Cuprins

1. Introducere:...........................................................................................3
2. E-afaceri:...............................................................................................5
3. E-lerling:................................................................................................7
4. Comert electronic. ( e-commerce ):.......................................................8
5. Locatii corporative:..............................................................................10
5.1. Locatii comerciale:..........................................................................10
5.2. Business modele de site-uri:...........................................................10
5.3. Modelul publicitar:...........................................................................11
5.4. Modelul de sustinere al afacerii existente:......................................11
5.5. Modelul lansarii unei noi afaceri:.....................................................12
6. Comerţul electronic – parte integranta a conceptului de e-business:..12
7. Modele de afaceri pe internet:.............................................................17
CONCLUZII:...............................................................................................22
Bibliografie..................................................................................................24
1. Introducere:

Utilizarea largă a tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor şi progresul către Societatea

Informationala asigură creşterea economică in condiţii de protecţie sporită a mediului, accelerand
reducerea consumului fizic în favoarea valorificării informaţiei şi a cunoaşterii, deplasarea
centrului de greutate de la investiţii în mijloacele fixe la investiţii în capitalul uman. În acest
mod, Societatea Informaţională integrează şi obiectivele dezvoltării durabile, bazată pe dreptate
socială şi egalitatea şanselor, libertate, diversitate culturală si dezvoltare inovativă, protecţie
ecologică, restructurarea industriei şi a mediului de afaceri.

Schimbările majore din ultimii ani – creşterea exponenţială a comunicaţiilor mobile şi a

numărului utilizatorilor de Internet, contribuţia sectorului TIC (tehnologiile informaţiei şi
comunicaţiilor) la creşterea economică şi la crearea de locuri de muncă, restructurarea
companiilor şi a business-ului în general pentru a beneficia mai eficient de noile tehnologii,
dezvoltarea accelerată a comerţului electronic – susţin tranziţia de la era industrială la cea post -
industrială.

Noile tehnologii digitale fac accesul, stocarea şi transmiterea informaţiei din ce în ce mai
facile şi mai accesibile. Dispunand de informaţia digitală, aceasta poate fi transformata în noi
valori economice şi sociale, creand imense oportunităţi pentru dezvoltarea de noi produse şi
servicii. Informaţia devine resursa-cheie pentru economia digitală.

Noţiunea de “noua economie” (economia digitală) se referă în special la transformările

actuale ale activitaţilor economice ca rezultat al utilizării tehnologiilor digitale, care asigură
accesul, prelucrarea şi stocarea informaţiei intr-o manieră mai ieftină şi mai facilă. Noua
economie este caracterizată de intensificarea inglobării cunoaşterii în noile produse şi servicii,
creşterea importanţei invăţării şi a inovării, a globalizării şi a dezvoltării durabile. Volumul
enorm al informaţiilor schimbă modul de funcţionare a pieţelor, facînd posibile restructurarea
intreprinderilor şi apariţia de noi oportunităţi pentru crearea de valoare prin exploatarea
informaţiilor disponibile.

În prezent, există ample dezbateri în mass-media internaţională şi în mediile politice

asupra intrebării dacă aceste modificari sunt suficient de radicale pentru a merita eticheta de
“noua economie”. La originea acestor dezbateri stau performanţele exceptionale ale economiei
americane: 8 ani de crestere continua, cresterea anuala de peste 4% in ultimii ani, inflaţia
controlată sub 2%, şomajul sub 5%.

Construirea noului model de societate ridica probleme socio-politice majore - atat la scara
nationala cat si internationala - de atenuare a fenomenului de "digital divide" (excludere de la
beneficiile noilor tehnologii a unor categorii sociale si a unor regiuni/zone geografice) si de
coeziune sociala, de conservare si promovare a culturii specifice fiecarei natiuni si comunitati
locale, de protectie a cetateanului si consumatorului. Solutionarea acestor probleme nu se poate
realiza decat printr-un dialog larg intre autoritatile guvernamentale, reprezentantii mediului de
afaceri, ai mediului academic si societatea civila.

Guvernul si institutiile sale au rolul de a stimula, conduce si controla acest proces de

tranzitie catre Societatea Informationala prin programe de actiune concrete si prin initierea unui
nou cadru de reglementari specifice. In acest scop, trebuie luate in considerare atat prioritatile
nationale de dezvoltare pe termen mediu-lung, cat si obiectivele de aderare la structurile euro-
atlantice. Programul de actiune al Uniunii Europene "eEurope - O Societate Informationala
pentru toti" constituie un important cadru de orientare.

Prin noile legi, norme, standarde si reglementari care vor fi elaborate - cu sustinerea si
avizul mediului de afaceri si al societatii civile - trebuie stimulata pe de o parte dezvoltarea
noilor servicii specifice Societatii Informationale (comert si tranzactii electronice, informatizarea
serviciilor publice, accesul cetateanului si agentilor economici la informatia publica, etc.), iar pe
de alta parte asigurate regulile etice de a muncii si trai intr-un nou tip de societate (protectia vietii
private si a datelor personale, confidentialitatea tranzactiilor, protectia consumatorului, etc.).

