Prezentare grafica

IOANA DRAGOMIRESCU-MARDARE

Redactor
PETREA LUPAN

Tehnoredactor
VIRGIL STRUGARIU

Toate drepturile
asupra prezentei ediţii în limba româna
sînt rezervate Editurii Meridiane
 PAUL HENRY
Suolinoliul fZiăIoglci,tcoai

Nr. inv,.

MOLDOVA DE NORD
DE LA ORIGINI P Î N Ă LA SFÎRŞÎTUL
SECOLULUI A L X V M e a

Contribuţie la studiul civilizaţiei moldave

Prefaţa la ediţia româneasca de

JEAN DELUMEAU •
PROFESOR LA COLLÈGE DE F R A N C E

Postfaţă şi note de
VASILE D R Ă G U Ţ

Traducere şi indici
CONSTANŢA TANĂSESCU

I P mmm

EDITURA MERIDIANE
' BUCUREŞTI, 1984
 :

Profesorului meu CHARLES DIEHL

I •

•
 S u m J n S i T e o l o g i c i l e o al

ÎN A T E N Ţ I A CITITORULUI t <,v.tVi.fi)w H M V N

ii

Cartea pe care o aveţi în faţă a fost scrisă cu mai bine de cincizeci de ani în urmă.
Am avut bucuria să descopăr, în 1980, că ea rămăsese o lucrare de referinţă pentru
toţi istoricii de artă care se interesau de bisericile moldoveneşti.
Un concurs de bune intenţii a îngăduit aceasta reeditare, după şederea mea la Bucu­
reşti, unde am fost invitat ca referent la al XV-lea Congres de Ştiinţe Istorice.
Sînt fericit să aduc mulţumirile mele domnului Alain Warzée, ataşat cultural, şi
domnului consilier Pierlot, care, în numele Ambasadei Franţei în România, au luat
legătura cu editorii români. în urma convorbirilor cu redactorul şef al Editurii Meri­
diane, Modest Morariu, aceştia au acceptat proiectul de a publica lucrarea în limba
română, în timp ce Les Presses Universitaires din Franţa au renunţat la toate drepturile
lor de prim editor, iar familia domnului Paul Henry la cele cuvenite moştenitorilor.
Ministerul francez al Culturii a avut amabilitatea, datorită domnului Rector Groshens,
director al secţiei de Carte, să susţină din punct de vedere financiar traducerea ediţiei
franceze, iar domnul Jean Delumeau, profesor la Collège de France, a acceptat să scrie
o nouă prefaţă. întreaga noastră gratitudine faţă de aceştia îşi găseşte expresia în rîn-
durile de faţă.
Mi se va îngădui o evocare personală. Am avut prilejul de a-1 cunoaşte pe domnul
Paul Henry pe vremea cînd, în calitate de Rector al Academiei din Rennes, îi procura
mamei mele, Louise Foulon-Ropars, asistentă socială şefă, mijloacele necesare pentru
înfiinţarea şi dezvoltarea serviciilor sociale universitare din Bretania. Eficienţa sa plină
de bunăvoinţă abia lăsa să se întrevadă înaltele calităţi ale Administratorului care asi­
gurase reconstrucţia Universităţii din Rennes şi care, începînd din anul 1960, avea să
extindă serviciile medicale şi sociale din cadrul Ministerului Educaţiei Naţionale. Ştiu
apoi că acest fiu de profesor a fost un curajos combatant în timpul primului război
mondial, un strălucit elev al Şcolii Normale Superioare din Paris înainte de-a fi venit
în România unde a rămas, timp de zece ani, în slujba cooperării şi a prieteniei franco-
romàne, activînd în cadrul Universităţii din Cernăuţi, apoi la Bucureşti, în calitate de
director al Institutului Francez. Şi tocmai în răstimpul acestui lung sejur şi-a consa­
crat cea mai mare parte a timpului studierii monumentelor din Moldova de Nord. Sus­
ţinut cu pasiune de doamna Hélène Henry, a strîns în lucrarea pe care o veţi parcurge
toate cunoştinţele acumulate cu atîta perseverenţă. Şi înţelesese, cînd a fost ales membru
(i

al Academiei Române, că opera lui ramine un inestimabil izvor de referinţe. Paul Henry
şi soţia sa fiind plecaţi dintre noi astăzi, doar fiul lor Marc — căruia boala nu i-a îngă­
duit o strălucită carieră — va putea răsfoi această ediţie. Dar pentru aceşti doi oa­
meni, marcaţi puternic de spiritualitatea de odinioară a Moldovei, promisiunile resu­
recţiei — admirate de ei pe zidurile atîtor mănăstiri — constituiau o realitate tangi­
bilă. Tot pentru această certitudine a lor depune mărturie cartea de faţă.

