2023 04 28 Declaratie AGJ Cu Anexa

1
REPUBLICA MOLDOVA
ADUNAREA GENERALĂ A JUDECĂTORILOR
DECLARAȚIA
ADUNĂRII GENERALE A
JUDECĂTORILOR
din 28 aprilie 2023
CHIȘINĂU, 28 APRILIE 2023

2
REPUBLICA MOLDOVA
STRUCTURA DECLARAȚIEI
(0) DESTINATARII
(1) PREAMBUL
(2) ISTORICUL REFORMELOR ÎN ADMINISTRAREA ȘI ORGANIZAREA

JUSTIȚIEI
(3) INDEPENDENȚA JUSTIȚIEI – STANDARD OBLIGATORIU PENTRU ȚĂRILE

MEMBRE ALE CONSILIULUI EUROPEI ȘI ALE UNIUNII EUROPENE
(4) ROLUL ȘI IMPORTANȚA CONSILIULUI SUPERIOR AL MAGISTRATURII

PENTRU JUDECĂTORI ȘI CETĂȚENI
(5) RELAȚIA PUTERII JUDECĂTOREȘTI CU PUTEREA EXECUTIVĂ ȘI

PUTEREA LEGISLATIVĂ ÎN CONFORMITATE CU STANDARDELE UNIUNII
EUROPENE.
(6) SOLUȚIILE ȘI REVENDICĂRILE PUTERII JUDECĂTOREȘTI CU PRIVIRE

LA REFORMA JUSTIȚIEI
(7) REZUMATUL DECLARAȚIEI
ANEXA Nr.1 – REFORMELE ÎN ADMINISTRAREA ȘI ORGANIZAREA JUSTIȚIEI

ANEXA NR.2 – COMPONENȚA CONSILIILOR JUDICIARE ȘI A ORGANELOR
SIMILARE ÎN STATELE MEMBRE ALE CONSILIULUI EUROPEI
ANEXA NR.3 – COMPILAȚIA RAPOARTELOR COMISIEI DE LA VENEȚIA CU
RECOMANDĂRILE REFERITOARE LA SISTEMUL JUDICIAR
ANEXA NR.4 – ACTE INTERNAȚIONALE RELEVANTE

3
REPUBLICA MOLDOVA
(0) DESTINATARII
CURȚII CONSTITUȚIONALE A REPUBLICII MOLDOVA

str. Al. Lăpușneanu, nr. 28, Chişinău, Republica Moldova, MD-2004, E-mail: secretariat@constcourt.md
CONSILIULUI SUPERIOR AL MAGISTRATURII

str. M.Eminescu, nr. 5 mun, Chişinău, Republica Moldova, MD-2009, E-mail: aparatul@csm.md
PARLAMENTULUI REPUBLICII MOLDOVA

bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, nr.105, Chișinău, Republica Moldova, MD-2004, E-mail: info@parlament.md
GUVERNULUI REPUBLICII MOLDOVA

str. Piața Marii Adunări Naționale, nr.1, Chișinău, Republica Moldova, MD-2012, E-mail:petitii@gov.md
PREȘEDINTELUI REPUBLICII MOLDOVA

bd. Ștefan cel Mare, nr.154, Chișinău, Republica Moldova, MD 2073, E-mail: cancelaria@prm.md
OFICIULUI CONSILIULUI EUROPEI

Blvd. Stefan cel Mare nr.73/1, et.7 ,Chișinău, Republica Moldova, MD-2001, Email: fieldchisinau@coe.int
DELEGAȚIA UNIUNII EUROPENE ÎN REPUBLICA MOLDOVA

Str.P. Movilă n.10, Chișinău, Republica Moldova, MD-2004, E-mail:delegation-moldova@eeas.europa.eu
AMBASADA SUA ÎN REPUBLICA MOLDOVA

Str. Alexei Mateevici nr. 103, Chișinău, Republica Moldova, MD-2009, E-mail: ChisinauACS@state.gov
PALAMENTULUI EUROPEAN
E-mail: eploblegium@europarl.europa.eu; epstrasbourg@europarl.europa.eu; epluxembourg@europarl.europa.eu
ADUNĂRII PARLAMENTARE A CONSILIULUI EUROPEI

Avenue de l'Europe, F-67075 Strasbourg Cedex, France, E-mail: webmaster.assembly@coe.int
COMISIEI EUROPENE PENTRU EFICIENȚA JUSTIȚIEI

Avenue de l'Europe, F-67075 Strasbourg Cedex, France, E-mail: cepej@coe.int
COMISIEI EUROPENE PENTRU DEMOCRAȚIE PRIN DREPT

67075 Strasbourg Cedex ,France, E-mail:venice@coe.int, DGI-VeniceCommission@coe.int

4
REPUBLICA MOLDOVA
COMISIA INTERNAȚIONALĂ A JURIȘTILOR

Rue des Buis 3, P.O. Box 1740, 1211 Geneva 1, Switzerland, E-mail: info@icj.org
CONSILIULUI CONSULTATIV AL JUDECĂTORILOR EUROPENI

Avenue de l'Europe F-67075 Strasbourg Cedex, France, E-mail: ccje@coe.int
REȚELEI EUROPENE A CONSILIILOR JUDICIARE

Rue de la Croix de Fer 67, 1000 BRUSSELS, BELGIUM, E-mail : office@encj.eu
ASOCIAȚIEI INTERNAȚIONALE A JUDECĂTORILOR

Palazzo di Giustizia. Piazza Cavour. 00193 Roma, Italy, E-mail: secretariat@iaj-uim.org
ASOCIAȚIEI JUDECĂTORILOR ADMINISTRATIVI EUROPENI

E-mail: info@aeaj.org
ASOCIAȚIEI OLANDEZE ”RECHTERS VOOR RECHTERS” (JUDECĂTORI

PENTRU JUDECĂTORI)
Prins Clauslaan 60, 2595 AJ Den Haag, Netherlands, E-mail: info@rechtersvoorrechters.nl
ASOCIAȚIEI MAGISTRAȚILOR EUROPENI PENTRU DEMOCRAȚIE ȘI

LIBERTĂȚI
MEDEL, Greifswalder Strasse 4, Mahlsdorf, Berlin 12623, Germany, www.medelnet.eu
ASOCIAȚIEI MAGISTRAȚILOR DIN ROMÂNIA

Bd. Regina Elisabeta 53, București 050014 (în cadrul INM), e-mail: amr@asociatia-magistratilor.ro
FORUMULUI JUDECĂTORILOR DIN ROMÂNIA

E-mail:contact@forumuljudecatorilor.ro

5
REPUBLICA MOLDOVA
(1) PREAMBUL
Adunarea Generală a Judecătorilor, organul suprem de autoadministrare a puterii
judecătorești, fiind constituit din membrii săi, judecătorii din Republica Moldova, unicii
reprezentanți ai puterii judecătorești, în cadrul ședinței din 28 aprilie 2023,
CONSIDERÂND CĂ:
- Constituția, legile țării, statul de drept, pacea civică, democrația, demnitatea omului,
drepturile şi libertățile lui, libera dezvoltare a personalității umane, echitatea și justiția sunt
valori supreme,
- principala responsabilitate de a promova şi a menţine valorile statului de drept, revine

în primul rând corpului judiciar,
- implementarea şi protecţia tuturor drepturilor omului depind de existenţa unui sistem

judiciar competent, independent şi imparţial, și nu în cele din urmă, de buna administrare a
justiţiei,
- independenţa justiţiei nu este un privilegiu al sistemului judiciar, ci o obligaţie a

fiecărui judecător care izvorăşte din dreptul fiecărui om la o instanţă independentă și imparțială,
- asigurarea independenței justiției este o cerință obligatorie pentru statele semnatare ale
Convenției Europene a Drepturilor Omului în vederea respectării dreptului la un proces
echitabil prevăzut în Convenție,
- este esenţial ca judecătorii, fiecare individual şi toţi în colectiv, să respecte şi să

onoreze funcţia judiciară ca fiind un mandat public şi să se străduiască în a spori şi a menţine
încrederea publicului în sistemul judiciar,
- încrederea publicului în sistemul de justiţie, în autoritatea morală şi în integritatea

judecătorilor este de maximă importanţă într-o societate democratică modernă,
- îmbunătăţirea cooperării între reprezentanții puterii legislative, executive şi membrii

puterii judecătoreşti din Republica Moldova, este o condiție de care depinde succesul
procesului de aderare la Uniunea Europeană și la valorile Uniunii Europene:
1. Aprobă prezenta DECLARAȚIE ca un corp de principii directoare pentru o reformă

autentică a sistemului judecătoresc.
2. Solicită Consiliului Superior al Magistraturii să asigure distribuirea DECLARAȚIEI
către reprezentanții puterii legislative și executive, către destinatarii organizațiilor

6
REPUBLICA MOLDOVA
internaționale la un nivel cât mai larg posibil, precum și publicarea pe pagina oficială a
Consiliului, devenind accesibilă pentru reprezentanții mass-media și cetățeni.
3. Propune fiecărui judecător să promoveze în mod activ conţinutul DECLARAȚIEI la
nivel naţional şi internațional.
PRICIPIILE DIN CAPITOLELE URMĂTOARE ALE PREZENTEI DECLARAȚII

stabilesc standarde atât pentru independenţa justiţiei privită ca una dintre cele trei puteri în stat,
cât şi pentru independenţa judecătorilor priviţi în mod individual. Aceste principii reprezintă
deplinul angajament al Adunării Generale a Judecătorilor din Republica Moldova de a respecta
regulile statului de drept şi sunt destinate să ghideze fiecare judecător în a îndeplini
responsabilităţi judiciare importante, a asista Consiliul Superior al Magistraturii și sistemul
judiciar în auto-reglementare, a stabili o bază de discuţie între cele trei puteri în stat şi a
promova respectul şi aprecierea societății pentru justiţie.

7
REPUBLICA MOLDOVA
(2) ISTORICUL REFORMELOR

ÎN ADMINISTRAREA ȘI ORGANIZAREA JUSTIȚIEI
începând cu 29 iulie 1994 și până în prezent
Sistemul judecătoresc din Republica Moldova este marcat de o istorie dificilă,

dezvoltându-se dintr-o tradiție sovietică, în care judecătorii au fost subordonați puterii
executive, spre un regim de guvernare democratic. Reforma judiciară în Moldova s-a început
în iunie 1994 o dată cu adoptarea Concepţiei reformei judiciare, care a fost materializată în
Constituţia Republicii Moldova. În dezvoltarea prevederilor constituţionale, a fost adoptat un
pachet de legi care reglementează principiile de organizare şi funcționare a sistemului
judecătoresc.
În Constituția din 1994 s-a proclamat că Republica Moldova este un stat de drept,
democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a
personalităţii, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme. De asemenea, art.6 al
Constituției prevede că puterea legislativă, executivă şi judecătorească sunt separate, dar pot
colabora. Constituţia Republicii Moldova este Legea ei Supremă, nici o lege sau act juridic
care contravin prevederilor ei nu au putere juridică.
Între anii 1994 și 1996 Moldova a întreprins un program de reformă a justiției, cu o serie
de legi, cum ar fi: Legea nr.514 din 06.07.1995 privind organizarea judecătorească; Legea
nr.544 din 20.07.1995 cu privire la statutul judecătorului; Legea nr.947 din 19.07.1996 cu
privire la Consiliul Superior al Magistraturii; Legea nr.949 din 19.07.1996 cu privire la colegiul
de calificare și atestarea judecătorilor; Legea nr.950 din 19.07.1996 cu privire la colegiul
disciplinar și răspunderea disciplinară a judecătorilor; Legea nr.789 din 26.03.1996 cu privire
la Curtea Supremă de Justiție; Legea nr. 836 din 17 mai 1996 cu privire la sistemul instanţelor
judecătoreşti militare; Legea cu privire la reorganizarea sistemului instanţelor judecătoreşti
nr.853-XIII din 29.05.1996 și Legea nr.970 din 24.07.1996 cu privire la instanțele judecătorești
economice. De asemenea, Moldova a aderat la Consiliul Europei și a devenit parte la Convenția
Europeană a Drepturilor Omului, precum și la principalele tratate ONU privind drepturile
omului.
În sistemul judecătoresc au fost efectuate restructurări. Arbitrajul de Stat a fost
reorganizat conform legislaţiei care reglementează activitatea instanţelor economice, iar
Tribunalul Militar a devenit Judecătorie Militară. La 27 august 1996 a început să funcţioneze
sistemul nou al instanţelor judecătoreşti constituit din Curtea Supremă de Justiţie, Curtea de
Apel, 5 tribunale (Chişinău, Bălţi, Bender, Cahul şi Comrat) şi 48 de judecătorii de sector şi
municipale, Judecătoria Economică de Circumscripţie, Judecătoria Economică a Republicii
Moldova şi Judecătoria Militară.

8
REPUBLICA MOLDOVA
Guvernul câștigător în alegerile din 2001 și rămas la putere până în 2009, a instituit un
program de continuare a reformei, ale cărui elemente au fost, de fapt, retrograde, dar care, în
aparență, aveau menirea de a pune capăt corupției. Reformele au sporit controlul executivului
asupra justiției, inclusiv prin creșterea rolului președintelui țării în procesul de numire a
judecătorilor. De asemenea, a fost sporit controlul guvernamental asupra Consiliului Superior
al Magistraturii (CSM), organismul de autoadministrare al sistemului judecătoresc.
În 2002, au fost reduse nivelurile instanțelor judecătorești de la patru la trei (fiind

lichidate tribunalele), o măsură care a eliminat din sistem un anumit număr de judecători.
Prin Legea nr.191 din 2003 au fost modificate semnificativ legile care reglementează
activitatea sistemului judecătoresc (a se vedea Anexa Nr.1). În anul 2004 o misiune a Comisiei
Internaționale a Juriștilor a constatat că în Moldova sunt indicii alarmante de revenire la un
sistem judecătoresc obedient executivului și un CSM care devenise un canal de exercitare a
voinței președintelui.1
Reformele adoptate în 2005 au inversat măsurile retrograde, au modificat componența

CSM, i-au consolidat independența, și au limitat rolul Președintelui țării în procedura de numire
a judecătorilor. În anul 2006 a fost creat Institutul Național al Justiției (INJ) - prima instituție
de formare profesională pentru viitorii judecători și procurori. Începând cu anul 2007
judecătorii și procurorii din Moldova au beneficiat de instruire judiciară de înaltă calitate,
ajustată la standardele europene. Astfel, s-au format noi generații de judecători și procurori.
Între anii 2011 și 2017, a fost pusă în aplicare o strategie ambițioasă de reformare a
sectorului justiției (SRSJ). Ea a făcut parte din Agenda Acordului de asociere semnat între
Uniunea Europeană și Republica Moldova în anul 2014. SRSJ urmărea „consolidarea
independenței, responsabilității, eficienței și transparenței sistemului judecătoresc”. Pentru
implementarea strategiei au fost desfășurate reforme importante. Au fost obținute următoarele
realizări: repartizarea aleatorie a dosarelor, înregistrarea audio a ședințelor de judecată,
angajarea asistenților pentru fiecare judecător, majorarea salariilor judecătorilor și ale
colaboratorilor instanțelor. Au fost îmbunătățite câteva legi privind autoadministrarea
sistemului judecătoresc și selecția, promovarea și răspunderea disciplinară a judecătorilor.
În anul 2012 a fost adoptată Legea privind selecția, evaluarea performanțelor și cariera
judecătorilor. Reglementarea procedurii de selecție a avut scop asigurarea selectării celor mai
buni candidați. Selecția candidaţilor pentru funcţia de judecător, promovarea în funcţia la o
instanţă superioară, numirea în funcţia de preşedinte sau de vicepreşedinte de instanţă, precum
şi pentru transferul judecătorului, se efectua de către colegiul pentru selecția şi cariera
judecătorilor, compus din 4 judecători și 3 reprezentanți ai societății civile. Performanţele
1
Raport al ICJ, Moldova: supremația legii în 2004, par.6

9
REPUBLICA MOLDOVA
judecătorilor au început să fie evaluate o dată la 3 ani de colegiul de evaluare a performanţelor

judecătorilor, format din 5 judecători și 2 reprezentanți ai societății civile. Scopul evaluării
consta în stabilirea nivelului de cunoştinţe şi aptitudini ale judecătorilor, cât şi a capacităţii de
a aplica cunoştinţele teoretice în practică, şi sporirea eficienţei activităţii judecătorilor la nivel
individual şi la nivelul instanţei judecătoreşti. Din 2012 și până în prezent această lege a fost
modificată de 6 ori, la moment fiind elaborată o nouă modificare. Potrivit proiectului, Colegiul
de selecție și Colegiul de evaluare vor fi comasate, iar noul colegiu va fi format din 6 judecători
și 3 reprezentanți ai societății civile, cu scopul de a selecta candidații pentru funcția de
judecător, dar și cu atribuții de evaluare a judecătorilor în funcție.
În anul 2014, a fost adoptată Legea cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor.

Ea a stabilit temeiurile răspunderii disciplinare, categoriile abaterilor, sancţiunile disciplinare,
etapele procedurii disciplinare. Din 2014 și până în prezent, această lege a suferit 10 modificări,
de fiece dată în sensul înăspririi răspunderii disciplinare a judecătorilor și fiind mărit termenul
de prescripție pentru tragerea la răspundere disciplinară. Colegiul disciplinar a fost compus
inițial din 5 judecători şi 4 reprezentanți ai societății civile. În prezent, legea prevede că acesta
va fi compus din 4 judecători și 3 reprezentanți ai societății civile.
În anul 2016 s-a încercat din nou reducerea garanțiilor de independență a judecătorilor.
La 16 decembrie 2016, Parlamentul a abrogat prevederea legislativă privind pensiile speciale
pentru judecători. Curtea Constituțională a declarat neconstituționale acest act și alte reforme
salariale în partea ce se referă la pensiile judecătorilor.
Înainte de 1 ianuarie 2014, judecătorii din Republica Moldova aveau cele mai mici
salarii comparativ cu colegii lor din țările Consiliului Europei. În raportul din anul 2013,
Comisia Internațională a Juriștilor a salutat faptul că unul dintre cele mai vizibile rezultate ale
implementării SRSJ a fost majorarea salariilor. Ele au fost majorate în două etape (în anul 2014
și 2016). Astfel, potrivit Barometrului Opiniei Publice (BOP), în aprilie 2017, 24% din
respondenți au comunicat că au încredere în justiție, în comparație cu 7,8% în octombrie 2016.
Potrivit unui comunicat al Ministerului Justiției, acest fapt s-a datorat implementării calitative
în această perioadă a mai multor legi ce vizau Constituția, Codul penal și de procedură penală,
Codul de procedură civilă, profesiile conexe justiției, declararea averii și intereselor personale,
reorganizarea sistemului instanțelor judecătorești etc. În același timp, anul 2016 a fost un an de
succes datorită implementării Strategiei de Reformare a Sectorului Justiției (SRSJ) și lichidării
mai multor restanțe în materie de sistem judecătoresc, justiție penală, respectarea drepturilor
omului, acces la justiție și executarea hotărârilor judecătorești. Potrivit comunicatului,
încrederea societății față de justiție a crescut și datorită implementării proiectului Comisiei
Europene Pentru Eficiența Justiției (CEPEJ) în comun cu autoritățile judecătorești din
Moldova.

10
REPUBLICA MOLDOVA
Cu toate acestea, într-un final, în noiembrie 2018, Guvernul a propus un proiect de lege
cu privire la un sistem unitar de salarizare în sectorul bugetar, care urma să integreze salariile
judecătorilor și procurorilor în același sistem de calcul cu ceilalți lucrători ai sectorului public,
bazat pe aceleași unități de calcul determinate de Parlament. Această reformă a exclus
majorarea anuală a salariilor în conformitate cu salariul mediu pe economie și condițiile
economice și, la modul practic, ”a înghețat” salariile judecătorilor la nivelul economic al anului
2018.
În continuare, prin Legea nr. 222 din 4 decembrie 2020, Parlamentul a reușit să
”reformeze” și sistemul de pensionare a judecătorilor, transformând pensia specială într-un
drept iluzoriu. Pentru a beneficia de pensie în mărime de 55% din salariu mediu lunar
judecătorul trebuie să: atingă vârstă de 63 de ani; aibă o vechime de muncă de 34 de ani, din
care cel puțin 15 ani în funcția de judecător. Pentru fiecare an complet de muncă peste vechimea
de 20 de ani pensia poate fi majorată cu 3%, dar în total să nu depășească 80%. Un judecător
ar putea beneficia de pensia în mărime de 80% din salariu doar având vechimea de muncă de 42
de ani, deși are dreptul să lucreze până la 65 de ani. Rezultă că pentru a beneficia de pensia
specială persoana ar trebui să devină judecător la vârsta de 23 ani. Acest fapt este imposibil
deoarece la 23 de ani persoana abia termină ciclul de licență la facultate. În jurisprudența sa
anterioară, Curtea Constituțională spunea că pensia specială pentru judecători nu e un
privilegiu, ci o compensație parțială a obstacolelor ce rezultă din obligațiile și interdicțiile
funcției. La 6 septembrie 2022, Curtea Constituțională a declarat inadmisibilă, în mod repetat,
o sesizare privind controlul constituționalității prevederilor articolului 32 din Legea cu privire
la statutul judecătorului (în redactarea din 4 decembrie 2020), depusă de CSM. De această dată,
Curtea a fost de acord cu modificarea modului de stabilire a pensiei judecătorilor.
În perioada 1 ianuarie 2017–31 decembrie 2017, toate judecătoriile din țară au fost
comasate de la 44 la doar 15, iar Judecătoria Comercială și Judecătoria Militară și-au încetat
activitatea. Reforma reorganizării judecătoriilor a fost finalizată la nivel de lege, dar încă nu a
fost pe deplin aplicată. Se preconiza că implementarea ei va fi finalizată până la 31 decembrie
2027. Nici până astăzi nu au fost identificate terenuri necesare pentru amplasarea noilor
instanțe de judecată. Nici o strategie națională cu privire la un proiectul de instanță(clădire)
model nu a fost aprobată. Majoritatea judecătorilor continuă să activeze în clădirile fostelor
judecătorii, până când vor fi asigurate sedii noi pentru instanțele cu mai mult personal, nefiind
astfel posibilă nici specializarea judecătorilor, care inițial fusese prevăzută.
Executivul actual dorește iarăși crearea unei noi instanțe specializate, Curtea de corupție,
care să examineze cazurile de corupție mare, inclusiv din sistemul justiției. Este important de
menționat, în acest context, că altădată înfiinţarea instanţelor specializate: economice şi,
implicit, a celei militare, au fost recunoscute constituţionale de Curtea Constituțională, totuși,
prin Legea nr.163 din 22 iulie 2011, aceste instanţe specializate s-au vrut a fi lichidate tot de

11
REPUBLICA MOLDOVA
către Parlament, cu motivația că ”judecătorii de la instanțele specializate sunt cei mai corupți”.
Verificînd constituționalitatea acestei legi, Curtea Constituțională în Hotărârea nr. 3 din
09.02.2012, a atestat lipsa de consecutivitate în acţiunile Guvernului și Parlamentului. În Nota
informativă la proiectul de lege, a fost menționat „că judecătoriile specializate şi-au
demonstrat ineficienţa şi lipsa unei justificări logice". Conform materialelor Comisiei juridice,
pentru numiri şi imunităţi, un lider parlamentar a argumentat necesitatea adoptării Legii nr.163
astfel: „să fie prevăzut un punct, în care să treacă prin zece site judecătorii reangajați în alte
funcții [...] Nu instanța este vinovată, ci acei care au lucrat în această instanţă, şi noi trebuie
să luptăm cu oamenii care sunt corupţi, nu cu instituţiile”. La dezbaterile publice în Parlament
s-a invocat că lichidarea acestor instanţe constituie o prioritate, motivul fiind „gradul extrem
de înalt al corupţiei în aceste instanţe" (a se vedea stenograma şedinţei Parlamentului din
22.07.2011).
Curtea Constituțională a menţionat că argumentul privind ineficienţa instanţelor specializate
nu se bazează pe studii complexe cu concluzii convingătoare. Curtea a statuat că sunt
inadmisibile declarațiile publice prin care se aduc acuzaţii grave la adresa persoanelor concrete,
care nu sunt probate şi care încalcă flagrant prezumția nevinovăției. Declaraţiile de acest gen
suscită o percepţie denaturată a activităţii judecătorilor vizaţi, precum şi întregului corp
judecătoresc, fapt inacceptabil într-o societate democratică, mai ales cînd aceste declaraţii,
emană de la puterile statului. Ele ar putea genera îndoieli nejustificate cu privire la toate
hotărârile judecătoreşti. Dintr-o altă perspectivă, aceste acţiuni pot fi apreciate ca presiuni ale
autorităților asupra judecătorilor, ce constituie o încălcare a independenței sistemului
judecătoresc. Ele pot genera neîncrederea a justiţiabililor în justiţie, prin care fapt se îngrădeşte
accesul liber la justiţie, consacrat de art.20 din Constituţie.
Curtea a observat că Legea nr.163, pe de o parte lichidează instanţele specializate, iar

pe de altă parte legiferează instituirea instanţelor specializate. Un alt argument ce denotă lipsa
de coerenţă a autorităţilor constituie păstrarea Colegiului Economic al Curţii Supreme de
Justiţie, abilitat cu examinarea recursurilor în cauzele economice, schimbîndu-i denumirea în
"Colegiul Comercial". Curtea a mai constatat lipsa de consecutivitate în acest proces,
discrepanţa, tendenţiozitatea și neargumentarea propunerilor.
În opinia Curţii Constituționale, puterea legislativă a desconsiderat principiul separării
şi colaborării puterilor în stat. În context, Curtea menţionează că, potrivit jurisprudenţei
statuate, principiul securităţii juridice nu se referă la protecţia bunurilor sau a persoanelor
conform unei concepţii tradiţionale asupra securităţii, ci se referă la protecţia drepturilor
fundamentale prin stabilitate legislativă, implicit instituţională.
În acest sens Consiliul Constituţional din Franţa a arătat că securitatea juridică are ca
elemente accesibilitatea şi caracterul inteligibil al legii. Curtea de Justiţie a Uniunii Europene
a preluat acelaşi sens al conceptului de securitate juridică în Cauza Bosch soluţionată prin
Decizia din 6 aprilie 1962. În acelaşi sens s-a pronunţat şi Curtea Europeană a Drepturilor

12
REPUBLICA MOLDOVA
Omului prin hotărîrile din 26 aprilie 1979 şi 22 septembrie 1994 în cauzele Sunday Times
împotriva Marii Britanii şi Hentrich împotriva Franţei.
Cele invocate pot fi raportate direct la sistemul judecătoresc din Republica Moldova,
deoarece în decursul celor 29 de ani de tranziție, cel mai ”reformat”, și implicit afectat, a fost
sistemul judecătoresc, care nu a avut parte de stabilitate și securitate juridică. În fiecare an
legilslativul și executivul, propuneau reforme și modificări la legile justiției (a se vedea
ANEXA Nr.1). În ultimii 29 de ani Legea cu privire la statutul judecătorului a fost modificată
de 67 de ori, Legea cu privire la organizarea judecătorească a suferit 47 de modificări, iar Legea
cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii a fost modificată de 43 ori. În multe cazuri
modificările au diminuat garanțiile constituționale ale independenței judecătorului, fapt ce a
condus la slăbirea sistemului și vulnerabilizarea acestuia în fața influențelor din exterior.
Aici pot fi descrise și câteva dintre cele mai importante aspecte, care au afectat direct
independența judecătorilor:
- Din anul 1996 în Moldova noii judecători erau numiți în funcție pe cinci ani, după care
urmau să fie reconfirmați de Președintele țării pentru un mandat pe viață, până la vârsta de 65
de ani. Această perioadă de cinci ani, preluată din perioada sovietică, a fost menținută, chiar
dacă abrogarea acesteia a fost prevăzută ca o prioritate în Strategia de reformă a sectorului
justiției. În acest sens, în anii 2016 și 2017, au fost două tentative de modificare a Constituției,
care nu au avut succes. Totuși, în septembrie 2021, Parlamentul a modificat Constituția,
judecătorii fiind numiți inițial până la vârsta de 65 de ani. Mai multe organizații internaționale,
specializate în independența judecătorilor au indicat că „cerința privind reconfirmarea numirii
după o perioadă de probă este contrară principiului independenței judecătorilor” și în cazul
aplicării ei, sunt necesare garanții că refuzul de reconfirmare survine când există probe
incontestabile pentru eliberare din funcție. În pofida faptului că la 1 aprilie 2022, modificările
Constituției au intrat în vigoare, Președintele țării, la 31 mai 2022 și la 08 noiembrie 2022, a
aplicat vechile prevederi și a respins candidaturile a 24 de judecători, după expirarea primilor
5 ani de activitate, cu menționarea unor temeiuri formale, neînsoțite de probe incontestabile.
- În cadrul unei misiuni a Comisiei Internaționale a Juriștilor în Moldova, din anul 2018,
delegația a întocmit un raport în care și-a exprimat îngrijorarea privind câțiva judecători supuși
urmăririi penale pentru „pronunțarea unei sentințe, decizii, încheieri sau hotărâri contrare
legii”, în baza articolului 307 al Codului penal. Constituționalitatea acestei infracțiuni a fost
susținută de Curtea Constituțională la 28 martie 2017. Curtea și-a bazat hotărârea pe
interpretarea restrictivă a infracțiunii, accentuând faptul că judecătorul poate fi urmărit penal
„doar în baza probelor incontestabile, care ar demonstra intenția judecătorului în emiterea
actului judecătoresc contrar legii”. Hotărârea Curții Constituționale a urmat după un aviz al
Comisiei de la Veneția, care afirma că astfel de infracțiuni erau posibile doar „în cazul de rea
intenție și, posibil, neglijenței grave [și că] judecătorii nu ar trebui să fie trași la răspundere
pentru erori judiciare care nu presupun rea-credință”.

13
REPUBLICA MOLDOVA
Curtea Constituțională a mai accentuat că „responsabilitatea de a nu recurge nejustificat

la art. 307 Cod Penal și de a evita un efect stigmatizant asupra judecătorilor o au nu doar
Procurorul General și instanțele de judecată, dar și, în special, CSM, în calitate de garant al
independenței puterii judecătorești. Prin urmare, CSM, la autorizarea pornirii urmăririi penale
în baza art. 307, este obligat să țină cont de faptul că răspunderea penală trebuie să rămână o
măsură la care se recurge în ultimă instanță”. În cazurile prezentate Comisiei Internaționale a
Juriștilor, urmăririle penale au fost pornite atunci când judecătorii au emis hotărâri care nu
veneau în întâmpinarea cererilor procurorilor sau erau contrare voinței politicienilor.
-În general, CSM își dădea acordul pentru aceste urmăriri penale. În cazurile aduse în
atenția misiunii delegației, invocarea acestei infracțiuni în mod clar a constituit o ingerință în
independența sistemului. Procurorii au argumentat că articolul 307 este un instrument util
pentru combaterea corupției. Comisia însă a menționat că nu vede cum aceste prevederi pot fi
utile în investigarea corupției. Dacă judecătorii sunt suspectați de corupție sau de adoptarea
hotărârilor sub presiune sau influență externă, ei ar trebui să fie investigați pentru aceste
infracțiuni cu respectarea drepturilor procedurale. Această situație i-a intimidat pe judecători și
a pus în pericol independența acestora.
-Publicul percepe că nivelul corupței în sistemul judecătoresc este foarte înalt și multe
persoane cu care s-au întâlnit membrii delegației Comisiei Internaționale a Juriștilor au
recunoscut existența corupției în rândul judecătorilor. Comisia însă a accentuat importanța
combaterii corupției prin măsuri ferme în armonie cu principiile statului de drept și drepturile
omului. În concluzie, Comisia s-a arătat îngrijorată că multe investigații penale păreau să fie
concentrate mai degrabă pe suprimarea opoziției din sistem decât pe eradicarea corupției.2
La moment în Parlamentul Republicii Moldova există o majoritate parlamentară a unui
singur partid. Același partid a format și Guvernul, iar fostul lider al partidului este
Președintele Republicii Moldova. Actualul partid de guvernare, la fel ca și multe altele, în
istoria Moldovei, și-a stabilit reforma justiției ca o prioritate. După câștigarea alegerilor
parlamentare în iulie 2021, deja în august 2021 a fost modificată Legea cu privire la organizarea
judecătorească (condițiile de organizare a Adunării Generale a Judecătorilor și condițiile de a
candida la funcția de membru în CSM). De asemenea, a fost modificată Legea cu privire la
Procuratură, în aceleași aspecte: Adunarea Generală a Procurorilor și Consiliul Superior al
Procurorilor (CSP).
Ulterior, Adunarea Generală a Judecătorilor, planificată pe 3 decembrie 2021, atunci
când au expirat mandatele membrilor CSM și urmau să fie aleși noi membri CSM, a fost
amânată fără stabilirea unei alte date, sub pretextul pandemiei de Covid-19, deși alte
evenimente de aceeași anvergură, în țară erau deja permise. Ulterior, în martie 2023,
Parlamentul a adoptat Legea nr.26 privind unele măsuri aferente selectării candidaților la
2
Promisiunea neîndeplinită privind un sistem judecătoresc independent în Moldova, Raport al misiunii Comisiei
Internaționale a Juriștilor în Republica Moldova, Chișinău, noiembrie 2018.

14
REPUBLICA MOLDOVA
funcția de membru în organele de administrare ale judecătorilor și procurorilor, care a

reglementat condiția ca la alegeri pentru funcția de membru în CSM, să poată participa doar
candidații care vor promova evaluarea integrității etice și financiare. Astfel, adoptarea acestei
legi a condiționat blocarea alegerilor unor noi membri în CSM, foștilor membri fiindu-le
prelungite mandatele, printr-o lege adoptată de Parlament, până la finalizarea Pre-Vetingului
și alegerea noilor membri în Consiliul Superior al Magistraturii. Prin Legea nr.26/2022, s-a
instituit o procedură numită ”Pre-Vetting”, care este o evaluare a integrității candidaților la
funcția de membru al CSM și CSP, precum și a candidaților la funcția de membru în organele
specializate ale acestora. Evaluarea este efectuată de o Comisie formată din 6 membri
desemnați de Parlament, 3 membri cetățeni ai Republicii Moldova și 3 membri, cetățeni străini,
propuși de partenerii de dezvoltare. Nici un membru judecător sau procuror nu se regăsește în
această comisie. Membrii comisiei pot solicita informații de la toate organele din stat cu privire
la candidați și rudele acestora. Comisia poate investiga orice aspect al vieții private sau
profesionale a judecătorului, concluzionând dacă acesta este integru din punct de vedere etic
și financiar. Criteriile de apreciere a integrității sunt lăsate la discreția membrilor Comisiei.
Comisia Pre-Vetting urma, conform Legii nr.26/2022, să-și încheie activitatea de evaluare a
candidaților la funcțiile de membru în organele de administrare a justiției la 31 decembrie 2022.
Acest lucru nu s-a reușit și prin Legea nr.354/2022 s-a modificat termenul de activitate a
Comisiei Pre-Vetting, aceasta fiind prelungită până la 30 iunie 2023, fapt ce a condus la o nouă
amânare a alegerilor pentru funcția de membru în CSM.
În acest context, este de menționat că în 2016 în Moldova a fost instituită Autoritatea
Națională de Integritate (ANI), сare: a) exercită controlul averii şi intereselor personale; b)
controlează respectarea regimului juridic al conflictelor de interese, al incompatibilităților și al
restricțiilor; c) constată și sancționează încălcarea regimului juridic al averii și intereselor
personale, al conflictelor de interese, al incompatibilităților și al restricțiilor. Judecătorii
prezintă anual declarația de avere și interese, fiind obligați să declare toate veniturile, donațiile,
bunurile mobile și imobile. Inspectorii de integritate sunt împuterniciți să verifice veridicitatea
declarațiilor tuturor funcționarilor publici.
Cu toate acestea, Parlamentul a constituit Comisa Pre-Vetting pentru a verifica dublu
integritatea candidaților în organele de administrare ale justiției. Decizia privind nepromovarea
evaluării constituie temei pentru neadmiterea candidatului la alegeri în CSM sau CSP. Decizia
comisiei se expediază organelor competente pentru examinarea încălcărilor depistate.
Totodată, contestarea deciziei de către candidat nu suspendă alegerile pentru o funcție în
Consiliul respectiv, Adunarea Generală fiind obligată să aleagă membrii în Consiliu din rândul
celor selectați de Comisia Pre-Vetting.
În momentul de față, Comisia Pre-Vetting a evaluat 28 judecători care candidează la
funcția de membru în CSM. În rezultat, doar 5 candidați au promovat evaluarea. Toți 5
candidați fac parte din rândul judecătorilor instanțelor de prim nivel. Respectiv, Curtea

15
REPUBLICA MOLDOVA
Supremă și curțile de apel nu vor fi reprezentate în viitorul Consiliu. 18 candidați au depus

contestații împotriva deciziilor Comisiei Pre-Vetting. Examinarea acestor contestații nu s-a
finalizat încă, cu toate acestea Adunarea Generală a Judecătorilor a fost fixată cu agenda de
alegere a membrilor CSM. Aceasta înseamnă că următorul Consiliu Superior al Magistraturii
va fi compus din cel mult 4 judecători aleși dintre cei 5 admiși de comisie. Conform
Constituției, CSM trebuie să fie format din 12 membri: 6 judecători aleși de Adunarea Generală
a Judecătorilor (4 de la instanțele de prim nivel, 1 de la curțile de apel și 1 de la instanța
supremă), și 6 persoane numite de Parlament. Din rândul non-judecătorilor, Comisia Pre-
Vetting a evaluat 11 persoane care candidează la funcția de membru în CSM. În rezultat, doar
3 candidați au promovat evaluarea. Aceștia au fost deja desemnați de Parlament în Consiliul
Superior al Magistraturii. Însă, în condițiile actuale, oricum va fi dificil de atins scopul
constituțional al distribuirii egale a mandatelor între judecători și non-judecători, potrivit căruia
era necesar de menținut echilibru între asigurarea independenței judecătorilor și evitarea auto-
guvernării corporatiste. În condițiile în care Comisia Pre-Veting urmează să-și încheie
activitatea la 30 iunie 2023, iar evaluarea unor noi candidați, la moment nu este anunțată, nu
este clar cum vor fi selectați sau propuși candidații lipsă pentru funcția de membru în CSM,
atât din rândul judecătorilor, cât și din rândul non-judecătorilor. Potrivit pct.102 din Opinia
Comisiei de la Veneția CDL-AD(2015)045 referitoare la Albania – asupra proiectului de
amendamente constituționale ale sistemului judiciar, experții internaționali au remarcat că
”prelungirea activității comisiei de evaluare printr-o lege adoptată cu o majoritate simplă în
Parlament, este o normă periculoasă, deoarece creează un risc de transformare a procesului de
verificare, într-un aranjament permanent de facto, paralel cu mecanismele obișnuite de
responsabilizare a judecătorilor. Mandatul membrilor comisiei de evaluare poate fi prelungit
numai dacă procesul de verificare nu a fost finalizat din motive obiective. În al doilea rând,
posibilitatea prelungirii mandatului membrilor comisiei poate afecta independența lor,
deoarece este bine cunoscut faptul că eventuala prelungire sau renumire îi face pe deținătorii
de funcții mai ascultători de autoritatea care decide menținerea lor în aceste funcții.”
În ansamblu, fiecare reformă operată în sistemul judecătoresc avea aceleași justificări
din partea autorităților: ”constituie o prioritate”, ”cu scopul de a lupta cu corupția din sistem”,
”toleranță ”0” față de corupția în justiție”, ”cu scopul de a aduce justiția la standardele
europene”.
S-a dovedit însă, că sporirea reformelor, nu a sporit numărul judecătorilor, pe cînd
volumul de lucru a crescut considerabil. Apariția unor noi categorii de cauze au amplificat
încărcătura judecătorului, iar modificările dese în legile justiției au contribuit la formarea
blocajelor, prin operarea unor reorganizări nejustificate, transmiterea dosarelor și reînceperea
examinării, schimbarea practicii judiciare, amânări excesive, demisii ale judecătorilor în
legătură cu reducerea garanțiilor constituționale, etc. Doar puține dintre acele modificări, au
contribuit la îmbunătățirea calității actului de justiție. Uneori mai puțin, înseamnă mai mult. La

16
REPUBLICA MOLDOVA
caz, pentru a avea o mai bună calitate a actului de justiție, este nevoie de mai puține intervenții
executive și legislative, care sunt insuficient argumentate, neinteligibile și imprevizibile. Or,
instabilitatea legislativă şi instituţională, care se atestă ca urmare a modificărilor operate la
legile justiției, în fiecare an, au dus la slăbirea sistemului judecătoresc, diminuarea garanțiilor
de independență individuală și instituțională și implicit, la încălcarea dreptului justiţiabililor la
un proces echitabil în diversele cauze problematice care au afectat încrederea publicului în
sistemul de justiție din Moldova.
Curtea Constituţională, de nenumărate ori, în jurisprudența sa, dar și Comsia de la
Veneția, în Opinia din 14 martie 2023, a constatat că atât Parlamentul, cât şi Guvernul au la
dispoziţie o gamă largă de măsuri legale şi autorităţi competente pentru a depista şi contracara
eventualele acte de corupţie și a trage la răspundere judecătorii corupţi. Iar ingerinţele
legislativului și executivului în autoritatea judecătorească, atestate pe parcursul acestei dificile
perioade de tranziție și reforme de 29 de ani, nu pot fi justificate într-o societate democratică,
mai mult chiar, pun în pericol democrația și drepturile omului.
Multe dintre problemele sistemului judecătoresc care persistă în Republica Moldova se
trag din trecut și sunt similare cu cele din alte țări ale fostei Uniuni Sovietice. Sistemul
judecătoresc al țării, de rând cu guvernarea: legislativul și executivul, în ansamblu, încă nu au
reușit să abandoneze tradițiile și practicile vicioase, împotriva cărora au fost îndreptate
reformele. Uneori reformele anunțate, în timp se dovedeau a fi – contrareforme. Cu toate
acestea, cea mai mare dificultate a noului și, probabil, cel mai important val de reforme este
legat de această moștenire sovietică și post-sovietică încă proeminentă în Republica Moldova,
privind tendința de a subordona justiția față de puterea politică.

17
REPUBLICA MOLDOVA
(3) INDEPENDENȚA JUSTIȚIEI – STANDARD OBLIGATORIU PENTRU

ȚĂRILE MEMBRE ALE CONSILIULUI EUROPEI ȘI ALE UNIUNII
EUROPENE
1. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (art. 10), Pactul Internaţional cu privire la

Drepturile Civile şi Politice (art. 14 par.1) şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului
(art. 6 par.1) proclamă că oricine este îndreptăţit la un proces echitabil şi desfăşurat în
şedinţă publică în faţa unei instanţe competente, independente şi imparţiale stabilite de
lege. Un sistem judiciar independent este indispensabil pentru punerea în aplicare a
acestui drept.
2. Congresul Naţiunilor Unite privind Prevenirea Criminalităţii şi Tratamentul

Delincvenţilor a statuat că independenţa justiţiei ar trebui garantată de către stat şi
consacrată în Constituţie și în legile naţionale.
3. Consiliul Consultativ al Judecătorilor Europeni a afirmat în Avizele sale că

independenţa justiţiei este o premisă esenţială pentru funcţionarea justiţiei.
4. Potrivit Principiilor fundamentale ale independenței sistemului judecătoresc, adoptate

la cel de-al 7-a Congres al Națiunilor Unite, ținut la Milano în 1985, independența
sistemului judecătoresc este o condiție esențială pentru asigurarea supremației legii și a
unei justiții echitabile și adecvate. Un sistem judecătoresc independent este temelia
statului de drept, fiind indispensabil pentru a garanta respectarea, ocrotirea și realizarea
drepturilor omului și accesul la justiție pentru persoanele ale căror drepturi au fost
încălcate.
5. Conform Declaraţiei de la Brijuni cu privire la Principiile de Independenţă a Justiţiei

din 14 octombrie 2015, Independenţa sistemului judiciar şi a judecătorilor trebuie
garantată de către stat şi consacrată în Constituţie, la cel mai înalt nivel legislativ din
ţară. Alte reglementări specifice ar trebui prevăzute la nivelul legilor.
6. Astfel, potrivit art.116 din Constituția Republicii Moldova, judecătorii instanţelor

judecătoreşti sînt independenţi, imparţiali şi inamovibili, potrivit legii.
7. Independenţa judiciară este o însuşire inerentă şi o valoare esenţială caracteristică

oricărei societăţi democratice dezvoltate. Însă nu e suficient ca aceasta să fie doar
consfinţită prin lege. Pentru ca ea să existe în realitate, este necesar ca orice judecător,
în timpul exercitării funcţiilor sale şi prin comportamentul său zilnic, să-şi apere

18
REPUBLICA MOLDOVA
independenţa de orice influenţe din exterior, inclusiv din partea Legislativului,

Executivului şi a Entităţilor Private.
8. Celelalte puteri ale Statului trebuie să asigure sistemului de justiție mijloacele necesare
pentru a a-și îndeplini rolul în mod corespunzător. Sistemul de justiție trebuie să aibă
posibilitatea de a participa sau de a fi ascultat atunci când se iau decizii cu privire la
bugetul justiției, funcționarea sistemului și cu privire la resursele materiale și umane
alocate instanțelor judecătorești.
9. Independenţa şi imparţialitatea sînt două noţiuni autonome ca atribute specifice

judecătorilor, dar care constituie componente esenţiale ale dreptului la un proces
echitabil, fiind expres stipulate în textul art.6, paragraful 1 al Convenţiei Europene
pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.
10. Independenţa judecătorului are două aspecte, şi anume: independenţa instituţională şi

independenţă individuală. Independenţa instituţională presupune că, pe de o parte,
puterea executivă şi cea legislativă sunt obligate să creeze condiţii care să asigure că
judecătorul îşi poate îndeplini obligaţiunile conform legii şi statutului; pe de altă parte,
Consiliul Superior al Magistraturii este organul împuternicit să protejeze independenţa
judecătorilor, ca organ de autoadministrare al sistemului judecătoresc. Independenţa
individuală, însă, ţine de datoria fiecărui judecător în parte de a examina şi soluţiona
cauzele fără vreo imixtiune sau influenţă din partea oricărei persoane sau entităţi,
bazîndu-şi hotărârile doar pe probele prezentate de către părţi într-un proces
contradictoriu.
11. Întrucât justiţia se realizează prin instanţele judecătoreşti, alcătuite din judecători,
aceasta înseamnă că puterea judecătorească se exercită numai prin instanţa
judecătorească în persoana judecătorului, unicul purtător al acestei puteri.
12. Judecătorul este cel împuternicit să cerceteze o cauză pentru a o clarifica, procedând
astfel la o judecată şi apoi să pronunţe o hotărâre, făcând astfel un act de dreptate. Dar
putem vorbi de o putere şi nu doar de autoritate, numai dacă în plan organic
independenţa membrilor jurisdicţiilor este garantată şi exerciţiul puterii de a judeca este
suveran. Aşadar, nu doar justiţia, ca ramură a guvernării, trebuie să fie independentă de
Guvern şi de Parlament, ci şi judecătorii individuali au dreptul de a beneficia de
independenţă în îndeplinirea îndatoririlor lor profesionale.

19
REPUBLICA MOLDOVA
13. Independenţa instituţională, cât şi cea individuală a judecătorilor depinde de abilitatea

lor de a activa fără teamă de reproşuri, intimidări, riscul de a nu fi promovați sau de a fi
sancţionaţi disciplinar pentru deciziile adoptate.
14. Judecătorii – de îndată ce sunt numiți sau aleși – trebuie să fie inamovibili până la
împlinirea vârstei de pensionare obligatorie sau până la încetarea mandatului lor. Un
judecător trebuie să fie numit pe o perioadă nelimitată de timp. În cazul în care legislația
prevede o numire pentru o perioadă limitată de timp, condițiile de numire trebuie să
garanteze că independența judiciară nu este pusă în pericol. Nici un judecător nu poate
fi repartizat într-o altă poziție fără acordul său. Un judecător nu poate fi transferat,
suspendat sau demis din funcție, decât în condițiile prevăzute de lege, dar și atunci
numai ca efect al unei proceduri disciplinare, cu respectarea dreptului la apărare și a
principiului contradictorialității.
15. Consiliul Superior al Magistraturii joacă un rol-cheie în asigurarea independenţei

judecătorilor şi trebuie să intervină de fiecare dată în circumstanţele unor cazuri de
natură să prejudicieze independenţa judiciară.
16. Reprezentanții sistemului de justiție trebuie consultați înainte de a se lua orice decizie
care poate afecta performanța îndeplinirii atribuțiilor judiciare. Întrucât administrația
instanțelor poate afecta independența judiciară, aceasta trebuie să fie încredințată în
primul rând judecătorilor. Judecătorii sunt responsabili pentru acțiunile lor și trebuie să
răspândească în rândul cetățenilor orice informație utilă cu privire la funcționarea
justiției.
17. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat importanța libertății judecătorului

individual nu doar de influență nejustificată din afara sistemului judiciar, dar și din
interiorul acestui sistem. În acest sens larg, independența judiciară presupune că fiecare
judecător în parte este independent în exercitarea funcțiilor sale judecătorești.
Judecătorii trebuie să fie independenți și imparțiali în procesul de luare a deciziilor și să
fie capabili să acționeze fără nici o restricție, influență necorespunzătoare, presiune,
amenințare sau interferență, directă sau indirectă, din partea nici unei autorități, inclusiv
"autoritățile interne ale sistemului judiciar". Prin urmare, independența judiciară, de
principiu, trebuie protejată atât în componenta sa "externă", cât și cea "internă". Trebuie
de menționat, totuși, că independența judiciară nu este o prerogativă sau un privilegiu
acordat în interesul personal al judecătorului; acesta este un principiu fundamental, un
element esențial al oricărui stat democratic, o condiție prealabilă a statului de drept și
garanția fundamentală a unui proces echitabil.

20
REPUBLICA MOLDOVA
18. Independenţa justiţiei exprimă în acelaşi timp imperativul bunei funcţionări a justiţiei
ca serviciu public şi totodată oferă garanţia libertăţilor individului, a altor participanţi la
proces pentru o soluţionare legală şi optimă a cauzelor. Deşi judecătorii trebuie să fie
independenţi, aceştia urmează să se conformeze legilor. Ei nu sunt în drept să invoce
independenţa judiciară în scopul de a justifica implicarea în comportamentul arbitrar
care abuzează funcţia de judecător.
19. Conform Principiilor de la Bangalore, adoptate în 2002, în cadrul Programului Mondial

împotriva Corupţiei, de Grupul Judiciar pentru Întărirea Integrităţii Justiţiei, judecătorul
urmează să-şi îndeplinească îndatoririle profesionale fără a ţine cont de faptul dacă
hotărârile pe care le va lua vor avea sau nu priză la public. Cauzele de rezonanţă în
societate sunt discutate adeseori în mass-media, acţiunile judecătorului fiind urmărite
atent de către ziarişti şi publicul larg. Uneori, în mass-media se sugerează decizia care
urmează să o ia judecătorul pe un astfel de caz. Judecătorul, însă, urmează să fie imun
faţă de astfel de sugerări şi trebuie să ia decizia care consideră că este corectă în lumina
circumstanţelor dosarului şi nu a statutului social, nivelului de popularitate sau
apartenenţa politică a unei părţi pe dosar. Faptul dacă judecătorul va fi aplaudat sau
criticat de mass-media pentru modul în care a soluţionat un caz nu trebuie să ghideze
sau influenţeze judecătorul în examinarea şi soluţionarea dosarelor. Judecătorul
urmează să accepte faptul că statutul public al acestuia îl face ţinta eventualelor critici
pentru hotărârile luate, însă judecătorul nu trebuie să fie prea sensibil la astfel de critici.
Critica persoanelor cu funcţii de răspundere în stat este un fenomen obişnuit şi chiar
caracteristic societăţilor democratice; de aceea, atât timp cât judecătorul acţionează
strict conform legii şi soluţionează cauza independent, nu ar trebui să-şi facă griji ce
scrie despre activitatea profesională a acestuia presa, însă va acţiona cu maximă
corectitudine şi prudenţă în viaţa privată.
20. Conform Avizului nr.3 al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE)

asupra principiilor şi regulilor privind imperativele profesionale ale judecătorilor,
fiecare judecător în parte trebuie să facă totul pentru a susţine independenţa justiției, atît
la nivel instituţional, cît şi la nivel individual.
21. Conform Cartei Universale a Judecătorului, judecătorul, în calitate de deținător al

autorității judiciare, trebuie să poată exercita atribuțiile sale fără niciun fel de presiune
socială, economică și politică, și în mod independent față de ceilalți judecători și de
administrația sistemului de justiție.

21
REPUBLICA MOLDOVA
22. Judecătorul trebuie să primească o remunerație suficientă care să îi asigure o reală

independență economică și, prin aceasta, să îi asigure demnitatea, imparțialitatea și
independența sa. Remunerația nu trebuie să depindă de rezultatele activității
judecătorului sau de performanțele sale și nu poate fi redusă în timpul mandatului său.
Regulile privind remunerarea trebuie să fie consfințite în texte de lege la cel mai înalt
nivel posibil.
23. În măsura compatibilităţii cu sarcinile lor ca membri ai sistemului judiciar, judecătorii,

ca orice alţi cetăţeni, sunt îndreptăţiţi la libertatea de exprimare, de conştiinţă, de
asociere și de întrunire, cu excepția faptului că un judecător ar trebui să se abțină de la
activitatea politică.
24. Judecătorii trebuie să fie liberi ca, în conformitate cu legea aplicabilă, să formeze şi să
se alăture unei asociaţii de judecători care să le reprezinte interesele şi să promoveze
pregătirea lor profesională şi care să facă orice este necesar pentru a le proteja
independenţa în modul cel mai potrivit.
25. Independența judecătorilor trebuie să fie considerată ca o garanție a libertății,

respectarea drepturilor omului și aplicarea imparțială a legii. Puterea judecătorească
trebuie să fie independentă pentru a-și îndeplini rolul în raport cu celelalte puteri ale
statului, cu societatea în general, și cu părțile în proces. Prin urmare, acesta nu este doar
un element pe care se bazează statul de drept, dar, de asemenea, este o pre-condiție
pentru a asigura că toate persoanele (și alte puteri ale statului) se vor bucura de egalitate
și vor avea acces la un proces echitabil în fața unor instanțe independente și imparțiale.
Deciziile care înlătură garanțiile de bază ale independenței judiciare sunt inacceptabile,
chiar și atunci când sunt ascunse și pot încălca articolul 6.1 al CEDO.

22
REPUBLICA MOLDOVA
(4) ROLUL ȘI IMPORTANȚA CONSILIULUI SUPERIOR AL MAGISTRATURII

PENTRU JUDECĂTORI ȘI CETĂȚENI
Sistemul judiciar, a fost, în mod tradițional, un sistem foarte închis, iar acest lucru servește
în primul rând pentru a proteja sistemul de interferențe și o garanție împotriva presiunii și
manipulării din exterior, mai mult decât atât, obligațiile sistemului de a fi discret și rezervat,
sunt consacrate în legislația țării noastre, dar și într-o multitudine de acte internaționale
relevante.
În același timp, trebuie menționat că practica din ultimii ani arată că, fără vociferarea și
transparentizarea problemelor grave care afectează în mod semnificativ activitatea sistemului
judiciar, funcționarea eficientă în continuare a sistemului și calitatea actului justiției, ca fiind
rezultatul cel mai important al activității sistemului în ansamblu, sunt puse sub un grav pericol.
Vorbim despre probleme atât de grave, cum ar fi: distribuirea cauzelor în instanțele de fond,
fără a ține cont de sarcina maximă admisibilă pentru fiecare judecător, de numărul și
complexitatea cazurilor, o lipsă acută de personal calificat, în special grefieri și asistenți
judiciari, sedii și asistență tehnică inadecvată într-o serie de instanțe judiciare și corupție în
sistemul judiciar, prezența pârghiilor administrative de influență și presiunea administrației
instanțelor asupra judecătorilor, lipsa motivării în deciziile Consiliului Superior al
Magistraturii ce țin de cariera judecătorilor și sancționarea acestora, precum și a altor probleme
importante ce țin de statutul judecătorilor, garanțiile constituționale, precum și relațiile
neconforme Constituției dintre puterile legislativă, executivă și sistemul judecătoresc.
Fără îndoială, problemele indicate ar trebui să-și găsească soluția tocmai prin transparență,
vociferare și cooperare, prin căutarea și examinarea diferitelor opțiuni pentru soluționarea lor,
care se cer a fi venite în primul rând din interiorul sistemului judiciar. Reformarea sistemului
judiciar, fără a ține cont de opiniile judecătorilor înșiși și fără a le oferi suficient timp pentru a
formula un argument pentru poziția lor, cu certitudine, ar fi eronată și ar crea premise nu numai
pentru încălcarea independenței sistemului judiciar, ci și pentru exercitarea controlului asupra
acestuia.
Respectiv, un rol primordial în reformarea autentică a sistemului judecătoresc, îl are

Consiliul Superior al Magistraturii, organul de administrare a puterii judecătorești. Conform
Cartei Universale a Judecătorului, Consiliul Justiției trebuie să fie complet independent de alte
puteri ale Statului. Membrii Consiliului trebuie să fie în majoritatea lor judecători aleși de către
colegii lor, în conformitate cu niște proceduri care să le asigure cea mai mare reprezentare.
Consiliul Justiției poate avea și membri care nu sunt magistrați, pentru a reprezenta diversitatea

23
REPUBLICA MOLDOVA
din societatea civilă. Pentru a evita orice suspiciune, acești membri nu pot fi politicieni. Ei
trebuie să aibă aceleași calități ca judecătorii în ceea ce privește integritatea, independența,
imparțialitatea și competențele.
Astfel, în Avizul nr.10 (2007) privind consiliul judiciar în serviciul societății, Consiliul
Consultativ al Judecătorilor Europeni din cadrul Consiliului Europei, recomandă
următoarele:
A. În general:
a) este important să se înființeze un organism specific, precum consiliul judiciar, însărcinat

cu protecția independenței judecătorilor, ca element esențial al statului de drept, respectând
astfel principiul separării puterilor;
b) consiliul judiciar trebuie să aibă rolul de a proteja atât independența sistemului judiciar,
cât și a judecătorilor și de a garanta în același timp eficiența și calitatea justiției, astfel cum sunt
definite în articolul 6 din CEDO, pentru a consolida încrederea publică în sistemul de justiție;
c) consiliul judiciar ar trebui să fie protejat de riscul de limitare a autonomiei sale în

favoarea puterii legislative sau executive, printr-o mențiune într-un text constituțional sau
echivalent.
B. În ceea ce privește componența consiliului judiciar:
a) pentru a evita percepția unui interes propriu, a autoprotecției și a favoritismului și pentru

a reflecta diferitele puncte de vedere din cadrul societății, consiliul judiciar ar trebui să aibă
componență mixtă, cu o majoritate substanțială formată din judecători, chiar dacă anumite
sarcini specifice ar trebui rezervate unui complet format doar din judecători. Consiliul judiciar
poate fi, de asemenea, compus exclusiv din judecători;
b) membrii potențiali, indiferent dacă sunt sau nu sunt judecători, trebuie să fie numiți pe
baza competenței lor, a experienței, a înțelegerii vieții judiciare și a culturii independenței. De
asemenea, aceștia nu ar trebui să fie politicieni activi sau membri ai puterii executive sau ai
puterii legislative;
c) membrii judecători ar trebui să fie aleși de colegii lor, fără nicio ingerință din partea
autorităților politice sau a ierarhiilor judiciare, prin metode care să garanteze cea mai largă
reprezentare a sistemului judiciar; în cazul în care pentru selecție se utilizează alegeri directe,
Consiliul Judiciar ar trebui să emită norme prin care să se reducă la minimum orice pericol care
ar putea afecta încrederea publicului în sistemul judiciar;
d) numirea membrilor care nu sunt judecători, cu sau fără experiență juridică, ar trebui să
fie încredințată unor autorități apolitice; cu toate acestea, dacă sunt aleși de către Parlament,

24
REPUBLICA MOLDOVA
aceștia nu ar trebui să fie membri ai Parlamentului, ar trebui să fie aleși de către o majoritate
calificată care să necesite o susținere semnificativă din partea opoziției și ar trebui să fie
persoane care să asigure o reprezentare diversă a societății în componența generală a consiliului
judiciar.
C. Cu privire la funcționarea consiliului judiciar:
a) mandatele membrilor ar putea fi cu normă întreagă, dar limitate ca număr și ca durată,

pentru a menține legătura cu practica judiciară; membrilor (judecători și persoane care nu sunt
judecători) ar trebui să li se acorde garanții pentru independența și imparțialitatea lor;
b) consiliul judiciar ar trebui să își gestioneze propriul buget și ar trebui să dispună de

mijloace financiare adecvate care să îi permită funcționarea independentă și în condiții optime;
c) unele decizii ale consiliului judiciar trebuie să fie motivate și să fie obligatorii, sub
rezerva existenței unei căi de atac;
d) ca element esențial al încrederii publice în sistemul judiciar, consiliul judiciar ar trebui

să acționeze în mod transparent și să fie responsabil pentru activitățile sale, în special printr-un
raport de activitate periodic prin care să menționeze și măsuri care trebuie adoptate pentru a
îmbunătăți funcționarea sistemului judiciar.
D. Cu privire la competențele consiliului judiciar:
a) consiliul judiciar ar trebui să aibă o gamă amplă de sarcini care să vizeze protejarea și
promovarea independenței judiciare și a eficienței justiției, veghind în același timp la evitarea
conflictelor de interese cu ocazia îndeplinirii acestor sarcini diferite;
b) selecția, numirea și promovarea judecătorilor ar trebui, de preferință, să țină de

competența consiliului judiciar, iar aceste activități ar trebui efectuate cu independență deplină
față de puterea legislativă sau de cea executivă, precum și cu transparență absolută în ceea ce
privește criteriile de selecție a judecătorilor;
c) consiliul judiciar ar trebui să se implice activ în evaluarea calității justiției și în

implementarea tehnicilor destinate să asigure eficiența activității judecătorului, fără a se
substitui totuși autorității judiciare competente pentru evaluarea individuală a judecătorilor;
d) consiliul judiciar ar putea fi instanța competentă pentru aspecte privind deontologia; de

asemenea, poate gestiona plângerile justițiabililor;
e) consiliului judiciar i se poate încredința organizarea și supravegherea formării, dar

concepția și implementarea programelor de formare rămân responsabilitatea unui centru de
formare, cu care trebuie să coopereze pentru a garanta calitatea formării inițiale și continue;

25
REPUBLICA MOLDOVA
f) consiliul judiciar poate să aibă competențe financiare extinse pentru a negocia și

administra bugetul alocat justiției, precum și competențe pentru administrarea și gestionarea
diferitelor instanțe, în vederea îmbunătățirii calității justiției;
g) de asemenea, consiliul judiciar poate să reprezinte organul potrivit pentru a îndeplini un

rol amplu în domeniul promovării și protejării imaginii justiției;
h) orice proiect de lege ce ar putea avea incidență asupra puterii judiciare și independenței
judecătorilor sau asupra garanției de acces a cetățenilor la justiție ar trebui obligatoriu să fie
supus avizului consiliului judiciar, înainte de deliberarea Parlamentului;
i) ar trebui încurajată cooperarea între consiliile judiciare, la nivel european și internațional.
În cel mai recent aviz, Avizul nr.24 (2021) privind Evoluția consiliilor judiciare și rolul
acestora în cadrul sistemelor judiciare independente și imparțiale, Consiliul Consultativ
al Judecătorilor Europeni, a menționat:
1. CCJE admite că nu există un singur model pentru consiliul judiciar. (A se vedea Anexa Nr.2
la prezenta Declarație). Totuși, fiecare consiliu ar trebui să aibă competențe adecvate
pentru a apăra independența sistemului judiciar și a judecătorilor, astfel încât judecătorii să
fie liberi să soluționeze dosarele fără vreo influență nejustificată din afara sau din interiorul
sistemului judiciar (paragraful 19).
2. Deciziile referitoare la cariera judecătorilor nu trebuie să fie adoptate din cauza loialității
față de politicieni sau alți judecători, ci trebuie adoptate în cadrul unei proceduri
transparente, în care să se folosească, pe cât posibil, criterii transparente. Astfel de decizii
trebuie să fie motivate și trebuie să fie fundamentate doar pe merit. Judecătorii care
consideră că drepturile lor au fost încălcate trebuie să aibă dreptul la un control
jurisdicțional (paragrafele 20-21).
3. Membrii consiliului trebuie să fie selectați printr-o procedură transparentă, care să sprijine
funcționarea independentă și eficientă a consiliului și a sistemului judiciar și care să evite
orice percepție a influenței politice, a interesului propriu sau a favoritismului (paragrafele
27, 29, 31, 34). 11.
4. Calitatea de membru de drept nu este acceptabilă, cu excepția unui foarte mic număr de
cazuri, spre exemplu în cazul președintelui curții supreme, dar nu ar trebui să includă și
membri sau reprezentanți ai puterii legislative sau ai puterii executive (paragraful 28).
5. CCJE dorește să sublinieze responsabilitatea statelor membre de a asigura resurse umane și
financiare adecvate pentru consiliul judiciar (paragraful 39).
6. Relațiile dintre consiliu și celelalte puteri ale statului trebuie să fie fundamentate pe o
cultură a respectului pentru statul de drept și înțelegerea rolurilor lor într-un stat democratic
(paragrafele 40-41).

26
REPUBLICA MOLDOVA
7. Consiliile judiciare ar trebui să se angajeze activ într-un dialog deschis și respectuos cu

celelalte puteri ale statului, cu asociațiile judecătorilor și cu societatea civilă, inclusiv cu
barourile, cu ONG-urile și mass-media (paragrafele 40-44).
8. Consiliul trebuie să contracareze în mod decisiv orice încercare de a ataca sau de a pune
presiune pe judecători sau pe sistemul judiciar, în ansamblul său (paragrafele 45-46).
9. Consiliul și membrii săi trebuie să se angajeze pe deplin să adopte și să sprijine toate
demersurile necesare pentru combaterea corupției în cadrul sistemului judiciar și al
consiliului, într-un mod care să respecte statul de drept (paragraful 47).
În fine, Adunarea Generală a Judecătorilor, își reiterează așteptările de la Consiliul

Superior al Magistraturii, organul de administrare a sistemului judecătoresc, în vederea
garantării bunei administrări a justiției pe viitor și implicit, asigurarea calității actului
justiției pentru cetățeni:
1. Garantarea independenței instituționale și funcționale a judecătorilor.