La randul sau, comunitatea de afaceri din domeniul tehnologiiei informatiei si

comunicatiilor trebuie sa ofere produse si servicii de inalt nivel tehnologic si totodata cat mai
accesibile ca preturi si tarife. Totodata, trebuie gasite cai pentru formarea unei noi culturi a
competitivitatii agentilor economici din toate sectoarele in noul tip de economie, economia
digitala. Prin complexitatea fenomenelor pe care le implica dezvoltarea societatii informationale,
fenomene care trebuie intelese si gestionate, prin necesitatea formarii unei noi culturi a
cunoasterii si a invatarii in conditiile utilizarii noilor tehnologii, cat si a cercetarii-dezvoltarii si
inovarii tehnologice, participarea activa a comunitatii academice (institutii de cercetare, de
educatie si de cultura) devine de asemenea esentiala.

Societatea civila are de asemenea atat un rol proactiv prin formularea de cerinte si
prioritati privind modul de utilizare al noilor tehnologii in folosul intregii societati, cat si reactiv
fata de politicile si reglementarile guvernamentale. Aceste roluri pot fi exercitate atat la nivel de
grup ( organizatii non guvernamentale, asociatii profesionale etc.) cat si la nivel individual.
Drepturile cetateanului si consumatorului in societatea informationala au noi dimensiuni si se pot
manifesta sub noi forme.

2. E-afaceri:

Afacerea electronică - orice afacere care utilizează calităţile retelelor informaţionale

globale pentru realizarea legăturilor interne si externe cu scopul inregistrării unui profit.
Medierea informatica a afacerilor a inceput, în ţările economic dezvoltate, inca la sfîrşitul anilor
’70. Dezvoltarea afacerilor economice prezintă unul din factorii importanţi de impulsionare a
creşterii şi prosperare a societatii.

Avantajele folosirii e-afacerilor:

 Creşterea considerabilă a dinamismului afacerilor;

 Lărgirea pieţii de desfacere/acces a produselor şi serviciilor, ce implică
competiţie, preturilor si cresterea calitatii produselor si serviciilor necesare;
 Facilitatea regasirii produselor necesare;
 Reducerea termenului de realizare a afacerilor, inclusive a ciclului de fabricatie a
produselor, de inchiere a acordurilor, contractelor.
 Reducerea cheltuielilor cu realizarea afacerilor, inclusiv reducerea cheltuielilor cu
tranzacţii comerciale în baza inlăturării mediatorilor, posibilitatea cooperării
virtuale a mai multor cumpărători în scopul creşterii volumului afacerii şi astfel
reducerii cheltuielilor etc.;
 Diminuarea dificultătilor transfrontalierilor;
  Imbunătăţirea calităţii muncii cu realizarea afacerilor etc;
Evident, ca si la orice tehnologie noua, implementarea e-afacerilor se confrunta si cu
anumite dificultati. Din conditiile necesare, dificultatile cu folosirea afacerilor s-ar putea
mentiona:

 Necesitatea unei infrastructuri informatice dezvoltate (PC si alte statii informatice,

telecomunicatii etc.);
 Costuri înalte de acces la serviciile reţelelor informatice;
 Neîncrederea reciprocă între partenerii de afaceri;
 Neîncredera în securitatea informaţională a tranzacţiilor etc.;
 Depasirea stereotipului privind necesitatea intilnirii directe cu partenerul de
afaceri, aprecierii vizuale;
 Necesitatea cunoasterii unei limbi de comunicare commune pentru partenerii de
afaceri;
 Necesitatea cunoasterii modalitatilor de folosire a mijloacelor informatice, prin
intermediul carora este posibila introducerea taxelor suplimentare pentru
tranzactii prin Internet;
 Existenta unor particularitati culturale de traditii;
 Putem sa mentionam ca gravitatea dificultatilor cu implimentarea si folosirea e-afacerilor
este cu atat mai mare cu cat este mai slaba economic tara, firma etc. De asemenea, daca in tarile
economic dezvoltate lucrurile se pot dezvolta relativ bine si de la sine prin eforturile si
cooperarea unitatilor economice, atunci pentru tarile slab dezvoltate economic se cere o sustinere
din partea statului, determinarea prioritatilor, esaloanelor si monitorizarea respectiva a lucrurilor.
Multe tari in primul rind cele dezvoltate economic, duc o politica de stat activa privind e-
afacerile. Au creat comisii sau grupuri de lucru si centre de cerecetare speciale privind e-
afacerile nu numai in SUA, Marea Britanie, Germania, Franta, dar si tarile in curs de dezvoltare
cum sunt: Peru (1998), Cuba (1999), Philipines(1999) s.a.

3. E-lerling:
E-lerling este un tip de învatamînt care se înfaptuieste prin intermediul Internetului.
Instruirea prin intermediul Internetului devenind în lume din ce în ce tot mai mult populara. Fiind
faforizate de recentele disparitii ale barierelor comerciale si dezvoltari tehnologice rapide care au
determinat o dezvoltare fara precedent, fuziuni si achizitii, dar si o crestere accentuata a
volatilitatii pietei.