CHARLES-LOUIS FOULON,
Conferenţiar
la Institutul de Studii Politice din Paris

(i

•
 P R E F A Ţ Ă L A EDIŢIA R O M Â N E A S C Ă

•. . . •

Un istoric francez nu poate fi decît onorat atunci cînd i se solicită o prefaţă la tra­
ducerea în româneşte a operei unui înaintaş al său. Scriind-o, el încearcă un dublu
sentimelit de gratitudine căci, aducând omagiul meritat unui compatriot, omagiază
in acelaşi timp o ţară cu care Franţă întreţine vechi şi statornice legături de prietenie.
Să fie numai o întîmplare faptul că aceste cîteva rînduri introductive sînt semnate
de un specialist în arta şi istoria Renaşterii? Lucrarea lui Paul Henry, Monumentele
din Moldova de Nord, demonstrează în mod neîndoielnic că acest curent umanist nu a
fost doar un privilegiu al Occidentului. Apogeul artei moldoveneşti se situează în a
doua jumătate a secolului al XV-lea şi în prima jumătate a secolului al XVI-lea, deci
în perioada în care s-au desăvîrşit în Italia, Franţa, Spania, Portugalia, Anglia şi
Germania cele mai frumoase opere ale Renaşterii. Paralelismul care poate fi constatat
între aceste opere şi avîntul cultural al ţărilor române din acea vreme nu poate lăsa
indiferent un istoric şi nici istoriografia culturii. Ba constituie chiar un îndemn pentru
stabilirea unui contact între apusul şi răsăritul Europei, adîncind studiul influenţelor
care au putut să interfereze în ambele sensuri. Astfel Paul Henry arată, pe alocuri, rolul
nu lipsit de importanţă pe.care 1-a jucat Italia în evoluţia artei româneşti din această
epocă. Aş adăuga o notă complementară pe care mi-o sugerează istoria paralelă a men­
talităţii apusene şi răsăritene din acea vreme: anume, cele mai frumoase şi mai impre­
sionante reprezentări ale Judecăţii de apoi pictate în Occident datează din epoca Renaş­
terii. La fel, în Moldova de Sus, la Humor, Moldoviţa, Voroneţ, Arbore, Rîşca, Suce-
viţa, găsim cele mai frumoase şi mai impresionante fresce tratînd această temă. Şi sîn-
tem ispitiţi să credem că aceleaşi preocupări spirituale îi îndemnau pe clerici şi pe
artişti, în Răsărit ca şi în Apus, să stăruie asupra acestei copleşitoare viziuni.
Găsind temeiul acestor apropieri, am impresia că autorul cărţii care mi le prileju­
ieşte, se află încă în viaţă. De fapt impresia aceasta nu este falsă. Dacă se mai simte
nevoia de a fi tradusă astăzi în româneşte o lucrare publicată în 1930, fără îndoială
că lucrarea nu a îmbătrînit. Iar ca o primă cauză a permanentei ei tinereţi este însuşi
spiritul în care a fost întocmită. Paul Henry cunoştea la perfecţie România şi o iubea.
Şi nu e exagerat să spunem că România a fost a doua lui patrie. Astfel că, animat de-o
vădită simpatie a cutreierat meleagurile Moldovei şi i-a studiat monumentele. De aici
căldura şi timbrul personal care însufleţesc chiar şi paginile cele mai erudite. Dar —
a doua cauză a longevităţii — această lucrare a constituit la timpul ei o operă de pio­
nierat, înaintea ei, nici o investigaţie monografică nu fusese întreprinsă asupra arhitec­
turii şi picturii moldoveneşti, luate în ansamblul lor. Paul Henry a umplut aşadar
această lacună, şi a făcut-o cu atîta rigoare şi competenţă încît opera sa ramine un
model al genului şi o bază de referinţă privind subiectul respectiv.
B

în această lucrare a sa, clasificarea şi descrierea operelor de artă nu alunecă nicio­

dată spre o nomenclatură seacă. Grija istoricului veghează în mod constant ca pictura
şi arhitectura să fie întotdeauna legate de marile evenimente ale epocii, de evoluţia
generală a Moldovei din acea vreme şi de curentele culturale care s-au încruci­
şat aici, venind din Armenia, Bizanţ, Bulgaria, Serbia, Polonia, Ungaria şi Occident.
Aria moldovenească a rezultat dintr-un extraordinar amestec de elemente, vădindu-se
în acelaşi t i m p de-o neasemuită originalitate, îndeosebi în frescele exterioare ale bise­
ricilor sale care sînt „cele mai interesante opere pe care iii, le oferă Moldova" şi care,
amintindu-ne de compoziţiile picturale de la Veneţia sau Orvieto, sînt aproape unice în
genul lor. Şi nu este aşadar de mirare că Paul Henry, fără să sacrifice nicidecum arhi­
tectura, a acordat un interes cu totul deosebit frescelor care constituie gloria acestei pro­
vincii.
Ar fi de dorit ca această lucrare să fie retipărită, în Franţa ca şi în alte ţări, într-un
format de buzunar, pentru uzul turiştilor şi al amatorilor de artă care îşi petrec vacanţa
în România. Ce ghid mai bun ar putea avea cei care vizitează monumentele de pe
vremea lui Ştefan cel Mare şi Petru Rareş! Lectura lui, chiar înainte de-a porni la drum,
ar fi indispensabila pregătire a acestora pentru întîlnirea cu splendorile pe care li le-ar
oferi o asemenea călătorie. Aceştia ar putea fi astfel în stare să descopere inimitabilul
„albastru" al frescelor moldoveneşti şi li s-ar putea atrage mai dinainte atenţia asupra
faptului că în Judecăţile de apoi din România (deşii sînt mai numeroşi decît damnaţii...
Dacă am acceptat fără nici o ezitare să scriu aceste cîteva rînduri introductive la
ediţia românească a Monumentelor din Moldova de Nord, am făcut aceasta din pricina
calităţii ştiinţifice a lucrării, dar şi dintr-un alt motiv. Am predat multă vreme la Uni­
versitatea dm Rennes, unde, timp de mai mulţi ani, l-am avut ca rector pe Paul Henry.
L-am întîlnit adesea. Era un om discret, aproape timid. Aflasem despre nenorocirile
pe care el şi soţia lui au trebuii să le înfrunte. Am putut măsura, în numeroase ocazii,
bunăvoinţa, înţelegerea, grija pe care le manifesta faţă de alţii şi, în special, faţă de
cei loviţi de soartă. Aducînd acest omagiu memoriei sale, ştiu că onorez în acelaşi t i m p
un cărturar, un profesor universitar şi un om cu yihnă mare.