2. Revizuirea numărului de posturi de judecător pe țară și numirea în funcție a noilor
judecători bazată pe criterii clare de competență și integritate.
3. Referitor la numirea până la plafon a judecătorilor cărora le-a expirat mandatul initial
de 5 ani.
4. Asigurarea unui proces corect și transparent de evaluare a judecătorilor.
5. Asigurarea unui proces corect și transparent de promovare a judecătorilor.
6. Asigurarea unui proces corect și transparent de transfer al judecătorilor.
7. Soluționarea problemei cu privire la salarizarea personalului auxiliar al instanțelor -
asistent/grefier/secretariat.
8. Elaborarea unor regulament cu privire la specializarea judecătorilor (criterii, reguli,
proceduri).
9. Reformarea instituției Judecătorului de instrucție.
10. Soluționarea problemei privind supraîncărcătura de muncă(dosare) a judecătorilor.
11. Revizuirea criteriilor de complexitate a cauzelor examinate.
12. Elaborarea unei strategii de comunicare a instanțelor de judecată cu publicul larg și cu
mass-media. Reformarea instituției purtătorului de cuvânt.
13. Digitalizarea serviciilor judiciare.

27
REPUBLICA MOLDOVA
14. Revitalizarea garanțiilor de independență ale judecătorilor: salarizarea adecvată,

condițiile de pensionare, precum și alte garanții sociale.
15. Asigurarea securității necesare pentru toții participanții la procesul de judecată în
cadrul instanțelor de judecată.
16. Finalizarea procesului de reorganizare a instanțelor judecătorești, asigurarea cu sedii
conforme instanțelor de judecată.

28
REPUBLICA MOLDOVA
(5) RELAȚIA PUTERII JUDECĂTOREȘTI CU PUTEREA EXECUTIVĂ ȘI

PUTEREA LEGISLATIVĂ ÎN CONFORMITATE CU STANDARDELE UNIUNII
EUROPENE.
În ultimele decenii, relaţia dintre cele trei puteri ale statului (legislativă, executivă şi
judecătorească) a suferit transformări. Puterea executivă şi cea legislativă au devenit mai
interdependente. Puterea legislativului de a cere socoteală executivului s-a diminuat. În
acelaşi timp, rolul puterii judecătoreşti a evoluat. Numărul cazurilor aduse în faţa instanţelor
judecătoreşti şi numărul actelor legislative pe care instanţele trebuie să le aplice au crescut
dramatic.
Creşterea puterii executive a condus în mod special la un număr tot mai mare de
contestaţii în instanţă ale acţiunilor acesteia, ceea ce, la rândul său, ridică anumite întrebări
privind obiectul rolului de control al puterii judecătoreşti asupra executivului. Numărul
contestaţiilor în instanţă privind puterile şi acţiunile legislativului a crescut. Prin urmare,
puterea judecătorească este nevoită tot mai des să examineze şi uneori chiar să restrângă
acţiunile celorlalte două puteri.
În prezent, pentru părţile în litigiu şi pentru societate în ansamblu, procesul judiciar oferă
un fel de arenă democratică alternativă în care are loc schimbul de argumente între segmente
ale publicului şi puterile statului şi sunt dezbătute chestiuni de interes general. Instanţele
judecătoreşti decid în probleme de mare importanţă economică şi politică. Instituţiile
internaţionale, în special Consiliul Europei şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului
(CEDO), Uniunea Europeană şi Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CEJ) au toate o
influenţă considerabilă în statele membre, în special în consolidarea independenţei puterii
judecătoreşti şi a rolului acesteia în apărarea drepturilor omului.
De asemenea, aplicarea regulilor şi standardelor europene şi internaţionale şi punerea în

aplicare a deciziilor CEDO şi CEJ prezintă noi provocări pentru magistraţii din statele
membre, aplicarea acestora fiind contestată uneori de politicieni şi analişti.
Conform Avizului nr.18(2015) al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni

cu privire la "Poziţia puterii judecătoreşti şi relaţia ei cu celelalte puteri ale statului
în democraţia modernă ", se menționează următoarele principii:
1. Puterea judecătorească este una dintre cele trei puteri ale statului într-o democraţie.
Acestea sunt complementare şi nicio putere nu este “supremă” şi nu le domină pe
celelalte (paragraful 9).

29
REPUBLICA MOLDOVA
2. Într-un stat democratic, cele trei puteri ale statului funcţionează ca un sistem de control
şi de echilibru (checks and balances) care responsabilizează pe fiecare dintre ele în
interesul societăţii în ansamblu (paragraful 9).
3. Principiul separării puterilor este el însuşi o garanţie a independenţei judiciare. Puterea

judecătorească trebuie să fie independentă pentru a-şi îndeplini rolul constituţional faţă
de celelalte puteri ale statului, faţă de societate în general şi de părţile oricărei dispute
(paragraful 10).
4. Legitimitatea puterii judecătoreşti şi a fiecărui judecător este dată, în primul şi în primul

rând, de constituţia fiecărui stat membru, toate aceste state fiind democraţii guvernate
de principiile statului de drept. Constituţia creează puterea judecătorească şi prin aceasta
conferă legitimitate puterii judecătoreşti în ansamblu şi fiecărui judecător care îşi
exercită autoritatea ca parte a puterii judecătoreşti: “legitimitatea constituţională”.
Legitimitatea constituţională a fiecărui judecător care are garantate drepturile titularului
nu trebuie să fie subminată de măsuri legislative sau executive luate ca rezultat al
schimbării puterii politice (paragrafele 13 - 15 şi 44).
5. Această legitimitate constituţională a puterii judecătoreşti este reafirmată de încrederea

şi de respectul publicului pentru puterea judecătorească. Puterea judecătorească trebuie
să le câştige şi să le păstreze în mod constant prin activitate excelentă la cele mai înalte
standarde: aceasta este ceea ce CCJE numeşte “legitimitatea funcţională” (paragrafele
16 – 19).
6. Puterea judecătorească (ca şi celelalte două puteri ale statului) oferă un serviciu public.
Prin urmare, puterea judecătorească, la fel ca şi celelalte puteri, are responsabilitatea de
a demonstra celorlalte puteri ale statului şi societăţii în ansamblu în ce mod îşi foloseşte
puterea, autoritatea şi independenţa. Aceasta se numeşte “răspundere” (paragrafele 20 -
22). Această „răspundere” cunoaşte mai multe forme.
7. În primul rând, este sistemul căilor de atac. Sistemul căilor de atac este, în principiu,
singura modalitate prin care o decizie judiciară poate fi anulată sau modificată după ce
a fost pronunţată şi singurul mod prin care judecătorii care acţionează cu bună credinţă
pot fi responsabilizaţi pentru deciziile lor. CCJE a numit-o “răspundere judiciară”
(paragrafele 23, 26).
8. În al doilea rând, judecătorii sunt responsabilizaţi atunci când lucrează în mod

transparent, în şedinţe de judecată deschise şi prin motivarea sentinţelor, care se

30
REPUBLICA MOLDOVA
adresează publicului şi celorlalte puteri ale statului. CCJE a numit această formă de
responsabilizare “răspundere explicativă” (paragrafele 27-32).
9. În al treilea rând, dacă un judecător se implică în acţiuni nepotrivite suficient de grave,

acesta trebuie tras la răspundere în mod mai riguros, de exemplu prin aplicarea
procedurilor disciplinare şi, după caz, a dreptului penal. CCJE a numit aceasta
“răspundere punitivă”. De fiecare dată, trebuie avută în vedere păstrarea independenţei
justiţiei (paragrafele 33 şi 37).
10. Cu privire la relaţiile dintre cele trei puteri ale statului: în primul rând judecătorii, ca
toţi ceilalţi cetăţeni, au dreptul de a lua parte la dezbaterile publice, cu condiţia ca acest
lucru să fie compatibil cu păstrarea independenţei şi imparţialităţii lor (paragrafele 42).
11. Celelalte puteri ale statului trebuie să recunoască funcţia constituţională legitimă
îndeplinită de puterea judecătorească şi să se asigure că aceasta dispune de resurse
suficiente pentru a îndeplini acele funcţii. Analizele şi criticile aduse de o putere a
statului unei alte puteri a statului trebuie făcute într-un climat de respect reciproc
(paragraful 42).
12. Puterea judecătorească trebuie să ştie că există limite ale intervenţiei judiciare şi legale
cu privire la deciziile politice pe care puterile legislativă şi executivă trebuie să le ia.
Prin urmare, toate instanţele din cadrul puterii judecătoreşti trebuie să aibă grijă să nu
părăsească spaţiul legitim de exercitare a puterii judecătoreşti (paragraful 40).
13. Deciziile puterilor legislativă sau executivă care elimină protecţiile de bază ale
independenţei judiciare sunt inacceptabile, chiar dacă sunt disimulate (paragraful 44).
14. Ministerul justiţiei nu trebuie să exercite influenţă asupra administrării instanţelor

judiciare prin directorii instanţelor judiciare sau prin inspecţii judiciare într-un mod care
să pună în pericol independenţa justiţiei. Prezenţa funcţionarilor executivului în
organismele de organizare ale judecătoriilor şi tribunalelor trebuie evitată. O astfel de
prezenţă ar putea conduce la imixtiuni în funcţia judiciară, punând astfel în pericol
independenţa justiţiei (paragrafele 48-49).
15. Pentru a păstra separarea corectă a puterilor, comisiile de cercetare sau de anchetă
(parlamentare sau de alt fel) nu trebuie să se amestece în cercetările sau în procesele pe
care autorităţile judiciare le-au început sau urmează să le înceapă. Astfel de anchete
nejudiciare nu pot să înlocuiască un proces judiciar (paragraful 46).

31
REPUBLICA MOLDOVA
16. CCJE recomandă ca legislaţia statelor membre să clarifice relaţiile dintre competenţele
„Avocatului Poporului” (sau ale reprezentanţilor similari) şi competenţele instanţelor
judiciare (paragraful 47). “Avocatul Poporului”, Avocaţii sau Mediatorii publici sau ai
cetăţenilor şi Inspectorii generali numiţi de către puterea executivă sau de către
parlament acţionează deseori cu un grad semnificativ de independenţă. Sarcina lor este
aceea de a proteja interesele publicului prin cercetarea şi soluţionarea plângerilor
persoanelor fizice privind încălcarea drepturilor, de obicei de către instituţii publice.
Sarcinile acestor organisme sunt acelea de a cerceta plângerile şi de a încerca să le
rezolve, de obicei prin recomandări (cu caracter obligatoriu sau nu) sau prin mediere.
Aceste măsuri pot să interacţioneze însă cu evoluţia anumitor cazuri care au fost sau
urmează a fi deschise pe rolul unor instanţe şi astfel de intervenţii trebuie evitate. O bună
soluţie o poate reprezenta regula, adoptată de unele state, posibilităţii de a apela la aceşti
reprezentanţi înainte de a apela la instanţa judiciară; dar, odată cu începerea procedurii
judiciare, părţile pot să apeleze la acei reprezentanţi numai la recomandarea
judecătorului care judecă dosarul.
17. Societatea în ansamblu trebuie să considere subfinanţarea cronică a puterii judecătoreşti

ca imixtiune inacceptabilă în rolul constituţional al puterii judecătoreşti, deoarece
subminează fundamentele unei societăţi democratice guvernate de principiile statului de
drept (paragraful 51).
18. Analizele şi criticile aduse de o putere a statului celorlalte puteri trebuie făcute într-un
climat de respect reciproc. Comentariile critice neechilibrate ale politicienilor sunt
iresponsabile şi pot cauza o problemă gravă, deoarece pot submina încrederea publică
în puterea judecătorească şi, în cazuri extreme, pot fi echivalente cu un atac la adresa
echilibrului constituţional al statului democratic (paragraful 52). Fiecare instanţă
judiciară şi puterea judecătorească în ansamblu trebuie să discute modalităţile de a trata
aceste critici (paragraful 53).
19. Puterile executivă şi legislativă au datoria de a pune la dispoziţie orice protecţie necesară
şi adecvată atunci când funcţiile instanţelor judiciare sunt puse în primejdie de atacuri
fizice sau de intimidări la adresa magistraţilor (paragraful 52).
20. Politicienii nu trebuie să încurajeze nesupunerea la deciziile judiciare, cu atât mai puţin
violenţa împotriva judecătorilor, cum s-a întâmplat în anumite state (paragraful 52).

32
REPUBLICA MOLDOVA
(6) SOLUȚIILE ȘI REVENDICĂRILE PUTERII JUDECĂTOREȘTI

CU PRIVIRE LA REFORMA JUSTIȚIEI
(I) Cu referire la procedura de ”vetting” și la modificările Legii cu privire la Consiliul

Superior al Magistraturii:
În anul 2021, Guvernul și Parlamentul, au creat un mecanism de evaluare (pre-vetting)

pentru candidații la funcții în cele două Consilii – Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) și
Consiliul Superior al Procurorilor (CSP). În 2022, autoritățile au propus supunerea
judecătorilor Curții Supreme de Justiție (CSJ) procedurii de evaluare și, în final, există deja un
proiect de lege în discuție, care extinde acest mecanism, numit „vetting”, adică o evaluare
completă la peste o treime din toți judecătorii și procurorii (cu unele excepții).
Comisia de la Veneția și Directoratul General pentru Drepturile Omului și Statul de Drept

al Consiliului Europei recunosc că un nivel extrem de ridicat al corupției poate justifica
asemenea soluții radicale, cum ar fi verificarea judecătorilor în funcție, dar aceasta ar trebui să
fie utilizată doar ca măsură de ultimă instanță.
În Republica Moldova există păreri divizate cu privire la amploarea crizei din cadrul
procuraturii și a sistemului judiciar, cu privire la presupusa ineficiență a mecanismelor deja
existente de responsabilizare și, prin urmare, există păreri divizate cu privire la necesitatea și
oportunitatea unei asemenea verificări complete, numite ”vetting”.
În mod special, dorim să menționăm îngrijorările Comsiei de la Veneția, expuse în ultima

sa Opinie din 14 martie 2023, referitoare la proiectul de lege cu privire la evaluarea externă a
judecătorilor și procurorilor:
” 17. Comisia de la Veneția constată că în Republica Moldova există deja mai multe instituții
și mecanisme anticorupție obișnuite – cum ar fi Autoritatea Națională de Integritate, care
deține competențe largi de control al bunurilor funcționarilor publici (inclusiv judecători și
procurori). Judecătorii au obligația de a declara în fiecare an, în detaliu, veniturile lor,
veniturile soților, obligațiile lor de credit, etc. Procurorii specializați în anticorupție, care au
fost și ei reformați recent, sunt competenți să se ocupe de actele de corupție din sistemul
judiciar. În opinia Comisiei, înființarea de noi organe ad-hoc distrage resursele și sprijinul
politic de la instituțiile obișnuite ale statului, care au fost create cu scopul precis de a combate
corupția judiciară.”
110. Câteva aspecte ale procedurii de evaluare propuse de Guvernul Republicii Moldova, în
speță, Ministerul Justiției, ridică serioase preocupări pentru Comisia de la Veneția și pentru

33
REPUBLICA MOLDOVA
Directoratul General pentru Drepturile Omului și Statul de Drept al Consiliului Europei (DGI)
și ar trebui reconsiderate. Comisia de la Veneția și DGI fac următoarele recomandări în acest
sens:
• proiectul de lege ar trebui să asigure faptul că opoziția parlamentară obține alegerea

reprezentantului său ca membru al Comisiei de evaluare;
• candidații cu experiență de judecători și/sau procurori ar trebui să fie eligibili;
• votul în completele Comisiei de evaluare ar trebui să necesite o „majoritate specială” (sprijin

din partea membrilor „naționali” și „internaționali”);
• motivele de fond pentru evaluare (actualul articol 12 din proiect) ar trebui să fie examinate
în detaliu pentru a se asigura că:
- constatările Comisiei de evaluare nu pot contrazice hotărârile definitive (cu excepția unor
situații strict definite, de exemplu atunci când procedura trebuie redeschisă în urma unei
decizii a Curții Europene a Drepturilor Omului);
- Comisiile de evaluare nu pot examina presupusele infracțiuni, care în mod normal ar fi

prescrise;
- Comisiile de evaluare nu pot aplica nici o normă care nu exista la momentul săvârșirii
infracțiunilor;
- criteriul „dubiilor serioase” trebuie aplicat numai în activitatea Comisiilor de evaluare, în

timp ce CSM/CSP trebuie să se ghideze după un standard mai ridicat de probă;
- judecătorii și procurorii vizați ar trebui să aibă o șansă reală de a infirma prezumțiile legate
de averea nejustificată și trebuie să poată invoca „probe inaccesibile” sau să-și apere
proprietatea de bună-credință în asemenea cazuri;
- pragurile stabilite de proiectul de lege privind criteriile de avere nejustificată, donații

nedeclarate sau restanțele la plata impozitelor ar trebui să fie revizuite cu atenție în lumina
contextului specific al Republicii Moldova;
• proiectul de lege trebuie să definească categoriile de informații care nu pot fi solicitate de

către Comisiile de evaluare sau care pot fi solicitate numai în anumite cazuri și numai în cadrul
unei anumite proceduri (prevăzând un control judiciar în caz de litigiu);
• raportul întocmit de Comisiile de evaluare nu trebuie făcut public, până când CSM/CSP va
adopta o decizie pozitivă sau până când instanța o va confirma în recurs; judecătorii și

34
REPUBLICA MOLDOVA
procurorii în cauză ar trebui să poată solicita audierea în ședință închisă și asemenea cereri
ar trebui, de regulă, să fie admise;
• Curtea Supremă de Justiție ar trebui să poată lua o decizie finală într-un caz privind
eliberarea din funcție a unui judecător sau a unui procuror și nu doar să retrimită cauza către
CSM/CSP sau Comisiile de evaluare;
• o interdicție îndelungată de la exercitarea majorității profesiilor juridice drept consecință

suplimentară a eliberării din funcție ca urmare a raportului negativ este disproporționată și
ar trebui reconsiderată.
111.În concluzie, Comisia de la Veneția și DGI observă că, deși multe dintre recomandările
sale anterioare au fost implementate în actualul proiect de lege, în special în ceea ce privește
cadrul procedural al procesului de evaluare, mai multe aspecte importante, în special legate
de motivele de fond ale evaluării, trebuie să fie soluționate de către autorii proiectului de lege
înainte de a merge mai departe.
19. Comisia de la Veneția reiterează că „în ultimă instanță, le revine autorităților Republicii
Moldova să decidă dacă situația dominantă în sistemul judiciar din Republica Moldova
creează o bază suficientă pentru a-i supune pe toți judecătorii și procurorii evaluărilor
extraordinare ale integrității. Prin urmare, Comisia i-ar solicita Parlamentului Republicii
Moldova să examineze justificarea reformei și disponibilitatea soluțiilor alternative cu o
atenție deosebită.”
Prin urmare, sistemul judecătoresc, în colaborare cu Parlamentul și Guvernul

Republicii Moldova, urmează să examineze cu atenție deosebită justificarea reformei și
disponibilitatea unor soluții alternative. Procedura de pre-vetting începută în 2022 și
nefinalizată până în prezent, a creat suficiente blocaje care nu au fost argumentate, dar nici
prevăzute, fapt ce face ca propunerea actuală de „evaluare completă”, așa numitul ”vetting” să
fie regândit în sensul îmbunătățirii unor mecanisme alternative deja existente. Este necesar a
lua în considerare că ”vettingul” va avea un impact și un domeniu de aplicare mult mai mare
decât ”pre-vettingul”, nu neapărat în sensul bun al cuvântului, ci mai degrabă va duce la o
blocare gravă a examinării dosarelor, care pe termen lung poate fi de natură să pună în pericol,
democrația, statul de drept și respectarea drepturilor fundamentale ale omului în Republica
Moldova.
În acest sens, poate fi pertinentă luarea în considerare a Opiniei Comisiei de la Veneția,

CDL-AD(2022)005 cu referire la Croația, privind introducerea procedurii de reînnoire a
Controlului de Securitate prin modificarea Legii cu privire la instanțele judecătorești, care la
pct.20, recomandă în felul următor: ” În opinia Comisiei de la Veneția, consolidarea și
îmbunătățirea mecanismelor deja existente - de exemplu, în ceea ce privește

35
REPUBLICA MOLDOVA
transparența/accesibilitatea declarațiilor de avere care, potrivit unor interlocutori ai

raportorilor, nu era satisfăcătoare, și inițierea procedurilor disciplinare – ar părea preferabile ca
o cale de reformă mai proporțională. În consecință, Comisia le recomandă autorităților din
Croația să-și reconsidere abordarea care constă în a prescrie controale periodice de securitate
pentru toți judecătorii și să dezvolte o strategie alternativă pentru a garanta integritatea
judecătorilor, bazată pe alte mecanisme existente.”
Chiar presupunând că „evaluarea completă” este justificată și nu va fi repetată în viitor,

aceasta implică un pericol pentru independența și eficiența sistemelor judiciare și de urmărire
penală. Aceste riscuri pot fi atenuate, dacă vor există anumite garanții.
Unele dintre aceste garanții au fost incluse în proiectul de lege în curs de examinare.
Astfel, faptul că decizia finală de eliberare din funcție a judecătorilor și a procurorilor rămâne
în mâinile CSP și CSM este în conformitate cu Constituția și merită să fie evaluată pozitiv: este
garanția centrală că procedura de evaluare nu va fi instrumentalizată în alte scopuri. Cu toate
acestea, în condițiile actuale, oricum va fi dificil de atins scopul constituțional al distribuirii
egale a mandatelor între judecători și non-judecători, potrivit căruia era necesar de menținut
echilibru între asigurarea independenței judecătorilor și evitarea auto-guvernării
corporatiste. Comisia Pre-Vetting a evaluat 28 judecători care candidează la funcția de
membru în CSM. În rezultat, doar 5 candidați au promovat evaluarea. Toți 5 candidați fac parte
din rândul judecătorilor instanțelor de prim nivel. Respectiv, Curtea Supremă și curțile de apel
nu vor fi reprezentate în viitorul Consiliu. 18 candidați au depus contestații împotriva deciziilor
Comisiei Pre-Vetting. Examinarea acestor contestații nu s-a finalizat încă, cu toate acestea
Adunarea Generală a Judecătorilor a fost fixată cu agenda de alegere a membrilor CSM.
Aceasta înseamnă că următorul Consiliu Superior al Magistraturii va fi compus din cel mult 4
judecători aleși dintre cei 5 admiși de comisie. Conform Constituției, CSM trebuie să fie format
din 12 membri: 6 judecători aleși de Adunarea Generală a Judecătorilor (4 de la instanțele de
prim nivel, 1 de la curțile de apel și 1 de la instanța supremă), și 6 persoane numite de
Parlament. Din rândul non-judecătorilor, Comisia Pre-Vetting a evaluat 11 persoane care
candidează la funcția de membru în CSM. În rezultat, doar 3 candidați au promovat evaluarea.
Doar aceștia și au fost desemnați de Parlament în Consiliul Superior al Magistraturii. Prin
urmare, în cel mai bun caz (în cazul alegerii a 4 membri din rândul judecătorilor), oricum vom
avea doar 7 membri în CSM, fapt ce trezește suficiente dubii cu privire la capacitatea
Consiliului de a asigura decizia finală într-un proces de vetting care să răspundă cerințelor
constituționale.
Respectiv, notăm că prin Legea nr.246/2022 pentru modificarea unor acte normative,
Parlamentul a modificat Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, în special
în partea ce ține de prelungirea mandatului membrului CSM și adoptarea hotărârilor

36
REPUBLICA MOLDOVA
CSM, contrar recomandărilor Comisiei de la Veneția, conținute în Opinia nr.1082 din 20

iunie 2022.
Potrivit, Opiniei Comisiei de la Veneția nr.1082 din 20 iunie 2022,:
” 48. În conformitate cu articolul 15 alin. (2) din Legea cu privire la Consiliul Superior al
Magistraturii, ședința CSM-ului este deliberativă dacă la ea participă cel puțin două treimi
din membrii lui. În conformitate cu articolul 24 alin. (1) din aceeași lege, CSM adoptă hotărâri
cu votul majorității membrilor săi, cu excepția cazului prevăzut la articolul 19 alin. (4).
Autoritățile iau în considerare posibilitatea de a reduce aceste praguri pentru a îmbunătăți
funcționalitatea CSM. Una dintre opțiunile analizate este ca cvorumul pentru o ședință
deliberativă să fie determinat pe baza numărului real de membri ai CSM-ului care au preluat
mandatul.
49. Comisia constată că, potrivit Constituției Republicii Moldova, CSM este format din 12
membri - șase judecători și șase membri non-judecători. Orice cvorum ar trebui să fie
determinat pe baza numărului de membri ai CSM-ului, astfel cum este definit de Constituție.
Presupunând că articolul 15 alin. (2) din Legea „cu privire la Consiliul Superior al
Magistraturii” stabilește cvorumul la nivelul a opt membri (două treimi din doisprezece),
Comisia consideră că acest prag se încadrează în gama de soluții acceptabile. În plus, pentru
a respecta concepția constituțională a CSM-ului, în special ideea de reprezentare a
judecătorilor și a membrilor non-judecători în acest organ, este important ca majoritățile
decizionale să nu poată fi asigurate exclusiv de voturile unuia dintre aceste grupuri.”
Parlamentul și Guvernul nu au ținut cont de aceste recomandări și, prin Legea

nr.246/2022, a introdus următoarele modificări în art.15 alin.(2) din Legea cu privire la
Consiliul Superior al Magistraturii, cuvintele „membrii lui” se substituie cu textul „membrii
care sunt în exercițiul funcției și nu se află în situațiile menționate la art. 18 alin. (1).” Deci a
specificat că ședința CSM-ului va fi deliberativă cu 2/3 din membri care au intrat în exercițiul
funcției, la caz vor fi maxim 7 și 2/3 ar însemna că dacă la ședință sunt prezenți 5 membri,
aceasta e deliberative. În continuare, art.24 alin.(1) a fost modificat, în felul următor: ”
Consiliul Superior al Magistraturii adoptă hotărâri cu votul deschis al majorității membrilor
prezenți, cu excepția cazului prevăzut la articolul 19 alin. (4)”, ceea ce înseamnă că deciziile
pot fi luate cu 3 voturi din 5 membri prezenți spre exemplu și nu cu 8 voturi cum a recomandat
Comisia de la Veneția, adică cu 2/3 din membrii Consiliului (atâți câți sunt prevăzuți în
Constituție – 12).
În continuare, în aceeași Opinie a Comisiei de la Veneția nr.1082 din 20 iunie 2022, este
recomandat în felul următor:

37
REPUBLICA MOLDOVA
” 45. Autoritățile iau în considerare un amendament prin care un membru al CSM-ului al cărui
mandat a expirat să continue să-și îndeplinească atribuțiile până la alegerea unui nou
membru.
46. Este esențial să se asigure continuitatea CSM-ului și să se asigure că acesta este pe deplin
funcțional în pofida posturilor vacante, astfel încât CSM să își poată îndeplini sarcinile în mod
eficient. Cu toate acestea, nu se poate ignora faptul că articolul 122 alin. (5) din Constituție
limitează mandatul membrilor CSM la o singură perioadă de șase ani. Constituția nu prevede
posibilitatea de a prelungi acest mandat, iar utilizarea unei dispoziții legale în acest scop poate
pune problema constituționalității unei astfel de prelungiri. Cu toate acestea, în anumite
situații, o prelungire tehnică pe termen scurt a mandatului unui organ constituțional poate fi
inevitabilă, însă, după cum se subliniază în opinia privind Muntenegru, aceasta nu ar trebui
să devină o regulă: „prelungirea mandatului PG demisionar în calitate de interimat este
soluția cea mai evidentă în [cazurile în care noul PG nu poate fi numit la timp] pe baza legii
necesității și întrucât PG demisionar are cel puțin o anumită legitimitate reziduală [...]. Cu
toate acestea, un astfel de aranjament temporar nu ar trebui să fie prelungit la infinit - în caz
contrar, dispozițiile constituționale care îi conferă Parlamentului competența de a alege PG
și care stabilesc un termen limitat al mandatului PG ar fi lipsite de orice sens”.
47. Comisia observă, de asemenea, că o dispoziție legală care permite o prelungire ar putea
duce la o proliferare a membrilor CSM în calitate de interimari sau interimare, ceea ce ar
submina credibilitatea instituției. În cele din urmă, astfel de prelungiri ar putea avea un rol de
descurajare a organelor relevante – Adunarea generală a Judecătorilor și Parlamentul – de a
căuta compromisuri în ceea ce privește candidații CSM și de a completa posturile vacante
existente în termenele constituționale și legale. Din aceste motive, ar trebui să se pună accentul
mai degrabă pe facilitarea identificării de noi membri înainte de expirarea mandatelor.”
Cu toate acestea, prin Legea nr.246/2022, Parlamentul și Guvernul nu au ținut cont de

aceste recomandări și a introdus următoarele modificări în art.9 alin.(2) din Legea cu privire la
Consiliul Superior al Magistraturii, ”Membrul Consiliului Superior al Magistraturii continuă
să își exercite atribuțiile și după expirarea mandatului, până la preluarea funcției de către
membrul care urmează să-l substituie.”, ceea ce înseamnă că, în loc să responsabilizeze
membrii CSM a căror mandate expiră și să fie conștienți de funcția lor de bună administrare a
sistemului, ceea ce presupune anume organizarea Adunărilor Generale a Judecătorilor și
responsabilizarea Parlamentului, pentru ca acestea să aleagă noi membri în CSM în termenul
prevăzut de lege, Guvernul și Parlamentul au creat premise, prin aceste modificări, contrare
recomandărilor Comisiei de la Veneția, ca foștii membri, deținând resursele administrative în
mâinile lor, să poată obstrucționa procesul de alegere/desemnare la termen a noilor membri în
CSM, inventând amânări sau alte motive pentru a rămâne în funcții și a le fi prelungit mandatul,
în mod neconstituțional, după cum observă și Comisia de la Veneția.

38
REPUBLICA MOLDOVA
Prin urmare, sistemul judecătoresc pledează pentru revenirea la prevederile

anterioare ale art. 9 alin.(2) și art. 15 alin.(1) din Legea cu privire la Consiliul Superior
al Magistraturii.
(II) În continuare, referitor la unele modificări ”tehnice” operate prin 2 legi adoptate
în regim de urgență, Legea nr.103/2021 și Legea nr.44/2023:
Prin Legea nr.103/2021 pentru modificare unor acte normative, Parlamentul a modificat
Legea cu privire la organizarea judecătorească și anume art.23/2, în care a reglementat inclusiv
și alegerea membrilor CSM, la alineatul (8), care prevede în felul următor: ”Se consideră aleși
în calitate de membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, ai colegiului disciplinar, ai
colegiului pentru selecţia şi cariera judecătorilor sau ai colegiului de evaluare a performanţelor
judecătorilor candidații care au obținut cel mai mare număr de voturi. Următorii candidați se
consideră supleanți și suplinesc funcțiile vacante în ordinea descrescătoare a numărului de
voturi obținute.” Această modificare vine să stabilească pragul minim de voturi necesare
pentru a fi ales membru în organele de administrare a sistemului judecătoresc, și anume:
1 (unul) vot – acesta este pragul minim stabilit de Parlament.
Conform Avizului nr.10 (2007) privind consiliul judiciar în serviciul societății, Consiliul
Consultativ al Judecătorilor Europeni din cadrul Consiliului Europei, recomandă
următoarele: ” membrii judecători ar trebui să fie aleși de colegii lor, fără nicio ingerință
din partea autorităților politice sau a ierarhiilor judiciare, prin metode care să garanteze cea
mai largă reprezentare a sistemului judiciar; în cazul în care pentru selecție se utilizează
alegeri directe, Consiliul Judiciar ar trebui să emită norme prin care să se reducă la
minimum orice pericol care ar putea afecta încrederea publicului în sistemul judiciar”.
Totodată, este important de menționat aici și ultimele modificări ”tehnice” efectuate la

același articol, de către Guvern și Parlament, prin adoptarea unei legi în regim de urgență,
Legea nr.44/2023 -la 16 martie 2023, cu o zi înainte de Adunarea Generală a Judecătorilor
din 17 martie 2023, prin care iarăși s-a modificat Articolul 23/2 din Legea nr.514/1995 privind
organizarea judecătorească, după cum urmează: „În cazul imposibilității convocării Adunării
Generale a Judecătorilor de către Consiliul Superior al Magistraturii pe motiv de încetare a
mandatului membrilor lui, din lipsă de cvorum sau în cazul declarării stării de urgență în
condițiile Legii nr. 212/2004 privind regimul stării de urgență, de asediu și de război, Adunarea
Generală a Judecătorilor se convoacă de către președintele Consiliului Superior al Magistraturii
sau, după caz, de către membrul Consiliului Superior al Magistraturii care exercită funcțiile
președintelui pe perioada absenței acestuia. În cazul vacanței funcției de președinte al
Consiliului Superior al Magistraturii, precum și al lipsei unui membru numit prin hotărâre a
Consiliului Superior al Magistraturii pentru exercitarea funcțiilor acestuia, Adunarea Generală
a Judecătorilor se convoacă de către Ministrul justiției.” Articolul dat, prin aceeași lege, s-a

39
REPUBLICA MOLDOVA
completat și cu alineatele (41) cu următorul cuprins: „(41) Dacă Adunarea Generală a

Judecătorilor nu a avut loc din lipsă de cvorum, Adunarea Generală repetată are loc în cel mult
două săptămâni și este deliberativă dacă la ea participă mai mult de 1/3 dintre judecătorii în
exercițiu.”
Prin urmare, sistemul judiciar consideră obligatorie modificarea art.23/2 din Legea cu
privire la organizarea judecătorească, în vederea includerii unui prag minim de voturi necesare
pentru a deveni membru al organelor de administrare a puterii judecătorești, și anume nu mai
puțin de 25% din numărul judecătorilor prezenți la Adunare, cu condiția ca Adunarea să fie
deliberativă, doar în cazul prezenței 50%+1 din numărul judecătorilor angajați în
funcție(incluzându-i pe cei detașați și suspendați, cu excepția celor suspendați în temeiul art.24
alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la statutul judecătorului), și nu cu o 1/3 din numărul
judecătorilor, așa cum a fost modificată legea la 16 martie 2023. Totodată, urmează a fi exclusă
sintagma ”se convoacă de către Ministrul justiției”. Or aceste modificări, operate prin Legea
nr.44/2023 constituie o ingerință inadmisibilă într-un stat de drept, bazat pe separația puterilor
în stat. Adunarea Generală a Judecătorilor este organul suprem de administrare a puterii
judecătorești și urmează să fie convocată și deschisă întotdeauna de un reprezentant al puterii
judecătorești: fie un membru senior al Consiliului Superior al Magistraturii, fie un membru
senior al Curții Supreme de Justiție. Aceste modificări ”tehnice”, așa cum au fost numite de
executiv și legislativ, de fapt subminează grav independența puterii judecătorești și sunt menite
să scadă reprezentativitatea membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, aleși din rândul
judecătorilor și să mărească influența executivului și a legislativului în sistemul judecătoresc.
(III) Referitor la garanțiile constituționale de independență a judecătorilor:

Remarcăm, că statutul constituțional al judecătorilor și procurorilor nu constituie privilegiul
lor personal, ci un bun al întregii societăți, acesta fiind chemat să asigure protecția eficientă a
drepturilor fiecărui membru al societății. Remunerația judecătorilor și procurorilor, în care intră
orice mijloc de asigurare materială sau socială, constituie una din componentele de bază ale
independenței lor, reprezentând o contrapondere față de restricțiile, interdicțiile şi
responsabilitățile impuse acestora în virtutea funcțiilor. Prin menținerea acestui echilibru poate
fi crescut gradul de încredere al societății în competența, independența şi imparțialitatea
judecătorilor și procurorilor.
Într-o democrație autentică, atât guvernanții, cât și poporul trebuie să recunoască că
judecătorii și procurorii, cărora li s-a încredințat puterea de a decide cu privire la drepturile și
libertățile omului, trebuie să posede, pe lângă un înalt profesionalism, şi o reputație
ireproșabilă, o independență materială și un sentiment de siguranță cu privire la viitorul său.
Statul are obligația de a stabili remunerația judecătorilor și procurorilor astfel încât aceasta să
compenseze efortul şi responsabilitățile lor și să fie pe măsura statutului şi funcțiilor pe care
aceștea le exercită.

40
REPUBLICA MOLDOVA
Astfel, incompatibilitățile și interdicțiile stabilite pentru judecători și procurori prin Legea

fundamentală și dezvoltate prin legile speciale, precum şi responsabilitățile şi riscurile aferente
profesiilor menționate, impun stabilirea unui cuantum al remunerației judecătorilor și
procurorilor corespunzător statutului lor.
Necesitatea asigurării financiare a judecătorilor și procurorilor se bazează pe diverse
instrumente juridice elaborate de Consiliul Europei. Astfel, articolul 6 din Carta europeană
privind statutul judecătorilor prevede că nivelul remunerării judecătorilor ar trebui stabilit astfel
încât să nu îi expună unui risc de presiuni susceptibile să le afecteze independența.
Remunerarea poate să varieze în funcție de vechimea de muncă, de natura funcțiilor cu care
judecătorul profesionist a fost învestit sau de importanța îndatoririlor care i-au fost impuse,
apreciate în condiții transparente.
De asemenea, potrivit Recomandării CM/Rec(2010)12 a Comitetului de Miniştri către
statele membre cu privire la judecători: independența, eficiența şi responsabilitățile,
remunerarea judecătorilor trebuie să fie pe măsura rolului şi a responsabilităților lor şi trebuie
să aibă un nivel suficient pentru a-i face imuni în fața oricărei presiuni care urmărește să le
influențeze deciziile. Trebuie adoptate dispoziţii legale speciale care să instituie o măsură de
protecţie împotriva unei reduceri a remuneraţiei care i-ar viza pe judecători.
La concret, prin Legea nr. 328 din 23.12.2013 privind salarizarea judecătorilor și
procurorilor (cu modificările ulterioare, pînă la abrogare) a fost stabilit un mecanism
clar și previzibil de determinare a cuantumului remunerației judecătorilor și
procurorilor. Astfel, salariul acestora depindea de un coeficient determinat de ierarhia funcției
deținute înmulțit la salariul mediu pe economie realizat în anul precedent, care constituie un
parametru macroeconomic obiectiv și variază doar în dependență de situația economică la nivel
de stat. În acest mod, a fost fortificată independența instituțională a exponenților puterii
judecătorești, iar executivul și legislativul au pierdut o pârghie vicioasă de a influența aceștia
în mod necorespunzător. De menționat, că modalitatea indicată supra de calculare a salariilor
a fost generată în rezultatul unor reforme profunde în sistemul judecătoresc și Procuratură,
petrecute cu participarea tuturor părților interesate și societății civile, cu susținerea
multilaterală din partea partenerilor de dezvoltare.
Eliminarea mecanismului de cuantificare obiectivă a salariilor judecătorilor și procurorilor
și reatribuirea acestei prerogative în competența executivului și legislativului, prin Legea nr.
270 din 23.11.2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar, în partea ce
ține de abrogarea Legii nr. 328 din 23.12.2013 privind salarizarea judecătorilor și
procurorilor și stabilirea unei noi modalități de calcul a salariilor judecătorilor și
procurorilor, au diminuat semnificativ garanțiile existente și au readus asigurarea materială a
actorilor care înfăptuiesc actul de justiție în câmpul discreționar al puterii politice.

41
REPUBLICA MOLDOVA
În această ordine de idei, considerăm absolut necesar de a întreprinde eforturile

instituționale necesare, prevăzute de lege, în vederea revenirii la aplicarea Legii nr. 328
din 23.12.2013 privind salarizarea judecătorilor și procurorilor.
(IV) Cu referire la asigurarea cu pensie a judecătorilor:
În același context, al garanțiilor constituționale de independență a judecătorilor,
menționăm că și Legea nr.222 din 04.12.2020 pentru modificarea articolului 32 din Legea cu
privire la statutul judecătorului, cu privire la integrarea treptată a pensiilor judecătorilor în
regimul general al pensiilor, care se pretinde a urmări asigurarea tratamentului
nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de Legea privind
sistemul public de pensii, este de fapt, o tentativă ”camuflată” de subminare a independenței
puterii judecătorești. Or, condițiile speciale de pensionare ale magistraților reprezintă una
dintre garanțiile sociale inerente funcției de judecător și element al independenței individuale
ale judecătorilor.
Respectivul proiect de lege, promovat de Guvern, în special de Ministerul sănătății,
muncii și protecției sociale și ulterior adoptat de Parlament, a manipulat în mod impertinent
opinia publică, reiterând standardele internaționale și acționând de fapt, în contradictoriu
cu aceste standarde. În această ordine de idei, potrivit Avizului nr.1(2001) al Consiliului
Consultativ al Judecătorilor Europeni referitor la standardele privind independența puterii
judecătorești și inamovibilitatea judecătorilor, ”remunerarea judecătorilor trebuie să fie
corespunzătoare cu rolul și responsabilitățile acestora și trebuie să asigure în mod adecvat
plata concediilor medicale și a pensiei. Ea trebuie protejată prin prevederi legale specifice
împotriva diminuărilor și trebuie să existe prevederi privind mărirea salariilor în raport cu
creșterea prețurilor.”
Totodată și în rezoluția Adunării Generale a Organizației națiunilor Unite nr.40/32 din
29 noiembrie 1985 este menționat că ”mandatul funcției judecătorilor(procurorilor),
independența lor, securitatea, remunerarea adecvată, condițiile serviciului, pensiile și vârsta
pensionării vor fi asigurate în mod adecvat de lege.”
Prin urmare, garanțiile juridice și sociale oferite judecătorului (procurorului) vizează
protejarea mandatului său de influențele exterioare, iar standardele privind independența puterii
judecătorești trebuie respectate fără excepții.
În Republica Moldova, asistăm de fiecare dată la tentative de a supune puterea
judecătorească (justiția) față de puterea politică (legislativ și executiv) prin modificarea
garanțiilor juridice și sociale (salarii, pensii), ori de câte ori se schimbă coraportul între forțele
politice și partidele politice încearcă să obțină popularitate prin diverse inițiative populiste ce
vizează remunerarea judecătorilor și procurorilor.

42
REPUBLICA MOLDOVA
Nu punem la îndoială faptul că reprezentanții puterii judecătorești au o parte din vină

pentru diminuarea încrederii în justiție din partea societății, însă reducerea salariilor, garanțiilor
sociale și modificarea vârstei de pensionare, nu reprezintă o soluție a problemei, ci o agravare
a ei. Soluția este identificarea judecătorilor și procurorilor lipsiți de integritate și atragerea lor
la răspundere conform legii, însă judecătorii și procurorii integri trebuie să fie motivați să
rămână în sistem prin asigurarea lor materială și socială, dat fiind răspunderea enormă pe care
o poartă și restricțiile mari pe care trebuie să le respecte pe parcursul întregii activități, având
interdicții să obțină mijloace financiare din orice alte activități economice, decât salariu, pensie
și activități didactice sau de creație.
În acest sens, ne exprimăm dezacordul cu orice inițiative populiste și neconstituționale de
diminuare a garanțiilor sociale judecătorilor și procurorilor, indiferent de la ce forțe politice
sau grupuri de interese vin acestea și considerăm că este necesar a reveni la prevederile art.32
de până la modificarea prin legea nr.222/2020, care prevedea în felul următor: ”(1) Judecătorul
care a atins vîrsta de 50 de ani şi are o vechime în muncă de cel puţin 20 de ani, dintre care
cel puţin 12 ani şi 6 luni a activat în funcţia de judecător, are dreptul la pensie pentru vechime
în muncă în proporţie de 55% din salariul mediu lunar, iar pentru fiecare an complet de muncă
peste vechimea de 20 de ani – de 3%, dar în total nu mai mult de 80% din salariul mediu lunar.
Pensia judecătorului se recalculează ţinîndu-se cont de mărimea salariului lunar al
judecătorului în exerciţiu. (2) Prevederile alin. (1) se aplică şi judecătorilor care au activat în
instanţele internaţionale, luîndu-se în calcul salariul mediu lunar al judecătorului Curţii
Supreme de Justiţie. (3) Pensia pentru vechime în muncă stabilită în condiţiile alin. (1) se
calculează şi se plăteşte doar judecătorilor demisionaţi şi judecătorilor eliberaţi din funcţie în
legătură cu atingerea plafonului de vîrstă. (4) În cazul în care judecătorii demisionaţi sînt
numiţi iarăşi în funcţia de judecător, plata pensiei se suspendă.”
(V) Cu referire la salarizarea personalului auxiliar al instanțelor de judecată:
Potrivit Legii nr.59 din 15.03.2007, absolut toate cauzele în materie civilă, penală, şi alte
cauze, prevăzute de lege, se judecă cu asistenţa grefierului în ședința de judecată. La înfăptuirea
actului de justiţie, munca grefierului constituie un sprijin în activitatea magistraţilor,
competenţa şi îndeplinirea corectă a sarcinilor ce îi revin, jucând un rol important în buna
funcţionare a instanţei judecătoreşti. Fără grefieri, ședințele de judecată nu pot avea loc.
Grefierul asigură, sub conducerea judecătorului sau preşedintelui instanţei judecătoreşti,
suportul administrativ şi organizaţional pentru desfăşurarea eficientă a procesului de judecată.
Grefierul are statut de funcţionar public, este obligat să prezinte anual, în condiţiile şi în
termenele prevăzute de lege, declaraţia de avere și interese personale, iar funcţia de grefier este
incompatibilă cu orice alte funcţii publice sau private, cu excepţia celor didactice şi ştiinţifice,
având deci aceleași interdicții și incompatibilități ca și un judecător. Funcţiei de grefier i se

43
REPUBLICA MOLDOVA
aplică şi alte restricţii prevăzute de Legea nr. 158-XVl din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia
publică şi statutul funcţionarului public.
De asemenea, potrivit legii, Grefierul este obligat, prin întreaga sa activitate, să respecte
drepturile şi libertăţile persoanelor, precum şi egalitatea lor în faţa legii, să asigure un tratament
juridic nediscriminatoriu tuturor participanţilor la procesul judiciar, indiferent de statutul
acestora din urmă, să respecte disciplina de muncă, să nu divulge datele şi informaţiile la care
are acces în exerciţiul funcţiunii; în şedinţele de judecată să aibă o ţinută vestimentară
corespunzătoare; să respecte normele deontologice ale profesiei; să participle la seminare de
fomare(perfecționare) continua; să păstreze secretul profesional, confidenţialitatea asupra
faptelor şi informaţiilor de care a luat cunoştinţă în exerciţiul funcţiunii și nu are dreptul să
comenteze în mass-media hotărârile şi alte decizii pronunţate pe marginea dosarelor de care a
luat cunoştinţă în exerciţiul funcţiunii.
În aceste condiții, deși Grefierul este un participant important în activitatea instanțelor de
judecată și în actul de înfăptuire a justiției, propiu-zis, statul tratează cu indiferență și neglijență
această categorie de funcționari publici, nu doar grefierii, dar și asistenții judiciari, precum și
personalul din secretariatul instanțelor, care se ocupă cu primirea, înregistrarea și evidența
cererilor de la cetățeni, dosarelor, registrelor, arhivelor, etc.
În prezent, salariul de funcție al unui grefier constituie 7240 Lei, iar a unui Specialist
principal în Secția generalizare și sistematizare a practicii judiciare în materie civilă și
comercială, spre exemplu, constituie 6260 Lei. În acest sens, este necesar de stabilit un nivel
de salarizare majorat al funcțiilor din cadrul Secretariatului instanțelor de judecată or, aceștia
exercită un volum foarte mare de lucru cu o complexitate și o responsabilitate sporită. În
instanțele de judecată din țară se atestă o plecare masivă a grefierilor, asistenților și alt personal
auxiliar, din cauza salarizării proaste. Această situație generează blocarea activității
judecătoriilor, în care activează peste 400 de magistrați, iar posturi vacante de grefier sunt în
jur de 1/3 din totalul posturilor alocate personalului instanțelor. Chiar și în condițiile
permanentelor angajări, se atestă și plecări permanente, după puțin timp de activitate în aceste
funcții, din cauza remunerării neadecvate muncii și responsabilității funcției. Consiliul
Superior al Magistraturii a solicitat de mai multe ori majorarea salariilor angajaților
judecătoriilor. În acest sens există și o decizie a Curții Constituționale care prevede că salariul
funcționarilor din instanțe trebuie să fie calculate, la fel ca și pentru salariații din cadrul
autorităților publice centrale.
Fără soluționarea problemei remunerării adecvate a personalului auxiliar din cadrul
instanțelor de judecată, nu putem vorbi despre o reformă autentică în sectorul justiției.
Dorim să reiterăm că toate celelalte capitole ale prezentei Declarații, conțin, la fel,
soluții cu privire la fiecare instituție judiciară specifică, abordată detaliat și în conformitate
cu standardele Consiliului Europei și a Uniunii Europene.

44
REPUBLICA MOLDOVA
În final, Adunarea Generală a Judecătorilor reiterează angajamentul și dorința

sinceră de a contribui la reformarea autentică a sistemului judecătoresc din Republica
Moldova, în conformitate cu valorile Uniunii Europene și cheamă celelalte puteri ale
statului la un dialog constructiv și continuu, în vederea îmbunătăţirii cooperării între
reprezentanții puterilor, în beneficiul cetățenilor. Considerăm că de acest dialog depinde
succesul procesului de aderare la Uniunea Europeană și îndeplinirea uneia dintre principalele
codiționalități, aceea de a crea un sistem judecătoresc puternic, independent și integru.
În acest sens, rezonăm cu modalitatea desfășurării acestui dialog, propusă în Raportul
2019-2020 a Rețelei Europene a Consiliilor Judiciare din cadrul Uniunii Europene, privind
comunicarea dintre puterea judecătorească și celelalte puteri ale statului:
” 1. Trebuie să existe un dialog continuu între ramurile puterii realizat prin dezvoltarea unor
canale de comunicare, dezvoltate cu reprezentanţii tuturor ramurilor puterii de stat. Pur şi
simplu a se baza pe un „acord de onoare sau pe cuvânt de cinste” nu este recomandat, deoarece
nu este de încredere.
2. Toate părțile ar trebui să vină la acest dialog pregătite în mod adecvat cu informații oportune
și obiective. Scopul fundamental al comunicării este înțelegerea celorlalte ramuri ale puterii și
asigurarea că reprezentanții puterii politice doresc să înțeleagă sistemul judiciar, iar puterea
judecătorească dorește prin acest dialog să câștige încredere mai largă.
3. Ar trebui să existe întâlniri regulate cu o agendă clară și agreată. Nici una dintre părți
nu va merge dincolo de ordinea de zi, dar reprezentanții din toate ramurile puterii pot
contribui cu puncte pe ordinea de zi.
4. Toate puterile statului ar trebui să se sprijine reciproc în îndeplinirea funcțiilor lor și toate ar
trebui să se limiteze de a interveni în competenţele altei puteri. Întrucât puterile statului vor
coopera la un dialog, pe o bază egală, comunicarea ar trebui să se bazeze pe respect reciproc și
fiecare parte trebuie să dea doar critică constructivă.
5. Părțile trebuie să accepte unele limitări. De exemplu, ar fi nepotrivit să se caute și să se dea
o explicație în legătură cu orice caz specific sau decizie judiciară. O explicație a legalității pe
fundalul unei probleme de drept poate fi acceptabil. Membrii sistemului judiciar trebuie să fie
și ei precauți să nu intre în dezbaterea unor chestiuni politice în timpul discuţiilor. Toți
participanții trebuie să fie vigilenți și să își mențină rolul constituțional.”

45
REPUBLICA MOLDOVA
(7) REZUMATUL DECLARAȚIEI
Adunarea Generală a Judecătorilor, organul suprem de autoadministrare a puterii

judecătorești, constituit din judecătorii Republicii Moldova, în cadrul ședinței din 28 aprilie
2023, aprobă prezenta DECLARAȚIE ca un corp de principii directoare pentru o reformă
autentică a sistemului judecătoresc.
Sistemul judecătoresc din Moldova este marcat de o istorie dificilă, dezvoltându-se

dintr-o tradiție sovietică, în care judecătorii au fost subordonați puterii executive, spre un
regim de guvernare democratic. În decursul celor 29 de ani de la adoptarea Constituției, cel
mai ”reformat”, și implicit afectat, a fost sistemul judecătoresc, cu peste 100 de reforme.
Astfel, cele mai importante legi ale justiției au suferit 43 - 67 de modificări (a se vedea
ANEXA Nr.1). În multe cazuri modificările au diminuat garanțiile constituționale ale
independenței judecătorului, fapt ce a condus la slăbirea sistemului și vulnerabilizarea
acestuia. Fiecare reformă avea aceleași justificări din partea autorităților: ”constituie o
prioritate”, ”cu scopul de a lupta cu corupția din sistem”, ”cu scopul de a aduce justiția la
standardele europene”.
Adunarea Generală a Judecătorilor reiterează angajamentul de a contribui la

reformarea autentică a sistemului judecătoresc din Republica Moldova, în
conformitate cu valorile Uniunii Europene și cheamă celelalte puteri ale statului la un
dialog constructiv, în beneficiul cetățenilor.
Sistemul justiției din Moldova se confruntă cu probleme grave, cum ar fi:
- insuficiența numărului de judecători în exercițiul funcției, distribuirea cauzelor în

instanțele de fond, fără a ține cont de sarcina maximă admisibilă pentru fiecare judecător,
- o lipsă acută de personal calificat, în special grefieri și asistenți judiciari,
- sedii și asistență tehnică inadecvată într-o serie de instanțe judiciare,
- influențe necorespunzătoare în sistemul judiciar,
- pârghiile administrative de influență și presiune a administrației instanțelor asupra
judecătorilor,
- lipsa motivării în deciziile CSM ce țin de cariera judecătorilor și sancționarea acestora,
- ingerința nejustificată a puterilor legislativă și executivă în competențele puterii
judecătorești,
- lipsa unei strategii de comunicare a puterii judecătorești cu societatea,
- insecuritatea legislativă cu privire la statutul judecătorilor.
În prezenta Declarație sunt formulate 16 recomandări ale Adunării Generale a
Judecătorilor către Consiliul Superior al Magistraturii, principala fiind garantarea

46
REPUBLICA MOLDOVA
independenței instituționale și funcționale a judecătorilor. CSM trebuie să intervină de

fiecare dată în circumstanţele unor cazuri de natură să prejudicieze independenţa judiciară.
De asemenea, printre recomandări se numără soluționarea problemei salarizării

judecătorilor și a personalului auxiliar al instanțelor (grefieri/ asistenți/secretariat). Fără
soluționarea acestei probleme nu putem vorbi despre o reformă autentică în sectorul
justiției.
Sistemul judecătoresc, în colaborare cu Parlamentul și Guvernul, urmează să examineze

atent justificarea reformei și disponibilitatea soluțiilor alternative. Procedura de pre-vetting
începută în 2022 și nefinalizată până în prezent, a creat suficiente blocaje, fapt ce face ca
propunerea actuală de „evaluare completă”, așa numitul ”vetting” să fie regândit în sensul
îmbunătățirii mecanismelor alternative existente. ”Vettingul” va avea un impact și un
domeniu de aplicare mult mai mare decât ”pre-vettingul”, nu neapărat în sensul bun al
cuvântului, ci mai degrabă va duce la blocarea examinării dosarelor, care pe termen lung
poate să pună în pericol, democrația, statul de drept și respectarea drepturilor omului. În
acest sens, poate fi pertinentă Opinia Comisiei de la Veneția, CDL-AD(2022)005 cu referire
la Croația, unde a fost menționat că mai preferabil ar fi ”controalele periodice de securitate
pentru toți judecătorii și dezvoltarea strategiilor alternative pentru a garanta integritatea
judecătorilor.” Chiar presupunând că „evaluarea completă” este justificată și nu va fi
repetată în viitor, aceasta implică un pericol pentru independența și eficiența sistemelor
judiciare și urmăririi penale. Aceste riscuri pot fi atenuate, dacă vor exista anumite garanții.”
Cu referire la rezultatele pre-vetting-ului judecătorilor, trebuie de menționat că din cei

28 candidați, 5 judecători din instanțele de fond au promovat evaluarea. Respectiv, Curtea
Supremă și curțile de apel nu vor fi reprezentate în viitorul Consiliu. Conform
Constituției, CSM trebuie să fie format din 12 membri: 6 judecători aleși de Adunarea
Generală a Judecătorilor (4 de la instanțele de prim nivel, 1 de la curțile de apel și 1 de la
instanța supremă), și 6 persoane numite de Parlament. În lumina ultimelor modificări
legislative cu privire la cvorumul necesar pentru adoptarea hotărârilor CSM, inclusiv cu
privire la cariera judecătorilor, va fi dificil de atins scopul constituțional, de asigurare a
independenței judecătorilor, cât și evitarea formării unei majorități compusă fie doar din
judecători, sau doar din non-judecători.
În anul 2022, a fost modificată legea, astfel încât ședințele CSM să fie deliberative cu
prezența a 2/3 din membrii în exercițiul funcției. Deși, Comisia de la Veneția susține că
orice cvorum ar trebui să fie determinat pe baza numărului de membri ai CSM-ului definit
de Constituție (adică 8 din 12 persoane). La moment suntem în condițiile că vor fi maxim
7 membri CSM și 2/3 ar însemna ședințe deliberative cu prezența a 5 membri și deciziile
luate cu 3 voturi (din 5 membri prezenți). Sistemul judecătoresc pledează pentru revenirea

47
REPUBLICA MOLDOVA
la prevederile anterioare ale art. 9 alin.(2) și art. 15 alin.(1) din Legea cu privire la Consiliul
Superior al Magistraturii.
De asemenea, sistemul judiciar consideră necesară modificarea art.23/2 din Legea cu

privire la organizarea judecătorească, în vederea includerii unui prag minim de voturi
necesare pentru a deveni membru al CSM, și anume nu mai puțin de 25% din numărul
judecătorilor prezenți la Adunare, cu condiția ca Adunarea să fie deliberativă, doar în cazul
prezenței 50%+1 din numărul judecătorilor angajați în funcție (incluzându-i pe cei detașați
și suspendați, cu excepția celor suspendați în temeiul art.24 alin.(1) lit.a) din Legea cu
privire la statutul judecătorului), și nu cu o 1/3 din numărul judecătorilor, așa cum a fost
modificată legea la 16 martie 2023. Totodată, urmează a fi exclusă sintagma ”se convoacă
de către Ministrul justiției”. Or aceste modificări, constituie o ingerință inadmisibilă.
Nu în ultimul rînd trebuie de menționat că în Moldova, asistăm de fiecare dată la

tentative de a supune puterea judecătorească (justiția) față de puterea politică (legislativ și
executiv) prin modificarea garanțiilor juridice și sociale (salarii, pensii). Nu punem la
îndoială faptul că reprezentanții puterii judecătorești au o parte din vină pentru diminuarea
încrederii în justiție din partea societății, însă reducerea garanțiilor sociale nu reprezintă o
soluție a problemei, ci o agravare a ei.
În final, reiterăm că, reformarea sistemului judiciar, fără a ține cont de opiniile
judecătorilor înșiși, cu certitudine, ar fi eronată și ar crea premise pentru încălcarea
independenței sistemului judiciar și pentru exercitarea controlului asupra acestuia. Între
ramurile puterii de stat ar trebui să existe întâlniri regulate cu o agendă clară și agreată.
Considerăm că de acest dialog depinde succesul procesului de aderare la Uniunea
Europeană și îndeplinirea uneia dintre principalele condiționalități înaintate țării noastre,
aceea de a crea un sistem judecătoresc puternic, independent și integru.
DECLARAȚIA
a fost adoptată
de către participanții la Adunarea Generală a Judecătorilor,
la 28 aprilie 2023, Chișinău, Republica Moldova

48
REPUBLICA MOLDOVA
ANEXA nr.1
(1) REFORMELE ÎN ADMINISTRAREA ȘI ORGANIZAREA JUSTIȚIEI
începând cu 29 iulie 1994, data adoptării Constituției Republicii Moldova și până în prezent
ANII Reforme(Legi Instituția

adoptate) la care se referă reforma(legea)/modificările adoptate,
privind administrarea în partea ce privește sistemul judecătoresc
și organizarea
sistemului judecătoresc
1994 1. Constituția  Puterea (Autoritatea) judecătorească
Republicii Moldova
– 29.07.1994
1995 2. Legea nr.514 privind  Organizarea și administrarea sistemului judecătoresc
organizarea
judecătorească
3. Legea nr.544 cu  Statutul judecătorului

privire la statutul
judecătorului
1996 4. Legea nr.789 cu  Curtea Supremă De Justiție
privire la Curtea
Supremă de Justiție
5. Legea nr.853 cu  Organizarea și administrarea sistemului judecătoresc
privire la
reorganizarea
sistemului
instanţelor
judecătoreşti
6. Legea nr.947 cu  Consiliul Superior al Magistraturii

privire la Consiliul
Superior al
Magistraturii
7. Legea nr.949 cu  Evaluarea judecătorilor
privire la colegiul de
calificare și
atestarea
judecătorilor

49
REPUBLICA MOLDOVA
8. Legea nr.950 cu  Răspunderea disciplinară a judecătorilor

privire la colegiul
disciplinar și la
răspunderea
disciplinară a
judecătorilor
9. Legea nr.957 cu  Statutul judecătorului: se modifică art.116 alin.(2) al
privire la unele Constituției,se exclude textul "apoi de 10 ani"; textul "de
modificări în 15 ani" se substituie prin textul "de 5 ani"; În titlul VII
Constituția articolul III alineatul (6) textul "de cel puţin 15 ani" se
Republicii Moldova substituie prin textul "de cel puţin 5 ani".
 Curtea Supremă de Justiție, se modifică art.116 alin.(3)
al Constituției și cuvântul "membrii" se substituie prin
cuvântul "judecătorii".
10. Legea nr.970 cu  Organizarea și administrarea sistemului judecătoresc,

privire la instanțele crearea unor instanțe judecătorești specializate
judecătorești
economice
11. Legea nr.1027  Statutul judecătorului, se armonizează în acord cu noile

pentru modificarea modificări în Constituție
unor acte legislative  Curtea Supremă de Justiție, se armonizează în acord cu
ce decurge din noile modificări în Constituție
modificarea
articolului 116 din
Constituție
1997 12. Legea nr.1171  Instanțele judecătorești specializate, se modifică
pentru modificarea art.17,19,38, anexa
și completarea Legii
cu privire la
instanțele
judecătorești
economice și a
Codului de
procedură civilă
13. Legea nr.1363  Organizarea și administrarea sistemului judecătoresc,
pentru modificarea se modifică art.33,51
Legii privind
organizarea
judecătorească,
Codului de

50
REPUBLICA MOLDOVA
procedură civilă și
Codului de
procedură penală
14. Legea nr.1414  Statutul judecătorului, se modifică art.1,20,28
pentru modificarea  Consiliul Superior al Magistraturii, se modifică
și completarea unor substanțial art.4,5,19,20,24,27,28 și se completează cu
acte legislative art.29,30 și anexă.
 Răspunderea disciplinară a judecătorilor, se modifică
art.25,26
 Hotărârea Curții  Statutul judecătorului - Curtea Supremă de Justiţie a

Constituționale sesizat Curtea Constituţională cu neconstituţionalitatea
nr.38 din 15.12.97 pct. 8 al Listei pe motiv că această prevedere aduce
cu privire la efectiv atingere garanţiilor independenţei
controlul judecătorului, stabilite în art. 116 din Constituţie, ceea
constituţionalităţii ce conduce la încălcarea art. 6 din Constituţie în partea
pct. 8 al Anexei ce ţine de separaţia puterilor în stat. Prevederea pct. 8
"Lista categoriilor al Listei vine în contradicţie directă cu principiul
de persoane cărora independenţei judecătorului prin faptul că modul de
li se atribuie atribuire şi eliberare a spaţiului locativ cu statut special
locuinţe din fondul îl pune pe judecător în dependenţă directă de puterea
special" la Legea executivă. Curtea Constituţională a stabilit că
nr.982-XIII din 19 judecătorul nu se află şi nu trebuie să se afle în raporturi
septembrie 1996 de subordonare faţă de alte autorităţi publice, oricare
ar fi acestea şi indiferent de poziţia lor ierarhică în stat.
Independenţa judecătorului este principiul esenţial al
autonomiei judecătoreşti. Asigurarea şi respectarea lui
va stabili echilibrul necesar dintre principiul
independenţei justiţiei şi principiul independenţei
judecătorului. S-a declarat neconstituţional pct. 8 al Anexei
"Lista categoriilor de persoane cărora li se atribuie locuinţe
din fondul special" la Legea cu privire la fondul locativ cu
statut special nr. 982-XIII din 19 septembrie 1996.
1998 15. Legea nr.18 pentru  Statutul judecătorului, se modifică art.5
modificarea și
completarea unor
acte legislative
16. Legea nr.1592  Statutul judecătorului, se modifică art.26
pentru modificarea
și completarea unor
acte legislative
17. Legea nr.1550  Instanțele judecătorești specializate, se modifică art.38
pentru modificarea

51
REPUBLICA MOLDOVA
acte legislative
1999 18. Legea nr.474 pentru  Organizarea și administrarea sistemului judecătoresc,
modificarea și se modifică art.50
completarea unor
acte legislative
19. Legea nr.552 cu  Statutul judecătorului, se modifică art.26,32

privire la
modificarea,
completarea și
abrogarea unor acte
legislative
20. Legea nr.762 pentru  Organizarea și administrarea sistemului judecătoresc,
modificarea și se modifică art.15,25,29,35 și se completează cu anexa
completarea unor nr.1. Anexele nr.1 şi nr.2 devin, respectiv, anexele nr.2 şi
acte legislative nr.3.
 Instanțele judecătorești specializate, se modifică
art.11,33
 Hotărârea Curții  Autonomia financiară - garanție a independenței. Curtea

Constituționale Constituțională a declarat neconstituționale: art. 52 şi anexa
nr.19 din 29.04.99 nr. 23 din Legea bugetului pe anul 1999 nr. 216-XIV din 12
privind controlul decembrie 1998; - pct. 4 din capitolul II anexa nr. 1 art. 2 alin.
constituţionalităţii (2) din Legea bugetului pe anul 1999 în partea referitoare la
prevederilor art.2 includerea Curţii Constituţionale în "Autorităţile
alin.(2) şi art.52 din judecătoreşti"; - pct. 4 (01) din anexa nr. 2 la Hotărîrea
Parlamentului privind clasificarea bugetară nr. 969-XIII din
Legea bugetului pe
24 iulie 1996 în partea referitoare la încadrarea Curţii
anul 1999 nr.216- Constituţionale în "Autorităţile judecătoreşti". Curtea
XIV din 12 Constituţională, ca unica autoritate de jurisdicţie
decembrie 1998 constituţională în Republica Moldova, a statuat că aceasta
este independentă faţă de orice altă autoritate publică şi se
supune numai Constituţiei, garantează supremaţia
Constituţiei, asigură respectarea principiului separării puterii
de stat în putere legislativă, executivă şi judecătorească şi
garantează responsabilitatea statului faţa de cetăţean şi a
cetăţeanului faţa de stat. Principala particularitate a
jurisdicţiei constituţionale şi deosebirea principială a Curţii
Constituţionale de instanţele judecătoreşti de jurisdicţie
generală constă în faptul că, potrivit Constituţiei, Curtea nu
face parte din sistemul judecătoresc, nu este un organ al
justiţiei sau o parte componentă a autorităţii judecătoreşti.
Baza juridico-normativă a activităţii Curţii Constituţionale o
constituie Legea cu privire la Curtea Constituţională nr. 317-
XIII din 13 decembrie 1994 şi Codul jurisdicţiei constituţionale

52
REPUBLICA MOLDOVA
nr. 502-XIII din 16 iunie 1995. În virtutea statutului său

special, a independenţei sale constituţionale faţă de orice
altă autoritate, Curtea Constituţională îşi soluţionează
problemele financiare, tehnico-materiale, informaţionale, de
personal şi alte probleme ale asigurării condiţiilor necesare
pentru activitatea sa. Exercitarea de către Curtea
Constituţională a atribuţiilor sale este garantată de
Constituţie şi concretizată în Legea cu privire la Curtea
Constituţonală. Curtea Constituţională are buget propriu,
care face parte integrantă din bugetul de stat (art. 37 alin.
(1) din Lege). Mijloacele necesare pentru asigurarea
activităţii sale sînt prevăzute în bugetul de stat anual într-un
articol special. Curtea Constituţională stabileşte în mod
independent volumul cheltuielilor pentru asigurarea
funcţionării sale în procesul elaborării bugetului pentru anul
bugetar corespunzător. Prin urmare, prevederea pct.4
capitolul II din anexa nr. 1 art. 2 alin. (2) din Legea bugetului
de stat pe anul 1999 în partea referitoare la includerea Curţii
Constituţionale în sistemul autorităţilor judecătoreşti
contravine art. 134 din Constituţie.
2000 21. Legea nr.772 pentru  Consiliul Superior al Magistraturii, se completează art.4
completarea art.4
din Legea cu privire
la Consiliul Superior
al Magistraturii
22. Legea nr.789 pentru  Statutul judecătorului, se completează art.5
completarea Legii
cu privire la statutul
judecătorului
23. Legea nr.934 pentru  Statutul judecătorului, se modifică art.26,30,33.
modificarea unor Articolul 31 se exclude.
acte legislative
24. Legea 1089 pentru  Organizarea și administrarea sistemului judecătoresc,
modificarea Legii se modifică anexa nr.1
privind organizarea
judecătorească și a
Legii cu privire la
reorganizarea
sistemului
instanțelor
judecătorești
 Hotărârea Curții  Statutul judecătorului.
Constituționale Curtea Supremă de Justiţie, în sesizarea sa, solicită controlul
nr.40 din constituţionalităţii art. XV din Legea nr. 934-XIV din 14 aprilie
07.12.2000 pentru 2000, considerînd că modificările operate de legiuitor, prin care
controlul a exclus art. 26 alin. (4), art. 30 alin. (3), art. 31 şi art. 33 alin. (2)
constituţionalităţii lit. a) din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 "Cu privire la statutul

53
REPUBLICA MOLDOVA
art. XV din Legea judecătorului", intră în contradicţie cu dispoziţiile art. 116 din
nr.934-XIV din 14 Constituţie şi constituie o încălcare a garanţiilor constituţionale
aprilie 2000 "Pentru ale independenţei judecătorului. Drept argument Curtea
modificarea unor Supremă de Justiţie invocă hotărîrile Curţii Constituţionale nr. 19
din 29 aprilie 1999 şi nr. 4 din 27 ianuarie 2000, prin care aceasta
acte legislative"
s-a pronunţat asupra aspectului juridic al problemei privind
statutul judecătorului, consfinţit de Constituţie, asupra
garanţiilor sociale ale independenţei lui şi a subliniat că normele
privind protecţia de stat, asigurarea materială şi socială a
judecătorului, inclusiv asigurarea cu pensie, îşi menţin puterea
juridică şi nu pot fi anulate sau modificate. Dispoziţiile
constituţionale consfinţite în Legea cu privire la statutul
judecătorului creează un mecanism de protecţie a independenţei
judecătorului în calitatea sa de autoritate judecătorească.
Principiul independenţei, statuat în art. 116 din Constituţie, este
condiţia principală a independenţei judecătorului şi autonomiei
autorităţii judecătoreşti. Curtea Constituțională a recunoscut
constituţionale prevederile art. XV alin. 2 din Legea nr. 934-XIV
din 14 aprilie 2000 "Pentru modificarea unor acte legislative",
potrivit cărora art. 30 alin. (3) din Legea nr.544-XIII din 20 iulie
1995 "Cu privire la statutul judecătorului" se expune într-o nouă
redacţie, însă a declarat neconstituţionale următoarele prevederi
ale art. XV din Legea nr. 934-XIV din 14 aprilie 2000 "Pentru
modificarea unor acte legislative": a) alin. 1, prin care se exclude
art. 26 alin. (4) din Legea nr.544-XIII din 20 iulie 1995 "Cu privire
la statutul judecătorului"; b) alin. 3, prin care se exclude art. 31
din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 "Cu privire la statutul
judecătorului"; c) alin. 4, prin care se exclude art. 33 alin. (2) lit.
a) din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 "Cu privire la statutul
judecătorului".
modificarea se modifică anexele nr.1 și 2
anexelor nr.2 și nr.3
la Legea privind
organizarea
judecătorească
completarea se completează art.23
articolului 23 din
Legea privind
organizarea
judecătorească
27. Legea nr.162 pentru  Statutul judecătorului, se modifică și se completează
modificarea și art.28
completarea
articolului 28 din
Legea cu privire la

54
REPUBLICA MOLDOVA
statutul
judecătorului
28. Legea nr.263 pentru  Curtea Supremă de Justiție, se modifică art.16
modificarea
articolului 16 din
Legea nr.789 cu
privire la Curtea
29. Legea nr.366 pentru  Statutul judecătorului, se modifică art.5
modificarea
articolului 5 din
Legea cu privire la
statutul
judecătorului
30. Legea nr.373 cu  Statutul judecătorului, se modifică
privire la art.6,7,8,9,10,11,12,19,20,22,24 și se completează cu
modificarea și art.24/1 și 26/1.
completarea unor  Curtea Supremă de Justiție, se modifică
acte legislative art.2,7,13,15,21.
 Consiliul Superior al Magistraturii, se modifică
art.4,19,20,27.
 Organizarea și administrarea sistemului judecătoresc,
se modifică și se completează art.25,27,33,34,39,40,
anexa nr.3
art.10,12,18,19,20,25.
31. Legea nr.429 pentru  Statutul judecătorului, se modifică art.26,32,33 și se

modificarea și reintroduce art.31.
completarea Legii
cu privire la statutul
judecătorului
modificarea se modifică art.16
articolului 16 din
Legea privind
organizarea
judecătorească
2002 33. Legea nr.822 cu  Statutul judecătorului, se modifică art. VI
privire la
modificarea unor
acte legislative

55
REPUBLICA MOLDOVA
34. Legea nr.951 pentru  Curtea Supremă de Justiție, se modifică art.4,8,12,13, și

modificarea și anexa
completarea unor  Organizarea și administrarea sistemului judecătoresc,
acte legislative  Instanțele judecătorești specializate (economice), se
modifică art.16,17,18,20,26. Articolul 19 se exclude. Se
completează cu art. V, VI, VII.
35. Legea nr.1099  Statutul judecătorului, se modifică art.3,6,8,

pentru modificarea 26,28,32,33 și art.III. Se introduce art.10/1.
și completarea Legii  Răspunderea disciplinară a judecătorilor, se modifică
cu privire la statutul art.2,9.
judecătorului și Legii
cu privire la Colegiul
disciplinar și
răspunderea
disciplinară a
judecătorilor
36. Legea nr. 1144  Organizarea și administrarea sistemului judecătoresc,
pentru modificarea se modifică art.51
acte legislative
37. Legea nr.1383  Curtea Supremă de Justiție, se modifică și se

pentru modificarea completează art.4,6,8,9,12,14,15.
cu privire la Curtea
38. Legea nr.1471 din  Organizarea judecătorească (de la 4 nivele de

21.11.2002 pentru jurisdicție se reduc la 3: se lichidează tribunalele)
modificarea  Statutul judecătorilor, Consiliul Superior al
Constituției Magistraturii (se modifică componența, se reduce
Republicii Moldova mandatul de la 5 ani la 4 ani, se exclude din
componența Consiliului – Președintele Curții de Apel și
Președintele Judecătoriei Economice, se modifică
modalitatea de alegere a membrilor).

