Publicat în 1938, romanul ,,Enigma Otiliei” de George Călinescu apare la sfârșitul perioadei

interbelice, o perioadă în care această specie literară se afirmă puternic.

Este un roman realist de tip balzacian deoarece apar tema familiei și motivul moștenirii și al
paternității structura este închisă iar relatarea întâmplărilor este făcută la persoana a treia din
perspectiva unui narator omniscient omniprezent și obiectiv este utilizată tehnica detaliului
semnificativ iar personajele sunt prezentate în relație cu mediul din care provin și sunt tipice pentru
anumită categorie socială.

Incipit -ul romanului realist fixează veridic cadrul temporal într-o zi de la începutul lui iulie 1909
precum și cadru spațial în strada Antim venind dinspre Strada sfinții apostoli. Incipitul și finalul sunt
simetrice prin descrierea străzii și a casei lui moș Costache din perspectiva lui Felix în momente
diferite ale existenței sale.

Prin temă romanul este balzacian și citadin deoarece prezintă o imagine a burgheziei bucureștene de
la începutul secolului al 20-lea sub aspect social și economic. Imaginea societății constituie fundalul
pe care se proiectează formarea și maturizarea tânărului Felix Sima care înainte de a-și face o carieră
trăiește experiența iubirii și a relațiilor de familie.

Romanul este alcătuit din 20 de capitole și este construit prin acumularea detaliilor pe mai multe
planuri narative care urmăresc destinul personajelor într-un plan narativ scriitorul prezintă lupta
dusă de clanul tulea pentru obținerea moștenirii lui Costache Giurgiu Vianu în cel de-al doilea plan se
urmărește destinul tânărului Felix Sima care rămas orfan vine la București pentru a studia medicina
locuiește în casa tutorelui său și trăiește iubirea adolescentină pentru Otilia.

Expozițiunea este realizată în stil realist balzacian prin situarea exacta a acțiunii în timp și spațiu prin
veridicitatea susținută de descrierea străzii, prin finețea observații ei și prin notarea detaliilor
semnificative.

Odată intrat în clădire Felix îi cunoaște pe unchiul său și pe verișoara Otilia apoi asistă la scenă de
familie a jocului de table.

Intriga se dezvoltă pe două planuri care se întrepătrund pe deoparte este prezentată istoria
moștenirii lui Costache Giurgiu Vianu iar pe de altă parte destinul și maturizarea tânărului Felix Sima.

Lupta pentru moștenirea bătrânului avar este un prilej pentru observarea în plan moral efectelor
obsesive pentru. Deși are o afecțiune sinceră pentru Otilia Moș Costache am în momentul
adoptării ei de dragul banilor și pentru că se teme de sora sa Aglae. El încearcă totuși să o protejeze
pe Otilia și intenționează să se construiască o casă cu materialele provenită de la demolări. Din cauza
efortului depus bătrânul se îmbolnăvește el clanul tulea îi ocupă militărește casa în așteptarea morții
bătrânului și a obținerii moștenirii. Moartea lui va fi provocat în cele din urmă de Stanica Rațiu
ginerele Aglaei care îi fură bătrânului banii de sub saltea.

Planul formării tânărului Felix student la medicină urmărește experiențele trăite de acesta în casa
unchiului său și în special iubirea adolescentină pentru Otilia. Felix este gelos pe Pascalopol dar nu ia
nicio decizie fiindcă pentru el este mai importantă dorința de a-și face o carieră. Otilia la rândul ei îl
iubește pe Felix dar după moartea lui Moș Costache îl părăsește pentru că ea consideră că reprezintă
o piedică în calea realizării lui profesionale. Tânăra se va căsători cu Pascalopol bărbat matur care îi
poate oferi înțelegere și protecție.
În epilog câțiva ani mai târziu Felix se întâlnește cu Pascalopol în tren și află că acesta iar e dat Otiliei
libertatea de a-și trăi tinerețea iar ea a devenit soția unui conte exotic.

Pentru caracterizarea personajelor autorul alege tehnica balzacian a a descrierii mediului și

fizionomiei din care se pot deduce trăsăturile de caracter. De exemplu Felix Sima este caracterizat în
mod direct de narator încă de la începutul romanului iar detaliile fizionomie ce îl situează în
categoria ambițiosului aflat la vârsta adolescenței. Portretul Otiliei este realizat nu numai prin
modalități tradiționale de caracterizare ci și prin tehnici moderne precum observarea
comportamentului și tehnica perspectivelor multiple.

