizelor ce vor urma dupa Iustinian. 9

5. Alte aspecte ale domniei lui Iustinian

8
Ibidem
9
Ibidem
 Iustinian provine dintr-o familie de tarani. Totusi, faptul ca nu s-a nascut in cadrul aristocratiei,
nu l-a format drept un imparat incult sau analfabet, cum probabil era predecesorul sau 10. Chiar
dimpotriva, si cu atat mai mult in ciuda evenimentelor dezastruoase din prima jumatate a secolului VI,
Iustinian se dovedeste a fi un veritabil sponsor al culturii si artei de cea mai inalta calitate. Caracterul
sau, totusi, pare a fi unul profund intolerant. 11

Aceasta intoleranta s-a manifestat impotriva minoritatilor religioase: samaritenii (amintiti si mai
sus), arieni, maniheni, pagani si la o scala mai mica si monofiti. Monofitii se aflau sub protectia
imparatesei Teodora, ea sprijinindu-le in repetate randuri comunitatile si oprindu-l pe imparat din a lua
masuri impotriva lor. De asemenea, exista presupunerea ca inchiderea Academiei Ateniene a fost
cauzata tot de Iustinian.12

Imparateasa Teodora a ramas in istorie ca cea mai proeminenta figura feminina bizantina. In
ciuda originilor ei modeste, s-a dovedit a fi o conducatoare abila, cu adanci cunostiinte legate de
functionarea imperiului. S-a facut renumita prin faptul ca actiona aproape ca un „conducator din umbra”
la curtea imperiala, influentand multe dintre deciziile importante ale imparatului. De asemenea, tot sub
influenta ei s-au promulgat diferite legi spre beneficiul femeilor din imperiu.

Desi pare un imparat oarecum ideal, imaginea lui Iustinian se formeaza si dincolo de succes si
propaganda. Acest lucru este cu atat mai evident in lucrarea lui Procopius din Cezreea, Istorii secrete.
Scrisa in timpul lui Iustinian, lucrarea a fost tinuta un secret cu intentia de a fi publicata dupa moartea
acestuia si a anturajului sau, tocmai pentru a nu aduce cu sine consecinte severe pentru autor. Cartea a
fost gasita in Arhivele Vaticanului si publicata in secolul 17.

In lucrare, Procopius atribuie imparatului si membrilor anturajului sau atributii demagogice,

chiar tiranice. In linii mari, Imparatul e descris drept impulsiv, impunator, iar Teodora adopta imaginea
unei desfranate.

6. Bizant dupa Iustinian

Pe parcursul casatoriei, Iustinian si Teodora nu au reusit sa produca mostenitori. La moartea
imparatului, pe tron urca Iustin II, nepot al lui Iustinian. Acesta aduce niste schimbari de politica externa,
indreptandu-se spre forta armata intr-un timp care se dovedeste a fi impropriu. Drept consecinta,
Incepe invaza lombarda in Italia, dar si o serie de razboaie cu Persia.

Urmeaza Tiberios, desemnat caesar de predecesorul sau. Acesta a incercat recuperarea Italiei si
a purtat lupte impotriva persilor, in timp ce la nord de Peninsula Balcanica se formau puterile avarilor si
slavilor, care si-au pornit expeditiile si in teritoriul imperial.

Un imparat mai promitator este Mauriciu, care poarta cu succes lupte defensive in Balcani si
Persia, reusind sa construiasca si fortificatii la granitele imperiale. Cu sustinerea senatului, tronul
acestuia este preluat de Focas, a carui domnie a fost considerata dezastruoasa. Usurparea a conferit un
casus belli Persanilor, care au preluat o buna parte din imperiu. In balcani, migratia slavica este in plina
10
Ibidem
11
Ibidem
12
Ibidem
miscare, iar gradual, pana si populatia din balcani incepe sa se identifice drept separata de imperiu,
inclusiv in timpul lui Herakleios si a succesorilor sai.

Concluzionand, secolul VI a fost unul foarte incarcat cu insemnatate pentru bizant. Imparatul
Iustinian a condus statul roman printr-o perioada de apogeu care a fost, in acelasi timp, paralela si cu
perioada probabil celor mai mari crize care au afectat imperiul. Abilitatea si relevanta istorica a acestuia
sunt de necontestat, insa faptul ca in urma lui a lasat un imperiu cu potentialul de a deveni imediat
ruina, ii tradeaza o posibila natura nepotrivita conducerii pe termen lung. In acelasi timp, se poate spune
ferm si ca Iustinian ar fi prelungit, pe termen lung, istoria romana cu inca cateva sute de ani.

Bibliografie:

Thimothy E. Gregory, A History of Byzantium, Editura John Wiley and Sons Ltdl, 2009

Webografie:

https://www.history.co.uk/articles/what-was-the-worst-year-in-history

https://www.youtube.com/watch?v=Y4-F3zk7pFc

https://www.youtube.com/watch?v=lqPYROY8kYQ

https://www.youtube.com/watch?v=ByvUZVp3epY&t=753s