56
REPUBLICA MOLDOVA
39. Legea nr.1595 cu  Organizarea și administrarea sistemului judecătoresc,

privire la se modifică și se completează art.45,50,53
modificarea și
completarea unor
acte legislative

modificarea
articolului 11 din
Legea cu privire la
statutul
judecătorului
modificarea și se modifică art.14,15,16,23,25,27, 35,36, 37,38, 39, 40,
completarea unor 41, 42, 44, 45, 48, 55. Se introduce art.42/1 și 48/1.
acte legislative Capitolul 3 se exclude. Legea se completează cu
o anexă nouă, care devine anexa nr.1. Anexa nr.2 se
exclude, anexa nr.1 în vigoare devine anexa nr.2. Se
modifică Anexa nr.3.
 Statutul judecătorului, se modifică art.1,6,7
8,9,12,13,14,15,17,19,20,21,22,25,25,26,27,28,29,31.
Articolele 10 și 10/1 se exclud.
 Consiliul Superior al Magistraturii, se completează
preambulul. Se modifică art.3,4, 5, 6,9,11, 19,27. Anexa
la lege se abrogă.
 Curtea Supremă de Justiție, se modifică
art.2,4,6,7,8,9,11,12,13,14,15,16,17,18,21, 25,27,30.
Se completează cu art.22. Articolul 22 devine articolul
22/1. Se completează cu art.23/1. Se modifică Anexa.
art.1,2,10,12.
 Instanțele judecătorești specializate (economice), se
modifică art.9,11,13,16,17, 20, 33, 38,40. Articolele
18,22 se exclud. Se modifică anexa.
 Legea nr.836-XIII din 17 mai 1996 cu privire la sistemul
instanţelor judecătoreşti militare, se modifică şi se
completează art.11, 13,25. Articolul 15 se exclude.

modificarea și se completează art.4,17,27.
completarea unor
 Statutul judecătorului, se completează
acte legislative
art.2,3,5,7,11,15,16.

57
REPUBLICA MOLDOVA
43. Legea nr.371 pentru

modificarea și  Curtea Supremă de Justiție, se modifică și completează
completarea art.9
articolului 9 din
Legea cu privire la
Curtea Supremă de
Justiție

modificarea Legii  Organizarea și administrarea sistemului judecătoresc,
privind organizarea se modifică și se completează anexele 1,2,3.
judecătorească
2004 45. Legea nr.136 pentru  Statutul judecătorului, se completează art.15.
modificarea și
completarea unor
acte legislative
modificarea anexei  Organizarea și administrarea sistemului judecătoresc,
nr.1 la Legea privind se modifică anexa nr.1.
organizarea
judecătorească
modificarea și
completarea  Curtea Supremă de Justiție, se completează art.9.
articolului 9 din
Legea cu privire la
Curtea Supremă de
Justiție
2005 48. Legea nr.154 pentru  Consiliul Superior al Magistraturii, se modifică art.4.
modificarea și
completarea unor
acte legislative
49. Legea nr.174 pentru  Consiliul Superior al Magistraturii, se modifică și se
modificarea și completează art.3
completarea unor  Statutul judecătorului, se modifică și se completează
acte legislative art.11
se completează art.16.
 Curtea Supremă de Justiție, se modifică art.9

modificarea și se modifică și se completează art.53

58
REPUBLICA MOLDOVA
completarea unor
acte legislative
51. Legea nr.152  Se instituie Instruirea judiciară specială obligatorie, se
privind Institutul adoptă Legea privind Institutul Național al Justiției,
Național al Justiției instituția care instruiește candidații la funcția de
judecător și procuror și petrece cursuri de formare
continuă pentru judecătorii și procurorii în funcție
52. Legea nr.247 pentru  Statutul judecătorului, se modifică

modificarea și art.1,2,3,5,6,8,9,10,11,13,14,15,19,20,22,23,24,24/1,2
completarea unor 5,26,26/1, 28, 29, 24. Se exclud art.4 și 7. Se introduce
acte legislative articolul 21/1.
art.4,5,18,19,20,25,27,29.
se modifică
art.2,4,5,9,14,18,21,22,23,25,27,37,39,40,45,50. Se
introduce art,6/1.
 Evaluarea judecătorilor, Legea nr. 949-XIII din 19 iulie
1996 cu privire la colegiul de calificare şi atestarea
judecătorilor, cu modificările ulterioare, se modifică şi
se completează după cum urmează: art.1, 2, 3, 7, 10, 12,
16, 17, 20, 21, 23,25,27,29. Se exclud art.5 și 26.
 Răspunderea disciplinară a judecătorilor, Legea nr.950-
XIII din 19 iulie 1996 cu privire la colegiul disciplinar şi la
răspunderea disciplinară a judecătorilor, cu modificările
ulterioare, se modifică şi se completează după cum
urmează: art.3,4,5,9,10,13,14,17,19.
53. Legea nr.399 privind  Statutul judecătorului, se introduc două articole noi,
modificarea și 32/1 și 32/2.
completarea unor
acte legislative
54. Legea nr.447 pentru  Curtea Supremă de Justiție, se modifică art.18,27.
modificarea și
completarea unor
acte legislative
2007 55. Legea nr.89 pentru  Instanțele judecătorești specializate, se abrogă art.38.
abrogarea
articolului 38 din
Legea cu privire la
instanțele
judecătorești
economice

59
REPUBLICA MOLDOVA
56. Legea nr. 185  Consiliul Superior al Magistraturii, se modifică art.7 și

pentru modificarea art. 27, se introduce art.7/1.
cu privire la Consiliul
Superior al
Magistraturii

modificarea și art.15,22.
completarea unor  Consiliul Superior al Magistraturii, se modifică
acte legislative art.4,20,25, se introduce art.8/1.

modificarea și se completează art.10,27,39
completarea unor  Curtea Supremă de Justiție, se completează art.8.
acte legislative

modificarea și
completarea unor
acte legislative
60. Legea nr.302 pentru  Răspunderea disciplinară a judecătorilor, se modifică

modificarea Legii cu art.12,14.
privire la Colegiul
Disciplinar și
răspunderea
disciplinară a
judecătorilor
2008 61. Legea nr.44 privind  Statutul Judecătorului, se completează art.22
modificarea și
completarea unor
acte legislative
62. Legea nr.65 pentru  Statutul Judecătorului, se completează art.24/1.
modificarea și
completarea unor
acte legislative
63. Legea nr.229 pentru  Consiliul Superior al Magistraturii, se completează
modificarea și art.7/1.
completarea unor  Statutul Judecătorului, se completează art.24/1.
acte legislative

60
REPUBLICA MOLDOVA

modificarea și se modifică anexa nr.1
completarea unor  Curtea Supremă de Justiție, se modifică
acte legislative art.4,7,8,22/1,23,28 și anexa.
 Consiliul Superior al Magistraturii, se modifică și se
completează art.3,5,15,16,19,24,27.
 Statutul judecătorului, se modifică și se completează
art.3,16,24/1 și 25.
 Răspunderea disciplinară a judecătorilor, se modifică și
se completează art.2,3,4.
 Evaluarea judecătorilor, se modifică și se completează
art.2,3,8,14,21,27.

modificarea și se completează art.14
completarea unor
acte legislative
66. Legea nr.36 cu  Instruirea judiciară specială, se modifică art.6

privire la
modificarea
articolului 6 din
Legea privind
Institutul Național al
Justiției
67. Legea nr.90 pentru  Statutul judecătorului, se abrogă art.30
modificarea și
completarea unor
acte legislative
modificarea și
completarea unor
acte legislative  Statutul judecătorului, se modifică art.6
modificarea unor
acte legislative  Statutul judecătorului, se modifică art.32/2, art.III
70. Legea nr.139 privind
cap.X.
modificarea unor
acte legislative
2010 71. Legea nr. 115  Consiliul Superior al Magistraturii, se modifică și se
pentru modificarea completează art.7/1.
și completarea
articolului 7/1 din

61
REPUBLICA MOLDOVA
Legea cu privire la
Consiliul Superior al
Magistraturii
modificarea și art.21,22,23
completarea unor  Consiliul Superior al Magistraturii, se completează
acte legislative art.8/1
se completează art.11,18,19.
 Hotărârea Curții  Curtea Supremă de Justiție

Constituționale Curtea Constituțională a declarat drept neconstituţională
nr.11 din Hotărîrea Parlamentului nr.30-XVIII din 4 martie 2010 „Privind
27.04.2010 pentru eliberarea din funcţie a Preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie".
controlul Curtea reţine că funcţia de Preşedinte al Curţii Supreme de
Justiţie nu este o funcţie politică. De la Preşedintele Curţii
constituţionalităţii Supreme de Justiţie se cere maximă independenţă şi respectarea
Hotărîrii tuturor rigorilor legalităţii şi imparţialităţii în exerciţiul funcţiei.
Parlamentului El nu trebuie să manifeste loialitate şi consecvenţă pentru
nr.30-XVIII din 4 realizarea scopurilor politice şi, ca urmare, nu poate să suporte
martie 2010 privind anumite îngrădiri în exercitarea dreptului de acces liber la
eliberarea din justiţie. Funcţia de Preşedinte al Curţii Supreme de Justiţie este
de cel mai înalt rang în cadrul puterii judecătoreşti. Rolul
funcţie a
important al acestei funcţii derivă din sarcinile care revin Curţii
Preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie, organ suprem al puterii judecătoreşti:
Supreme de Justiţie asigurarea aplicării corecte şi uniforme a legislaţiei de către
toate instanţele judecătoreşti din ţară, soluţionarea litigiilor
apărute în cadrul aplicării legilor, garantarea responsabilităţii
statului faţă de cetăţean, realizarea principiilor prezumţiei
nevinovăţiei şi supremaţiei legii, contribuţia la constituirea
statului de drept ş.a. În scopul garantării independenţei persoanei
ce exercită o funcţie de demnitate publică, normele
constituţionale şi legale impun respectarea exercitării termenului
mandatului. De regulă, destituirea presupune o procedură mai
complicată decît numirea în funcţie sau cel puţin una echivalentă.
Procedura de destituire este expres stipulată pentru Preşedintele
Republicii Moldova, Preşedintele Parlamentului, Procurorul
General ş.a. Pentru comparaţie, potrivit art.64 din Constituţie,
Preşedintele Parlamentului este ales cu majoritatea voturilor
deputaţilor aleşi, dar este eliberat din funcţie cu cel puţin 2/3 din
voturile tuturor deputaţilor. Această rigiditate decurge din
raţiunea asigurării independenţei persoanei faţă de acei care au
votat pentru alegerea sau numirea sa. În cazul reglementării
constituţionale sau legale a procedurii de numire în funcţie, nu
este neapărat necesară reglementarea procedurii de destituire,
aceasta prezumîndu-se. Astfel, în cazul săvîrşirii unei încălcări
incompatibile cu funcţia deţinută, Preşedintele Curţii Supreme de

62
REPUBLICA MOLDOVA
Justiţie este demis de Parlament prin aceeaşi procedură prin care

a fost numit, adică la propunerea Consiliului Superior al
Magistraturii.
Art.6 din Constituţie, care consacră principiul separării şi
colaborării puterilor în stat, obligă autorităţile ce reprezintă cele
trei puteri să-şi exercite atribuţiile în strictă concordanţă cu
prevederile Constituţiei.
Procedurile privind numirea, promovarea, transferarea, demisia
sau eliberarea din funcţia de judecător, preşedinte şi
vicepreşedinte al instanţei de judecată, într-o societate
democratică, bazată pe principiul separării puterilor, trebuie să
garanteze, pe de o parte, independenţa justiţiei, iar pe de altă
parte, să excludă abuzurile puterii judecătoreşti de prerogativele
sale. Anume pentru aceste considerente procedurile în cauză sînt
organizate şi realizate conform Constituţiei Republicii Moldova,
într-o manieră ce angajează obligatoriu Consiliul Superior al
Magistraturii, ca organ ce exercită autoadministrarea
judecătorească, şi o autoritate reprezentînd altă putere -
Preşedintele Republicii Moldova sau, după caz, Parlamentul.
Numirea în funcţie a Preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie
printr-o procedură la care participă egal două autorităţi
reprezentînd două puteri ale statului este voinţa legiuitorului
constituant de a le determina să-şi coordoneze activitatea pentru
o colaborare eficientă în exercitarea prerogativelor ce le revin.
Destituirea presupune aceeaşi colaborare a autorităţilor, pentru
care scop ele trebuie să respecte procedura prevăzută expres sau
care rezultă implicit din Constituţie.
Curtea Constituţională reţine că, în baza principiilor care
guvernează independenţa justiţiei, în realizarea procedurilor
privind numirea, promovarea, transferarea, demisia sau
eliberarea din funcţia de judecător, preşedinte şi vicepreşedinte
al Curţii Supreme de Justiţie, pentru asigurarea separării şi
colaborării ramurilor puterii de stat, în sensul art.6 din
Constituţie, Consiliul Superior al Magistraturii şi Parlamentul
sînt interdependente.
În calitate de garant al realizării principiului separaţiei puterilor,
statuat în art.6 din Constituţie, Curtea Constituţională, în
conformitate cu alin.(3) art.134 din Constituţie, are obligaţia de
a declara neconstituţională orice abatere de la acest principiu.
Prin urmare, ignorînd Consiliul Superior al Magistraturii în
cazul adoptării Hotărîrii nr.30-XVIII privind destituirea
Preşedintelui instanţei supreme, Parlamentul a încălcat
dispoziţiile art.116 alin.(4) din Constituţie.
 Hotărârea Curții  Statutul judecătorului

Constituționale Curtea Constituțională a declarat drept neconstituţionale
nr.28 din prevederile art.22 alin.(1) lit.b) din Legea nr.544-XIII din 20 iulie
14.12.2010 pentru 1995 “Cu privire la statutul judecătorului” în redacţia Legii
controlul nr.247-XVI din 21 iulie 2006 “Pentru modificarea şi completarea
constituţionalităţii unor acte legislative”. Potrivit sensului normei legale contestate,
prevederilor art.22 colegiul disciplinar decide sancţionarea disciplinară a

63
REPUBLICA MOLDOVA
alin.(1) lit. b) din judecătorului pentru interpretarea sau aplicarea neuniformă a

Legea nr.544-XIII legislaţiei şi în cazul cînd dosarul n-a fost examinat de către
din 20 iulie 1995 instanţa superioară, decizia sa fiind definitivă, iar concluziile pe
"Cu privire la marginea acuzaţiei şi le întemeiază atît pe materialele
controlului efectuat, cît şi pe materialele cauzei, solicitînd
statutul
documente şi materiale suplimentare, precum şi dosarele
judecătorului" în
judiciare la a căror examinare judecătorul a comis încălcări ale
redacţia Legii legii. De aici rezultă că colegiul disciplinar şi, respectiv, Consiliul
nr.247-XVI din 21 Superior al Magistraturii vor da apreciere legalităţii hotărîrii
iulie 2006 "Pentru judecătoreşti, corectitudinii aplicării legislaţiei, prin aceasta
modificarea şi arogîndu-şi atribuţiile organului de înfăptuire a justiţiei. Însă
completarea unor controlul legalităţii şi temeiniciei actului judecătoresc poate fi
acte legislative" exercitat numai de către instanţele de apel şi recurs, în
conformitate cu procedurile jurisdicţionale. Inadmisibilitatea
punerii la îndoială a legalităţii deciziilor judecătoreşti este expres
prevăzută de art.120 din Constituţie. Potrivit art.120 din
Constituţie, este obligatorie respectarea sentinţelor şi a altor
hotărîri definitive ale instanţelor judecătoreşti, precum şi
colaborarea solicitată de acestea în timpul procesului, al
executării sentinţelor şi a altor hotărîri judecătoreşti definitive.
Art.25 alin.(5) din Codul de procedură penală7 prevede că
sentinţele şi hotărîrile judecătoreşti în cauza penală pot fi
verificate numai de către instanţele judecătoreşti respective, iar
art.19 alin.(2) din Codul de procedură civilă8 prevede că
hotărîrea judecătorească emisă în pricina civilă poate fi
controlată şi reexaminată numai de instanţa judecătorească
competentă, în ordinea legală stabilită. Astfel, colegiul disciplinar
şi, respectiv, Consiliul Superior al Magistraturii pot examina orice
decizie privind intentarea procedurii disciplinare în cazurile
prevăzute de art.22 alin.(1) lit.b) din Legea nr.544-XIII doar în
limitele competenţelor ce le revin, fără a interveni în actul
judecătoresc sau a-i diminua autoritatea. Pentru a aprecia
acţiunile judecătorului privind interpretarea sau aplicarea
neuniformă a legislaţiei, trebuie să se ţină cont şi de raportul
rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul
urmărit. Sancţiunea disciplinară va fi aplicată judecătorului doar
în cazul anulării hotărîrii judecătoreşti defectuoase şi constatării
faptului că la examinarea cauzei judecătorul, intenţionat sau din
neglijenţă gravă, a interpretat sau a aplicat neuniform legislaţia.
Principiul securităţii raporturilor juridice impune ca soluţia dată
în mod irevocabil cu privire la un litigiu să nu fie repusă în discuţie.
Astfel, Curtea concluzionează că nici un organ, cu excepţia
instanţelor judecătoreşti, nu este în drept să pună la îndoială
forţa juridică a actului judecătoresc, inclusiv a celui, la adoptarea
căruia a participat judecătorul în privinţa căruia s-a intentat
procedura disciplinară, şi să aprecieze conformitatea deciziilor
judecătoreşti cu practica judiciară.
modificarea și  Consiliul Superior al Magistraturii, se modifică art.27

64
REPUBLICA MOLDOVA
completarea unor
acte legislative

modificarea și  Statutul judecătorului, se modifică art.26,32,32/1, 32/2,
completarea unor 33, III.
acte legislative
modificarea și  Statutul judecătorului, se completează art.20,25,26
completarea unor
acte legislative
modificarea și  Consiliul Superior al Magistraturii, se modifică art.12.
completarea unor
acte legislative
 Hotărârea Curții  Organizarea și administrarea sistemului judecătoresc

Constituționale – Curtea Supremă de Justiție
nr.18 din Se declară neconstituţională Hotărârea Parlamentului nr. 122
04.10.2011 pentru din 5 iulie 2011 privind eliberarea din funcţie a Preşedintelui
controlul Curţii Supreme de Justiţie.
constituţionalităţii „[...] în sens constituţional, vacanţa funcţiei constituie intervalul
de timp în care o funcţie nu este ocupată. [...] În situaţiile în care
Hotărîrii survine vacanţa funcţiei se instituie interimatul funcţiei, care
Parlamentului reprezintă o perioadă de timp în care funcţia vacantă este
nr.122 din 5 iulie exercitată de o altă persoană decât titularul funcţiei. [...]"
2011 privind 41. Curtea reţine că articolul 4 alin. (1) lit.e) din Legea cu privire
eliberarea din la Consiliul Superior al Magistraturii reglementează interimatul
funcţie a funcţiei de preşedinte sau de vicepreşedinte al judecătoriei sau
curţii de apel, prezumând vacanţa acestor funcţii începând cu
Preşedintelui Curţii
expirarea mandatului şi până la suplinirea acestora în modul
Supreme de Justiţie stabilit de lege. Prin urmare, prerogativa de a dispune
exercitarea interimatului aparţine în exclusivitate Consiliului
42. În acelaşi timp, Curtea observă că, deşi în articolul 4 din
Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii nu este
expres menţionată Curtea Supremă de Justiţie, pornind de la
unitatea statutului judecătorilor din toate instanţele judecătoreşti
(articolul 2 din Legea privind statutul judecătorului) şi urmând
raţionamentele exprimate în Hotărârea nr. 7 din 18 martie 2004
precitată, decizia privind asigurarea interimatului funcţiei de
Preşedinte al Curţii Supreme de Justiţie ţine de competenţa
exclusivă a Consiliului Superior al Magistraturii.
43. Curtea reţine că, după expirarea la 29 martie 2011 a
termenului de exercitare a mandatului de Preşedinte al Curţii
Supreme de Justiţie, a intervenit vacanţa funcţiei cu consecinţele
respective - dispunerea de către Consiliul Superior al
Magistraturii a interimatului funcţiei, organizarea şi
desfăşurarea concursului pentru suplinirea postului vacant de

65
REPUBLICA MOLDOVA
preşedinte. Astfel, dl Ion Muruianu nu mai deţinea funcţia de

Preşedinte al Curţii Supreme de Justiţie, ci exercita interimatul
acestei funcţii.
44. Consiliul Superior al Magistraturii a propus, iar Parlamentul
a dispus eliberarea domnului Ion Muruianu din funcţia pentru
care el exercita interimatul, care s-a constituit după 29 martie
2011, odată cu expirarea mandatului regulamentar de preşedinte.
45. Curtea relevă că Parlamentul, adoptând hotărârea
contestată, şi-a arogat competenţele Consiliului Superior al
Magistraturii în domeniul asigurării interimatului funcţiei de
Preşedinte al Curţii Supreme de Justiţie.
46. În lumina celor expuse, Curtea Constituţională consideră că
Parlamentul a încălcat competenţa exclusivă a Consiliului
Superior al Magistraturii - de gestionare a situaţiilor de interimat
al funcţiei de Preşedinte al Curţii Supreme de Justiţie şi că, astfel,
Hotărârea Parlamentului contestată este incompatibilă cu
prevederile art.6 şi art.123 din Constituţie.

Constituționale La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea
Constituţională la 10 octombrie 2011 în temeiul articolelor 135
nr.23 din alin. (1) lit.b) din Constituţie, de un deputat în Parlament, privind
09.11.2011 privind interpretarea articolului 116 alin. (4) din Constituţie, potrivit
interpretarea căruia:
articolului 116 „Preşedintele, vicepreşedinţii şi judecătorii Curţii Supreme de
alin.(4) din Justiţie sînt numiţi în funcţie de Parlament la propunerea
Constituţie Consiliului Superior al Magistraturii."
Autorul sesizării a solicitat Curţii Constituţionale ca, prin
interpretarea articolului 116 alin. (4) din Constituţie, să se
explice:
„a) Care este întinderea competenţei Parlamentului în procesul
de numire a judecătorilor, preşedintelui şi vicepreşedinţilor
Curţii Supreme de Justiţie; hotărârea acestuia are semnificaţia
unui act decizional sau de validare/învestitură?
b) În ce termen urmează Parlamentul să se pronunţe privind
numirea judecătorilor, preşedintelui şi vicepreşedinţilor Curţii
Supreme de Justiţie după prezentarea propunerii respective de
către Consiliul Superior al Magistraturii?"
Curtea subliniază importanţa fundamentală a principiului
separaţiei şi cooperării puterilor ca principiu de organizare a
statului de drept.
Fiind un principiu fundamental al statului de drept, separaţia
puterilor are vocaţia să asigure evitarea concentrării întregii
puteri în mâna unei singure autorităţi (de natură individuală sau
colectivă). El presupune o distribuţie a puterii, pentru a fi
exercitată, unor instanţe diferite şi independente, înzestrate cu
atribute şi prerogative de conducere. În cadrul competenţelor ce
le sunt conferite, fiecare putere (legislativă, executivă şi
judecătorească) deţine şi exercită o serie de atribuţii aflate în
afara oricărei imixtiuni reciproce. Potrivit principiului separaţiei
puterilor, nici una dintre cele trei puteri nu prevalează asupra

66
REPUBLICA MOLDOVA
celeilalte, nu se subordonează una alteia şi nu îşi asumă

prerogative specifice celorlalte.
Cu toate acestea, separaţia puterilor nu este una rigidă, absolută,
deoarece ar conduce la blocaje şi dezechilibre instituţionale. De
aceea, în arhitectura instituţională a statului, principiul
separaţiei puterilor în stat ia forma delimitării unor autorităţi
publice independente (una faţă de cealaltă), cu prerogative
diferite (prin care se realizează activităţi specifice), dar şi a
colaborării dintre puteri dublată de controlul reciproc.
Principiul echilibrului instituţional, cunoscut astăzi sub
denumirea „checks and balances" (în traducere aproximativă din
limba engleză însemnând „sistemul de frâne şi contrabalanţe"),
stă la baza democraţiei şi presupune echilibrul puterilor şi
controlul lor reciproc, astfel încât puterile statale să aibă
aproximativ aceeaşi pondere, adică să fie echilibrate, pentru a se
putea limita reciproc, evitând astfel ca puterea statală să fie
folosită în mod abuziv.
Acest sistem de frâne şi contrabalanţe reprezintă condiţia sine
qua non a democraţiei moderne, împiedicând omnipotenţa
legislativului, pe cea a executivului sau a judiciarului.
În cadrul sistemului de frâne şi contrabalanţe, decurgând din
aplicarea principiului separaţiei puterilor în stat, deosebit de
importantă pentru asigurarea statului de drept este existenţa unei
justiţii independente, în sensul unui sistem de organe ce are
menirea să înfăptuiască activitatea jurisdicţională, distinct de
puterea legiuitoare şi de cea executivă, şi capabil să se sustragă
influenţelor acestora.
Curtea reţine că dispoziţiile constituţionale privind separaţia
puterilor în legislativă, executivă şi judecătorească (art. 6),
privind independenţa, imparţialitatea şi inamovibilitatea
judecătorilor instanţelor judecătoreşti (art.116 alin. (1), privind
stabilirea prin lege organică a organizării instanţelor
judecătoreşti, a competenţei acestora şi a procedurii de judecată
(art. 115 alin.(4)) definesc statutul juridic al judecătorului în
Republica Moldova şi consacră justiţia ca o ramură a puterii în
stat independentă şi imparţială.
În acelaşi sens, dispoziţiile articolelor 114 şi 116 alin. (1) din
Constituţie consacră principiul independenţei judecătorilor, fără
de care nu se poate vorbi de o activitate autentică de înfăptuire
a justiţiei. Realizarea principiului independenţei judecătorului,
pus la baza autonomiei puterii judecătoreşti, se asigură prin
procedura de înfăptuire a justiţiei, precum şi prin modul de
numire, suspendare, demisie şi eliberare din funcţie a
judecătorului.
Curtea reţine că principiile constituirii sistemului judecătoresc şi
autorităţile care participă la acest proces sunt consfinţite de
Constituţie.
Astfel, Curtea Constituțională a explicat că: 1. În sensul
alineatului (4) al articolului 116 din Constituţie, hotărârea
Parlamentului constituie un act decizional indispensabil pentru
accederea candidaţilor propuşi de Consiliul Superior al
Magistraturii la funcţiile de judecător, preşedinte şi

67
REPUBLICA MOLDOVA
vicepreşedinte al Curţii Supreme de Justiţie, actele celor două

autorităţi - Consiliul Superior al Magistraturii şi Parlamentul -
fiind interdependente.
2. Termenul în interiorul căruia Parlamentul urmează să se
pronunţe privind numirea judecătorilor, preşedintelui şi
vicepreşedinţilor Curţii Supreme de Justiţie după prezentarea
propunerii respective de către Consiliul Superior al Magistraturii
este cel fixat prin lege, fiind unul restrictiv, astfel încât
Parlamentul are obligaţia constituţională să-l respecte, iar
încălcarea acestui termen reprezintă o obstrucţionare a
funcţionalităţii puterii judecătoreşti de către puterea legislativă.
3. Eliberarea din funcţie a judecătorilor, preşedintelui şi
vicepreşedinţilor Curţii Supreme de Justiţie, indiferent de motiv,
urmează a fi examinată de Parlament în condiţiile şi în termenele
prevăzute pentru numirea acestora în funcţie.

Constituționale Curtea Constituţională a examinat prevederile care modifică
nr.27 din condiţiile de pensionare a judecătorilor, statuând:
20.12.2011 privind (...) 95. Caracterizînd esenţa puterilor statului, Curtea
menţionează că puterea legislativă este reprezentanţa directă a
controlul poporului, care este titularul suveranităţii naţionale. Din aceste
constituţionalităţii considerente, ea deţine bugetul ţării şi determină regulile de
unor legi de comportament al tuturor persoanelor fizice şi juridice în
modificare a societate. Puterea executivă este formată de cea legislativă, ea
condiţiilor de fiind diriguitorul surselor bugetare acordate de legislativ şi
asigurare cu pensii deţinătorul prerogativelor de gestionare operativă a bunurilor şi
acţiunilor societăţii. Puterea judecătorească însă nu deţine nici
şi alte plăţi sociale una din aceste funcţii majore. Ea rezolvă de drept litigiile apărute
pentru unele în societate ca rezultat al acţiunilor celor două puteri. Din aceste
categorii de considerente, calitatea actului justiţiei, ca act emanat de la
salariaţi puterea judecătorească, este direct proporţională cu nivelul
independenţei puterii judecătoreşti şi cu sprijinul acordat
acesteia atît de puterea legislativă, cît şi de puterea executivă.
96. Curtea reţine că unicul exponent al puterii judecătoreşti este
judecătorul. Statutul constituţional al judecătorului nu constituie
privilegiul lui personal, ci un bun al întregii societăţi, fiind
chemat să asigure protecţia eficientă a drepturilor fiecărui
membru al societăţii. Remuneraţia judecătorului, în care intră
orice mijloc de asigurare materială sau socială, reprezintă una
din componentele de bază ale independenţei lui, fiind o
contrabalanţă la restricţiile, interdicţiile şi responsabilităţile
impuse lor de societate. Numai menţinerea acestui echilibru
permite justiţiabililor de a manifesta încredere în competenţa,
independenţa şi imparţialitatea judecătorilor.
97. Independenţa judecătorilor, ca şi necesitatea asigurării
garanţiilor clare şi previzibile de independenţă a magistraţilor,
constituie una din cerinţele de bază pentru statele membre ale
ONU. Această concluzie rezultă din Rezoluţia Adunării Generale
a ONU nr.40/32 din 29 noiembrie 1985, conform căreia:

68
REPUBLICA MOLDOVA
„[...] avînd în vedere că judecătorii sunt încredinţaţi cu decizia

finală asupra vieţii, libertăţilor, drepturilor, îndatoririlor şi
proprietăţii cetăţenilor,
[...]Mandatul funcţiei judecătorilor, independenţa lor,
securitatea, remunerarea adecvată, condiţiile serviciului,
pensiile şi vîrsta pensionării vor fi asigurate în mod adecvat de
lege".
98. Prevederi corespondente conţin standardele în domeniu,
elaborate sub egida Consiliului Europei, precum Carta
Europeană cu privire la statutul judecătorului, potrivit căreia:
„[...]nivelul remuneraţiei trebuie fixat în aşa fel încît să îi pună
pe magistraţi la adăpost de presiunile care vizează să le
influenţeze sensul deciziilor şi în general comportamentul
jurisdicţional, alterîndu-le astfel independenţa şi imparţialitatea.
[...]cuantumul pensiei judecătorului trebuie să fîe cît de apropiat
posibil de nivelul ultimei sale remunerări.
[...]statele-membre ale Consiliului Europei trebuie să tindă spre
sporirea garanţiilor sociale ale judecătorului şi în nici un caz nu
se admite reducerea garanţiilor sociale deja admise prin lege."
99. Curtea Constituţională, de asemenea, remarcă recenta
Recomandare CM/Rec(2010)12 a Comitetului de Miniştri către
statele membre cu privire la judecători: independenţa, eficienţa
şi responsabilităţile (adoptată la 17 noiembrie 2010, la cea de-a
1098-a întîlnire a delegaţilor miniştri), conform căreia:
„53. Regulile principale ale regimului de remunerare pentru
judecători profesionişti trebuie stabilite prin lege.
54. Remunerarea judecătorilor trebuie să fie pe măsura rolului şi
responsabilităţilor lor şi să aibă un nivel suficient pentru a-i face
imuni la orice presiune menită să influenţeze deciziile. Trebuie să
existe garanţii pentru menţinerea unei remuneraţii rezonabile în
caz de boală, concediu de maternitate sau de paternitate, precum
şi pentru plata unei pensii pentru limită de vîrstă, care ar trebui
să fie raportate în mod rezonabil la nivelul de remunerare a
judecătorilor în exerciţiu. Trebuie introduse dispoziţii legale
specifice care să instituie o măsură de protecţie împotriva unei
reduceri a remuneraţiei care ar viza în mod specific judecătorii.
55. Trebuie evitate sistemele în care remuneraţia de bază a
judecătorilor depinde de performanţă, căci s-ar putea crea
dificultăţi pentru independenţa judecătorilor."
100. În acelaşi sens s-a exprimat şi Comisia de la Veneţia în
raportul său „Privind independenţa sistemului judiciar", adoptat
la 12-13 martie 2010.
101. Curtea menţionează că respectarea principiului echităţii
sociale determină încadrarea judecătorului în standardele
economice şi sociale ale societăţii pentru a fi în armonie cu toţi.
Din aceste considerente, remuneraţia judecătorului trebuie să fie
raportată la anumite niveluri admise în societate.
102. În acelaşi timp, într-o democraţie autentică, atît guvernanţii,
cît şi poporul trebuie să recunoască că judecătorul, care trebuie
să decidă, în ultimă instanţă, asupra vieţii, libertăţii şi drepturilor
omului, pe lîngă un înalt profesionalism şi o reputaţie
ireproşabilă, trebuie să posede o independenţă materială şi un

69
REPUBLICA MOLDOVA
sentiment de siguranţă cu privire la viitorul său. Statul are

obligaţia de a stabili remuneraţia judecătorului astfel, încît
aceasta să compenseze efortul şi responsabilităţile lui şi să fie pe
măsura statutului şi funcţiilor pe care le exercită, iar menţinerea
remuneraţiei este una dintre garanţiile independenţei
judecătorului.
103. Incompatibilităţile şi interdicţiile stabilite pentru judecători
prin Legea fundamentală şi dezvoltate prin legea specială,
precum şi responsabilităţile şi riscurile aferente profesiei, impun
reglementarea dreptului la pensie al judecătorului corespunzător
statutului lor.
104. Apreciind garanţiile materiale şi sociale ale judecătorilor
drept unul din pilonii independenţei lor, Curtea atestă în ultimii
ani în Republica Moldova unele restrîngeri aplicate judecătorilor
fără a fi prevăzute compensaţii echivalente. Măsurile anterioare,
care au diminuat asigurarea materială şi socială a judecătorilor,
precum şi cele contestate, expuse în §21, sunt interpretate de
Curte ca ingerinţe în independenţa judecătorilor.
105. Curtea Constituţională constată că principiul independenţei
judecătorului, consfinţit de art.116 din Constituţie, precum şi de
Legea cu privire la statutul judecătorului, reprezintă o garanţie a
eficienţei justiţiei, iar statutul judecătorului nu trebuie raportat
sau asimilat cu cel al altor autorităţi publice, indiferent de
ierarhia acestora în stat.
106. Curtea reţine că datele statistice, precum şi plasarea
Republicii Moldova pe locul trei în Europa după ritmul creşterii
economice, cu excepţia datelor expuse la §51 supra, nu denotă o
criză economică profundă a statului. Astfel, situaţia existentă nu
a impus adoptarea unor măsuri economice austere de o
anvergură ce ar justifica ingerinţa în veriga de bază a statului de
drept - independenţa judecătorului, independenţa instanţei
judecătoreşti şi independenţa puterii judecătoreşti.
107. Prin logica celor enunţate Curtea conchide că prevederile
contestate ale art. II şi punctele 7 şi 9 ale art. III din Legea nr.56
din 9 iunie 2011 „Pentru modificarea şi completarea unor acte
legislative" în partea referitoare la art.461 al Legii nr.156-XIV
din 14 octombrie 1998 „Privind pensiile de asigurări sociale de
stat" nu corespund dispoziţiilor articolelor 6 şi 116 din
Constituţie.

modificarea și se modifică art.15, 41, 42, 42/1 și anexele nr.1, nr.2,
completarea unor nr.3.
acte legislative  Instanțele judecătorești specializate, se abrogă Legea
nr.970 din 24.07.1996 cu privire la instanțele
judecătorești economice.
 Curtea Supremă de Justiție, se modifică art.4,6,8,12,13
art.6,20,25,28

70
REPUBLICA MOLDOVA

modificarea și se abrogă capitolul 8.
completarea unor
acte legislative
79. Legea nr.153 pentru  Curtea Supremă de Justiție, se modifică

modificarea și art.2,3,4,7,8,9,12,13,14,15,16,17,22,23,24,27 și anexa
completarea unor la lege. Se abrogă art.6, 9/1, 22/1, 23/1 și 25. Legea se
acte legislative completează cu art.9/1.
 Consiliul Superior al Magistraturii, se modifică art.3, 4,
6, 7, 7/1, 8, 8/1, 12, 13, 15, 16, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25,
26, 27, 29. Legea se completează cu art. 7/2, 27/1, 27/2,
27/3.
se modifică art.4, 6/1, 11, 13, 15, 16, 17, 21, 24, 25, 37,
45, 46, 47, 48, 48/1, 54,55. Se abrogă art.12, 18,19, 23,
26,27,28, 36, 38, 39, 44, 49. Capitolul 5 și anexa nr.1 se
abrogă. Legea se completează cu art. 16/1, 23/1, 23/2,
23/3, 56/1 și 56/2.
 Statutul judecătorului, se modifică
art.1,2,3,6,8,9,10,11, 12, 13, 14, 15, 19, 20, 21, 22, 23,
24, 24/1, 25, 26, 26/1, 29,34. Se abrogă art. 21/1. Legea
se completează cu art. 6/1, 6/2, 13/1, 20/1, 20/2.
se completează art.2, 19,20. Articolele 6 și 13 se abrogă.
 Instruirea judiciară specială, se modifică Legea privind
Institutul Național al Justiției nr.152 din 08.06.2006, în
partea ce ține de art. 1,4,7,12, 13, 14, 15, 17, 18, 20, 21.
 Evaluarea judecătorilor se reformează, se abrogă Legea

80. Legea nr.154 privind nr.949-XIII din 19 iulie 1996 cu privire la colegiul de
selecția, evaluarea calificare şi atestarea judecătorilor și se adoptă noua
performanțelor și lege privind selecția, evaluarea performanțelor și
cariera judecătorilor cariera judecătorilor, nr.154 din 05.07.2012, care
stabilește noi reguli privind cariera judecătorilor, în
ceea ce privește selecția și evaluarea lor. Vechiul
colegiul de calificare îşi încetează activitatea şi se
dizolvă de drept. Se creează 2 colegii noi, de selecție și
evaluare a judecătorilor, subordonate Consiliului
 Hotărârea Curții
Constituționale nr.3  Statutul judecătorilor de la instanțele judecătorești
din 09.02.2012 specializate,

71
REPUBLICA MOLDOVA
pentru controlul S-au declarat neconstituţionale prevederile articolelor III-XV din

constituţionalităţii Legea nr.163 din 22 iulie 2011 pentru modificarea şi completarea
unor acte legislative. La 22 iulie 2011, prin Legea nr.163
unor prevederi din Parlamentul a abrogat: - Legea nr.970-XIII din 24 iulie 1996 cu
Legea nr.163 din 22 privire la instanţele judecătoreşti economice şi - Legea nr.836-XIII
iulie 2011 pentru din 17 mai 1996 cu privire la sistemul instanţelor judecătoreşti
modificarea şi militare. Prin Legea nr.163 pentru modificarea şi completarea unor
completarea unor acte legislative s-au operat, în special, următoarele intervenţii
legislative privind sistemul judiciar:
acte legislative -lichidarea Curţii de Apel Economice, a Judecătoriei Economice de
Circumscripţie şi a Judecătoriei Militare;
-modificarea denumirii Colegiului Economic al Curţii Supreme de
Justiţie în "Colegiul Comercial";
-lărgirea competenţei instanţelor judecătoreşti de drept comun,
precum şi a unor organe ale procuraturii, prin lichidarea instanţelor
judecătoreşti specializate;
-modificarea unor prevederi ce reglementează condiţiile şi
garanţiile de transfer, demisie şi eliberare din funcţie a
judecătorilor, preşedinţilor şi vicepreşedinţilor instanţelor
judecătoreşti specializate, activitatea cărora încetează de la data de
12.03.2012;
-modul de examinare a cauzelor în perioada de tranziţie;
modul de transmitere a cauzelor, a altor acte şi bunuri ale
instanţelor judecătoreşti lichidate;
-alte dispoziţii privind modul de aplicare şi intrare în vigoare a legii
menţionate.
Curtea menţionează că sesizarea vizează dreptul Parlamentului de a
interveni în prevederile legale referitoare la organizarea
judecătorească, inclusiv a instanţelor judecătoreşti specializate,
precum şi cele referitoare la transferul, demisia şi eliberarea din
funcţie a judecătorilor din instanţele lichidate, cu condiţia
respectării şi asigurării principiilor constituţionale: al separării şi
colaborării puterilor în stat şi al independenţei puterii judecătoreşti,
în general, şi al judecătorului, în particular. Curtea observă că la
baza statului de drept stă principiul legalităţii, care rezultă din
prevederile art.1 alin.(3) al Constituţiei, prin care se statuează că
Republica Moldova este un stat de drept şi democratic, iar temelia
organizării şi funcţionării mecanismului instituţional de stat îl
constituie principiul separării puterii de stat, fiind prevăzut în mod
expres în art.6 din Legea Supremă. Potrivit art.7, Constituţia
Republicii Moldova este Legea ei Supremă. Nici o lege şi nici un alt
act juridic care contravine prevederilor Constituţiei nu are putere
juridică.
Drept consecinţă, esenţa conceptului de independenţă a
justiţiei decurge din teoria separaţiei puterilor. Justiţia, fiind unul
dintre cei trei piloni fundamentali şi egali ai puterii într-un stat
democratic modern, presupune atît independenţa individuală, cît şi
independenţa instituţională. Termenul "independenţă" defineşte
relaţiile dintre puterea judecătorească şi alte puteri şi autorităţi,
scopul urmărit fiind asigurarea unei independenţe reale. Conţinutul
şi sensul teoriei separării puterilor prezumă un echilibru al puterilor
şi o independenţă relativă a acestora, un sistem de frîne, de balanţe
şi contrabalanţe, care ar influenţa reciproc autorităţile,
nepermiţîndu-le depăşirea limitelor stabilite de Constituţie în
exercitarea atribuţiilor.

72
REPUBLICA MOLDOVA
În acest sens, puterea judecătorească, în sistemul organelor de stat,

ocupă un loc distinct şi deţine o parte de putere, care nu poate fi nici
limitată, nici înlocuită. "În mecanismul statal de apărare a
drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului un factor de
primă importanţă constituie buna funcţionare a autorităţii
judecătoreşti...Însă protecţia judiciară efectivă şi completă se poate
realiza doar în condiţiile unei adevărate independenţe a autorităţii
judecătoreşti, în special a judecătorilor. Acest fapt impune
asigurarea autonomiei şi independenţei puterii judecătoreşti,
reglementarea constituţională a limitelor şi principiilor activităţii
sale"
Cu referire la evoluţia reformei judiciare şi de drept în Republica
Moldova, Curtea menţionează că ea îşi are începutul odată cu
adoptarea Concepţiei reformei judiciare şi de drept, aprobată prin
Hotărîrea Parlamentului nr. 152-XIII din 21 iunie 1994 şi care a
fost materializată în Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29
iulie 1994. Curtea reaminteşte că anume Constituţia a reglementat
problemele-cheie ale reformei judiciare şi de drept, care au fost
invocate în paragrafele anterioare. În dezvoltarea prevederilor
constituţionale, a fost adoptat întregul pachet de acte legislative
care reglementează principiile de organizare şi modul de
funcţionare a sistemului judecătoresc în Republica Moldova.
Conform articolului 115, în temeiul prevederilor art.III alin. (7) din
Dispoziţii finale şi tranzitorii ale Constituţiei, Legii nr.514-XIII din
6 iulie 1995 privind organizarea judecătorească (art.15), prin Legea
cu privire la reorganizarea sistemului instanţelor judecătoreşti
nr.853-XIII din 29.05.1996, au fost efectuate restructurări în
sistemul judecătoresc. Fostele instanţe specializate Arbitrajul de
Stat şi Tribunalul Militar, care au funcţionat în perioada sovietică şi
un timp după declararea suveranităţii Republicii Moldova, au fost
reorganizate, devenind componente ale sistemului judecătoresc
naţional. Arbitrajul a fost reorganizat conform legislaţiei care
reglementează activitatea instanţelor economice, iar Tribunalul
militar a devenit judecătorie militară cu sediul în municipiul
Chişinău.
Astfel, la 27 august 1996 a început să funcţioneze sistemul
reorganizat al instanţelor judecătoreşti constituit din Curtea
Supremă de Justiţie, Curtea de Apel, 5 tribunale (Chişinău, Bălţi,
Bender, Cahul şi Comrat) şi 48 de judecătorii de sector şi
municipale, Judecătoria Economică de Circumscripţie, Judecătoria
Economică a Republicii Moldova şi Judecătoria Militară. Drept
urmare a fost pusă în aplicare Legea nr. 970-XIII din 24 iulie 1996
cu privire la instanţele judecătoreşti economice şi Legea nr. 836 din
17 mai 1996 cu privire la sistemul instanţelor judecătoreşti militare.
În acelaşi timp, Curtea reţine că drept urmare a contradicţiilor
semnalate, avînd în vedere că înfiinţarea instanţelor economice şi,
implicit, a celei militare a fost recunoscută constituţională şi legală
prin jurisprudenţa anterioară a Curţii Constituţionale, pe de o parte,
iar prin Legea nr.163 aceste instanţe au fost lichidate, pe de altă
parte, se impune examinarea motivelor de neconstituţionalitate
invocate de autorii sesizării în aspectul unei eventuale imixtiuni a
puterii legislative în activitatea puterii judecătoreşti şi, astfel, al
desconsiderării principiului constituţional al separării şi colaborării
puterilor în stat, prin eludarea principiului constituţional al
independenţei justiţiei. Or, justiţia reprezintă o verigă vitală a unui

73
REPUBLICA MOLDOVA
stat de drept, din care considerente intervenţiile în organizarea ei

pot fi fundamentate de celelalte puteri numai prin motive
ireproşabile.
Din această perspectivă, analizînd materialele dosarului, Curtea
Constituţională atestă o lipsă de consecutivitate atît în acţiunile
executivului, care a iniţiat proiectul de lege contestat şi l-a prezentat
legislativului, cît şi în acţiunile Parlamentului, care a adoptat legea
contestată.
Astfel, conform Notei informative la proiectul de lege, lichidarea
judecătoriilor specializate se impune „din considerentul că
judecătoriile specializate şi-au demonstrat în timp ineficienţa şi lipsa
unei justificări logice", precum şi ca o măsură de „luptă cu
judecătorii corupţi".
Conform materialelor Comisiei juridice, pentru numiri şi imunităţi a
Parlamentului, un lider parlamentar a argumentat necesitatea
adoptării Legii nr.163 astfel: „să fie prevăzut un punct, în care să
treacă prin zece site judecătorii reangajaţi în alte funcţii. Astfel,
dacă noi trecem din acest scaun în alt scaun, o să continue ceea ce
a fost şi la această instanţă economică. Nu instanţa este vinovată, ci
acei care au lucrat în această instanţă, şi noi trebuie să luptăm cu
oamenii care sînt corupţi, nu cu instituţiile”.
În cadrul dezbaterilor publice în Parlament pe marginea proiectului
în cauză s-a invocat că lichidarea instanţelor specializate constituie
o prioritate a Programului de guvernare, motivul la fel fiind „gradul
extrem de înalt al corupţiei în aceste instanţe"(a se vedea
stenograma şedinţei Parlamentului din 22.07.2011).
Curtea menţionează că argumentul privind ineficienţa instanţelor
specializate nu se bazează pe studii complexe, care să conţină
concluzii concrete şi convingătoare, realizate cu concursul
organului de autoadministrare judecătorească şi organului suprem
al puterii judecătoreşti. Nici în şedinţa publică a Curţii
reprezentanţii Parlamentului şi Guvernului nu au adus argumente
care să dovedească ineficienţa instanţelor specializate.
Reprezentanţii autorităţilor publice nu au argumentat nici lipsa unei
justificări logice. Nu au fost aduse nici argumente privind
necesitatea lichidării Judecătoriei Militare.
În opinia expusă la 27 noiembrie 2009, Curtea Supremă de Justiţie,
argumentînd, în baza datelor statistice, activitatea eficientă a
instanţelor economice, a invocat lipsa de conlucrare a executivului,
autorul proiectului, cu organele autorităţii judecătoreşti în cadrul
elaborării legii.
Analizînd argumentele care au servit drept temei pentru adoptarea
legii contestate, Curtea menţionează că lupta cu corupţia este o
obligaţie a statului şi este pusă în sarcina organelor abilitate cu
astfel de competenţe. În diferite perioade gradul de percepere a
corupţiei este diferit. Corupţia a afectat nu doar sistemul
judecătoresc, însă aceasta nu poate determina lichidarea unor
structuri statale, în cazul dat a unor verigi întregi din lanţul
instanţelor specializate ale puterii judecătoreşti.
Or, lichidarea instanţelor judecătoreşti economice (adiţional a
Judecătoriei Militare) şi transferarea judecătorilor în alte instanţe
judecătoreşti nu sînt de natură să asigure eficienţa necesară în
rezolvarea problemei prevenirii şi combaterii corupţiei în stat.
Dimpotrivă, aceste acţiuni demonstrează incapacitatea statului de a
anihila acest viciu social prin metode adecvate.

74
REPUBLICA MOLDOVA
În acelaşi timp, Curtea reiterează că sînt inadmisibile orice

declaraţii publice (sau făcute în alt mod) prin care se aduc acuzaţii
grave la adresa unor persoane concrete, care nu sînt probate în
cadrul unor proceduri strict reglementate de lege şi care astfel
încalcă în mod flagrant principiul constituţional al prezumţiei
nevinovăţiei, consacrat de art.21 din Constituţie (HCC nr.5 din
17.03.2009, HCC nr.26 din 23.11.2010).
Declaraţiile de acest gen suscită o percepţie denaturată a activităţii
judecătorilor vizaţi, precum şi a activităţii întregului corp
judecătoresc, fapt inacceptabil într-o societate democratică, mai
ales cînd aceste declaraţii, lipsite de suport factologic, emană de la
puterile statului. Aceste declaraţii ar putea genera îndoieli
nejustificate cu privire la hotărîrile pronunţate de instanţele
judecătoreşti lichidate.
Dintr-o altă perspectivă, aceste acţiuni pot fi apreciate drept
presiuni ale puterilor legislativă şi executivă asupra puterii
judecătoreşti şi, nemijlocit, asupra judecătorilor, ceea ce constituie
o încălcare a independenţei sistemului judecătoresc, în general, şi a
judecătorilor, în particular. Totodată, ele pot genera neîncrederea
generală a justiţiabililor în justiţia Republicii Moldova, prin care
fapt se îngrădeşte accesul liber al persoanelor la justiţie, consacrat
de art.20 din Constituţie.
Curtea observă totodată lipsa de coerenţă în acţiunile Guvernului şi
Parlamentului, care poate fi dedusă şi din conţinutul Legii nr.163.
După cum a observat în avizul său Consiliul Superior al
Magistraturii, Legea nr.163, pe de o parte, lichidează instanţele
specializate, iar pe de altă parte, prin p.(1) art.III legiferează
instituirea instanţelor specializate, care vor fi parte a sistemului
judecătoresc. Astfel, legea contestată expune articolul 15 alineatul
(2) din Legea nr.514-XIII din 6 iulie 1995 privind organizarea
judecătorească în următoarea redacţie:
"(2) Pentru anumite categorii de cauze pot funcţiona instanţe
specializate. În cadrul instanţelor judecătoreşti pot funcţiona
colegii/complete de judecată specializate."
Un alt argument ce denotă lipsa de coerenţă a autorităţilor publice
cu referire la instanţele economice şi oportunitatea acestora pentru
sistemul judiciar constituie păstrarea, prin art.VI din Legea nr.163,
a Colegiului Economic al Curţii Supreme de Justiţie, abilitat cu
examinarea recursurilor în cauzele economice, schimbîndu-i doar
denumirea în "Colegiul Comercial".
Analizînd argumentele invocate de către autorităţile publice pentru
justificarea intervenţiilor în structura sistemului judecătoresc în
scopul promovării proiectului Legii nr.163, Curtea a constatat lipsa
de consecutivitate în acest proces, discrepanţa, tendenţiozitatea,
neargumentarea juridică, ştiinţifică, statistică, practică etc. a
propunerilor. Modificările operate nu se înscriu în bazele
conceptuale ale reformei judiciare şi de drept în Republica Moldova,
care pe parcursul anilor s-a dovedit a fi una coerentă, echilibrată,
argumentată prin analize şi investigaţii multilaterale, optimizarea
sistemului judecătoresc fiind în cîmpul constituţional şi legal.
Curtea consideră inacceptabilă modificarea structurii actuale a
sistemului judecătoresc pe motive discrepante şi tendenţioase.
Instanţele specializate au fost constituite în conformitate cu
prevederile constituţionale şi legale şi prin jurisprudenţa anterioară
a Curţii Constituţionale au fost recunoscute constituţionale. În

75
REPUBLICA MOLDOVA
opinia Curţii, această măsură nu este în concordanţă cu principiile

statului de drept, puterea legislativă a desconsiderat principiul
separării şi colaborării puterilor în stat, enunţat în articolul 6 din
Constituţie, şi, drept consecinţă, principiul constituţional al
independenţei justiţiei.
În context, Curtea menţionează de asemenea că, potrivit
jurisprudenţei statuate, principiul securităţii juridice nu se referă la
protecţia bunurilor sau a persoanelor conform unei concepţii
tradiţionale asupra securităţii, ci se referă la protecţia drepturilor
fundamentale prin stabilitate legislativă, implicit instituţională.
Este ştiut că principiul securităţii juridice îşi are originea în dreptul
german, care a consacrat protecţia cetăţenilor împotriva efectelor
secundare ale legii, în special a incoerenţelor legislative care pot
decurge din schimbări repetate ale acesteia, în acest sens Consiliul
Constituţional din Franţa a arătat că securitatea juridică are ca
elemente accesibilitatea şi caracterul inteligibil al legii (Francois
Luchaire - Cahiers du Conseil Constitutionnel nr.11). Curtea de
Justiţie a Uniunii Europene a preluat acelaşi sens al conceptului de
securitate juridică în Cauza Bosch soluţionată prin Decizia din 6
aprilie 1962. În acelaşi sens s-a pronunţat şi Curtea Europeană a
Drepturilor Omului prin hotărîrile din 26 aprilie 1979 şi 22
septembrie 1994 în cauzele Sunday Times împotriva Marii Britanii
şi Hentrich împotriva Franţei.
Cele invocate pot fi raportate direct la prezenta cauză, precum şi la
sistemul judecătoresc în ansamblu, care a fost optimizat prin
reorganizare şi care din anul 2003 activează într-un nou cadru
legislativ ajustat la standardele europene. S-a dovedit că
reorganizarea în principiu nu a sporit numărul de judecători, pe cînd
volumul de lucru a crescut considerabil. Transmiterea unor noi
categorii de cauze amplifică încărcătura judecătorului, fapt ce nu
contribuie la eficientizarea actului de justiţie. Or, instabilitatea
legislativă şi instituţională, care se atestă ca urmare a modificărilor
operate prin Legea nr.163, va duce inevitabil la încălcarea dreptului
justiţiabililor la un proces echitabil.
Avînd în vedere cele constatate, precum şi concluziile expuse la
paragrafele anterioare din prezenta hotărîre, Curtea atestă că
prevederile art.III-XV din Legea nr.163 pentru modificarea şi
completarea unor acte legislative au fost propuse de Guvern şi
adoptate de Parlament cu grave încălcări ale principiului separaţiei
şi colaborării puterilor şi principiului independenţei justiţiei.
De asemenea, Curtea Constituţională constată că atît Parlamentul,
cît şi puterea executivă au la dispoziţie o gamă largă de măsuri
legale şi autorităţi competente pentru a depista şi contracara
eventualele acte de corupţie, a trage la răspundere judecătorii
corupţi. Curtea consideră drept disproporţionată lichidarea
instanţelor specializate, întrucît pentru aceasta nu au existat motive
instituţionale temeinice. Ingerinţele atestate nu pot fi justificate într-
o societate democratică. Din aceste considerente prevederile art.III-
XV din Legea nr.163 pentru modificarea şi completarea unor acte
legislative sînt contrare principiilor statului de drept.
2013 81. Legea nr.280 pentru  Consiliul Superior al Magistraturii, se modifică art.3
modificarea

76
REPUBLICA MOLDOVA
articolului 3 din
Legea cu privire la
Magistraturii

modificarea și art.6,8,9,15.
completarea unor  Consiliul Superior al Magistraturii, se completează cu
acte legislative art.22/1.
 Hotărârea Curții  Răspunderea (vinovăția) judecătorului

Constituționale La originea cauzei se află sesizarea avocatului parlamentar,
nr.29 din depusă la Curtea Constituţională în data de 21 martie 2013,
23.09.2013 pentru privind controlul constituţionalităţii articolelor 4 şi 5 din
controlul Hotărârea Parlamentului nr. 3 din 15 februarie 2013 cu privire
la raportul Comisiei de anchetă pentru elucidarea modului de
constituţionalităţii administrare de către organele abilitate a incidentului din 23
Hotărârii decembrie 2012, care a avut loc în Rezervaţia naturală „Pădurea
Parlamentului nr.3 Domnească". În prezenta hotărâre, Curtea Constituțională a
din 15 februarie statuat:
2013 referitoare la ”Articolul 21 din Constituţie garantează persoanei acuzate de un
comisia de anchetă delict excluderea oricărei aparențe de culpabilitate a acesteia
până când vinovăţia sa nu va fi dovedită în mod legal, în cursul
în cazul"Pădurea unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate
Domnească" garanţiile necesare apărării sale. Prin urmare, principiul
(competenţa prezumţiei nevinovăţiei este aplicabil doar în cadrul proceselor
comisiilor judiciare în prezenţa unei acuzaţii în materie penală.
parlamentare de Curtea Europeană a menţionat frecvent în jurisprudenţa sa
anchetă) că prezumţia de nevinovăţie, garantată de articolul 6 § 2 al
Convenţiei, este unul dintre elementele unui proces echitabil
prevăzut de articolul 6 § 1. Aceasta ar fi încălcată dacă o
declaraţie a unui funcţionar public cu privire la o persoană
acuzată de o infracţiune ar reflecta opinia că ea este vinovată
înainte ca acest lucru să fie legal stabilit. Este suficientă, chiar şi
în lipsa unei constatări formale, existenţa unui context care să
sugereze că funcţionarul consideră persoana acuzată vinovată.
În această privinţă, Curtea subliniază importanţa alegerii
cuvintelor de către funcţionarii publici în declaraţiile lor înainte
ca o persoană să fie judecată şi găsită vinovată de comiterea
unei infracţiuni (cauza Popovici v. Moldova, Hotărârea din 27
noiembrie 2007).
Curtea Constituţională constată că principiul prezumţiei
nevinovăţiei este afectat atunci când prin actele emise de alte
autorităţi, decât instanţele de judecată, se pronunță asupra
vinovăţiei persoanei.
Curtea reține că, potrivit art. 36 din Regulamentul Parlamentului,
comisiile de anchetă pot cita ca martor orice persoană care
dispune de informaţii despre vreo faptă sau împrejurare de
natură să servească la cercetarea cauzei.

