Comentariu la afirmaţiile lui Adolphe Ferrière –„ Nu pentru şcoală ci pentru viaţă

învăţăm.”
Educ. Vanea Cornelia
Gradinita nr.1 Floresti,Cluj

Viaţa este ca şi o oglindă, dacă ştii să-i zâmbeşti iţi va răspunde cu imaginea ta. Încă
din cele mai vechi timpuri şcoala se manifesta ca o lecţie pentru viaţă, fiind considerată un
instrument de bază în calea dobândirii respectului şi a normelor sociale şi morale. Adevărata
morală nu este ansamblu de precepte impuse din afară, ci „o creştere ce se realizează
dinăuntru în afară, o cucerire a eului propriu”.
Adolphe Ferrière promovează modelul unui învăţământ bazat pe activitatea copilului,
un învăţământ legat de munca şi de lumea vieţii, singura cale de a-i pregăti pe şcolari pentru a
se putea integra eficient în profesiune şi în viaţa socială, conform principiului „omul potrivit
la locul potrivit”. A educa înseamnă a porni de la ceea ce este copilul, cu scopul de a-l
conduce spre ceea ce e mai bine pentru el. Educatorul are rolul de a crea mediul din care
copiii îşi vor extrage forţa prin care devin mari şi mai are rolul de a-i orienta, deoarece
societatea şi bogăţia mediului creat pentru ei le va permite să-şi diversifice şi să-şi
îmbogăţească experienţa de viaţa, să-şi dezvolte facultăţile sufleteşti, să-şi concentreze voinţa
şi inteligenţa.
Educaţia dobândită într-un mediu şcolar, sub îndrumarea directă a educatorilor îşi are
amprenta în viaţă. Într-o şcoală care urmăreşte să păstreze şi să sporească energiile utile şi
constructive ale copilului, pentru a face din el o personalitate autonomă şi responsabilă,
educatorul are rolul unui consilier, al unui sfătuitor atent şi discret, care caută să-i lumineze
conştiinţa.
Câmpul educativ atrage după sine importanţa egala a tuturor domeniilor, intelectuale,
artistice, dar în acelaşi timp fizice, manuale şi sociale, care va permite mai apoi manifestarea
unei educaţii globale şi a unui important mediu de viaţă elaborat de către şcoala. Câmpul
educativ permite descoperirea şi manifestarea propriilor aptitudini şi calităţi, de a-şi însuşi şi
de a-şi dovedi potenţialul. Dezvoltarea vieţii sociale este de asemenea esenţială. Respectul
copilului implică respectarea unor reguli sociale pe baza cărora îşi va regiza mai apoi viaţa.
Organizarea în grupuri, clase de muncă, permite de asemenea dezvoltarea capacităţii
de comunicare, de exprimare şi de colaborare care va determina bunul mers al grupului.
Grupul presupune totodată şi concurenţă, care la rândul ei ridica limitele superioare de
cunoaştere.
Astfel, şcoala care implica de fapt educaţia, pregăteşte copilul pentru asumarea
responsabilităţilor în viaţă, într-o societate liberă, într-un spirit de înţelegere, tolerantă,
egalitate şi prietenie. Şcoala inoculează copilului respectul faţă de sine şi faţă de mediul
înconjurător, faţă de limba sa şi de valorile culturale.
În practică, anumite cunoştinţe esenţiale fac parte din bagajul minim a unei fiinţe
umane de a merge mai departe în viaţă, şi de a avea capacitatea raţionala de a distinge între
bine şi rău.
Astfel, educaţia, respectiv şcoala, furnizează condiţii raţionale pentru viaţă, dând
totodată şansa de a avea o bună cunoaştere şi apreciere de sine. Furnizează capacităţi mentale
de a înţelege rolul şi poziţia omului în univers.