Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Dokumen - Tips - Wwwreferatero Medicatia Antiulceroasa 689fc PDF
Dokumen - Tips - Wwwreferatero Medicatia Antiulceroasa 689fc PDF
www.referat.ro
Lucrare de licenta
Medicatia antiulceroasa
www.referat.ro
Cuprins
Capitolul I. Introducere.............................
Capitolul V. Concluzii.......................................
Bibliografie...........................
Capitolul I
Introducere
Capitolul II
Scopul lucrării
Capitolul III
Partea generală
3. 1. 1. Elemente de fiziopatologie
Secreţia acidă este rezultatul activităţii celulelor parietale ale epiteliului fundic.
Activitatea celulelor parietale, respectiv secreţia de acid clorhidric, este controlată
stimulator de histamină, vag (acetil colina şi gastina), iar controlul inhibitor este realizat
de unele prostaglandine şi somatostină.
Controlul excitator este centrat pe histamină, stimulator general, foarte activ, al
secreţiei acide. Histamina eliberată de mastocitele acumulate în mucoasa fundică şi în
măsură mai mică , de celulele de tip enterocromafinic, acţionează receptori specifici de
tip H2 situaţi la polul circulator al membranei parietale.
Receptorii H2 sunt cuplaţi pozitiv cu sistemul mesager secund adenilat
ciclaza/AMPc prin intermediul unei proteine Gs, acţionarea lor determinând mărirea
cantităţii de AMPc şi consecutiv creşterea secreţiei de acid clorhidric. În ulcerul
duodenal, există o eliberare crescută de histamina mediată vagal.
Prin această anomalie, se realizează o secreţie crescută de acid clorhidric. S-a
demonstrat că celule parietale conţin receptori specifici pentru factori paracrini, endocrini
şi neutrali şi care sunt implicaţi în reglarea secreţiei de acid clorhidric. Până în prezent , s-
au identificat receptori pentru: histamina (receptori H2), gastrina, acetil colina (receptori
M1, M2), prostaglandine, somatostina, receptori beta,etc. S-a observat o creştere a
sensibilităţii celulei parietale (provenite de la bolnavii cu ulcerul duodenal) la histamină.
Vagul acţionează prin mijlocirea plexului intramural, respectiv a celulelor
ganglionare prevăzute cu receptori colinergici muscarinici de tip M1. Excitarea acestor
celule provoacă eliberarea de acetil colina la terminaţiile post-ganglionare, care
acţionează stimulator atât asupra celulelor parietale secretoare de acid, cât şi asupra
celulelor eliberatoare de histamina si gastrina. Stimularea colinergica a celulelor parietale
implica receptori muscarinici probabil de tip M3 si, ca mesager secund, ionii de calciu.
Controlul excitator secretor vagal este important in faza bazala interdigestiva si in
faza cefalica a secretiei de acid clorhidric. In ulcerul duodenal, exista o hiperproductie de
acid clorhidric la majoritatea pacientilor. Excesul de HCl apare mai des la pacientii cu
antecedente heterocolaterale de ulcer si la care ulcerul a devenit manifest inaintea varstei
de 30 de ani. Exista argumente privind mecanismul secretiei de HCl.
Alimentele stimuleaza secretia de HCl prin intermediul vagului si, de asemenea,
prin eliberarea de gastrina si histamina datorita distensiei gastrice. Secretia de HCl dupa
stimul alimentar a fost evidentiata la 52% din bolnavii cu ulcer duodenal. Durata secretiei
postprandiale este crescuta la bolnavii cu ulcer fata de normal.
Secreţia nocturnă de HCl este crescuta peste valori normale de 50% din bolnavii
cu ulcer duodenal. La persoanele sanatoase, exista noaptea un repaus secretor de cateva
ore, iar in ulcer duodenal, secretia de HCl este continuă-stare. Secretia continua si
crescuta de HCl netamponat de alimente in cursul noptii conduce la expunerea
duodenului la un pH acid. In concluzie, hiperproductia de HCl se datorează cresterii
masei celulare parietale, tonusului vagal crescut, secretiei marcate de HCl in perioadele
interdigestive si, mai ales, nocturn si stimularii postprandiale crescute, care este de nivel
mai ridicat decat normal la 60% dintre pacientii cu ulcer duodenal, iar durata stimularii
este prelungita. Celulele parietale au o sensibilitate crescuta la stimularea gastrinica.
Toate acestea se traduc prin cresterea secretie bazale si a secretiei stimulate de
HCl. In ulcerul duodenal, exista o prelungire a expunerii duodenului la secretia acida
datorita evacuarii gastrice precipitate.
Celulele secretoare de gastrina – celulele antrale G – sunt excitate colinergic si de
catre aminoacizii alimentari in faza gastrica a secretiei acide. Gastrina actioneaza
receptori specifici de pe membrana celulelor parietale, stimuland secretia acida prin
intermediul sistemului mesager calcic. Secretia de gastrina este controlata prin mecanism
feed-back de catre concentratia H+, excesul avand efect inhibitor, iar minusul efect
excitator. [13]
Gastrina se gaseste in concentratie serica crescuta la 52% din bolnavii cu ulcer
duodenal. Se constata o eliberare crescuta de gastrina la pranzurile proteice. De
asemenea, este secretata o gastrina mai potenta si cu o actiune mai prelungita: gastrina G-
17 si G-34 care predomina la pacientii ulcerosi.[4]
Hiperplazia antrala a celulelor G este evidentiata la unii ulcerosi. Evacuarea
gastrica intarziata, constatata la unii pacienti cu ulcer gastric, explica hipergastremia.
Pepsina este o enzima proteolitica secretata de mucoasa gastrica si duodenala
(segmentul proximal). In functie de motilitatea electroforetica, s-au identificat in mucoasa
gastrica 7 proteaze (pepsinogeni). Pepsinogenii 1-5 au structura antigenica asemanatoare
si sunt cunoscuti in literatura sub denumirea de pepsinogen I (PG I), iar pepsinogenii 6-7,
sub denumirea de pepsinogen II (PG II). La bolnavii cu ulcer duodenal, este crescut
pepsina din lumen in epiteliu. Astfel este asigurata digestia alimentelor, fara sa se
produca digestia mucoasei.[13]
Elementele de baza din structura mucusului sunt glicoproteine, ce reprezinta 60%-
70% din greutatea sa. [4]
Exista 2 straturi de mucus:
a) un strat extern ce acopera epiteliul;
b) mucusul intracelular de la extremitatea apicala a celulei (strat intern).
Stratul de mucus extracelular este in echilibru permanent cu cel intracelular.
Mucusul are capacitatea de tamponare a HCl. Inhiba permeatia pepsinei, care are totusi
capacitatea de a digera. La bolnavii cu ulcer, se constata ca stratul de mucus este mai
subtire si mai slab.
In ulcerul duodenal, s-a observat ca secretia de bicarbonat este semnificativ
scazuta in duodenul proximal. Nu se stie daca aceasta anomalie este primara (determinata
genetic) sau este secundara unor factori castigati. Celulele epiteliale gastrice si duodenale
secreta bicarbonat. Secretia este foarte importanta la nivelul bulbului duodenal. Rol
important au prostaglandinele si acidifierea lumenului duodenal. Secretia de bicarbonat
este redusa de inhibitorii cicloxigenazei. Antiinflamatoarele, alcoolul, sarurile biliare si
furosemidul scad secretia de bicarbonat.[4]
Fluxul sangvin în mucoasă este un alt element important de aparare, intervenind
pentru indepartarea acidului retrodifuzat si pentru troficitatea normala a mucoasei.[13]
Microcirculatia sanguina din mucoasa gastrica si duodenala, prin aportul nutritiv
si gradul de oxigenare, asigura integritatea componenetelor barierei gastrice. Irigarea
mucoasei gastrice este neuniforma. Prin metode spectrofotometrice, s-a demonstrat ca, in
aria oxintica, circulatia sanguina este mai bine prezentata decat in antru.[4]
Curbura mica din zona antrala beneficiaza de cel mai redus aport sanguin.