77
REPUBLICA MOLDOVA
Curtea reţine că, reieșind din art. 36 alin. (1) - (2) din
Regulamentul Parlamentului, este inadmisibil a cita persoane
bănuite sau învinuite în dosarele penale şi a le audia în cadrul
comisiei de anchetă referitor la circumstanţele ce stau la baza
acuzaţiei penale. În caz contrar, există pericolul afectării
dreptului la tăcere, protejat de articolul 6 din Convenţia
Europeană, şi, implicit, al prezumţiei nevinovăţiei, prevăzute la
articolul 21 din Constituţie.
Curtea subliniază că, în contextul celor menționate supra,
comisiile parlamentare de anchetă au scopul de a constata
existenţa sau inexistenţa faptelor, însă fără a stabili (cu
certitudine) răspunderea contravenţională, materială,
disciplinară sau penală a vreunei persoane.
Deci, comisiile parlamentare de anchetă nu au abilitarea
constituţională sau regulamentară de a se pronunţa asupra
vinovăţiei sau nevinovăţiei unei persoane. Concluziile comisiilor
de anchetă nu pot conţine formulări din care să se poată eventual
deduce vinovăţia persoanei.
Curtea reține că calificarea ilegală de către comisiile de anchetă
a acțiunilor unor persoane duce la substituirea instanțelor
judecătorești și la neglijarea principiului prezumției nevinovăției.
În acelaşi timp, Curtea subliniază că sunt inadmisibile orice
declaraţii publice (sau făcute în alt mod) prin care se aduc unor
persoane concrete acuzaţii grave, care nu sunt probate în cadrul
unor proceduri strict reglementate de lege.
Potrivit jurisprudenței anterioare, Curtea reiterează că
declaraţiile de acest gen suscită o percepţie denaturată a
activităţii judecătorilor vizaţi, precum şi a activităţii întregului
corp judecătoresc, fapt inacceptabil într-o societate democratică,
mai ales când aceste declaraţii, lipsite de suport factologic,
emană de la puterile statului. Aceste declaraţii ar putea genera
îndoieli nejustificate cu privire la hotărârile pronunţate de
instanţele judecătoreşti şi deciziile procurorilor (HCC nr. 3 din 9
februarie 2012, §60).
Curtea, de asemenea, constată că rapoartele comisiilor de
anchetă nu pot servi ca informaţie pertinentă pentru dosarele
penale. Comisiile de anchetă nu pot da indicaţii privind
necesitatea efectuării unor acţiuni procesuale, aceasta fiind o
atribuţie procesuală a procurorului.
Prin urmare, Curtea conchide că alineatele (1) și (2) ale
articolului 36 din Regulamentul Parlamentului, adoptat prin
Legea nr. 797-XIII din 2 aprilie 1996, nu contravin articolului 21
din Constituție, în măsura în care comisiile parlamentare de
anchetă nu se pronunţă asupra vinovăţiei sau nevinovăţiei unei
persoane.
În același timp, Curtea reiterează că, prin prisma art. 36 alin. (4)
din Regulamentul Parlamentului, comisiile de anchetă nu pot
examina aspecte materiale sau procedurale ce sunt obiect de
cercetare în dosarele penale. În context, Curtea observă și o
contradicție între prevederile cuprinse la art. 36 alin. (1) - (2) din
Regulamentul Parlamentului în corelaţie cu prevederile alin. (4),
fapt pentru care emite o adresă către Parlament.

78
REPUBLICA MOLDOVA
Curtea Constituțională a hotărât:

1.Se respinge sesizarea avocatului parlamentar privind controlul
constituţionalităţii articolelor 4 şi 5 din Hotărârea Parlamentului
nr. 3 din 15 februarie 2013 cu privire la raportul Comisiei de
anchetă pentru elucidarea modului de administrare de către
organele abilitate a incidentului din 23 decembrie 2012, care a
avut loc în Rezervaţia naturală „Pădurea Domnească", şi a unor
prevederi din Raportul Comisiei de anchetă, aprobat prin
Hotărârea menţionată.
2. Se recunosc constituţionale alineatele (1) și (2) ale articolului
36 din Regulamentul Parlamentului, adoptat prin Legea nr. 797-
XIII din 2 aprilie 1996, în măsura în care nu se aplică
exponenților autorității judecătorești, precum şi în măsura în
care comisiile parlamentare de anchetă nu se pronunţă asupra
vinovăţiei sau nevinovăţiei unei persoane.
3. Se recunosc constituţionale articolele 4 şi 5 din Hotărârea
Parlamentului nr. 3 din 15 februarie 2013 cu privire la raportul
Comisiei de anchetă pentru elucidarea modului de administrare
de către organele abilitate a incidentului din 23 decembrie 2012,
care a avut loc în Rezervaţia naturală „Pădurea Domnească", în
măsura în care dispoziţiile de natură procesual-penală și
disciplinară nu vor fi obligatorii pentru Procuratura Generală,
Consiliul Superior al Magistraturii și Consiliul Superior al
Procurorilor.
 Hotărârea Curții  Statutul judecătorului – imunitatea judecătorului în

Constituționale cazuri de corupție și trafic de influență
Prevederile contestate vizează excluderea necesităţii obţinerii
nr.22 din
consimţământului Consiliului Superior al Magistraturii pentru
05.09.2013 pentru pornirea urmăririi penale împotriva judecătorului şi pentru
controlul reţinerea, aducerea silită, arestarea şi percheziţionarea acestuia în
constituţionalităţii cazul săvârşirii infracţiunilor specificate la articolele 324 (corupere
unor prevederi pasivă) şi 326 (traficul de influenţă) din Codul penal, precum şi
pentru sancţionarea contravențională a judecătorului.
referitoare la Curtea a statutat că În mecanismul statal de apărare a drepturilor şi
imunitatea libertăţilor fundamentale ale omului un factor de primă importanţă
judecătorului îl constituie buna funcţionare a autorităţilor judecătoreşti. Protecţia
judiciară efectivă şi completă se poate realiza doar în condiţiile
unei adevărate independenţe a autorităţii judecătoreşti, în special
a judecătorului - exponent al puterii judecătoreşti. Acest fapt
impune asigurarea autonomiei şi independenţei puterii
judecătoreşti, reglementarea constituţională a limitelor şi
principiilor activităţii sale.
Principiul legalităţii, care stă la baza justiţiei, prezumă caracterul
legal al instanţei judecătoreşti prin asigurarea independenţei,
imparţialităţii judecătorilor şi supunerii lor numai legii. Acest
principiu decurge şi din prevederile actelor internaţionale la care
Republica Moldova este parte, cum ar fi: Declaraţia Universală a
Drepturilor Omului, care proclamă că orice persoană are dreptul la
un proces echitabil şi public în faţa unui tribunal independent şi
imparţial pentru a hotărî asupra drepturilor şi obligaţiilor sale (art.
10); Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a

79
REPUBLICA MOLDOVA
libertăţilor fundamentale, potrivit căreia persoana are dreptul la

judecarea în mod echitabil a cauzei sale, de către o instanţă
independentă şi imparţială, instituită de lege (art.6, §1), şi Pactul
internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, care statuează
că orice persoană are dreptul la un proces echitabil şi public în faţa
unei instanţe competente, independente şi imparţiale stabilite prin
lege (art. 14).
Astfel, independenţa justiţiei este o condiţie obligatorie pentru
existenţa statului de drept şi o garanţie fundamentală a unui proces
echitabil. Această independenţă urmează a fi asigurată de către
stat.
Dispoziţiile art. 114 şi art. 116 alin. (1) din Constituţie şi art. 17 din
Legea cu privire la statutul judecătorului instituie principiul
independenţei judecătorilor, fără de care este imposibilă o
activitate autentică de înfăptuire a justiţiei. Realizarea principiului
independenţei judecătorului, pus la baza autonomiei autorităţii
judecătoreşti, se asigură prin procedura de înfăptuire a justiţiei,
modul de numire, suspendare, demisie şi eliberare din funcţie a
judecătorului, prin declararea inviolabilităţii judecătorului.
Curtea reiterează că independenţa judecătorului este un element
esenţial al statutului juridic şi condiţia principală a autonomiei
autorităţii judecătoreşti. Corelaţia dintre principiul independenţei
justiţiei şi principiul independenţei judecătorului determină, de fapt,
caracterul echitabil şi democratic al exercitării justiţiei într-un stat
de drept (Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 35 din 1 iulie 1997).
Curtea menţionează că judecătorii trebuie să beneficieze de libertate
neîngrădită pentru a soluţiona cauzele în mod imparţial, potrivit
convingerilor lor şi propriului mod de interpretare a faptelor,
precum şi în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
Independenţa puterii judecătoreşti are atât o componentă obiectivă
- caracteristică indispensabilă a puterii judecătoreşti, cât şi o
componentă subiectivă, care priveşte dreptul persoanei de a i se
stabili drepturile şi libertăţile de către un judecător independent.
Fără judecători independenţi, nu se poate vorbi despre o veritabilă
garantare a drepturilor şi libertăţilor. În consecinţă, independenţa
justiţiei nu este un scop în sine, nu este un privilegiu personal al
judecătorului, ci este o garanţie împotriva presiunilor exterioare la
luarea deciziilor, fiind justificată de necesitatea de a permite
judecătorilor să-şi îndeplinească rolul lor de gardieni ai drepturilor
şi libertăţilor omului.
Principiul independenţei judecătorilor presupune că judecătorii
trebuie să ia decizii în deplină libertate şi să acţioneze fără restricţii
şi fără a fi obiectul unor influenţe, presiuni, ameninţări sau
intervenţii nelegale, directe sau indirecte, indiferent din partea cărei
persoane vin şi sub ce motiv. Judecătorul, în calitate de deţinător al
autorităţii judecătoreşti, trebuie să-şi poată exercita funcţia sa în
deplină independenţă, în raport cu toate constrângerile, forţele de
natură socială, economică şi politică şi chiar în raport cu alţi
judecători şi în raport cu administraţia judecătorească.
Prin urmare, independenţa judecătorului constituie un factor
determinant în realizarea accesului liber la justiţie - drept
fundamental garantat de articolul 20 din Constituţie.
Din enunţurile expuse supra rezultă cu certitudine că esenţa
independenţei judecătorului rezidă în autonomia acestuia la
adoptarea deciziilor judecătoreşti. Aceasta presupune că

80
REPUBLICA MOLDOVA
judecătorul urmează să fie ocrotit şi să-i fie garantat că la judecarea

cauzelor, atribuţie conferită de Constituţie, el nu va fi supus
persecuţiilor şi nu va putea fi antrenată urmărirea penală pentru
modul de interpretare a legii, apreciere a faptelor sau evaluarea
probelor, cu excepţia „cazurilor de rea-credinţă".
Potrivit practicii internaţionale, imunitatea, de regulă, se acordă
judecătorilor pentru asigurarea exercitării atribuţiilor de serviciu.
Totodată, Curtea reţine că independenţa judecătorului nu exclude
angajarea responsabilităţii acestuia, ea fiind realizată sub rezerva
unei prudenţe determinate de necesitatea garantării libertăţii
depline a judecătorului contra tuturor presiunilor induse.
Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei a elucidat două
principii fundamentale în Recomandarea CM/Rec (2010)12: „Nu
poate fi antrenată răspunderea penală a unui judecător pentru
modul de interpretare a legii, apreciere a faptelor sau evaluare a
probelor, cu excepţia cazurilor de rea-credinţă" (parag. 68). „Atunci
când nu exercită funcţii judiciare, judecătorii sunt responsabili civil,
penal sau administrativ ca şi orice alt cetăţean" (parag.71).
Referitor la statul de drept şi lupta cu corupţia Curtea
Constituţională a subliniat în Hotărârea nr. 4 din 22 aprilie 2013:
„ [...] corupţia subminează democraţia şi statul de drept, conduce la
încălcarea drepturilor omului, subminează economia şi erodează
calitatea vieţii. Prin urmare, lupta împotriva corupţiei este parte
integrantă a asigurării respectării statului de drept.
[...] lupta împotriva corupţiei a fost declarat obiectiv naţional prin
diverse angajamente internaţionale şi documente naţionale, precum
Strategia naţională anticorupţie pe anii 2011-2015 (aprobată prin
Hotărârea Parlamentului nr. 154/2011) şi Planul de acţiuni pentru
anii 2012-2013 pentru implementarea acesteia (aprobat prin
Hotărârea Parlamentului nr. 12/2012), Strategia de reformă a
sectorului justiţiei pentru anii 2011-2016 (aprobată prin Legea nr.
231/2011) şi Planul de acţiuni pentru implementarea acesteia
(aprobat prin Hotărârea Parlamentului nr. 6/2012), Legea nr.
90/2008 privind prevenirea şi combaterea corupţiei, Strategia de
consolidare instituţională a Centrului Naţional Anticorupţie
(aprobată prin Hotărârea Parlamentului nr. 232/2012).
În strategia naţională anticorupţie, legiuitorul a prevăzut
reevaluarea instituţiei imunităţii judecătorului pentru a permite
investigarea şi urmărirea penală a infracţiunilor de corupţie şi a
celor conexe.
Inter alia, Convenția ONU împotriva corupției stabilește în art. 30
alin. 3 că fiecare stat-parte se străduieşte să facă astfel, încât orice
putere judiciară discreţionară conferită de dreptul său intern şi
aferentă urmăririlor judiciare pornite împotriva persoanelor pentru
infracţiunile prevăzute de prezenta convenţie să fie exercitată în
scopul optimizării eficacităţii măsurilor de investigaţie şi reprimare
a acestor infracţiuni, ţinând seama de necesitatea de a exercita un
efect de descurajare în ceea ce priveşte săvârşirea lor.
Curtea reţine că imunitatea nu trebuie să obstrucţioneze principalele
funcţii şi atribuţii ale justiţiei şi nici să împiedice funcţionarea
principiilor democratice într-un stat de drept.
În același timp, Curtea constată că acordarea dreptului de a porni
urmărirea penală împotriva judecătorului exclusiv Procurorului
General reduce influenţa exponenților altor autorități asupra
judecătorului. De altfel, având în vedere că Procurorul General este

81
REPUBLICA MOLDOVA
membru al Consiliului Superior al Magistraturii, nu poate fi

considerat că Consiliul Superior al Magistraturii este exclus în
totalitate de la procedura de sancționare a judecătorului.
Curtea observă că în art. 11 al Convenției ONU împotriva corupției
se menționează că, ţinând seama de independenţa magistraţilor şi
de rolul lor fundamental în lupta împotriva corupţiei, fiecare stat-
parte ia, conform principiilor fundamentale ale sistemului său
juridic, măsuri pentru a consolida integritatea lor şi pentru a preveni
posibilităţile de a-i corupe, fără a le prejudicia independenţa. Aceste
măsuri pot cuprinde reguli privind comportamentul lor. Măsuri în
acelaşi sens, ca şi cele luate în aplicarea paragrafului 1 al
prezentului articol, pot fi instituite şi aplicate în cadrul serviciilor de
urmărire în statele-părţi în care acestea formează un corp distinct,
dar care se bucură de o independenţă asemănătoare celei a
judecătorilor.
Curtea reţine că imunitatea judecătorului nu este o garanţie
absolută, iar legiuitorul, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de art.
72 alin. (3) lit. e) din Constituţie, adoptă legi privind organizarea şi
funcţionarea instanţelor judecătoreşti.
Din cele menționate supra, nu pot fi reţinute nici argumentele
autorului sesizării că dispoziţiile art. 19 alin. (4) din Legea cu privire
la statutul judecătorului aduc atingere independenţei judecătorului
prevăzute la art. 116 alin. (1) din Constituţie. Este sarcina
legiuitorului de a stabili, prin lege, garanţiile de independenţă a
judecătorilor, inclusiv a celor ce asigură inviolabilitatea lor, având
ca scop realizarea echilibrului necesar între independenţa şi
responsabilitatea judecătorilor şi asigurarea încrederii societăţii în
justiţie.
Curtea conchide că principiul constituţional al independenţei
judecătorilor implică principiul responsabilităţii. Independenţa
judecătorului nu constituie şi nu poate fi interpretată ca o putere
discreţionară a acestuia sau o piedică în calea angajării răspunderii
sale penale, contravenţionale sau disciplinare în condiţiile legii.
De asemenea, Curtea constată că învestirea Procurorului General
cu atribuția de a porni urmărirea penală în privința unui judecător
fără acordul prealabil al Consiliului Superior al Magistraturii este
justificată de particularitățile investigării cazurilor de corupție, care
solicită operativitate și confidențialitate în efectuarea acțiunilor
procesuale.
Articolul 19 alin. (6) din Legea cu privire la statutul judecătorului,
în redacţia precedentă, prevedea:
„Judecătorul poate fi supus sancţiunilor administrative numai de
către instanţa de judecată, cu acordul Consiliului Superior al
Magistraturii. Judecătorul reţinut în cazul în care este bănuit că a
săvârşit o contravenţie administrativă urmează a fi eliberat imediat
după identificare."
Este incontestabil faptul că judecătorii sunt responsabili de
săvârşirea faptelor contravenţionale, însă excluderea prevederii
privind aplicarea sancţiunilor contravenționale faţă de
judecători numai de către instanţa de judecată cu acordul
Consiliului Superior al Magistraturii diminuează independenţa
acestora.
Curtea reţine că odată cu excluderea prevederilor privind aplicarea
sancţiunilor contravenționale numai de către instanţa de judecată,
cauza contravenţională în privinţa judecătorului va fi soluţionată de

82
REPUBLICA MOLDOVA
către agentul constatator, funcţionarul din autorităţile publice

indicate la articolele 400-4232 din Codul contravenţional,
împuternicit cu atribuţii de constatare a contravenţiei şi/sau de
sancţionare (art. 385 al Codului contravenţional).
Astfel, Curtea menţionează că o parte din agenţii constatatori,
potrivit Codului contravențional, pot aplica sancţiuni
contravenţionale judecătorului, fără remiterea materialelor
instanţei de judecată.
Totodată, potrivit art.395 al Codului contravențional, instanța de
judecată este competentă să examineze contestațiile împotriva
hotărârilor autorităților competente să soluționeze cauzele
contravenționale și ale procurorului. În această situație agentul
constatator, al cărui act se contestă, devine parte în proces.
Prin urmare, o potențială parte în procesul judiciar dispune de
competența de a sancționa un judecător. O asemenea abordare este
susceptibilă să pună în pericol independența judecătorului.
De asemenea, Curtea consideră că excluderea din lege a prevederii,
potrivit căreia „judecătorul reţinut în cazul în care este bănuit că a
săvârşit o contravenţie administrativă urmează a fi eliberat imediat
după identificare", poate servi drept temei pentru reţinerea abuzivă
a judecătorului, fapt ce reprezintă un pericol pentru autoritatea şi
reputaţia sa.
Curtea menţionează, inter alia, că potrivit articolului 57 alin. (6) din
Legea cu privire la procuratură: „în cazul în care este bănuit că a
săvârşit o contravenţie [...], procurorul reţinut urmează a fi eliberat
imediat după identificare [...]".
Totodată, din nota informativă la proiectul de Lege nr. 153/2012
pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, precum şi
din explicaţiile oferite în şedinţa publică a Curții nu rezultă clar
raţiunea ce a stat la baza excluderii prevederilor privind
inviolabilitatea judecătorului în cauzele contravenţionale şi
conexiunea acestei modificări cu obiectivele luptei cu corupţia.
În același timp, Curtea reţine că concursul Consiliului Superior al
Magistraturii la sancţionarea contravenţională a judecătorilor ar
putea genera şi răspunderea disciplinară a acestora, fapt ce va
contribui la realizarea principiului responsabilizării judecătorului.
Curtea concluzionează că excluderea prevederilor din Legea cu
privire la statutul judecătorului, potrivit cărora judecătorul putea fi
supus sancţiunilor administrative numai de către instanţa de
judecată, cu acordul Consiliului Superior al Magistraturii, iar în
cazul reţinerii în calitate de bănuit că a săvârşit o contravenţie
administrativă urma a fi eliberat imediat după identificare, poate
genera anumite abuzuri și condiționa premise pentru diminuarea
independenţei judecătorului şi încălcarea principiului accesului
liber la justiție, garantat de articolul 20 din Constituţie, implicit a
dreptului justițiabilului la examinarea cauzei sale de către o instanță
independentă și imparțială, fără a fi supusă unor influențe din
exterior.
1.Se respinge sesizarea Curţii Supreme de Justiţie în partea ce ține
de excluderea acordului Consiliului Superior al Magistraturii pentru
pornirea urmăririi penale în privința judecătorului în cazul
săvârşirii infracţiunilor prevăzute la articolele 324 şi 326 din Codul
penal al Republicii Moldova. Se recunoaşte
constituţional textul „În cazul săvârşirii de către judecător a

83
REPUBLICA MOLDOVA
infracţiunilor specificate la art. 324 şi art. 326 ale Codului penal al

Republicii Moldova, acordul Consiliului Superior al Magistraturii
pentru pornirea urmăririi penale nu este necesar." din articolul 19
alin. (4) al Legii nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul
judecătorului, în redacţia Legii nr. 153 din 5 iulie 2012 pentru
modificarea şi completarea unor acte legislative.
2. Se admite sesizarea Curţii Supreme de Justiţie în partea ce ține de
excluderea acordului Consiliului Superior al Magistraturii pentru
reţinerea, aducerea silită şi percheziţionarea judecătorului în cazul
săvârşirii infracţiunilor prevăzute la articolele 324 şi 326 din Codul
penal al Republicii Moldova de la etapa pornirii procesului penal
până la etapa pornirii urmăririi penale de către Procurorul
General. Se declară neconstituţională sintagma „şi în cazul
infracţiunilor specificate la art.324 şi art.326 ale Codului penal al
Republicii Moldova." din articolul 19 alin. (5) al Legii nr. 544-XIII
din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, în redacţia
Legii nr. 153 din 5 iulie 2012 pentru modificarea şi completarea
unor acte legislative.
3. Se admite sesizarea Curţii Supreme de Justiţie în partea ce ține de
excluderea prevederii privind aplicarea sancţiunii contravenționale
judecătorilor numai de către instanța de judecată și cu acordul
Consiliului Superior al Magistraturii. Se declară
neconstituţional Art. II pct. 13 alineatul trei din Legea nr.153 din 5
iulie 2012 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative,
prin care s-a abrogat alineatul (6) al articolului 19 din Legea nr.
544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului.
2014 83. Legea nr.60 pentru  Statutul judecătorului, se modifică și se completează

modificarea și art.26, 32, 32/1, 32/2, 33, art.III.
completarea unor
acte legislative
84. Legea nr.177 pentru  Consiliul Superior al Magistraturii, se modifică art.23.
modificarea și  Organizarea și administrarea sistemului judecătoresc,
completarea unor se modifică anexa nr.3.
acte legislative  Statutul judecătorului, se modifică și se completează
art.19
85. Legea nr.178 cu  Se reformează răspunderea disciplinară a judecătorilor,

privire la astfel se abrogă Legea nr. 950-XIII din 19 iulie 1996 cu
răspunderea privire la colegiul disciplinar şi la răspunderea
disciplinară a disciplinară a judecătorilor (republicată în Monitorul
judecătorilor Oficial al Republicii Moldova, 2003). Se adoptă noua
lege cu privire la răspunderea disciplinară a
judecătorilor: Legea nr.178 din 25.07.2014. Această
lege organică a fost adoptată în temeiul prevederilor

84
REPUBLICA MOLDOVA
art.106/1 din Constituţie, prin angajarea răspunderii

Guvernului faţă de Parlament.
2015 86. Legea nr.107 pentru  Statutul judecătorului, se modifică art.15, 20, 21, 22, 23,
modificarea și 25, 28.
completarea unor  Organizarea și administrarea sistemului judecătoresc,
acte legislative se modifică și se completează art.23/2 și 23/3.
 Consiliul Superior al Magistraturii, se modifică și se
completează art.4,7/1,21,22,24,25.

modificarea și art.19.
completarea
articolului 19 din
Legea cu privire la
statutul
judecătorului
2016 88. Legea nr.76 cu  Organizarea și administrarea sistemului judecătoresc,
privire la se modifică și se completează art.15, 16, 21, 25, anexele
reorganizarea nr.2 și 3.
instanțelor  Statutul judecătorului, se modifică art.6,28.
judecătorești
89. Legea nr.85 pentru  Se reformează Instruirea judiciară specială, Legea

modificarea și privind Institutul Național al Justiției se modifică
completarea unor considerabil, după cum urmează:
acte legislative art.1,2,4,5,6,7,8,9,10,11. Se introduce art. 9/1. Se
modifică capitolul III. Se completează
art.12,13,13/1,13/2, 13/3, 13/4, 13/5, 13/6, 13/7, 13/8,
14, 15, 16, 17, 18, 18/1, 18/2, 19, 19/1, 21. Se abrogă
art.20. Se introduc art.21/1 și art.21/2. Se introduce
capitolul IV/1 și art.21/3 și 21/4.
 Selecția și Evaluarea judecătorilor, se completează
art.17.
 Consiliul Superior al Magistraturii, se modifică art.4 de
la 01.01.2017.
se completează art.22, 45, 47.
modificarea și  Statutul judecătorului, se completează art.15.
completarea unor
acte legislative

85
REPUBLICA MOLDOVA
91. Legea nr. 102 cu  Răspunderea disciplinară a judecătorilor, se

privire la completează art.4,19.
modificarea și  Statutul judecătorului, se modifică art. 6,9,15.
completarea unor
acte legislative
92. Legea nr.126 pentru  Selecția și Evaluarea judecătorilor, se modifică art.23.

modificarea și  Organizarea și administrarea sistemului judecătoresc,
completarea unor se modifică și se completează art.15, 16, se
acte legislative completează cu art.15/1.
art.24.
93. Legea nr.134 pentru  Consiliul Superior al Magistraturii, se modifică și se

modificarea și completează art.4,11,12.
completarea unor  Răspunderea disciplinară a judecătorilor, se
acte legislative completează art.6.
art.8,9,15,25.
94. Legea nr.290 pentru  Statutul judecătorului, se modifică art.32, se abrogă

modificarea și art.32/2.
completarea unor
acte legislative
 Organizarea și administrarea sistemului judecătoresc
 Hotărârea Curții Autorul sesizării solicită interpretarea articolelor 116 alin. (2) și (4)
Constituționale și 136 alin. (1) din Constituție, prin prisma următoarelor întrebări:
nr.12 din „1. Sunt în drept judecătorii Curții Supreme de Justiție, Curților de
12.05.2016 pentru Apel și judecătoriilor, precum și judecătorii Curții Constituționale
interpretarea să-și exercite mandatul până la ocuparea funcției de către succesorii
de competență, în cazul în care termenul legal de exercitare a
prevederilor mandatelor lor a expirat, iar succesorii de competență nu au fost
articolelor 116 desemnați sau nu au început să-și exercite mandatele?
alin.(2) şi (4) şi 136 2. Care este autoritatea competentă să decidă continuarea
alin.(1) din exercitării mandatelor judecătorilor până la ocuparea funcției lor de
Constituţie către succesorii de competență?"
Președintele Republicii Moldova, în opinia sa, consideră că pentru
(extinderea asigurarea temeinică și legală a conceptului de „tribunal instituit
mandatului unor prin lege" organizarea judecătorească trebuie reglementată de o

86
REPUBLICA MOLDOVA
judecători până la lege care emană de la Parlament. Participarea la soluționarea unei

numirea cauze a unui judecător al cărui mandat a expirat nu se încadrează
în noțiunea menționată mai sus.
succesorilor) Potrivit opiniei Guvernului, în virtutea principiilor independenței și
inamovibilității judecătorilor, fiecare judecător își exercită propriul
mandat. Nici un judecător nu poate fi numit pentru a încheia
mandatul altui judecător încetat înainte de termen și nici un
judecător nu poate fi obligat să activeze într-o judecătorie până va
fi numit alt judecător în locul său. O asemenea interpretare ar
constitui o încălcare gravă a principiului independenței justiției în
general și al independenței judecătorului în special. Menținerea
„artificială" în funcția de judecător a unei persoane care nu
corespunde cerințelor pentru această funcție, pe motiv că încă nu a
fost numit un alt judecător pentru judecătoria respectivă, ar periclita
grav imaginea justiției și ar crea dubii în privința corectitudinii
actului de justiție.
Cu referire la judecătorii constituționali, Guvernul consideră
binevenită continuarea mandatelor expirate ale acestora până la
desemnarea succesorilor în funcție, însă acest lucru trebuie
reglementat prin lege, nu prin interpretarea textului constituțional.
Parlamentul nu a comunicat nici o opinie.
Curtea a statuat: Una din condiţiile valorii preeminenței dreptului
este ca autoritățile statale să ofere o protecție efectivă drepturilor
persoanelor. În acest sens, trebuie asigurate mijloace de soluționare
a litigiilor bona fide pe care părțile nu le pot soluționa singure, fără
vreun cost prohibitoriu sau o întârziere excesivă. Cei care
realizează, în general, acest deziderat sunt judecătorii, iar modul în
care este reglementată activitatea judecătorilor are repercusiuni
directe asupra justițiabililor și a drepturilor lor.
Numirea și destituirea din funcție a judecătorilor trebuie să aibă la
bază principiul legalității. În jurisprudența sa Curtea a subliniat că
Preşedintele ţării nu va proceda la numirea sau la eliberarea din
funcţie a judecătorului fără a i se fi prezentat, în acest sens, o
propunere din partea Consiliului Superior al Magistraturii. De
asemenea, numirea judecătorilor trebuie să aibă loc în termenul
legal, iar autoritățile implicate în procesul numirii trebuie să
respecte acest termen cu strictețe (HCC nr. 9 din 27 mai 2003).
Legislatorul constituant a stabilit atribuții clare pentru fiecare
autoritate implicată în numirea și destituirea judecătorilor, în
vederea exercitării unor opțiuni echilibrate.
În Hotărârea nr. 23 din 9 noiembrie 2011 privind interpretarea
articolului 116 alin. (4) din Constituție, Curtea a statuat că la
stabilirea raporturilor dintre puteri Constituţia organizează
cooperarea acestora, potrivit atribuțiilor lor, astfel încât să existe un
echilibru, în vederea evitării deciziilor discreţionare şi a abuzurilor.
Toţi participanţii la procesul de numire a judecătorilor se supun
prevederilor constituţionale și trebuie să respecte normele legale
referitoare la interacţiunea lor.
Cu referire la standardele internaționale privind durata mandatului
judecătorilor, Curtea reamintește Recomandarea nr. (2010)12 a
Comitetului de Miniștri către statele membre cu privire la
judecători: independența, eficiența și responsabilitățile (adoptată de
Comitetul de Miniștri în data de 17 noiembrie 2010, la cea de-a
1098-a întâlnire a delegaților miniștrilor), care prevede:

87
REPUBLICA MOLDOVA
Siguranţa mandatului şi inamovibilitatea sunt elemente cheie ale

independenţei judecătorilor. În consecinţă, judecătorii ar trebui să
aibă garantat mandatul până la o vârstă obligatorie de pensionare,
unde aceasta există.
Condiţiile de exercitare a funcţiei judiciare trebuie să fie stabilite
prin lege. Unei numiri permanente nu i se poate pune capăt decât
numai în cazuri de încălcări grave ale reglementărilor de natură
disciplinară sau penală stabilite prin lege, sau în cazul în care
judecătorul nu mai poate exercita atribuţiile judiciare. O pensionare
anticipată poate fi posibilă numai la cererea judecătorului în cauză
sau numai pe motive medicale."
Opinia nr. 1 (2001) privind standardele referitoare la independența
judiciarului a Consiliului consultativ al judecătorilor europeni
menționează, la paragraful 48, că:
„Practica europeană constă în numirea [judecătorilor] pe întreaga
perioadă până la împlinirea vârstei de pensionare. Această
abordare este cea mai puțin problematică din perspectiva
independenței."
Aceleași raționamente se cuprind și în Raportul Comisiei de la
Veneția privind independența sistemului judiciar (CDL-
AD(2010)004), raport adoptat la cea de-a 82-a sesiune plenară
(Veneția, 12-13 martie 2010).
Potrivit limitelor competenței sale, în constatarea constituționalității
sau neconstituționalității unui act normativ, Curtea trebuie să țină
cont de toate circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei deduse
judecății. În acest sens, Curtea trebuie să evidențieze instituția
transferului judecătorilor la alte instanțe.
Astfel, articolul 201 alin. (1) din Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 cu
privire la statutul judecătorului stabileşte că, în cazul în care
instanţele judecătoreşti nu pot funcţiona normal din cauza
incapacităţii din motive de sănătate a judecătorilor de a-şi exercita
atribuţiile timp de 6 luni, din cauza existenţei unor posturi vacante,
din cauza volumului mare de activitate al instanţei judecătoreşti sau
din alte asemenea cauze, preşedintele instanţei judecătoreşti poate
solicita Consiliului Superior al Magistraturii transferul pe termen
limitat al judecătorilor din cadrul altor instanţe.
Circumstanța de fapt privind posibilitatea transferului judecătorilor
de la o instanță la alta, până la numirea unui nou judecător,
constituie un motiv pentru care Curtea va distinge între judecătorii
judecătoriilor și ai curților de apel, pe de o parte, și judecătorii CSJ,
pe de altă parte.
Conform articolului 116 alin. (4) din Constituție, judecătorii CSJ
sunt numiți în funcție de Parlament la propunerea Consiliului
Superior al Magistraturii. Acești judecători trebuie să aibă o
vechime în funcția de judecător de cel puțin 10 ani.
Având în vedere statutul CSJ de instanță supremă de drept comun,
unica instanţă judecătorească de acest grad, instituția transferului
nu are incidență în situația judecătorilor CSJ. În cazul în care
intervine vacanța funcției pentru un judecător al CSJ, locul acestuia
nu poate fi ocupat prin transfer de un judecător de la o altă instanță.
Cauzele lui ar putea fi preluate doar de către un alt judecător de la
CSJ sau de un nou judecător numit de Parlament pentru această
funcție.
În situațiile în care ar interveni vacanța funcției pentru judecătorii
din cadrul judecătoriilor și curților de apel, soluționarea cauzelor

88
REPUBLICA MOLDOVA
ce le-au fost repartizate nu va fi prejudiciată decât atunci când există

un număr insuficient de judecători la celelalte instanțe, de unde ar
putea fi transferați alți judecători.
Date fiind rațiunile exprimate mai sus, Curtea nu consideră necesară
prelungirea mandatului expirat al judecătorilor instanțelor
inferioare.
În privința judecătorilor CSJ, Curtea trebuie să țină cont de
circumstanțele de fapt ale imposibilității transferului altor
judecători la CSJ și de acțiunea întârziată a Parlamentului privind
numirea în funcție a judecătorilor, în anumite cazuri, realitate
relevată și de autorul sesizării. În acest sens, Curtea constată
situația net diferită în care se află judecătorii instanței supreme, în
comparație cu ceilalți judecători de drept comun.
Rolul CSJ de instanţă judecătorească supremă se manifestă, potrivit
articolului 1 alin. (2) din Legea nr. 789 din 26 martie 1996 cu privire
la Curtea Supremă de Justiție, prin asigurarea aplicării corecte şi
uniforme a legislaţiei de către toate celelalte instanţe judecătoreşti,
prin soluționarea litigiilor apărute în cadrul aplicării legilor și prin
garantarea responsabilității statului faţă de cetăţean şi a
cetăţeanului faţă de stat.
Orice inacțiune sau acțiune întârziată a Parlamentului în procedura
numirii în funcție a judecătorilor Curții Supreme de Justiție este
contrară principiului loialității constituționale, pentru că
periclitează una dintre valorile fundamentale ale Constituției:
preeminența dreptului. Concluzia se referă și la autoritățile
implicate în procedura numirii judecătorilor instanțelor inferioare.
Prin urmare, Curtea trebuie să ofere o soluție care nu aduce atingere
valorii preeminenței dreptului.
Curtea subliniază că, în acest caz, soluția care salvgardează această
valoare presupune lipsa oricăror impedimente în activitatea
instanței supreme și, deci, o nealterare a caracterului echitabil al
proceselor. Așadar, procedura diferită de numire în funcție a
judecătorilor CSJ determină posibilitatea extinderii mandatului și
după ce intervine vacanța funcției, până la înlocuirea lor, pentru a
nu fi create impedimente pentru funcționarea eficientă a acestei
autorități.
Totodată, Curtea menționează că, în cazul în care intervine vacanța
funcției pentru mai mulți judecători ai CSJ, succesorii lor, numiţi de
Parlament, își vor ocupa funcțiile în ordinea în care a intervenit
vacanța.
Cu privire la posibilitatea prelungirii mandatului judecătorilor
Curții Constituționale până la înlocuirea lor, Curtea statuează că în
exercitarea mandatului său, judecătorul constituțional exercită
competențe jurisdicționale supuse regulilor care guvernează un
proces echitabil. Astfel, pentru asigurarea unui echilibru
instituțional, Curtea trebuie să activeze în componenţă deplină.
Potrivit articolului 20 din Legea cu privire la Curtea
Constituțională, în cazul încetării mandatului judecătorului,
preşedintele Curţii sesizează autoritatea competentă în termen de cel
mult 3 zile de la data declarării vacanţei funcţiei, solicitându-i să
numească un nou judecător. Autoritatea competentă numeşte
judecătorul în termen de 15 zile de la data sesizării Preşedintelui
Curţii Constituţionale.
Curtea subliniază că, în pofida prevederilor legale, care instituie
pentru autoritățile competente termene exprese de a numi judecătorii

89
REPUBLICA MOLDOVA
constituționali, practica demonstrează că judecătorii Curții

Constituționale sunt numiți după o perioadă considerabilă de la
expirarea mandatului predecesorilor.
În acest context, Curtea reține că, potrivit articolului 23 alin. (3) din
Legea nr. 317 din 13 decembrie 1994 cu privire la Curtea
Constituțională, cvorumul pentru plenul Curții Constituționale este
de două treimi din numărul judecătorilor ei. Sintagmei „numărul
judecătorilor Curții" trebuie să i se atribuie valoarea de șase,
prevăzută de articolul 136 alin. (1) din Constituție, dat fiind
obiectivul asigurării echilibrului (teoretic) menționat mai sus.
În acest sens, Constituția nu admite disfuncționalități în exercitarea
jurisdicției constituționale datorate inacțiunii autorităților care
numesc judecătorii Curții Constituționale. Or, tergiversarea numirii
unui judecător nou după expirarea mandatului unui judecător al
Curții Constituționale periclitează activitatea acestei autorități, care
garantează supremaţia Constituţiei, realizarea principiului
separației puterilor în stat şi responsabilitatea statului faţă de
cetăţean şi a cetăţeanului faţă de stat.
Prin urmare, Curtea reține că, în vederea evitării obstacolelor care
pot interveni în buna-funcționare a Curții, judecătorul
constituțional al cărui mandat a expirat îşi exercită atribuțiile până
la depunerea jurământului de către succesorul său în funcție.
În acest sens, Curtea reține și prevederile art. 7 alin. (3) din Legea
nr.199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcţii
de demnitate publică, potrivit cărora, în cazul în care termenul
regulamentar de exercitare a mandatului expiră sau a expirat, iar
succesorul de competenţă nu intră în exercitarea
mandatului, demnitarul continuă să-şi exercite mandatul până la
ocuparea funcţiei de către succesorul de competenţă.
De asemenea, Curtea consideră ca fiind relevante dispoziţiile
articolului 23 § 3 din Convenția Europeană, care stabilesc că
„Judecătorii [Curții Europene] rămân în funcţie până la înlocuirea
lor. [...]". Un alt reper poate constitui şi experienţa altor state, în
particular articolul 4 alin. (4) al Legii cu privire la Curtea
Constituțională Federală a Germaniei, potrivit căruia judecătorii
acestei instanțe continuă să-și îndeplinească funcțiile până la
numirea succesorilor lor.
Curtea reține că doar prin aplicarea acestui mecanism va fi evitată
prejudicierea funcționării instanței de contencios constituțional
şi încălcarea principiului independenţei acesteia.
Totodată, Curtea relevă că autoritățile care au competența numirii
judecătorilor constituționali trebuie să acționeze în spiritul loialității
constituționale și al principiului legalității, prin numirea noilor
judecători în funcție în termenul stabilit de lege.
Astfel, Curtea Constituțională a explicat că:
1. În sensul articolului 116 alin. (2) și alin. (4) din Constituție,
judecătorul Curții Supreme de Justiție al cărui mandat a expirat
odată cu atingerea plafonului pentru limită de vârstă își exercită
activitatea până la numirea unui nou judecător.
2. În sensul articolului 136 alin. (1) din Constituție, judecătorul
Curții Constituționale al cărui mandat a expirat își exercită
activitatea până la depunerea jurământului de către judecătorul nou
numit.

90
REPUBLICA MOLDOVA

modificarea și se modifică art.55.
completarea unor
acte legislative

completarea unor  Consiliul Superior al Magistraturii, se modifică art.25.
acte legislative

completarea unor  Statutul judecătorului, se modifică art.6,15.
acte legislative

modificarea și se modifică și se completează art.15/1, 45, anexa nr.3.
completarea unor
acte legislative
 Hotărârea Curții  Consiliul Superior al Magistraturii

Constituționale Autorii sesizării au pretins, în esenţă, că dispoziţiile articolului 23
nr.23 din alin.(2) din Legea nr.947-XIII din 19 iulie 1996 cu privire la Consiliul
27.06.2017 privind Superior al Magistraturii, potrivit cărora „Consiliul Superior al
Magistraturii examinează propunerea Procurorului General sau a
excepția de prim-adjunctului, iar în lipsa acestuia - a adjunctului desemnat prin
neconstituționalita ordinul emis de Procurorul General doar sub aspectul respectării
te a articolului 23 condiţiilor sau a circumstanţelor prevăzute de Codul de procedură
penală pentru dispunerea pornirii urmăririi penale, reţinerii, aducerii
alin.(2) din Legea cu
silite, arestării sau percheziţiei judecătorului, fără a da apreciere
privire la Consiliul calităţii şi veridicităţii materialelor prezentate", sunt contrare
Superior al articolelor 20, 114 și 116 alin. (1) din Constituție.
Magistraturii La 25 ianuarie 2017, Procurorul General a depus o sesizare la Consiliul
Superior al Magistraturii, prin care a solicitat acordul pentru pornirea
(ridicarea imunității urmăririi penale, percheziționarea, aducerea silită, reținerea și
judecătorului) arestarea lui D.M., judecător de instrucţie la Judecătoria Chișinău,
sediul Centru, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de articolul 307
alin.(2) lit.c) din Codul penal.
Prin hotărârea nr.77/4 din 31 ianuarie 2017, Consiliul Superior al
Magistraturii a hotărât să admită sesizarea Procurorului General,
dându-şi acordul pentru pornirea urmăririi penale, percheziționarea,
aducerea silită, reținerea și arestarea judecătorului Judecătoriei
Chișinău, sediul Centru, D.M., şi l-a suspendat pe acesta din urmă din
funcţia de judecător până la rămânerea definitivă a hotărârii în cauza
respectivă.

91
REPUBLICA MOLDOVA
Norma contestată se referă la art.23 alin.(2) din Legea nr.947 din

19.07.1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, care
prevede că: ” Consiliul Superior al Magistraturii examinează
propunerea Procurorului General sau a prim-adjunctului, iar în lipsa
acestuia - a adjunctului desemnat prin ordinul emis de Procurorul
General doar sub aspectul respectării condiţiilor sau a circumstanţelor
prevăzute de Codul de procedură penală pentru dispunerea pornirii
urmăririi penale, reţinerii, aducerii silite, arestării sau percheziţiei
judecătorului, fără a da apreciere calităţii şi veridicităţii materialelor
prezentate.”
Potrivit opiniei scrise a Președintelui Republicii Moldova, dispoziţiile
contestate nu aduc atingere prevederilor articolului 116 din Constituţie,
deoarece în cazul examinării propunerii Procurorului General de
pornire a urmăririi penale, de reținere, de aducere silită, de arestare
sau de percheziționare a unui judecător Consiliul Superior al
Magistraturii acționează în calitate de autoritate administrativă, fără a
exercita funcţia sa jurisdicţională. Preşedintele a subliniat că
aprecierea „existenței reale a condițiilor sau circumstanțelor pentru
dispunerea urmăririi penale" și a „circumstanțelor care exclud
urmărirea penală" ţine doar de competenţa instanţelor de judecată.
În opinia Parlamentului, prevederile contestate nu încalcă dispozițiile
articolului 116 din Constituție, deoarece acordarea imunității
judecătorilor împotriva urmăririi penale, restrângerea sau extinderea
acestei imunități este o opțiune a legiuitorului, și nu este un imperativ
de drept constituțional.
Guvernul, în opinia prezentată, nu a comunicat punctul de vedere
asupra criticii formulate referitor la încălcarea prin dispoziţiile
contestate a prevederilor articolului 116 din Constituţie.
Consiliul Superior al Magistraturii a susţinut că exercită
autoadministrarea judecătorească și nu are competența de a se implica
în domeniul politicii penale, de a da apreciere temeiurilor ce au stat la
baza începerii urmăririi penale.
În opinia scrisă a Curţii Supreme de Justiţie s-a menţionat că Consiliul
Superior al Magistraturii nu este o instanţă de judecată şi nu are
instrumentarul necesar pentru a aprecia calitatea şi veridicitatea
tuturor materialelor prezentate. Totuşi, nu trebuie excluse situaţiile în
care calitatea şi veridicitatea materialelor prezentate de către
Procuratura Generală pot fi denunţate strict pe baze logice sau
raţionale. În cazul în care nu este posibilă această apreciere raţională,
mai rămân, fără îndoială, garanţiile unui proces echitabil, pe care se
prezumă că le oferă instanţa penală independentă şi imparţială care se
va pronunţa asupra cazului judecătorului, a cărui urmărire penală,
reţinere, aducere silită, arestare sau percheziţie se cere a fi încuviinţată
de către Consiliul Superior al Magistraturii.
Procuratura Generală nu a prezentat opinia sa scrisă asupra excepţiei
de neconstituţionalitate.
Curtea a statuat:
Independenţa sistemului judiciar în ansamblul său garantează
independenţa individuală a judecătorilor. [...] Independenţa
judecătorilor [...] este o garanţie împotriva presiunilor exterioare în
judecătorilor să-şi îndeplinească rolul lor de gardieni ai drepturilor şi
libertăţilor omului (HCC nr.23 din 25 iulie 2016, §58).
urtea reţine că Legea fundamentală consacră principiul independenţei
și inamovibilității judecătorilor. Printre garanțiile asigurării efective a
acestor principii este și condiția specială de pornire a urmăririi penale,

92
REPUBLICA MOLDOVA
aplicare a anumitor măsuri procesuale sau efectuare a anumitor acțiuni

procesuale în privința judecătorului.
În acest sens, legiuitorul a stabilit o procedură distinctă și riguroasă de
tragere a judecătorului la răspundere penală, rolul determinant fiindu-
i atribuit în acest proces Consiliului Superior al Magistraturii, în
calitate de garant al independenței justiției (HCC nr.12 din 28 martie
2017, §78).
În particular, articolul 19 alin.(4) din Legea cu privire la statutul
judecătorului stabilește că urmărirea penală împotriva judecătorului
poate fi pornită doar de către Procurorul General sau prim-adjunctul,
iar în lipsa acestuia de către un adjunct în temeiul ordinului emis de
Procurorul General, cu acordul Consiliului Superior al Magistraturii,
în condiţiile Codului de procedură penală, iar potrivit alineatului (5),
judecătorul nu poate fi reţinut, supus aducerii silite, arestat,
percheziţionat fără acordul Consiliului Superior al Magistraturii.
Concomitent, Curtea observă că încuviințarea Consiliului Superior al
Magistraturii pentru pornirea urmăririi penale în privința judecătorului
nu este necesară în cazul săvârșirii de către judecător a infracţiunilor
specificate la articolele 243 (Spălarea banilor), 324 (Corupere pasivă),
326 (Traficul de influenţă) şi 3302 (Îmbogăţirea ilicită) din Codul penal,
precum şi în cazul infracţiunilor flagrante.
Aşadar, Curtea reţine că, de regulă, o condiție sine qua non pentru
pornirea urmăririi penale în privința judecătorului, precum și pentru
reţinerea, aducerea silită, arestarea sau percheziţionarea judecătorului
este acordul Consiliului Superior al Magistraturii, care reprezintă o
garanție legală a consolidării principiilor constituționale privitoare la
independența judecătorilor.
În jurisprudența sa, Curtea a statuat că încuviinţarea Consiliului
Superior al Magistraturii în cazurile [pornirii urmăririi penale],
reţinerii, aducerii silite, arestării, percheziţionării
judecătorului constituie o anumită garanţie, care diminuează riscul
abuzurilor, acţiunilor arbitrare, precum şi al acuzaţiilor false
împotriva judecătorului de către persoane interesate (HCC nr.22 din 5
septembrie 2013, §107).
Cu referire la aplicarea arestului, în Hotărârea nr.3 din 23 februarie
2016, Curtea a statuat că arestarea, fiind o măsură excepțională, poate
fi aplicată numai în anumite cazuri şi numai pentru anumite motive,
care trebuie arătate în mod concret şi convingător în hotărârea
organului care o dispune. Arestarea preventivă poate fi dispusă numai
în cazul imposibilităţii aplicării unei alte măsuri preventive mai uşoare.
De asemenea, Curtea a reținut că sunt considerate motive pentru
privarea de libertate a învinuitului de comiterea unei infracţiuni riscul:
sustragerii lui de la judecată, de a afecta înfăptuirea justiţiei, de a
comite alte infracţiuni, de a produce dezordine publică. Dar aceste
pericole sau riscuri trebuie susţinute prin probe.
În acelaşi timp, printr-un obiter dictum, Curtea a subliniat că, reieşind
din normele procesuale penale, pornirea unei cauze penale în
conformitate cu legislaţia în vigoare, când rezultă o bănuială
rezonabilă că a fost săvârşită o infracţiune şi nu există vreuna din
circumstanţele care exclud urmărirea penală şi infracţiunea a fost
săvârşită de către un judecător, răspunderea penală pentru infracţiunea
săvârşită nu este un act de intervenţie în activitatea şi independenţa
judecătorilor, ci un proces legal de tragere la răspundere pentru
ilegalitatea comisă (HCC nr.22 din 5 septembrie 2013, §75).
Curtea menţionează că Procurorul General urmează să argumenteze
și să probeze (onus probandi) existența condițiilor sau a
circumstanţelor prevăzute de Codul de procedură penală pentru

93
REPUBLICA MOLDOVA
dispunerea, după caz, a pornirii urmăririi penale în privința

judecătorului, precum și a reţinerii, aducerii silite, arestării sau
percheziţionării judecătorului. Corelativ, Consiliului Superior al
Magistraturii îi revine sarcina, în temeiul articolului 23 alin.(2) din
Legea nr.947-XIII din 19 iulie 1996, de a verifica respectarea acestor
exigenţe.
Din prevederile normei criticate rezultă că la eliberarea acordului
privind pornirea urmăririi penale în privința judecătorului, aplicarea
măsurilor procesuale sau efectuarea acțiunilor procesuale, Consiliul
Superior al Magistraturii verifică temeinicia propunerii Procurorului
General sau prim-adjunctului, fără a da apreciere
calității și veridicității materialelor prezentate de acesta din urmă.
Prin urmare, Curtea relevă că prin excluderea ab initio a posibilității
de a aprecia calitatea şi veridicitatea materialelor prezentate de către
Procurorul General, Consiliul Superior al Magistraturii este limitat și
constrâns să procedeze la o încuviinţare quasi-automată a pornirii
urmăririi penale, aplicării unor măsuri procesuale sau a efectuării unor
acțiuni procesuale în privinţa judecătorilor.
O atare situaţie conduce în mod evident la diminuarea importanţei
acordului Consiliului Superior al Magistraturii, care, de fapt, constituie
o exigență specială prevăzută de lege şi are natura juridică a unui act-
condiţie pentru pornirea urmăririi penale, aplicarea măsurilor
procesuale sau efectuarea acțiunilor procesuale în privința
judecătorului.
Curtea notează că, luând în considerare rolul constituțional al
Consiliului Superior al Magistraturii, și anume de garant al
independenţei autorităţii judecătoreşti, acestuia îi revine obligaţia de a
examina sub toate aspectele materialele cu privire la pornirea urmăririi
penale, reţinerea, aducerea silită, arestarea sau percheziţionarea
judecătorului, în scopul evitării unor eventuale abuzuri, care ar spori
riscul afectării independenței funcționale a acestuia.
În jurisprudenţa sa Curtea a reţinut, cu titlu de principiu, că
responsabilitatea de a nu recurge nejustificat la prevederile Codului
penal împotriva judecătorilor şi de a evita un efect stigmatizant asupra
acestora, o au nu doar Procurorul General şi instanţele de judecată, dar
și, în special, Consiliul Superior al Magistraturii, în calitate de garant
al independenţei puterii judecătoreşti (HCC nr.12 din 28 martie 2017,
§91).
În contextul celor elucidate, Curtea menționează că, pentru a permite
înțelegerea a celui ratio decidenti care a condus la adoptarea hotărârii
prin care Consiliul Superior al Magistraturii ridică sau refuză să ridice
imunitatea judecătorului, este imperioasă analiza şi aprecierea
materialelor prezentate de către procuror în vederea constatării
faptului dacă s-au respectat condițiile sau circumstanţele prevăzute de
Codul de procedură penală pentru acțiunea sau măsura procesuală
solicitată, așa cum prevede articolul 23 alin.(2) teza întâi din Legea
nr.947-XIII din 19 iulie 1996. Or, în mod firesc, concluzia Consiliului
Superior al Magistraturii trebuie să rezulte din premise, ceea ce implică
necesarmente o examinare factologică a materialelor prezentate.
Altminteri, concluzia nu va reprezenta altceva decât un non sequitur.
Curtea menţionează că în situaţia în care Consiliului Superior al
Magistraturii i se cere să îşi dea acordul pentru pornirea urmăririi
penale, aplicarea măsurilor procesuale sau efectuarea acțiunilor
procesuale în privința judecătorului, acesta
are obligaţia să motiveze hotărârea sa, ţinând cont de circumstanţele
particulare ale fiecărui caz în parte, fără a se limita la formulări
generale şi abstracte.

94
REPUBLICA MOLDOVA
Nu există nicio îndoială că decizia de ridicare sau nu a imunității

judecătorului ține de marja de apreciere a Consiliului Superior al
Magistraturii, însă această apreciere trebuie să fie însoțită de o
motivare corespunzătoare, astfel încât să se depăşească orice
suspiciune de arbitrar. Iar întru realizarea acestui deziderat, Curtea
consideră că este indispensabilă aprecierea materialelor prezentate,
chiar dacă în cele din urmă va exista și o examinare a acestora de către
instanța de judecată independentă și imparțială [obligată ope legis să
asigure respectarea garanțiilor ce decurg din articolul 6 din Convenția
Europeană], cu posibilitatea exercitării căilor de atac asupra actului
judecătoresc pronunțat.
Adiţional, Curtea relevă că, exprimându-şi acordul sau refuzul pentru
pornirea urmăririi penale în privința judecătorului, precum și pentru
reţinerea, aducerea silită, arestarea sau percheziţionarea judecătorului,
Consiliul Superior al Magistraturii are dreptul şi obligaţia de a aprecia
materialele prezentate, fără să formuleze concluzii asupra vinovăţiei
judecătorului.
1. Se admite parțial excepţia de neconstituţionalitate 2. Se declară
neconstituțional textul „fără a da apreciere calităţii şi veridicităţii
materialelor prezentate" din articolul 23 alineatul (2) din Legea nr.947-
XIII din 19 iulie 1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii.
3. Se recunoaște constituțional textul „Consiliul Superior al
Magistraturii examinează propunerea Procurorului General sau a
prim-adjunctului, iar în lipsa acestuia - a adjunctului desemnat prin
ordinul emis de Procurorul General doar sub aspectul respectării
condiţiilor sau a circumstanţelor prevăzute de Codul de procedură
penală pentru dispunerea pornirii urmăririi penale, reţinerii, aducerii
silite, arestării sau percheziţiei judecătorului" din articolul 23 alineatul
(2) din Legea nr.947-XIII din 19 iulie 1996 cu privire la Consiliul

Constituționale Curtea Supremă de Justiție a pretins că norma contestată, care modifică
nr.25 din articolul 32 din Legea nr.544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul
judecătorului și prevede că judecătorul are dreptul la pensie în
27.07.2017 pentru condițiile Legii nr.156-XIV din 14 octombrie 1998 privind sistemul de
controlul pensii, contravine articolelor 46 și 116 din Constituție.
constituţionalităţii În opinia scrisă a Președintelui Republicii Moldova se menționează că
Art.II din Legea prevederile contestate au scopul de a unifica regulile de pensionare şi
de a stabili criterii unice de pensionare pentru toate categoriile de
nr.290 din 16 pensionari, fiind conforme articolului 16 din Constituţie, potrivit căruia
decembrie 2016 toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor
pentru modificarea publice, asigură respectarea principiului de bază pe care se axează
actualmente sistemul de pensionare: principiul echităţii sociale.
şi completarea unor
Președintele Republicii Moldova consideră că prin adoptarea Legii nr.
acte legislative 290 din 16 decembrie 2016 legiuitorul nu a suprimat sau diminuat
(pensia specială a dreptul la pensie, deoarece dreptului în sine nu i-au fost aduse atingeri.
judecătorilor) Legea contestată a modificat doar modul de calcul al cuantumului
pensiei şi modul de plată a acesteia.
Parlamentul, în opinia sa, făcând referire la jurisprudența Curții
Europene, a subliniat că drepturile viitoare sau în curs de realizare nu
pot intra sub protecția art. 1 din Protocolul adițional la Convenția
Europeană.

95
REPUBLICA MOLDOVA
Potrivit Guvernului, reforma sistemului de pensii nu are un caracter

retroactiv și nu aduce atingere dreptului la prestații sociale dobândite,
iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificația exproprierii.
Principiul independenţei judecătorului comportă două
aspecte: independenţa funcţională şi independenţa personală.
Independenţa funcţională presupune, pe de o parte, ca judecătorii să nu
fie influenţaţi de către executiv sau legislativ, iar, pe de altă parte, ca
instanţele judecătoreşti să nu fie supuse ingerinţelor din partea puterii
legislative, puterii executive sau a justiţiabililor.
Independenţa personală vizează statutul judecătorului, care trebuie să-
i fie asigurat prin lege. În principal, criteriile de apreciere a
independenţei personale sunt: modul de recrutare a judecătorilor;
durata mandatului; inamovibilitatea; fixarea salariului judecătorilor
prin lege; libertatea de expresie a judecătorilor şi dreptul de a forma
organizaţii profesionale, menite să apere interesele lor profesionale;
incompatibilităţile; interdicţiile; pregătirea profesională continuă;
răspunderea judecătorilor.
Curtea reține că principiul constituțional al independenței judecătorului
își găsește consfințirea în actele legislative infraconstituționale. În acest
sens, Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului
cuprinde un sistem de garanţii ale independenţei judecătorului, care se
asigură prin procedura de înfăptuire a justiţiei, prin interzicerea
oricărei imixtiuni în activitatea de înfăptuire a justiţiei, prin procedeul
de numire şi încetare a calităţii de judecător, prin declararea
principiului inviolabilităţii judecătorului, prin asigurarea materială şi
socială a judecătorului.
Este indubitabil faptul că principiul independenței justiției nu poate fi
restrâns numai la cuantumul remunerației (cuprinzând atât salariul, cât
și pensia) judecătorilor, acest principiu implicând o serie de garanții,
cum ar fi: statutul (condițiile de acces, procedura de numire, garanții
solide care să asigure transparența procedurilor prin care sunt numiți
judecătorii, promovarea și transferul, suspendarea și încetarea
funcției), stabilitatea sau inamovibilitatea acestora, garanțiile
financiare, independența administrativă, precum și independența
puterii judecătorești față de celelalte puteri în stat. Pe de altă
parte, independența justiției include securitatea financiară a
judecătorilor, care presupune și asigurarea unei garanții sociale cum
este pensia specială a judecătorilor.
Prin urmare, Curtea menționează că principiul independenței justiției
apără pensia specială a judecătorilor, ca parte integrantă a stabilității
financiare a acestora, în aceeași măsură cu care apără celelalte
garanții ale acestui principiu.
Curtea menționează că în prezent condițiile de pensionare a
judecătorului și mărimea pensiei acestuia sunt stabilite în art. 32 din
Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului.
Astfel, potrivit art. 32 alin. (1) din Legea nr. 544 din 20 iulie 1995,
judecătorul care a atins vârsta de 50 de ani şi are o vechime în muncă
de cel puţin 20 de ani, dintre care cel puţin 12 ani şi 6 luni a activat în
funcţia de judecător, are dreptul la pensie pentru vechime în muncă în
proporţie de 55% din salariul mediu lunar, iar pentru fiecare an complet
de muncă peste vechimea de 20 de ani - de 3%, dar în total nu mai mult
de 80% din salariul mediu lunar.
În același timp, prin Legea nr. 290 din 16 decembrie 2016 pentru
modificarea și completarea unor acte legislative, art. 32 din Legea cu
privire la statutul judecătorului a fost expus în redacție nouă după cum
urmează:

96
REPUBLICA MOLDOVA
„Judecătorul are dreptul la pensie în condițiile Legii nr. 156-XIV din 14

octombrie 1998 privind sistemul public de pensii.
[Art.32 în redacția LP290 din 16.12.16, MO478-490/30.12.16, art.964;
în vigoare 01.01.18]"
Prin urmare, Curtea constată că, în rezultatul modificărilor operate
prin Legea nr. 290 din 16 decembrie 2016 la art. 32 din Legea cu privire
la statutul judecătorilor, începând cu 1 ianuarie 2018, va fi eliminată
pensia specială a judecătorilor, aceștia fiind incluși în categoria
generală de pensionare potrivit Legii privind sistemul public de pensii,
ceea ce va determina și o diminuare a mărimii pensiei.
Potrivit Guvernului, această modificare a fost determinată de
necesitatea reechilibrării sistemului de pensii, eliminării inechităților
existente în sistem și de situația de criză economică și financiară cu care
se confruntă statul, atât bugetul de stat, cât și cel al asigurărilor sociale
de stat.
Curtea observă că, potrivit datelor Biroului Național de Statistică,
autoritățile raportează pentru anul 2016 o creștere cu 4,1% a
produsului intern brut (BIP) în raport cu anul 2015, iar pentru primul
trimestru al anului 2017 o creștere de 3,1% în raport cu perioada
similară a anului precedent.
De asemenea, în timp ce pensia specială a judecătorilor a fost exclusă,
autoritățile au majorat salariile altor categorii de angajați (de exemplu,
procurorii, care au fost asimilați în salarizare cu judecătorii), precum
și a menținut pensiile speciale pentru alte categorii de angajați.
În acest context, Curtea nu poate reține argumentele Guvernului,
deoarece nu este constatată o criză economico-financiară obiectiv
existentă şi recunoscută la nivel oficial, condiție indispensabilă statuată
de Curtea Constituțională în jurisprudența sa referitoare la diminuarea
garanțiilor sociale, potrivit principiului solidarităţii (Hotărârea Curții
Constituționale nr. 25 din 6 noiembrie 2014).
Mai mult, Curtea reamintește că, şi în aceste condiţii, legislativul este
obligat să nu piardă din vedere specificul şi importanţa sistemului
judiciar, astfel încât să nu afecteze principiul independenţei
judecătorilor.
În jurisprudența sa Curtea a reținut că elaborarea politicii economice
şi sociale a statului şi realizarea ei este prerogativa autorităţilor
legislativă şi executivă. Legiuitorul este în drept să opteze pentru diverse
soluţii în vederea realizării scopurilor propuse, inclusiv în vederea
elaborării şi concretizării conţinutului drepturilor sociale şi economice.
La elaborarea unor asemenea soluţii legiuitorul este obligat însă să ia
în calcul şi să realizeze principiile şi normele constituţionale stabilite
(HCC nr. 19 din 1999).
În acest sens, Curtea statuează că dispoziţiile constituţionale conform
cărora judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii nu au
caracter declarativ, ci constituie norme constituţionale obligatorii
pentru Parlament, care are îndatorirea de a legifera instituirea unor
mecanisme corespunzătoare de asigurare reală a independenţei
judecătorilor, fără de care nu se poate concepe existenţa statului de
drept, prevăzută prin articolul 1 alin.(3) din Constituţie.
Curtea reiterează că remuneraţia judecătorului, în care intră orice
mijloc de asigurare materială sau socială, reprezintă una din
componentele de bază ale independenţei lui, fiind o contrabalanţă la
restricţiile, interdicţiile şi responsabilităţile impuse lor de societate.
Numai menţinerea acestui echilibru permite justiţiabililor de a
manifesta încredere în competenţa, independenţa şi imparţialitatea
judecătorilor.