Solutiile de instruire bazate pe Internet ofera rezultate mai rapide la costuri mai reduse,
un acces largit la instruire si o responsabilitate clara pentru toti participantii la procesul de
instruire. În actuala cultura dinamica, organizatiile care implementeaza instruirea pe Web le
ofera angajatilor posibilitatea de a valorifica schimbarea în avantajul lor. Instruirea prin Internet
asigura responsabilitate, accesibilitate si oportunitate. Ea le permite oamenilor si organizatiilor sa
tina pasul cu economia mondiala care acum evolueaza cu viteza Internetului.

Instruirea electronica este solutia problemelor de instruire si comunicare carora le-a dat
nastere economia Internet. Instruirea electronica se refera la procesul de instruire asistat de
Internet sau desfasurat prin Internet. Procesul a început prin a fi utilizat în departamentele de
instruire ale companiilor, scoli si universitati ca un supliment la metodele traditionale de
instruire. În prezent, înglobeaza o gama bogata de solutii care pot fi utilizate la nivelul întregii
organizatii – de la comunicatii si marketing la documentatii tehnice, asistenta pentru clienti,
controlul calitatii, productie, proiectare, relatii publice si relatii cu analistii – pentru schimbul de
informatii, experienta si idei. Sistemele de instruire electronica pot îmbunatati metodele si
materialele traditionale de instruire, cum ar fi discutiile din sala de curs, manualele, CD-ROM-
urile si instruirea computerizata în afara Internetului. Acest model de e-afacere e bazat în
principiu pe web-site care pot fi sub forma de: web-manuale(carti electronice), web-
cursuri(cursuri virtuale)1, web-teste s.a.

4. Comert electronic. ( e-commerce ):

În ultimul deceniu, Internetul a evoluat într-o unealta formidabila având un impact major
în toate aspectele vietii. La fiecare jumatate de an apar schimbari asa de importante încât este
imposibil de prevazut unde se va ajunge în urmatorii 10 ani. În prezent, participam cu totii la o
revolutie care are loc în comert si telecomunicatii. Marile companii ale secolului îsi vor avea
originile în aceasta decada.

Comert electronic înseamna, în acceptiune "traditionala", utilizarea în retele cu valoare

adaugata a unor aplicatii de tipul transferului electronic de documente (EDI), a comunicatilor
fax, codurilor de bare, transferului de fisiere si a postei electronice. Extraordinara dezvoltare a
interconectivitatii calculatoarelor în Internet, în toate segmentele societatii, a condus la o tendinta
tot mai evidenta a companiilor de a folosi aceste retele în aria unui nou tip de comert, comertul
electronic în Internet, care sa apeleze- pe lânga vechile servicii amintite si altele noi. Este vorba,
de exemplu, de posibilitatea de a se efectua cumparaturi prin retea consultând cataloage
electronice "on" pe Web si platind prin intermediul cartilor de credit sau a unor portmonee
electronice.

Pentru altii, comertul Internet reprezinta relatiile de afaceri care se deruleaza prin retea
între furnizori si clienti, ca o alternativa la variantele de comunicatii "traditionale" prin fax, linii
de comunicatii dedicate sau EDI pe retele cu valoare adaugata.

1
web-cursuri: http://www.academiaonline.ro/, http://www.1educat.ro/
 În fine, o alta forma a comertului Internet implica transferul de documente - de la
contracte sau facturi pro-forma, pâna la imagini sau înregistrari vocale."

Comertul electronic acopera de fapt urmatoarele operatiuni de afaceri:

 stabilirea de contacte cu clientii;

 schimbul de informatii;
 asistenta pre- si post- vînzare plati electronice;
 distributie si logistica întreprinderi virtuale;
 activitati comerciale desfasurate în comun (shared) între mai multe companii.

Comertul electronic cuprinde de asemenea o foarte larga arie de tehnologii, cum ar fi:

 Internet/World Wide Web;

 e-mail;
 fax;
 schimburi electronice de date;
 plati electronice.

Comertul electronic este unul din cele mai importante elemente ale afacerilor electronice.
Prin comert electronic (e-comert) se subîntelege orice forma de întelegeri cu privire la afaceri, la
care conlucrarea între parti are loc în mod electronic în loc de schimb sau contact fizic între parti
si în urma careia dreptul de utilizare sau proprietate a marfii sau serviciului este transmis de la o
persoana la alta.
5. Locatii corporative:

Site-uri corporative – asigura prezenta virtuala a firmelor si ofertele acestora în Internet.

Ele se împart în site-uri:

 de publicitate – sunt compuse din una sau mai multe pagini ce contin informatii
despre produsele si serviciile prestate de catre o firma. Astfel de publicitate se
utilizeaza la produse ce necesita o publicitate scurta, bazându-se mai mult pe emotiile
cumparatorilor si mai putin pe descrierea detailata a calitatilor produselor
(http://www.maxidom.ru/ ).
 de informatii – asigura o informatie detaliata despre firme si ofertele acestora. Aceste
servere pot avea o structura variata si pentru înlesnirea navigarii poate fi folosita
functia de cautare, în cazul structurii complicate a serverului, sau în cazul unui volum
mare de informatii oferite (http://www.melt.aha.ru/ ).

5.1. Locatii comerciale:

Site-uri comerciale – locatii ce ofera utilizatorilor servicii, de la vânzarea marfurilor, pâna
la organizarea operatiunilor financiare. Ele realizeaza procese de afaceri de categoria:

 B2B – organizarea afacerilor între întreprinderi;

 B2C – vânzarea marfurilor consumatorilor finali;
 C2C – corelatia între persoane fizice (consumatori finali).