JEAN DELUMEAU,
Profesor la Collège de France
 PREFATA
LA EDIŢIA F R A N C E Z Ă

în istoria României, domnia lui Ştefan cel Mare (1457—1504) marchează o epocă de
glorie şi de prosperitate: glorie militară atestată de victorii răsunătoare, cărora legenda le-a
sporit şi mai mult faima; prosperitate economică atestată de ridicarea a numeroase bise­
rici — cel puţin treizeci1 — datorită cărora a fost creată o arhitectură cu adevărat naţio­
nală. Pe la mijlocul secolului at'XV-lea, nu exista, ca să spunem astfel, o artă moldo­
venească2; la moartea lui Ştefan cel Mare, arta aceasta se vădeşte pe deplin constituită
şi dăduse la iveală cîteva capodopere. Aşa că înţelegem de ce imaginaţia populară, uimită
de atîtea minunăţii, a păstrat cu toată pioşenia amintirea marelui voievod şi că numele
său eclipsează, încetul cu încetul, numele celor mai iluştri eroi naţionali, chiar şi pe cel
al lui Mihai Viteazul.
Majoritatea bisericilor ctitorite de Ştefan cel Mare se află în Moldova de Nord, şi mai
cu seamă în Bucovina. „Cincizeci de ani de istorie, cum foarte bine spune dl. Henry,
sînt înscrişi în străvechile lor pietre'', ani de pietate şi de glorie, de restrişte şi de speranţe,
ani clocotind de o intensă viaţă naţională. Căci, într-adevăr, în această Ţară de Sus*
s-a format nucleul iniţial, s-a constituit centrul politic al Principatului; aici s-au pus
bazele celor clintii cetăţi de scaun ale sale şi tot aici au repurtat domnitorii săi cîteva din
cele mai răsunătoare victorii; aici s-au păstrat cel mai bine monumentele pe care aceştia
le-au ctitorii. Nicăieri nu se poate urmări în mai bune condiţii ca în aceste frumoase şi ori­
ginale biserici naşterea şi dezvoltarea artei moldoveneşti care, la sfîrşilul veacului al XV-
lea, pare să fi atins apogeul, dar care, de-a lungul secolului alXVI-lea, sub domnia
urmaşilor lui Ştefan cel Mare, sub a fiului său Petru Rareş (1521 -1539; 154.1—1516)
mai cu seamă, va continua să arunce o lumină aparte „ca şi cum ar fi vrut să nedestăi-
nuie, spune dl. Henry, că poporul moldav nu abdica şi nu consimţea, oricîi de vitrege ar
fi fost împrejurările, să renunţe la idealul, personalitatea şi nădejdile săle".
Sînt fermecătoare bisericile acestea din Moldova de Nord — Pătimiţi, Voroneţ, Sfîntul
Gheorghe din Hîrlău şi Sfîntul Nicolae din Popăuţi, Piatra-Neamţ şi Dorohoi, Biserica
Albă de la Baia şi biserica cea mare de la Neamţ, care datează, toate, din timpul dom­
niei lui Ştefan cel Mare, ca şi cele din veacul al XVI-lea — Humor, Valra-Moldoviţei,
Sfîntul Gheorghe din Botoşani, ca şi multe altele, pina la cea de la Suceviţa care este

1
In realitate ctitoriile domneşti sigure sini în miniar de 23, plnă )a cea 30 se cer socotite şi ctitoriile boie­
reşti (Bălineşli, Arbore ele.) sau nesigure — Cotnari, Şlcfăncşli — (Vasile Drăguţ — V. D.).
2
Afirmaţia se Întemeiază pe nivelul cunoştinţelor de acum şase decenii. în prezent, ca rezultai, al cercetărilor
arbeologice şi de arhivă (a se vedea şi postfaţa), ştim că la mijlocul secolului al XV-lca exista o artă moldove­
nească (V. D.).
3
De multe ori, ca şi In acest caz, vorbindu-se despre Ţara de Sus se înţelege numai Moldova de nord sau
Bucovina, în realitate, aşa cum rezultă din Descriptio Moldaviae, Ţara de Sus cuprindea ţinuturile inalte şi de sub
munte: Hotin, Dorohoi, Hîrlău, Cernăuţi, Suceava, Neamţ şi Bacău — Dimitrie Cantemir, Descriptio Moldaviae,
Bucureşti, 1973, p. 7 9 - 8 3 (V. D.).
 IO

într-un fel însuşi testamentul artei moldoveneşti. Sînt încîntătoare, prin originaliatea plină
de pitoresc a arhitecturii lor, şi mai fermecătoare chiar — în special cele din secolul alXVI-
lea—prin decoraţia picturală care acoperă partea exterioară a zidurilor asemeni unui
covor ţesut în culori strălucitoare. Şi sînt aici, aşa cum pe bună dreptate a spus unul
dintre cei mai competenţi judecători, Strzijgowski, „comori care nu se pot vedea nicăieri în
altă parte"; şi este ceva „ce nu poale oferi nici o altă ţară din lume". Iar dacă adăugăm
că aceste curioase şi adesea remarcabile fresce şi-au păstrat întreaga prospeţime, că această
suită de edificii religioase evocă toată istoria ţării şi a civilizaţiei ei, se înţelege cu uşurinţă
atracţia pe care o exercită aceste monumente aproape unice şi interesul pe care îl trezesc
istoricului de artă, ca şi istoricului propriu-zis.
:

în aceşti ultimi ani, cîteva lucrări importante, datorate în special unor autori român i, au fost
consacrate studiului edificiilor din Moldova. în două remarcabile şi importante memorii,
dl. Balş a examinat arhitectura lor; în două importante cărţi, dl. Şlefănescu a studiat evo­
luţia picturii religioase în Bucovina şi în Moldova. Cu toate investigaţiile acestea, de
care n-am putea face abstracţie, cu toată silinţa depusă deComisiunea Monumentelor Isto­
rice din România, rămînea un loc pentru un studiu de ansamblu. Şi este exact studiul pe
care il face dl. Henry în frumoasa carte pe care am plăcerea s-o prezint aici cititorilor.
„Scopul lucrării noastre, spune autorul, im este acela de-a examina în amănunt fiecare
biserică. Ne vom oprimai mult asupra celor care nise vor părea cele mai reprezentative.
Vom încerca să reconstituim epoca în care au fost ridicate aceste monumente, să le reaşezăm
in ambianţa lor şi să extragem cîteva idei fundamentale asupra stilului arhitecturii şi
al decoraţiei lor, într-un cuvînt să precizăm noţiunea de «stil moldovenesc» in ti]mpul
şi în factorii săi esenţiali". Scopul pe care şi l-a propus, dl. Henry l-a realizat într-un
mod strălucit, deopotrivă în calitate de istoric, reuşind să reînvie cadrul istoric în care a
luat naştere şi s-a dezvoltat această artă moldovenească, cit şi de istoric de artă, pe cit
de experimentai, he aiît de bine informat; şi astfel ne-a dăruit cu adevărat, aşa cum
indică subtitlul lucrării sale, „o contribuţie la studiul civilizaţiei moldoveneşti". Şi s-a
silit, aşa cum spune undeva, să dea studiului său „cea mai imparţială rigoare ştiinţifică
şi grija constantă de-a nu omite nimic important". Am bucuria de-a declara că efortul
d-lui Henry a fost încununai cu deplin succes şi că îi datorăm o carte foarte interesantă,
bine documentată, bine construită şi de o incontestabilă valoare.
„Domnia lui Ştefan cel Mare a fost epoca arhitecturii". Astfel că atenţia d-lui Henry
s-a îndreptat, în prima parte a lucrării sale, asupra examenului privind arhitectura cti­
toriilor acestui voievod. Prinir-o analiză pe cit de minuţioasă, pe atîl de delicată, el a
studiat elementele care alcătuiesc lipul arhitectural al bisericii moldoveneşti, acest tip ce
apare pe deplin constituit încă de la sfîrşitul veacului alXV-lea, dar a cărui dezvoltare o
putem urmări de la primele construcţii, destul de simple încă, ale lui Ştefan cel Mare,
pina la cel mai de seamă edificiu ridicat în timpul domniei sede, care însumează toate
căutările anterioare, frumoasa şi vasta biserică a mănăstirii Neamţ (H97)1. Acesta este
prototipul pe care par să-l fi imitat splendidele biserici din secolul alXVI-lea, a căror

1
Nu biserica înălţării de la i mănăstirea Neamţ a fost prototipi!], aşa cum multă vreme sa ermit, ci biterica
mănăstirii Putna, care prezenta uri piali 1(1 ntît (c icmphx şi (are l'indie ia şi tfc clitatca ta (?c netrcjolă c'crn-
uească (V. D.).
 Il

evoluţie, urmărită şi explicată cu alita atenţie de dl. Henry, atinge punctul final la sfîr-
şitul veacului, la Suceviţa, „amintire tirzie a epocii celei mari".
Ce influenţe au contribuit la crearea acestei arhitecturi moldave, „bizantină ca fond, occi­
dentală prin detalii, originală prin însuşi amestecul acesta de elemente disparate, topite
încetul cu încetul într-o formulă fixă"? Problemă controversată şi dificilă, pe care dl.
Henry şi-a dat silinţa s-o rezolve. Plascdă, din punct de vedere geografic, la răscrucea
marilor drumuri ale Europei răsăritene, Moldova a suferit, prin forţa lucrurilor, diferite
influenţe, adesea contradictorii, cea a Occidentului, prin intermediul Poloniei, Transilva­
niei, şi care se manifestă prin decoraţia sculptată, în desenul uşilor şi al ferestrelor, şi
influenţa mai profundă a Orientului bizantin, transmisă de Serbia şi de Bulgaria1, şi care
se vădeşte atît în picai cit şi în decoraţia policromă a faţadelor. Amestec din care a luat
naştere un tip arhitectural, compozit şi complex, căruia nu i se poate nega o reală origi­
nalitate şi o incontestabilă personalitate.
. •

. . . • • . . . .

Secolul al XVI-lea a fost, in arta moldovenească, secolul picturii. Nu că n-ar fi rămas

cîteva foarte frumoase fresce din secolul al XV-lea — pe care dl. Henry le-a analizat
în mod succint — , dar secolul alXVI-lea ne-a păstrai decoraţii mai numeroase, mai com­
plete, mai bine conservate, şi a imaginai mai ales o nouă decoraţie, cu totul remarcabilă.
Meşterii lui Ştefan cel Mare cai folosit policromia materialelor ceramice— discuri şi cără­
mizi smălţuite — , în conformitate cu tradiţia bizantină, pentru a realiza decoraţia exte­
rioară a edificiilor construite de ei. Secolul al XVI-lea a acoperit cu fresce toate suprafe­
ţele exterioare ale monumentelor lui. Voroneţul, Humorul, Vatra-Moldoviţei, Suceviţa ne
prezintă cele mai interesante exemple ale acestei formule noi, care este poate tot ceea ce oferă
pictura moldovenească mai pitoresc şi mai original, atît prin introducerea în această decora­
ţie a unor teme luate din folclor, cit şi prin calităţile cu toiul remarcabile ale culorii. Fres­
cele acestea care, atît în interior, cit şi în exterior, acoperă in întregime zidurile bisericii
au fost excelent analizate de către dl. Henry in ceea ce priveşte programul, sursa de
inspiraţie şi evoluţia care se orientează din ce în ce mai mult, şi oarecum în detrimentul
valorii morale, către pitoresc, către peisaj, către stilul narativ. Şi aici, ca şi in cazul arhi­
tecturii, şi in mod.şi mai delicat chiar, se pune problema influenţelor pe care le-a sufe­
rit această pictură moldovenească în secolul al XVI-lea. Influenţe foarte diferite, unde,
pe lingă tradiţia bizantină, transmisă mai cu seamă de către Serbia — şi e curios că
aproape nimic nu pare să vină de la Athos—, intervine, în cîteva rînduri, acţiunea renaş­
terii italiene. Ceea ce nu exclude originalitatea acestor fresce. „Aceste excelente modele,
spune dl. Henry, pe care le punea la dispoziţie bogatul fond al artei bizantine din
secolul al XVI-lea, au fost redate de ciiiva artişti de prim ordin, al căror anonimat2 nu
le poate nega incontestabilul talent. Nu numai vigoarea şi siguranţa desenului, dar chiar şi
emoţia şi transpunerea plastică a sentimentelor ating adesea un nivel artistic cu iotul remar-
1
Charles Diehl omite faptul că legăturile Moldovei cu Bizanţul puteau fi şi directe, pe marc, şi că, în vre­
mea lui Ştefan cel Mare, Bulgaria şi Serbia încetaseră demult să mai existe ca state şi ca centre de artă cu
putere de iradiere. Aşadar, in a doua jumătate a secolului a! XV-lea, Moldova valorifică în primii] rînd propriile
sale tradiţii în a! căror bagaj cultural şi artistic fuseseră acumulate, printr-o severă selecţie, numeroase experienţe
venite de aiurea, experienţe însuşite şi asimilate, care nu mai pot fi catalogate ca influenţe (V. D.).
2
între timp au fost identificaţi numeroşi meşteri, ca ieromonahul Gavril — autorul principal al picturilor de
la Bălineşli — , Dragoş Cornali — pictorul de la Arbore — , Toma — pictorul de la Humor — şi, poate, de la Mol-
doviţa şi Baia, Stamatello Cotionas — pictorul de la Rişca —, Ion şi Sofronie — pictorii de la Suceviţa (V. D.).
12 , , m

