DIPLOMATIA PARLAMENTARA 

- De la cooperare prlamentara la diplomatie parlamentara -

In toate statele democratice, functia de baza a parlamentelor este de a exprima problemele si
asteptarile celor pe care ii reprezinta, de a inainta solutii legislative, ghidand in tot acest timp activitatea
guvernului. Globalizarea pietelor, eterogenitatea vietii politice internationale, diversitatea provocarilor,
toate au dus la stergerea treptata a granitei dintre spatiul intern si cel extern, rolul parlamentarilor
modificandu-se si el. In primul rand, orientarea trebuia sa fie una globala, pentru a putea actiona in
consecinta.
Parlamentele reprezinta, prin definitie, o sinteza a tuturor fortelor politice, carora electoratul le-a
acordat girul sau, prin urmare, legitimitate. Diversitatea formatiunilor politice care sunt reprezentate in
lumea parlamentara duce la cresterea gradului de eficienta al parlamentelor, care pot depasi uneori
liniile de demarcatie ale diplomatiei “traditionale”. In ultimii ani, in contextul globalizarii problemelor si
al implicatiilor lor asistam la afirmarea, alaturi de diplomatia traditionala, a diplomatiei parlamentare.
Este general acceptat faptul ca diplomatia parlamentara a crescut treptat, prin numeroasele misiuni
parlamentare si retelele de asociatii din care parlamentele nationale fac parte. 
Stabilirea statutului deputatilor si senatorilor porneste de la necesitatea asigurarii independentei
acestora in exercitarea functiilor parlamentare. Din punct de vedere politic, mandatul parlamentar
reprezinta o conventie intre alegatori si cei cre aspira la dobandirea mandatului . Manifestarea
parlamentarului se face atat la nivelul grupului parlamentar din care face parte, al comisiei parlamentare
sau la diferitele intalniri cu reprezentanti ai altor parlamente, grupuri si comisii parlamentare si
neparlamentare. Asa cum am mai precizat, parlamentarii sunt reprezentanti ai poporului, fiind legitimati
prin fiecare alegator in parte. Diplomatia parlamentara este o diplomatie directa, o realitate care isi
cauta propriile instrumente, stil si rezultate. 
In toate tarile europene, la fel ca si in lume, numarul initiativelor parlamentare a crescut foarte mult, o
data cu implicarea parlamentelor nationale in cadrul unor adunari parlamentare internationale. Astfel,
tendinta parlamentelor este de a se implica tot mai mult in politica externa, domeniu considerat a fi
privilegiul guvernului, mai ales ca asteptarile electoratului sunt foarte mari cand vine vorba de a putea
influenta intr-un fel actiunile executivului. Nevoia contactelor intre parlamentari a dus la o crestere a
numarului de initiative in acest sens, mai ales ca sintagma “cooperare parlamentara” a fost usor
inlocuita cu “diplomatia parlamentara”. Obiectivul acesteia din urma ar fi tocmai lansarea unor initiative
care sa poata influenta luarea de decizii politice de catre executiv, inlesnind astfel adoptarea unor solutii
practice. 
Sunt cateva trasaturi ale diplomatiei parlamentare care, bine administrate, pot da consistenta
rezultatelor immediate: tonul direct al discutiilor, aparent nepregatit, care creeaza o stare de
normalitate greu de acceptat in cadrul diplomatiei clasice; abordarea unei probleme dificil de rezolvat
pe calea cunoscuta a diplomatiei clasice, uneori chiar admonestarea partenerului, fara riscul de a da
nastere unui incident diplomatic, poate cel mult unul mediatic. De asemenea, expunerea unor stari de
fapt care nu au o legatura directa cu subiectul in discutie poate crea o imagine de ansamblu a relatiilor
dintre parteneri, dintre comunitatea pe care o reprezinta “diplomatul parlamentar” si reprezentantul
statului partener . Se stie ca legaturile personale de prietenie dintre parlamentarii statelor duc la crearea
unor curente de lobby.