Expuneți pe 2 pagini maximum definirea noțiunilor de plagiat, fabricare și falsificare de

date și căile de prevenire a acestor încălcări și faceți referire la Regulamentul antiplagiat al

USMF „Nicolae Testemițanu” (Etica cercetării biomedicale. Ghid pentru cercetători. pp.
134-141)
,,Activitatea de cercetare este astăzi o activitate de înalt prestigiu profesional’’.Prin urmare
utilizarea unor idei, date şi metode străine sau interpretarea textului fără citare este considerată
drept plagiat, una din încălcările grave a eticii ştiinţifice. Scopul politicii antiplagiat este
protejarea prestigiului autorului si implementarea unei culturi a onestitatii si acuratetei creatiei
stiintifice.
Conform definiției dicționarului explicativ al limbii române termenul plagiat
înseamnă ,,Operă literară, artistică sau științifică a altcuiva, însușită (integral sau parțial) și
prezentată drept creație personală” [1]. Regulamentul antiplagiat al USMF ,,Nicolae
Testemițanu” definește plagiatul ca ,,expunerea într-o opera scrisă sau o comunicare orală,
inclusiv în format electronic, a unor texte, expresii, idei, demonstrații, date, ipoteze, teorii,
rezultate ori metode științifice extrase din opera scrise, inclusive în format electronic, ale altor
autori, fără a menționa a cest lucru și fără a face trimitere la sursele originale’’ [2]. Așadar,
plagiatul presupune preluarea unor idei, date din diverse surse literare și prezentarea lor ca fiind
proprii. De asemenea, traducerea sau reproducerea unor idei sau texte este la fel reprezentat ca
plagiat [2].
,,Înregistrarea și prezentarea unor date din imaginație (fictive), care nu sunt obținute prin
metodele de lucru folosite în cercetare” este cunoscut sub termenul de fabricare sau
confecționare de date [2]. Confecționarea de date este o acțiune gravă, deoarece rezultatul
studiului de cercetare devine nul, fiind ajustat după preferințele autorului. Scopul oricărui studiu
este de a confirma sau a respinge o ipoteză, fapt care poate fi realizat doar prin obținerea unor
date obiective. Manipularea rezultatelor pot duce la consecințe grave în detrimentul pacienților
care vor fi tratați ulterior de doctorii ce se vor conduce după rezultatele unui studiu fraudulos.
În vederea combaterii plagiatului a fost elaborat un program special care verifică
autenticitatea textelor, ideilor sau a rezultatelor unei cercetări. Toate lucrările științifice ce
urmează să fie tipărite la editura ,,Medicina” sunt obligate să treacă testul antiplagiat. Printre
lucrările științifice supuse acestei testări se numără: tezele de licență, doctor, doctor habilitat etc.
[2]
Este importantă nu numai cunoaşterea diferitor forme de plagiat, dar şi contribuţiile personale
pentru a preveni acest fenomen utilizând diferite metode de evitare a plagiatului: punerea între
ghilimele a citatelor directe, reformularea cu propriile cuvinte a unui fragment din text,
rezumarea teoriilor, ideilor şi a opiniilor. Prin respectarea standardelor de onestitate, prin
recunoaşterea
autorului lucrărilor originale, contribuim la evitarea plagiatului în procesul de studiu şi cercetare
ştiinţifică.
Redactarea ştiinţifică impune respectarea drepturilor de autor, deci evitarea plagiatului. Indicarea
corectă a surselor de documentare, extrase din bibliografia consultată pe parcursul cercetării este
unul dintre mijloacele prin care se poate evita plagiatul.
Prin citarea surselor originale, autorul recunoaşte ideile, teoriile, metodele dezvoltate de alti
autori şi demonstrează că a citit cercetările respective. Potrivit aserţiunii lui Umberto Eco ―a
cita
este ca şi cum ai depune mărturie într-un process‖ (Umberto, 2006, p. 230). Pot fi identificate
diferite motivaţii pentru respectarea regulilor de citare, însă cele mai cunoscute şi mai importante
argumente în acest sens sunt (APA, 2010; University of Chicago, 2010):
 susţinerea în faţa oricărui cititor a faptului că autorul a parcurs literatura de specialitate şi
a înţeles paradigmele, problematicile dezbătute de autori consacraţi în domeniul de
cercetare;
 dovedirea parcurgerii unei bibliografii ample şi complexe;
 distingerea între ideile preluate din literatura de specialitate şi contribuţia originală a
autorului;
 ghidarea cititorilor către materialele folosite, către ideile citate în vederea aprofundării
cunoştinţelor, continuarea perspectivei de cercetare, clarificarea unor neînţelegeri,
înţelegerea cercetării autorului citat;
 evitarea plagiatului şi autoplagiatului.[3]

1. https://dexonline.ro/definitie/plagiat
2. Rodica GRAMMA, Gheorghe Rojnoveanu, Olga Tagadiuc.Etica cercetării biomedicale.
Ghid pentru cercetători. pp. 134-141
3. https://administratiepublica.eu/sites/default/files/Ghid%20anti-plagiat.pdf