Rezumat

În lucrarea de faţă, ne-am propus să raportăm analiza referitoare la etimologia unor

lexeme ce denumesc părţi ale corpului omenesc, la formarea unor frazeologisme. Cu ajutorul
acestor lexeme somatice s-au format atât în limba română, cât şi în celelalte limbi romanice,
un număr foarte mare de frezeologisme, care constituie corpusul analizei capitolului al III-lea.
Întrucât limba este un organism viu, într-o continuă mişcare, am propus ca analiza
corpusului frazeologic să vizeze similitudinile şi diferenţele de ordin lexical din perspectiva
celor cinci limbi romanice.
Lexemele analizate în ultimul capitol al lucrării fac parte dintr-un un număr foarte mare
de frazeologisme somatice, contribuind astfel la crearea unui „limbaj viu‟, propriu unei culturi şi
exprimând o varietate de idei.
Analiza lingvistică a frazeologismelor s-a realizat pe toate cele trei niveluri: fonetic,
morfologic şi semantic, urmărindu-se atât similitudinile, cât şi diferenţele din toate cele cinci
limbi romanice analizate.