5.2. Business modele de site-uri:

La baza existentei si dezvoltarii a orice site-web sta un oarecare business- model.
Alegerea unuia sau altuia model este determinata de scopurile si problemele care stau în fata.
5.3. Modelul publicitar:
Site-ul este creat pentru atragerea unui auditoriu strict segmentat, sau, din potriva, a unui
auditoriu foarte larg. Contactul cu acest auditoriu este vândut lansatorilor de publicitate sau
sponsorilor.

Pentru atingerea acestui scop este necesar de a gasi solutii la urmatoarele probleme:

 atragerea initiala a vizitatorilor pe site

 stimularea vizitelor ulterioare pe acest site
 marirea perioadei de aflare a utilizatorilor-internet pe acest site implicarea activa a
utilizatorilor în viata site-ului (participarea la discutii, anchete, concursuri, etc.)
 implicarea utilizatorilor în dezvoltarea si promovarea site-ului
 crearea unui sentiment de loialitate si apartenenta la societatea site-ului.

5.4. Modelul de sustinere al afacerii existente:

În cazul în care compania detine o afacere reala (si nu virtuala), atunci, cu ajutorul site-
ului si a publicitatii prin intermediul Retelei( Internet), compania îsi poate largi considerabil baza
instrumentala de colaborare cu piata. Într-acelasi timp, site-ul devine unul din mecanismele
sistemului de marketing al companiei si, de asemeni, devine un element esential în procesul
afacerilor-existente a întreprinderii.

Probleme, care pot fi hotarâte prin existenta unui asemenea site la o companie sunt:

 lansarea publicitatii si promovarea marcii comerciale a companiei si/sau a marfurilor

firmei.
 largirea sistemei de comunicare cu societatea.
 asigurarea unei informatii depline si exacte cu privire la marfa si companie destinata
organizatorilor, partenerilor, actionarilor, agentilor comerciali.
 asigurarea utilizatorilor cu informatii privind serviciilor ante- si post-vânzare.
 asigurarea vânzarilor directe.
 asigurarea vânzarilor inter-firme.
  organizarea unui canal de raspândire a marfii (în cazurile în care este posibil
raspândirea prin intermediul Internetului).

5.5. Modelul lansarii unei noi afaceri:

Internetul asigura posibilitatea crearii unor noi modele de afaceri, bazate pe posibilitatile
unice oferite de acest mediu. Acestea pot fi: bursa virtuala, spatiu comercial, licitatii pe Internet,
Internet-magazine, servicii cu plata s. m.d. Internetul permite crearea unei afaceri prin
comercializarea unor produse, care în mod normal, nu pot fi comercializate pe pietele obisnuite,
în mod esential referindu-se la comercializarea proprietatilor intelectuale.

În principiu, toata aceasta diversitate a modelelor de web-site-uri expuse mai sus au la

baza cinci business modele, care au fost descrise în cadrul clasificarii comertului electronic.

6. Comerţul electronic – parte integranta a conceptului de e-business:

Ori de câte ori întâlnim un termen nou, despre care nu am mai auzit sã se vorbeascã pânã
atunci, e firesc sã ne întrebãm ce semnificã. Aşadar ce înseamnã termenul de e-business?

E – BUSINESS înseamnã dezvoltarea unei oportunitãţi de afaceri cu ajutorul tehnologiei

informaţiei, prin managementul eficient şi efectiv al sistemului de informaţii. Esenţa constã în
posibilitatea de a realiza schimb de date la toate nivelurile unei organizaţii, fie cã aceste
informaţii sunt strategice, comerciale sau financiare. Succesul în afaceri este, într-o mare mãsurã,
determinat de eficienţa şi acurateţea cu care se schimbã informaţii în interiorul unei organizaţii.
Datele complete deplasate rapid reprezintã esenţa eficienţei financiare şi/sau comerciale.

În toate organizaţiile în care se doreşte implementarea e- business, este necesar, mai întâi
un proces de schimbare. Procesul poate fi structurat in urmãtorii paşi2:

2
Ţepoi Magda- Manual de inginerie economicã.Comerţ intern şi internaţional, Editura Dacia, 2002
 1.) Identificarea poziţiei e-business în organizaţie:

Conceptul de e-business poate fi aplicat întregii organizaţii sau numai unei pãrţi din
aceasta; ceea ce conteazã este translarea scopurilor organizaţiei în sfera afacerilor electronice.

2.) Analiza şi optimizarea fluxului de date:

De îndatã ce business-ul electronic a fost poziţionat în interiorul organizaţiei în termeni de

strategie, au fost deja definite şi limitele sistemului.

Rezultã, de aici, cã se pot face analize şi se poate optimiza fluxul de date.

3.) Transformarea fluxurilor de date în sisteme electronice (prin e-mail, Internet)

4.) Utilizarea sistemelor în mod flexibil şi dinamic:

Acest pas înseamnã concretizarea efectivã a afacerilor electronice. Sistemul de transmisii de

date poate fi utilizat pentru realizarea scopurilor organizaţiei.