cabli. Canoanele cele mai cunoscute au fosl reîmprospătate şi însufleţite, deoarece zugravul
le-a regîndit, le-a reprezentat nu numai cu siguranţa meşteşugului, clar şi cu inteligenţa şi
cu inima lui"
Mi-e teamă, cunoscînd destul de bine frescele moldoveneşti, că dă poate dovadă aici de
oarecare exces de entuziasm sau de bunăvoinţă. Aceasta nu înseamnă însă, aşa cum spune
în mod foarte just dl. Henry, că „pictura moldovenească nu formează un ansamblu foarte
deosebit, care merită un loc aparte în istoria artei bizantine". Şi aceasta justifică pe deplin
interesul pe care pictura moldovenească îl trezeşte în rîndurile istoricilor de artă.

Dl. Henry a petrecut mulţi ani în România; aşa că a avut un excelent prilej să studieze
in mod nemijlocit monumentele care alcătuiesc subiectul lucrării sede. Şi a depus, pentru a
le cunoaşte bine şi pentru a le descrie la fel de bine, un considerabil efort personal, ale
cărui mărturii sînt atît studiul monografic, cît şi ilustraţiile care îl însoţesc, mare parte din
planşe fiind reproducerea fotografiilor pe care le-a făcut el însuşi. Din minuţiosul studiu al
monumentelor a încercai să extragă „trăsăturile generale ale caracterului şi evoluţiei ariei
clasice moldoveneşti". Fără îndoială — şi dl. Henry spune lucrul acesta cu o infinită
modestie — că în lucrarea sa există şi lacune, ca şi probleme care au rămas fără răspuns.
Dar ceea ce trebuie spus, pe de altă parte, este că dl. Henry şi-a urmărit investigaţiile cu
un neobosit zel, cu o inteligenţă experimentată şi plină de curiozitate, cu dragoste şi cu
pasiune, rezultatul fiind această carte excelentă, care îi va interesa pe toţi cei care o
vor citi, şi care aduce istoricilor de artă un mare şi incontestabil serviciu.

CHARLES DIEHL

iii
 CUVÎNT ÎNAINTE

în clipa în care prezentăm publicului rezultatul mai multor ani ele perseverente investigaţii,
este cu neputinţă să nu încercăm o emoţie cit se poate de firească despărţindu-ne de aceste
pagini care ne evocă atîiea amintiri personale şi de o lucrare ale cărei elemente le-am adunat
unul die unul cu dragoste, dar de ale cărei lacune şi imperfecţii ne dăm seama mai mult
decît oricine. Am vorbit oare cu destulă demnitate de aceste îneînlătoare biserici moldave
care ne-au dăruit cîteva din cele mai pure desfătări artistice? Am ascultat oare cu destulă
atenţie glasul acestor discrete şi grave monumente, încărcate de istorie, unde fiecare piatră,
fiecare frescă păstrează amintirea voievozilor care le-au ridicat sau înfrumuseţai şi a căror
graţioasă ecloziune cìnta vitejia, pietatea, speranţele unei seminţii puternice, sănătoase şi
bogat înzestrate? Putem cel puţin să depunem mărturie că ne-am străduit în mod sincer să
conferim studiului nostru cea mai imparţială rigoare ştiinţifică şi grija constantă de a nu
omite nimic important; şi dacă, în nenumărate pagini, am dat glas simpatiei noastre, am
făcut-o deoarece avem convingerea că nu poţi întreprinde o investigaţie profundă şi justă
fără a nu avea drept ghid simpatia. Şi cum să nu încerci asemenea sentiment pentru martorii
aceştia îneîntători ai unui trecut glorios, evocînd mai puţin magnificenţa sau orgoliul cil
fervoarea şi autoritatea părintească a unor domnitori cărora le-am putea aplica frumoasele
cuvinte prin care poetul sîrb îi aduce laude cneazului Lazăr de-a fi ridicat biserica Rava-
nica „pe cheltuiala vistieriei sede, fără să-l fi costat pe orfan o singură lacrimă"?
Despre lucrarea noastră şi despre concluziile ei riti vom spune aici nimic; se cuvine să-i
lăsăm sarcina de-a se apăra ea singură şi, dacă poate, de-a informa şi de-a convinge. Să ni
se îngăduie eloar cîteva cuvinte pentru a da expliceiţiile necesare asupra planului pe care
l-am urmat.
A mai etpărut un mic număr ele excelente studii eisupra eirhiteciurii molelave; pictura
a fost mult mai neglijată; deir nici asupra uneia şi nici asupra celeilalte nu a văzul pînă
acum lumina tiparului vreun studiu sistematic de ansamblu1. Aşa încît, ni s-a părui util
să rezumăm lucrurile deja cunoscute, la care să adăugăm propriile noastre observeiţii, înir-o
istorie a începuturilor şi a formării artei religioase moldoveneşti. Se impunea, ca urmare,
orelinea cronologică, singura ce ne îngăeluia să sesizăm dezvoltarea şi evoluţia acestei şcoli.
Se va observa, pe de altă parie, că ne-am limitat cu toată riejoeirea la arhitectură şi la pic­
tură, fără a apela în nici un fel la artele aşa-zis minore sau somptuetre. Deică nu ne
ocupăm de acestea elin urmă, oricît ele viu ar fi interesul pe care ni-l trezesc, am făcut-o
pentru a nu încărca în mod inutil volumul eicesla de ansamblu, pentru că aceste arte
merită a fi descrise pentru ele însele şi pentru că, dealtfel, lucrul acesta a fost făcut ele
către edţii şi într-o manieră cît se poeite de satisfăcătoare. Iar faptul de-a ie ajuta de acestea