Integritatea si functionalitatea celorlalte structuri ala barierei mucoasei gastrice depind de
acordul sanguin.
Capacitatea de refacere si regenerare a epiteliului si elementelor mezenchimale
ale mucoasei asigura vindecarea micilor leziuni provocate de agresiunea mecanica si
chimica.[13] Refacerea mucoasei gastrice si duodenale dupa diversele injurii si alterari
este deficitara la pacientii ulcerosi. Restituţia mucoasei tine de o serie de factori care-i
asigura integritatea.[4]
Prostaglandinele exercita un “efect citro-protector”, atribuit favorizarii
mecanismelor fiziologice de aparare – secretia de mucus, de bicarbonat, fluxul sanguin in
mucoasa, troficitatea si regenerarea mucoasei. [13]
Prostaglandinele, mai ales cele din seria E, inhiba secretia de HCl, actionanad
asupra celulelor parietale. PG sunt substante inhibitoare in organism. In ulcerul duodenal,
s-a observat ca rata sintezei PG E2, prostaciclinei si a PH F2 alfa in mucoasa gastrica si
duodenala sunt mai scazute fata de persoanele sanatoase. [4]
Post alimentar, in mucoasa duodenala la sanatosi, creste productia de PG, dar ea
este diminuata la pacientii cu ulcer duodenal. Aceste rezultate sugereaza ca scaderea
sintezei de PG duodenale ar putea avea o semnificatie patogena in ulcer guodenal.
Antiinflamatoarele, alcoolul, fumatul si acizii biliari isi exercita efectul “gastroagresiv “
prin inhibitia secretiei de PG endogene.
Celulele epiteliului gastric. Ca structura de protectie, epiteliul de suprafata se
caracterizeaza prin doua proprietati: rezistenta electrica si selectivitate ionica. In conditii
patologice, H+ poate retrodifuza in interstiţiu prin doua zone:
a) membrana celulei (trans-membranar);
b) spaţiul intercelular (trans-junctional).
Epiteliul gastric este o bariera ce previne retrodifuzarea H+, secreta mucus, secreta
bicarbonat si ajuta la cicatrizarea leziunii ulceroase.
Turn-over-ul celular este redus si refacerea epiteliala este întârziată la pacienţii cu
ulcer duodenal.
Factorul epidermal de creştere se numără printre hormonii ce ar putea avea un rol
antiulceros, actionand asupra epiteliului gastric, accelerand maturarea si stimuland
proliferarea celulara. In acelasi timp, factorul epidermal de crestere actioneaza si asupra
celulelor parietale, prin inhibarea secretiei de HCl. La bolnavii cu ulcer duodenal, s-a
raportat o scădere semnificativa in saliva a secretiei factorului epidermal de crestere.
Plecand de la aceasta observatie, s-a speculat ideea ca factorul epidermal de crestere
poate contribui la crearea unui “status ulceros “.
3.2.1.Medicamente antiacide
Hidroxidul de magneziu, compus foarte putin solubil dar foarte reactiv cu H+, este
un antiacid cu actiune intensa, rapida si de durata relativ scurta.[13]
Capacitatea de neutralizare este de 34 mEqacid pentru 1g Mg(OH)2.
Administrat in exces, creste pH-ul gastric de la 8-9.
In intestine, se formeaza fosfat si bicarbonate de magneziu, saruri insolubile care
se elimina prin scaun. La persoanele normale nu se produce alcaza, dar urina
poate deveni alcalina. Mg2+ din intestin actioneaza osmotic, atragand apa, marind
continutul intestinal si crescand reflex peristaltismul, cu consecinte laxative. Este posibil
sa intervina si o stimulare a motilitatii intestinale prin intermediul colecisto-chininei, a
carei secreţie o creste.
O mica parte din magneziu (5-25%) se absoarbe, fara sa provoace efecte
sistemice, deoarece se elimina renal. In prezenta insuficientei renale, Mg se poate
acumula in cantitati toxice.
Carbonatul de calciu sau creta preparata, o sare foarte putin solubila, are actiune
antiacida, intensa, rapida si relativ durabila: 1g neutralizeaza 13 mEq de acid in 30
minute. Intensitatea efectului antiacid, poate diferi in functie de dimensionarea
particulelor si structura cristalina a preparatului. Reactia cu HCl duce la formarea de
Bicarbonatul de sodiu este o sare alcalina solubila. Are actiune antiacida rapida si
foarte relevanta clinic. Doza de 1g neutralizeaza 12 mEq HCl. Administrat postprandial,
creste pH-ul gastric la 7-8, realizand, la multi bolnavi, un beneficiu terapeutic imediat.
Efectul este de scurta durata, deoarece antiacidulează repede epuizat. Se produce un
rebound moderat al secretiei. CO2 care se elibereaza brusc in reactia cu HCl, provoaca
distensie, uneori neplacere gastrica, dar erupţia care urmeaza poate da o senzatie de
usurare.[13]
NaHCO3 este un antiacid sistemic tipic, aducand in organism un exces de baza.
Corespunzator, produce alcalinizarea urinii, iar riscul alcalozei este semnificativ, cand
medicamentul se administreaza frecvent, timp indelungat; uneori se dezvolta sindromul
“calciu – alcalii“. De aceea, bicarbonatul de sodiu nu este potrivit pentru folosirea
cronica. Datorita continutului mare de sodiu, este contraindicat la bolnavii cu insuficienta
cardiaca, hipertensiune arteriala sau insuficienta renala.
Dozele obisnuite pentru efectul antiacid gastric sunt de 0.5 – 4g o data. Este
recomandabil sa nu se depaseasca 16g/zi (pentru varstele inaintate 8g/zi ).
CIMETIDINA
Sinonime [18]: Altramet , Asiloc , Beclomet , Cimetidin, Cimetidine , Cimehexal,
Cimesan , Cemidin , Cimedine , Cimetidinum , Histodil , Ipivoret , Tagamet.
Formula:
HN N N
CH3
este deasemenea inhibata de catre cimetidina, dar mai putin decat cea de acid clorhidreic.
Secretia pancreatica nu este modificata.
Se fixeaza pe receptorii H2 histaminergici situati la polul circulator al membranei
celulelor parietale pe care ii antagonizeaza competitiv si scade cantitatea de AMPc
intracelular. In afara blocarii secretiei induse de histamina, scade partial si secretia acida
indusa prin mecanism vagal si gastrinic. Se adminstreaza oral, principalul metabolit fiind
derivatul S-oxid.
