Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Poate sunt unii dintre noi care nu merg frecvent la biserică sau care au ajuns
aici doar pentru anumită împrejurare: un botez, o nuntă, un parastas; fiecare dintre
acestea sunt o chemare a Mântuitorului, fiindcă: „Iată stau la ușă și bat, și de va
auzi cineva glasul meu și va deschide ușa, voi intra la el, și voi cina cu el, și el cu
mine” (Apocalipsă capitolul 3 versetul 20)2. Această bătaie la ușa sufletului nostru
nu se oprește decât numai când trecem în viața de dincolo. Mereu și mereu,
Dumnezeu stă și bate la ușa noastră, uneori bătaia este mai ușoară printr-o
1
Evanghelia după Luca capitolul 13 versetele 12 și 13
2
Apocalipsă capitolul 3 versetul 20
întâmplare fericită, alteori este mai apăsată, printr o boală sau o suferință; și dacă
stăm și analizăm fiecare dintre noi când trece printr-o încercare, ridică ochii spre
cer și cere de la Domnul izbăvire, aleargă la Sfânta Biserică și face rugăciuni. De
fiecare dată când suntem încercați, tindem să căutăm biserica, să căutăm preotul, să
îl căutăm pe Hristos; acest lucru îl facem pentru că am auzit bătaia de la ușa
sufletului nostru.
3
Predică Preasfințitul Benedict Bistrițeanul
de drum și pe deasupra cea de a doua pereche de pași dispăruse. Se necăji în sinea
lui că a fost părăsit de Domnul și nu mai ajunge să își sfârșească călătoria, cu greu
ajunge la pârâul de unde lua apă, și, fiindcă deja se înserase se pune să se roage
Domnului. În gândul său Îl certa oarecum pe Domnul, zicându-i că atunci când îi
era mai greu la părăsit, și adormit omul acela, iar în vis îl vede pe Domnul care-i
spune: Când vedeai două urme de pași eram lângă tine și te ocroteam, dar când ai
văzut că acestea dispăruseră, te-am luat în brațe și te-am adus aici până lângă
pârâu.4
Vedeți voi acum care este purtarea de grijă a lui Dumnezeu față de noi?
Când simțim că Dumnezeu ne-a părăsit, de fapt atunci este cel mai aproape de noi;
totodată cu cât încercăm să ne apropiem mai multe El conștientizăm de fapt cât
departe suntem noi de El, cât de căzuți în noroiul păcatelor. De aceea trebuie să ne
curățim prin dfânta spovedanie și să ne împărtășim cu Hristos atât prin sfintele
Taine cât și cu trupul și Sângele Acestuia5.
În ultima secvență a versetului asupra căruia ne-am oprit astăzi scrie așa:
„Și a pus mâinile asupra ei, și ea îndată se îndreptat, și slăvea pe Dumnezeu”.
Această îndreptare este atât una trupească vizibilă pentru ea, cât și pentru cei din
jurul acesteia, însă ceea este mai important, este îndreptarea sufletească, aceasta
fiind slăvirea Lui Dumnezeu. Mereu când Îl slăvim pe Cel ce a dat viață, suntem
mai îndreptați sufletește, fiindcă ne ridicăm ochii de la cele lumești și trecătoare
spre cele cerești și veșnice.
4
Arhimandrit Ioanichie Bălan, Istorioare Duhovnicești, sfânta Mănăstire Sihăstria
5
Idei din predica Înalt Preasfințitului și Mitropolit Andrei