5.) Schimbarea organizarii:

Business-ul electronic este, de fapt, un mod de gândire, o nouã perspectivã a afacerilor.

Reproiectarea procesului de afaceri trebuie sã aducã un numãr de schimbãri în interiorul
organizaţiei. Cei care rãspund de destinele organizaţiei, la cel mai înalt nivel, trebuie sã creadã în
acest nou concept pentru cã, de fapt, ei creeazã mediul în care acest nou concept va fi
implementat.

Înţelegerea importanţei transferului de informaţie reprezintã punctul de start în

conştientizarea conceptului de afaceri electronice. Managementul operaţional poate necesita
restucturare. Strategiile de marketing şi comunicare trebuie sã fie reconsiderate, iar cultura
companiei trebuie schimbatã înainte ca noile tehnologii sã fie accepate şi implementate.

Comerţul electronic (e-commerce) este o parte a Electronic Business (e-business).

Internetul s-a dovedit a fi nu numai un mijloc de comunicare deosebit de eficient, ci şi un canal
de distribuţie pentru bunuri şi servicii din ce în ce mai diverse. Au fost identificate patru
componente ale economiei Internet-ului:
 - infrastructura, care cuprinde furnizorii de servicii Internet, producãtorii de calculatoare
şi echipamente de reţea, de fibre optice şi sisteme de securitate;

- aplicaţiile, adicã firmele de consultanţã Internet, aplicaţiile pentru comerţ online,

aplicaţii multimedia, programe pentru dezvoltarea de site-uri, programe pentru motoare de
cãutare, baze de date utilizabile pe Web, instruire online;

- intermediarii, fiind vorba de firmele care existã pe Internet, dar nu câştigã direct din
tranzacţii, ci din reclamã, taxe de membru, comisioane: agenţii de bilete online, brokeri online,
portaluri, agenţii de publicitate online;

- comerţul online este reprezentat de comercianţii cu amãnuntul, producãtori care vând

direct pe Internet, furnizori de servicii pe bazã de abonament, firme de transport care îşi vând
bilete online, divertisment online, diverse alte servicii.

Atât clienţii cât şi firmele sunt foarte preocupaţi de diferitele incertitudini legate de
comerţul electronic. Se constatã lipsa de încredere în ceea ce priveşte securitatea datelor
personale în timpul transferurilor în cadrul tranzacţiilor electronice. Clienţii sunt încã
neîncrezãtori, dar experţii sunt de pãrere cã tranzacţiile în comerţul electronic au un grad mai
mare de siguranţã decât banalele cumpãrãturi efectuate prin cardul de credit. Tranzacţionarea
electronicã a mãrfurilor şi serviciilor constituite o extensie a comerţului actual.

Multe firme nu au adoptat modelul electronic potrivit pentru derularea comerţului

electronic sau întâmpinã dificultãţi în integrarea comenzilor şi a informaţiilor culese on-line, în
activitatea curentã a firmei. Cu toate acestea, este o certitudine faptul cã numãrul clienţilor
magazinelor electronice şi a firmelor care adoptã soluţiile comerţului electronic este în creştere.
Mulţi furnizori de servicii Internet popularizeazã sistemul de cumpãrare online tocmai pentru a
induce un plus de încredere şi consideraţie.
 Decontarea online trebuie să atingă nivele ridicate de securitate, viteză, caracter privat şi
confidenţial, descentralizare şi internaţionalizare şi să fie unanim acceptată de comercianţi şi
oameni de afaceri. O trăsătură comună a majorităţii acestor soluţii o constituie utilizarea
tehnicilor criptografice care asigură confidenţialitatea, autenticitatea şi integritatea mesajelor
transferate între entităţile implicate.

Comerţul electronic înseamnã, utilizarea în reţele cu valoare adãugatã a unor aplicaţii de

tipul transferului electronic de documente, a comunicaţiilor fax,

codurilor de bare, transferului de fişiere şi a poştei electronice. Extraordinara dezvoltare a

interconectivitãţii calculatoarelor pe Internet, în toate segmentele

societãţii, a condus la o tendinţã tot mai evidentã a companiilor de a folosi aceste reţele în aria
unui nou tip de comerţ, comerţul electronic în Internet, care sã apeleze – pe lângã vechile servicii
amintite – şi altele noi.

Este vorba, de exemplu, de posibilitatea de a efectua cumpãrãturi prin reţea, consultând

cataloage electronice “on” pe Web sau cataloage “off” pe CD-ROM şi plãtind prin intermediul
cãrţilor de credit sau a unor portmonee electronice.

O altã definiţie a comerţului electronic şi a componentelor ce constituie arhitectura

acestuia este datã de dl.Mircea Cioatã în articolul Plãţi electronice : “Comerţul electronic (e-
commerce, pe scurt EC) este acea manierã de a conduce activitãţile de comerţ care foloseşte
echipamente electronice pentru a mãri aria de acoperire (locul în care se pot afla potenţialii
clienţi) şi viteza cu care este livratã informaţia”.

Comerţul electronic oferã oportunitatea de a comercializa produse în întreaga lume,

sporind numãrul de potenţiali clienţi în primul rând prin eliminarea barierelor geografice dintre
clienţi şi comercianţi.