RANITIDINA
Sinonime: Gertocalm, Lumaren, Med Ranitidin, N-Ranitidin, Novo-Ranitidine,
Ptinolin, Raniberl, Ranisan, Ranitab, Renital, Ranitidin, Ulcoran, Ultidin, Zantac.[18]
Formula :
Este un compus aminoalchilic, cu nucleu furanic, este un blocant H2 histaminergic
CH3
CH3 N CH2
S CH2
CH2 CH2 N CH NO2
NH CH3
cu proprietati asemanatoare cimetidinei. Are potenta de 4-10 ori mai mare: 300mg
ranitidina reduc secretia gastrica acida pe 24 ore cu 75%, fata de o reducere cu 50%
realizata de 800mg cimetidina; dozele care reduc debitul acid bazal in sindromul
Zollinger –Ellison, de la 15mEq/ora la mai putin de 10 mEq, sunt de 500mg ranitidina si
FAMOTIDINA
Sinonime : Famodar, Famotidin, Famogast, Famosan, Famotidin, Gastrosidin,
Lecedil, Nevofam, Novo Famotidine, Panalba, Quamatel, Tidine, Ulceran, Ulfamid.[18]
Formula :
H2N S
C N CH2 S CH2 CH2 C N SO2 NH2
H2N N NH2
NIZATIDINA
CH3 S
ROXATIDINA
Sinonime : Roxatidine, Roxane, Roxit.
Formula :
CH
N O CH2 CH2 CH2 NH C CH2 OH
2
ATROPINA
Sinonime: Atropine
Este un alcaloid din Atropa belladona si alte solanacee, cu structura aminica.
Efectul sau antisecretor gastric este putin electiv si de durata relativ scurta; inhiba
motilitatea gastrointestinala, creste tonusul sfincterului piloric, relaxeaza sfincterul
esofagian. Intarzie golirea stomacului, utila in ulcerul duodenal si prelungeste efectul
antiacidelor, dar poate fi daunatoare in ulcerul gastric pentru ca mareste timpul de contact
al leziunii cu sucul acid, prin staza gastrica si obstructie pilorica. Relaxarea sfincterului
esofagian este dezavantajoasa in esofagita de reflux.
Ca antiulceros, atropina se administreaza oral, dozele obisnuite fiind de 0.5-1 mg
o data. Se poate folosi sub forma de solutie apoasa 1%, cate 10 picaturi (0,5 ml, respectiv
0,5 mg atropina) de trei ori/zi adaugand o a patra doza de 20 picaturi (1 mg), seara la
culcare. Preparatele de belladona reprezinta o alta modalitate de administrare a
alcaloidului.
OXIFENCICLIMINA
Sinonime : Oxyphencyclimine, Daricon.
Formula :
CH3 N
HO C C O CH2
N
Este o amina tertiara cu efect antisecretor de tip atropinic. Efectul, mai durabil, se
mentine 6-8 ore. Este relativ bine suportata. Se administreaza oral, 10 mg dimineata si
seara.
PROPANTELINA
Sinonime : Propantheline bromide, Neopepulsan.
Formula :
O
CH(CH3)2
H C O CH2 CH2 N+ CH(CH3)2
CH3
O
OXIFENOLUL
Sinonime : Oxyphenonium bromide, Antreyl, Helkamon .
Este un alt anticolinergic cu structura cuaternara de amoniu. Se foloseste ca
antiulceros si antispastic, in doza de 5-10mg oral de 4 ori/zi. Se poate injecta subcutanat
sau intramuscular 1-2 mg o data. Provoaca efectele nedorite ( mai ales la dozele mari) si
au contractiile atropinei.
PIRENZEPINA
Sinonime : Gastrizin, Gastrozem, Gastrozepin, Pirefar, Pirehexal,Pirenzepine.
Formula :
O
NH C
N N
C CH2 N N CH3
O
Este un compus de sinteza inrudit cu anidepresivele triciclice si cu
ciproheptadina; este deosibita farmacodinamic de alte parasimpatolitice. Blocheaza in
mare parte selectiv receptorii M1, avand activitate antisecretorie gastrica marcata, fara
efecte atropinice semnificative la doze obisnuite.
Are o actiune de inhibare a secretiei gastrice, atat secretia bazala cat si cea
stimulata. Efectul este marcat atunci cand secretia este stimulata vagal; eficacitatea fata
de secretia prin stimuli mai directi – histamina, pentagastrina – este comparativ mai
slaba. Actiunea anticolinergica este selectiva datorita blocarii pentru dozele uzuale a
receptorilor muscarinici M1 situati la nivelol celulelor ganglionare din plexul intramural
gastric si in terminatiile nervoase presinaptice colinergice, unde fiziologic actionarea lor
stimuleaza eliberarea neurotransmitatorului vagal, creste secretia de acid clorhidric de
catre celulele parietale.
Considerand actiunea blocanta a atropinei ca avand valoare 1 (conventional),
cifrele pentru pirenzepina sunt de 10, 50 si 200 pentru receptorii M1, M2 siM3. O alta
ipoteza presupune acumularea pirenzepinei la nivelul celulelor parietale, unde realizeaza
concentratii superioare. Utilitatea pirenzepinei a fost dovedita, pe langa ulcer si in
esofagita de reflux, unde pe langa actiunea antisecretorie, are avantajul de a nu relaxa
sfincterul esofagian (spre deosebire de atropina). O alta situatie este sindromul Zollinger-
Ellison, unde sunt necesare doze mari.
Datorita carecterului hidrofil marcat, absorbtia digestiva este limitata la 20-30%.
Se administreaza oral, 50 mg de 2 ori/zi pentru tratamentul ulcerului activ, 25 mg de 2
ori/zi , timp indelungat, pentru profilaxia recidivelor.
In sindromul Zollinger – Ellison se recomanda 150-200 mg/zi. Efectele nedorite
atropinice sunt mai rare si mai putin importante decat pentru anticolinergice.
3.2.2.3.Medicamente antigastrinice
PROGLUMIDA
Sinonime : Proglumide, Milid.
Este un derivat de acid izoglutamic cu proprietati antisecretorii gastrice atribuite
blocarii receptorilor gastrinei la nivelul celulelor parietale. Este utilizata limitat pentru
tratamentul ulcerului activ. Eficacitatea este modesta. Este recomandata, de asemenea, in
gastrite si pentru combaterea iritatie gastrice de cauza iatrogena. Se administreza oral,
cate 400mg de 3 ori/zi (inainte de mese), obisnuit in asociatie ca antiacide.
ACETAZOLAMIDA
Sinonime : Acetazolamide.
Este un sulfon amida heterociclica. In dozele relativ mari inhiba secretia gastrica
acida bazala si pe cea stimulata prin histamina, insulina pentagastrina. Actiunea
antisecretorie este atribuita inhibarii carboanhidrazei, enzima indispensabila pentru
formarea ionilor de hidrogen din componenta acidului clorhidric. Are si efect diuretic si
alcalimizeaza urina, scade presiunea intraoculara (in glaucom), poate influenta favorabil
micul rau epileptic. Dozele recomandate pentru tratamentul ulcerului activ sunt de 25
mg/kg si zi timp de 10-14 zile, apoi 20 mg/kg si zi 3-5 saptamani. Pentru profilaxia
recaderilor, se pot administra 20 mg/kg si 2-3 saptamani in fiecare primavara si toamna.
Preparatul Ulcosilvanil contine 400 mg acetazolamida/comprimat, impreuna cu
doze mici de bicarbonat de sodiu, bicarbonat de potasiu si citrat de sodiu.
OMEPRAZOLUL
Sinonime (6): Belmazol, Epirazole, Gastiazole, Gertalgin, Glaveral, Losec, Ocid,
Omeran, Omez, Risek, Ultop, Antia, Gastrolog, Mopral.