Întâmplările din Roman sunt relatate la persoana treia din perspectiva unui narator omniscient și
omniprezent care cunoaște destinele personajelor. Titlul inițial al romanului părinții Otiliei reflecta
ideea balzaciană a paternității, deoarece fiecare dintre personaje determină într-un anumit fel
soarta orfanei Otilia, ca niște părinți. Autorul schimbă titluri în Enigma Otiliei din motive editoriale și
deplasează accentul de la motivul realist al paternității la misterul protagonistei.

În concluzie Enigma Otiliei de George Călinescu este în egală măsură un roman realist balzacian dar și
în Roman care depășește într-o manieră subtilă convențiile balzaciene.

Otilia Mărculescu este fiica celei de-a doua soții al lui moș Costache, care deși o iubește ca pe
propriul copil, nu a înfiat-o de teama surorii sale zgârcite Aglae. Rămasă orfană de mamă din
copilărie fata se bucură de afecțiune și de protecția lui Moș Costache și Pascalopol studentă la
conservator înzestrată cu un temperament de artistă Otilia reprezintă în egală măsură tipul femei
cochete și întruchiparea misterului feminin comportamentul acestei tinere exuberante capricioasa
atrasă de lux și călătorii în străinătate derutează pe Felix care nu înțelege pe care îi cu Pascalopol în
final.

Otilia reprezintă un ideal de feminitate care e farmecă prin grație frumusețe și eleganță pe bărbații
din roman. Ea își împarte afecțiunea între Moș Costache moșierul Pascalopol și verișorul Felix cu care
are în comun vârsta și condiția socială de orfan.

O primă secvență semnificativă în care este descrisă frumusețea și generozitatea fetei este venirea
lui Felix în casa lui Costache Giurgiuveanu. Primul portret fizic al Otiliei este realizat din perspectiva
tânărului Felix privi spre capătul scării ca Spre un cer deschis și văzu un cap prelung și tânăr de fată
încărcat cu bucle căzând până pe umeri ea îl primește cu căldură îl prezintă familiei și oferă cu
generozitate propria odaie în seara sosirii.

Otilia reprezintă întruchiparea misterului feminin iar comportamentul derutant al fetei îl des
cumpănește pe Felix pentru că nu-și poate explica schimbările de atitudine și trecerea bruscă de la o
stare la alta. Otilia își recunoaște cu sinceritate față de Felix că este o ființă dificilă și se
autocaracterizează astfel sunt foarte capricioasă vreau să fiu liberă eu am un temperament nefericit
mă plictisesc repede sufăr când sunt contrariată.

O altă secvență narativă semnificativă care evidențiază misterul protagonistei este cea ultimei
întâlniri dintre ea și Felix înaintea plecării fetei din țară împreună cu Pascalopol. Această scenă este
esențială pentru înțelegere a personalității tinerilor și a atitudinilor față de iubire. Felix este
intelectualul ambițios care nu suportă ideea de a nu realizat nimic în viață și pentru care femeia
reprezintă un sprijin în carieră. În schimb Otilia concepe iubirea în felul ei aventuros al artistului cu
dăruire și libertate absolută. Dîndu-și seama de această diferență dar și de faptul că ar putea
reprezenta o piedică în calea realizării profesionale a lui Felix Otilia îl părăsește pe tânăr și alege
siguranța căsătorie cu Pascalopol.

Portretul Otiliei se conturează prin modalități de caracterizare directă dar mai ales prin caracterizare
indirectă. Autorul alege tehnica balzacian a a descrierii mediului și fizionomiei din care se pot deduce
trăsăturile de caracter. Prin tehnica detaliului naratorul omniscient descrie aspecte fizice
semnificative în plan moral. De exemplu detaliile fizionomie cerebel o feminitate și naivitate
adolescentei fata părea să aibă 18:19 ani fața măslinie cu nasul mic și ochii foarte albaștri arată
foarte copilăroasă între multele bucle și gulerul de dantelă.

Portretul Otiliei este realizat nu nu mai prin modalități tradiționale de caracterizare ci și prin tehnici
moderne până în capitolul al xvi-lea Otilia este prezentată mai ales prin comportament fapte gesturi
replici fără ai cunoaște gândurile din perspectiva naratorului această tehnică este dublată de
reflectare a personalității Otiliei în conștiința celorlalte personaje ceea ce e alcătuiește un pătrat
complex și contradictoriu pentru moș Costache este fetița cuminte și iubitoare pentru Pascalopol
este femeia capricioasă cu un temperament de artistă pentru Felix este fata exuberantă admirabilă
superioară pentru Aglaé este o dezmățată și o stricată stă Nica o vede ca pe o fată deșteaptă cu spirit
practic; iar Aurica o vede ca pe un rivală în căsătorie.

În concluzie misterul personajului feminin este conferită de trăsăturile contradictorii ale cochete cu
temperament de artistă și susținut prin tehnicile moderne de portretizare.