97
REPUBLICA MOLDOVA
Curtea menționează că deși prevederile constituționale nu

garantează expressis verbis o obligație a existenței pensiei speciale a
judecătorului, aceasta constituie un element al principiului
independenței judecătorului. Or, stabilitatea financiară a judecătorilor
reprezintă una din garanțiile independenței justiției.
Curtea reține că pensia specială a judecătorilor a fost instituită în
vederea stimulării stabilităţii în serviciu şi a formării unei cariere în
magistratură. Instituirea pensiei speciale pentru judecători nu
reprezintă un privilegiu, ci este justificată în mod obiectiv, ea
constituind o compensaţie parţială a inconvenientelor ce rezultă din
rigoarea statutului special căruia trebuie să i se supună. Astfel, acest
statut special stabilit de Parlament prin lege este mult mai sever, mai
restrictiv, impunând judecătorilor obligaţii şi interdicţii pe care
celelalte categorii de asiguraţi nu le au. Acestora le sunt interzise
activităţi ce le-ar putea aduce venituri suplimentare, care să le asigure
posibilitatea efectivă de a-şi crea o situaţie materială de natură să le
ofere după pensionare menţinerea unui nivel de viaţă cât mai apropiat
de cel avut în timpul activităţii.
Prin urmare, pensia specială a judecătorilor reprezintă o compensaţie
a incompatibilităţilor stabilite la nivel constituţional pe parcursul
întregii cariere profesionale. Or, potrivit articolului 116 alin.(7) din
Constituţie, funcţia de judecător este incompatibilă cu exercitarea
oricărei alte funcții retribuite, cu excepţia activității didactice și
științifice. Acestor incompatibilităţi constituționale li se adaugă
incompatibilităţile și interdicţiile prevăzute de articolul 8 din Legea cu
privire la statutul judecătorului.
Pe de altă parte, stabilirea pensiei speciale a judecătorului ţine seama
de responsabilităţile şi riscurile profesiei de judecător, care privesc
întreaga durată a carierei acestuia.
Curtea reține că cerința unei asigurări materiale adecvate a
judecătorului este consfințită și de instrumentele internaționale care
garantează independența acestuia.
În acelaşi sens, Avizul nr. 1 (2001) al Consiliului Consultativ al
Judecătorilor Europeni referitor la standardele privind independenţa
puterii judecătoreşti şi inamovibilitatea judecătorilor prevede, în
concluziile sale, că „remunerarea judecătorilor trebuie să fie
corespunzătoare cu rolul şi responsabilităţile acestora şi trebuie să
asigure în mod adecvat plata concediilor medicale şi a pensiei. Ea
trebuie protejată prin prevederi legale specifice împotriva diminuărilor
şi trebuie să existe prevederi privind mărirea salariilor în raport cu
creşterea preţurilor".
În acelaşi timp, în Hotărârea nr. 27 din 20 decembrie 2011 Curtea a
subliniat că într-o democraţie autentică atât guvernanţii, cât şi poporul
trebuie să fie conștienți de faptul că judecătorul, care trebuie să decidă,
în ultimă instanţă, asupra vieţii, libertăţii şi drepturilor omului, pe lângă
un înalt profesionalism şi o reputaţie ireproşabilă, trebuie să posede o
independenţă materială şi un sentiment de siguranţă cu privire la
viitorul său. Statul are obligaţia de a stabili remuneraţia judecătorului
astfel, încât aceasta să compenseze efortul şi responsabilităţile lui şi să
fie pe măsura statutului şi funcţiilor pe care le exercită, iar menţinerea
remuneraţiei este una dintre garanţiile independenţei judecătorului.
Prin urmare, în hotărârea menţionată Curtea a subliniat că măsurile
prin care se diminuează asigurarea materială şi socială a judecătorilor
sunt interpretate de Curte ca ingerinţe în independenţa judecătorilor.
Curtea menționează că stabilirea unor garanţii materiale ale
independenţei judecătorului rezidă, în primul rând, în faptul că ele
trebuie să reflecte înaltul statut al judecătorului. De aceea garanţiile

98
REPUBLICA MOLDOVA
materiale ale independenţei judecătorului, stabilite de stat, trebuie să

fie asigurate şi să se respecte necondiţionat. Este absolut inadmisibil de
a diminua protecţia juridică a statutului judecătorului în procesul
adoptării unor legi noi. Statutul judecătorului nu trebuie raportat sau
asimilat cu cel al altor autorități publice, indiferent de ierarhia
acestora în stat.
În acest sens, sintetizând cele reliefate supra, Curtea reține că
excluderea prevederilor speciale care reglementează pensia specială a
judecătorilor afectează principiul independenței judecătorului,
consfințit de articolul 116 din Constituție.
Curtea Constituțională a declarat neconstituțional Art. II din Legea
nr.290 din 16 decembrie 2016 pentru modificarea și completarea unor
acte legislative.

Constituționale Autorii sesizării au pretins, în esenţă, că dispoziţiile articolelor 5 lit. a),
nr.32 din 14 și 15 alin. (2), (4) și (5) din Legea nr. 271-XVI din 18 decembrie 2008
privind verificarea titularilor și a candidaților la funcții publice, în
05.12.2017 privind
partea ce se referă la verificarea candidaților la funcția de judecător și
excepţia de a judecătorilor în exercițiu de către Serviciul de Informații și Securitate,
neconstituţionalita sunt contrare articolelor 6 și 116 alin. (1) și (2) din Constituție separat
te a unor prevederi și combinat cu articolele 1 alin. (3), 20 și 21 din Constituţie.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii pretind că prin
din Legea nr.271- abilitarea Serviciului de Informaţii şi Securitate cu dreptul de a verifica
XVI din 18 judecătorii se încalcă principiul independenței judecătorului și
decembrie 2008 principiul separării puterilor în stat. Astfel, judecătorul nu poate fi
privind verificarea considerat independent față de puterea executivă, din care face parte și
Serviciul de Informaţii şi Securitate, având în vedere faptul că de avizul
titularilor şi a acestuia depinde cariera judecătorului. Autorii excepției susțin că avizul
candidaţilor la Serviciului de Informaţii şi Securitate în privința unui judecător nu
funcţii publice poate fi contestat separat și este obligatoriu pentru Consiliul Superior
al Magistraturii. Or, în situația în care au fost descoperiți factori de risc,
(verificarea
judecătorul urmează a fi recunoscut incompatibil cu funcția deținută,
judecătorilor de ceea ce implică în mod automat eliberarea acestuia din funcție.
către Serviciul de De asemenea, în viziunea autorilor excepției, noțiunea „factori de risc"
Informaţii şi este vagă. În acest sens, potrivit autorilor excepției, redacția legii
permite ca, în constatarea factorilor de risc, Serviciul de Informații și
Securitate) Securitate să analizeze și calitatea actelor judecătorești irevocabile pe
cauze concrete și să dea apreciere modului de înfăptuire a justiției, ceea
ce este inadmisibil.
În opinia Președintelui Republicii Moldova, Parlamentului și
Guvernului, dispoziţiile contestate nu aduc atingere prevederilor
constituționale, deoarece verificarea judecătorilor din instanțele
judecătorești de toate nivelele nu poate constitui o imixtiune în
independenţa și inviolabilitatea acestora. Or, una dintre condițiile
pentru a candida sau pentru a deține funcția de judecător este reputația
ireproșabilă.
Potrivit Președintelui Republicii Moldova, Parlamentului și
Guvernului, avizul Serviciului de Informaţii şi Securitate privind
rezultatele verificării are caracter consultativ, decizia privind
compatibilitatea/incompatibilitatea judecătorului cu funcția deținută
fiind adoptată de către Consiliul Superior al Magistraturii.
Consiliul Superior al Magistraturii și Curtea Supremă de Justiție au
precizat că hotărârea privind compatibilitatea sau incompatibilitatea
persoanei urmează a fi adoptată în limitele avizului Serviciului de
Informații și Securitate. Astfel, dacă avizul stabilește existența unor
factori de risc, titularul este automat declarat incompatibil. Prin

99
REPUBLICA MOLDOVA
urmare, avizul prezentat de către SIS, chiar dacă este numit

„consultativ", prin natura și esența sa, în mod indirect devine
obligatoriu în procesul adoptării deciziei de către Consiliul Superior al
Magistraturii privind compatibilitatea/incompatibilitatea candidatului
sau a titularului funcției de judecător.
În acest context, Consiliul Superior al Magistraturii și Curtea Supremă
de Justiție au subliniat că Serviciul de Informații și Securitate este o
instituție care nu se află în subordinea CSM și căreia îi lipsesc garanțiile
independenței și imparțialității, întrucât face parte din puterea
executivă.
Potrivit Consiliului Superior al Magistraturii și Curții Supreme de
Justiție, Serviciul de Informații și Securitate nu poate da apreciere
legalității actelor emise de judecători în procesul înfăptuirii justiției,
deoarece aceasta este competenţa exclusivă a instanțelor ierarhic
superioare.
Curtea Supremă de Justiţie subliniază că, în temeiul articolului 9 alin.
(5) din Legea nr. 271/2008, în cazul în care judecătorul nu consimte să
fie verificat de către Serviciul de Informații și Securitate, este
obligatorie eliberarea sa din funcție. Astfel, în opinia Curţii Supreme de
Justiţie, pentru a rămâne în funcție, judecătorului i se impune, în fapt,
renunțarea la anumite drepturi, precum dreptul la respectarea vieții
private, și aceasta fără ca judecătorul să cunoască întinderea
controlului efectuat de către Serviciul de Informații și Securitate. Mai
mult, metodele de verificare aplicate de SIS sunt foarte vagi și permit
încălcarea dreptului la respectarea vieții private a judecătorului
verificat.
În viziunea Serviciului de Informații și Securitate, verificarea
judecătorilor în temeiul Legii nr. 271/2008 are menirea de a preveni
accederea în funcția de judecător a persoanelor lipsite de integritate.
Verificarea de către Serviciul de Informații și Securitate se realizează
doar la inițiativa Consiliului Superior al Magistraturii și nu afectează
activitatea sau independenţa judecătorilor, ci se manifestă ca un
mecanism de cooperare între reprezentanții puterii executive și puterii
judecătorești. Potrivit SIS, avizul eliberat în acest sens nu este
obligatoriu și nici nu sugerează care decizie ar urma să fie luată de către
Consiliul Superior al Magistraturii privitor la compatibilitatea sau
incompatibilitatea cu funcția deținută a titularului supus verificării.
În același timp, Serviciul de Informații și Securitate a menționat că nu
intervine în exercitarea actului de justiție și nu dă aprecieri privind
legalitatea actelor judecătorești emise, ci doar analizează contextul,
circumstanțele și informațiile disponibile referitoare la emiterea unor
decizii ce denotă suspiciuni privind caracterul părtinitor al
judecătorului la examinarea dosarelor. Potrivit SIS, avizul său este un
act preparatoriu şi nu poate fi contestat de către titularul sau candidatul
la funcţia publică separat, ci concomitent cu contestarea deciziei
autorităţii publice privind incompatibilitatea cu interesele funcţiei
publice.
În jurisprudența sa anterioară, Curtea a statuat că sensul și conţinutul
teoriei separării puterilor prezumă un echilibru al puterilor și o
independenţă relativă a acestora, un sistem de frâne, de balanţe și
contrabalanţe, care ar influenţa reciproc autorităţile, nepermiţându-le
depășirea limitelor stabilite de Constituţie în exercitarea atribuţiilor. În
acest sens, puterea judecătorească, în sistemul organelor de stat, ocupă
un loc distinct și deţine o parte de putere, care nu poate fi nici limitată,
nici înlocuită (HCC nr. 3 din 9 februarie 2012, §32 și §33).

100
REPUBLICA MOLDOVA
Instituirea principiului separaţiei puterilor statului are drept scop

crearea unui sistem de guvernare care ar permite stoparea abuzului din
partea unei puteri asupra alteia (HCC nr. 7 din 16 aprilie 2015, §169).
În Hotărârea nr. 23 din 9 noiembrie 2011 privind interpretarea
articolului 116 alin. (4) din Constituţie, Curtea a statuat:
„Principiul echilibrului instituţional, cunoscut astăzi sub denumirea
"checks and balances" (în traducere aproximativă din limba engleză
însemnând "sistemul de frâne şi contrabalanţe"), stă la baza
democraţiei şi presupune echilibrul puterilor şi controlul lor reciproc,
astfel încât puterile statale să aibă aproximativ aceeaşi pondere, adică
să fie echilibrate, pentru a se putea limita reciproc, evitând astfel ca
puterea statală să fie folosită în mod abuziv.
Acest sistem de frâne şi contrabalanţe reprezintă condiţia sine qua non
a democraţiei moderne, împiedicând omnipotenţa legislativului, pe cea
a executivului sau a judiciarului."
În mod similar, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat, în
mod constant, că separarea puterilor are un rol primordial (Stafford v.
Regatul Unit [MC], hotărârea din 28 mai 2002, §78; Oleksandr Volkov
v. Ucraina [MC], hotărârea din 9 ianuarie 2013, §103; Saghatelyan v.
Armenia, hotărârea din 20 octombrie 2015, §43).
Pentru a-şi putea îndeplini îndatoririle pe care le are, puterea
judecătorească trebuie să fie independentă faţă de puterea legislativă şi
cea executivă, fapt care implică libertate faţă de orice influenţă care
poate fi exercitată de acestea. Independenţa judecătorilor nu este o
prerogativă sau un privilegiu acordat în interesul personal al
judecătorilor, ci este o garanţie împotriva presiunilor exterioare în
judecătorilor să-şi îndeplinească rolul lor de gardieni ai drepturilor şi
libertăţilor omului. Astfel, independența judecătorului este un aspect
fundamental al statului de drept și garanția unui proces echitabil (HCC
nr. 23 din 25 iulie 2016, §§56-58).
Curtea Europeană a subliniat că de inamovibilitatea judecătorilor
beneficiază toți justițiabilii cărora articolul 6 din Convenție le
garantează dreptul la o „instanță independentă" (a se vedea, de
exemplu, Campbell și Fell v. Regatul Unit, hotărârea din 28 iunie 1984,
§80; Cooper v. Regatul Unit, hotărârea din 16 decembrie 2003,
§118; Fruni v. Slovacia, hotărârea din 21 iunie 2011, §145).
Garantarea independenței se referă, în special, la procedura de numire
a judecătorilor, promovarea, transferul, suspendarea și încetarea
raporturilor de muncă, calificările care le sunt cerute și
inamovibilitatea acestora până la vârsta obligatorie de pensionare sau
până la expirarea mandatului.
În jurisprudenţa sa, Curtea a menţionat în mod constant că
independenţa judecătorului nu exclude angajarea responsabilităţii
acestuia, ea fiind realizată sub rezerva unei prudenţe determinate de
necesitatea garantării libertăţii depline a judecătorului contra tuturor
presiunilor induse (HCC nr. 22 din 5 septembrie 2013, §61; HCC nr. 26
din 11 noiembrie 2014, §41; HCC nr. 12 din 28 martie 2017, §58-59).
În analiza de constituţionalitate, Curtea porneşte de la premisa că
prevenirea ocupării funcţiilor publice de către persoane care prezintă o
ameninţare pentru interesele securităţii naţionale și excluderea faptelor
ce pot constitui o ameninţare pentru interesele securităţii naţionale are
un rol important în asigurarea securităţii naţionale a Republicii
Moldova.
Cu privire la aceste aspecte, prin Hotărârea din 6 septembrie 1978,
pronunţată în cauza Klass şi alţii v. Germania, Curtea Europeană a
Drepturilor Omului a apreciat că „societăţile democratice sunt

101
REPUBLICA MOLDOVA
ameninţate în prezent de modalităţi complexe de spionaj şi de terorism,

astfel că statul trebuie să fie capabil, pentru a combate eficient aceste
ameninţări, să supravegheze în mod secret elementele subversive care
operează pe teritoriul său" (§42). Cu toate acestea, Curtea, conştientă
de pericolul, inerent măsurilor de supraveghere secretă, „de a submina,
chiar de a distruge democraţia sub motivul apărării acesteia, afirmă că
statele nu pot lua, în numele combaterii spionajului şi terorismului,
orice măsură pe care acestea o consideră adecvată" (§49).
Curtea reţine, cu titlu de principiu, că verificarea gradului de
îndeplinire de către titular sau candidat la funcţia publică a cerinţelor
de încadrare, a autenticității informaţiilor comunicate în documentele
depuse pentru ocuparea funcţiei publice sau a eventualelor riscuri
pentru securitatea națională poate fi aplicată tuturor categoriilor
profesionale de agenţi publici. Nici o categorie profesională nu este,
prin natura sa, exclusă de la verificarea acestor informații.
Aceasta însă trebuie efectuată prin luarea în considerare a garanţiilor
respectării vieţii private și dreptului la un proces echitabil, precum şi a
celor ale statului de drept și separaţiei puterilor în stat.
Curtea observă că dispoziţiile articolului 5 prevăd sfera de incidenţă a
legii, sub aspectul destinatarilor săi, arătând persoanele cărora le sunt
aplicabile prevederile legale. Potrivit literei a) a acestui articol, sunt
supuşi verificării titularii şi candidaţii la funcţiile de demnitate
publică ce se ocupă prin mandat obţinut direct, în urma alegerilor, cu
excepţia alegerilor parlamentare sau locale, sau indirect, prin numire,
specificate în Legea nr. 199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul
persoanelor cu funcţii de demnitate publică. Potrivi anexei la Legea
nr.199/2010, în lista funcțiilor de demnitate publică sunt incluși
judecătorii instanțelor de toate nivelele.
În acest context, Curtea reamintește că articolul 116 alin. (1) din
Constituţia Republicii Moldova prevede că „judecătorii instanţelor
judecătoreşti sunt independenţi, imparţiali şi inamovibili, potrivit legii".
Curtea subliniază că, în temeiul principiului separaţiei puterilor şi al
independenţei justiţiei, aplicarea sancţiunii sau eliberarea unui
judecător din funcţie poate fi dispusă doar prin mecanismele de
autoadministrare judecătorească.
Curtea observă că verificarea candidaţilor la funcția de judecător și a
judecătorilor este inițiată de către Consiliul Superior al Magistraturii,
fiind efectuată de către Serviciul de Informaţii şi Securitate.
Curtea reține că avizul emis de Serviciul de Informații și Securitate
reprezintă o condiție sine qua non pentru: 1) accederea în funcția de
judecător; 2) numirea până la atingerea plafonului de vârstă; 3)
menținerea în această funcție; 4) transferarea la o altă instanţă de
acelaşi nivel sau la o instanţă judecătorească inferioară; și 5)
promovarea în funcţia de preşedinte sau de vicepreşedinte de instanţă
judecătorească ori într-o instanță judecătorească superioară.
Curtea reține că nivelul de precizie al legislaţiei depinde într-o mare
măsură de domeniul pe care îl acoperă, precum și de cercul și de
calitatea destinatarilor săi. Astfel, numeroase legi folosesc, prin forța
lucrurilor, formule mai mult sau mai puțin vagi, a căror interpretare și
aplicare depind de practică. Oricât de clar ar fi redactată o normă
juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de
interpretare judiciară. Nevoia de elucidare a punctelor îndoielnice și de
adaptare la circumstanțele schimbătoare va exista întotdeauna. Din
nou, deși certitudinea este extrem de dezirabilă, aceasta ar putea
antrena o rigiditate excesivă; or, legea trebuie să fie capabilă să se
adapteze schimbărilor de situație. Rolul decizional conferit instanțelor
urmărește tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării

102
REPUBLICA MOLDOVA
normelor (a se vedea hotărârea CEDO Del Rio Prada v.

Spania [MC] din 21 octombrie 2013, §92 și §93).
În acest sens, Curtea consideră că „activităţile contrare intereselor
funcţiei publice" sau „exercitarea activităţilor [...] în detrimentul
Republicii Moldova, autorităţilor publice, societăţii, al drepturilor şi
libertăţilor fundamentale ale omului", potrivit expresiilor utilizate în
articolul 4 din Legea nr. 271/2008 pentru definirea factorilor de
risc, pot să difere în timp şi ca natură, ceea ce le face greu
identificabile dinainte pentru a fi redate într-o listă exhaustivă.
O astfel de abordare este împărtășită și de Curtea Europeană cu prilejul
verificării unor măsuri intruzive fundamentate pe motive de siguranță
națională (Al-Nashif v. Bulgaria, hotărârea din 20 iunie 2002,
§121; Lupşa v. România, hotărârea din 8 iunie 2006, §37).
Prin urmare, deși legislatorul a recurs la formule oarecum generale
pentru descrierea factorilor de risc, totuși definirea acestora face
suficient de previzibilă legea în aplicarea ei.
Curtea reține că un element de noutate adus de legea criticată, prin
articolul 6, îl constituie desemnarea Serviciului de Securitate și
Informaţii ca autoritate naţională care asigură verificarea titularilor şi
a candidaţilor la funcţiile publice.
În acest context, Curtea reține că prin legea contestată în competența
SIS este atribuită verificarea riscurilor de corupție, a gradului de
îndeplinire de către titulari şi candidaţi a cerinţelor de încadrare şi a
gradului de respectare a restricţiilor stabilite de lege, precum și a
autenticității informațiilor prezentate, domenii care exced celui al
securității naționale inerent SIS. În acest context, Curtea observă că,
la momentul efectuării controlului de constituţionalitate, în legislaţia
naţională în domeniul evaluării calificărilor, a integrității și conflictelor
de interese, erau deja în vigoare o serie de reglementări, acte normative
cu caracter primar sau secundar (Legea nr. 132 din 17 iunie 2016 cu
privire la Autoritatea Naţională de Integritate și Legea nr. 133 din 17
iunie 2016 privind declararea averii și a intereselor personale).
De asemenea, art.10 alin.(3)-(4) din lege stabileşte obligaţia tuturor
autorităţilor publice şi persoanelor juridice de a prezenta Serviciului de
Informații și Securitate informațiile necesare din bazele de date, din
registrele şi din alte surse ale autorităţilor publice și persoanelor
juridice, inclusiv copii de pe dosarele personale ale candidaţilor de la
locurile de lucru anterioare, informaţii şi materiale care constituie
secret comercial, bancar sau un alt secret protejat prin lege, care se
referă nemijlocit la activitatea persoanei supuse verificării.
Legea criticată se limitează la a preciza că SIS poate cere accesul la
datele deţinute pe baza formulării unei solicitări, fără obligația
motivării, fără a reglementa modalitatea în care se realizează accesul
efectiv la datele deţinute, aşa încât persoanele ale căror date au fost
păstrate să beneficieze de garanții suficiente care să le asigure protecţia
împotriva abuzurilor și a oricărui acces sau utilizări ilicite. Astfel, legea
nu prevede criterii obiective, care să limiteze la strictul necesar numărul
de persoane care au acces și pot utiliza ulterior datele păstrate, şi nu
stabileşte că accesul la datele stocate este condiţionat de controlul
prealabil efectuat de către o instanță judecătorească, care să limiteze
acest acces şi utilizarea lor la ceea ce este strict necesar pentru
realizarea obiectivului urmărit. Garanţiile legale privind utilizarea la
modul concret a datelor reţinute nu sunt suficiente şi adecvate pentru a
îndepărta teama că drepturile personale, de natură intimă, sunt violate,
aşa încât manifestarea acestora să aibă loc într-o manieră acceptabilă.
Astfel, examinând atribuţiile stabilite de actul normativ supus
controlului, apare cu evidenţă intenţia legiuitorului de a stabili în

103
REPUBLICA MOLDOVA
competenţa SIS colectarea tuturor datelor privind titularul sau

candidatul la funcția publică, oricare ar fi natura acestora, atât din
mediul public, cât şi din cel privat. Or, în condiţiile în care SIS constituie
o structură militară, de informaţii, conspiraţională, apare cu evidență
că o atare entitate nu îndeplineşte condiţiile cu privire la garanţiile
necesare respectării drepturilor fundamentale referitoare la viaţa
intimă, familială şi privată și la secretul corespondenţei. Această
împrejurare este de natură a constitui o ingerinţă în drepturile
fundamentale la viața intimă, familială și privată și a secretului
corespondenței.
Cu privire la desemnarea SIS ca autoritate naţională de verificare a
titularilor și a candidaților la funcții publice, Curtea reține că
legiuitorul acordă acces nelimitat şi nesupravegheat la toate datele
deținute de persoane de drept public şi privat unei instituții care nu
îndeplineşte condiția referitoare la un organism civil, supus controlului
democratic.
În acest sens, dispoziţiile art.1 alin.(3) din Constituţie consacră
principiul statului de drept, ale cărui exigenţe privesc scopurile majore
ale activităţii statale, prefigurate în ceea ce este numit domnia legii,
sintagmă ce implică subordonarea statului faţă de drept, asigurarea
acelor mijloace care să permită dreptului să cenzureze opţiunile
politice şi, în acest cadru, să pondereze eventualele tendinţe abuzive,
discreţionare ale structurilor etatice. Statul de drept asigură
supremaţia Constituţiei, corelarea legilor şi a tuturor actelor normative
cu aceasta, existenţa regimului de separaţie a puterilor publice, care
trebuie să acţioneze în limitele legii, şi anume în limitele unei legi ce
exprimă voinţa generală. Statul de drept consacră o serie de garanţii,
inclusiv jurisdicţionale, care asigură respectarea drepturilor şi
libertăţilor cetăţenilor prin autolimitarea statului, respectiv încadrarea
autorităţilor publice în coordonatele dreptului.
Curtea reține că nivelul de precizie al legislaţiei depinde într-o mare
măsură de domeniul pe care îl acoperă, precum și de cercul și de
calitatea destinatarilor săi. Astfel, numeroase legi folosesc, prin forța
lucrurilor, formule mai mult sau mai puțin vagi, a căror interpretare și
aplicare depind de practică. Oricât de clar ar fi redactată o normă
juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de
interpretare judiciară. Nevoia de elucidare a punctelor îndoielnice și de
adaptare la circumstanțele schimbătoare va exista întotdeauna. Din
nou, deși certitudinea este extrem de dezirabilă, aceasta ar putea
antrena o rigiditate excesivă; or, legea trebuie să fie capabilă să se
adapteze schimbărilor de situație. Rolul decizional conferit instanțelor
urmărește tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării
normelor (a se vedea hotărârea CEDO Del Rio Prada v.
Spania [MC] din 21 octombrie 2013, §92 și §93).
86. În acest sens, Curtea consideră că „activităţile contrare intereselor
funcţiei publice" sau „exercitarea activităţilor [...] în detrimentul
Republicii Moldova, autorităţilor publice, societăţii, al drepturilor şi
libertăţilor fundamentale ale omului", potrivit expresiilor utilizate în
articolul 4 din Legea nr. 271/2008 pentru definirea factorilor de
risc, pot să difere în timp şi ca natură, ceea ce le face greu
identificabile dinainte pentru a fi redate într-o listă exhaustivă.
O astfel de abordare este împărtășită și de Curtea Europeană cu prilejul
verificării unor măsuri intruzive fundamentate pe motive de siguranță
națională (Al-Nashif v. Bulgaria, hotărârea din 20 iunie 2002,
§121; Lupşa v. România, hotărârea din 8 iunie 2006, §37).

104
REPUBLICA MOLDOVA
Prin urmare, deși legislatorul a recurs la formule oarecum generale

pentru descrierea factorilor de risc, totuși definirea acestora face
suficient de previzibilă legea în aplicarea ei.
Curtea reține că un element de noutate adus de legea criticată, prin
articolul 6, îl constituie desemnarea Serviciului de Securitate și
Informaţii ca autoritate naţională care asigură verificarea titularilor şi
a candidaţilor la funcţiile publice.
În acest context, Curtea reține că prin legea contestată în competența
SIS este atribuită verificarea riscurilor de corupție, a gradului de
îndeplinire de către titulari şi candidaţi a cerinţelor de încadrare şi a
gradului de respectare a restricţiilor stabilite de lege, precum și a
autenticității informațiilor prezentate, domenii care exced celui al
securității naționale inerent SIS. În acest context, Curtea observă că,
la momentul efectuării controlului de constituţionalitate, în legislaţia
naţională în domeniul evaluării calificărilor, a integrității și conflictelor
de interese, erau deja în vigoare o serie de reglementări, acte normative
cu caracter primar sau secundar (Legea nr. 132 din 17 iunie 2016 cu
privire la Autoritatea Naţională de Integritate și Legea nr. 133 din 17
iunie 2016 privind declararea averii și a intereselor personale).
De asemenea, art.10 alin.(3)-(4) din lege stabileşte obligaţia tuturor
autorităţilor publice şi persoanelor juridice de a prezenta Serviciului de
Informații și Securitate informațiile necesare din bazele de date, din
registrele şi din alte surse ale autorităţilor publice și persoanelor
juridice, inclusiv copii de pe dosarele personale ale candidaţilor de la
locurile de lucru anterioare, informaţii şi materiale care constituie
secret comercial, bancar sau un alt secret protejat prin lege, care se
referă nemijlocit la activitatea persoanei supuse verificării.
Legea criticată se limitează la a preciza că SIS poate cere accesul la
datele deţinute pe baza formulării unei solicitări, fără obligația
motivării, fără a reglementa modalitatea în care se realizează accesul
efectiv la datele deţinute, aşa încât persoanele ale căror date au fost
păstrate să beneficieze de garanții suficiente care să le asigure protecţia
împotriva abuzurilor și a oricărui acces sau utilizări ilicite. Astfel, legea
nu prevede criterii obiective, care să limiteze la strictul necesar numărul
de persoane care au acces și pot utiliza ulterior datele păstrate, şi nu
stabileşte că accesul la datele stocate este condiţionat de controlul
prealabil efectuat de către o instanță judecătorească, care să limiteze
acest acces şi utilizarea lor la ceea ce este strict necesar pentru
realizarea obiectivului urmărit. Garanţiile legale privind utilizarea la
modul concret a datelor reţinute nu sunt suficiente şi adecvate pentru a
îndepărta teama că drepturile personale, de natură intimă, sunt violate,
aşa încât manifestarea acestora să aibă loc într-o manieră acceptabilă.
Astfel, examinând atribuţiile stabilite de actul normativ supus
controlului, apare cu evidenţă intenţia legiuitorului de a stabili în
competenţa SIS colectarea tuturor datelor privind titularul sau
candidatul la funcția publică, oricare ar fi natura acestora, atât din
mediul public, cât şi din cel privat. Or, în condiţiile în care SIS constituie
o structură militară, de informaţii, conspiraţională, apare cu evidență
că o atare entitate nu îndeplineşte condiţiile cu privire la garanţiile
necesare respectării drepturilor fundamentale referitoare la viaţa
intimă, familială şi privată și la secretul corespondenţei. Această
împrejurare este de natură a constitui o ingerinţă în drepturile
fundamentale la viața intimă, familială și privată și a secretului
corespondenței.
Cu privire la desemnarea SIS ca autoritate naţională de verificare a
titularilor și a candidaților la funcții publice, Curtea reține că
legiuitorul acordă acces nelimitat şi nesupravegheat la toate datele

105
REPUBLICA MOLDOVA
deținute de persoane de drept public şi privat unei instituții care nu

îndeplineşte condiția referitoare la un organism civil, supus controlului
democratic.
În acest sens, dispoziţiile art.1 alin.(3) din Constituţie consacră
principiul statului de drept, ale cărui exigenţe privesc scopurile majore
ale activităţii statale, prefigurate în ceea ce este numit domnia legii,
sintagmă ce implică subordonarea statului faţă de drept, asigurarea
acelor mijloace care să permită dreptului să cenzureze opţiunile
politice şi, în acest cadru, să pondereze eventualele tendinţe abuzive,
discreţionare ale structurilor etatice. Statul de drept asigură
supremaţia Constituţiei, corelarea legilor şi a tuturor actelor normative
cu aceasta, existenţa regimului de separaţie a puterilor publice, care
trebuie să acţioneze în limitele legii, şi anume în limitele unei legi ce
exprimă voinţa generală. Statul de drept consacră o serie de garanţii,
inclusiv jurisdicţionale, care asigură respectarea drepturilor şi
libertăţilor cetăţenilor prin autolimitarea statului, respectiv încadrarea
autorităţilor publice în coordonatele dreptului.
Având în vedere consecințele juridice ale avizului organului de
verificare, există riscuri ca acesta să fie utilizat ca o „armă politică"
împotriva judecătorilor [a se vedea mutatis mutandis Avizul comun al
Comisiei de la Veneția și al Direcției pentru cooperare din cadrul
Direcției generale pentru drepturile omului și pentru afacerile juridice
a Consiliului Europei privind Legea care modifică anumite texte
legislative ale Ucrainei ce se referă la preîntâmpinarea exercitării
abuzive a dreptului de atac în apel, aviz adoptat de Comisia de la
Veneția în cadrul celei de-a 84-a ședințe plenare (Veneția, 15-16
octombrie 2010, CDL-AD(2010)029), §45]. Or, în baza verificărilor
Serviciului de Informații și Securitate ar putea să fie demise persoanele
„incomode" din punct de vedere politic sau cele „nedocile".
Această presiune asupra judecătorilor este de natură să influențeze
adoptarea deciziilor, or, SIS se consideră, așa cum indică în opinia sa
oficială și concluziile conținute în avizele sale, îndreptățit „să analizeze
contextul, circumstanțele și informațiile disponibile în ceea ce vizează
emiterea unor decizii ce denotă suspiciuni privind caracterul părtinitor
al judecătorului la examinarea dosarelor" (a se vedea supra §52).
Curtea consideră că este evident că, în procesul de „descoperire" a
factorilor de risc, Serviciul de Informații și Securitate nu poate, de
principiu, analiza și da apreciere calității actelor judecătorești, aceasta
fiind apanajul exclusiv al instanțelor judiciare superioare, pe calea
exercitării căilor de atac.
În același context, Curtea reamintește că, în vederea garantării
principiului constituțional al imparțialității judecătorilor, prevederile
legale reglementează situațiile de incompatibilitate a judecătorului la
examinarea cauzelor.
Astfel, în ipoteza în care se atestă una din situațiile de incompatibilitate
stabilite de lege, judecătorul este obligat să se abțină de la soluționarea
cauzei deduse spre examinare. Corelativ, obligației judecătorului de a
se abține îi corespunde dreptul participanților de a-l recuza pe acesta.
În orice caz, examinarea declarației de abținere sau a cererii de
recuzare a judecătorului se va realiza de un alt judecător printr-un test
al subiectivității în care trebuie avute în vedere convingerile personale
și comportamentul unui anumit judecător, cu alte cuvinte, dacă
judecătorul are prejudecăți personale sau manifestă o atitudine
părtinitoare în legătură cu o anumită speță; și, de asemenea, printr-un
test al obiectivității, adică de apreciere dacă însăși instanța și, între
altele, compunerea completului de judecată oferă garanții suficiente
pentru a putea exclude orice îndoieli legitime în legătură cu

106
REPUBLICA MOLDOVA
imparțialitatea acesteia (a se vedea, de exemplu, Kyprianou v.

Cipru [MC], hotărârea din 15 decembrie 2005, §118; Micallef v.
Malta [MC], hotărârea din 15 octombrie 2009, §93).
În lumina celor expuse, Curtea constată că prevederile contestate permit
intervenţia discreţionară şi necontrolată a unui organ din afara puterii
judecătorești în activitatea justiţiei, fapt inadmisibil şi contrar
Constituţiei. Astfel, intervenția SIS în cariera judecătorilor este a
fortiori în contradicţie directă cu articolele 6 și 116 alin. (1) din
Constituţie.
Pentru toate aceste argumente, Curtea constată că normele contestate
încalcă prevederile constituţionale ale articolului 1 alin.(3) referitoare
la statul de drept și principiul legalităţii, cele ale articolelor 28 și 30
privind viaţa intimă, familială şi privată, respectiv secretul
corespondenţei, din perspectiva lipsei garanțiilor necesare acestor
drepturi, precum și cele ale articolului 6 privind separația puterilor și
116 privind independența justiției.
Curtea Constituțională a declarat neconstituționale articolele 5 lit. a)
și 15 alineatele (2), (4) și (5) din Legea nr. 271-XVI din 18 decembrie
2008 privind verificarea titularilor și a candidaților la funcții
publice, în partea ce se referă la verificarea candidaților la funcția de
judecător și a judecătorilor în exercițiu.
2018 99. Legea nr.48 pentru  Statutul judecătorului, se modifică art.24/1.

modificarea și  Consiliul Superior al Magistraturii, se modifică și se
completarea unor completează art.7/1 și 27.
acte legislative
100. Legea nr.74  Statutul judecătorului, se completează art.6,9,25.

pentru modificarea
acte legislative
101. Legea nr.79  Statutul judecătorului, se modifică art.6/1.
pentru modificarea  Instruirea judiciară specială, se modifică art.15.
acte legislative
102. Legea nr.136  Răspunderea disciplinară a judecătorilor, se modifică și

pentru modificarea se completează după cum urmează:
Legii cu privire la art.4,6,8,10,11,12,13,14,15,18,19,21,22,23,26,27,28,2
răspunderea 9,31,33,34,35,36,39,40, art.II. Se abrogă art.24.
disciplinară a
judecătorilor
103. Legea nr.137  Statutul judecătorului, se modifică și se completează

pentru modificarea art.6,9,19,20,20/1,24,24/1,25,26,26/1,29.
unor acte legislative  Organizarea și administrarea sistemului judecătoresc,
se modifică art.6/1, 16/1, 54, se completează cu art.6/2.

107
REPUBLICA MOLDOVA

art.3,4,7,7/1,8/1,9,18,20,22,23,24,25,26,27/1, 27/2.
art.7.
 Evaluarea judecătorilor, se modifică și se completează
art.2,3,5,13,15.
 Instruirea judiciară specială, se modifică și se
completează art.15,27.

104. Legea nr.172 se modifică art.22.
pentru modificarea  Consiliul Superior al Magistraturii, se modifică art.6,27.
unor acte legislative  Curtea Supremă de Justiție, se modifică art.27.
105. Legea nr.238  Statutul judecătorului, se modifică art.25.

unor acte legislative
106. Legea nr.265

pentru modificarea
se modifică art.15/1.
107. Legea nr.271

 Statutul judecătorului, se modifică art.28
pentru modificarea
 Consiliul Superior al Magistraturii, se modifică art.7/1 și
27.
 Instruirea judiciară specială, se modifică art.12.
Constituționale  Consiliul Superior al Magistraturii
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate a susţinut că textul legal
nr.13 din contestat din articolul 25 alin. (1) din Legea nr. 947 din 19 iulie
14.05.2018 privind 1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, este
excepția de contrar Constituției.
neconstituționalita În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul
te a unor prevederi menționează că controlul hotărârilor Consiliului Superior al
din articolul 25 Magistraturii se limitează doar la verificarea procedurii de
adoptare/emitere a acestora, deși ele pot fi ilegale și din alte
alin.(1) din Legea
motive.
nr.947 din 19 iulie În opinia prezentată Curții, Președintele Republicii Moldova a
1996 cu privire la menționat că, prin Hotărârea nr. 17 din 2 iulie 2013, Curtea
Consiliul Superior al Constituțională a recunoscut constituţional textul contestat din

108
REPUBLICA MOLDOVA
Magistraturii și din articolul 25 alin. (1) din Legea cu privire la Consiliul Superior al
articolul 10 alin.(1) Magistraturii. În consecinţă, Preşedintele Republicii Moldova
lit.b) din Legea consideră că instanţa de contencios constituţional poate dispune
sistarea procesului.
contenciosului Parlamentul a menționat, de asemenea, că există o hotărâre cu
administrativ un obiect similar, în a cărui privință Curtea s-a pronunțat deja.
nr.793 din 10 În opinia prezentată Curții, Guvernul a confirmat faptul că
februarie 2000 articolul 25 alin. (1) din Legea cu privire la Consiliul Superior al
(controlul judiciar al Magistraturii a făcut obiectul controlului de constituționalitate în
hotărârilor emise trecut. Guvernul a menționat că, în Hotărârea nr. 17 din 2 iulie
2013, Curtea Constituţională a stabilit că examinarea
de către Consiliul contestaţiilor de către Curtea Supremă de Justiție în partea
Superior al referitoare la procedura de adoptare şi emitere, adică în drept,
Magistraturii în asigură verificarea integrală a echităţii procedurilor judiciare de
cauzele care au beneficiat contestatarii la examinarea în fond și permite
disciplinare) anularea sau modificarea acestor hotărâri, atunci când este
cazul.
Curtea subliniază că unul dintre capetele de cerere a reclamantei
din cazul Ramos Nunes De Carvalho E Sá v. Portugalia, 21 iunie
2016, § 65, caz judecat de către Curtea Europeană, fusese faptul
că întinderea controlului exercitat de către Curtea Supremă de
Justiție a Portugaliei echivala cu un recurs în „legalitate", nu cu
un control de „plină jurisdicție". Curtea Supremă de Justiție nu
putea reexamina stabilirea faptelor realizată de către Consiliul
Superior al Magistraturii din Portugalia, nici nu putea revizui în
mod efectiv sancțiunea disciplinară aplicată unui judecător.
De asemenea, în cazul Tato Marinho Dos Santos Costa Alves Dos
Santos Et Figueiredo v. Portugalia, 21 iunie 2016, § 45,
reclamanta, judecător, a susținut că instanța supremă portugheză
refuzase să reexamineze faptele stabilite de către Consiliul
Superior al Magistraturii din Portugalia, invocând principiul
neamestecului în competența discreționară a administrației.
În Ramos Nunes De Carvalho E Sá v. Portugalia, § 83, Curtea
Europeană a subliniat că „instanța" pe care o are în vedere
articolul 6 § 1 trebuie să aibă competența de a examina toate
problemele de fapt și de drept relevante pentru soluționarea
litigiului pentru care a fost sesizată. Același articol reclamă ca
instanțele să indice în mod suficient motivele pe care se bazează,
iar această condiție impune oferirea unui răspuns special și
explicit la motivele decisive pentru soluționarea litigiului în
discuție (a se vedea, în același sens, Tato Marinho Dos Santos
Costa Alves Dos Santos Et Figueiredo v. Portugalia, § 50).
Curtea subliniază că prevederile articolului 25 din Legea cu
privire la Consiliul Superior al Magistraturii și ale articolului 10
din Legea contenciosului administrativ nu-i conferă Curții
Supreme de Justiție competența de a efectua o reexaminare a
faptelor stabilite de către Consiliul Superior al Magistraturii, în
cauze disciplinare împotriva judecătorilor. Prin urmare, Curtea
Supremă de Justiție este împiedicată să examineze probleme care
pot fi fundamentale pentru litigiile cu care este sesizată (a se
vedea Oleksandr Volkov v. Ucraina, 9 ianuarie 2013, § 127).
Eventualii reclamanți nu au, potrivit legilor incidente,

109
REPUBLICA MOLDOVA
posibilitatea unei reexaminări a faptelor decisive pentru cauza

lor, de către Curtea Supremă de Justiție (a se vedea, mutatis
mutandis, Tsfayo v. Regatul Unit, 14 noiembrie 2006, § 48).
Totuși, pentru respectarea standardelor articolului 20 din
Constituție, Curtea Supremă de Justiție trebuie să aibă, în
materia controlului contestațiilor la hotărârile Consiliului
Superior al Magistraturii, capacitatea de a soluționa problemele
cu care se confruntă de o manieră eficientă și de a realiza un
control la fel de eficient al cauzelor (a se vedea Ramos Nunes De
Carvalho E Sá v. Portugalia, § 88).
Aceste precizări îi permit Curții să afirme că cerințele pe care le
impun dispozițiile legale contestate nu îi conferă un caracter
suficient controlului realizat de către Curtea Supremă de Justiție
în materia contestațiilor la hotărârile Consiliului Superior al
Magistraturii. Aceeași este concluzia la care a ajuns Curtea
Europeană în cazurile Ramos Nunes De Carvalho E Sá v.
Portugalia, § 89, și Tato Marinho Dos Santos Costa Alves Dos
Santos Et Figueiredo v. Portugalia, § 56, și pe care Curtea o
împărtășește, în prezenta hotărâre.
Așadar, controlul a cărui realizare o impun dispozițiile contestate
pentru Curtea Supremă de Justiție în materie de contestații ale
hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii nu are o
întindere suficientă și contravine articolului 20 din Constituție.
Prezenta hotărâre nu implică revizuirea hotărârilor Curții
Supreme de Justiție deja pronunțate împotriva hotărârilor
contestate ale Consiliului Superior al Magistraturii.
Curtea a declarat neconstituționale textele:
- „[...] doar în partea ce se referă la procedura de
emitere/adoptare" din articolul 25 alineatul (1) din Legea nr.
947 din 19 iulie 1996 cu privire la Consiliul Superior al
Magistraturii;
- „b) verifică legalitatea hotărârilor Consiliului Superior al
Magistraturii în cazurile prevăzute de lege" din articolul 10
alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10
februarie 2000.
Până la modificarea textelor de lege declarate
neconstituționale, Curtea Supremă de Justiție va efectua un
control deplin, în fapt și în drept, în privința hotărârilor
Consiliului Superior al Magistraturii care au fost contestate în
fața sa.
 Statutul judecătorului
Pe 23 decembrie 2013, Parlamentul a adoptat Legea nr. 328 privind
Constituționale salarizarea judecătorilor și procurorilor, care a intrat în vigoare pe
nr.24 din 1 ianuarie 2014. Această lege reglementează modul și condițiile de
02.10.2018 pentru salarizare a judecătorilor și procurorilor, inclusiv cuantumul
controlul salariilor de funcție ale acestora, instituind un sistem unitar de
salarizare a judecătorilor și a procurorilor bazat pe salariul mediu
constituţionalităţii pe economie. Potrivit articolului 3 alin. (1) din Legea menționată,
unor prevederi ale salariul lunar al judecătorului este constituit din salariul de funcție
articolelor 3 şi 4 din și sporul pentru exercitarea unor funcții de conducere.

110
REPUBLICA MOLDOVA
Legea nr.328 din 23 În scopul executării Legii nr. 328 din 23 decembrie 2013 privind
decembrie 2013 salarizarea judecătorilor și procurorilor, pe 17 iulie 2014,
Parlamentul a adoptat o lege prin care a exclus din Legea nr. 355
privind salarizarea din 23 decembrie 2005 cu privire la sistemul de salarizare în sectorul
judecătorilor şi bugetar toate compartimentele care reglementau condițiile și modul
procurorilor şi a de salarizare a judecătorilor. Până la adoptarea acestor
unei sintagme din amendamente, remunerația judecătorului cuprindea și alte
articolul 13/1 suplimente la salariu pe lângă sporul pentru funcția de
conducere, i.e. sporul pentru grad de calificare, sporul pentru
alin.(1) din Legea păstrarea secretului de stat și sporul pentru deținerea gradului
nr.544 din 20 iulie științific.
1995 cu privire la Autorul sesizării a susținut că dispozițiile criticate sunt contrare
statutul articolelor 6 și 16 alin. (2) din Constituție.
În jurisprudența sa, Curtea a subliniat că statutul constituțional al
judecătorului
judecătorului nu constituie privilegiul lui personal, ci un bun al
întregii societăți, acesta fiind chemat să asigure protecția eficientă a
drepturilor fiecărui membru al societății. Remunerația
judecătorului, în care intră orice mijloc de asigurare materială sau
socială, constituie una din componentele de bază ale independenței
lui, reprezentând o contrapondere față de restricțiile, interdicțiile şi
responsabilitățile impuse acestora în virtutea funcțiilor. Prin
menținerea acestui echilibru poate fi crescut gradul de încredere al
societății în competența, independența şi imparțialitatea
judecătorilor (Hotărârea nr. 27 din 20 decembrie 2011, § 96).
Într-o democrație autentică, atât guvernanții, cât și poporul trebuie
să recunoască că judecătorul, căruia i s-a încredințat puterea de a
decide cu privire la drepturile și libertățile omului, trebuie să
posede, pe lângă un înalt profesionalism, şi o reputație ireproșabilă,
o independență materială și un sentiment de siguranță cu privire la
viitorul său. Statul are obligația de a stabili remunerația
judecătorului astfel încât aceasta să compenseze efortul şi
responsabilitățile lui și să fie pe măsura statutului şi funcțiilor pe
care le exercită.
Astfel, incompatibilitățile și interdicțiile stabilite pentru judecători
prin Legea fundamentală și dezvoltate prin legea specială, precum
şi responsabilitățile şi riscurile aferente profesiei, impun stabilirea
unui cuantum al remunerației judecătorului corespunzător statutului
lor.
Curtea reține că necesitatea asigurării financiare a judecătorilor se
bazează pe diferite instrumente juridice elaborate de Consiliul
Europei. Astfel, articolul 6 din Carta europeană privind statutul
judecătorilor prevede că nivelul remunerării judecătorilor ar trebui
stabilit astfel încât să nu îi expună unui risc de presiuni susceptibile
să le afecteze independența. Remunerarea poate să varieze în funcție
de vechimea de muncă, de natura funcțiilor cu care judecătorul
profesionist a fost învestit sau de importanța îndatoririlor care i-au
fost impuse, apreciate în condiții transparente.
De asemenea, potrivit Recomandării CM/Rec(2010)12 a Comitetului
de Miniştri către statele membre cu privire la judecători:
independența, eficiența şi responsabilitățile, remunerarea
judecătorilor trebuie să fie pe măsura rolului şi a responsabilităților
lor şi trebuie să aibă un nivel suficient pentru a-i face imuni în fața
oricărei presiuni care urmărește să le influențeze deciziile. Trebuie
adoptate dispoziţii legale speciale care să instituie o măsură de
protecţie împotriva unei reduceri a remuneraţiei care i-ar viza pe

111
REPUBLICA MOLDOVA
judecători. De asemenea, în recomandare se menționează că trebuie

evitate sistemele în care remunerația de bază a judecătorilor depinde
de performanță, căci s-ar putea crea dificultăți pentru asigurarea
independenței lor.
În Raportul privind standardele europene referitoare la
independența sistemului judiciar (2010, partea I,
CDLAD(2010)040), Comisia de la Veneția a menționat că nivelul
remunerației trebuie stabilit ținând cont de situația socială din țară
și trebuie să fie comparat cu nivelul remunerației înalților
funcționari. Remunerația trebuie să fie determinată în funcție de un
barem general și de criterii obiective şi transparente, şi să nu fie
fundamentată pe evaluarea performanței individuale a
judecătorului. Sporurile care includ un element discreționar trebuie
să fie excluse.
Având în vedere totalitatea bunelor-practici internaționale care
instituie principiul asigurării independenței judecătorilor și a rolului
acestora în procedura de control al legalității actelor administrative
emise de autorități, Curtea a menționat, în Hotărârea nr. 24 din 10
septembrie 2013, că nu este exclusă posibilitatea stabilirii unor
salarii mai mari pentru judecători în raport cu salariile
reprezentanților puterilor legislativă și executivă. Această
constatare se bazează pe interdicțiile și pe restrângerile pe care le
implică statutul judecătorilor.
Curtea reiterează că stabilirea politicii în domeniul salarizării,
inclusiv a judecătorilor, ține de competența legislativului. Totuși,
Curții îi revine sarcina să constate dacă la adoptarea unei soluții în
domeniul remunerării judecătorilor Parlamentul a acționat în
limitele marjei sale de discreție și a respectat principiile
constituționale incidente.
Prin urmare, Curtea va examina dacă excluderea sporurilor
salariale ale judecătorilor din Legea nr. 355 din 23 decembrie 2005
cu privire la sistemul de salarizare în sectorul bugetar (i.e. sporul
pentru deținerea gradului științific, sporul pentru grad de calificare
și sporul pentru păstrarea secretului de stat) și omisiunea de a le
reglementa în articolul 3 din Legea nr. 328 din 23 decembrie 2013
privind salarizarea judecătorilor și a procurorilor instituie un
tratament diferențiat nejustificat între judecători și alte persoane cu
funcții de demnitate publică.
Această lege a fost adoptată pe 23 decembrie 2013 și a intrat în
vigoare pe 1 ianuarie 2014. În scopul executării ei, pe 17 iulie 2014,
din 23 decembrie 2005 cu privire la sistemul de salarizare în sectorul
bugetar toate compartimentele care reglementau condițiile și modul
de salarizare a judecătorilor, inclusiv sporul pentru grad de
calificare, sporul pentru păstrarea secretului de stat și sporul pentru
deținerea gradului științific. În acest sens, Curtea observă că, deși
aceste sporuri salariale reprezintă retribuții financiare și sunt bazate
pe criterii obiective, ele nu au fost incluse în legea nouă care
reglementează salarizarea judecătorilor.
Așadar, Curtea constată existența incertitudinii și o lipsă de
coerență în realizarea scopurilor de către legislator. Pe de o parte,
acesta afirmă scopul majorării substanțiale a remunerării
judecătorilor, iar pe de altă parte, exclude sporurile salariale
menționate, instituind totodată un tratament diferențiat între
judecători și alte persoane cu funcție de demnitate publică.

112
REPUBLICA MOLDOVA
Această constatare poate scuti Curtea să-și continue analiza privind

tratamentul diferențiat între judecători și alte persoane cu funcție de
demnitate publică, ea fiind suficientă pentru o concluzie referitoare
la neconstituționalitatea excluderii sporurilor salariale în discuție.
De altfel, Curtea menționează că principiul realizării în mod coerent
și sistematic a scopurilor urmărite trebuie să fie considerat un
corolar al principiului proporționalității. Totuși, Curtea își va
consolida raționamentele prin evaluarea tratamentului diferențiat
între judecători și alte persoane cu funcție de demnitate publică.
Cu privire la sporul pentru deținerea gradului științific, Curtea
constată că acesta este prevăzut și acordat persoanelor cu funcție
publică în vederea eforturilor depuse de aceștia, ca o recunoaștere
a meritelor personale și a efortului suplimentar de pregătire și de
perfecționare profesională.
În acest sens, Curtea menționează că, deși legislatorul a eliminat
posibilitatea judecătorilor de a obține sporul pentru deținerea
gradului științific, acordarea acestuia era una legitimă din punct de
vedere constituțional, dată fiind necesitatea încurajării lor de a
participa activ la viața științifică, de a-și perfecționa cunoștințele în
domeniul dreptului și de a-și îmbunătăți performanțele profesionale
la locul de muncă. Există prezumția potrivit căreia posesorul titlului
științific de doctor sau de doctor habilitat în drept are o pregătire
profesională superioară în comparație cu o persoană care nu posedă
acest titlu.
Curtea reține că, în cazul în care statul vrea să încurajeze obținerea
de titluri științifice de către persoanele cu funcție publică, ar trebui
să recunoască aceleași beneficii în mod egal. Prin urmare, este
nejustificată excluderea judecătorilor de la obținerea sporului
pentru deținerea gradului științific.
Aceleași raționamente sunt aplicabile și în cazul sporului pentru
grad de calificare și al sporului pentru păstrarea secretului de stat.
Legislatorul a stabilit „standarde duble" de acordare a acestor
suplimente salariale în cazul judecătorilor și în cazul altor persoane
care dețin funcții publice sau de demnitate publică. De altfel, nu se
poate afirma că gradele de calificare ale judecătorilor sunt mai puțin
importante decât gradele de calificare ale altor funcții publice,
pentru că în ambele cazuri acestea au ca scop aprecierea
rezultatelor activității și a nivelului de profesionalism al persoanei.
De asemenea, ar fi în afara oricărui argument rațional dacă s-ar
susține că judecătorii au o responsabilitate redusă în privința
păstrării secretului de stat, în raport cu alte funcții publice.
Prin urmare, Curtea conchide că excluderea sporurilor salariale ale
judecătorilor din Legea nr. 355 din 23 decembrie 2005 cu privire la
sistemul de salarizare în sectorul bugetar (i.e. sporul pentru
deținerea gradului științific, sporul pentru grad de calificare și
sporul pentru păstrarea secretului de stat) și omisiunea de a le
reglementa în articolul 3 din Legea nr. 328 din 23 decembrie 2013
privind salarizarea judecătorilor și procurorilor instituie un
tratament diferențiat nejustificat între judecători și alte persoane cu
funcții de demnitate publică. Acest tratament este contrar articolelor
6, 16 și 116 alin. (1) din Constituție.
Această lege a fost adoptată pe 23 decembrie 2013 și a intrat în
vigoare pe 1 ianuarie 2014. În scopul executării ei, pe 17 iulie 2014,
din 23 decembrie 2005 cu privire la sistemul de salarizare în sectorul

113
REPUBLICA MOLDOVA
bugetar toate compartimentele care reglementau condițiile și modul

de salarizare a judecătorilor, inclusiv sporul pentru grad de
calificare, sporul pentru păstrarea secretului de stat și sporul pentru
deținerea gradului științific. În acest sens, Curtea observă că, deși
aceste sporuri salariale reprezintă retribuții financiare și sunt bazate
pe criterii obiective, ele nu au fost incluse în legea nouă care
reglementează salarizarea judecătorilor.
Așadar, Curtea constată existența incertitudinii și o lipsă de
coerență în realizarea scopurilor de către legislator. Pe de o parte,
acesta afirmă scopul majorării substanțiale a remunerării
judecătorilor, iar pe de altă parte, exclude sporurile salariale
menționate, instituind totodată un tratament diferențiat între
judecători și alte persoane cu funcție de demnitate publică.
Această constatare poate scuti Curtea să-și continue analiza privind
tratamentul diferențiat între judecători și alte persoane cu funcție de
demnitate publică, ea fiind suficientă pentru o concluzie referitoare
la neconstituționalitatea excluderii sporurilor salariale în discuție.
De altfel, Curtea menționează că principiul realizării în mod coerent
și sistematic a scopurilor urmărite trebuie să fie considerat un
corolar al principiului proporționalității. Totuși, Curtea își va
consolida raționamentele prin evaluarea tratamentului diferențiat
între judecători și alte persoane cu funcție de demnitate publică.
Cu privire la sporul pentru deținerea gradului științific, Curtea
constată că acesta este prevăzut și acordat persoanelor cu funcție
publică în vederea eforturilor depuse de aceștia, ca o recunoaștere
a meritelor personale și a efortului suplimentar de pregătire și de
perfecționare profesională.
În acest sens, Curtea menționează că, deși legislatorul a eliminat
posibilitatea judecătorilor de a obține sporul pentru deținerea
gradului științific, acordarea acestuia era una legitimă din punct de
vedere constituțional, dată fiind necesitatea încurajării lor de a
participa activ la viața științifică, de a-și perfecționa cunoștințele în
domeniul dreptului și de a-și îmbunătăți performanțele profesionale
la locul de muncă. Există prezumția potrivit căreia posesorul titlului
științific de doctor sau de doctor habilitat în drept are o pregătire
profesională superioară în comparație cu o persoană care nu posedă
acest titlu.
Curtea reține că, în cazul în care statul vrea să încurajeze obținerea
de titluri științifice de către persoanele cu funcție publică, ar trebui
să recunoască aceleași beneficii în mod egal. Prin urmare, este
nejustificată excluderea judecătorilor de la obținerea sporului
pentru deținerea gradului științific.
Aceleași raționamente sunt aplicabile și în cazul sporului pentru
grad de calificare și al sporului pentru păstrarea secretului de stat.
Legislatorul a stabilit „standarde duble" de acordare a acestor
suplimente salariale în cazul judecătorilor și în cazul altor persoane
care dețin funcții publice sau de demnitate publică. De altfel, nu se
poate afirma că gradele de calificare ale judecătorilor sunt mai puțin
importante decât gradele de calificare ale altor funcții publice,
pentru că în ambele cazuri acestea au ca scop aprecierea
rezultatelor activității și a nivelului de profesionalism al persoanei.
De asemenea, ar fi în afara oricărui argument rațional dacă s-ar
susține că judecătorii au o responsabilitate redusă în privința
păstrării secretului de stat, în raport cu alte funcții publice.

114
REPUBLICA MOLDOVA
Prin urmare, Curtea conchide că acest tratament este contrar

articolelor 6, 16 și 116 alin. (1) din Constituție.
Curtea a declarat neconstituțional articolul 3 alin. (1) din Legea
nr. 328 din 23 decembrie 2013 privind salarizarea judecătorilor și
procurorilor, în măsura în care nu reglementează sporul pentru
deținerea gradului științific, sporul pentru grad de calificare și
sporul pentru păstrarea secretului de stat; și a declarat
inadmisibilă sesizarea în partea ce ține de controlul
constituționalității articolului 4 alineatele (2) lit. b) și c), (3) lit. b) și
(4) lit. b) din Legea nr. 328 din 23 decembrie 2013 privind
salarizarea judecătorilor și procurorilor și a sintagmei „caracter
onorific" din articolul 131 alin. (1) din Legea nr. 544 din 20 iulie
1995 cu privire la statutul judecătorului.
2019 108. Legea nr.163  Instruirea judiciară specială, se modifică art.28.
pentru modificarea
109. Legea nr.193  Consiliul Superior al Magistraturii, se modifică
pentru modificarea art.3,5,8/1,20,24,25, se completează cu art.8/2.
unor acte legislative  Organizarea și administrarea sistemului judecătoresc,
se modifică art.23/2.

Constituționale Autorul sesizării susține că amendamentele operate prin Legea
nr.21 din nr. 271 din 23 noiembrie 2018 pentru modificarea unor acte
03.10.2019 pentru legislative au condus la abrogarea dispozițiilor articolului 27
controlul alin. (2) din Legea privind Consiliul Superior al Magistraturii,
care reglementau condițiile privind calcularea salariului
constituţionalităţii membrului Consiliului Superior al Magistraturii ales din rândul
unor prevederi din profesorilor titulari de drept. Autorul menționează că Consiliul
Legea nr.270 din 23 Superior al Magistraturii este autoritatea învestită constituțional
noiembrie 2018 cu competența organizării și funcționării sistemului judecătoresc.
privind sistemul În continuare, precizează că membrii Consiliului nu pot exercita
unitar de salarizare o altă activitate remunerată, în afara celei didactice, științifice
sau de creație. Mai mult, membrii Consiliului sunt obligați să
în sectorul bugetar
respecte incompatibilitățile și interdicțiile specificate la articolul
(remunerarea 8 [Restricțiile de serviciu ale judecătorului] din Legea privind
membrilor statutul judecătorului. Astfel, având în vedere aceste
Consiliului Superior considerente, autorul sesizării conchide că statutul membrilor
al Magistraturii aleși ai Consiliului Superior al Magistraturii este asemănător,
aleşi din rândul indiferent că sunt aleși din rândul profesorilor titulari de drept
sau din rândul corpului judecătorilor, iar distincțiile operate de
profesorilor titulari
legislator în materie de remunerare sunt neconstituționale. Astfel,
de drept) autorul sesizării consideră că dispozițiile care reglementează în
mod discriminatoriu remunerarea membrilor Consiliului
Superior al Magistraturii aleși din rândul profesorilor titulari de
drept și din rândul corpului judecătorilor încalcă articolele 16 și
43 din Constituție.
Curtea Constituțională a statuat:

115
REPUBLICA MOLDOVA
Articolul 122 din Constituție stabilește că Consiliul Superior al

Magistraturii este alcătuit din judecători și profesori titulari aleși
pentru o durată de patru ani. Alineatul (2) al aceluiași articol
prevede că din Consiliul Superior al Magistraturii fac parte de
drept: Președintele Curții Supreme de Justiție, ministrul justiției
și Procurorul General.
Cu privire la tratamentul diferențiat între aceste categorii de
subiecte, Curtea constată că acesta are în vedere aplicarea unor
condiții salariale preferențiale față de membrii Consiliului
Superior al Magistraturii aleși din rândul corpului judecătorilor
în raport cu membrii Consiliului aleși din rândul profesorilor
titulari de drept. Curtea face trimitere, în acest sens, la
constatările sale din decizia de admisibilitate, unde a reținut că
coeficientul de salarizare aplicabil acestor categorii de subiecte
este de - 10,19, în cazul membrilor aleși din rândul profesorilor
titulari de drept, de - 11,79, în cazul membrilor aleși din rândul
judecătorilor cu o vechime în muncă de pană la 16 ani, și de -
12,29, în cazul judecătorilor cu o vechime în muncă de peste 16
ani. De asemenea, la etapa admisibilității sesizării, Curtea a
reținut că valoarea de referință a coeficienților de salarizare
aplicabili acestor categorii de subiecte este de 1300 de lei pentru
persoanele cu funcții de demnitate publică din cadrul
autorităților finanțate de la bugetul de stat și de 2600 de lei pentru
judecătorii din cadrul Curții Constituționale, al Consiliului
Superior al Magistraturii și al Curții Supreme de Justiție.
Curtea observă că componența Consiliului Superior al
Magistraturii este reglementată la articolul 3 din Legea privind
Consiliul Superior al Magistraturii. Acest articol stabilește că
Consiliul Superior al Magistraturii este constituit din 12 membri,
șase fiind aleși prin vot secret de către Adunarea Generală a
Judecătorilor, trei fiind aleși de către Parlament, din rândul
profesorilor de drept titulari, și trei membri de drept. Referitor la
procedura alegerii membrilor Consiliului din rândul corpului
judecătorilor, Legea stabilește la alineatul (5) că judecătorii aleși
în CSM sunt detașați în cadrul Consiliului pe durata mandatului.
Pe de altă parte, așa cum a stabilit Curtea la etapa admisibilității
sesizării, numirea profesorului titular de drept în funcția de
membru al Consiliului Superior al Magistraturii nu atrage și
consecința recunoașterii statutului de magistrat. Așadar, dată
fiind această concluzie și ținând cont de faptul că dispozițiile
Legii privind sistemul unitar de salarizare operează diferența de
tratament în discuție în baza criteriului apartenenței persoanei la
corpul magistraților, Curtea va examina, în continuare,
constituționalitatea acestei distincții.
Curtea a precizat în jurisprudența sa că protecția recunoscută
judecătorului nu constituie privilegiul lui personal, ci un bun al
întregii societăți, acesta fiind chemat să asigure protecția
eficientă a drepturilor fiecărui membru al societății. Remunerația
judecătorului, în care intră orice mijloc de asigurare materială
sau socială, constituie una din componentele de bază ale
independenței lui, reprezentând o contrapondere față de
restricțiile, interdicțiile și responsabilitățile impuse acestora în

116
REPUBLICA MOLDOVA
virtutea funcțiilor. Mai mult, Curtea a precizat că statul are

obligația de a stabili remunerația judecătorului astfel încât
aceasta să compenseze efortul și responsabilitățile lui și să fie pe
măsura statutului și funcțiilor pe care le exercită. Astfel,
incompatibilitățile și interdicțiile stabilite pentru judecători prin
Legea fundamentală și dezvoltate prin legea specială, precum și
responsabilitățile și riscurile aferente profesiei, impun stabilirea
unui cuantum al remunerației judecătorului corespunzător
statutului lor (a se vedea, în acest sens, HCC nr.24 din 2
octombrie 2018, §§ 38-40). Mai mult, o vastă jurisprudență a
Curții Europene vorbește despre necesitatea protecției
judecătorilor, dată fiind necesitatea garantării independenței lor.
Așadar, de vreme ce legislatorul este pe deplin îndreptățit să
instituie în raport cu aceste categorii de subiecte garanții
suplimentare, Curtea consideră că diferența rezultată este
justificată în mod obiectiv și rezonabil.
De asemenea, o pondere semnificativă o are și faptul că diferența
de tratament în discuție se înscrie în sfera marjei de discreție
recunoscute legislatorului în acest domeniu. Curtea menționează
că legislatorul se bucură de o marjă amplă de discreție în materie
de politică socială și de ocupare a forței de muncă, precum și în
materie de definire a măsurilor susceptibile să realizeze acest
obiectiv. Această marjă de discreție cuprinde inclusiv libertatea
organizării instituțiilor statului și a serviciilor sale publice.
Mai mult, Curtea are în vedere și faptul că membrii de drept ai
Consiliului Superior al Magistraturii sunt remunerați în baza
altor reguli decât cele aplicabile față de membrii aleși ai
Consiliului Superior al Magistraturii. Astfel, legislatorul a
prevăzut în conținutul Legii privind sistemul unitar de salarizare
în sectorul bugetar că remunerarea acestora se realizează în baza
coeficientului de salarizare - 13,94, așa cum rezultă din datele
tabelului nr. 1 la Anexa nr. 3, în cazul Ministrului Justiției
(i.e. codul funcției A1008), și din datele tabelului nr. 1 la Anexa
nr. 4, în cazul Președintelui Curții Supreme de Justiție și al
Procurorului General (i.e. codurile funcției B1003 și, respectiv,
B1008). Acest ultim element vine să confirme concluzia Curții,
referitor la existența caracterului obiectiv și rezonabil al
tratamentului diferențiat. Așadar, având în vedere considerentele
menționate supra, Curtea constată că tratamentul diferențiat în
discuție în prezentul caz nu încalcă articolele 16 și 43 din
Constituție, care garantează principiul egalității și dreptul la
muncă și la protecția muncii.
Curtea Constituțională a recunoscut ca fiind constituțională
poziția cu numărul patru (desemnată cu codul A1034) din
compartimentul „Alte funcții de demnitate publică la nivel
central" din Tabelul nr. 1 la Anexa nr. 3 din Legea nr. 270 din 23
noiembrie 2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul
bugetar, în măsura în care se aplică și membrilor Consiliului
Superior al Magistraturii aleși din rândul profesorilor titulari de
drept.