Formula :
N
SO2 CH2
CH3O N
CH3
CH3
OCH3
Este un derivat de benzimidazol. Efectul antisecretor este mai intens decat pentru
blocantele H2. H+, K+ - ATP-aza, numita si pompa protonica, este o enzima proprie
celulelor parietale, care functioneaza ca un sistem transportor, realizand efluxul ionilor de
H+ , necesitari formarii acidului clorhidric, in shimbul influxului ionilor de K+. In mediul
acid din canaliculele secretorii ale celulelor parietale, omeprazolul este protonat; astfel se
acumuleaza local, nu mai poate patrunde prin membrana celulara in citoplasma, este
inactiv si transformat in mediul acid intr-o sulfenamida, forma activa biologic.
Sulfenamida se leaga covalent de gruparile – SH ale resturilor de cisteina de pe suprafata
extracelulara a subunitatii alfa a H+, K+, ATP-azei (responsabila de functia transportoare
si cea enzimatica).
Pompa de hidrogen este blocata ireversibil, iar refacerea ei implica sinteza a noi
molecule de proteina enzimatica, ceea ce necesita timpul de injumatatire al H+, K+,
ATP–azei este de 18 h.
Astfel, este explicat de ce secretia este inhibata pentru mai mult de 24 de ore, desi
epurarea omeprazolului se face mult mai repede (timpul de injumatatire este de 60 de
minute).
Omeprazol
S-S
H+,K+, sulfenamida
ATP-aza blocare
H+ H+
K+ K+
citoplasm Membrana
lume
a Canalicul n
secretor
MISOPROSTOLUM
Sinonime : Misoprostol, Cytotec.
Formula :
(CH2)6 C O CH3
HO CH3
CH C
CH CH2 (CH2)3 CH3
scade secretia acida stimulata prin alimente sau pentagastrina si, in mai mica masura,
secretia bazala; efectul se mentine 2-3 ore. Efectul antisecretor se datoreste actionarii
receptorilor specifici pentri PG de la nivelul celulelor parietale cu inhibarea sistemului
adenilat ciclaza / AMPC si scaderea ionilor H+. Efectul citoprotector se datoreste cresterii
secretiei de bicarbonat si de mucus, ameliorarii circulatiei locale si favorizarii proceselor
de repare a mucoasei.
Are o eficacitate asemanatoare celei a blocantelor H2 – histaminergice la bolnavii
cu ulcer duodenal si la cei cu leziuni gastroduodenale produse de antiinflamatoriile
nesteroidiene.
Au fost semnalate beneficii in hemoragiile secundare ulcerului, esofagitei si
gastritei hemoragice.
Administrate oral se absorb repede. Concentratia plasmatica maxima a
metabolitului activ - misoprostol acid – se realizeaza dupa 30 minute. Timpul de
injumatatire al acestuia este de 20-40 minute (90 minute pentru alti metaboliti).
Se elimina in majotitate renal, in mica parte prin scaun. Doza de misoprostol
recomandata in ulcerul activ – ulcer duodenal si gastric, ulcer iatrogen – este de 0.2 mg
de 4 ori / zi sau 0.4 mg de 2 ori / zi, in administrare orala (dupa mese, ultima priza seara
la culcare 0. Tratamentul se face obisnuit 4 saptamani, la nevoie se prelungeste la 8
saptamani. Pentru profilaxia ulcerului iatrogen se administreaza 0.2 mg de 2-4 ori/zi pe
tot timpul tratamentului cu antiinflamatoare nesteroidiene.
ENPROSTILUL
Sinonime : Enprostil, Gardrine.
Este un analog de sinteza al PGE2 ; are proprietati asemanatoare celor ale
misoprostolului. Durata efectului antisecretor este mai mare (11 ore). Se administreaza
oral in doza de 0.035 mg de 2 ori/zi, fiind indicat in tratamentul ulcerului activ.
Analogi ai somatostinei
Somatostina este un hormon secretat de hipotalamus si de celulele D ale
pancreasului. [13]
OCTEOTRIDUL
Sinonime : Octeotrid, Sandostatin.
Este o octapeptida de sinteza, analog al somatostinei, care inhiba secretia
peptidelor sistemului endocrin gastro – enteropancreatic-serotonina, peptida intestinala
vasoactiva (VIP) , gastrina , glucagon , insulina – secretia de hormon de crestere si de
hormon eliberator al hormonului de crestere.
Inhibarea secretiei de hormon de crestere si de glucagon este mai selectiva decet
cea produsa de somatostina, efectul este mai prelungit.
In sindromul Zollinger- Ellison, octeotridul poate fi util, eventual in asociatie cu
H2 – Blocante, atunci cand acestea nu controleaza suficient ulcerul recurent provocat de
hiperaciditatea cronica consecutive secretie excesiva de gastrina.
Ca mecanism, in afara inhibarii secretiei de gastrina, se produce diminuarea
activitatii secretorii a celulelor parietale (a caror membrana poseda receptori specifici
pentru somatostina, cuplati negativ cu sistemul mesager secund adenilat ciclaza/AMPC).
Dupa injectarea subcutanata, octeotridul se absoarbe repede, realizand
concentratie plasmatica maxima la 30 minute. Are timp de injumatatire de 100 minute.
Excretia, sub forma neschimbata , se face predominant pe cale biliara.
Se administreaza in injectii subcutanate. In sindromul Zollinger – Ellison, doza
initiala este de 0.05 mg de 1-2 ori/zi; se poate creste treptat pana la 0.1-0.2 mg de 3 ori/zi,
apoi, se stabileste prin tatonare, doza de intretinere.
Acestea sunt eficace in ulcer, datorita protejarii directe a mucoasei sau datorita
favorizarii factorilor fiziologici de protectie si aparare locala.[2, 13]
3.2.3.1. Sucralfatul
CH2 OR CH2 O R
O O
OR RO
CH2 OR
O
OR
OR
OR
R=SO3[Al2(OH)x(H2O)y]
O O-
C Bi+3 , 3 K+
CH2
O
HO C C
O-
CH2
O O-
2
Este un complex coloidal, continand cantitati mici de bismut. Administrat oral, in
contact cu acidul clorhidric la pH sub 3,5, se formeaza oxiclorura de bismut, insolubila,
precipitarea fiind maxima intre 2,5-3,5;precipitatul cristalin este aderent de resturile
proteice de pe suprafata leziunii ulceroase, pe care o protejeaza de agresiune. Formeaza,
de asemenea, un complex stabil cu glicoproteinele mucinei, marind functia protectoare a
mucusului. A fost descrisa si o actiune de stimulare a secretiei de prostaglandine,cu
consecinte citoprotectoare. In plus, a fost dovedita o actiune antiseptica fata de
Helicobacter pylori; pe langa actiunea bactericida, se produce inhibitia protezei secretate
de germen, care are proprietati mucolitice, afectand capacitatea protectoare a mucusului.
Eficacitatea subcitratului de bismut coloidal ca tratament curativ al ulcerului duodenal si
gastric este similara celei a cimetidinei si ranitidinei. Vindecarea este mai durabila. Se
administreaza oral sub forma de comprimate sau solutie. Medicamentul este bine
suportat, fiind lipsit de toxicitatea sarurilor de bismut cunoscute anterior, deoarece
concentratia realizata in plasma este mica. Administrarea de antiacide trebuie evidata 1/2
ora in jurul prizei preparatului (eficacitatea este conditionata de mediul acid din stomac),
de asemenea, nu se bea in timpul tratamentului..