1
In legătură cu problemele de ordin bibliografic, a se vedea postfaţa şi notele la postfaţă (V. D.).
M

pentru a studia fresca, aşa cum au încercat unii, este un procedeu al cărui caracter iluzoriu
se vădeşte fără nici un fel de greutate; paralelismul indiscutabil dintre artele majore şi cele
minore nu merge pìtia acolo încît să ne îngăduie a trage vreo concluzie, şi nu iconografia
uneia sau alleia dintre stofele brodate, sau a unei anume icoane, asupra cărora şi-a pus
pecetea fantezia editor surse posibile de inspiraţie, apropiate seiu îndepărtate, ne va da dreptul
să încercăm a reconstitui iconografia frescelor din epoca respectivă. Ca urmare, nu era ele
nici un folos să complicăm studiul nostru cu ipoteze neverificabile; ci trebuia să elăm cuvîntul
înseşi monumentelor — care, dealtfel, după cum vom vedea med departe, au răspuns cu gene­
rozitate investigaţiilor noastre — fără a încerca, avînel în vedere temeiurile atît ele fragile
de care dispunem, să regăsim stilul propriu al unui cutare seai cutare atelier problematic.
Repetăm, deci: în domeniul picturii, totul trebuia luat de la început; fiecare edificiu men­
ţionat a fost văzut de noi, iar in ambianţa unora dintre ele am trăit săptămini de-a ruxelul.
Aceste îndelungi investigeiţii, şi chiar şi spiritul în care le-am efectuat, n-eiu fost posibile
elecît mulţumită concursului, sjeiturilor şi sprijinului a numeroase persoane cărora este de
dedoria noastră, pe cît de imperioasă pe atît ele agreabilă, să le aehesăm càci mulţumirile
noastre cele mai călduroasei Dintre profesorii noştri cărora lesîntem în cea mai mare măsură
îndatoraţi, îi vom menţiona în primul rînd pe dl. Diehl, membru al Institutului, şi pe dl.
Millet, profesor la Collège cleFrcuice, care au urmărit chieir ele la început strădeiniile noastre,
încLirajîndu-le cusimpedia lor şi îngăeluinelu-le să profite ele preţioasa lor experienţă în do­
meniul bizantinologiei, şi cai oferit, în sfirşit, acestei lucrări ospitalitatea Colecţiei pe care
au iniţiat-o; şi pe dl. Focillon, profesor la Sorbonne!, care, maimuţi elecît oricine, ne-a eleschis
ochii spiritului către lumea culorii. Dintre savanţii şi specialiştii din edte ţări care ne-au
ajutat cu informaţiile şi cu prietenia lor, recunoştinţa noastră se îndreaptă mai înlîi către
dl. Iorga, rectorul Universităţii din Bucureşti; către dl. JDrăghiceanu, secretarul Comisiunii
Monumentelor Istorice elin România; către regretatul Oreste Lidia, profesor la Universi­
tatea elin Cernăuţi; către dl. Tafrali, dl. Gheorghe Brătianu, profesori la Universitatea din
Iaşi; dl. Puig i Caetetfalch, profesor la Universitatea elin Barcelona; către dl. Filov, profesor
la Universitatea din Sofia. Şi ne este plăcut să aducem aici mulţumirile noastre numeroşilor
prieteni români care ne-au pus la dispoziţie informaţii personale şi practice, uneori de primă
importanţă, ca doamna Şetndru, directoarea Liceului orloelox de fete elin Cernăuţi; domni­
şoara A. de Tarnowiecki, profesoară la Liceul nr. 2 de fete din Cernăuţi; domnişoara Bedmoş,
asistentă la Universitatea din excelaşi oraş; sau care ne-eiu întovărăşit în călătoriile noastre,
ca dl. Grecii, profesor la Universitatea elin Cernăuţi; dl. inginer de Rezori, ele la Comisiunea
Monumentelor Istorice; căpitanul şi doamna Mironescu, ele la Piedra-Neeimţ; prelaţii care
ne-au găzduit şi sfătuit, ca S.S.L.L. Nectarie, mitropolitul Bucovinei, şi S.S.L.L. Pimen,
mitropolitul Moldovei; arhimandriţii Volcinschi, egumenul de la Putna, şi Popescul,
egumenul de la Suceviţa, care au răspuns nenumăratelor noastie vizite prin cea mai gene-
roeisă şi mai emoţionantă ospitalitate; preoţii de laVoroneţ, ele la Vatra-Molelovilei şi de la
Rădăuţi, pentru a nu-i pomeni decît pe cei pe care i-am văzut cel mai adesea; şi prefecţii de
Cernăuţi, Suceava, Şiret şi Gura-Humorului, primarii de la Cernăuţi şi Gura-Humorului,
care nc-eiu înlesnit excursiile cu o bunăvoinţă plină de prietenie; dintre aceştia trebuie să-l
menţionăm cel puţin pe domnul Cojocariu, prefectul Sucevei, care a eled elovaelă nu numai de
cea mai aleeisă curtoazie, dar şi de o adevărată amiciţie, găzeluindu-ne şi călăuzinelii-ne ori
de cîte ori cercetările noastre ne purtau în raza departamentului său. Nu ne este cu putinţă,
şi regretăm aceasta din toată inima, să amintim numele tuturor celor care ne-au elal cele meii
mişcătoare şi mai afectuoase dovezi despre ceea ce înseamnă bine cunoscuta ospitatitaie româ­
nească.
Nu-i putem numi nici pe toţi prietenii sîrbi care ne-au ajutat — şi cu cită delicateţe şi
prietenie — să vizităm frumoasa lor ţarăşi lăcaşurile ei cele mai renumite. Ţinem totuşi să
le mulţumim personal domnilor Vulic, profesor la Universitatea din Belgrad; Petkovic,
directoriilMuzeiilui naţional; Granii, profesor la Universitatea din Skoplje; Maizner, direc­
torul Liceului din Cuprija, şi întregului corp profesoral de la Liceul din Krusevac, care s-a
pus la dispoziţia noastră în ziua în care ne-am dus să vizităm mănăstirea Lazarica; mon­
seniorului Ohridei, Mitropolitului Vladimirovic; ca şi prefecţilor de Skoplje şi Ohrida, care
ne-au înlesnit o călătorie de neuitat în acest venerabil şi splendid ţinut macedonean.
în Bulgaria, în sfîrşit, am rămas adine îndatoraţi tuturor celor care ne-au pus, cu genero­
zitate, la dispoziţie, timpul şi autoritatea pentru a ne facilita cercetarea comorilor artistice
din frumoasa lor ţară: îi vom numi in mod special pe domnul Filov, pe domnişoara Vera
Ivanova, pe domnul prefect de Plovdiv, pe domnii Moskov, directorul Bibliotecii din Trnovo,
Molov, conservatorul Muzeului din Sumen etc. etc.
Iar persocmele, prea numeroase, ale căror nume lipsesc aici, să fie încredinţate că nu le-am
dat uitării şi că le asociem pe toate in plina noastră de recunoştinţă aducere aminte.
Există apoi numeroase instituţii cărora dorim să le exprimăm sincera noastră gratitudine:
Academia Română care, datorită numeroaselor donaţii făcute Institutului Francez de
înalte Studii din România, ne-a uşurat în mare măsură munca de documentare; Comisiunii
Monumentelor Istorice din România, care ne-a ajutat cu indicaţiile, informaţiile, colecţiile
sale, generos puse la dispoziţia noaslră,.şi cu o subvenţie; apoi Casa Şcoalelor din Bucureşti,
Ministerul Afacerilor Străine din Paris şi La Caisse des Recherches Scientifiques, prin ale
cărei subscripţii s-a putut tipări această lucrare.
Ni se va îngădui, în sfîrşit, să aducem aici afectuoasele noastre mulţumiri credincioasei
tovarăşe a străduinţelor noastre, doamna Hélène Henry care, în pofida oboselii şi a ocupa­
ţiilor sale, a luat parte activă la investigaţiile noastre şi ne-a fost de un mare ajutor în ceea
ce priveşte partea materială a elaborării şi tipăririi acestei cărţi.
în egală măsură mulţumim şi firmei Leroux pentru rîvna depusă în vederea editării acestor
două volume şi pentru faptul de-a nu se fi dat în lături de la nimic pentru a le asigura o
prezentare dintre cele mai satisfăcătoare.

