Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Urmeaza sa povestesc despre o farama de cultura ruseasca, pe care nu am gasit-o. Ea m-a gasit
pe mine, dupa misterioasele reguli ale algoritmelor de preferinte ale YouTube-ului. Anume un cantec
care sculpteaza realitatea si ideologia in umor si mere.
Melodia „Yoblochko”, cu titlul tradus in „merisor” sau „micul mar” este un cantec traditional
rusesc, cu provenienta culturala probabil aflandu-se intre dansurile marinaresti britanice combinate cu
cele traditionale rusesti. Un alt nume pe care il poarta este „Dansul marinarului”
E o melodie universala a vechiului Imperiu Rus, supravietuind si chiar fiind cu atat mai auzita
chiar si dupa caderea acestuia. Desigur, exista si versuri, insa acestea variaza in functie de zona si vreme.
Caracterul umoristic al genului caruia Yoblochko se subscrie ii permit un comentariu direct asupra
conditiilor politice ale vremii.
Adevarata popularitate a cantecului s-a confirmat in timpul Razboiului Civil din Rusia. Te-ai
putea astepta ca probabil bolsevicii l-au popularizat. Ar fi o asteptare gresita. Intr-adevar, bolsevicii au
avut propria varianta, care vorbeste despre Lenin si despre scoaterea ochiilor burghezilor. Cel putin cate
o varianta a avut-o si Taristii armatei albe si insurectionistii armatei verzi si anarhistii armatei negre,
varianta a carora o vei vedea mai departe.
Singurul lucru care este in comun este, pe langa linia melodica usor alterata, sintagma „eh,
yoblochko”, „hei, merisorule”. Banuiesc ca pana acum este evident faptul ca versurile nu sunt niciodata
despre mere.
Personal, nu imi pot alege o adevarata versiune favorita. Totusi, aleg sa traduc versiunea
partizanilor care mi se par cei mai fascinanti, anume versiunea armatei negre, a anarhistilor lui Nestor
Makhno. Aleg varianta asta si pentru ca-i mai putin cunoscuta.
Un mic disclaimer: majoritatea versurilor apar din surse anonime. Au fost scrise de oameni
simpli, soldati si civili care participa intr-o masura la razboi, indiferent de ce parte se afla (ca ideologie
sau control). In versuri, apar realitati ale vremii, locului si razboiului (Razboiul Civil Rus, 1917-1922).
Judecata lor, daca se face, nu se face dupa standardele valorilor ideologice si de societate ale secolului
21.
https://www.youtube.com/watch?v=mY1FACvlzmk
Si aici este traducerea directa in romana a versurilor, pe care am facut-o dintr- traducere in engleza:
(rasete)
Komsomol este sectiunea de tineret al partidului comunist leninist din timpul revolutiei. Tineri
din Komsomol erau buna carne de tun in timpul razboiului.
Baronul Negru este porecla lui Pyotr Nikolayevich, baron de Wrangel, general al armatei albe
care aproape a reusit sa intoarca soarta razboiului in timpul fazei Crimeene. Este numit asa din cauza
hainei si palariei negre pe care le purta. Rolul in razboi il face un personaj foarte popular. Corul armatei
rosii are cateva melodii care il mentioneaza (Belaya Armiya, Chorni Baron – Armata Alba, Baronul Negru)
Nestor Makhno, zis si Tata Makhno, (in ucraineana Batchko Makhno), este liderul anarhistilor
apartenenti armatei negre din timpul razboiului civil rus. La origine, taran, ajunge sa conduca armatele
de cazaci, rusi si ucraineni in lupta spre eliberare fata de autoritatea politica si economica. Inventeaza
arma principala (tachanka) a propriei armate si scrie unul dintre imnuri (Mama anarhie isi iubeste fiii). Isi
merta pe deplin propriul articol separat.
Sunt destul de constient ca si „dictionarul” isi merita un propriu dictionar, dar nu voi complica
asa tare povestea. Exista deja ditionare istorice rusesti.
Oriunde ai merge intr-o tara est-slavica, de la taran la orasean, toti cunosc yoblochko. Multi
cunosc si dansul. Te duci altundeva, vorbesti cu altcineva, cunosti alta versiune, la fel de fascinanta ca
restul, fie ea eleganta si echilibrata, fie vulgara si bruta.