117
REPUBLICA MOLDOVA
 Hotărârea Curții  Curtea Supremă de Justiție și Organizarea și

Constituționale administrarea sistemului judecătoresc, în partea ce
nr.27 din ține de independența financiară
31.10.2019 pentru În motivarea sesizării, autorul susține că amendamentele operate
controlul prin Legea nr. 172 din 27 iulie 2018 pentru modificarea și
constituționalității completarea unor acte legislative au condus la restrângerea
independenței financiare pentru Curtea Supremă de Justiție și
articolelor 37 din Curtea Constituțională. Ca urmare a modificărilor legislative,
Legea cu privire la finanțarea acestor instituții se face în prezent în baza Legii
Curtea privind bugetul anual și în limita alocațiilor aprobate de
Constituțională, 27 Parlament. Autorul sesizării susține că această modalitate de
din Legea cu privire finanțare ar fi de natură să pericliteze independența și buna-
la Curtea Supremă funcționare a acestor autorități.
Autorul sesizării subliniază importanța independenței Curții
de Justiție și 4 din
Constituționale în exercițiul atribuțiilor ce-i revin,
Legea cu privire la subordonându-se doar Constituției.
organizarea și În consecință, articolele 37 din Legea cu privire la Curtea
funcționarea Curții Constituțională și 27 din Legea cu privire la Curtea Supremă de
de Conturi Justiție, în convingerea semnatarului sesizării, încalcă
(autonomia dispozițiile articolelor 1 alin. (3), 6, 116 alin. (1) și 134 alin. (2)
financiară a din Constituție.
autorităților Curtea relevă că reglementările din Legea finanțelor publice și
independente) responsabilității bugetar-fiscale nr. 181 din 25 iulie 2014 prevăd
că autoritatea bugetară independentă, în această categorie
înscriindu-se Curtea Constituțională și Consiliul Superior al
Magistraturii cu bugetul instanțelor judecătorești, trebuie să
elaboreze proiectul de buget anual în conformitate cu
metodologia de planificare a bugetului elaborată de către
Ministerul Finanțelor (articolele 51¹ alin. (1) și 51 alin. (5) din
Lege). Propunerile de buget ale autorităților bugetare
independente sunt avizate, cu caracter de consultație, de către
Ministerul Finanțelor (articolele 511 alin. (2) și 52 alin.(1) din
Lege). Astfel, potrivit articolului 511 alin. (2) din Legea finanțelor
publice și responsabilității bugetar-fiscale, proiectul bugetului
autorității bugetare independente se aprobă, prin avizul
consultativ de către Ministerul Finanțelor și se înaintează
Guvernului, în termenul prevăzut de calendarul bugetar, pentru
a fi inclus în proiectul bugetului de stat care va fi prezentat
Parlamentului spre adoptare.
Dacă Guvernul, fără să soluționeze divergențele cu autoritatea
publică independentă, prezintă legislativului proiectul bugetului
de stat spre adoptare, autoritatea respectivă va fi îndreptățită să
prezinte Parlamentului obiecțiile pentru soluționarea
divergențelor (articolul 51¹ alin. (3) din Lege) în cadrul
examinării proiectului legii bugetare anuale (articolul 52 alin. (5)
din Lege). Așadar, prevederile articolului 511 alin. (2) din Legea
finanțelor publice și responsabilității bugetar-fiscale au scopul de
a preveni eventuala ingerință a Ministerului Finanțelor în
procesul de formare a bugetului de către autoritățile publice
independente, iar nerespectarea acestei prevederi ar încălca

118
REPUBLICA MOLDOVA
principiul separării puterilor în stat și ar face independența

iluzorie.
Curtea reține că, potrivit articolului 131 alin. (2) din Constituție,
elaborarea proiectului bugetului de stat ține de competența
exclusivă a Guvernului. În procesul de elaborare a bugetului de
stat, sarcina principală a Guvernului constă în comasarea și
coordonarea bugetelor autorităților publice finanțate de la
bugetul de stat, astfel încât să echilibreze cheltuielile statului cu
veniturile lui. Mecanismul realizării acestei sarcini este stabilit în
Legea finanțelor publice și responsabilității bugetar-fiscale,
autoritățile publice bugetare, inclusiv cele independente, fiind
ținute să-și prezinte proiectul de buget spre coordonare și
includere în bugetul de stat.
Totodată, textul legal contestat, care stabilește că autoritatea
constituțională (instanțele judecătorești, Curtea Supremă de
Justiție și Curtea Constituțională) este finanțată de la bugetul de
stat în limita alocațiilor bugetare aprobate prin legea bugetară
anuală, creează incertitudine și imprevizibilitate în comparație
cu reglementările anterioare, carențe de natură să afecteze
independența acestor autorități.
Independența autorităților statuate de Constituție nu presupune o
interdicție absolută în privința intervențiilor organului executiv
și celui legislativ în materia asigurării financiare a acestor
organe. Guvernul este îndreptățit să reducă resursele financiare
destinate acestor autorități, însă o astfel de măsură trebuie să fie
proporțională și să aibă o fundamentare obiectivă. Guvernul nu
este îndreptățit să intervină în bugetele autorităților respective,
astfel încât modificările să le pericliteze capacitatea de a-și
exercita eficient funcțiile reglementate de Constituție și actele
normative. Chiar în condiții de criză economică, statul este
obligat să asigure independența funcțională și financiară a
activității acestor autorități constituționale.
Curtea menționează că își va fundamenta analiza din prezenta
cauză pe diferite instrumente juridice ale Consiliului Europei, în
care este abordată problema independenței judecătorilor. Astfel,
articolul 6 din Carta europeană privind statutul judecătorilor
prevede că nivelul protecției financiare a judecătorilor ar trebui
stabilit astfel încât să nu îi expună unui risc de presiuni
susceptibile să le afecteze independența. Acest nivel poate varia
de la un judecător la altul, în funcție de factori obiectivi, cum ar
fi sarcinile profesionale suportate. De asemenea, în
recomandările Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei se
menționează, pe de o parte, că protecția financiară a
judecătorilor trebuie să fie pe măsura rolului și a
responsabilităților acestora și trebuie să aibă un nivel suficient
pentru a-i pune la adăpost de orice presiuni exterioare care
urmăresc influențarea deciziilor lor. Pe de altă parte, trebuie
introduse dispoziții legale precise care să împiedice reducerea
acestei protecții (a se vedea, în acest sens, Recomandarea nr.
R(94)12 privind independența, eficiența și rolul judecătorilor).
Curtea Europeană a stabilit în jurisprudența sa referitoare la
articolul 6 § 1 din Convenție că tribunalele trebuie să se bucure

119
REPUBLICA MOLDOVA
de independență, în special, în relația lor cu executivul, cu

legislativul și cu părțile procesului. Pentru a stabili dacă un
tribunal se bucură de independență, Curtea Europeană are în
vedere factori ca modalitatea de desemnare și durata mandatului
membrilor săi, existența protecției împotriva presiunilor externe
și aspectul stabilirii independenței aparente a entității (a se
vedea, spre exemplu, Campbell şi Fell v. Regatul Unit, 28 iunie
1984, § 78; și Brudnicka și alții v. Polonia, 3 martie 2005, § 38).
Având în vedere aceste elemente, Curtea consideră că principiul
independenței justiției, așa cum decurge acesta din textele
articolelor 1 alin.(3), 6, 116 alin. (1) și 121 alin. (1) din
Constituție, le impune autorităților statului obligația de a garanta
independența financiară a judecătorilor pentru a-i proteja
împotriva riscului eventualelor intervenții sau presiuni exterioare
și pentru a nu le afecta imparțialitatea la adoptarea hotărârilor.
Curtea observă că eliminarea textului „mijloacele financiare
necesare bunei funcționări a instanțelor de judecată sunt
aprobate de Parlament, la propunerea Consiliului Superior al
Magistraturii, și sunt incluse în bugetul de stat" din articolul 22
alin. (1) din Legea privind organizarea judecătorească nr. 514
din 6 iunie 1995 și introducerea textului „cheltuielile pentru
înfăptuirea justiției se efectuează de la bugetul de stat în limita
alocațiilor bugetare aprobate Consiliului Superior al
Magistraturii prin legea bugetară anuală" dezavantajează
autoritatea judecătorească și pot restrânge capacitatea acesteia
de a obține mijloacele necesare bunei sale funcționări.
În acest caz, Curtea constată că restrângerea autonomiei
financiare pentru instanțele judecătorești nu a fost motivată în
mod obiectiv și rezonabil de către legislator. Deși legislatorul a
invocat ca motiv necesitatea uniformizării regulilor raportării
financiare în sfera publică, Curtea menționează că acest motiv nu
poate fi reținut în vederea diminuării standardelor de protecție
financiară garantat judecătorilor. În primul rând, o vastă
jurisprudență a Curții Europene pledează în favoarea stabilirii
unor standarde ridicate de protecție a judiciarului împotriva
imixtiunilor executivului și legislativului (a se vedea, spre
exemplu, Miroshnik v. Ucraina, 27 noiembrie 2008, §§ 61-64,
jurisprudență reafirmată ulterior în cauza Mikhno v. Ucraina, 1
septembrie 2016, §§ 160-162). În al doilea rând, Curtea observă
că, în afară de motivele relevate, legislatorul nu a precizat în nota
de fundamentare ce alte motive justifică amendamentele la Legea
privind organizarea judecătorească și Legea privind Curtea
Supremă de Justiție, precum și nu a precizat care sunt riscurile
neadoptării acestor amendamente pentru sistemul finanțelor
publice.
Se declară neconstituționale articolele 37 alin. (1) din Legea nr.
317 din 13 decembrie 1994 cu privire la Curtea Constituțională,
27 alin. (1) din Legea nr. 789 din 26 martie 1996 cu privire la
Curtea Supremă de Justiție și 22 alin.(1) din Legea nr.514 din 6
iulie 1995 privind organizarea judecătorească.

120
REPUBLICA MOLDOVA
Se revigorează prevederile articolului 37 alin. (1) din Legea nr.

317 din 13 decembrie 1994 cu privire la Curtea Constituțională
în redacția: „Curtea Constituțională are un buget propriu, care
face parte integrantă din bugetul de stat".
Se revigorează teza I din articol 22 alin. (1) din Legea nr. 514 din
6 iulie 1995 privind organizarea judecătorească în redacția:
„Mijloacele financiare necesare bunei funcționări a instanțelor
judecătorești sunt aprobate de Parlament, la propunerea
Consiliului Superior al Magistraturii, și sunt incluse la bugetul
de stat".
2020 110. Legea nr.6  Consiliul Superior al Magistraturii, se modifică art.6.


pentru modificarea art.32.
112. Legea nr.99  Consiliul Superior al Magistraturii, se completează art.4.

pentru modificarea  Curtea Supremă de Justiție, se modifică art.2,16.
unor acte normative
113. Legea nr.117  Consiliul Superior al Magistraturii, se modifică art.5.

pentru modificarea
articolului 5 din
Legea cu privire la
Magistraturii
114. Legea nr.190  Statutul judecătorului, se completează art.32/1 cu
pentru modificarea alin.(1/1).
unor acte normative

pentru modificarea art.19, Capitolul VI.
unor acte normative  Răspunderea disciplinară a judecătorilor, se
completează cu art.4/1. Se modifică
art.19,20,23,26,36,40
116. Legea nr.222
pentru modificarea
 Statutul judecătorului, se modifică art.32.
articolului 32 din
Legea cu privire la

121
REPUBLICA MOLDOVA
statutul
judecătorului
117. Legea nr.257 cu  Consiliul Superior al Magistraturii, se modifică art.27
privire la  Curtea Supremă de Justiție, se modifică art.27
modificarea unor  Organizarea și administrarea sistemului judecătoresc,
acte normative se modifică art.22

Constituționale nr.7 – specializarea judecătorilor
din 24.03.2020 Autorul excepției de neconstituționalitate menționează că norma
privind excepția de contestată creează o dependență a judecătorilor de președintele
instanței sub aspectul carierei profesionale, deoarece stabilește o marjă
neconstituționalita discreţionară pentru președintele instanței judecătorești privind
te a articolului 15/1 selectarea și determinarea judecătorilor de instrucție fără acordul
alin.(5) din Legea acestora. De asemenea, autorul excepției susține că actualul mecanism
privind organizarea de selectare și determinare a judecătorilor de instrucție de către
președintele instanței nu conține criterii clare pentru ca judecătorul
judecătorească selectat să poată afla motivul alegerii sale în această funcție. Din acest
(selectarea și considerent, autorul excepției consideră că prevederile articolului
determinarea 151 alin. (5) din Legea nr. 514 din 6 iulie 1995 privind organizarea
judecătorească contravin principiilor independenței și inamovibilității
judecătorului care
judecătorului, garantate de articolul 116 alin. (1) și (5) din Constituție.
va exercita Curtea a reținut că articolul 151 alin. (5) din Legea privind organizarea
atribuțiile judecătorească produce o ingerință in privința independenței
judecătorului de judecătorilor și a examinat, în prezenta hotărâre, următoarele aspecte:
(i) dacă mecanismul de selectare și determinare a judecătorului de
instrucție în cazul în instrucție respectă cerința cu privire la acordul judecătorului pentru
care nici un transfer și (ii) dacă mecanismul de selectare și determinare a
judecător nu-și judecătorului de instrucție de către președintele instanței de judecată
exprimă acordul) este clar și dacă este în măsură să asigure un echilibru corect între
valorile concurente. Cele două valori concurente sunt, pe de o parte,
necesitatea asigurării independenței judecătorului și, pe de altă parte,
necesitatea administrării justiției în mod eficient.
Cu privire la claritatea normei contestate, Curtea observă că articolul
151 alin. (5) din Legea privind organizarea judecătorească prevede
următoarele:
„În cazul în care niciun judecător nu-şi exprimă acordul pentru
exercitarea atribuţiilor judecătorului de instrucţie sau mai mulţi
judecători îşi exprimă acordul în acest sens, candidatura judecătorului
va fi determinată de către preşedintele instanţei judecătoreşti.”
Curtea observă că textul „candidatura judecătorului va fi determinată
de către preşedintele instanţei judecătoreşti” din norma contestată nu
prevede expres în ce mod și conform căror criterii va determina
președintele instanței candidatura judecătorului de instrucție. Prima
facie, legislatorul i-a acordat președintelui instanței o marjă de discreție
cu privire la alegerea metodei de determinare a candidaturii
judecătorului de instrucție. Totuși, dat fiind faptul că autorul excepției
contestă proporționalitatea măsurii, Curtea admite că norma contestată
este clară.
Cu privire la proporționalitatea măsurii contestate, Curtea reține că
atât necesitatea de a asigura independența judecătorului, cât și
necesitatea administrării justiției în mod eficient reprezintă valori
protejate de articolul 116 din Constituție. Niciuna din ele nu constituie

122
REPUBLICA MOLDOVA
o valoare absolută și, prin urmare, ambele pot fi limitate prin

optimizarea lor. De asemenea, nu există o ierarhie între independența
judecătorului și administrarea justiției în mod eficient, ci mai curând o
conlucrare între aceste două valori pentru realizarea unui scop comun,
cum este cel al asigurării dreptului la un proces echitabil al
participanților la proces.
De altfel, așa cum un proces echitabil nu poate fi asigurat fără
judecători independenți, tot așa nici termenul rezonabil de examinare a
cauzelor, ca element al procesului echitabil, nu poate fi asigurat fără o
administrare eficientă a justiției. Așadar, deși în prezenta cauză valorile
în discuție sunt concurente, în general, ele conlucrează pentru
realizarea aceluiași scop.
Pornind de la scopul comun al acestor două valori – procesul echitabil
–, Curtea reține că legislatorul trebuie să dea dovadă, în acest domeniu,
de prudență atunci când reglementează măsuri care ar putea să afecteze
echilibrul necesar dintre independența judecătorilor și administrarea
eficientă a justiției. În această cauză, Curtea va examina dacă acest
echilibru a fost asigurat.
Curtea observă că articolul 151 alin. (5) din Legea privind organizarea
judecătorească deleagă președintele instanței de judecată să selecteze
și să determine candidatura judecătorului de instrucție în cazul în care
niciun judecător nu-şi exprimă acordul în acest sens.
Curtea admite că în cazul în care niciun judecător nu-şi exprimă
acordul să candideze pentru funcția de judecător de instrucție,
delegarea acestei competențe către președintele instanței urmărește
realizarea unui scop legitim, și anume selectarea și determinarea unui
candidat pentru a asigura respectarea termenului rezonabil de judecare
a cauzelor pendinte.
Faptul că legislatorul a stabilit un mecanism care urmărește deblocarea
unei situații în care niciun judecător nu-şi exprimă acordul de a candida
la funcția de judecător de instrucție este binevenit. Totuși, având în
vedere că mecanismul în discuție stabilește o pondere mai mare pentru
necesitatea administrării justiției în mod eficient, Curtea va examina
dacă legislatorul a prevăzut pentru cealaltă valoare (i.e. necesitatea
asigurării independenței judecătorului) garanții compensatorii.
Curtea observă că după ce judecătorul este desemnat de Consiliul
Superior al Magistraturii să exercite atribuțiile judecătorului de
instrucție, acesta urmează cursuri de formare în baza unui program
special, coordonat cu Consiliul [articolul 151 alin. (6) teza I din Legea
privind organizarea judecătorească].
De asemenea, în perioada în care judecătorul de instrucție urmează
cursurile de formare, volumul de lucru îi este diminuat gradual, în
modul reglementat de Consiliu [articolul 151 alin. (6) teza a II-a din
Lege].
Totodată, în cazul în care judecătorul desemnat în calitate de judecător
de instrucție nu este de acord cu desemnarea sa în această calitate, el
poate contesta Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii
[articolul 191 alin. (3) din Codul administrativ].
Deși cursurile de formare, diminuarea graduală a volumului de lucru și
posibilitatea de a contesta hotărârea Consiliului reprezintă, la prima
vedere, garanții care pot să compenseze din dezechilibrul dintre cele
două valori concurente, Curtea observă că există și alte elemente care
trebuie luate în considerare.
În primul rând, Curtea constată că nici legea, nici prevederile
Regulamentului privind procedura şi condiţiile de numire a
judecătorilor de instrucţie [aprobat prin Hotărârea Consiliului
Superior al Magistraturii nr. 145/6 din 12 februarie 2013] nu stabilesc

123
REPUBLICA MOLDOVA
o asemenea condiție că în cadrul procedurii de selectare și determinare

a candidaturii președintele instanței de judecată ar fi obligat să țină
cont de situația particulară a judecătorului care ar putea exclude
transferul (e.g. sarcina; creșterea de unul singur a unui minor;
îngrijirea unui membru de familie etc.). Astfel, norma contestată este
insensibilă la situațiile obiective în care se pot afla unii judecători.
Curtea reține că această carență nu poate fi compensată prin faptul că
judecătorul de instrucție va urma cursuri de formare (a se vedea §
63 supra) sau că îi va fi diminuat volumul de lucru în mod gradual (a se
vedea § 64 supra). Mai mult, chiar posibilitatea contestării hotărârii
Consiliului (a se vedea § 65 supra) nu poate compensa această carență,
deoarece Consiliul, la fel ca și președintele instanței de judecată nu este
obligat, potrivit legii, să țină cont de situația particulară a judecătorului
care ar exclude, eventual, transferul.
În al doilea rând, Curtea observă că legea nu-l obligă pe președintele
instanței de judecată să-și motiveze demersul prin care propune
Consiliului Superior al Magistraturii desemnarea unui judecător pentru
exercitarea atribuțiilor judecătorului de instrucție. Regulamentul
privind procedura şi condiţiile de numire a judecătorilor de instrucţie
(citat la § 66 supra) stabilește, la punctul 10, că preşedintele instanţei
de judecată trebuie să țină cont, la înaintarea demersului privind
numirea unui sau mai multor judecători de drept comun pentru
exercitarea atribuţiilor de judecător de instrucţie, de criteriile de bază
necesare pentru desemnarea judecătorilor. În prezent, Legea stabilește
două criterii în acest sens: candidatul trebuie să fie judecător și trebuie
să-și exprime consimțământul pentru a candida în această funcție [a se
vedea articolul 151 alin. (1) și (5) din Legea privind organizarea
judecătorească]. În cazul în care niciun judecător nu-şi exprimă
consimțământul, președintele instanței ar fi obligat să respecte o
singură condiție pentru a selecta și determina un candidat – persoana
trebuie să fie judecător. Astfel, legea nu-l obligă pe președintele
instanței de judecată să-și motiveze demersul în baza calităților
profesionale ale candidatului sau să motiveze dacă situația particulară
a judecătorului îi permit judecătorului selectat să candideze, contrar
voinței sale. În această situație judecătorul selectat poate rămâne fără
un răspuns la întrebarea de ce a fost el cel selectat și nu un alt judecător.
Mai mult, această situație îi poate crea judecătorului selectat suspiciuni
de rea-intenție din partea președintelui instanței de judecată.
În al treilea rând, Curtea reține că în cazul în care niciun judecător nu
dorește să exercite atribuţiile judecătorului de instrucţie,
însăși selectarea și determinarea discreționară de către președintele
instanței de judecată a candidaturii este problematică. Astfel, în
redacția sa inițială, articolul 151 prevedea că în cazul în care niciun
judecător nu-şi exprimă acordul pentru exercitarea atribuţiilor
judecătorului de instrucţie, candidatura judecătorului va fi determinată
de către preşedintele instanţei judecătoreşti prin tragere la sorți, în
prezenţa tuturor judecătorilor care activează în instanţa
judecătorească, cu consemnarea acestui fapt într-un proces-verbal [a
se vedea Legea privind organizarea judecătorească în redacția Legii nr.
126 din 9 iunie 2016 pentru modificarea şi completarea unor acte
legislative]. Ulterior, procedura tragerii la sorți a fost exclusă [a se
vedea Legea nr. 265 din 23 noiembrie 2018 pentru modificarea unor
acte legislative]. În Nota de fundamentare a amendamentului, autorii
inițiativei legislative au menționat că în contextul specializării
judecătorilor, selectarea și determinarea judecătorilor de instrucție în
baza tragerii la sorți este „absolut irațională”.

124
REPUBLICA MOLDOVA
Curtea reține că tragerea la sorți poate asigura, cel puțin, un proces

transparent, de natură aleatorie, lipsit de suspiciuni. În acest sens,
Curtea menționează că tranziția legislativă de la tragerea la sorți cu
participarea tuturor judecătorilor instanței de judecată la selectarea și
determinarea, în mod discreționar, de către președintele instanței a
judecătorului de instrucție nu a fost asigurată cu garanții împotriva
selectării arbitrare.
În al patrulea rând, Curtea observă că, deși legea
limitează durata mandatului la trei ani, ea nu
limitează numărul mandatelor. În forma sa inițială, articolul 151 alin.
(2) stabilea că judecătorul de instrucție este numit pentru un mandat de
trei ani, fără posibilitatea de a exercita două mandate consecutive [a se
vedea Legea privind organizarea judecătorească în redacția Legii nr.
126 din 9 iunie 2016 pentru modificarea şi completarea unor acte
legislative]. Ulterior, prin Legea nr. 265 din 23 noiembrie 2018,
Parlamentul a exclus interdicția în discuție. În acest sens, Curtea reține
că, in abstracto, norma contestată permite selectarea și determinarea
fără consimțământ și în mod repetat a aceluiași judecător pentru
exercitarea atribuțiilor judecătorului de instrucţie.
În al cincilea rând, Curtea constată că legea obligă președintele
instanței de judecată să selecteze doar un singur candidat pentru
funcția de judecător de instrucţie. Pentru judecătorul selectat, acest fapt
reprezintă o incertitudine cu privire la motivul selectării sale de către
președintele instanţei. Din perspectiva președintelui instanței de
judecată, acest fapt îi permite să selecteze și determine un candidat pe
care îl preferă din motive subiective. Din perspectiva rolului Consiliului
Superior al Magistraturii, selectarea și determinarea unui singur
candidat de către președintele instanței de judecată limitează marja de
discreție a Consiliului în acest proces. Mai mult, legea nu reglementează
cazurile în care Consiliul Superior al Magistraturii poate respinge
candidatura propusă de către președintele instanței de judecată. În
această situație, rolul președintelui instanței devine dominant.
Deși, sub aspect cantitativ, garanțiile valorilor concurente sunt
aproximativ egale (trei pentru independența judecătorilor v. cinci
pentru administrarea justiției), Curtea reține că sub
aspectul ponderii fiecărei garanții examinate individual (a se vedea §§
67, 69 și 73 supra), pârghia balanței pe care stau, pe de o parte,
independența judecătorului și, pe de altă parte, administrarea justiției
în mod eficient, înclină în favoarea ultimei.
Având în vedere cele menționate la §§ 75 și 76 supra, Curtea reține că
legislatorul a reglementat un mecanism de selectare și desemnare a
judecătorilor de instrucție într-un mod care favorizează administrarea
eficientă a justiției. Mecanismul în discuție poate asigura o selectare și
desemnare rapidă a judecătorilor de instrucție. În același timp, această
rapiditate stabilește o pondere mai mică pentru independența
judecătorilor, care este și ea o valoare la fel de importantă într-un stat
de drept.
Curtea reamintește că administrarea eficientă a justiției nu este un scop
în sine. Atât administrarea justiției, cât și independența judecătorilor au
scopul să asigure dreptul la un proces echitabil (a se vedea § 56 supra).
În acest sens, legislatorul trebuia să optimizeze cele două valori.
Curtea Constituțională a declarat neconstituțional articolul 151 alin.
(5) din Legea nr. 514 din 6 iulie 1995 privind organizarea
judecătorească, în redacția Legii nr. 265 din 23 noiembrie 2018 pentru
modificarea unor acte legislative.
Până la modificarea Legii de către Parlament, selectarea și
determinarea judecătorilor de instrucție de către președintele instanței

125
REPUBLICA MOLDOVA
de judecată va avea loc în baza procedurii tragerii la sorți, așa cum

aceasta a fost reglementată de articolul 151 alin. (5) din Legea privind
organizarea judecătorească, în redacția anterioară intrării în vigoare a
Legii nr. 265 din 23 noiembrie 2018 pentru modificarea unor acte
legislative, care prevedea că „în cazul în care niciun judecător nu-şi
exprimă acordul pentru exercitarea atribuţiilor judecătorului de
instrucţie sau mai mulţi judecători îşi exprimă acordul în acest sens,
candidatura judecătorului va fi determinată de către preşedintele
instanţei judecătoreşti prin tragere la sorţi, în prezenţa tuturor
judecătorilor care activează în instanţa judecătorească, cu
consemnarea acestui fapt într-un proces-verbal”.
2021 118. Legea nr.103  Organizarea și administrarea sistemului judecătoresc,
pentru modificarea se modifică art.23/2.
unor acte normative  Consiliul Superior al Magistraturii, se modifică art.3, se
introduce art.3/1.
119. Legea nr.120  Statutul judecătorului, se modifică art.116 alin.(2) din

pentru modificarea Constituție, se exclude ”termenul de probă” de 5 ani
Constituției pentru judecătorii noi numiți, judecătorii fiind numiți în
Republicii Moldova continuare, o singură dată și până la atingerea
plafonului de vârstă (65 ani). Art.116 se completează cu
alineatul (51) cu următorul cuprins:„(51) Judecătorii au
doar imunitate funcțională în condițiile legii.”
Se abrogă alineatele (3) și (4) din art.116 al
Constituției, ce se referă la președinții și vicepreședinții
instanțelor de judecată, aceștia nu vor mai fi numiți de
Președintele țării, ci doar de CSM. Alin.(4) se referea la
numirea judecătorilor Curții Supreme de Justiție de
către Parlament, aceștia vor fi selectați în continuare,
de către CSM și numiți în funcție de judecător al Curții
Supreme de către Președintele țării.
 Consiliul Superior al Magistraturii, se introduce
art.121/1 în Constituție, privind rolul CSM: ”Consiliul
Superior al Magistraturii este garantul independenței
autorității judecătorești.” Se modifică art.122:
componența CSM, care prevede: ” Consiliul Superior al
Magistraturii este format din 12 membri: șase
judecători aleși de Adunarea Generală a Judecătorilor,
și șase persoane care nu fac parte din rândul
judecătorilor sunt selectați prin concurs, în baza unei
proceduri transparente, în bază de merit, și sunt numiți
de Parlament cu votul a trei cincimi din deputații aleși.
120. Legea nr.128  Curtea Supremă de Justiție, se modifică art. 7, 9/1.

pentru modificarea

126
REPUBLICA MOLDOVA
Legii cu privire la
Curtea Supremă de
Justiție

Constituționale Autorii sesizării îi solicită Curții să verifice constituționalitatea
nr.17 din unor prevederi din pct. 1 al art. I din Legea pentru modificarea
10.06.2021 pentru unor acte legislative nr. 193 din 20 decembrie 2019 și
controlul constituționalitatea Hotărârii Parlamentului privind numirea
constituționalității unor membri ai Consiliului Superior al Magistraturii nr. 53 din 17
martie 2020. Totodată, în cadrul ședinței plenare publice a Curții,
Legii nr.193 din
dl Sergiu Litvinenco, autor al sesizării, a solicitat verificarea
20.12.2019 pentru constituționalității întregii Legii nr. 193 din 20 decembrie 2019.
modificarea unor Autorii sesizării susțin că modificarea contestată a Legii cu privire
acte legislative și a la Consiliul Superior al Magistraturii și adoptarea hotărârii
Hotărârii Parlamentului de numire în funcție a noilor membri ai Consiliului
Parlamentului Superior al Magistraturii conduc la politizarea și la controlul
nr.53 din politic al Consiliului de către majoritate. Astfel, ar avea loc o
17.03.2020 privind interferență inacceptabilă a puterii legislative în activitatea
numirea unor puterii judecătorești, punându-se sub semnul întrebării rolul
membri ai Consiliului Superior al Magistraturii de garant al independenței
Consiliului Superior justiției. Acest fapt ar avea consecințe negative asupra activității
întregului sistem judiciar. Potrivit autorilor sesizării, se ajunge la
al Magistraturii
situația în care membrii profesori titulari ai Consiliului dobândesc
(modificarea un rol important în domeniul răspunderii disciplinare a
componenței judecătorilor, fapt care reprezintă o ingerință a politicului în
Consiliului Superior justiție. Autorii sesizării mai afirmă că protejarea sistemului
al Magistraturii) judiciar de presiuni sau ingerințe politice constituie premisa
esențială a unei justiții independente.
Autorii sesizării susțin că rolul profesorilor de drept este cel de
avertizori de integritate, de persoane care trag alarma în
societate atunci când membrii judecători sau membrii de drept ai
Consiliului nu respectă principiile de bază ale funcționării
instituțiilor. Prin modificările contestate, rolul profesorilor titulari
de drept în Consiliu a devenit crucial pentru cariera judecătorilor,
fiind instituit un control politic total asupra sistemului
judecătoresc și încălcându-se principiul constituțional al
colaborării puterii judecătorești cu celelalte două ramuri ale
puterii.
Autorii sesizării menționează că membrii profesori titulari ai
Consiliului Superior al Magistraturii au fost propuși spre numire
de către o comisie politică și Parlamentul i-a numit în funcție cu
55 de voturi (...) și au susținut că prevederile contestate sunt
contrare articolelor 1 alin. (3) [preeminența dreptului], 6
[separația și colaborarea puterilor], 8 [respectarea dreptului
internațional și a tratatelor internaționale], 20 [accesul liber la
justiție], 23 [calitatea legii], 74 alin. (1) [adoptarea legilor și a
hotărârilor Parlamentului], 116 alin. (1) [statutul judecătorilor],

127
REPUBLICA MOLDOVA
122 [componența Consiliului Superior al Magistraturii] și 123

alin. (1) [atribuțiile Consiliului Superior al Magistraturii] din
Constituție.
În jurisprudența sa, Curtea a reținut că Parlamentul este suveran
în materia reglementării procedurii de adoptare a legilor. Totuși,
suveranitatea Parlamentului nu este absolută, ea fiind limitată
de principiile constituţionale în această materie. În acest sens,
atât la reglementarea procedurilor parlamentare, cât şi la
aplicarea lor, i.e. la adoptarea actelor normative, Parlamentul
trebuie să asigure echilibrul corect dintre principiul autonomiei
parlamentare şi celelalte principii incidente în materia
procedurilor parlamentare, care sunt stabilite expres sau care pot
fi deduse clar din Constituţie (a se vedea HCC nr. 14 din 27 aprilie
2021, § 53).
Curtea menționează că, potrivit articolului 74 alin. (1) din
Constituție, legile organice se adoptă cu votul majorităţii
deputaţilor aleşi, după cel puţin două lecturi. În jurisprudența sa
recentă, Curtea a interpretat sensul textului „după cel puţin două
lecturi” de la articolul 74 alin. (1) din Constituție și a stabilit că
acesta conţine atât un element procedural, cât şi un element
substanţial. Elementul procedural presupune că Parlamentul
trebuie să voteze în două lecturi proiectul de lege organică.
Elementul substanţial presupune că până la votare, Parlamentul
trebuie să supună dezbaterilor conţinutul proiectului de lege
organică (a se vedea HCC nr. 14 din 27 aprilie 2021, § 35).
Interpretând textul „după cel puţin două lecturi” de la articolul
74 alin. (1) din Constituție, Curtea va dezvolta elementul
procedural al acestui articol, stabilit anterior prin Hotărârea nr.
14 din 27 aprilie 2021. Astfel, Curtea reține că respectarea
cerințelor procedurale referitoare la adoptarea legilor este la fel
de importantă ca respectarea cerințelor aplicabile față de
conținutul legilor. Cele dintâi protejează democrația
parlamentară, care trebuie respectată pe tot parcursul
procesului de legiferare și care îi asigură pe cetățeni că legile nu
au fost adoptate prin abuz. Cele din urmă previn limitarea
disproporționată a drepturilor și libertăților cetățenilor.
Curtea reține că Legea cu privire la Consiliul Superior al
Magistraturii este, potrivit articolelor 72 alin. (3) lit. e) și 123 alin.
(2) din Constituție, o lege organică. Prin urmare, actele normative
ale Parlamentului care modifică sau completează această lege
pot fi doar legi organice, adoptate după cel puțin două lecturi,
așa cum prevede articolul 74 alin. (1) din Constituție.
În acest caz, Curtea constată că deși Hotărârea Guvernului nr.
611, prin care a fost aprobat proiectul Legii contestate și
prezentat Parlamentului spre examinare, a intrat în vigoare pe 6
decembrie 2019, acest fapt nu a împiedicat Parlamentul să
examineze proiectul în discuție și să-l voteze în prima lectură pe
5 decembrie 2019 (a se vedea §§ 6-8). Astfel, Parlamentul nu a

128
REPUBLICA MOLDOVA
respectat una din condițiile constituționale aplicabile în cazurile

în care Guvernul inițiază un proiect de lege, și anume că proiectul
în discuție poate fi supus dezbaterilor și votării doar după
intrarea în vigoare a Hotărârii Guvernului prin care proiectul în
discuție a fost aprobat [a se vedea articolul 102 alin. (4) din
Constituție]. Prin urmare, Curtea reține că în cadrul examinării
proiectului de lege în prima lectură Parlamentul a votat un act
inexistent.
Curtea nu poate trece cu vederea acest viciu de procedură și
constată că este afectată valabilitatea votării Legii contestate în
prima lectură. Având în vedere cele menționate, Curtea constată
că Legea contestată a fost adoptată de Parlament într-o singură
lectură, pe data de 20 decembrie 2019. Adoptarea unei legi
organice de către Parlament întro singură lectură încalcă
articolul 74 alin. (1) din Constituție, potrivit căruia legea organică
se adoptă după cel puțin două lecturi. Prin urmare, Curtea reține
că Legea contestată trebuie declarată neconstituțională.
Din aceste considerente, Curtea este scutită să analizeze
constituționalitatea Legii contestate din perspectiva celorlalte
critici invocate de autorii sesizării.
Curtea Constituțională a declarat ca fiind neconstituționale
Legea nr. 193 din 20 decembrie 2019 pentru modificarea unor
acte legislative și Hotărârea Parlamentului nr. 53 din 17 martie
2020 privind numirea unor membri ai Consiliului Superior al
Magistraturii. Curtea a revigorat prevederile Legii nr. 947 din
19 iulie 1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, în
redactarea anterioară Legii nr. 193 din 20 decembrie 2019.

Autorul sesizării privind interpretarea Constituției îi solicită Curții
Constituționale
Constituționale să explice modul în care Consiliul Superior al
nr.38 din Magistraturii poate refuza să-i propună Președintelui țării un judecător
07.12.2021 pentru pentru a fi numit în funcție până la atingerea plafonului de vârstă. De
interpretarea asemenea, autorul sesizării solicită controlul constituționalității
articolului 11 alin. (1) din Legea privind statutul judecătorului,
articolelor 1 invocând lipsa unor criterii clare în textul normei în baza cărora este
alin.(3), 20 şi 116 decisă confirmarea în funcție a judecătorului. În acest sens, autorul
alin.(1) şi (2) din pretinde că articolul 11 alin. (1) din Lege încalcă articolul 23 din
Constituţie şi Constituție, care garantează dreptul fiecărui om de a-și cunoaște
drepturile și îndatoririle.
controlul de Totodată, autorul sesizării susține că, în prezent, Consiliul Superior al
constituţionalitate Magistraturii se bucură de o putere de apreciere neîngrădită în materie
al articolului 11 de numire în funcție a judecătorilor până la atingerea plafonului de
vârstă, existând riscul comiterii unor abuzuri, apte să submineze
alin.(1) din Legea
încrederea în sistemul judecătoresc. Autorul excepției solicită controlul
nr.544 din 20 iulie constituționalității articolului 11 alin. (1) din Legea privind statutul
1995 privind judecătorului, invocând lipsa unor criterii și a unei proceduri clare
statutul privind numirea în funcție a judecătorului până la atingerea plafonului
de vârstă. În opinia sa, aceste deficiențe ale normei afectează
judecătorului independența judecătorilor care trebuie numiți în funcție până la
(numirea în funcţie atingerea plafonului de vârstă, precum și principiul statului de drept.
a judecătorilor Curtea Constituțională a statuat:

129
REPUBLICA MOLDOVA
până la atingerea Articolul 116 alin. (2) din Constituție stabilește că judecătorii
instanțelor judecătorești se numesc în funcție de Președintele Republicii
plafonului de Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, în
vârstă) condițiile legii. Judecătorii care au susținut concursul sunt numiți în
funcție pentru prima dată pe un termen de cinci ani. După expirarea
termenului de cinci ani, judecătorii vor fi numiți în funcție până la
atingerea plafonului de vârstă, stabilit în condițiile legii. În același timp,
articolul 116 alin. (1) din Constituție prevede că judecătorii sunt
independenți, imparțiali și inamovibili, potrivit legii.
Curtea Constituțională reiterează că independența judecătorului nu
reprezintă un scop în sine și nici un privilegiu personal, ci urmărește să-
i asigure judecătorului posibilitatea de a-și exercita rolul de protector
al drepturilor și libertăților cetățenilor (§ 6 din Raportul Comisiei de la
Veneția privind independența sistemului judiciar Partea I:
Independența judecătorilor) [a se vedea HCC nr.6 din 16 mai 2013, §
39; HCC nr. 13 din 27 aprilie 2021, § 47]. De asemenea, Curtea
subliniază că protecția recunoscută judecătorului constituie un bun al
întregii societăți (a se vedea HCC nr. 27 din 20 decembrie 2011, § 96;
HCC nr. 24 din 2 octombrie 2018, § 38). Curtea menționează că, într-
un stat guvernat de preeminența dreptului, principiul independenței
judecătorești este însoțit de mai multe garanții, vitale pentru
independența judiciară instituțională și individuală și fără de care ar fi
imposibilă funcționarea efectivă și imparțială a instanțelor (a se vedea
Opinia amicus curiae pentru Curtea Constituțională a Republicii
Moldova privind dreptul de regres al statului împotriva judecătorilor,
Veneția, 10-11 iunie 2016, CDL-AD(2016)015, § 47).
În Hotărârea Guðmundur v. Islanda [MC], din 1 decembrie 2020, care
reprezintă o hotărâre-cadru privind independența judecătorilor, Curtea
Europeană a constatat existența unei încălcări manifeste a procedurilor
stabilite în dreptul național pentru numirea judecătorilor, pentru că
autoritățile angajate în procesul de numire a judecătorilor, în special
executivul, au compromis integritatea procesului de numire. Viciile
stabilite vizau afectarea procedurii de numire a judecătorilor, care
urmărea să limiteze influența executivului (prin implicarea unui Comitet
de evaluare) și, prin urmare, să consolideze independența puterii
judecătorești din Islanda. Astfel, având în vedere aceste elemente,
Curtea Europeană a conchis că numirea judecătorilor s-a desfășurat în
detrimentul încrederii pe care sistemul judiciar trebuie să-l inspire
publicului într-o societate democratică (§§ 283 și 289).
În aceeași cauză, cu referire la exigențele impuse de standardul unui
tribunal instituit de lege, Curtea Europeană a reținut că tribunalul este
caracterizat de funcția sa judiciară, trebuind să îndeplinească și o serie
de exigențe instituționale cum ar fi independența, imparțialitatea și
securitatea mandatului membrilor săi (a se vedea Guðmundur v.
Islanda [MC], 1 decembrie 2020, § 219). Mai mult, ea a precizat că
noțiunea de tribunal presupune ca acesta să fie compus din judecători
selectați pe bază de merit printr-un proces riguros, care să asigure
faptul că au fost numiți cei mai calificați candidați – atât în termeni de
competență tehnică, cât și în termeni de integritate morală. Cu cât mai
sus este situat un tribunal în ierarhia judecătorească, cu atât mai
exigente trebuie să fie criteriile de selecție (ibidem, §§ 220 și 222).
Având în vedere că articolele constituționale menționate mai sus le
recunosc atât Consiliului Superior al Magistraturii, cât și
Parlamentului și Președintelui Republicii Moldova un rol în cadrul
procedurii de numire în funcția de judecător, Curtea trebuie să
precizeze care sunt competențele autorităților în discuție și modul în
care interacționează acestea. În acest sens, în jurisprudența sa, Curtea

130
REPUBLICA MOLDOVA
a precizat că influența decisivă a unui consiliu judiciar independent

asupra deciziilor privind numirea și cariera judecătorilor reprezintă o
metodă potrivită pentru garantarea independenței sistemului judiciar.
Curtea a mai menționat că rolul Președintelui Republicii în procesul de
numire a judecătorilor nu reprezintă un fapt neobișnuit. Reducerea la o
singură dată a posibilității Președintelui Republicii de a respinge o
candidatură constituie o expresie a echilibrului corect dintre Consiliul
Superior al Magistraturii și Președinte și presupune influența decisivă
a Consiliului (a se vedea Avizul nr. 1 din 22 septembrie 2020, § 43).
Curtea reține că evaluarea performanțelor judecătorilor se realizează
în mod periodic sau extraordinar. Evaluarea periodică se face o dată la
trei ani. În cazul în care judecătorul este evaluat cu calificativul
„insuficient”, el este supus evaluării extraordinare în termenul stabilit
de colegiul de evaluare. Calificativul „insuficient” obținut la două
evaluări consecutive constituie un motiv pentru demararea procedurii
de eliberare din funcție a judecătorului, indiferent dacă este numit pe
un termen de cinci ani sau până la atingerea plafonului de vârstă.
Totodată, judecătorul este supus evaluării extraordinare și în cazul
numirii în funcție până la atingerea plafonului de vârstă. Articolul 14
din Lege reglementează limitele evaluării, metodologia, termenul,
criteriile, indicatorii de performanță a activității judecătorilor, sursele
de informare, precum și mijloacele de colectare a informațiilor necesare
evaluării performanțelor judecătorilor. Mai mult, alineatul (3) al
aceluiași articol stabilește că evaluarea performanțelor judecătorului
trebuie să respecte principiul corectitudinii juridice și al așteptărilor
legitime și să asigure condiții pentru o evaluare obiectivă și
multidimensională a activității profesionale a judecătorilor.
Privite la modul abstract și extrase din orice context, aceste prevederi
par să asigure independența judecătorilor și să excludă orice aparențe
în măsură să afecteze încrederea publicului în independența puterii
judecătorești. Astfel, atât timp cât numirea judecătorilor până la
atingerea plafonului de vârstă implică reguli stricte, standardul
independenței este respectat (§§ 18-26 supra). Prin stabilirea unor
proceduri transparente și obiective de accedere în funcția de judecător,
normele în discuție urmăresc să asigure protecție încrederii publicului
în independența sistemului judecătoresc (a se vedea, a pari, HCC nr. 18
din 10 iulie 2021, § 52).
În context, având în vedere cadrul normativ analizat, Curtea reține că
Constituția nu prevede expres o competență a Consiliului de a numi în
mod discreționar judecătorii în funcție până la atingerea plafonului de
vârstă. Totuși, această competență poate fi dedusă pe baza principiului
autoadministrării judecătorești, precum și pe baza textului „se numesc
în funcție de Președintele Republicii Moldova, la propunerea
Consiliului Superior al Magistraturii” din articolul 116 alin. (2) din
Constituție.
Curtea reține că competența în discuție presupune că Consiliul este
autoritatea finală care decide, în mod definitiv, numirea judecătorului
în funcție până la atingerea plafonului de vârstă. Prin urmare, având în
vedere că o asemenea marjă discreționară poate afecta neutralitatea
procedurii de numire a judecătorilor, Curtea trebuie să constate dacă
ea este justificată și dacă este însoțită de garanții adecvate, care exclud
arbitrariul. Așadar, chestiunea conținutului și întinderii marjei
discreționare a Consiliului presupune o punere în balanță a principiilor
concurente. În acest caz, Curtea constată că principiile concurente sunt
reprezentate, pe de o parte, de principiul independenței justiției și
preeminenței dreptului și, de cealaltă parte, de principiul
autoadministrării judecătorești.

131
REPUBLICA MOLDOVA
Curtea reține că formularea utilizată de articolul 116 alin. (2) din

Constituție sugerează că Consiliul este autoritatea care propune
numirea în funcție a judecătorilor până la atingerea plafonului de
vârstă. Totuși, articolul în discuție nu instituie o competență
necondiționată și absolută a Consiliului în acest domeniu. Dimpotrivă,
textul „în condițiile legii” limitează de o manieră substanțială
competența Consiliului de a numi judecătorii în funcție până la
atingerea plafonului de vârstă. În primul rând, competența face obiectul
reglementării legislative, iar în al doilea rând, limitarea în discuție
impune o obligație a Consiliului de a se conforma cu condițiile stabilite
în lege. Așadar, o primă condiție impusă Consiliului în exercițiul
competenței de numire a judecătorilor până la atingerea plafonului de
vârstă este reprezentată de principiul preeminenței dreptului (a se
vedea, referitor la conținutul acestui principiu, § 57).
Pe de altă parte, referitor la principiul autoadministrării judecătorești,
Curtea constată că acesta nu urmărește doar recunoașterea, de o
manieră formală, a unei autonomii a Consiliului, ci reprezintă, în
esență, un mijloc de garantare a protecției independenței justiției, prin
autoadministrarea acesteia. Curtea reține că, prin reglementarea sa în
Constituție, constituanta a considerat că acest mod de administrare a
justiției se apropie cel mai bine de un sistem judecătoresc ideal. Din
acest motiv, articolul constituțional în discuție trebuie interpretat în
acord cu valoarea independenței justiției.
Ținând cont de impactul semnificativ al recunoașterii unei marje
discreționare a Consiliului asupra percepției publicului privind puterea
judecătorească, este esențial ca justificarea ei să se bazeze pe motive
reale și obiective. Protecția puterii judecătorești ar putea să constituie,
în principiu, un motiv legitim pentru a-i recunoaște Consiliului o marjă
discreționară concepută să atenueze acest risc. Totuși, o asemenea
măsură prezintă riscuri la adresa independenței puterii judecătorești.
Curtea reține că riscurile care ar rezulta ca urmare a recunoașterii unei
marje discreționare a Consiliului ar face ca justiția să fie supusă
influențelor. Curtea subliniază că o justiție supusă influențelor vine în
contradicție cu valoarea preeminenței dreptului. De altfel, influențele
exercitate asupra puterii judecătorești îi pot submina capacitatea de a
decide cazurile în conformitate cu dreptul, punând la îndoială
independența întregului corp de judecători de a-și exercita rolul de
protectori ai drepturilor și ai libertăților fundamentale.
Prin urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea subliniază că
articolul 116 alin. (2) din Constituție trebuie interpretat în sensul în
care, după expirarea termenului de cinci ani, judecătorii vor fi numiți în
funcție până la atingerea plafonului de vârstă fără o evaluare
suplimentară din partea Consiliului Superior al Magistraturii. Totuși,
în cazul existenței unor suspiciuni rezonabile privind integritatea
judecătorului sau de încălcare de către acesta a legislației, Consiliul
Superior al Magistraturii poate sesiza Inspecția Judiciară în vederea
desfășurării unui control suplimentar al candidatului. În cazul în care
suspiciunile nu vor fi confirmate, Consiliul Superior al Magistraturii va
asigura numirea judecătorului până la atingerea plafonului de vârstă.
Deși prevederea nu stabilește criteriile pe baza cărora este decisă
numirea judecătorilor până la atingerea plafonului de vârstă, Curtea
reține că acestea se regăsesc în Legea privind selecția, evaluarea
performanțelor și cariera judecătorilor. În analiza sa referitoare la
procedura de numire în funcție a judecătorilor până la atingerea
plafonului de vârstă, Curtea a stabilit că, deși numirea judecătorilor
este condiționată de evaluarea și de obținerea unui calificativ pozitiv în
fața unui Colegiu specializat al Consiliului Superior al Magistraturii,

132
REPUBLICA MOLDOVA
această competență este atribuită unui organ din cadrul Consiliului,

fiind respectate astfel exigențele impuse de articolul 123 alin. (1) din
Constituție. Pe de altă parte, Curtea a reținut că criteriile aplicate în
vederea evaluării unui candidat sunt prevăzute de lege.
Curtea subliniază că independența justiției implică un statut special al
judecătorilor, potrivit căruia ei trebuie protejați împotriva influențelor
care le-ar putea afecta imparțialitatea. Din acest motiv, legislatorul a
stabilit o procedură riguroasă de evaluare a performanțelor
judecătorului, rolul determinant fiindu-i atribuit Consiliului Superior al
Magistraturii, prin organele sale specializate, în calitate de garant al
independenței justiției. Totuși, Consiliul este obligat să asigure
transparența în procedurile sale de selecție și de numire a judecătorilor,
astfel încât judecătorii și societatea să poată verifica dacă numirea se
bazează în exclusivitate pe baza meritelor candidaților, apreciați
potrivit integrității, imparțialității, independenței și eficienței.
În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a precizat că o dispoziție nu
poate fi extrasă din sistemul normativ din care face parte și nu poate
opera în mod izolat. Dimpotrivă, ea trebuie citită în coroborare cu
celelalte dispoziții incidente, ca făcând parte dintr-un sistem juridic
coerent (a se vedea HCC nr. 24 din 10 august 2021, § 43 și jurisprudența
citată acolo).
În sensul articolelor 1 alin. (3), 20, 116 alineatele (1) și (2) din
Constituție, Consiliul Superior al Magistraturii nu dispune de o marjă
discreționară în ceea ce privește numirea judecătorilor în funcție până
la atingerea plafonului de vârstă. În exercițiul competenței de numire
în funcția de judecător până la atingerea plafonului de vârstă,
Consiliul Superior al Magistraturii va întreprinde măsurile legale
pentru numirea judecătorului în funcție până la atingerea plafonului
de vârstă, fără nicio evaluare suplimentară din partea sa. Totuși, în
cazul existenței unor suspiciuni rezonabile care pun la îndoială
integritatea judecătorului sau de încălcare de către acesta a legislației,
Consiliul Superior al Magistraturii poate sesiza Inspecția Judiciară în
vederea desfășurării unui control suplimentar al candidatului. În
cazul în care suspiciunile nu sunt confirmate, Consiliul Superior al
Magistraturii va asigura numirea în funcţie a judecătorului până la
atingerea plafonului de vârstă.
Se recunoaște constituțional articolul 11 alin. (1) din Legea nr. 544
din 20 iulie 1995 privind statutul judecătorului, în măsura în care,
după expirarea termenului de 5 ani, judecătorul care întrunește
condițiile prevăzute de lege și care a fost evaluat pozitiv de Colegiul de
Evaluare este numit în funcție până la atingerea plafonului de vârstă.
2022 121. Legea nr.26  Se instituie o procedură numită ”Pre-Vetting”, care este o
privind unele măsuri evaluare a integrității candidaților la funcția de membru al
aferente selectării Consiliului Superior al Magistraturii și al Consiliului Superior
candidaților la al Procurorilor, precum și a candidaților la funcția de
funcția de membru membru în organele specializate ale acestora, ca etapă
obligatorie a procesului de selectare a candidaților și de
în organele de
alegere sau numire a acestora în funcțiile respective, de
administrare ale către o Comisie formată din 6 membri desemnați de
judecătorilor și Parlament, 3 membri cetățeni ai Republicii Moldova și 3
procurorilor membri, cetățeni străini, la propunerea partenerilor de
dezvoltare. Decizia privind nepromovarea evaluării

133
REPUBLICA MOLDOVA
constituie temei juridic pentru neadmiterea candidatului la

alegeri sau concurs. Decizia se expediază organelor
competente potrivit legii pentru examinarea încălcărilor
depistate, însă constatările din decizie nu au o valoare
probantă pentru orice alte proceduri sau procese. Totodată,
contestarea deciziei de către candidat, potrivit prezentei legi,
nu suspendă concursul sau alegerile pentru o funcție în
Consiliul respectiv.
 Consiliul Superior al Magistraturii, Legea cu privire la
Consiliul Superior al Magistraturii, se modifică și se
completează art.3, 3/1.
 Răspunderea disciplinară a judecătorilor, se
completează art.10
 Evaluarea judecătorilor, se completează art.4,16.
122. Legea nr.47

 Evaluarea judecătorilor, se modifică art.13.
pentru modificarea
articolului 13 din
Legea privind
selecția, evaluarea
performanțelor și
cariera judecătorilor
123. Legea nr.96

 Statutul judecătorului, se modifică art.8.
pentru modificarea
unor acte normative
nr.228  Statutul judecătorului, se modifică și se completează

124. Legea
art.9, 24/1.
pentru modificarea
unor acte normative  Instruirea judiciară specială, se modifică și se
completează art.6,7,8,9,10,15,16,17,18,22,26.
125. Legea nr.246  Consiliul Superior al Magistraturii, se modifică art.3,

pentru modificarea 3/1, 4,5,7/1, 9, 11, 12, 14, 15, 18, 19, 20, 23, 24, 25, 27.
unor acte normative  Curtea Supremă de Justiție, se modifică art.9 și 9/1.
 Statutul judecătorului, se modifică art.
9,11,13,19,20,24,25,26,34. Se abrogă art.20/1.
se modifică art.16, se completează art.22.
 Evaluarea judecătorilor, se modifică
art.3,4,6,9,15,16,18,21.
art.6,9,10,12, 13, 15,27,38.

134
REPUBLICA MOLDOVA
126. Legea nr.354  Consiliul Superior al Magistraturii, Procedura de ”Pre-

pentru modificarea Vetting”, se modifică art.9, 10, 12, 13, 14,15 ale Legii nr.
Legii nr. 26/2022 26/2022.
privind
unele măsuri
aferente selectării
candidaților
la funcția de
membru în organele
de
autoadministrare
ale judecătorilor și
procurorilor
 Hotărârea Curții  Consiliul Superior al Magistraturii,

Constituționale nr.9  Procedura de ”Pre-Vetting”,
din 07.04.2022
pentru controlul Autorul sesizării a menționat că prin instituirea comisiei de evaluare a
magistraților, ai cărei membri sunt numiți de Parlament, se încalcă
constituţionalităţii principiul separației puterilor în stat și principiul independenței
Legii nr.26 din 10 judecătorilor, stabilite în articolele 6 și 116 din Constituție.
martie 2022 privind De asemenea, bazându-se pe articolele 6 și 116 din Constituție, autorul
unele măsuri sesizării a criticat soluția legislativă prevăzută la articolul 14 alineatele
(2) și (3) din Legea nr. 26 din 10 martie 2022. Potrivit acestei norme,
aferente selectării candidatul evaluat poate contesta decizia defavorabilă a Comisiei de
candidaţilor la evaluare la Curtea Supremă de Justiție, în cadrul căreia se instituie un
funcţia de membru complet special de judecată compus din trei judecători şi un judecător
în organele de supleant. Judecătorii și judecătorul supleant sunt desemnați de
Președintele Curții Supreme de Justiție și sunt confirmați prin decret al
autoadministrare Președintelui Republicii Moldova. Președintele Republicii Moldova
ale judecătorilor şi poate respinge motivat candidaturile judecătorilor desemnați de
procurorilor Președintele Curții Supreme de Justiție. În acest caz, Președintele Curții
Supreme de Justiție va desemna alți judecători din cadrul Curții
Supreme de Justiție pentru a fi incluși în componența completului de
judecată special.
În opinia autorului, legislatorul i-a oferit Președintelui Republicii
Moldova competența de a decide cu privire la formarea completului de
judecată care trebuie să soluționeze contestațiile formulate împotriva
Comisiei de evaluare, fapt incompatibil cu principiul separației
puterilor în stat și principiul independenței judecătorilor.
De asemenea, potrivit autorului sesizării, prevederile articolului 14
alineatele (2) și (9) din Legea nr. 26 din 10 martie 2022 ar fi contrare
articolului 119 din Constituție, pentru că nu stabilesc două grade de
jurisdicție pentru examinarea contestațiilor formulate împotriva
Comisiei de evaluare.
Autorul sesizării a menționat că mecanismul de evaluare care a fost
introdus prin legea contestată ar fi contrar articolului 28 din Constituție
care garantează dreptul la viața privată.
Articolul 14 alineatele (1)-(3) din Legea nr. 26 din 10 martie 2022
stabilește că decizia Comisiei de evaluare a integrității candidaților la
funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor şi
procurorilor poate fi contestată de către candidatul evaluat în termen

135
REPUBLICA MOLDOVA
de cinci zile de la data recepționării de către acesta a deciziei motivate,

fără respectarea procedurii prealabile. Candidatul evaluat poate
contesta decizia defavorabilă a Comisiei de evaluare la Curtea Supremă
de Justiție, în cadrul căreia se instituie un complet de judecată special
compus din trei judecători și un judecător supleant. Judecătorii şi
judecătorul supleant sunt desemnați de președintele Curții Supreme de
Justiție şi sunt confirmați prin decret al Președintelui Republicii
Moldova. Președintele Republicii Moldova poate respinge motivat
candidaturile judecătorilor desemnați de președintele Curții Supreme
de Justiție. În acest caz, președintele Curţii Supreme de Justiție va
desemna alţi judecători din cadrul Curții Supreme de Justiție pentru a
fi incluşi în componența completului de judecată special.
Din analiza acestor prevederi rezultă că legislatorul i-a
acordat Președintelui Republicii, care este un exponent al puterii
executive, competența de a confirma și de a respinge candidaturile
judecătorilor desemnați de Președintele Curții Supreme de Justiție
pentru examinarea contestațiilor împotriva Comisiei de evaluare.
Respingerea candidaturilor judecătorilor de către Președintele
Republicii este urmată de desemnarea altor candidați, care, de
asemenea, vor fi confirmați de Președintele Republicii.
Această soluție legislativă nu este conformă cu principiul separației
puterilor în stat, pentru că admite ingerința nejustificată a unei
autorități care face parte din puterea executivă în administrarea
justiției. În acest context, în jurisprudența sa, Curtea a notat că
intervenția unei instituții care nu face parte din puterea judecătorească
în problemele administrative ale puterii judecătorești este inacceptabilă
din perspectiva principiilor separației puterilor şi al bunei-administrări
a justiției (a se vedea HCC nr. 32 din 5 decembrie 2017, § 108).
Mai mult, această soluție legislativă nu este conformă nici cu principiul
independenței judecătorilor. Din punctul de vedere al unui observator
obiectiv, examinarea contestațiilor formulate împotriva deciziilor
Comisiei de evaluare de un complet de judecată format doar din
judecători care au fost confirmați de Președintele Republicii ar putea
trezi dubii referitoare la independența judecătorilor. Un astfel de
mecanism ar putea crea percepția că judecătorii confirmați de
Președintele Republicii acționează sub autoritatea acestuia.
Din aceste motive, Curtea consideră că textul „şi confirmați prin decret
al Președintelui Republicii Moldova” din articolul 14 alin. (2) și
articolul 14 alin. (3) din Legea nr. 26 din 10 martie 2022 contravin
articolelor 6 și 116 din Constituție.
Curtea notează că articolul 15 alin. (12) din Legea nr. 26 din 10 martie
2022 stabilește că până la data întrunirii legale a noii componențe a
Consiliului Superior al Magistraturii, hotărârile Consiliului vor fi
adoptate în conformitate cu dispozițiile Codului administrativ. Totuși,
aplicabilitatea regulilor generale de emitere a actelor administrative
din Codul administrativ sunt condiționate de lipsa unor norme speciale.
În cazul în discuție, Legea cu privire la Consiliul Superior al
Magistraturii conține norme speciale în raport cu Codul administrativ.
Curtea reține că o interpretare potrivit căreia articolul 15 alin. (12) din
Legea nr. 26 din 10 martie 2022 constituie o normă de trimitere la o altă
normă de trimitere din Codul administrativ ar fi contrară
principiului actus interpretandus este potius ut valeat quam ut
pereat (actul trebuie interpretat în sensul în care poate produce efecte,
nu în sensul în care nu produce efecte). Altfel spus, o normă juridică
trebuie interpretată în sensul său pozitiv, care generează efecte juridice,
astfel încât rezultatul aplicării practice a normei juridice să fie cât mai
aproape de finalitatea urmărită de text în contextul său.

