TEORIA ȘI METODOLOGIA

INSTRUIRII
Conf. dr. Daniela-Veronica NECȘOI

Tema suplimentară curs. Săptămâna 4 (27.10.2022)

3. TEORIILE ÎNVĂȚĂRII – FUNDAMENTE ŞTIINȚIFICE ŞI APLICATIVE PENTRU
TEORIA ŞI METODOLOGIA INSTRUIRII

Următoarele enunțuri descriu practici educaționale specifice paradigmelor învățării: behavioristă,

cognitivistă și constructivistă. Scrieți în dreptul fiecărei practici educaționale paradigma căreia îi corespunde
și argumentați pe scurt încadrarea făcută.

Practici educaționale Paradigma Argumentare

La încheierea unei lecții, profesorul
sintetizează cele parcurse, sub forma unei
scheme logice, împreună cu elevii.
Profesorul este o sursă de informație care
caută să-și transfere propriile gânduri/ idei
elevilor pasivi.
Profesorul utilizează materiale didactice
intuitive pentru a ilustra cele predate.
Elevii sunt niște recipiente care trebuie
umplute cu cunoașterea deținută exclusiv de
profesor.
Profesorul se concentrează pe modul în care
gândesc elevii în legătură cu procesul de
învățare, nu pe conținutul lecției de parcurs.
Elevii investighează/ cercetează un fenomen,
după care își prezintă rezultatele în fața
celorlalți.
În predarea noilor cunoștințe, profesorul se
sprijină pe cunoștințele anterioare ale elevilor.
Profesorul apelează la desene, reprezentări
grafice, scheme pentru a ușura înțelegerea
elevilor, în timp ce învață.
Profesorul recompensează răspunsurile bune
venite din partea elevilor.
Profesorul folosește hărți conceptuale pentru
a-i ajuta pe elevi să înțeleagă modul în care se
organizează cunoștințele în mintea lor.