Comerţul electronic este cheia competitivitãţii întreprinderilor în era informaţionalã,

asigurând:

 accesul la noi segmente de piaţã (noi clienţi);

  creşterea vitezei de derulare a afacerilor;
 flexibilitate ridicatã a politicilor comerciale;
 reducerea costurilor de aprovizionare, de desfacere, de publicitate, etc.;
 simplificarea procedurilor;
 creşterea competitivitãţii.

În tranzacţiile comerciale clasice distingem patru etape diferite:

 informarea comercialã referitoare la tranzacţie: cercetarea de marketing;

 încheierea contractului comercial;
 vânzarea produsului sau a serviciului;
 plata produsului sau a serviciului.

7. Modele de afaceri pe internet:

Înainte de a prezenta fiecare model de afacere pe Internet, este obligatoriu a se ştii care
sunt principiile de bazã ce trebuiesc respectate în ceea ce priveşte desfãşurarea unei afaceri pe
Internet şi care sunt cele mai frecvente greşeli de marketing ce pot fi fãcute la derularea unei
afaceri on-line.

Deşi suportul tehnologic este diferit, principiile fundamentale pentru construirea unei
afaceri online sunt în bunã mãsurã "clasice". Pentru cei care doresc sã înceapã o afacere pe
Internet este absolut necesarã respectarea urmãtoarelor principii (mai mult decât nişte principii,
sunt câteva sfaturi demne de luat în seamã):

1. Construiţi-vã mai întâi propria imagine şi propria reputaţie, apoi construiţi-vã

afacerea. Trebuie mai întâi sã arãtaţi cã ştiţi ceea ce faceţi şi cã sunteţi o persoanã în care se
poate avea încredere. O datã acestea realizate, afacerea va începe sã creascã.

2. Planificaţi-vã şi organizaţi-vã propriul timp. În cazul unei afaceri on-line existã foarte
multe lucruri de fãcut şi multe detalii de pus la punct. Acordaţi-vã câteva momente pentru
stabilirea unui plan de lucru. În acest fel veţi putea mult mai uşor şi mai repede sã realizaţi tot
ceea ce v-aţi propus, iar satisfacţia lucrului bine fãcut vã va "da aripi".

3. Stabiliţi-vã obiective pe care le puteţi îndeplini. Împãrţiţi obiectivul principal în

obiective sau etape mai mici. Îndeplinindu-le pe acestea veţi cãpãta încredere şi veţi aborda cu
mai multã pasiune urmãtoarea etapã.

4. Fiţi pasionat de afacerea pe care o dezvoltaţi. Pasiunea şi "sufletul" pe care le puneţi

în afacere vor fi simţite de clienţii dumneavoastrã.

5. Stabiliţi legãturi online cu clienţii şi cu partenerii de afaceri. Solicitaţi potenţialilor

clienţi sã vã ajute la perfecţionarea site-ului dumneavoastrã web. Permiteţi-le sã vã cunoascã şi
sã se simtã atraşi de afacerea dumneavoastrã.

6. Schimbaţi opinii cu alte persoane care au afaceri online. Alãturaţi-vã grupurilor de

discuţii şi a newsgroup-urilor care au ca obiect domeniul dumneavoastrã de activitate. Participaţi
la discuţii, deveniţi cunoscut şi respectat!

7. Nu ezitaţi sã puneţi întrebari. Sunt mulţi alţii care "au fost în locul dumneavoastrã" şi
care ar fi bucuroşi sã vã rãspundã şi sã vã ajute dacã pot.

8. Fiţi pregãtit sã munciţi mult pentru afacerea dumneavoastrã. Cu siguranţã existã

online multe afaceri concurente pe care trebuie sã le depãşiţi.

9. Invãţaţi continuu! Pe Web lucrurile sunt intr-o continuã mişcare şi schimbare, iar
dumneavoastrã trebuie sã fiţi mereu în top. Nu vã gândiţi cã ştiţi totul în domeniul
dumneavoastrã. Întotdeauna mai sunt şi alte lucruri de învãţat!
 Dacã mai sus am prezentat anumite principii ce trebuie avute în vedere la derularea unei
afaceri on-line, în continuare vom prezenta cele mai frecvente 10 greşeli de marketing, greşeli ce
pot fi fatale afacerii dumneavoastrã:

1. Încercarea de a vinde unei audienţe cât mai mare posibilã

Nu puteţi fi orice pentru oricine, oricât de mult v-aţi strãdui. Pentru cine aţi creat iniţial produsul
dumneavoastrã? Considerând cã dumneavoastrã aţi fãcut cercetarea de piaţã şi ştiaţi cã existã o
cerere pentru acel produs, implicit cunoaşteţi şi cine este audienţa dumneavoastrã ţintã.
Concentraţi-vã, în continuare, eforturile de a atrage clienţi din cadrul "ţintei". Arãtaţi-le ce
beneficii vor avea de pe urma produsului sau serviciului dumneavoastrã. Nu încercaţi sã
mulţumiţi pe altcineva.

