Urzica moartă albă 

(Lamium album - L.) este o plantă erbacee perenă, de 20 – 75 cm. înălțime, cu

tulpinița în 4 muchii, pe care sunt dispuse frunze opuse, dințate, triunghiular-ovate. Florile sunt alb-
labiate (cu 2 buze), dispuse sub formă de guler la subsuoara frunzelor. Se numește urzica moartă,
pentru că frunzele nu poarta perișorii care secretă acid formic pișcător, responsabil pentru iritațiile
pielii.

Răspândire[modificare | modificare sursă]
Crește prin șanțurile umede, la marginea pădurilor, mai rar în zona de câmpie. Este mai răspândită
în zona subalpină, mai ales în Transilvania, Moldova (județele Neamț, Suceava) și Muntenia (Argeș,
Prahova).

Acțiune farmacologică[modificare | modificare sursă]

Se folosesc florile (Flores Lamii albi) și partea aeriană (Herba Lamii albi). Florile se culeg prin
ciupire, partea aeriană prin tăierea tulpinilor de sub ultimele frunze, se recoltează din luna martie
până în septembrie. Acționează decongestiv, ca emolient și expectorant, vasoconstrictor, astringent.
Este recomandată la hipertrofii de prostată. Se mai folosește la leucoree, dismenoree, tulburări
nervoase la menopauză, catar intestinal, diaree, sângerări nazale, etc.
Urzica moartă se poate administra intern sub formă de pulbere, infuzie, tinctură, iar extern infuzia se
folosește sub formă de gargară, comprese, cataplasme, sau se folosește sub forma de spălături
locale, spălături vaginale, bai de șezut.