3.2.3.3. Carbenoxolona.
3.2.3.5. Spirulina
baza compozitiei, se foloseste in mai multe tari, sub forma de comprimate, singura sau
asociata. Indicatii: energizant, adjuvant in diabet, anemii, hepatita cronica, gastrite,
pancreatite, cataracta, glaucom. Intr-un studiu clinic comparat, la bolnavii cu ulcer gastric
si duodenal, a influentat putin durerea, nu a modificat secretia gastrica acida si a favorizat
cicatrizarea mai putin decat alte antiacide moderne.[2]
Capitolul IV
Partea specială
cazul administrarii omeprazolului. Omeprazolul poate afecta si alte celule din tractul
gastrointestinal, fie direct, fie prin inducerea hipoclorhidrei. Studii efectuate pe 200 de
pacienti dupa tratament cu omeprazol, in timp de 12 luni, au demonstrat ca desi exista
ricul aparitiei tumorilor gastrice in cazul unor tratamente prelungite, nu a fost pusa in
evidenta prezenta celulelor cancerigene.
Supradozare: Studii efectuate pana in prezent au demonstrat ca doza unica letala
este de 4000 mg/kg la sobolani, animalele prezentand convulsii, tulburari respiratorii si
cardiace. Nu exista date privind supradozarea la oameni, dar o doza de 360 mg/zi este
bine tolerata. In caz de supradozaj se recomanda tratament simptomatic.
Interactiuni: Diazepamul, fenitoina, warfarina (medicamente metabolizate prin
oxidare hepatica): omeprazolul poate incetini eliminarea lor. Se recomanda informarea
pacientilor si reducerea posologiei. Nu s-au gasit interactiuni cu propranololul sau
teofilina, dar nu trerbuiee exclusa posibilitatea interactiunii cu alte medicamente
metabolizate in mod egal prin intermediul sistemului enzimatic al citocromului P450. Se
impune prudenta in cazul asocierii cu substante medicamentoase cu afinitate mare pentru
proteinele plasmatice. Gastrointestinale topice: nu este o cunoscuta o influenta a
gastrointestinelor topice, cum ar fi hidroxidul de aluminiu, in absorbtia omeprazolului. Se
recomanda administrarea lor la interval de 2 ore.
Conditii de pastrare: Deoarece omeprazolul este fotosensibil; se recomanda
pastrarea capsulelor in ambalajul original, ferit de lumina si umezeala, la temperatura
camerei.
pronuntat secretia de acid gastric bazal sau stimulat. Lansoprazolul este astfel un
medicament antisecretor foarte eficient in tratarea rapida a ulcerului gastroduodenal acut,
a esofagitei erozive si in reducerea hiperaciditatii gastrice la pacientii suferind de
sindromul Zollinger-Ellison.
Compozitie: capsule cu eliberare lenta ce contin granule filmate enterice.
Actiune farmacodinamica: actiunea consta in stoparea secretiei gastrice acide
independent de stimuli, prin inhibarea selectiva a pompei gastrice la nivelul celulelor
parietale. Nu influenteaza secretia de pepsina sau evacuarea gastrica. Prin administrare de
lansoprazol, se obtine vindecarea ulcerelor receptorilor H2, fiind eficient si in cazul
pacientilor care nu reactioneaza la acestia din urma.
Actiunea farmacocinetica: absorbtia depinde de modul de conditionare si dozaj.
Se absoarbe rapid prin administrarea de capsule cu eliberare lenta. Biodisponibilitatea
creste odata cu cresterea dozelor si a duratei tratamentului. Legarea de proteinele
plasmatice este de 95-96%. Metabolizarea este rapida si completa la nivel hepatic.
Excretia se face prin urina in procent de pana la 80%. Afectiunile hepatice maresc
biodisponibilitatea. Absorbtia este incetinita de administrarea in timpul meselor.
Indicatii terapeutice: se recomanda in tratamentul pe termen scurt al ulcerului
duodenal activ, in eradicarea bacteriei Helicobacter pylori pentru a reduce riscul
recidivelor ulcerului duodenal, in tratamentul de intretinere pentru vindecarea ulcerilor
duodenale, in tratamentul pe termen scurt al ulcerelor gastrice active benigne, in
tratamentul arsurilor si al altor simptome asociate cu gastroesofagite de reflux,
tratamentul pe termen scurt al esofagitelor erozive si tratamentul de intretinere pentru
vindecarea esofagitelor erozive si a conditiilor hipersecretorii patologice, inclusiv in
sindromul Zollinger-Ellison si a ulcerelor generate de tratamentul cu AINS.
Contraindicatii: la pacientii cu hipersensibilitate cunoscuta la lansoprazol.
Dozare: Ulcer gastric: 30 mg o data pe zi timp de 8 saptamani, iar in cazurile
severe 60 mg o data pe zi. Esofagita de reflux: 30 mg o data pe zi timp de 8 saptamani.
Cazurile recidivante: 60 mg o data pe zi. Ulcer duodenal:30 mg o data pe zi de 2-4
saptamani. Sindromul Zollinger- Ellison: 120 mg o data pe zi. Terapia de intretinere: 30-
60 mg conform reactiei pacientului.
Denumiri comerciale:
1. Aciphex - coprimate 20 mg, gastro rezistente;
2. Pariet (Laborat. Eisai, Anglia) - comprimate 10 mg, gastro rezistente.
Nu sunt totusi studii bine controlate si adecvate organismului uman pentru a avea
o acluziu clara in cazul femeilor insarcinate. Dearece studiile reproduse pe animale nu
sunt intotdeauna aplicabile in cazul raspunsului la rabeprazol al organismului uman, acest
medicament ar trebui folosit doar in caz de neaparata nevoie in cazul femeilor insarcinate.
Alaptarea: Dupa administrarea rabeprazolului la sobolanii ce alapteaza,
radioctivitatea in lapte a atins nivele cea au fost de 2 pana la 7 ori mai mari decat nivelele
sanguine anterioare. Nu este cunoscut daca rabeprazolului in ultima perioada de gestatie
si in timpul lactatiei la doza de 400 mg/kg/zi a determinat o scadere a greutatii corpului
fatului sau noului nascut. Din momentce multe medicamente sunt excretate in lapte si
datorita potentialului pentru reactii adverse la noi nascuti datorita rabeprazolului, trebuie
luata decizia de a intrerupe sau tratamentul cu rabeprazol, luand in xonsiderare
importanta pentru mama.
Folosirea pediatrica: siguranta si eficacitatea la pacientii din aceasta categorie nu
a fost inca stabilita.
Folosirea la femei: ratele de vindecare in ulcerul duodenal si in esofagita eroziva
la femei sunt similare cu cele la barbati. Reactiile adverse la femei apar cu frecvente
similare ca si la barbati.
Folosirea la batrani: din numarul total de subiecti in stidii clinice, 19% au fost de
peste 65 ani, in timp ce 4% aveau mai mult de 75 ani. Nici o diferenta in siguranta si
eficacitatea tratamentului nu a fost observata intre aceste categorii de varsta si subiectii
mai tineri; experientele clinice raportate nu au aratat diferente in raspunsul la tratament
intre pacientii mai tineri si cei mai in varsta, dar o sensibilitate apreciabila la unii indivizi
mai in varsta nu poate fi exclusa.
Folosirea la conducatorii auto: ametelile care au fost raportate care pot perturba
conducatorii auto impun ca inainte de conducerea masinii, utilizarii medicamentului
trebuie facuta doar in urma consultarii medicului.
Reactii adverse: In lumea intrega , peste 2900 de pacienti au fost tratati cu
rabeprazol, cu doze variabile si durate de tratament diferite. In general, tratamentul cu
rabeprazol a fost bine tolerat, atat cel pe termen lung, cat si cel pe termen scurt.