2. Concentrarea prea mare asupra dumneavoastrã sau a companiei dumneavoastrã

De câte ori nu aţi navigat pe vreun site în care se spunea ceva de genul: "suntem o
companie înfiinţatã acum 100 de ani, listatã la bursa ..., cu vânzari de 10 miliarde $, etc. etc...."
Şi ce dacã! Ca potenţial cumpãrãtor, doresc sã ştiu în ce mod produsele sau serviciile respective
îmi vor crea MIE satisfacţie!

3. Continuarea unei strategii de marketing care nu este bunã

Nu vã amãgiţi cu ideea cã "lucrurile vor merge mai bine", dacã nu vedeţi rezultate ale
strategiei de marketing utilizate în prezent. Dacã faceţi aceleaşi lucruri, rezultatele vor fi aceleaşi.
Dacã aţi fãcut un efort considerabil şi rezultatele întârzie sã aparã, este timpul pentru a încerca
altceva.

4. Schimbarea sau ignorarea unei strategii bune

Este uşor sã fii plictisit de acelaşi lucru vechi. Dar dacã esti deţinãtorul unei strategii de
marketing de succes, care dã rezultate în mod constant, de ce sã o schimbi? Doar dorinţa de a
introduce "ceva nou" nu constituie un motiv bun pentru a ignora o strategie de succes.
Bineînţeles, puteţi testa, experimenta noi metode pentru a îmbunãtãţi rezultatele companiei
dumneavoastrã, dar fiţi conştienţi asupra faptului cã profiturile dumneavoastrã ar putea avea de
suferit! De asemenea, pãstraţi referinţe, copii ale materialelor de marketing. În cazul în care noua
strategie de marketing nu dã rezultate, puteţi oricând sã vã reîntoarceţi la cea veche.
 5. Lipsa Follow-up-urilor

Când se hotãrãsc sã cumpere un produs, multe persoane acţioneazã sub influenţa unui
impuls de moment. La fel de multe persoane preferã sã gândeascã iniţial. Pot fi nenumãrate
motivele din care un potenţial client nu face cumpãrãturi imediat: banii, neatenţia, graba. Oricare
ar fi motivul, fiţi siguri sã le acordaţi un motiv de a reveni acestor potenţiali cumpãrãtori. Veţi fi
mult mai aproape "sã-i prindeţi" la momentul când vor fi pregãtiţi sã cumpere.
6. Asumarea unui rol pasiv, mai degrabã decât a unui rol pro-activ
Stând şi nefãcând nimic, aşteptând banii sã-ţi cadã în buzunar, nu ţine - oricât de
"automatizatã" este afacerea ta, sau oricât de minunat este produsul pe care îl vinzi. Luarea unui
rol activ în marketingul afacerii tale implicã conştientizarea clienţilor tãi cã faci totul ca ei sã fie
satisfãcuţi şi astfel, sã dea adresa site-ului tãu altora, care ar putea fi deasemenea interesati.
7. A avea aşteptãri prea mari de la potenţialii clienţi
Nu vi s-a întâmplat sã vizitaţi un site doar pentru a afla cã trebuie sã cereţi mai multe
informaţii, sau sã completaţi un formular plictisitor, plin de informaţii personale, astfel încât sã
fiţi ulterior contactaţi? Majoritatea persoanelor nu au de gând sã rişte pe propria piele presiunea
telefonelor date de vânzãtori, deci nu se vor sinchisi de datele suplimentare cerute sau de site.
Practica aceasta este prea "bãgãreaţã" şi consumatoare de timp. Daţi potenţialilor clienţi opţiunea
de a avea informaţiile dorite pe web, fãrã a discuta direct cu cineva. Telefonul dumneavoastrã
poate fi afişat pentru persoanele care vor sã vã contacteze şi sã discute cu personalul
dumneavoastrã. Nu se poate generaliza însã cã cererea unor informaţii personale sau a unui
numãr de telefon este inadecvatã pentru toate afacerile, dar dacã doriţi sã menţineţi clienţii
aproape de dumneavoastrã, gândiţi-vã cum le este lor mai convenabil.

8. Certitudinea cã vizitatorii ştiu ceea ce fac

Un vizitator care are intenţia de a cumpãra, dar care gãseşte dupã lungi cãutari o paginã
cu un numar de telefon şi un mic formular cu un spaţiu destinat adresei de e-mail va fi cu
siguranţã nedumerit: trebuie sã sune pentru a da comanda? Ce rol mai are formularul? Cum
trimite comanda? Acest site a pierdut vânzarea pe care vizitatorul putea sã o facã deoarece nu
conţinea instrucţiuni clare. În concluzie: spuneţi vizitatorilor dumneavoastrã ce ar trebui sã facã.
În plus, simplificati procesul cat mai mult posibil.
 9. Încercarea de a face totul pe gratis - sau insuficient

Mulţi începãtori folosesc orice metode de promovare gratis pe care le au la îndemânã.

Alţii considerã reclamele gratis nefolositoare, cheltuind sume importante de bani pe ceea ce
considerã ca fiind metode de marketing efective. Sunt multe metode de promovare gratis sau la
un cost mic, aşa cum sunt multe metode care necesitã investiţii mari. Ambele constituie o sursã
excelentã de oportunitãţi, cu scopul de a gestiona în aşa fel afacerea încât sã obţii mai mult decât
sumele investite. Gratis? Foarte bine! Veţi culege profituri şi mai mari!

