Primele manifestari ale junimismului se regasesc in prelegerile publice tinute de

Maiorescu in 1864 la Iasi si

la Universitate, dar si in prima reuniune a tinerilor universitatii, urmata de
altele. La una dintre acestea, apare
ideea infiintarii unei societati literare, cu numele "Ulpia Traiana", care a fost
curand schimbat in "Junimea".
Fondatorii ei erau Titu Maiorescu, Petre Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti si
Iacob Negruzzi. Pana la aparitia
revistei societatii, forma ei de manifestare erau prelegerile. Intre timp, se
infiinteaza tipografia proprie, care
esueaza. La 1 martie 1867 apare importanta publicatie "Convorbiri literare", cu
care societatea isi va face de acum
incolo publice punctele de vedere, iar numarul membrilor creste, fiind adaugate
nume precum Eminescu, Slavici, Ion
Creanga si Caragiale. Societatea castiga in scurt timp notorietate si prestigiu, in
conditiile in care viata
culturala a Iasi-ului si a capitalei era submediocra. La inceputul deceniului
urmator apare "Contemporanul", care
va inclina balanta aprecierii publice in defavoarea "convorbirilor". In ce doi ani
dintre infiintarea Junimei si
aparitia primei reviste, Maiorescu si Carp isi sustin eforturile de a imprima
societatii o conceptie unitara, iar
astfel fac posibila trecerea de la o societate eterogena formata din magistrati si
oameni politici, la un organism
capabil sa imprime o directie a sa in cultura romaneasca.

Printre primele discutii se numara cele consacrate ortografiei, iar Maiorescu

creeaza primul capitol din "Despre
scrierea limbii romane", lucrare intregita saptamanal cu cate un nou capitol, care
a reprezentat un moment important
in evolutia lingvisticii romanesti. Datorita discutiei din jurul poeziei romanesti
apare studiul maiorescian "O
cercetare critica asupra poeziei romane de la 1867". Dupa afirmarea programului
estetic si social-politic, junimismul
isi expune studiul "In contra directiei de astazi in cultura romana", publicat tot
de Maiorescu in "Convorbiri",
care reprezinta o piesa de baza in doctrina ideologica junimista, completata cu
studiile lui Rosetti si discursurile
lui Carp. Cu ajutorul lucrarilor celor trei critici, junimismul si-a pus
fundamentele conceptiei sale, precizandu-si
orientarea pe plan estetic, social-politic si ideologic. Desi studiile aveau un
caracter negator, scopul junimismului
era sa fie un curent capabil sa imprime societatii o anumita directie in dezvoltare

Odata cu plecarile lui Maiorescu si Negruzzi la Bucuresti pleaca si "Convorbirile",

iar vechea Junime se destrama.
Anul 1885 inseamna sfarsitul Junimii dar nu si al junimismului. Negruzzi spune
ca:"Societatea literara Junimea s-a
schimbat prin plecarea lui Maiorescu din Iasi; ea a pierit prin plecarea mea". Pana
la aceasta data, Junimea traise
un deceniu de mare inflorire. Aici s-au citit operele lui Eminescu, Caragiale,
Alecsandri, Creanga si alti mari
scriitori. Apologetii junimismului afirma ca orientarea ideologica si estetica a
junimismului nu mai satisfacea,
intrand intr-o criza cronica.