Reactiile adverse au fost in general similare pentru doze intre 10 si 20 mg. Asupra
organismului intreg: astenie, febra, reactii alergice, frisoane, discomfort general, dureri in
este de 60 mg/zi. Poate fi ajustata pentru fiecare individ si trebuie administrata pentru o
perioada de timp indicata clinic. Unii pacienti pot primi dozele divizate. Au fost
administrate doze de pana la 100 mg/zi. Unii pacienti cu sindrom Zollinger-Ellison au
fost tratati continuu pana la un an. Nu trebuie ajustat dozajul la pacientii in varsta, la
pacientii cu boli renale sau la pacientii cu afectiuni slabe sau mederate hepatice.
Administrarea rabeprazolului la pacientii cu afectiuni hepatice moderate va determina
cresterea concentratiei si scaderea eliminarii; din aceasta cauza trebuie luate precautii in
cazul administrarii rabeprazolului la acesti pacienti.
de 150 mg, concentratia din plasma este suficienta pentru inhibarea secretiei acide timp
de 12 ore. O singura doza de 300mg ranitidina administrata seara, la culcare, este
suficienta pentru mentinerea valorii ridicate a pH-ului in gastroduoden pe timpul noptii si
a doua zi. Ranitidina se absoarbe rapid dupa injectare intramusculara. Nivelul maxim al
absorbtiei este atins in 15 minute. Absorbtia din tesutul intramuscular este aproape
completa. S-au semnalat cazuri izolate de interactiuni cu alte medicamente
( midazolam,teofilina, warfarina, etanol ).
Indicatii terapeutice: Ulcer gastric si duodenal (diagnosticate radiologic sau
endoscopic); esofagita de reflux; sindrom Zollinger-Ellison; conditii patologice de
hipersecretie; sangerari ale tractului gastrointestinal superior datorate efectului peptic al
sucului gastric (tratate numai pe cale parenterala).
Contraindicatii: nu au fost semnalate.
Precautii de administrare: Inainte de tratarea cu ranitidina a simptomelor de
ulceratii peptice, trebuie exclusa prezenta neoplasmului gastric. Administrarea ranitidinei
in sarcina, alaptare si la copii sub 14 ani se va face numai daca este absolut necesara. Se
va manifesta prudenta in cazul administrarii ranitidinei la pacientii cu insuficienta
hepatica sau renala. Daca ranitidina se administreaza intravenos in doze mari, este indicat
sa se monitorizeze zilnic SGPT dupa a cincea zi de administrare. Deoarece ranitidina
poate provoca rezultate fals pozitive de proteinurie la testul cu Multistix, se recomanda ca
testarea sa se faca cu acid sulfosalicilic.
Reactii secundare: Unii pacienti pot acuza cefalee, oboseala, constipatie, greata,
iritatii cutanate, motiv care, in general, nu impun intreruperea tratamentului. Rareori pot
aparea leucopenii, trombocitopenii, valori usor crescute ale creatininei si ale
transaminazelor, dar care sunt nesemnificative din punct de vedere clinic.
Dozare si mod de administrare: Pentru comprimate, doza uzuala zilnica este de
300mg, administrata fie printr-un comprimat de 150mg dimineata si unul seara, fie printr-
un singur comprimat de 300mg la culcare. Durata tratamentului este de 4 pana la 8
saptamani. In cazuri grave, cum ar fi sindromul Zollinger-Ellison, s-a practicat dozarea
de pana la 6 g pe zi, iar terapia trebuie continuata atât cat este indicat clinic. Terapia de
intretinere: 1 comprimat de ranitidina de 150 mg seara la culcare pe o perioada de 6 pana
la12 luni pentru prevenirea recidivei ulcerului. Pentru fiole, injectiile cu ranitidina sunt
antiacide. Dupa administrarea orala, efectul apare intr-o ora si dureaza 10-12 ore.
Biodisponibilitatea famotidinei este de 40-45%, timpul de injumatatire al plasmei este de
2,3-3,5 ore, dar la unclearence de creatinina mai scazut de 10 ml/min poate fi crescut
pana la 20 ore. 30-35% din doza orala este excretata prin rinichi sub forma neschimbata.
Indicatii terapeutice: Ulcer gastric si duodenal, reflux gastroesofagian si alte stari
de hipersecretie (sindromul Zollinget-Ellison). Prevenirea ulcerului recidivant, prevenirea
aparitiei de acid gastric in anestezia generala (sindromul Mendelsson).
Contraindicatii: Hipersensibilitatea la famotidina, sarcina, adptare. Este
contraindicata la copii, din cauza lipsei de experinta clinica in domeniu.
Mod de administrare: In ulcerul gastroduodenal o singura doza pe zi la culcare de
40 mg, sau de 2 ori pe zi cate 20 mg dimineata si seara. Durata tratamentului este 4-8
saptamani. Prevenirea recidivelor se realizeaza cu o singura doza de 20 mg pe zi inainte
de culcare. In refluxul gastro-esofagian se administreaza 20 mg de doua ori pe zi
(dimineata si seara timp de 6 saptamani). Daza esofagita persista, se vor administra de
doua ori pe zi cate 20-40 mg, timp de 12 saptamani. In sindromul Zollinger-Ellison,
administrarea se va individualiza in functie de pacient. In mod normal, doza initiala este
de 20 mg, la fiecare 6 ore. Administrarea se va continua atata timp cat starea clinica o
cere. In anestezia generala, pentru prevenirea aspiratiei de acid gastric, se vor administra
40 mg in seara premegatoare interventiei chirurgicale sau in dimineata operatiei.
Efecte secundare: In cazuri rare pot aparea: cefalee, hioertermie, oboseala, diaree
sau constipatie, reactii alergice, aritmii, icter colestatic, cresterea tranaminazelor serice,
anorexie, voma, greata, uscaciurea gurii. In situatiei foarte rare pot aparea agranulocitoza,
pancitopenie, leucopenie, trombocitopenie, dureri musculare, dureri articulare, tulburari
psihice tranzitorii, bronhospasm, alopecie, acnee, prurit, piele uscata, tulburari ale
gustului.
Interactiuni medicamentoase: Famotidina nu influenteaza sistemul enzimatic
citocrom P450 si, prin urmare, nu influenteaza metabolismul medicamentelor
metabolizate prin acest acest sistem. Din cauza cresterii pH-ului gastric absortia
ketoconazolului poate fi redusa in cazul administrarii concomitente.
Ulcer gastric: de 4 ori cate 1 comprimat zilnic (cate 1 comprimat inaintea celor
celo 3 mese principale si la 4-lea seara, inainte de culcare). In general, este suficient un
tratament de 4-6 saptamani pana la vindecarea ulcerului. Daca vindecarea nu este
completa, tratamentul poate fi extins la o prioada de 12 saptamani.
Pentru profilaxia recidivelor de ulcer gastric sau duodenal: de 2 ori cate 1
comprimat zilnic, dimineata la trezire si seara inainte de culcare. Daca dupa vindecarea
ulcerului exista pericolul unei recidive, tratamentul se poate prelungi 6 pana la 12 luni.
Contraindicatii: hipersensibilitatea la substanta activa a produsului medicamentos.
La pacientii cu insuficienta renala, in special la cei cu dializa, la pacienti suferind de
boala Alzheimer sau alte forme de tulburari functionale cerebrale, se impun precautii la
administrarea medicamentul.
Sarcina si adaptare: Nu exista experienta suficienta in utilizarea sucralfatului in
sarcina si adaptare, de aceea in astfel de situatii trebuie administrat cu multa precautie.