136
REPUBLICA MOLDOVA
Având în vedere că articolul 15 alin. (12) din Legea nr. 26 din 10 martie
2022 reprezintă o normă conținută în dispozițiile finale și a fost
adoptată în circumstanțele în care Consiliul Superior al Magistraturii
activa într-o componență redusă, Curtea reține că aceste prevederi
trebuie interpretate, mai curând, în sensul în care suspendă
aplicabilitatea regulii cvorumului de două treimi din membri și a regulii
potrivit căreia Consiliul Superior al Magistraturii adoptă hotărâri cu
votul majorității membrilor săi, în favoarea aplicării normelor generale
ale Codului administrativ.
Această interpretare are ca efect acordarea către Consiliul Superior al
Magistraturii care funcționează cu șapte membri (dintre care șase
judecători aleși), marea majoritate a acestora având mandatele
expirate, a competenței de a decide cu majoritate simplă de patru voturi
chestiunile care pun în aplicare atribuțiile sale constituționale.
Așadar, Curtea menționează că instituirea unui asemenea mecanism
referitor la exercitarea atribuțiilor prevăzute la articolele 123 și 136
alin. (2) din Constituție afectează echilibrul dintre condiția asigurării
independenței judecătorilor și condiția evitării autoguvernării
corporatiste în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.
Autoguvernarea corporatistă apare în situația în care un număr redus
de membri ai Consiliului care fac parte din rândul judecătorilor au
competența să decidă cu privire la numirea, transferarea, detașarea,
promovarea în funcție și aplicarea de măsuri disciplinare faţă de
judecători. În acest caz, sistemul judecătoresc este lipsit de o
monitorizare din partea membrilor non-judecători ai Consiliului și, prin
urmare, diminuează încrederea publicului în organul de administrare a
puterii judecătorești.
Din acest motiv, Curtea reține că textul „stabilite prin Constituția
Republicii Moldova” din articolul 15 alin. (12) din Legea nr. 26 din 10
martie 2022 este contrar articolului 122 din Constituție. Acest fapt
exclude competența Consiliului Superior al Magistraturii de a adopta,
pe baza articolului 15 alin. (12) din Legea nr. 26 din 10 martie 2022,
hotărâri care rezultă din atribuțiile prevăzute de articolele 123 și 136
alin. (2) din Constituție.
(...) Legea nr. 120 din 23 septembrie 2021 pentru modificarea
Constituției nu reglementează situația judecătorilor al căror termen
inițial de numire în funcția de judecător a expirat până la 01 aprilie
2022, aceștia urmând să fie confirmați în funcție de Președintele
Republicii Moldova la propunerea Consiliului Superior al
Magistraturii.
Curtea a menționat supra, la § 76, că nu poate examina
constituționalitatea prevederilor în discuție disociindu-se de
circumstanțele de fapt în care a fost adoptată Legea nr. 26 din 10 martie
2022. Astfel, Curtea nu poate ignora situația unui număr mare de
judecători care urmează să parcurgă procedura confirmării în funcție
până la atingerea plafonului pentru limită de vârstă, o chestiune care
este de notorietate în mediul juridic.
Curtea a menționat anterior că, prin esența preeminenței dreptului și
rolul justiției într-o societate democratică, Curtea trebuie să garanteze,
în cadrul competențelor care-i revin, protecția independenței
judecătorilor și să asigure efectul ei deplin. Curtea precizează că o
concluzie inversă ar submina încrederea în sistemul judecătoresc și ar
pava calea pentru folosirea articolului 116 alin. (2) din Constituție ca
subterfugiu pentru eludarea articolelor 1 alin. (3), 20 și 116 alin. (1) din
Constituție (HCC nr. 38 din 7 decembrie 2021, § 80).
Așadar, fiind ghidată de consecințele hotărârii pe care o va pronunța,
Curtea nu poate ignora această problemă stringentă pe care o remarcă.

137
REPUBLICA MOLDOVA
În eventualitatea în care nu s-ar pronunța în această privință, Curtea ar

lăsa nerezolvată o situație cu efecte directe pentru judecarea cauzelor
într-un termen rezonabil, pentru volumul crescut de muncă al
judecătorilor care se află în exercițiul funcției și pentru bugetul de stat
din care sunt plătite salariile judecătorilor care nu au fost confirmați în
funcție până la atingerea plafonului de vârstă, ce remunerează o
activitate care le-a fost suspendată.
În Hotărârea nr. 38 din 07 decembrie 2021, Curtea a reținut că
competența Consiliului Superior al Magistraturii de a numi judecătorii
în funcție până la atingerea plafonului de vârstă putea fi dedusă pe baza
principiului autoadministrării judecătorești, precum și pe baza textului
„se numesc în funcție de Președintele Republicii Moldova, la
propunerea Consiliului Superior al Magistraturii” din articolul 116
alin. (2) din Constituție (§ 69). Curtea notează că articolul 116 alin. (2)
din Constituție, în redactarea de la data adoptării Hotărârii nr. 38 din
7 decembrie 2021, prevedea după textul menționat că judecătorii care
au susținut concursul sunt numiți în funcție pentru prima dată pe un
termen de cinci ani. După expirarea termenului de cinci ani, judecătorii
vor fi numiți în funcție până la atingerea plafonului de vârstă. Totuși,
amendamentele constituționale operate prin Legea nr. 120 din 23
septembrie 2021 au exclus termenul inițial de cinci ani de numire a
judecătorilor instanțelor judecătorești prevăzut de articolul 116 alin. (2)
din Constituție.
Cu alte cuvinte, după 01 aprilie 2022, atribuțiile Consiliului Superior al
Magistraturii cu privire la numirea judecătorilor în funcție până la
atingerea plafonului de vârstă nu mai pot fi deduse din prevederile
constituționale. Competența în discuție a fost prevăzută, în scop
tranzitoriu, în Legea nr. 47 din 10 martie 2022 pentru modificarea
articolului 13 din Legea nr. 154/2012 privind selecția, evaluarea
performanțelor şi cariera judecătorilor. Potrivit acestei legi, Consiliul
Superior al Magistraturii va înainta Președintelui Republicii Moldova
propunerile de numire în funcție până la atingerea plafonului de vârstă
pentru: (1) judecătorii al căror termen inițial de numire în funcție a
expirat la data intrării în vigoare a legii, dar nu au fost supuși evaluării
extraordinare a performanțelor, prevăzută la articolul 13 alin. (4) lit. a)
din Legea nr.154/2012 privind selecția, evaluarea performanțelor şi
cariera judecătorilor; (2) judecătorii al căror termen inițial de numire
în funcție a expirat până la data de 1 aprilie 2022.
Din aceste motive, Curtea notează că neconstituționalitatea textului
„stabilite prin Constituția Republicii Moldova” din articolul 15 alin.
(12) din Legea nr. 26 din 10 martie 2022 nu exclude competența
Consiliului Superior al Magistraturii de a înainta, în condițiile Legii nr.
47 din 10 martie 2022, către Președintele Republicii Moldova
propunerile de numire în funcție până la atingerea plafonului de vârstă
a judecătorilor al căror termen inițial de numire în funcţie a expirat
până la data de 01 aprilie 2022.
Curtea Constituțională a declarat neconstituționale textul „şi
confirmați prin decret al Președintelui Republicii Moldova” din
articolul 14 alin. (2) și articolul 14 alin. (3) din Legea nr. 26 din 10
martie 2022 privind unele măsuri aferente selectării candidaților la
funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor
și procurorilor. Se declară neconstituțional textul „stabilite prin
Constituția Republicii Moldova” din articolul 15 alin. (12) din Legea
nr. 26 din 10 martie 2022 privind unele măsuri aferente selectării
candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale
judecătorilor și procurorilor.

138
REPUBLICA MOLDOVA
Declararea neconstituționalității textului „stabilite prin Constituția

Republicii Moldova” din articolul 15 alin. (12) din Legea nr. 26 din 10
martie 2022 exclude competența Consiliului Superior al Magistraturii
de a adopta, pe baza acestui articol, hotărâri care rezultă din atribuțiile
prevăzute de articolele 123 și 136 alin. (2) din Constituție (numirea,
transferarea, detașarea, promovarea în funcție şi aplicarea de măsuri
disciplinare faţă de judecători, precum și numirea judecătorilor la
Curtea Constituțională). Consiliul Superior al Magistraturii va
propune Președintelui Republicii Moldova numirea în funcție până la
atingerea plafonului de vârstă a judecătorilor al căror termen inițial
de numire în funcție a expirat până la data de 1 aprilie 2022. Celelalte
capete ale prezentei sesizări au fost declarate inadmisibile.
 Statutul judecătorului
 Hotărârea Curții Autorii excepțiilor susțin că articolul 24 alin. (1) din Legea nr. 156 din
Constituționale 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii afectează
nr.11 din prevederile articolului 47 din Constituție, pentru că recunoaște dreptul
26.05.2022 privind la pensie de urmaș doar dacă persoana decedată beneficia de pensie
pentru limită de vârstă sau de dizabilitate ori dacă îndeplinea condițiile
excepţia de pentru obținerea unei pensii de dizabilitate. Prin urmare, instituirea
neconstituţionalita unor reglementări care limitează posibilitatea de a beneficia de pensia
te a articolului 24 de urmaș în funcție de tipul pensiei constituie o încălcare a principiului
egalității, precum și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția
alin.(1) din Legea Europeană.În consecință, autorii susțin că prevederile contestate sunt
nr.156 din 14 contrare articolelor 4, 16, 46, 47 și 54 din Constituție.
octombrie 1998 Curtea Constituțională a statuat:
privind sistemul Curtea consideră că recunoașterea dreptului la pensia de urmaș doar
în cazul pensiei pentru limită de vârstă poate avea ca scop
public de pensii recompensarea titularilor care au cotizat o perioadă suficientă la
(condiţiile de sistemul de asigurări sociale și care, din acest motiv, merită să obțină
acordare a pensiei această protecție. În cazul în care tratamentul diferențiat are în vedere
acest scop, succesorii titularului pensiei speciale nu ar putea pretinde,
de urmaş)
în mod justificat, la stabilirea pensiei de urmaș. Totuși, nu este cazul în
situația examinată. De altfel, Curtea relevă că titularii unor pensii
speciale, e.g. judecătorii, militarii, funcționarii publici cu statut special,
întrunesc, iar în unele cazuri depășesc stagiul de cotizare minim
prevăzut de lege pentru stabilirea pensiei pentru limită de vârstă, i.e. de
15 ani potrivit articolului 15 alin. (1) din Legea nr. 156 din 14 octombrie
1998. Pe de altă parte, Curtea reține că contribuțiile la sistemul de
pensii în cazul unor pensii speciale sunt mai mari, comparativ cu
contribuțiile similare în cazul pensiei pentru limită de vârstă. Așadar,
Curtea reține că nu acesta este scopul urmărit prin tratamentul
diferențiat contestat.
Curtea observă că pensia de urmaș presupune recunoașterea unui venit
substitutiv copiilor și soțului supraviețuitor, destinat să compenseze
veniturile neobținute de părintele/soțul decedat. Un tratament
diferențiat în exercițiul acestui drept ar putea fi explicat prin faptul că
dreptul le este acordat doar persoanelor aflate într-o situație financiară
precară. Acest argument ar presupune premisa că titularii pensiei
speciale se află într-o situație financiară mai bună.
Deși este adevărat că pensia specială are, de obicei, din perspectiva
formulei de calcul, o valoare mai mare decât pensia pentru limită de
vârstă, de aici nu rezultă concluzia că titularii săi s-ar afla într-o situație
financiară mai bună. De altfel, criteriul pe baza căruia este delimitată
pensia specială de pensia pentru limită de vârstă nu implică valoarea

139
REPUBLICA MOLDOVA
pensiei, ci activitatea salarizată efectuată. Curtea precizează că pensia

specială se recunoaște în virtutea caracterului muncii prestate, în raport
cu care statul oferă anumite avantaje. Așadar, tratamentul diferențiat
nu poate fi justificat din motive de ordin financiar, având în vedere
pretinsa situație financiară precară a titularilor de pensii pentru limită
de vârstă. De altfel, pot exista pensii speciale a căror valoare să fie
situată sub valoarea unor pensii pentru limită de vârstă.
Cel din urmă scop ține de necesitatea echilibrării sistemului financiar
de asigurări sociale. Curtea reține că acest scop poate fi considerat un
obiectiv legitim. De altfel, necesitatea de a menține stabilitatea
sistemului de pensii și de a evita împovărarea excesivă sunt obiective
compatibile cu scopul bunei administrări a treburilor publice. În
Hotărârea nr. 30 din 23 septembrie 2021, la §§ 68 și 70, Curtea a
precizat că necesitatea echilibrării plăților în baza sistemului
asigurărilor sociale de stat, prin limitarea cercului de subiecți care pot
obține asigurarea socială, realizează scopul gestionării corecte a
treburilor publice. Curtea a reținut că acest scop reprezintă un obiectiv
legitim în sensul articolului 54 alin. (2) din Constituție.
Deși succesorii pot obține dreptul la pensia de urmaș în baza dreptului
de opțiune al persoanei pensionate, Curtea reține că dreptul la pensia
specială este recunoscut, inter alia, având în vedere specificul muncii.
Mai mult, titularul pensiei speciale ar putea să nu opteze în favoarea
pensiei pentru limită de vârstă, inclusiv din motive de ordin financiar.
La modul general, Curtea constată că formula de calcul al pensiei
speciale este mai avantajoasă decât în cazul pensiei pentru limită de
vârstă (e.g. articolul 32 alin. (1) din Legea nr. 544 din 20 iulie 1995).
Totodată, schimbarea pensiei presupune formalități juridice care
trebuie îndeplinite. Pe de altă parte, posibilitatea opțiunii devine
efectivă doar la atingerea vârstei generale de pensionare.
Dincolo de aceste motive, specificul muncii prestate, cercul larg de
subiecte private/lipsite de dreptul la pensia de urmaș și cuantumul
cotizațiilor de asigurări sociale achitate pledează în favoarea unei
soluții care să țină cont, în mod corespunzător, de ansamblul
elementelor relevante. În acest sens, Curtea constată că unii titulari ai
pensiilor speciale întrunesc, iar în unele cazuri depășesc cerințele
minime pentru stabilirea pensiei pentru limită de vârstă. Mai mult,
contribuțiile achitate de titularii pensiilor speciale la fondul social de
pensii ar putea fi mai mari decât în cazul titularilor pensiilor pentru
limită de vârstă.
Totodată, Curtea observă că condițiile diferite pentru pensia specială
reflectă caracteristicile acestor activități și modul în care statul
urmărește să compenseze aceste diferențe. Curtea reține că specificul
muncii reprezintă un element de care trebuie să se țină cont, în unele
cazuri, la stabilirea pensiei. Un exemplu în acest sens este articolul 41
alin. (21) din Legea nr. 156 din 14 octombrie 1998, care prevede stagiul
de cotizare realizat în condiții deosebite de muncă. Prin urmare, în acest
caz, diferențele privind stagiul de cotizare și vârsta de pensionare
necesare pentru pensia specială pun în operă obiective particulare și nu
pot servi drept motive pentru excluderea automată a dreptului la pensia
de urmaș.
Așadar, Curtea conchide că măsura contestată este nejustificată, în
special pentru că articolul 24 alin. (1) din Legea nr. 156 din 14
octombrie 1998 nu impune cerințe particulare privind stagiul de
cotizare sau privind vârsta de pensionare. Astfel, condițiile stabilite de
lege pentru pensia pentru limită de vârstă, i.e. vârsta de 63 de ani și
stagiul de cotizare de cel puțin 15 ani, sunt suficiente pentru
recunoașterea unui drept la pensia de urmaș în cazul succesorilor. Prin

140
REPUBLICA MOLDOVA
comparație, un judecător trebuie să aibă o vechime în muncă de cel

puțin 20 de ani și 6 luni, dintre care 13 ani în funcția de judecător,
pentru a obține pensia specială (articolul 32 din Legea nr. 544 din 20
iulie 1995). În acest context, Curtea consideră că o soluție care ar ține
cont, în mod adecvat, de aceste elemente (vârsta generală și stagiul) este
calcularea pensiei de urmaș pe baza pensiei pentru limită de vârstă, la
care persoana decedată – titular al pensiei speciale ar fi avut dreptul la
data decesului.
Totuși, Curtea precizează că această soluție este una provizorie și va
acționa până când vor fi operate modificările de rigoare în legislație, în
conformitate cu considerentele acestei Hotărâri.
Așadar, având în vedere considerentele de mai sus, Curtea reține că
tratamentul diferențiat contestat aduce o atingere gravă intereselor unui
grup larg de persoane, ceea ce este contrar principiului
proporționalității. Prin urmare, Curtea constată că prin excluderea de
la beneficiul plății pensiei de urmaș al persoanelor indicate la articolul
25 alin. (1) din Legea nr. 156 din 14 octombrie 1998 privind sistemul
public de pensii, succesoare ale persoanei decedate – titular de pensie
specială, care la data decesului a întrunit condițiile pentru stabilirea
pensiei pentru limită de vârstă se încălcă articolele 16 și 47 din
Constituție.
Curtea Constituțională a admis parțial excepțiile de
neconstituționalitate și a recunoscut constituțional articolul 24 alin.
(1) din Legea nr. 156 din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de
pensii, în măsura în care pensia de urmaș se acordă și persoanelor
indicate la articolul 25 alin. (1) din această Lege, inclusiv copilului
minor și/sau soțului supraviețuitor al persoanei decedate – titular de
pensie specială, care la data decesului a întrunit condițiile pentru
stabilirea pensiei pentru limită de vârstă. Totodată, până la
modificarea cadrului normativ, vor avea dreptul la pensia de urmaș
persoanele indicate la articolul 25 alin. (1) din Legea nr. 156 din 14
octombrie 1998, inclusiv copilul minor și/sau soțul supraviețuitor al
persoanei decedate – titular de pensie specială, care la data decesului
a întrunit condițiile pentru stabilirea pensiei pentru limită de vârstă.
În acest caz pensia de urmaș se va calcula din mărimea pensiei pentru
limită de vârstă.

Constituționale Obiectul sesizării îl constituie controlul constituționalității articolului
nr.18 din IV din Legea nr. 134 din 17 iunie 2016 pentru modificarea și
27.09.2022 privind completarea unor acte legislative. Totodată, a fost solicitat și controlul
constituționalității articolului II din Legea nr. 74 din 26 aprilie 2018
controlul de pentru modificarea și completarea unor acte legislative. Așadar,
constituţionalitate normele al căror control se solicită vizează motivele de eliberare din
al articolului 25 funcție a judecătorului de la articolul 25 alin. (1) literele g 1 ), g 2 ) și g
4 ) din Legea cu privire la statutul judecătorului. Autorul sesizării a
alin.(1) literele
pretins încălcarea articolelor 1 alin. (3) [statul de drept], 6 [separația
g/1), g/2) şi g/4) din și colaborarea puterilor în stat], 116 alineatele (1) și (6) [statutul
Legea nr.544 din 20 judecătorilor] și 123 alin. (1) [atribuțiile Consiliului Superior al
iulie 1995 cu privire Magistraturii] din Constituție.
Curtea observă că argumentele autorului ridică mai multe probleme de
la statutul drept constituțional, i.e. obligația judecătorilor de a prezenta o
judecătorului declarație de avere și interese personale, regimul juridic al conflictelor
(eliberarea din de interese și al incompatibilităților funcției de judecător, autoritatea
funcţie a competentă cu controlul respectării lor și răspunderea pentru
încălcarea acestor obligații.
judecătorului în Curtea Constituțională a statuat:

141
REPUBLICA MOLDOVA
cazul constatării Curtea menționează că, la nivel internațional, nu există un standard cu

privire la modul în care urmează să fie organizată verificarea
unei încălcări a declarațiilor de avere și interese personale, i.e. dacă ar trebui să existe
regimului juridic al un sistem unic pentru toți funcționarii sau sisteme separate pentru
conflictelor de diferite categorii de funcționari. Curtea reține că diverse categorii de
interese, al funcționari publici dețin grade diferite de responsabilitate, de putere sau
de potențial de apariție a conflictelor de interese. Cu privire la
incompatibilităţilor judecători, Curtea observă că aceștia se ocupă de cele mai importante
sau în cazul probleme de drept. Din acest motiv, este rezonabil ca, în ceea ce privește
nedepunerii controlul averii și intereselor personale, judecătorii să se bucure de o
declaraţiei de avere protecție specială. În acest sens, Curtea va face o scurtă incursiune
privind controlul declarațiilor de avere și interese personale ale
şi interese judecătorilor, așa cum a fost analizat acest subiect în avizele Comisiei
personale) de la Veneția.
Cu privire la controlul declarațiilor de avere ale judecătorilor, Comisia
de la Veneția a susținut că sunt posibile două soluții: fie crearea unui
organ specializat în cadrul sistemului judiciar, fie încredințarea acestei
sarcini unui organism extern abilitat cu competența controlului
declarațiilor funcționarilor publici. Prima soluție este preferabilă din
perspectiva independenței judiciare, dar este lipsită de transparență,
fapt care poate da naștere unui comportament corporatist [(CDL-
AD(2019)024), § 27]. Comisia de la Veneția a subliniat că nu poate fi
identificat un standard european comun în această materie. În timp ce
în unele acte se sugerează că doar un organ judiciar ar trebui să aibă
puterea de a iniția cauze disciplinare împotriva judecătorilor
[(DAJ/DOC(98)23), § 5.1], în altele se acceptă ideea că verificarea
situației financiare a judecătorilor poate fi efectuată și de o autoritate
din afara justiției [CCJE nr. 21 (2018), § 37]. Comisia de la Veneția a
conchis că depinde de realitățile naționale dacă verificarea
declarațiilor judecătorilor este efectuată de un organism care vizează
toți funcționarii, inclusiv judecătorii, sau de un organism specializat din
cadrul sistemului judiciar [(CDL-AD(2019)024), § 28].
Totodată, Comisia de la Veneția a precizat că crearea unui mecanism
special de verificare a declarațiilor judecătorilor nu este o exigență care
ar rezulta în baza actelor internaționale. Dimpotrivă, modelul în care
declarațiile judecătorilor și ale altor funcționari publici sunt verificate
de același organism este cel dominant (CDL-PI(2020)018, § 51).
Așadar, Curtea reține că există dovezi pertinente și concludente care
permit să se conchidă că o autoritate externă este mai bine plasată
pentru a realiza controlul declarațiilor judecătorilor. În primul rând,
identificarea încălcărilor și comportamentelor ilicite reclamă existența
unei expertize pe care o comisie judiciară nu o are, în mod obișnuit. Din
acest motiv, o autoritate specializată de integritate este mai potrivită
pentru a investiga o gamă largă de încălcări financiare. Deși
dezvoltarea unei astfel de capacități este posibilă în cadrul puterii
judecătorești, acest lucru implică timp și resurse. Mai mult, Curtea
reține că ar putea exista o dublare a eforturilor.
Cu privire la problema în discuție, în Hotărârea nr. 18 din 9 iulie 2021,
la § 71, Curtea a precizat că nu poate exista un control din exterior al
activității jurisdicționale. Deși hotărârea în discuție vizează
independența Curții Constituționale și a judecătorilor ei, Curtea reține
că conceptul de independență este comun și judecătorilor de drept
comun. De altfel, scopul și finalitatea principiului independenței sunt
similare atât în cazul judecătorilor constituționali, cât și în cazul
judecătorilor de drept comun. Curtea subliniază că o noțiune
interpretată cu privire la un context legislativ sau juridic poate fi
transpusă într-un alt context. Un astfel de transfer nu este un lucru

142
REPUBLICA MOLDOVA
greșit, ci promovează previzibilitatea și coerența sistemului juridic în

ansamblul său. De altfel, acest lucru nu este un fapt neobișnuit. În
jurisprudența sa, Curtea a subliniat deja că judecătorilor de drept
comun și judecătorilor constituționali trebuie să li se garanteze un grad
înalt de protecție, inclusiv din perspectiva independenței lor (HCC nr.
27 din 31 octombrie 2019, § 70). Prin urmare, Curtea conchide că nu
poate fi admisă intervenția unei autorități administrative în activitatea
de înfăptuire a justiției. Pentru aceste motive, având în vedere
considerentele de la §§ 60-64 și ținând cont de Hotărârea nr. 18 din 9
iulie 2021, Curtea reține că articolul 25 alin. (1) litera g 1 ) din Legea
nr. 544 din 20 iulie 1995 este constituțional în măsura în care nu se
referă la controlul conflictelor de interese ale judecătorilor de drept
comun admise în activitatea de înfăptuire a justiției.
Curtea reține că obligația respectării regimului juridic al conflictelor
de interese acționează și pe plan administrativ. Prin urmare, Curtea
trebuie să verifice dacă eliberarea judecătorului din funcție pe baza
articolului 25 alin. (1) lit. g1 ) din Legea nr. 544 din 20 iulie 1995, în
cazul comiterii unei încălcări a regimului juridic al conflictelor de
interese în activitatea administrativă, este conformă cu articolele 1 alin.
(3), 6 și 116 alin. (1) din Constituție. Curtea reține că articolele 1 alin.
(3), 6 și 116 alin. (1) din Constituție oferă protecție judecătorului în
activitatea de înfăptuire a justiției. Totodată, în cazul în care judecătorul
apare în alte ipostaze decât cea de exponent al puterii judecătorești,
acestea urmăresc să-i ofere garanții împotriva abuzului și arbitrariului.
Cu privire la respectarea acestor exigențe, Curtea reține că interdicțiile
în baza Legii nr. 132 din 17 iunie 2016 se stabilesc prin hotărâri
judecătorești, în cazul proceselor-verbale cu privire la contravenție sau
al faptelor ce constituie infracțiuni, și prin actul de constatare al
Autorității Naționale de Integritate, în cazul în care subiectul declarării
acționează cu încălcarea Legii nr. 133 nr. 17 iunie 2016 (a se vedea, cu
privire la delimitarea faptelor care constituie obiect al răspunderii,
DCC nr. 143 din 16 decembrie 2019, §§ 21-26; DCC nr. 79 din 3 iunie
2021, §§ 26-28). Actul de constatare poate fi contestat în instanța de
judecată, care decide, în mod definitiv, asupra legalității lui. În
jurisprudența sa, Curtea a reținut că în fața instanței de judecată
persoana beneficiază de toate drepturile și mijloacele de apărare
prevăzute în Codul administrativ (a se vedea, mutatis mutandis, DCC
nr. 127 din 29 octombrie 2020, §§ 41 și 42).
Cu privire la controlul de constituționalitate al articolului 25 alin. (1)
lit. g1 ) din Legea nr. 544 din 20 iulie 1995, Curtea precizează că
Autoritatea Națională de Integritate nu poate iniția controlul respectării
regimului juridic al conflictelor de interese în activitatea de înfăptuire
a justiției de către judecătorii de drept comun. Acest lucru este în
contradicție cu prevederile articolelor 1 alin. (3), 6 și 116 alin. (1) din
Constituție. Pe de altă parte, referitor la conflictul de interese în
activitatea administrativă, Curtea precizează că acest lucru poate fi
realizat de către Autoritatea Națională de Integritate.
Totodată, Curtea conchide că, pentru a încuraja respectarea obligației
de depunere și pentru depistarea eventualelor cazuri de corupție, este
rezonabil să existe răspunderea sub forma eliberării din funcție pentru
nedepunerea declarației de avere și interese personale. Cu privire la
acest aspect, și Comisia de la Veneția a subliniat că neîndeplinirea
cerinței de declarare a averii și veniturilor trebuie asociată cu o
sancțiune care să fie suficient de serioasă pentru a servi scopului de
descurajare. Deși se poate face o excepție în cazul unor omisiuni minore
sau neintenționate în declarații, în principiu, nedeclararea bunurilor

143
REPUBLICA MOLDOVA
este o încălcare suficient de gravă pentru a determina eliberarea din

funcție (a se vedea CDL-AD(2015)042, § 39).
În prezenta hotărâre, Curtea a precizat că Consiliului Superior al
Magistraturii îi revine rolul primar în procedurile privind numirea,
promovarea, transferarea, demisia sau eliberarea din funcția de
judecător, iar orice abatere de la această regulă contravine articolului
123 alin. (1) din Constituție (HCC nr. 38 din 7 decembrie 2021, § 56).
Așadar, Curtea observă că articolul 123 alin. (1) din Constituție nu-i
recunoaște Consiliului Superior al Magistraturii competența verificării
declarațiilor de avere și interese personale ale judecătorilor. Mai mult,
în jurisprudența sa, Curtea nu a interpretat acest articol în sensul în
care Consiliului îi este recunoscută o asemenea competență.
Cu privire la critica de neconstituționalitate care vizează pretinsa
competență a Autorității Naționale de Integritate de a decide eliberarea
din funcție a judecătorului, Curtea reține că Legea nr. 133 din 17 iunie
2016 prevede obligația judecătorilor de a prezenta declarații de avere
și interese personale, de a respecta regimul juridic al conflictelor de
interese și al incompatibilităților funcției de judecător. Potrivit
articolului 19 literele b) și c) din Legea nr. 132 din 17 iunie 2016,
Autoritatea Națională de Integritate verifică și constată
comportamentele care constituie abateri de la lege. Autoritatea poate să
întocmească un proces-verbal cu privire la contravenție și, după caz, un
act de constatare cu privire la fapta de încălcare. Totuși, legalitatea
constatărilor sale poate fi verificat de instanța de judecată.
Așadar, Curtea reține că Autoritatea Națională de Integritate nu are
competența de a decide eliberarea din funcție a judecătorului. Mai mult,
Curtea reține că nu există nicio probă care să confirme concluzia
potrivit căreia controlul respectării regimului juridic al conflictelor de
interese și al incompatibilităților funcției de judecător oferă, în mod
special, spațiu pentru uzurparea competențelor Consiliului Superior al
Magistraturii. De altfel, Consiliul este autoritatea care asigură
aplicarea măsurii de eliberare din funcție a unui judecător. Aceste
elemente îi sunt suficiente Curții pentru a conchide cu privire la
respectarea articolului 123 alin. (1) din Constituție.
Curtea Constituțională a admis parțial sesizarea și a hotărât:
Se recunoaște constituțional articolul 25 alin. (1) lit. g1 ) din Legea nr.
544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, în măsură în
care vizează doar fapta de încălcare a regimului juridic al conflictelor
de interese admise în activitatea administrativă. Se recunoaște
constituțional articolul 25 alin. (1) literele g2 ) și g4 ) din Legea nr.
544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului.

Constituționale Consiliul Superior al Magistraturii îi solicită Curții Constituționale să
nr.21 din exercite controlul constituționalității Legii nr. 270 din 23 noiembrie
2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar, a
06.12.2022 privind
articolelor III și V din Legea nr. 271 din 23 noiembrie 2018 pentru
controlul de modificarea unor acte legislative și a articolului VI din Legea nr. 257
constituţionalitate din 16 decembrie 2020 cu privire la modificarea unor acte legislative.
al unor prevederi Consiliul Superior al Magistraturii susține că Legea nr. 270 din 23
noiembrie 2018 nu le asigură judecătorilor un salariu adecvat. În
din Legea nr.270 particular, normele care reglementează grila și condițiile de salarizare
din 23 noiembrie a judecătorilor nu țin cont de restricțiile impuse judecătorilor. Până la
2018 privind adoptarea Legii nr. 270 din 23 noiembrie 2018, salarizarea
sistemul unitar de judecătorilor era reglementată de Legea nr. 328 din 23 decembrie 2013,

144
REPUBLICA MOLDOVA
salarizare în care stabilea condiții de salarizare conforme cu principiile

independenței justiției și separației și colaborării puterilor în stat, cu
sectorul bugetar, al rolul judecătorului la înfăptuirea justiției și cu incompatibilitățile
articolelor III şi V impuse acestuia. Deși Legea nr. 270 din 23 noiembrie 2018 a urmărit
din Legea nr.271 să le ofere judecătorilor un salariu adecvat, acest obiectiv nu a fost
din 23 noiembrie realizat.
Consiliul precizează că Legea nr. 328 din 23 decembrie 2013 stabilea
2018 pentru mărimea salariului judecătorului în funcție de valoarea salariului
modificarea unor mediu pe economie, pe când Legea nr. 270 din 23 noiembrie 2018
acte legislative şi al prevede că salariul se stabilește pe baza valorii de referință, care se
articolului VI din înmulțește cu coeficientul de salarizare corespunzător funcției de
judecător. Deși valoarea de referință trebuie ajustată anual în funcție
Legea nr.257 din 16 de condițiile economice și de posibilitățile bugetului public național,
decembrie 2020 cu astfel încât să reflecte cel puțin nivelul prognozat al ratei inflației,
privire la Consiliul subliniază că valoarea de referință a coeficientului de
salarizare aplicată judecătorilor nu a suferit nicio schimbare de la data
modificarea unor adoptării Legii nr. 270 din 23 noiembrie 2018. Astfel, salariul
acte normative judecătorilor a rămas la nivelul anului 2018.
(salarizarea Consiliul susține că necesitatea diferențierii condițiilor de salarizare a
judecătorilor şi a judecătorilor urmărește să compenseze restricțiile pe care le impune
funcția de judecător.
membrilor Curtea Constituțională a statuat:
Consiliului Superior Așadar, Curtea observă că Constituția nu conține nicio mențiune care
al Magistraturii) ar viza remunerația judecătorului. Totuși, Legea fundamentală nu-i
acordă Parlamentului o marjă discreționară nelimitată în acest sens.
Dimpotrivă, articolele 1 alin. (3), 6 și 116 alin. (1) din Constituție
limitează de o manieră substanțială această competență. În principal,
aceste norme presupun că Parlamentul are obligația de a le stabili
judecătorilor o remunerație suficient de ridicată și de stabilă pentru a-i
proteja de riscul intervențiilor sau al presiunilor exterioare susceptibile
să le afecteze independența și imparțialitatea. La această etapă, Curtea
va examina: (i) dacă legea protejează independența judecătorului prin
ajustarea salariului în cazul fluctuațiilor economice, (ii) dacă legea
prevede garanții împotriva presiunilor externe din partea legislativului
și a executivului și (iii) cuantumul adecvat al remunerației
judecătorului.
Totuși, Curtea constată că articolul 29 alin. (2) din Legea nr. 270 din
23 noiembrie 2018 le oferă autorităților competente o marjă
discreționară largă privind condițiile în care are loc ajustarea
remunerației judecătorului. Astfel, deși legislativul a majorat, începând
cu anul 2020, valoarea de referință pentru unele categorii de funcționari
publici, remunerația judecătorului nu a suferit nicio modificare, în
pofida faptului că inflația a diminuat din puterea de cumpărare a
salariilor judecătorilor. O explicație a acestui fapt este că salariile sunt
expuse în mod diferit la inflație7 , i.e. cu cât salariul este mai mic, cu
atât impactul inflației este mai mare. Așadar, având în vedere acest fapt,
Curtea consideră că este rezonabil ca ajustările să nu-i vizeze pe toți
salariații în același timp, ci în funcție de valoarea salariului.
Curtea reține că majorările salariale nu au vizat doar salariile mici, ci
salarii cu valori egale sau cu valori care depășeau, la data ajustării,
salariul judecătorului de primă instanță. De la intrarea în vigoare a
Legii nr. 270 și până în prezent, salariul unui judecător de primă
instanță cu o vechime în muncă de până la 6 ani este de 20 650 lei, în
timp ce salariul unui secretar de stat în Guvern a fost de 22 011 lei în
anul 2020, de 22 678 lei în anul 2021 și de 24 012 lei în anul 2022. Mai
mult, de majorări salariale s-au bucurat deputații, miniștrii, șefii și șefii-
adjuncți ai oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat și alți salariați.

145
REPUBLICA MOLDOVA
Deși remunerația acestora este mai mică decât cea a judecătorului de

primă instanță, Curtea reține că unele categorii salariale se bucură de
plăți compensatorii, de indemnizații lunare neimpozabile și de garanții
sociale (a se vedea, spre exemplu, articolul 26 din Legea privind statutul
deputatului în Parlament).
Astfel, deși au fost efectuate mai multe ajustări salariale, ele au avut un
caracter incoerent. Pe de altă parte, Curtea reține că înghețarea
salariilor judecătorilor nu a urmărit să implementeze un obiectiv de
ordine publică, cum ar fi contracararea unei crize economice. Așadar,
modul în care articolul 12 alin. (15) din Legea nr. 270 din 23 noiembrie
2018 a fost aplicat confirmă că autoritățile competente decid în mod
discreționar care sunt salariații care vor beneficia de majorări
salariale.
Curtea reține că legislația nu le impune autorităților competente ale
statului obligația motivării refuzului privind ajustarea salariului.
Această situație le poate crea judecătorilor suspiciuni de rea-intenție și
poate conduce la un sentiment generalizat de nemulțumire. Spre
deosebire de alți salariați, judecătorii nu-și pot revendica dreptul la
majorări salariale prin negocieri sau prin acțiuni colective. Implicarea
lor în astfel de acțiuni ar presupune că sunt dispuși la concesii în
activitatea lor, pentru a beneficia de creșterea salariilor.
În Hotărârea nr. 27 din 31 octombrie 2019, la § 57, Curtea a semnalat
caracterul necorespunzător al atragerii instanțelor judecătorești în
negocieri cu autoritățile statului pentru obținerea finanțării necesare
activității lor. În acest sens, Curtea a subliniat că instanțele
judecătorești exercită controlul de legalitate în privința activității
autorităților executive și legislative, fapt care poate nemulțumi
autoritățile supuse controlului. În calitatea lor de autorități care
elaborează anual proiectul bugetului de stat sau aprobă bugetul de stat,
ele ar putea limita în mod nejustificat finanțarea autorităților vizate.
Cu privire la acest risc și Comisia de la Veneția a subliniat că salariul
judecătorilor trebuie stabilit pe bază de criterii obiective și
transparente, iar avantajele financiare care includ un element
discreționar trebuie excluse, întrucât reprezintă o amenințare la adresa
independenței puterii judecătorești [a se vedea Raportul privind
independența sistemului judiciar, partea I: independența judecătorilor
(CDL-AD(2010)004), § 46].
Așadar, Curtea reține că articolul 12 alin. (15) din Legea nr. 270 din 23
noiembrie 2018, care condiționează ajustarea salariului judecătorului
de opțiunea autorităților competente ale statului, subminează
independența funcțională a sistemului judecătoresc.
În continuare, Curtea a analizat caracterul adecvat al cuantumului
salariului judecătorului. Curtea observă că creșterea inflației și
carențele din Legea nr. 270 din 23 noiembrie 2018 afectează siguranța
financiară a judecătorului.
În Hotărârea nr. 24 din 2 octombrie 2018, la §§ 38 și 39, Curtea a
precizat că remunerația judecătorului constituie una din componentele
de bază ale independenței lui. Într-o democrație autentică, atât
guvernanții, cât și poporul trebuie să recunoască că judecătorul, căruia
i s-a încredințat puterea de a decide cu privire la drepturile și libertățile
omului, trebuie să posede o independență materială și un sentiment de
siguranță cu privire la viitorul său. În Hotărârea nr. 27 din 31 octombrie
2019, la § 31, Curtea a reținut că o justiție independentă nu poate fi
imaginată în lipsa unor garanții financiare și că drepturile și libertățile
fundamentale ale omului dobândesc un caracter iluzoriu în absența unei
justiții independente care să asigure respectarea lor. Garanția
independenței financiare a judecătorilor impune ca prestațiile bănești

146
REPUBLICA MOLDOVA
să corespundă cu realitățile economice și sociale (§ 66). Ajustarea

salariilor judecătorilor nu trebuie să depindă exclusiv de puterea
executivă sau legislativă ca autorități competente de a elabora și de a
adopta bugetul de stat.
Așadar, garanția securității financiare, așa cum a fost interpretată de
Curte în jurisprudența sa, îi oferă judecătorului protecție față de
diminuarea nejustificată a salariului. În cazul analizat, Curtea
precizează că diminuarea valorii nominale sau reale a salariului
conduce la consecințe similare în privința independenței justiției,
diminuând nivelul de protecție a judecătorului. De altfel, Curtea reține
că garanția securității financiare poate fi rapid golită de conținut de o
inflație persistentă. Într-un asemenea caz, articolul 116 alin. (1) din
Constituție ar deveni ineficient și nu și-ar realiza scopul, iar protecția
bazată exclusiv pe valoarea nominală a salariului ar conduce la
consecințe absurde, i.e. că inflația nu afectează salariul judecătorului.
Curtea precizează că nivelul salariului influențează decizia
judecătorilor privind încetarea carierei. Curtea reține că majoritatea
judecătorilor acced în funcție în tinerețe, proiectându-și o carieră de
durată. Deși la data ocupării funcției majoritatea judecătorilor sunt
conștienți de necesitatea unor sacrificii financiare, Curtea subliniază că
ei nu trebuie puși în situația de a-și epuiza resursele personale sau de a
se îndatora.
Curtea consideră că remunerația, ca una din garanțiile independenței
și imparțialității membrilor Consiliului, nu trebuie să depindă în
exclusivitate de puterea executivă sau cea legislativă, autorități
competente de a elabora și a adopta bugetul de stat pentru fiecare an
financiar. Legislația trebuie să prevadă mecanismele necesare care să
asigure menținerea valorii reale a salariilor acestora la nivelul
corespunzător îndeplinirii funcției de garant al independenței autorității
judecătorești.
Având în vedere că Consiliul Superior al Magistraturii este garantul
independenței autorității judecătorești și instituția care exercită
autoadministrarea judecătorească, Curtea precizează că
raționamentele de la §§ 63-74 din prezenta hotărâre urmează a fi
aplicate, mutatis mutandis, și față de membrii Consiliului, așa cum o
impun articolele 1 alin. (3), 6, 1211 , 122, 123 din Constituție.
1. Se admite parțial sesizarea depusă de Consiliul Superior al
Magistraturii pentru controlul constituționalității unor prevederi din
Legea nr. 270 din 23 noiembrie 2018 privind sistemul unitar de
salarizare în sectorul bugetar, a articolelor III și V din Legea nr. 271
din 23 noiembrie 2018 pentru modificarea unor acte legislative și a
articolului VI din Legea nr. 257 din 16 decembrie 2020 cu privire la
modificarea unor acte legislative.
2.Se recunosc constituționale articolele 12 alin. (15) și 29 alin. (2) din
Legea nr. 270 din 23 noiembrie 2018 privind sistemul unitar de
salarizare în sectorul bugetar, în măsura în care ajustarea anuală a
mărimii valorii de referință de salarizare a judecătorilor și a
membrilor Consiliului Superior al Magistraturii este obligatorie și se
bazează cel puțin pe rata inflației medii anuale la data adoptării Legii
bugetului de stat pentru anul următor.
3. Se recunosc constituționale articolul 12 alin. (16) și Anexa nr. 4
Tabelul 1 din Legea nr. 270 din 23 noiembrie 2018 privind sistemul
unitar de salarizare în sectorul bugetar, în partea referitoare la
judecători și la membrii Consiliului Superior al Magistraturii.
4. Se declară inadmisibilă sesizarea în capătul său referitor la
controlul constituționalității articolelor III și V din Legea nr. 271 din

147
REPUBLICA MOLDOVA
23 noiembrie 2018 pentru modificarea unor acte legislative și VI din

Legea nr. 257 din 16 decembrie 2020 cu privire la modificarea unor
acte legislative.
2023 127. Legea nr.44  Organizarea și administrarea sistemului judecătoresc,
pentru modificarea se completează art.23/2.
unor acte normative
128. Legea nr.64 din  Se reformează Curtea Supremă de Justiție, Se abrogă
30.03.2023 cu Legea nr.789/1996 cu privire la Curtea Supremă de
privire la Curtea Justiție, cu modificările ulterioare.

Constituționale nr.4 Autorul excepției de neconstituționalitate menționează că suspendarea
din 09.02.2023 sa de drept din funcția de judecător afectează principiul independenței
și inamovibilității judecătorului și principiul proporționalității. Autorul
privind excepţia de excepției afirmă că suspendarea de drept care operează concomitent cu
neconstituţionalita propunerea de eliberare din funcție și fără posibilitatea de a contesta
te a articolului 24 această măsură în mod separat încalcă dreptul de acces la justiție.
alin.(1/1) lit.b) din Curtea notează că în litigiile din categoria din care face parte prezenta
cauză operează principiul accesului la justiție în vederea exercitării
Legea nr.544 din 20 unui drept cu caracter civil, principiu garantat de articolul 20 din
iulie 1995 cu privire Constituție. Dreptul persoanei de a-și exercita funcția de judecător,
la statutul odată ce a fost admisă în această profesie, este protejat de articolul 116
alin. (2) din Constituție, care stabilește că judecătorii se numesc în
judecătorului funcție până la atingerea plafonului de vârstă, în coroborare cu
(suspendarea de articolul 1 din Legea cu privire la statutul judecătorului, care îi califică
drept a pe judecători drept „purtători ai puterii judecătorești”. Regula este că,
judecătorului în până la atingerea plafonului de vârstă, judecătorii își pot exercita
funcția de înfăptuire a justiției.
cazul în care Curtea observă că articolul 24 alin. (11) lit. b) din Legea cu privire la
colegiul disciplinar statutul judecătorului prevede, fără nicio excepție, suspendarea de drept
a propus eliberarea din funcție a judecătorului, dacă colegiul disciplinar a propus
sa din funcţie) eliberarea sa din funcție. Suspendarea începe din momentul emiterii
hotărârii colegiului disciplinar și poate dura o perioadă îndelungată de
timp, așa cum este cazul autorului sesizării, care a fost suspendat din
funcția de judecător în data de 22 aprilie 2022. Suspendarea de drept a
judecătorului încetează în cazul în care autoritatea competentă
anulează hotărârea colegiului disciplinar prin care s-a propus
eliberarea din funcție a judecătorului. Astfel, judecătorii aflați în
asemenea situații nu beneficiază, în interiorul perioadei cuprinse între
emiterea hotărârii colegiului disciplinar și pronunțarea hotărârii
autorității competente de anulare a hotărârii colegiului disciplinar, de
vreo formă de protecție judiciară împotriva măsurii suspendării din
funcție.
Măsura suspendării este determinantă pentru dreptul cu caracter civil
al judecătorilor de a-și exercita funcția (a se vedea, referitor la
chestiunea măsurilor provizorii luate în cadrul procedurilor
disciplinare, Paluda v. Slovacia, §§ 33-34, și Camelia Bogdan v.
România, § 70). Deși judecătorii suspendați din funcție continuă să-și
primească salariile, potrivit articolului 24 alin. (2) din Legea cu privire
la statutul judecătorului, acest aspect are importanță prin raportare la
redresarea efectelor suspendării lor. Primirea salariilor nu are vreo
legătură directă cu faptul că judecătorii suspendați nu au acces la

148
REPUBLICA MOLDOVA
justiție pentru a contesta măsura suspendării lor (a se vedea Paluda v.

Slovacia, § 51). Judecătorilor suspendați din funcție continuă să li se
aplice regimul incompatibilităților și al interdicțiilor stabilit de articolul
8 din Legea cu privire la statutul judecătorului, ei fiind obligați, la
modul practic, să stagneze din punct de vedere profesional, uneori cu
consecințe grave pentru reputația lor și pentru viața lor privată, în
general.
Așa cum a subliniat și Curtea Europeană în cauza Paluda v. Slovacia,
§ 54, este important să se traseze o linie de demarcație clară între
motivele imperioase justificate pentru suspendarea unui judecător
căruia i se reproșează încălcarea normelor disciplinare și motivele care
nu-i permit accesul la un tribunal pentru a contesta suspendarea.
În concluzie, Curtea observă că situația pe care o impune articolul 24
alin. (11) lit. b) din Legea cu privire la statutul judecătorului prin
suspendarea de drept a judecătorului în privința căruia colegiul
disciplinar a propus eliberarea din funcție, fără a prevedea posibilitatea
de a contesta în mod separat această măsură preventivă, afectează
însăși esența dreptului de acces la justiție și încalcă articolele 20 și 116
din Constituție. Măsura suspendării de drept din funcție a judecătorului
este disproporționată și, așadar, neconstituțională, pentru că nu oferă
posibilitatea beneficierii de garanțiile inerente acestor articole.
Această concluzie scutește Curtea de necesitatea efectuării unei analize
suplimentare prin prisma principiului nediscriminării garantat de
articolul 16 din Constituție, invocat de autorul excepției.
Deși declară neconstituțională măsura suspendării de drept impusă de
articolul 24 alin. (11) lit. b) din Legea cu privire la statutul
judecătorului, Curtea nu exclude posibilitatea dispunerii suspendării
din funcție a judecătorului de către colegiul disciplinar în situația în
care colegiul disciplinar a propus eliberarea sa din funcție, dacă
această măsură este proporțională cu situația care a stat la baza ei.
Până la modificarea legislației relevante în sensul considerentelor
hotărârii Curții, judecătorii în privința cărora s-a dispus măsura
suspendării din funcție o vor putea contesta în mod separat, potrivit
procedurii instituite de articolul 24 alin. (6) din Legea cu privire la
statutul judecătorului.
Curtea îi va trimite Parlamentului o adresă pentru a modifica legislația
relevantă în conformitate cu considerentele prezentei hotărâri.
Din aceste motive, Curtea Constituțională a declarat
neconstituțional articolul 24 alin. (11) lit. b) din Legea nr. 544 din 20
iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului.
Până la modificarea legislației relevante în sensul considerentelor
prezentei hotărâri, suspendarea din funcție a judecătorului în situația
în care colegiul disciplinar a propus eliberarea sa din funcție poate fi
dispusă dacă această măsură este proporțională cu situația care a stat
la baza ei. Judecătorii în privința cărora s-a dispus măsura
suspendării din funcție o vor putea contesta în mod separat, potrivit
procedurii instituite de articolul 24 alin. (6) din Legea cu privire la
statutul judecătorului.
 Consiliul Superior al Magistraturii,

Constituționale  Procedura de ”Pre-Vetting”,
Nr. 5 din 14-02-2023
privind excepțiile de Autorii sesizării susțin că modificările aduse articolului 14 alin.
neconstituționalitate (8) lit. b) din Lege vizează în mod direct dreptul de acces liber la
a unor prevederi din justiție al reclamanților, prin faptul că restrânge controlul
judecătoresc asupra legalității deciziilor Comisiei de evaluare.

149
REPUBLICA MOLDOVA
Legea nr. 26 din 10 Aceştia afirmă că textul de lege contestat nu corespunde

martie 2022 exigențelor calității legii și, prin urmare, reclamanții nu pot
privind unele beneficia de o instanță de judecată cu jurisdicție deplină.
Întinderea controlului jurisdicțional asupra deciziilor Comisiei
măsuri aferente de evaluare ar fi fost redusă, în mod semnificativ, până la punctul
selectării în care persoana care depune o contestație este privată de dreptul
candidaților la o cale judiciară de atac.
la funcția de Autorii sesizărilor menționează că textul „dacă constată existența
membru în unor circumstanțe care puteau duce la promovarea evaluării de
organele de către candidat” a fost introdus în articolul 14 alin. (8) lit. b) din
Lege după ce reclamanții au fost evaluați de Comisie. Potrivit
autoadministrare acestora, „regulile concursului au fost modificate după ce
ale judecătorilor și concursul a fost finalizat”. Astfel, limitele controlului
procurorilor judecătoresc al deciziilor Comisiei de evaluare ar fi fost restrâns
(competența Curții în mod semnificativ și, prin urmare, s-a limitat dreptul de acces
Supreme de Justiție la justiție al reclamanților.
în cazul Autorii sesizărilor afirmă că dispozițiile contestate le-au limitat
dreptul de acces liber la justiţie şi la satisfacţie efectivă din
examinării
partea instanţelor judecătoreşti, și că acestea nu au urmărit
contestațiilor niciun scop legitim. Prin urmare, autorii sesizărilor susțin că au
depuse împotriva fost încălcate articolele 20, 23 alin. (2) și 54 din Constituție.
deciziei Curtea Constituțională a statuat următoarele:
Comisiei de Curtea constată că în redactarea originală a articolului 14 alin.
evaluare) (8) lit. b) din Legea nr. 26/2022, legislatorul a stabilit că la
examinarea contestației împotriva deciziei Comisiei de evaluare,
completul special al Curții Supreme de Justiţie putea să admită
contestația și să dispună reluarea procedurii de evaluare a
candidatului de către Comisia de evaluare. Astfel, acea normă îi
permitea completului special să examineze toate chestiunile de
fapt și de drept care sunt relevante pentru litigiul cu care a fost
sesizat.
Ulterior, articolul în discuție a fost modificat prin Legea nr. 354
din 22 decembrie 2022, care a stabilit că la examinarea
contestațiilor colegiul special poate dispune reluarea procedurii
de evaluare a candidatului doar „dacă constată existenţa unor
circumstanţe care puteau duce la promovarea evaluării de către
candidat”.
Curtea reține că în nota informativă la proiectul de Lege nu se
regăsește niciun argument cu privire la necesitatea limitării
controlului judiciar al deciziilor Comisiei de evaluare. Totuși, din
opinia prezentată de autorități și din conținutul textului contestat,
Curtea deduce că legislatorul a urmărit să evite situațiile de
anulare a deciziilor Comisiei de evaluare din cauza încălcării
unor reguli de procedură nesemnificative, iar pe de altă parte,
pentru a asigura celeritatea soluționării contestațiilor pentru a
avea mai repede un Consiliu Superior al Magistraturii funcțional.
Curtea reține că aceste scopuri legitime pot fi încadrate în
obiectivele generale ale ordinii publice și garantării autorității și
imparțialității justiției, stabilite de articolul 54 alin. (2) din
Constituție.
Curtea observă că articolul 12 alin. (4) din Lege stabilește
drepturile candidatului în cadrul procedurii de evaluare. Astfel,

150
REPUBLICA MOLDOVA
candidatul are dreptul a) să participe la ședințele Comisiei de

evaluare şi să dea explicaţii verbale; b) să fie asistat de un avocat
sau de un avocat stagiar pe parcursul procedurii de evaluare; c)
să ia cunoștință de materialele evaluării, cu cel puţin 3 zile până
la audiere; d) să prezinte, în formă scrisă, date şi informaţii
suplimentare pe care le consideră necesare în vederea înlăturării
suspiciunilor privind integritatea sa, dacă a fost în
imposibilitatea de a le prezenta anterior; e) să conteste decizia
Comisiei de evaluare.
Totuși, legea trebuie să prevadă un remediu în cazurile în care
candidatului nu i-au fost asigurate drepturile procedurale în
cadrul procedurii de evaluare. În funcție de eventualele carențe
procedurale admise la etapa evaluării, de natura dreptului
procedural afectat, precum și de circumstanțele particulare ale
cauzei, Curtea reține că neasigurarea unui drept procedural
poate fi considerată o problemă centrală a litigiului. În această
cauză, Curtea observă că dispozițiile contestate nu le permit
candidaților nepromovați să solicite reluarea procedurii de
evaluare în cazul în care decizia Comisiei de evaluare este
afectată de vicii procedurale grave.
Curtea observă că la limitarea controlului judiciar al deciziilor
Comisiei de evaluare legislatorul nu a avut în vedere nici faptul
că împotriva deciziilor în discuție legea prevede o singură cale
de atac. După epuizarea remediului din fața completului special
candidatul nu va putea pune în discuție în fața altui organ
jurisdicțional încălcarea drepturilor sale procedurale la etapa
evaluării. Acest fapt presupune că viciile în discuție nu vor fi
examinate de nicio autoritate jurisdicțională, indiferent de
gravitatea încălcărilor admise la evaluarea candidatului.
Curtea admite că dispozițiile contestate sunt apte să realizeze
obiectivul urmărit de legislator, i.e. să evite situațiile de anulare
a deciziilor Comisiei de evaluare din cauza încălcării unor reguli
de procedură nesemnificative. Totuși, acest obiectiv poate fi atins
prin mijloace mai puțin intruzive în dreptul candidaților
nepromovați la o instanță cu jurisdicție deplină. Astfel, obiectivul
legislatorului poate fi realizat prin limitarea controlului judiciar
la erorile procedurale grave ale Comisiei de evaluare în cadrul
procedurii de evaluare, care afectează caracterul echitabil al
procedurii de evaluare. Această soluție însoțită de competența
completului special de a examina „circumstanțele care puteau
duce la promovarea evaluării” de către candidat sunt în măsură
să asigure o „examinare suficientă” a problemelor centrale
abordate de candidații nepromovați.
Curtea reamintește că în Hotărârea nr. 32 din 29 noiembrie 2018
a examinat o situație opusă acestei cauze, în care legea obliga
instanțele judecătorești să anuleze unele acte administrative, la
solicitarea persoanelor afectate, pentru nerespectarea chiar și a
celor mai nesemnificative reguli de procedură. În acea cauză,
Curtea a reținut că legea avea un caracter rigid și insensibil în
privința circumstanțelor cauzei pentru că nu le acorda instanțelor
judecătorești posibilitatea să verifice dacă erorile admise la
întocmirea acelor acte afectau, în mod obiectiv, caracterul

151
REPUBLICA MOLDOVA
echitabil al procesului. Curtea a declarat neconstituțională acea

prevedere legală și a permis instanțelor să aprecieze gravitatea
neregulilor admise la întocmirea actelor contestate (a se vedea §
40 din hotărâre).
Comparând prevederea examinată în Hotărârea nr. 32 din 29
noiembrie 2018 și dispoziția contestată de autorii excepției,
Curtea reține că în ambele situații legislatorul a optat pentru
soluții rigide și insensibile la drepturile persoanelor vizate. Dacă
în cauza citată legea îi obliga pe judecători să valideze
încălcările procedurale nesemnificative, în această cauză legea îi
obligă pe judecători să respingă in toto carențele procedurale
invocate de candidații nepromovați, indiferent de gravitatea
acestora. Curtea reține că la reglementarea soluțiilor legislative
care limitează controlul judiciar al actelor contestate de
persoanele afectate, legislatorul trebuie să aibă în vedere
drepturile persoanelor care sunt în joc, dacă soluția sa le permite
instanțelor să țină cont de circumstanțele litigiului principal și
dacă există o cale de atac adițională capabilă să compenseze
neajunsurile din procedura precedentă.
În cauza Xhoxhaj v. Albania, 9 februarie 2021, Curtea Europeană a
constatat că Comisia independentă de calificare, care evalua
judecătorii și procurorii în funcție în partea ce ține de bunurile
deținute, integritatea lor și competențele profesionale, avea toate
caracteristicile unui organ judiciar independent. Totuși, Curtea
Europeană a observat că decizia Comisiei în discuție putea fi
contestată în fața Camerei de Apel care avea competență deplină să
examineze fiecare dintre motivele contestației depuse de persoana
evaluată, inclusiv să remedieze erorile de procedură (a se vedea §§
112, 303 și 309 din hotărâre).
Aceste constatări îi permit Curții să ajungă la concluzia că
dispozițiile contestate nu asigură candidații nepromovați că vor
beneficia de o „examinare suficientă” a problemelor centrale ale
contestațiilor formulate în fața completului special al Curții Supreme
de Justiție. Prin urmare, textul „dacă constată existența unor
circumstanțe care puteau duce la promovarea evaluării de către
candidat” din articolul 14 alin. (8) lit. b) din Legea nr. 26/2022
contravine articolelor 20, 23 alin. (2) și 54 din Constituție.
Totuși, pentru a preveni situațiile de anulare a deciziilor Comisiei
de evaluare pe motivul încălcării unor reguli de procedură
nesemnificative, Curtea consideră necesar să stabilească o
soluție provizorie. Astfel, până la modificarea legii în
conformitate cu raționamentele prezentei hotărâri, completul
special al Curții Supreme de Justiție, la examinarea
contestațiilor, va putea dispune reevaluarea candidaților
nepromovați dacă va constata (a) că în cadrul procedurii de
evaluare au fost admise erori procedurale grave de către Comisia
de evaluare, care afectează caracterul echitabil al procedurii de
evaluare, și (b) că există circumstanțe care puteau duce la
promovarea evaluării de către candidat.
Curtea Constituțională a declarat neconstituțional textul „dacă
constată existența unor circumstanțe care puteau duce la
promovarea evaluării de către candidat” din articolul 14 alin. (8)
lit. b) din Legea nr. 26 din 10 martie 2022 privind unele măsuri

152
REPUBLICA MOLDOVA
aferente selectării candidaților la funcția de membru în organele

de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor.
Până la modificarea legii de către Parlament, completul special al
Curții Supreme de Justiție, la examinarea contestațiilor declarate
împotriva deciziilor Comisiei de evaluare, va putea dispune
reevaluarea candidaților nepromovați dacă va constata (a) că în
cadrul procedurii de evaluare au fost admise erori procedurale
grave de către Comisia de evaluare, care afectează caracterul
echitabil al procedurii de evaluare, și (b) că există circumstanțe
care puteau conduce la promovarea evaluării de către candidat.