PAUI HFNRY
Paris, iunie 1930.
•
 INTRODUCERE
!

Pitoreasca regiune cunoscută sub numele ele Bucovina, care se întinde ele laSuceava la Suga­
tili şiZedeszczgkişiele la Şiret la Ceremuş, nu are propriu-zis vorbind o individualitate geo­
grafică pregnantă. Calea ferată care leeigă Bucureştiul ele Lwów străbate, elupă ce a părăsit
cimpia vedediă la Focşeuii, in toată lungimea ei, un ţinut eigricol ed cărui relief, la început
lipsitele însemnătate, devine elin ce în ce mai pronunţat, eleir fără să-şi schimbe în mod cate­
goric caracterul. După Burelujeni, vechea gară ele frontieră, solul elevine tot mai accidentat,
caşi la ceedaltă exlremitede a vechii Românii, în Oltenia, iar păelurea tinde să ia din ce în
ce mai mult locul culturilor. Treinziţia însă este imperceptibilă; de la Focşani la frontiera
poloneză, terenul prezintă toate careictcristicileMoldovei: o regiune de blinde coline înălţîn-
elu-se în mod progresiv de la răsărit la apus, elin cimpia molelovenească pină în regiunea mun­
toasă edcătuită din culmi impacturile ce evocă Vosgii, dincolo de care se întinde Transilva­
nia. Denumirea de Ţara ele Sus pe care românii o dau deseori şi Bucovinei, i se potriveşte
ele minune acestei provincii, căreia doar istoria i-a putut da o fizionomie puţin diferită de
restul Molelovei.
într-adevăr, în momentul ele faţă, oraşele sînt germane seni evreieşti, o parte din cîmpie este
ruleetnă, dar o altă parte, importantă, elin aceeaşi cîmpieşi aproape întreaga regiune monta­
nă sînt pur româneşti. Şi trebuie să menţionăm că acest caracterromâno-germano-rutean estede
origine destul ele recentă. Şi nu-i de mirare că un secol şi jumătate de elominaţie austriacă a
germanizat oraşele unui ţinut a cărui populeiţiese ocupă În general cu agricultura, ca şi cea
a întregii Românii; elementul rulean a fost favorizat in mod sistematic ele administraţia impe­
rială şi regală care nădăjduia să contracareze în felul acesta revendicările iredentismului
românesc; iar cît priveşte elementele slave din regiunea muntoasă, dispersate, deşi importeinie,
acestea provin elin afară; unii, cunoscuţi sub numele de hiiţuli, au venit fără îndoială din
Gediţia, începînel din secolul alXVII-lea1; alţii, lipovenii (Lippowaner, în germană), sînt
2
rascolnici refugiaţi în Bucovina sub Iosif al II-lea . în momentul anexării, dimpotrivă,
Enzenberg, primul guvernator militar austriac, considera fără ezitare, în rapoartele sale, că
3
„molelovenii" sînt singura populaţie autohtonă a provinciei . Şi este cu atît mai uşor de admis
acest punct de vedere cu cît provincia în discuţie este leaejănul istoric al Moldovei.
Cînd, imediat după semnarea ireiteitului ele la Kuciuk-Kainargi (1774), Austria sileşte
Turcia să-i ceeleze, în 1775, ca preţ al mediatici, partea ele nord a Molelovei, carepînă atunci
nu avea un nume special, aceasta dă întregului teritoriu proaspăt anexat numele slav pe care