Experimentele pe animale de laborator nu au aratat efectele embriotoxice sau teratogene.
Nu sunt de asteptat efecte toxice asupra sugarilor in urma trecerii sucralfatului in laptele
matern.
Efecte secundare: sucralfatul este bine tolerat si poate fi utilizat fara sa rezerve
chiar in tratamente prelungite. Ocazional, pot aparea constipatii usoare precum si
tulburari nespecifice ca: exantem, greata, vertij, uscaciurea gurii.
Interactiuni medicamentoase: La administrarea simultana de tetraciclina, fenitoin,
digoxin, acid chenodezoxicolic, resorbtia acestora poate fi redusa. Acest efect poate fi
evitat, daca se administreaza medicamentele de mai sus la 1-2 ore inainte sau dupa
sucralfat.
Indicatii speciale de administrare: Inainte de inceperea tratamentului pentru ulcer
gastric, trebuie eliminata posibilitatea unei maladii maligne.
Mod de administrare: 1-4 comprimate de 2-4 ori pe zi, la 1-1 1/2 ora duppa masa
sau la aparitia durerilor si seara la culcare. Poate fi administrat la diabetici.
12. Malugel, Malugel B (Pharmasol, Ungaria) - Suspensie, 250 ml continand:
Hidroxid de aluminiu si de magneziu, Sorbitol, Benzocaina.
13. Novalox (Santa, Grecia) - Aluminiu glicinat 0,3 g; Oxid de magneziu 0,1 g ;
comprimate masticabile, Ct. x 50 ; suspensie, Flacon 300 ml. O lingura suspensie contine
dozele de mai sus.
14. Silicolact (Aesculap, Romania) - Trisilicat de magneziu 250 mg; Hidroxid de
aluminiu gel 250 mg ; comprimate, Ct. x 20.
Infectia cu H.p., fara indoiala, cea mai comuna si larg raspandita infectie din
lume, joaca un rol important in patogenia ulcerului peptic .Dovada pentru un rol cauzal al
H.p. in ulcerul peptic, rezulta din două puncte majore de vedere:
1. Majoritatea pacientilor cu ulcer sunt infectati cu H.p. si raspandirea acestei
infectii atat in ulcerul gastric cat si in cel duodenal este foarte mare;
2. Vindecarea infectiei cu H.p. reduce dramatic reaparitia ulcerului.
Concluziile privind mecanismele prin care H.p. induce ulcerul peptic sunt
restranse in principal la studiile ce observa consecintele eradicarii H.p. de catre
antibiotice combinate cu inhibitori de pompa protonica (I.P.P) si substanta ce contine
bismut.
Cativa factori specifici de virulentaa ai bacteriei, cum ar fi citotoxina asociata
genei A, percum si alte substante toxice, incluzand amoniacul, lipopolizaharidele
(endotoxine), factorii de activare plachetara, oxidul nitric (NO) si alti factori au fost
implicati in gastrite si au fost dovediti a fi de o impornata semnificativa in cancerul
gastric, mai ales la tanara generatie.
Inflamatia cronica, gastrita atropica, metaplazia intestinala, afecteaza
mecanismele de aparare si in combinatie cu hipergastrinemia, deficienta de vitamina C
din stomac, excesul de metaboliti ai oxigenului si proliferarea celulelor epiteliale, au fost
asociate cu cancerul gastric. Aceasta patologie in mai multe trepte, propusa cu mult timp
inainte de a fi descoperita bacteria Hellicobacter pylori in stomac, duce la cancer .dar
poate fi impiedicata de catre eradicarea H.p. Aceasta este oarecum o sursa contoversata
deoarece atrofia gastrica si metaplazia intestinala poate fi deasemenea cauzata si de alti
factori, cum ar fi: refluxul biliar, alimente iritante, autoimunitatea organismului.
H.p. a fost aparent colonizata in organismul uman din timpuri stravechi si este
adaptata perfect pentru persistenta sa in stomac. Cateva genotipuri, incluzand gena A
(tipul A), sunt asociate cu cresterea riscului bolilor gastrice si duodenale.
O data cu viata moderna, probabil pentru prima data in istoria imunitatii, exsista
un numar mare de persoane necolonizate. Ulceratia duodenala a fost prezenta timp de 200
ani pe primul loc. Cand H.p. a disparut, ulcerentia duodenala si rata cancerului gastric a
scazut.
Practic, o singura doza de I.P.P. este aproape ineficace pentru eradicare H.p. In
terapia combinata, I.P.P. sunt presupusi a contribui cu succes la eradicarea prin inhibarea
secretiei acide. Deoarece o crestere a pH-ului in stomac protejeaza agentii antimicrobieni
de degradare in mediul acid, o descrestere a volumului sucului gastric, contribuie de
asemenea la concentrarea antibioticilor. Recent, interactiunea dintre I.P.P. si
claritromicina, cu enzimile metabolice de ficat, a fost evidentiata, ceea ce explica efectul
sinergic al acestor medicamente. Heterogenitatea genotipului enzimelor metabolice a fost
de asemenea eluvidata, ceea ce poate fi responsabila de diferentele dintre efectul I.P.P. la
pacienti. Luând în considerare interactiunile dintre I.P.P. si agentii antimicrobieni si
heterogenitatea genotipului enzimelor metabolice, a trebuit imbunatatita terapia pentru
eradicarea H.p.
Schema cea mai folosita a triplei terapii, dupa ultimile cercetari este:
In prima saptamana: - omeprazol, 20mg de 2 ori/zi
- amoxicilina 500mg de 3 ori/zi
- claritromocina 500mg de 3 ori/zi
- metronidazol 400mg de 3 ori/zi
Daca aceasta nu are succes, se va administra, in a 2-a saptamana:
claritromicina 500 mg de 3 ori/zi;
amoxicilina 500 mg de 3 ori/zi;
sau
De-Nol (tripotasiu decitrat de bismut) 120mg ;
Metronidazol 400mg de 3 ori/zi. [19]
Mecanismul de actiune ce duce la pierderea viabilitatii celulelor bacteriei
Hellcobacter pylori. pare sa difere intre cei 3 I.P.P (lansoprazol, omeprazol si
pantoprazol). Lansoprazolul s-a dovedit a fi cel mai potent dintre cei trei agenti de
inhibarea cresterii, distrugerii si dereglarea morfologiei bacteriei.
Eradicarea Hellicobacter pylori descreste semnificativ pH-ul intragastric atins in
timpul tratamentului cu lansoprazol, pe toata perioada zilei. pH-ul intragastric din timpul
tratamentului cu ranitidina, nu a fost afectat de eradicarea Hellicobacter pylori, cu
exceptie in perioada nocturna; astfel eradicarea Hellcobacter pylori s-a dovedit a avea un
efect mai pronuntat rezultat din proprietatile inhibitoare ale pompei protonice ale
lansoprazolului, decat cele ale ranitidinei.
Ca si ceilalti inhibitori de pompa protonica, rabeprazolul are in vitro activitatea
antibacteriana impotriva Hellcobacter pylori, mai crescuta decat lansoprazolul si
omeprazolul.
