Caracterizarea lui Ion

Primul roman publicat de Liviu Rebreanu ( în 1920), „ Ion” este un roman realist, de tip
obiectiv , cu tematică rurală, o capodoperă a literaturii române din perioada interbelică. Tema
romanului este problematica pământului în satul ardelenesc la începutul secolului XX și este
completată de „ tema iubirii ” și „ tema destinului”. Ion este personajul eponim și principal al
romanului.
Din punct de vedere social , Ion este tipul țăranului sărac. Din punct de vedere moral , Ion
este tipul arivistului fără scrupule. Din punct de vedere psihologic , Ion este tipul ambițiosului
dezumanizat de lăcomie. Ion este un personaj complex, cu însușiri / trăsături
contradictorii:viclenie și naivitate, gingășie și brutalitate.
La începutul romanului i se face un portret favorabil:„Ce-ar fi trebuit să fie Glanetașu a fost
feciorul. Era iute și harnic, ca mă-sa. Unde punea el mâna, punea și Dumnezeu mila. Iar
pământul îi era drag ca ochii din cap. Nicio brazdă de moșie nu s-a mai înstrăinat de când s-a
făcut dânsul stâlpul casei.” Este exponent al țărănimii prin dragostea pentru pământ și hărnicie
( principalele lui trăsături), dar pentru că este sărac, se dezumanizează din cauza lăcomiei și
ambiției de a-l obține cu orice preț.
Lăcomia de pământ este cauza psihologică a acțiunilor sale, este sintetizată în vorbele
copilului de odinioară, incluse în biografia realizată de naratorul omniscient :
„Iubirea pământului l-a stăpânit de mic copil. Veșnic a pizmuit pe cei bogați și veșnic s-a
înarmat într-o hotărâre pătimașă: trebuie să aibă pământ mult,trebuie! De pe atunci pământul i-a
fost mai drag ca o mamă...”
Iubirea pământului ” și „ hotărârea pătimașă” cresc în sufletul tânărului sărac și ambițios, care
găsește calea de a se îmbogăți prin căsătoria cu o fată bogată. Cum Vasile Baciu nu i-ar fi dat
fata de bunăvoie, Ion decide să o seducă pe Ana , pentru că „ Lăcomia lui de zestre e centrul
lumii” (George Călinescu).
Dorința de a avea pământ pentru a scăpa de sărăcie este redată prin monologul interior. Astfel
sunt evidențiate frământările sufletești produse de necesitatea alegerii între iubire și pământ:
„ Mă moleșesc ca o babă năroadă . Parcă n-aș mai fi în stare să mă scutur de calicie....Las că-i
bună Anuța!”Sau în timpul nunții prin autocaracterizare: „Și să rămân tot calic... Pentru o
muiere!”
O primă secvență semnificativă se află în capitolul III „ Iubirea”, în care Ion se bate cu Simion
Lungu pentru pământ. O a doua secvență semnificativă se regăsește în capitolul V „Rușinea”,
când Ion refuză propunerea lui Vasile Baciu de a da 5 locuri de pământ pe numele Anei, după
nuntă și o pereche de boi , pentru că Ion își dorea toată averea lui Vasile Baciu.
După ce intră în posesia pământurilor râvnite , Ion se simte în sfârșit așezat în ierarhia cuvenită
și primele schimbări vizibile sunt mersul lui , mai legănat și mai ferm și vorba mai apăsată.
Apoi lăcomia lui se îndreaptă către o altă nevoie lăuntrică: patima pentru Florica. Așa cum
răvnise la averea altuia, acum râvnește la nevasta lui George Bulbuc.
Acesta îl va ucide cu sapa pe Ion , deoarece venise noaptea în curtea lui , la Florica. Astfel cea
de-a doua patimă îi va aduce finalul tragic, fiind ucis cu unealta cu care se lucrează pământul atât
de mult iubit de către Ion.
Mijloacele de caracterizare in romanul realist pun în evidență trăsăturile personajului principal,
atât în mod direct :. de către narator: „iute și harnic ca mă-sa”. De alte personaje ( Vasile Baciu) :
„ tâlhar”, „sărăntoc” . Autocaracterizare : „ Parcă n-aș mai fi în stare să mă scutur de calicie...”
Mijloacele de caracterizare imdirecte sunt: prin fapte , limbaj, atitudine, comportament ,
gesturi , vestimentație și relația cu alte personaje.Țăran harnic care iubește munca „ Munca îi era
dragă , oricât ar fi fost de aspră....”Era intelligent :„ Când a umblat la școala din sat a fost cel mai
iubit elev al învățătorului”.
Prin tehnica contrapunctului , portretul lui Ion este realizat în opoziție cu George Bulbuc ,
flăcăul bogat, dar mătăhălos. Prin aceeași tehnică sunt prezentate portretele celor două femei
( Ana și Florica), din perspectiva flăcăului care le compară la horă , la coasă sau la nuntă.
Despre Ana gândește la coasă : „ Cât e de slăbuță și de urâțică!... Cum să-ți fie dragă?”, în
timp ce Florica apare „ cu fața rumenă, plină și zâmbitoare, apropiindu-se ca o ispită”.
Cele două femei ( Ana și Florica), conturate antitetic( prezentate în opoziție), reprezintă cele
două patimi ale personajului principal : pământul și iubirea.
Ion este un personaj memorabil și monumental , ipostază a unui om teluric ( pământesc) , dar
supus unui destin tragic , acela de a fi strivit de forțe aflate mai presus de voința lui puternică.
Ion este un personaj memorabil și monumental , ipostază a omului care pune dragostea pentru
pământ înainte de orice și care are un destin tragic.