153
REPUBLICA MOLDOVA
Informația a fost sintetizată de pe paginile oficiale web ale Rețelei Europene a Consiliilor Judiciare -European Network of
Councils for the Judiciary, www.encj.eu; ale Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni – Consiliul Europei,
www.coe.int/ccje și de pe pagina web a Curții Europene a Drepturilor Omului – www.echr.coe.int )
ANEXA nr.2
COMPONENȚA CONSILIILOR JUDICIARE ȘI A ORGANELOR SIMILARE

ÎN STATELE MEMBRE ALE CONSILIULUI EUROPEI
Nr. Statul Numărul Structura Consiliului Judiciar Termenul Cine deține
total al (Consiliului Magistraturii) mandatului majoritatea-
membrilor Judecători Non-judecători judecători
Consiliului sau
Judiciar non-judecători?
/Consiliului
Magistratu-
rii
1 Albania 11 6 5 5 ani, Judecători
Judecători Juriști, dintre pot avea
aleși de care: 2 avocați, mai multe
Adunarea 2 profesori mandate,
Generală a universitari și 1 dar nu
Judecătorilor reprezentant al consecutive
societății civile,
desemnați de
Adunarea
Națională
(Parlament)
2 Andora - - - - -
3 Armenia 13 9 4 5 ani Judecători
Judecători -2 Profesori
aleși de universitari,
Adunarea desemnați de
Generală a Președintele
Judecătorilor țării și 2
profesori
universitari,
desemnați de
Adunarea
Națională
(Parlament)
4 Austria Nu există - - - -
CSM,
judecătorii

154
REPUBLICA MOLDOVA
sunt numiți
de
Președintele
Federal la
propunerea
Guvernului
Federal, sau
cu
autorizarea
Președintelui
, judecătorii
sunt numiți
de Ministrul
Justiției. Nu
există
Colegiu
Disciplinar,
Colegiu de
Evaluare,
Inspecție
Judiciară,
toate
procedurile
disciplinare
împotriva
judecătorilor
se
soluționează
doar de către
instanțele de
judecată.
5 Azerbaidjan 15 9 6 5 ani Judecători
Dintre care 8 -Ministrul
judecători justiției
numiți, după -1 membru
cum urmează: numit de
1 numit de Parlament
Curtea -1 membru
Constituțional numit de
ă Președintele
2 de Curtea țării
Supremă de -1 membru
Justiție, la numit de
propunerea Ministrul
Justiției

155
REPUBLICA MOLDOVA
Asociațiilor de -1 membru
judecători, numit de
1 numit de Procurorul
Curtea General
Supremă a -1 avocat numit
Republicii de
autonome Baroul(Uniunea)
Nachnivan, la Avocaților
propunerea
Asociațiilor de
judecători,
2 judecători
numiți de
Consiliu
propriu-zis, din
rândul
judecătorilor
curților de
apel, la
propunerea
Asociațiilor de
judecători,
2 judecători
numiți de
Consiliu
propriu-zis, din
rândul
judecătorilor
primei
instanțe, la
propunerea
Asociațiilor de
judecători,
și 1 judecător
din oficiu:
Președintele
Curții Supreme
de Justiție
6 Belgia 44 22 22 4 ani, pot Paritate de
judecători Non-judecători avea doar voturi
Divizați în Divizați în două două
două colegii: colegii: mandate
1 colegiu 1 colegiu consecutive
vorbitor de vorbitor de

156
REPUBLICA MOLDOVA
limba olandeză limba olandeză

și 1 colegiu și 1 colegiu
vorbitor de vorbitor de
limba limba franceză,
franceză, Aleși de Senatul
Aleși la fel de 2 Belgiei cu o
colegii majoritate de
electorale, 2/3 de voturi.
compuse din
magistrați, 1
colegiu
electoral
vorbitor de
limba olandeză
și 1 colegiu
electoral
vorbitor de
limba
franceză.
7 Bosnia și 15/16 5/6 9/10 4 ani, pot Non-judecători
Herțegovina -1 judecător 5 procurori de la avea doar
de la Curtea Oficii ale două
Bosniei și Procuraturii de mandate
Herțegovinei, diferite nivele, consecutive
desemnat de desemnați de
această Curte. respectivele
-1 judecător oficii.
de la Curtea -1 judecător sau
Supremă a procuror de la
Federației, Curtea
desemnat de Districtului
această Curte. Brcko, ales de
-1 judecător Comisia
de la Curtea Judiciară a
Supremă a Districtului
Republicii Brcko.
Serpska, 1 avocat
desemnat de desemnat de
această Curte. Uniunea
-1 judecător Avocaților din
de la Curtea Bosnia și
municipală a Herțegovina,
Federației, 1 avocat
desemnat de desemnat de
această Curte. Uniunea

157
REPUBLICA MOLDOVA
-1 de la o curte Avocaților din

districtuală sau Republica
de primă Serpska
instanță din 1 membru non-
Republika judecător
Serpska, desemnat de
desemnat de Parlament și 1
această Curte. membru non-
-1 judecător judecător
sau procuror desemnat de
de la Curtea Guvern.
Districtului
Brcko,
desemnat de
această Curte.
8 Bulgaria 25 14 11 5 ani pentru Magistrați
Aleși de Desemnați membrii (judecători și
sistemul de Adunarea aleși, procurori)
judiciar Națională 7 ani pentru
mixt(judecător (Parlament) membrii din
i+procurori): 6 din rândul oficiu,
judecători, 4 juriștilor: foști pot avea
procurori și 1 procurori, mai multe
judecător ales judecători, mandate,
din rândul profesori de dar nu
judecătorilor drept, avocați, consecutive
de etc.
instrucție(de
investigație)
3 din oficiu:
Președintele
Curții Supreme
de Justiție și
Președintele
Curții Supreme
Administrativ,
Procurorul
General
9 Cipru 13 13 0 Pe toată Judecători

Judecătorii perioada
Curții Supreme funcției
de Justiție,
desemnați de
Președintele

158
REPUBLICA MOLDOVA
țării, iar
Președintele
Curții Supreme
este și
Președintele
Consiliului
10 Croația 11 7 4, 4 ani, Judecători
Judecători dintre care 2 pot avea
aleși prin vot profesori de doar două
secret de drept și mandate
Adunarea 2 deputați în consecutive
Generală a Parlament,
Judecătorilor dintre care 1
deputat din
partea
majorității
parlamentare și
1 deputat din
partea opoziției,
Toți 4 fiind
desemnați de
Parlament în
CSM
11 Danemarca 11 5 6 4 ani, Non-judecători
Judecători 3 reprezentanți poate avea
desemnați din ai personalului mai multe
rândul instanțelor de mandate,
instanțelor de judecată, din inclusiv
judecată, de rândul consecutive
obicei din Secretariatului
rândul instanțelor, 1
instanței avocat și 2
supreme membri non-
judecători care
au studii
manageriale și
administrative
(sociale)
12 Elveția - - - - -
13 Estonia 11 6, 5, 3 ani Judecători
dintre care 5 dintre care 2
judecători aleși deputați în
la Adunarea Parlament, 1
Generală a reprezentant al
Judecătorilor și Uniunii

159
REPUBLICA MOLDOVA
1 judecător din Avocaților, 1

oficiu, care este Procurorul
este General, 1
Președintele Cancelarul
Curții Supreme Justiției.
de Justiție. Ministrul
Consiliul nu Justiției are
are dreptul să
posibilitatea să participe la
intenteze sau ședința
să aplice consiliului și să
sancțiuni vorbească, dar
disciplinare nu are dreptul
judecătorilor. de vot.
Pentru
răspunderea
disciplinară a
judecătorilor
este
responsabil
Colegiul
Disciplinar din
cadrul Curții
Supreme de
Justiție.
14 Finlanda 8 6 2 5 ani, Judecători
Judecători 1 reprezentant poate avea
aleși: din rândul mai multe
1 de la personalului mandate,
instanța instanțelor de inclusiv
supremă, judecată consecutive
1 de la (Secretariatul
instanța instanțelor:
administrativă grefieri,
supremă asistenți
1 de la curțile judiciari, etc)
de apel 1 membru care
1 de la are studii în
judecătorii administrație
1 de la publică.
instanțele
administrative
și 1 de la
instanțele
specializate

160
REPUBLICA MOLDOVA
15 Franța 22 14 8 4 ani, Magistrați

6+6 8 membri non pot avea (judecători și
Judecători + judecători: mai multe procurori)
procurori aleși 1 membru al mandate,
de sistemul Consiliului de dar nu
mixt la Stat, 1 avocat consecutive
Adunarea numit de
Generală și Uniunea
2 din oficiu – Avocaților și 2
Președintele membri
Curții de desemnați de
Casație + Președintele
Procurorul țării, 2 membri
General desemnați de
Președintele
Adunării
Populare și 2
membri
desemnați de
Președintele
Senatului
16 Georgia 15 9 6 4 ani, Judecători
8 judecători 5 desemnați de pot avea
aleși de Parlament și 1 mai multe
Conferința desemnat de mandate,
Judecătorilor și Președintele dar nu
1 din oficiu: țării consecutive
Președintele
Curții Supreme
de Justiție
17 Germania - - - - -
18 Grecia 2 Consilii 15/11 0/0 1. – 1 an 1.Judecători
judiciare cu 1.Consiliul 2. – 1 an 2.Judecători
11 și 15 Suprem În ambele
(membri) Judiciar pentru Consilii,
justiție civilă și membrul
penală are poate avea
15 membri mai multe
judecători și mandate,
procurori aleși inclusiv
de Plenul consecutive
Curții Supreme
de Justiție

161
REPUBLICA MOLDOVA
2. Consiliul
Suprem
Judiciar pentru
justiție
administrativă
are 11 membri
judecători aleși
din rândul
judecătorilor
Curții
Administrative
Supreme
19 Irlanda 18 10 8 3 ani, Judecători
Judecători reprezentanți poate avea
desemnați din din societatea mai multe
rândul civilă, mandate,
instanțelor de desemnați de inclusiv
judecată, de diverse consecutive
regulă de instituții,
Curtea inclusiv 1
Supremă desemnat de
Ministerul
Justiției și
Egalității
20 Islanda - - - - -
21 Italia 2 Consilii 17/11 10/4 4 ani, în 1.Judecători
judiciare cu 1.Consiliul 1.Consiliul ambele 2.Judecători
27 și 15 Superior al Superior al Consilii, cu
(membri) Magistraturii Magistraturii posibilitate
are are 8 membri a de a avea
16 judecători desemnați de mai multe
aleși, 1 din Parlament mandate,
oficiu – 2 din oficiu: dar nu mai
Președintele Președintele devreme
Curții Supreme țării și decât peste
de Justiție Procurorul 8 ani de la
2.Consiliul general sfârșitul
Președinților 2. Consiliul primului
justiției Președinților mandat
administrative justiției
are 11 membri administrative
judecători, 10 are 4 membri
aleși și 1 desemnați de
judecător din Parlament
oficiu –

162
REPUBLICA MOLDOVA
Președintele
Consiliului
Național.
22 Letonia 15 8 7 Judecători
6 judecători din oficiu:
aleși de -Președintele
Conferința Curții
Judecătorilor și Constituționale
1 judecător -Ministrul
ales de Plenul Justiției
Curții Supreme -Președintele
de Justiție Comisiei Juridice
+ 1 din oficiu: din Parlament
Președintele -Procurorul
Curții Supreme General
de Justiție -Președintele
Consiliului
Național al
Avocaților
-Președintele
Uniunii
Notarilor
-Președintele
Uniunii
Executorilor
Judecătorești
23 Liechtenstein - - - - -
24 Lituania 23 23 0 4 ani, Judecători
20 aleși la poate avea
Adunarea mai multe
Generală a mandate,
Judecătorilor inclusiv
3 din oficiu: consecutive
Președintele
Curții Supreme
de Justiție
Președintele
Curții de Apel
Președintele
Curții
Administrative
Supreme
25 Luxembourg 20 15 5 Nu este Judecători
-judecători - membri informație
aleși desemnați:

163
REPUBLICA MOLDOVA
2 din rândul
avocaților, 1
profesor
universitar și 2
reprezentanți ai
societății civile
26 Macedonia 15 9 6 6 ani, Judecători

de Nord 8 judecători 2 sunt poate avea
aleși de desemnați de mai multe
Adunarea Parlament, la mandate
Judecătorilor+ propunerea
1 din oficiu: Președintelui
Președintele țării, alți 3 sunt
Curții Supreme selectați și
de Justiție desemnați de
Parlament + 1
membru din
oficiu: Ministrul
Justiției
27 Malta 10 5 5 4 ani Paritate de
- 4 judecători -1 Desemnat De voturi
aleși și 1 din Prim-Ministrul
oficiu: Țării
Președintele 1 Desemnat De
Curții Supreme Liderul Opoziției
de Justiție 3 Membri Din
Oficiu:
Președintele
Țării, Procurorul
General și
Președintele
Camerei
Avocaților
28 Moldova 12 6 6 6 ani, Paritate de
Judecători Membri non- poate avea voturi
aleși de judecători un singur
Adunarea desemnați de mandat
Generală a Parlament
Judecătorilor
29 Monaco 6 3 3 4 ani, Paritate de
-2 judecători -1 membru poate avea voturi
aleși și 1 din desemnat de mai multe
oficiu: Consiliul mandate,
Președintele Coroanei

164
REPUBLICA MOLDOVA
Curții de 1 membru inclusiv

Revizuire desemnat de consecutive
Consiliul
Național
1 membru non
judecător
desemnat de
Curtea Supremă
de Justiție
30 Muntenegru 10 5 5 4 ani, Paritate de
4 judecători 4 avocați poate avea voturi
aleși de desemnați de mai multe
Conferința Parlament + 1 mandate,
Judecătorilor + din oficiu: inclusiv
1 din oficiu: Ministrul consecutive
Președintele Justiției
Curții Supreme
de Justiție
31 Norvegia 5 2 3 4 ani, Non-judecători
judecători -1 avocat și 2 poate avea
desemnați de membri din doar două
Rege societatea civilă mandate
desemnați de consecutive
Rege
32 Olanda 4 2 2 6 ani, Paritate de
Judecători, de non judecători, cu voturi, însă
obicei din desemnați prin posibilitate votul decisiv
rândul decret regal, a de a aparține
președinților dintr-o listă prelungi președintelui
de propusă de mandatul, Consiliului
instanțe(dar Ministerul dar nu mai Judiciar, care
nu Justiției mult decât trebuie să fie
obligatoriu), 3 ani judecător.
desemnați prin
decret regal,
dintr-o listă
propusă de
Ministerul
Justiției, care
se întocmește
după o rundă
extinsă de
consultări
obligatorii cu
reprezentanții

165
REPUBLICA MOLDOVA
sistemului
judecătoresc
care propun
candidații
judecători
33 Polonia 25 17 8 4 ani, Judecători
15 judecători 6 membri poate avea
aleși și 2 din desemnați de doar două
oficiu: Parlament și 2 mandate
Președintele din oficiu: consecutive
Curții Supreme Ministrul
de Justiție și Justiției și 1
Președintele reprezentant al
Curții Președintelui
Administrative țării
Supreme
34 Portugalia 17 8 9 5 ani, Non-judecători
7 aleși și 1 din 7 membri pentru
oficiu: desemnați de membrii
Președintele Parlament și 2 desemnați
Curții Supreme membri de
de Justiție desemnați de Președintel
Președintele e țării, 4 ani
țării pentru cei
desemnați
de
Parlament
și 3 ani
pentru
membrii
judecători
aleși
35 Regatul Unit Are 3 Consilii 1.Consiliul 1.Consiliul 1. 3 ani, cu 1.Judecători
al Marii cu 30, 1 și 17 Judiciar al Judiciar al posibilitate 2.Judecători
Britanii (membri) Angliei și Angliei și Wales a de 3. Judecători
Wales, compus are 1 membru prelungire
din non-judecător cu încă 1
29 de din oficiu: an, aceasta
judecători, Ministrul decide
dintre care 28 Justiției, dar Lordul
aleși de la care nu are Judecător
toate nivelele drept de vot Suprem
și 1 din oficiu: 2. 0 non 2. pe toată
Lordul judecători perioada
Judecător funcției

166
REPUBLICA MOLDOVA
Suprem, care 3. 0 non 3. termenul

prezidează judecători este decis
Consiliul de organul
Judiciar care îi
2.Consiliul desemneaz
Judiciar al ă
Irlandei de
Nord, care de
fapt nu e un
consiliul, dar e
o persoană
care exercită
toate
atribuțiile pe
care le-ar avea
un consiliu
judiciar, este
Lordul
Judecător
Suprem.
3. Consiliul
Judiciar al
Scoției,
compus din 17
judecători,
dintre care 16
aleși de la
toate nivelele
și 1 din oficiu:
Lordul
Președinte
36 Cehia - - - - -
37 Slovacia 18 9 9 5 ani, Paritate de
Judecători -dintre care 3 poate avea voturi
aleși numiți de doar 2
Parlament, 3 mandate
numiți de consecutive
Președinte și 3
numiți de
Guvern
38 România 19 16 3 6 ani, Magistrați
9 judecători 2 membri poate avea (judecători și
aleși de desemnați de un singur procurori)
sistemul Senatul Român mandat
judiciar mixt: și 1 membru din

167
REPUBLICA MOLDOVA
Adunarea oficiu: Ministrul

Generală a Justiției
Magistraților și
1 din oficiu:
Președintele
Înaltei Curți de
Casație
+
5 procurori
aleși de
Adunarea
Generală a
Magistraților și
1 din oficiu:
Procurorul
General
39 San Marino - - - - -
40 Serbia 11 7 4 5 ani
dintre care 6 2 avocați - poate Judecători
aleși și 1 din desemnați și 2 avea mai
oficiu: din oficiu: multe
Președintele Ministrul mandate,
Curții Supreme Justiției și dar nu
de Casație Președintele consecutive
Comisiei Juridice
din Adunarea
Populară
41 Slovenia 11 6 5 6 ani Judecători
Judecători Juriști - poate
aleși (profesori, avea mai
avocați, multe
practicieni) mandate,
numiți de dar nu
Adunarea consecutive
Populară
42 Spania 21 13 8 5 ani Judecători
12 judecători (juriști, pot fi: -pot avea
desemnați de procurori, un singur
Rege și avocați, mandat
Parlament cu o profesori, alți
majoritate de practicieni)
3/5 și 1 din desemnați de
oficiu: Parlament
Președintele

168
REPUBLICA MOLDOVA
Curții Supreme
de Justiție
43 Suedia 5 2 3 pe o Non-judecători,
judecători membri perioadă dar președintele
numiți de numiți de determinat și
Guvern Guvern ă de Guvern vicepreședintele
Consiliului
trebuie să fie
judecători sau
foști judecători.
44 Turcia 22 16 6 4 ani, Judecători
Judecători aleși -4 dintre pot avea
de Adunarea profesori de mai multe
Generală a drept și 1 mandate
Judecătorilor Ministrul Justiției
și 1 Secretar de
Stat al
Ministerului
Justiției,
desemnați de
Președintele țării
45 Ucraina 21 11 10 2 ani, Judecători
10 aleși de -2 numiți de pot avea un
Congresul Președintele țării, singur
Judecătorilor și 2 numiți de mandat
1 din oficiu: Parlament, 2
Președintele numiți de
Curții Supreme Congresul
de Justiție Avocaților, 2
numiți de
Conferința
Națională a
Procurorilor și 2
numiți de
reprezentanții
Facultăților de
Drept
46 Ungaria 15 15 0 6 ani, Judecători
14 aleși la pot avea un
Adunarea singur
Generală a mandat
Judecătorilor și
1 din oficiu:
Președintele
Curia (Curții
Supreme de
Justiției)

169
REPUBLICA MOLDOVA
ANEXA Nr.3
COMPILAȚIA RAPOARTELOR COMISIEI DE LA VENEȚIA CU

RECOMANDĂRILE REFERITOARE LA SISTEMUL JUDICIAR DIN
REPUBLICA MOLDOVA
N/O OPINIA RECOMANDĂRILE/ CONCLUZIILE COMISIEI

1 CDL-AD(2019)020 83. Comisia de la Veneția și DGI înțeleg efortul autorităților
Opinia nr.966 din moldovenești care urmăresc construirea unui sistem judiciar care
14.10.2019 cu respectă cerințele integrității și profesionalismului. Aceștia
privire la proiectul observă cu satisfacție angajamentul exprimat de ministrul justiției
de lege privind să urmeze recomandările Comisiei de la Veneția din acest aviz la
finalizarea proiectul de lege.
reformarea Curții
84. După cum Comisia de la Veneția a considerat în trecut în alte
Supreme de Justiție contexte, faptul că situații radical critice în domeniul justiției, ca
niveluri extrem de ridicate de corupție, pot justifica soluții la fel
de radicale, cum ar fi un proces de verificare a judecătorilor în
funcție. În final revine autorităților moldovenești să decidă, în
cele din urmă, dacă situația predominantă în justiția
moldovenească creează o bază suficientă pentru supunerea
tuturor judecătorilor Curții Supreme la o re-evaluare
extraordinară conform prevederilor proiectului de lege.
85. O preocupare majoră în procesul de reformă este că actualul
proiect de lege combină astfel procesul de verificare cu reforma
Curții Supreme de Justiție care vizează înlocuirea Curții Supreme
existente de către o nouă instanță cu o jurisdicție diferită și cu
mai puțini judecători. Această combinare între două scopuri
diferite împiedică justificarea necesității supunerii tuturor
judecătorilor de la Curtea Supremă la o re-evaluare
extraordinară şi imixtiunii în principiul inamovibilității
judecătorilor. Acest risc este și mai important decât schema de
verificare a judecătorilor, deoarece poate crea un precedent
periculos și poate duce la așteptarea că va exista o schemă de
verificare după fiecare schimbare de guvern, care ar submina
motivația sistemului judecătoresc și i-ar reduce independența.
86. Este important de subliniat că actualul proces de reformă
judiciară din Republica Moldova nu implică modificări
constituționale și proiectele de amendamente sunt numai de nivel
legislativ. Prin urmare, orice schemă de verificare prevăzută de
proiectul de lege și implementarea acestuia ar trebui să respecte
Constituția așa cum este în vigoare în prezent.
87. Se fac următoarele recomandări principale:
- proiectul de lege să fie adoptat sub forma unei legi organice;

170
REPUBLICA MOLDOVA
- pentru ca proiectul de lege să fie în conformitate cu Constituția,

toate deciziile referitoare la transferul, promovarea și revocarea
din funcție a judecătorilor, trebuie luate de către Consiliul
Superior al Magistraturii. Astfel, Consiliului Superior al
Magistraturii ar trebui să i se încredințeze puterea să ia decizii în
baza recomandării cuprinse în raportul Comisiei de evaluare.
Hotărârea Consiliului Superior trebuie să fie publică și integral
motivată și ar trebui să fie declanșată automat de raportul
comisiei de evaluare; s-ar putea prevedea evaluarea prealabilă a
membrilor Consiliului Superior al Magistraturii.
- proiectul de lege nu ar trebui să prevadă contestație împotriva
raportului comisiei de evaluare către consiliu; în schimb
proiectul de lege ar trebui prevadă posibilitatea contestării
hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii pe baza unui
astfel de raport, în fața unui organ judiciar. Acest organ judiciar
ar trebui conceput în afara corpului de judecători ai Curţii
Supreme de Justiţie. Criteriile de selecție a membrilor săi și
procedura care trebuie urmată să fie stabilită în lege;
- criteriile de evaluare care vor fi utilizate în cursul procesului de
evaluare extraordinară a judecătorilor curții supreme, cu privire
la integritatea, profesionalismul și stilul de viață al judecătorilor,
ar trebui să fie indicate clar și exhaustiv în proiectul de lege și să
fie aceleași cu cele deja în vigoare în ceea ce privește
răspunderea disciplinară și evaluarea performanței
judecătorilor;
- numărul de membri ai Comisiei de evaluare cu antecedente
judiciare (de ex.
foști judecători sau foști judecători ai curții constituționale) să fie
mărit astfel încât un număr substanțial de membri (dacă nu
jumătate din toți membrii comisiei) să aibă antecedente judiciare;
- sarcina inversată a probei care revine judecătorului în evaluare
ar trebui eliminată;
- judecătorului care a eșuat la evaluarea integrității nu ar trebui
să i se ofere nici nici o funcție judiciară în instanțele inferioare,
dar ar trebui să fie supus unei sancțiuni disciplinare
proporționale cu gravitatea faptei rele. Situația este diferită în
cazul eșecului trecerii evaluării profesionale;
- în conformitate cu Constituția, Consiliului Superior al
Magistraturii ar trebui să i se încredințeze puterea de a decide
asupra candidaților la Curtea Supremă de Justiție, care să fie
propuși Parlamentului spre numire, pe baza propunerii făcute de
comisia de evaluare.
2 CDL-AD(2021)046 41. Comisia de la Veneția și Direcția Generală pentru Drepturile

Opinia nr. 1069 din Omului și Statul de Drept au evaluat, la cererea ministrului
13.12.2021 cu justiției al Republicii Moldova, proiectul de lege revizuit „Cu
privire la unele privire la unele măsuri legate de selecția candidaților pentru
funcții administrative în corpurile de autoadministrare a

171
REPUBLICA MOLDOVA
măsuri aferente judecătorilor şi procurorilor şi modificarea unor acte

selectării normative”. Acest proiect are ca scop constituirea unui comitet
candidaților la de evaluare ad-hoc care va fi responsabil cu verificarea
funcții în organele integrităţii candidaţilor pentru funcţii administrative din
de administrare ale Consiliul Superior al Magistraturii, Consiliul Superior al
Procurorilor și organele de specialitate ale acestora.
justiției, CSM și
42. Comisia de la Veneția și Direcția Generală pentru Drepturile
CSP (Pre-Vetting) Omului și Statul de Drept reiterează că, în cele din urmă, este de
și unele modificări competența autorităților moldovenești de a decide dacă situația
de acte normative predominantă în justiția moldovenească creează o bază suficientă
pentru supunerea tuturor judecătorilor și procurorilor, precum și
membrilor CSM și CSP, la o evaluare extraordinară a integrității.
43. Verificarea de integritate care vizează candidații la funcția de
CSM, CSP și organele specializate ale acestora, reprezintă un
proces de filtrare și nu un proces de verificare judiciară și, ca
atare, poate fi considerată, dacă este pusă în aplicare în mod
corespunzător, ca realizând un echilibru între beneficiile măsurii
respective, în ceea ce privește contribuția la încrederea sistemului
judiciar și posibilele efecte negative ale acesteia.
44. Comisia de la Veneția și Direcția Generală constată că, deși
în general, proiectul de lege revizuit stabilește o procedură
echilibrată; se dorește totuși formularea următoarelor
recomandări cheie, care vizează îmbunătățirea proiectului de
lege revizuit:
- Indicarea concretă cine sunt „partenerii de dezvoltare” și cum
aceștia își vor selecta membrii în comisia de evaluare și criteriile
pentru această selecție ar trebui să fie adăugate în lege; criteriul
de a nu fi fost judecător sau procuror în ultimii trei
ani ar trebui reconsiderat.
- Sunt necesare indicații mai clare cu privire la criteriile de
evaluare a candidaților la funcția de membri în organele de
administrare; încălcări minore ale conduitei profesionale nu ar
trebui să ofere un motiv valid pentru respingerea unui candidat.
- Legea ar trebui să ofere garanții adecvate pentru protecția
dreptului la viața privată și viața de familie a judecătorilor,
procurorilor și a terților implicați în această procedură (pre-
vetting).
- Candidații ar trebui să aibă dreptul de a se prezenta în fața
Comisiei de Evaluare și de a participa la audieri în fața acesteia,
dacă doresc acest lucru. Dacă renunță la dreptul de a fi prezenți,
Comisia de evaluare ar trebui să procedeze în absența acestora.
Audierile cu candidații nu ar trebui să fie în public. Decizia de
respingere a unui candidat nu trebuie să fie făcută publică.
- În caz de evaluare negativă, ar putea fi prevăzută în lege o
obligație a Comisiei de Evaluare de a transmite constatările sale
către autoritățile competente (viitoarele Consilii, organele
autorităților anticorupție, procuratură).

172
REPUBLICA MOLDOVA
- Ar trebui indicată mai clar în lege durata mandatului

Comitetului de evaluare.
45. În sfârșit, Comisia de la Veneția și Direcția Generală
subliniază necesitatea
unor consultări adecvate ale părților interesate și ale opoziției
înainte de adoptarea finală a acestei legi.
3 CDL-AD(2022)019 50. La 7 martie 2022, ministrul Justiției al Republicii Moldova, dl

Opinia nr. 1082 din S. Litvinenco, i-a solicitat Comisiei de la Veneția o opinie privind
20 iunie 2022 proiectul de lege „pentru modificarea unor acte normative”
privind proiectul de (sistemul judecătoresc) („proiectul de lege”). La 23 mai 2022,
lege pentru ministrul a prezentat o solicitare suplimentară în care a adresat
întrebări suplimentare cu privire la alte posibile modificări ale
modificarea unor
proiectului de lege. În ansamblu, proiectul de lege urmează să fie
acte normative cu evaluat pozitiv și ca fiind conform cu standardele europene
privire la sistemul aplicabile. Odată cu adoptarea proiectului de lege, modificările
judecătoresc constituționale din 2022 își vor găsi dezvoltarea în legislația care
consolidează independența, responsabilitatea și eficiența puterii
judecătorești.
51. Comisia de la Veneția salută în special următoarele
modificări ale legislației:
- excluderea perioadelor de probă pentru judecători;
- unificarea procedurii de numire a judecătorilor, care exclude
implicarea Parlamentului;
- transferarea competenței de numire a președinților și
vicepreședinților instanțelor către Consiliul Superior al
Magistraturii (CSM);
- implementarea noului model privind componența CSM-ului și
alegerea membrilor acestuia;
- rolul consultativ al CSM-ului în pregătirea bugetului pentru
sistemul judecătoresc.
52. Pentru a îmbunătăți și mai mult proiectul de lege, Comisia de
la Veneția face următoarele recomandări principale:
- transferul voluntar al unui judecător la o instanță de același
nivel sau la o instanță inferioară ar putea fi efectuat fără
intervenția Președintelui Republicii;
- CSM trebuie să aibă posibilitatea, printr-o decizie motivată, să
nu fie de acord cu propunerea făcută de Colegiul pentru selecția
și cariera judecătorilor (Colegiul) privind numirea președinților
și vicepreședinților instanțelor;
- legea ar trebui să ofere mai multe detalii cu privire la aspectele
procedurale ale concursului care precedă alegerea de către
Parlament a membrilor non-judecători ai CSM-ului;
- în ceea ce privește alegerea membrilor non-judecători ai CSM-
ului, mecanismul anti-blocaj poate fi modificat conform analizei
menționate la paragraful 30 din prezenta Opinie;

173
REPUBLICA MOLDOVA
- principiul inamovibilității/securității mandatului ar trebui să fie

elaborat în legislație pentru a asigura garanții adecvate de fond
și de procedură în procedurile privind membrii CSM.
4 CDL-AD(2022)024 66. La 22 august 2022, Ministrul Justiției al Republicii Moldova
Opinia nr.1100 din a solicitat un aviz al Comisiei de la Veneția pentru proiectul de
21 octombrie 2022 lege privind Curtea Supremă de Justiție. Pe 19 septembrie 2022,
cu privire la ministrul a depus o versiune revizuită a proiectului de lege, în
proiectul de lege urma unui proces de consultări publice.
67. Comisia de la Veneția salută spiritul constructiv de cooperare
privind Curtea
manifestat de către autoritățile moldovenești în cadrul ședințelor,
Supremă de Justiție precum și în observațiile scrise transmise la 7 octombrie, unde s-
a declarat că „acest exercițiu fără sprijinul și avizul Comisiei de
la Veneția și al partenerilor de dezvoltare nu va continua”.
68. În ceea ce privește evaluarea judecătorilor, Comisia de la
Veneția reamintește că, deși „pre-verificarea” candidaților și
verificările de integritate exercitate prin evaluarea declarațiilor
de avere sunt destul de comune și necontroversate în principiu,
verificarea extraordinară, ar putea fi justificată doar în cazul
unor circumstanțe excepționale.
69. Comisia de la Veneția face următoarele recomandări cheie:
A. În ceea ce privește verificarea judecătorilor în funcție,
reiterează următoarea recomandare a
Avizului din 2019, care rămâne valabil:
- 1. „pentru ca proiectul de lege să fie conform cu Constituția,
toate hotărârile privind transferul, promovarea și revocarea
din funcție a judecătorilor ar trebui să fie luate de către CSM.
Astfel, CSM-ului ar trebui să i se încredințeze puterea de a lua
decizii în baza recomandării cuprinse în raportul Comisiei de
evaluare. Decizia CSM ar trebui să fie publică și pe deplin
motivată și ar trebui să fie declanșată automat de raportul
comisiei de evaluare […].
- 2. De asemenea, proiectul de lege ar trebui să asigure că, în
contextul recursului împotriva hotărârilor Consiliului
Superior al Magistraturii, în baza unui astfel de raport în fața
unui complet al CSJ compus din judecători nou numiți, nici
acesta din urmă și nici contestatorul nu poate fi transferat la
altă instanță în cazul în care recursul casează decizia CSM.
- 3. În plus, evaluarea prevăzută în Proiectul de lege nu poate
fi acceptabilă decât dacă este interpretat ca un mecanism
excepțional unic, instituit pentru a rezolva problema
presupusă a corupţiei, unde Comisia de Evaluare ar fi un
organism ad-hoc care efectuează cercetările necesare și
colectează elementele relevante pentru a produce un raport
de fapt, ce urmează a fi comunicat CSM. Ar trebui subliniat
mai bine că singurul obiectiv al tuturor evaluărilor este acela
de a clarifica dacă există date despre corupție și/sau acțiuni
legate de acte ilegale. În ceea ce privește rezultatele evaluării,
dacă evaluarea este pozitivă (sau decizia CSM nu are ca

174
REPUBLICA MOLDOVA
rezultat o eliminare, sau această din urmă hotărâre este

casată prin recurs), judecătorul CSJ nu trebuie să fie demis
din funcție. Pe de altă parte, dacă evaluarea este negativă, ar
trebui ca CSM să decidă cu privire la demiterea din funcție.
În orice caz, Comisia de la Veneția susține că consecințele
unei evaluări negative propuse la articolul 14/3 alin.(6) sunt
disproporționate și ar trebui să fie reconsiderate.
B. În ceea ce privește numărul și componența judecătorilor Curții
Supreme de Justiție(CSJ), prevederea de introducere a
compoziției mixte a CSJ ar trebui aplicată doar treptat și pe viitor
fără afectarea judecătorilor în funcție la CSJ, prin diminuarea
numărului de judecători de carieră la 11. În plus, ținând cont de
dimensiunea viitoare a Curții Supreme, proporția 7 din rândul
juriștilor și 13 din rândul judecătorilor de carieră, pare mai
adecvat. Comisia salută atitudinea deschisă a autorităților
moldovenești de a lua în considerare aceste recomandări.
C. Ar trebui adoptată o abordare graduală în ceea ce privește
reducerea numărului de judecători, prin introducerea unor
dispoziții tranzitorii care ar stabili o perioadă interimară de
puțini ani în care numărul efectiv de judecători poate varia între
33 și 20. Aceasta ar permite adaptarea la celelalte modificări
introduse de proiectul de lege (numirea persoanelor din rândul
juriștilor în calitate de judecători, evaluarea judecătorilor),
acordând în același timp un timp pentru soluționarea cauzelor
pendinte restante și plecarea firească a judecătorilor (de
exemplu, pensionarea sau demisia), astfel încât să se asigure
respectarea principiului inamovibilităţii judecătorilor.
D. Mecanismul descris la articolul 4, ar trebui revizuit, prin
definirea clară a ceea ce înseamnă
„cererea în interesul legii” și în ce împrejurări ar trebui acest
mecanism să fie folosit și prin precizarea că o hotărâre adoptată
asupra cererii în interesul legii poate fi obligatorie doar pentru
alte (viitoare) hotărâri ale CSJ, și nu pentru tribunalele
inferioare. După caz, alți subiecți direct vizați de problema de
drept examinată, ar trebui, de asemenea, invitați să își prezinte
poziția în cadrul ședinței. În plus, dacă cererea se constată
admisibilă, reprezentanții diverselor profesii juridice, de
asemenea experți, cadre universitare, organizații ale societății
civile și ombudsmanul ar trebui să fie, invitați să-și prezinte
punctele de vedere și opiniile în calitate de martori experți sau
amici curiae.
70. Comisia de la Veneția face următoarele recomandări
suplimentare:
E. În ceea ce priveşte structura legii, adoptarea unor acte
legislative distincte pentru modificarea altor legi organice
specifice, în special în ceea ce privește mecanismul excepțional
de evaluare a judecătorilor, trebuie să fie incluse în Legea

175
REPUBLICA MOLDOVA
26/2022 privind selecția candidaților pentru calitatea de membru

în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor.
F. În ceea ce privește problema uniformizării aplicării legii, din
motive de claritate și securitate juridică, pentru a asigura
coerența și specificitatea terminologiei utilizate în Articolul 3, în
special în ceea ce privește „generalizarea practicii judiciare”,
este un mecanism care ar trebui: ori să fie eliminat, ori să fie
detaliat în continuare. În plus, cuvântul „neobligatoriu” ar trebui
să fie inclus atât la litera (a), cât și (b) ale articolului 3.
5 CDL-AD(2022)049 44. Acest aviz comun al Comisiei de la Veneția și al Direcției

Opinia nr.1114 din Generale pentru Drepturile Omului și Statul de Drept (DGI) al
19 decembrie 2022 Consiliului Europei, este o analiză a modului de respectare a
cu privire la recomandărilor Comsiei exprimate în Opinia cu privire la
proiectul de lege proiectul de lege privind Curtea Supremă de Justiție (CDL-
AD(2022)024) și constată următoarele:
privind Curtea
- Recomandări urmate sau urmate în mare parte, de autoritățile
Supremă de Justiție moldovenești:
45. Comisia de la Veneția salută eforturile depuse de autoritățile
Republicii Moldova să abordeze recomandările sale și își
exprimă satisfacția pentru următoarele recomandari:
46. Recomandarea cheie A2: Comisia de la Veneția salută faptul
că posibilitatea de transfer a judecătorilor CSJ care au trecut
verificarea către o altă instanță, fără acordul lor, a fost exclusă
din proiectul legii.
47. Recomandarea cheie B: În ceea ce privește numărul și
componența judecătorilor CSJ, Comisia de la Veneția salută
faptul că, deși actualul proiect de lege privind CSJ nu a respectat
proporția propusă de 7 la 13, se precizează totuși clar că 11
membri ai Curții Supreme de Justiție vor fi numiți dintre
judecători și 9 membri dintre avocați, procurori sau profesori
universitari din domeniul dreptului, prevăzând astfel că
majoritatea membrilor Curții Supreme de Justiție, vor fi
judecători de carieră.
48. Recomandarea cheie C: Comisia de la Veneția salută această
dispoziție tranzitorie care a fost introdusă în proiect pentru
garantarea unei abordări graduale a reducerii numărului de
judecători. Cu toate acestea, recomandă ca redactarea
Proiectului articolului II (5) din Proiectul de lege nr.26/2022 să
fie revizuit, astfel încât sintagma „își vor continua activitatea în
cadrul Curții” să nu fie interpretată ca o posibilitate de a angaja
un judecător în orice altă funcție în cadrul Curții și precizează
clar că astfel de judecători ar trebui să continue să lucreze ca
judecători ai Curții Supreme de Justiție.
49. Recomandarea E: În ceea ce privește structura legii, Comisia
de la Veneția salută adoptarea unor acte legislative distincte
pentru modificarea altor legi organice specifice, în special în ceea
ce privește mecanismul excepțional de evaluare a judecătorilor

176
REPUBLICA MOLDOVA
care urmează să fie inclus în Legea nr.26/2022 privind selecția

candidaților pentru calitatea de membru în organele de
autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor.
- Recomandări parțial urmate, de autoritățile moldovenești:
50. Cu toate acestea, mai multe recomandări cheie formulate în
avizul CDL-AD(2022)024 au fost urmate doar parțial și rămân
astfel pertinente. Comisia de la Veneția invită autoritățile
Republicii Moldova să folosească pe deplin opiniile sale inițiale
și prezente în timp ce proiectele de lege sunt în curs de examinare
de către autorități, pentru a oferi toate garanțiile necesare pentru
independența judecătorilor, imparțialitatea evaluării
judecătorilor, de asemenea ca componența și organizarea Curții
Supreme de Justiție, să fie în conformitate cu normele și
standardele internaționale.
În special:
51. Recomandarea cheie A1: În ceea ce privește recomandarea
ca toate deciziile referitoare la transferul, promovarea și
revocarea din funcție a judecătorilor ar trebui să fie luate de CSM
și astfel, CSM-ului ar trebui să i se încredințeze puterea de a lua
decizii pe baza recomandării cuprinse în raportul Comitetului de
evaluare, Comisia remarcă pozitiv că decizia finală privind
promovarea sau nepromovarea evaluării judecătorului se adoptă
de către CSM cu majoritate simplă, în ședință publică la raportul
prezentat de Comisia de evaluare. Cu toate acestea, recomandă
revizuirea proiectului, astfel încât să stipuleze clar că raportul
Comisiei de evaluare nu poate conduce în sine la suspendarea
unui judecător. Comisia de la Veneția constată că reluarea,
recent adăugată, a procedurii de evaluare de către Comisia de
evaluare, după respingerea raportului de către CSM necesită
timp și este greoaie, însă subliniază că autoritățile au o marjă de
apreciere în acest sens, atât timp cât rolul decisiv al CSM, precum
și garanțiile împotriva unor tergiversări inutile ale procedurii,
sunt clar specificate.
52. Recomandare cheie A3: În ceea ce privește caracterul unic și
excepțional al evaluării, precum și consecințele disproporționate
ale unei evaluări negative, Comisia de la Veneția salută faptul că
perioada de timp interzisă pentru exercitarea funcției de
judecător a fost redusă la 7 ani, în timp ce pentru alte posturi
această perioadă a fost redusă la 5 ani. Însă Comisia de la
Veneția recomandă ca caracterul unic și excepțional al evaluării
să fie mai bine subliniat în proiect. Mai mult, cuvântul
„profesionalism” ar trebui exclus din preambulul Proiectului de
lege nr.26/2022, întrucât evaluarea profesionalismului a fost
omisă din legea aflată deja în proiectul inițial. Mai mult, se pare
că Proiectul de Lege nr.26/2022 nu prevede o alternative, pentru
ca CSM să aplice și alte măsuri în afară de demiterea unui
judecător. Comisia recomandă acordarea împuternicirii către

177
REPUBLICA MOLDOVA
CSM de a decide aplicarea diferitelor măsuri, revocarea din

funcție a unui judecător fiind ultima ratio.
53. Recomandarea cheie D: În ceea ce privește necesitatea unei
definiții clare a circumstanțelor „cererii în interesul legii”
descrisă la articolul 4 din Proiectul de lege cu privire la CSJ și
necesitatea de a preciza că o hotărâre adoptată asupra cererii în
interesul legii poate fi obligatorie doar pentru alte (viitoare)
hotărâri ale CSJ, și nu și pentru instanțe inferioare, precum și
posibilitatea de a invita alți subiecti să-și prezinte pozitia la
această cerere, Comisia de la Venetia constată că proiectul de
lege revizuit nu oferă o definiție clară a noțiunii de „cerere în
interesul legii” și împrejurările aplicării acestui mecanism, însă
în lumina observațiilor din 12 decembrie, acceptă că această
problemă este reglementată la articolele 3 și 4 din Proiectul de
lege cu privire la CSJ. Astfel, Comisia de la Veneția consideră că
în acest context recomandarea cheie D - a fost urmată. Între timp,
Comisia de la Veneția notează pozitiv că sintagma care prevedea
că „hotărârea adoptată asupra cererii în interesul legii este
obligatorie” (Articolul 4(6)) a fost eliminată. Cu toate acestea,
recomandă stipularea în lege, a faptului că astfel de hotărâri vor
fi obligatorii numai cu privire la alte (viitoare) hotărâri ale CSJ,
și nu pentru instanțele inferioare. În acest sens, Comisia de la
Veneția reamintește că instanțele inferioare trebuie să se poată
îndepărta întotdeauna de la jurisprudența stabilită atunci când
împrejurările specifice ale cazului o cere. Instanța inferioară
trebuie întotdeauna să fundamenteze în mod specific, cu elemente
noi sau argumente, divergențele privind jurisprudența stabilită în
interesul legii; și trebuie să fie întotdeauna posibil ca orice parte
interesată să facă apel împotriva acestei decizii. Comisia de la
Veneția salută, de asemenea, dispoziția privind adăugarea
Ombudsmanului în grupul de subiecte îndreptățite să solicite CSJ
să se pronunțe asupra chestiunilor de drept, dar reține totuși că
reprezentanți ai diferitelor profesii juridice, experți în drept,
cadre universitare, organizații ale societății civile, încă nu au
posibilitatea de a-și prezenta punctele de vedere și opiniile în
calitatea de martori experți sau amici curiae.
54. Recomandarea F: În ceea ce privește asigurarea coerenței și
specificității terminologiei utilizate la articolul 3, în special în
ceea ce privește „generalizarea practicii judiciare”, Comisia de
la Veneția salută faptul că autoritățile au eliminat sintagma
„generalizează practica judiciară”, au schimbat cuvântul
„ghiduri” cu cuvântul „orientări” în ambele paragrafe ale
Proiectului Legii cu privire la CSJ și au eliminat cuvântul
„recomandări” din paragraful 2. Cu toate acestea, Comisia de la
Veneția recomandă în continuare sublinierea în lege a
caracterului neobligatoriu al ghidurilor/orientărilor, în ambele
paragrafe ale articolului 3.
- Noua recomandare

178
REPUBLICA MOLDOVA
55. În Proiectul de lege nr.26/2022 revizuit, autoritățile au făcut

o nouă modificare la articolul 13 alin. (5), care reglementează
aspecte legate de decizia Comisiei de evaluare. În special,
versiunea curentă a prevederii menționate prevede că „[un]
candidat se consideră că nu îndeplinește criterii de integritate în
cazul în care au fost găsite îndoieli serioase cu privire la
respectarea de către candidat a cerințelor prevăzute la articolul
8, care nu au fost atenuate de persoana evaluată”. În proiectul
recent, cuvântul din prevederea menționată „grav” a fost
schimbat cu cuvântul "rezonabil".
56. Comisia recomandă să nu se schimbe cuvântul „grav” cu
cuvântul „rezonabil” în prevederea menționată mai sus, care
poate afecta negativ și slăbi baza, criteriile și proba unei hotărâri
negative, punând astfel în pericol principiile statului de drept și,
de asemenea, viitoarea carieră a judecătorilor în cauză.
6 CDL-AD(2023)005 103. Prin scrisoarea din 13 februarie 2023, fostul ministru al

Opinia din 14 justiției al Republicii Moldova, dl Sergiu Litvinenco, i-a solicitat
martie 2023 Comisiei de la Veneția opinia cu privire la proiectul de lege
referitoare la privind evaluarea externă a judecătorilor și procurorilor.
proiectul de lege cu Proiectul de lege elaborat de Ministerul Justiției prevede crearea
unui mecanism special de verificare (evaluare extraordinară) a
privire la evaluarea
judecătorilor și procurorilor de către două comisii de evaluare
externă a compuse din șase membri.
judecătorilor și 104. Acest proiect de lege este a treia încercare a autorităților
procurorilor Republicii Moldova de a „curăța” rândurile sistemului judiciar
și a ale procuraturii printr-un proces extraordinar de evaluare.
În anul 2021 autoritățile au creat un mecanism de evaluare (pre-
vetting) pentru candidații la funcții în cele două Consilii –
Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) și Consiliul Superior
al Procurorilor (CSP). În 2022, autoritățile au propus supunerea
judecătorilor Curții Supreme de Justiție (CSJ) procedurii de
evaluare și, în final, proiectul de lege în discuție extinde acest
mecanism, numit „evaluare completă”, la peste o treime din toți
judecătorii și procurorii (cu unele excepții).
105. Comisia de la Veneția și DGI recunosc că un nivel extrem de
ridicat al corupției poate justifica asemenea soluții radicale, cum
ar fi verificarea judecătorilor în funcție, dar aceasta ar trebui să
fie utilizată doar ca măsură de ultimă instanță. În Republica
Moldova există păreri divizate cu privire la amploarea crizei din
cadrul procuraturii și al sistemului judiciar, la (in)eficiența
mecanismelor actuale de responsabilizare și, prin urmare, la
necesitatea unei verificări complete. Îi revine Parlamentului
Republicii Moldova să examineze cu atenție deosebită justificarea
reformei și (ne)disponibilitatea unor soluții alternative. În timp ce
procedura de pre-vetting începută în 2021 a fost destul de
necontroversată, propunerea actuală de „evaluare completă” are
un impact și un domeniu de aplicare mult mai mare. În mod ideal,

179
REPUBLICA MOLDOVA
anumite reguli de bază privind mecanismele și temeiurile de

eliberare din funcție a judecătorilor și a procurorilor ar trebui să
fie ancorate la nivel constituțional, dar Comisia de la Veneția și
DGI înțeleg că acesta ar putea fi un efort dificil din punct de
vedere politic.
106. Chiar presupunând că „evaluarea completă” este justificată
și nu va fi repetată în viitor, aceasta implică un pericol pentru
independența și eficiența sistemelor judiciare și de urmărire
penală. Aceste riscuri pot fi atenuate, dacă vor există anumite
garanții.
107. Unele dintre aceste garanții sunt incluse în proiectul de lege
în curs de examinare. Comisia de la Veneția și DGI observă cu
satisfacție că multe dintre recomandările lor anterioare au fost
implementate în proiectul de lege. Astfel, faptul că decizia finală
de eliberare din funcție a judecătorilor și a procurorilor rămâne
în mâinile CSP și CSM este în conformitate cu Constituția și
merită să fie evaluată pozitiv: este garanția centrală că procedura
de evaluare nu va fi instrumentalizată în alte scopuri.
108. Pe lângă aceasta, caracteristicile instituționale ale celor
două Comisii de evaluare, principalele organisme de constatare,
care ar transmite către CSM și CSP rapoartele privind
judecătorii și, respectiv, procurorii în cauză, asigură suficient
independența acestora față de majoritatea politică de la moment,
în special prin prezența a trei membri desemnați de partenerii de
dezvoltare ai Republicii Moldova și a unui membru desemnat de
opoziția în Parlament.
109. Este, de asemenea, lăudabil faptul că deciziile CSM și CSP
privind eliberarea din funcție a judecătorilor și a procurorilor pot
fi contestate la Curtea Supremă de Justiție.
110. Acestea fiind spuse, alte câteva aspecte ale procedurii de
evaluare propuse ridică serioase preocupări pentru Comisia de
la Veneția și pentru DGI și ar trebui reconsiderate.
Comisia de la Veneția și DGI fac următoarele recomandări în
acest sens:
• proiectul de lege ar trebui să asigure faptul că opoziția
parlamentară obține alegerea reprezentantului său ca membru al
Comisiei de evaluare;
• candidații cu experiență de judecători și/sau procurori ar trebui
să fie eligibili;
• votul în completele CE ar trebui să necesite o „majoritate
specială” (sprijin din partea membrilor „naționali” și
„internaționali”);
• motivele de fond pentru evaluare (actualul articol 12 din
proiect) ar trebui să fie examinate în detaliu pentru a se asigura
că:
- constatările CE nu pot contrazice hotărârile definitive (cu
excepția unor situații strict definite, de exemplu atunci când

180
REPUBLICA MOLDOVA
procedura trebuie redeschisă în urma unei decizii a Curții

Europene a Drepturilor Omului);
- Comisiile de evaluare nu pot examina presupusele infracțiuni
care în mod normal ar fi prescrise;
- Comisiile de evaluare nu pot aplica nicio normă care nu exista
la momentul săvârșirii infracțiunilor;
- criteriul „dubiilor serioase” trebuie aplicat numai în activitatea
Comisiilor de evaluare, în timp ce CSM/CSP trebuie să se ghideze
după un standard mai ridicat de probă;
- judecătorii și procurorii vizați ar trebui să aibă o șansă reală de
a infirma prezumțiile legate de averea nejustificată și trebuie să
poată invoca „probe inaccesibile” sau să-și apere proprietatea
de bună-credință în asemenea cazuri;
- pragurile stabilite de proiectul de lege privind criteriile de avere
nejustificată, donații nedeclarate sau restanțele la plata
impozitelor ar trebui să fie revizuite cu atenție în lumina
contextului specific al Republicii Moldova;
• proiectul de lege trebuie să definească categoriile de informații
care nu pot fi solicitate de către Comisiile de evaluare sau care
pot fi solicitate numai în anumite cazuri și numai în cadrul unei
anumite proceduri (prevăzând un control judiciar în caz de
litigiu);
• raportul întocmit de Comisiile de evaluare nu trebuie făcut
public, până când CSM/CSP va adopta o decizie pozitivă sau
până când instanța o va confirma în recurs; judecătorii și
procurorii în cauză ar trebui să poată solicita audierea în ședință
închisă și asemenea cereri ar trebui, de regulă, să fie admise;
• Curtea Supremă de Justiție ar trebui să poată lua o decizie finală
într-un caz privind eliberarea din funcție a unui judecător sau a
unui procuror și nu doar să retrimită cauza către CSM/CSP sau
Comisiile de evaluare;
• o interdicție îndelungată de la exercitarea majorității profesiilor
juridice drept consecință suplimentară a eliberării din funcție ca
urmare a raportului negativ este disproporționată și ar trebui
reconsiderată.
111. În concluzie, Comisia de la Veneția și DGI observă că, deși
multe dintre recomandările sale anterioare au fost implementate
în actualul proiect de lege, în special în ceea ce privește cadrul
procedural al procesului de evaluare, mai multe aspecte
importante, în special legate de motivele de fond ale evaluării,
trebuie să fie soluționate de către autorii proiectului de lege
înainte de a merge mai departe.

181
REPUBLICA MOLDOVA
ANEXA Nr.4
ACTE INTERNAȚIONALE RELEVANTE
1. Principiile fundamentale ale independenței sistemului judecătoresc, adoptate la cel de-

al 7-a Congres al Națiunilor Unite pentru prevenirea criminalității și tratamentul
infractorilor, ținut la Milano în perioada 26 august – 6 septembrie 1985, și avizate prin
Rezoluțiile nr. 40/32 din 29 noiembrie 1985 și 40/146 din 13 decembrie 1985 ale
Adunării Generale;
2. Avizul nr.1 (2001) al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni din cadrul
Consiliului Europei, cu privire la standardele privind independența puterii judecătorești
și inamovibilitatea judecătorilor
3. Principiile de la Bangalore privind conduita judiciară UNODC (2002)
4. Comentariul Principiilor de la Bangalore privind conduita judiciară, UNODC (2007)
5. Declarația de la Londra, adoptată de Adunarea Generală a Rețelei Europene a Consiliilor
Judiciare, 2-4 iunie 2010
6. „Recomandarea Consiliului Europei cu privire la judecători” Recomandarea
Comitetului Miniștrilor către statele membre cu privire la judecători: independența,
eficiența și responsabilitățile, adoptată de Comitetul Miniștrilor la cea de-a 1098-a
reuniune a delegaților miniștrilor din 17 noiembrie 2010, CoE Doc. CM/Rec(2010)12;
7. Magna Carta A Judecătorilor, adoptată de Consiliul Consultativ al Judecătorilor
Europeni (CCJE) la cea de-a 11-a reuniune plenară ținută la Strasbourg în perioada 17
– 19 noiembrie 2010 , Consiliul Europei;
8. Carta Europeană cu privire la statutul judecătorilor, 10 iulie 1998, Consiliul Europei
9. Avizul nr. 10 (2007) al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni în atenția
Comitetului Miniștrilor al Consiliului Europei cu privire la Consiliul justiției în serviciul
societății, adoptat la cea de-a 8- a reuniune ținută la Strasbourg în perioada 21 – 23
noiembrie 2007 („Avizul nr. 10”).
10. Declaraţia de la Brijuni cu privire la Principiile de Independenţă a Justiţiei, adoptată de
Conferinţa Preşedinţilor de Instanţe Supreme din Europa Centrală şi de Est, Croaţia, 14
octombrie 2015
11. Avizul nr.18 (2015) al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni din cadrul
Consiliului Europei, cu privire la relația puterii judecătorești cu celelalte puteri în stat,
într-o democrație modernă
12. Avizul nr. 24 (2021) al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni din cadrul
Consiliului Europei, cu privire la Evoluția consiliilor judiciare și rolul acestora în cadrul
sistemelor judiciare independente și imparțiale.

182
REPUBLICA MOLDOVA
Lista actelor relevante, emise de Consiliul Consultativ al Judecătorilor Europeni

din cadrul Consiliului Europei
13. Avizul nr. 25(2022) cu privire la libertatea de exprimare a judecătorilor

14. Avizul nr.23 (2020) privind rolul asociațiilor de judecători în sprijinirea independenței
judiciare
15. Avizul nr.22 (2019) cu privire la rolul asistenților judiciari
16. Avizul nr.21 (2018) cu privire la prevenirea corupției în rândul judecătorilor
17. Avizul nr.20 (2017) cu privire la rolul instanțelor de judecată în legătură cu aplicarea
uniformă a legii
18. Avizul nr.19 (2016) cu privire la rolul președinților instanțelor de judecată
19. Avizul nr.17(2014) cu privire la evaluarea judecătorilor, calitatea actului de justiție și
respectarea independenței judecătorilor
20. Avizul nr.16(2013) cu privire la relațiile dintre judecători și alți profesioniști ai dreptului
21. Avizul nr.15 (2012) cu privire la specializarea judecătorilor
22. Avizul nr.14 (2011) cu privire la justiție și tehnologiile informaționale
23. Avizul nr.13 (2010) cu privire al rolul judecătorilor în executarea hotărârilor
judecătorești
24. Avizul nr.12(2009) cu privire la relațiile dintre judecători și procurori într-o societate
democratică
25. Avizul nr.11 (2008) cu privire la calitatea hotărârilor judecătorești
26. Avizul nr.9 (2006) cu privire la rolul judecătorilor naționali în asigurarea aplicării
efective a dreptului internațional și european
27. Avizul nr.8(2006) cu privire la rolul judecătorilor în protecția statului de drept și a
drepturilor omului în contextul terorismului
28. Avizul nr.7(2005) cu privire la justiție și societate
29. Avizul nr.6 (2004) cu privire la un proces echitabil în termen rezonabil
30. Avizul nr.5 (2003) cu privire la legea și practica desemnării judecătorilor la Curtea
Europeană a Drepturilor Omului
31. Avizul nr.4(2003) cu privire la instruirea judecătorilor
32. Avizul nr.3 (2002) cu privire la etica și răspunderea judecătorilor
33. Avizul nr.2 (2001) cu privire la crearea și administrarea instanțelor de judecată
Lista actelor relevante, emise de Rețeaua Europeană a Consiliilor Judiciare din

cadrul Uniunii Europene
34. Adunarea Generală de la Atena, 1-3 iunie 2022 - Declaraţia privind solidaritatea
judiciară în perioade de criză

183
REPUBLICA MOLDOVA
35. Report 2020-2021, Independence, Accountability and Quality of the Judiciary:

Improving Indicators and Surveys
36. ENCJ report on Public Confidence and the Image of Justice, report 2019-2020 on
Communication with other Branches of Power
37. Report 2019 ENCJ Digital Justice Forum - Report of the seminar
38. Report 2019-2020, Independence, Accountability and Quality of the Judiciary:
Measuring for Improvement
39. Raport 2018-2019 Independența, responsabilitatea și calitatea sistemelor judiciare
- Indicatori și sondaje: realizarea unui proces de schimbare pozitivă
40. Raport 2018-2019 Încrederea publicului și imaginea justiției - Utilizarea individuală și
instituțională a rețelelor de socializare în cadrul sistemelor judiciare
41. Proiectul nr. 1 al Reţelei Europene a Consiliilor Judiciare (RECJ), „Independenţa,
responsabilitatea şi calitate în sistemul judiciar-continuare” , 2017-2018
42. Proiectul nr. 2 al Reţelei Europene a Consiliilor Judiciare (RECJ), „Încredere publică şi
imaginea justiției”, 2017-2018
43. Independența, responsabilitatea și calitatea sistemelor judiciare - Validarea
metodologiei, explorarea nivelului de calitate al justiției și promovarea schimbării în
domeniul judiciar - Raportul RECJ 2017-2018
44. Încrederea publicului și imaginea justiției - raportul RECJ 2017-2018
45. Anexe la raportul RECJ 2017 – 2018 - Încrederea publicului și imaginea justiției
46. Forumul de Justiție Informatizată al RECJ - Sesiunea de constituire și primul seminar
anual - Amsterdam, 4 mai 2018
47. Raport 2015-2016, Soluţionarea alternativă a litigiilor şi domeniul judiciar
48. Raport 2015-2016, Independenţa, responsabilitatea şi calitatea sistemelor judiciare
49. Raport 2014-2015, Independenţa şi responsabilitatea sistemului judiciar
50. Raport 2014-2015, Standarde judiciare minime
51. Raport 2013-2014 Independenţa şi responsabilitatea sistemului judiciar (Proiectul a avut
ca obiectiv principal elaborarea unor linii directoare pentru aplicarea corespunzătoare a
indicatorilor şi colaborarea cu Comisia Europeană privind dezvoltarea viitoare a
tabloului de bord pentru justiţie al UE. Al doilea obiectiv a avut în vedere identificarea
şi evaluarea riscurilor actuale la adresa independenţei sistemelor judiciare din statele
membre şi din statele cu statut de observator, precum şi a mijloacelor prin care aceste
riscuri pot fi reduse. În cadrul proiectul s-a derulat un studiu pilot cu privire la aplicarea
indicatorilor în patru sisteme judiciare: Irlanda, Italia, Olanda şi România.)
52. Raport 2013-2014, Standarde judiciare minime
53. Reţeaua Europeană a Consiliilor Judiciare - Declaraţia de la Roma, 13 iunie 2014
54. Dezvoltarea unor standarde pentru justiţie III - Standarde minime privind evaluarea
profesională şi inamovibilitatea membrilor sistemului judiciar Raport 2012- 2013

184
REPUBLICA MOLDOVA
55. Cristalizarea liniilor directoare, a recomandărilor şi a principiilor RECJ - Raport 2012-

2013
56. Reforma Judiciară în Europa - partea a II_a - Linii directoare pentru înfăptuirea unui act
de justiţie eficient -Raport 2012-2013
57. Raportul 2011-2012 privind Reforma Judiciară în Europa (Prezentare: Raportul
analizează măsurile de reformă implementate sau planificate în ţările care au participat
la lucrările echipei de proiect "Reforma judiciară în Europa". Raportul dezvoltă unele
idei exprimate în Declaraţia de la Vilnius, prin examinarea diferitelor reforme care sunt
în curs de implementare şi se speră că, în acest mod, se va oferi factorilor de decizie din
Europa un punct de vedere al consiliilor judiciare cu privire la reforma judiciară. Acest
raport nu încearcă să rezolve problemele de sistem existente în statele membre, dar
propune statelor membre ale RECJ o vedere de ansamblu asupra reformei judiciare şi
bune practici pentru a se adresa provocărilor din sistemul judiciar.)
58. Raportul 2011-2012 privind Dezvoltarea unor Standarde minime pentru Justiţie II
(Prezentare: Raportul descrie indicatorii identificaţi în materia standardelor minime
pentru justiţie, aşa cum au fost definiţi în cuprinsul raportului anterior 2010/2011,
elaborat de echipa de proiect. Raportul se concentrează pe indicatorii privind temele
principale avute în vedere de Echipa de proiect în cadrul reuniunilor de la Vilnius,
Bruxelles şi Palma de Mallorca, respectiv: recrutare, selecţie, numire şi, acolo unde este
posibil, promovare a magistraţilor.)
59. Raportul 2011-2012 privind Cereri pentru cooperare (Prezentare: Proiectul s-a născut
din ideea conform căreia este timpul ca RECJ să implementeze un sistem pentru
acordarea de asistenţă către consiliile judiciare, în activitatea acestora de implementare
a recomandărilor, principiilor directoare şi standardelor RECJ, precum şi în activitatea
de soluţionare a problemelor. Conceptul a fost acela conform căruia o asemenea
asistenţă va fi asigurată sub forma unui răspuns la o cerere de cooperare transmisă de
un anumit consiliu.)
60. Raportul 2011-2012 privind Justiţie, societate şi media (Prezentare: Acest raport
prezintă punctul de vedere al RECJ şi va face recomandări pentru a creşte înţelegerea
sistemului judiciar şi pentru a asigura faptul că sistemul de justiţie este mai transparent
pentru public şi societate. Echipa de proiect a analizat ce măsuri pot fi luate pentru a
reduce decalajul dintre sistemul judiciar şi societate şi modul în care poate fi sporită
cooperarea şi relaţia dintre sistemul judiciar şi mass-media. Totodată, acest raport
analizează modul în care poate fi asigurat un schimb corespunzător de informaţii cu
mass-media şi dacă există o modalitate pentru a se asigura că informaţia este descrisă
corect în mass-media.)
61. Raportul 2010-2011 asupra proiectului privind Consiliile Judiciare - ROLUL
CONSILIILOR JUDICIARE (Prezentare: Sub coordonarea Consiliului Judiciar din

185
REPUBLICA MOLDOVA
Italia, a fost implementat proiectul privind colectarea informaţiilor relevante (inclusiv

soft law) referitoare la Consiliile Judiciare (compunere, competenţă, etc.) şi actualizarea
regulată a acestor informaţii. De asemenea, va fi elaborat şi publicat (in special pe pagina
de internet a Reţelei) un ghid al Consiliilor Judiciare.)
62. Adunarea Generală de la Budapesta 2008 - Declaraţia privind guvernarea autonomă a
puterii judecătoreşti
Lista de opinii și rapoarte ale Comisiei de la Veneția referitoare la vetting-ul

judecătorilor și al procurorilor
63. CDL-AD(2012)019 Opinia cu privire la Proiectul de lege privind Parchetul Ucrainei

(pregătit de Comisia ucraineană pentru Consolidarea Democrației și a Statului de Drept)
64. CDL-AD(2013)025 Opinia comună asupra proiectului de lege privind Parchetul din
Ucraina
65. CDL-AD(2014)044 Opinia interimară cu privire la Legea privind curățarea
guvernamentală (Legea lustrației) a Ucrainei
66. CDL-AD(2015)007 Ucraina – Opinia comună a Comisiei de la Veneția și a
Directoratului pentru Drepturile Omului (DHR) a Direcției Generale pentru Drepturile
Omului și Preeminența Dreptului (DGI) a Consiliului Europei privind Legea cu privire
la sistemul judiciar și statutul judecătorilor și amendamentele la Legea privind Înaltul
Consiliului de Justiție al Ucrainei
67. CDL-AD(2015)045 Albania - Opinie interimară asupra proiectului de amendamente
constituționale ale sistemului judiciar
68. CDL-AD(2016)009 Albania - Avizul final privind proiectul revizuit de amendamente
constituționale cu privire la sistemul judiciar (15 ianuarie 2016) din Albania
69. CDL-AD(2016)036 Albania - Opinia Amicus Curiae pentru Curtea Constituțională
privind Legea reevaluării tranzitorii a judecătorilor și procurorilor (Legea Vetting-ului)
70. CDL-AD(2017)001 Republica Slovacia – Opinia cu privire la întrebările referitoare la
numirea judecătorilor Curții Constituționale
71. CDL-AD(2017)020 Ucraina – Opinie cu privire la Proiectul de lege privind instanțele
anticorupție și la Proiectul de lege pentru modificarea Legii sistemului judiciar și a
statutului judecătorilor (privind introducerea specializării obligatorii a judecătorilor cu
privire la luarea în considerare a corupției și infracțiunilor legate de corupție)
72. CDL-AD(2018)028 Malta - Opinia privind aranjamentele constituționale și separarea
puterilor și independența justiției și a organelor de drept
73. CDL-AD(2018)034 Albania – Opinia asupra proiectelor de amendamente
constituționale care permit vetting-ul politicienilor

186
REPUBLICA MOLDOVA
74. CDL-AD(2019)020 Republica Moldova - Republica Moldova – Opinia interimară

comună a Comisiei de la Veneția și a Directoratului pentru Drepturile Omului (DHR) a
Direcției Generale
75. CDL – PI(2022)051 Compilația Opiniilor și Rapoartelor Comisiei de la Veneția
referitoare la Vetting-ul Judecătorilor și al Procurorilor
76. CDL-AD(2023)005 Republica Moldova - Opinia comună a Comisiei de la Veneția și a
Directoratului General pentru Drepturile Omului și Statul de Drept (DGI) al Consiliului
Europei referitoare la proiectul de lege cu privire la evaluarea externă a judecătorilor și
procurorilor.

2023 04 28 Declaratie AGJ Cu Anexa

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

2023 04 28 Declaratie AGJ Cu Anexa

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1

ADUNAREA GENERALĂ A JUDECĂTORILOR

CHIȘINĂU, 28 APRILIE 2023

ADUNAREA GENERALĂ A JUDECĂTORILOR

(2) ISTORICUL REFORMELOR ÎN ADMINISTRAREA ȘI ORGANIZAREA

(3) INDEPENDENȚA JUSTIȚIEI – STANDARD OBLIGATORIU PENTRU ȚĂRILE

(4) ROLUL ȘI IMPORTANȚA CONSILIULUI SUPERIOR AL MAGISTRATURII

(5) RELAȚIA PUTERII JUDECĂTOREȘTI CU PUTEREA EXECUTIVĂ ȘI

(6) SOLUȚIILE ȘI REVENDICĂRILE PUTERII JUDECĂTOREȘTI CU PRIVIRE

(7) REZUMATUL DECLARAȚIEI

ANEXA Nr.1 – REFORMELE ÎN ADMINISTRAREA ȘI ORGANIZAREA JUSTIȚIEI

ANEXA NR.4 – ACTE INTERNAȚIONALE RELEVANTE

CHIȘINĂU, 28 APRILIE 2023

ADUNAREA GENERALĂ A JUDECĂTORILOR

CURȚII CONSTITUȚIONALE A REPUBLICII MOLDOVA

CONSILIULUI SUPERIOR AL MAGISTRATURII

PARLAMENTULUI REPUBLICII MOLDOVA

GUVERNULUI REPUBLICII MOLDOVA

PREȘEDINTELUI REPUBLICII MOLDOVA

OFICIULUI CONSILIULUI EUROPEI

DELEGAȚIA UNIUNII EUROPENE ÎN REPUBLICA MOLDOVA

AMBASADA SUA ÎN REPUBLICA MOLDOVA

ADUNĂRII PARLAMENTARE A CONSILIULUI EUROPEI

COMISIEI EUROPENE PENTRU EFICIENȚA JUSTIȚIEI

COMISIEI EUROPENE PENTRU DEMOCRAȚIE PRIN DREPT

CHIȘINĂU, 28 APRILIE 2023

ADUNAREA GENERALĂ A JUDECĂTORILOR

COMISIA INTERNAȚIONALĂ A JURIȘTILOR

CONSILIULUI CONSULTATIV AL JUDECĂTORILOR EUROPENI

REȚELEI EUROPENE A CONSILIILOR JUDICIARE

ASOCIAȚIEI INTERNAȚIONALE A JUDECĂTORILOR

ASOCIAȚIEI JUDECĂTORILOR ADMINISTRATIVI EUROPENI

ASOCIAȚIEI OLANDEZE ”RECHTERS VOOR RECHTERS” (JUDECĂTORI

ASOCIAȚIEI MAGISTRAȚILOR EUROPENI PENTRU DEMOCRAȚIE ȘI

ASOCIAȚIEI MAGISTRAȚILOR DIN ROMÂNIA

FORUMULUI JUDECĂTORILOR DIN ROMÂNIA

CHIȘINĂU, 28 APRILIE 2023

ADUNAREA GENERALĂ A JUDECĂTORILOR

- principala responsabilitate de a promova şi a menţine valorile statului de drept, revine

- implementarea şi protecţia tuturor drepturilor omului depind de existenţa unui sistem

- independenţa justiţiei nu este un privilegiu al sistemului judiciar, ci o obligaţie a

- este esenţial ca judecătorii, fiecare individual şi toţi în colectiv, să respecte şi să

- încrederea publicului în sistemul de justiţie, în autoritatea morală şi în integritatea

- îmbunătăţirea cooperării între reprezentanții puterii legislative, executive şi membrii

1. Aprobă prezenta DECLARAȚIE ca un corp de principii directoare pentru o reformă

CHIȘINĂU, 28 APRILIE 2023

ADUNAREA GENERALĂ A JUDECĂTORILOR

PRICIPIILE DIN CAPITOLELE URMĂTOARE ALE PREZENTEI DECLARAȚII

CHIȘINĂU, 28 APRILIE 2023

ADUNAREA GENERALĂ A JUDECĂTORILOR

(2) ISTORICUL REFORMELOR

începând cu 29 iulie 1994 și până în prezent

Sistemul judecătoresc din Republica Moldova este marcat de o istorie dificilă,

CHIȘINĂU, 28 APRILIE 2023

ADUNAREA GENERALĂ A JUDECĂTORILOR

În 2002, au fost reduse nivelurile instanțelor judecătorești de la patru la trei (fiind

Reformele adoptate în 2005 au inversat măsurile retrograde, au modificat componența

CHIȘINĂU, 28 APRILIE 2023

ADUNAREA GENERALĂ A JUDECĂTORILOR

judecătorilor au început să fie evaluate o dată la 3 ani de colegiul de evaluare a performanţelor

În anul 2014, a fost adoptată Legea cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor.

CHIȘINĂU, 28 APRILIE 2023

ADUNAREA GENERALĂ A JUDECĂTORILOR