Eradicarea infectiei cu Hellicobacter pyllori a condus la un beneficiu important
pentru pacientii cu ulcer gastroduodenal, deoarece majoritatea acestor pacienti primesc
tratament pe toata durata vietii. Recidiva dupa vindecarea cu succes a Hellicobacter
pyllori poate fi cauzata fie de agravarea ulcerului sau de reinfectarea cu Hellicobacter
pyllori, ambele fiind evenimente rare in zilele noastre, sau este atribuita administrarii
medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene sau a aspirinei. [8]
In unele arii geografice, recidivele Hellicobacter pyllori negative sunt propuse ca
noi patofiziologice si inca neelucidate aspecte ale bolii.
Vindecarea infectiei Hellicobacter pyllori in ulcerul duodenal necomplicat, consta
in 7 zile de tratament cu inhibitor de pompa protonica la baza triplei terapii, ce contine
doua antibiotice: claritromicina si/sau amoxicilina si metronidazol. In ulcerul gastric este
recomandat ca I.P.P sa fie administrat mai departe timp de trei saptamani, deoarece aceste
ulcere au un timp de vindecare mai indelungat.
Pentru salvarea terapiei, dupa esec, trebuie luata in considerare rezistenta tipului
de microorganism, si este oferita sub forma unei tetra terapii sau a unei doze mari de
I.P.P si amoxicilina.
Esecurile tratamentului folosind tripla terapie ce include metronidazolul, sunt
frecvente la pacientii infectati cu Hellcobacter pyllori rezistenta la metronidazol in
mucoasa gastrica. Rate de eradicare inalta la acesti pacienti au fost descrise cand regimul
tratamentului include saruri de bismut , comparativ cu cele care includ I.P.P. S-a dovedit
ca fie sarurile de bismut, fie I.P.P, pot fi eficace in tratamentul infectiilor cu tulpini de
Hellicobacter pylori rezistente la metronidazol, cand sunt folositi in doze suficient de
mari.
Ranitidina bismut citrat este o noua sare care se pare a fi folositoare in eradicarea
bacteriei Hellicobacter pylori, cand este combinata cu antibioatice.
Efectele antiulcer ale ranitidinei bismut citrat, ranitidina clorhidrat si bismut citrat
coloidal, prin actiunea asupra motilitatii, morfologiei si supravetuirii bacteriei
Hellicobacter pyllori au fost examinate pentru a se determina daca eficacitatea clinica a
ranitidinei bismut citrat poate fi legata de o actiune specifica in inhibarea motilitatii
bacteriei.
S-a dovedit ca ranitidina bismut citrat inhiba cresterea Hellicobacter pylori si are
un efect inhibitor specific asupra mecanismului motor bacterian. Aceste actiuni
farmacologice contribuie la eficacitatea clinica a acestui agent.
Efectul antibacterian al extractului crud de usturoi facut in casa si a
comprimatelor pe baza de usturoi, singure sau combinate cu antibiotice sau omprazol, a
fost determinat clinic. Nu a fost observata nici o diferenta intre comprimatele cu usturoi
pe baza continutului diferit de alicina; combinarea usturoiului cu omeprazol, a aratat un
efect sinergic care este dependent de concentratie.
Pentru viitor, evaluarea combinarii usturoiului cu agentii conventionali impotriva
Hellicobacter pylori in tratamentul ulcerului, a fost justificata.
Mortilitatea bacteriei Hellicobacter pyllori este esentiala pentru colonizare.
Hellcobacter pyllori a fost aratat a-si expune activitatea chemotactica spre uree si Na+ si
ioni bicarbonat,care sunt secretati de epiteliului gastric. Importanta activitatii ureazei
pentru motilitatea chemotactica a H.p. in mediul vascos, a fost de asemenea demonstrata.
Astfel, aplicarea medicamentelor ce inhiba motilitatea chemotactica a fost propusa ca o
strategie pentru eradicarea H.p. [16]
Acest efect inhibitor a fost evoluat prin analiza in vitro a chemotaxiel si a
proliferarii, analiza ce a demonstrat ca Sofalcone reduce proliferarea si afecteaza
motilitatea chemotactica a bacteriei. Acest medicanent poate fi folosit pentru inhibarea
abilitatii bacteriei de a coloniza stomacul uman.
Impreuna cu H.p, o alta cauza majora a ulcerului peptic este antiinflamatoarele
nesteroidiene. Daca ulcerele nu sunt atribuite H.p.,majoritatea trebuie sa fie atribuite
antiinflamatoarelor nesteroidiene (AINS). Pacientii cu artrita reumatoida care iau AINS,
timp indelungat, sunt mai susceptibili sa faca ulcer gastric, care apare de obicei in
antrumul gastric. Mai mult, morfologia ulcerelor gastrice la cei care iau AINS, difera de
cele in care nu sunt implicate aceste. Pozitia ulcerului dat de AINS a fost observata mai
rar in antrum decat in varful sau corpul stomacului. Ulcerele date de H.p.,in antrum, nu
difera semnificativ de cele din varful sau corpul stomacului; se afirma astfel ca H.p. joaca
un rol nesimnificativ in ulcerele din antrum la pacientii care iau AINS. [9]
Recidiva ulcerelor duodenale a fost observata endoscopic dupa eradicarea H.p; 10
saptamani dupacompleta eradicare, a fost aratata vindecarea ulcerelor gastrice si recidiva
celor duodenale in ciuda eradicarii complete. Aceasta sugereaza ca eradicarea H.p.
modifica conditiile patofiziologice ale secretiei acide si faciliteaza recidevele ulcerelor
duodenale.
Dictonul "no acid - no ulcer", in trecut, a sumarizat gandirea generala a
patogenezei bolii ulceroase. Este recunoscut astazi faptul ca infectia cu H.p. este factorul
major cauzal care determina atat ulcer gastric cat si cel duodenal. Infectia este asociata cu
multe anomalii ale secretiei acide, fiziologia secresiei acide revenind la normal, dupa
eradicarea bacteriei. [11]
Deoarece nu toti indivizii infectati cu H.p. nu au facut ulcer, susceptibilitatea
gazdei, virulenta bacteriei si/sau factori specifici ai mediului de viata a bacteriei, ar trebui
sa dea raspunsul necesar in clarificarea cauzelor determinante ale ulcerului. Infectia cu
H.p. produce distrugerui tisulare indirect, deoarece bacteria nu invadeaza direct tesutul
gastroduodenal. O varietate de enzime bacteriene, toxine si mediatori inflamatorii produsi
in raspunsul la colonizarea bacteriei, provoaca o reactie de aparare a integritatii mucoasei
gazda.
La o gazda susceptibila, apararea deficitara face ca epiteliul sa fie mai vulnerabil
la actiunea distructiva a accidului si la dezvoltarea ulcerului.Eradicarea bacteriei H.p.
conduce la o vindecare a ulcerului rapida si la vindecarea tesutului afectata, ceea ce va
preveni recidiva ulcerului.
Recomandarile Consensului European Maastricht 1997, privind tratamentul
infectiei cu H.p, sunt bazate pe rate inalte de eradicare obtinute cu tripla terapie bazata pe
Losesc (omeprazol) [20]:
Omeprazol 20 mg x 2/zi;
Clartromicina 500 mg x 2/zi;
Amoxicilina 1000mg x 2/zi,
acestea fiind administrate timp de o saptamana.
Omeprazol 20 mg x 2/zi ;
Claritromicina 250 mg x 2/zi ;
Metronidazol* 400 mg x 2/zi,
administrate tot timp de o saptamana.
Alta varianta asemanatoare este :
Omeprazol 20 mg x 2/zi ;
Amoxicilina 500 mg x 2/zi ;
Metronidazol* 400 mg x 2/zi.
*in loc de metronidazol, se poate administra tinidazol.
Capitolul V
Concluzii
Bibliografie