10. Susţinerea planului de marketing pe sfaturi şi presupuneri

O greşealã comunã este aceea de a face ceea ce fac şi competitorii tãi 3.Faptul cã ei fac un
anumit lucru nu înseamnã în mod necesar cã funcţioneazã! Puteţi copia o strategie greşitã. Existã
o infinitate de sfaturi de marketing sau de "guru" în materie, dar fãrã vreo garanţie cã strategia
lor vã va ajuta şi pe dumneavoastrã. Studiind, la fel cum faceţi şi cu acest material, vã puteţi
contura propria strategie.

S-ar putea crede la prima vedere cã o afacere derulatã pe Internet este cu totul deosebitã
faţã de afacerea "clasicã" pe care o aveţi acum. Este adevãrat cã rezultatele nu sunt întotdeauna la
fel de spectaculoase încã de la început (cine nu şi-ar dori o afacere care sã-i aducã venituri "de
milioane" încã de a doua zi ...), dar cu multã muncã şi cu mult studiu se pot obţine rezultate
deosebite.

În continuare vom prezenta care sunt principalele modele de afaceri utilizate pe Internet.
Prima decizie ce trebuie luatã, atunci când se demareazã o afacere pe Internet, este
alegerea modelului. Existã deja multe modele pentru derularea afacerilor pe Internet. Acestea pot
fi clasificate în funcţie de numãrul de furnizori şi/sau prestatorii de servicii cãtre clienţi, astfel:
3
Kotler P., Armstrong G. - Principiile Marketingului, Editura Teora, Bucureşti,1998.
 a) 1-cãtre-1 (e-shop);
b) mai mulţi- cãtre - 1 (e-mall);

c) mai mulţi- cãtre - mai mulţi (e-licitaţie).

Se constituie astfel, un lanţ de servicii în cadrul cãruia fiecare element poate fi dominant.

Un prim element este furnizorul de produse sau servicii, al doilea este furnizorul de
servicii Internet, care poate pune la dispoziţie de la spaţiu pe pagina web pânã la posibilitatea
integrãrii într-un e-mall. Al treilea element al lanţului este clientul, având o anumitã formare
profesionalã, interese proprii şi preferinţe. Acest client poate fi o persoanã fizicã(B-2-C), o altã
firmã (B-2-B), administraţia publicã(B-2-A) sau un angajat (B-2-E), în contextul tranzacţiilor
interne din cadrul unei firme.

Modelele de afaceri pe Internet, în linii generale, pot fi:

- magazinul electronic (e- shop);

- magazinul universal electronic (e-mall);
- achiziţia publicã electronicã (e-procurement);
- licitaţia electronicã (e-auction);
- comunitatea virtualã (virtual community).

CONCLUZII:
Comerţul prin Internet (atat B2B cat şi B2C) la scară mondială va ajunge la 8900
miliarde dolari în 2004, afirmă cercetătorii de la Forrester Research. America de Nord îsi va lua
partea leului dar dominaţia ei va scădea pe fondul creşterii mai pronunţate a tărilor din Asia şi
Europa de Vest.

Comerţul electronic mondial are o dinamică ascendentă pe masura ce tot mai multi
consumatori şi tot mai multe afaceri se conectează la web. Statele Unite se delimitează de
restulregiunilor lumii prin valoarea tranzacţiilor electronice: 510 miliarde in 2000, 3.456 in
2004 si 4870 in 2006. Dinamica însă este incomparabil mai mică faţă de dinamica din alte
regiuni. Din totalul comerţului din Asia-Pacific, in 2007, 10% va fi comerţul electronic. Totuşi
regiunea nu se va dezvolta uniform datorită diferenţelor politice şi de infrastructură.

Tările din Europa de Vest se vor înrola pentru o "hiper-creştere" incepand din 2001.
Pana in 2008 comertul electronic vest-european va atinge 2.500 miliarde dolari ca urmare a
eforturilor agresive ale giganţilor din industrie şi a dezvoltării afacerilor on-line.

Comerţul european de tip B2C creşte rapid dar în prezent doar o mică proporţie din
europeni cumpără on-line. Eurobarometrul Comisiei Europene dezvăluie faptul că europenii
preferă activităţi comerciale on-line pasive: căutare de produse, comparare de produse,
înregistrarea pe situri comerciale sau plata de facturi.

Principalele bariere în dezvoltarea comerţului electronic răman problemele legate de

securitate şi încredere. Pe măsura creşterii utilizatorilor casnici de Internet procedurile legate de
autentificare şi criptare a datelor personale primesc o importanţă din ce în ce mai mare şi de
succesul implementării lor depinde succesul comercianţilor de pe web.
 Bibliografie

web-cursuri: http://www.academiaonline.ro/, http://www.1educat.ro/

2
Ţepoi Magda- Manual de inginerie economicã.Comerţ intern şi internaţional, Editura Dacia, 2002

3
Kotler P., Armstrong G. - Principiile Marketingului, Editura Teora, Bucureşti,1998.

http://team.salvaeco.org/nika/h/e-commerce.php

https://ro.encyclopedia-titanica.com/e-learning

https://biblioteca.regielive.ro/referate/finante/modele-de-afaceri-pe-internet-201864.html