1
Cf. I. Nistor, Der Nationale Kampftn (1er Bnkowina, pp. 4 2 - 0 2 (Paul Henry P. II.).
2
Cf. Kaindl, Lippowaner Ko Ionien in der Bnkowina, Cernăuţi, 1896. Numele lor e o transpunere a denumirii
ruseşti Filippowcy, care vine de la numele fondatorului sectei respective, Filip Pustowiat (P. H.).
3
8 0 % diu Întreaga populaţie in 1771, după Nistor, op. cit., p. 94 (P. H . ) .
 17

îl purta vasta pădure a Cosminului, „Bukowina((i, „ţara fagilor", pe care românii îl denu­
meau printr-un cuvînt apropiat şi expresiv, „Arboroasa" ; şi cu toate că în momentul de faţă
defrişările au răpit mult din pădurea primară, numele se potriveşte şi acum acestui ţinut
de culmi împădurite, cu o populaţie puţin densă, cu privelişti pitoreşti şi uneori sălbatice,
aşa cum e Ţara de Sus. Bucovina este o regiune muntoasă; şi nu am avea cum să exagerăm
importanţa pe care o are muntele în ţinuturile româneşti. „Muntele, a spus în mod foarte
just dl. Iorga, e atît de familiar românului încît nici nu are un nume distinctiv... Abia în
cărţile de şcoală învaţă tinerii români numele Carpaţilor; pentru oamenii din popor aceştia
sînt pur şi simplu Muntele"2. Deoarece românul este fiul muntelui. Care a însemnat pentru
el, în primul rind, locul de refugiu: populaţia romană sau romanizată de pe malul stîng
al Dunării, sau cel puţin o parte considerabilă din aceasta, şi-a găsit salvarea în Carpaţii
româneşti atunci cînd retragerea lui Aurelian a lăsat-o pradă nenumăratelor năvăliri de la
răsărit; mai iirziii, Munţii Pindukii şi ai Macedoniei au primit şi ei o populaţie care,şi
astăzi încă, voibeşte un dialect al limbii române. Muntele a fost şi refugiul tuturor celor
învinşi în veşnicele lupte politice care au bîntuit Principatele în veacurile XV şi XVI, şi
mai cu seamă Ţara Românească; un refugiu de unde pîndeau prilejul unei revanşe care nu
deseori se lăsa aşteptată, şi datorită schimbărilor necurmate care decurgeau din această stare
de lucruri, Transilvania lua tot timpul parte la viaţa celorlalte două Ţări române. Şi cum
să ne mire atunci faptul că un asemnea rol secular pe care l-a jucat muntele a avut drept
urmare păstrarea, pretutindeni, a neamului şi a civilizaţiei sale specifice? Dar acesta a însem­
nat şi mai mult chiar. Apărare naturală, prielnică înfiripării unor aşezări umane care
s-au transformat în veritabile formaţiuni politice şi care te duc uneori cu gîndul la vechile
cantoane elveţiene, muntele a putut fi leagănul unor state, chiar al unor state mari ce inclu­
deau întreaga cîmpie: căci muntele a favorizat o primă încercare de Stat în Oltenia, care a
dăinuit pînă către anul 1300; şi tot din inima lui au venit în veacul al XIII-lea întemeieto­
rii Ţării Româneşti (care poartă şi numele semnificativ de Muntenia) şi cei ai Moldovei, în
cel de al XIV-lea; şi tot muntele a adăpostit un al treilea Stat românesc, principat dacă nu
independent, cel puţin timp îndelungat aproape autonom în cadrul regatului Ungariei şi pe
deplin organizat, deşi în general mai puţin cunoscut decît celelalte două state, ce-au devenit
în scurtă vreme celebre; şi tot muntele, cu pădurea-i de nepătruns, a fost cel care, mult după
ce domnitorii moldoveni şi-au extins autoritatea pînă la mare, a continuat să le ocrotească
teritoriul împotriva invadatorilor unguri sau polonezi.
Ne dăm aşadar seama de importanţa capitală pe care o reprezintă Ţara de Sus în istoria
principatului moldav. Aici s-a formal nucleul iniţial al Statului, şi tot ea i-a dăruit primele
cetăţi de scaun, Baia, Şiret, Suceava; sitôt aici şi-au manifestat puterea primii mari voie­
vozi, au repurtat cîteva din victoriile lor răsunătoare care le-au asigurat independenţa (Şipinţ,
către 1395; Dumbrava Roşie, 1497) şi au găsit o linie de apărare, folosită deja de populaţiile
pre-române, (dît de firească încît a fost repusă la loc de cinste de către Statul major austriac
în timpul războiului mondial. Muntele a avut prea puţin de suferit din pricina necurmatelor
războaie care au pustiit regiunea de şes în tot timpul evului mediu, şi a vegheat cu fidelitate
asupra comorilor care i se încredinţaseră., Călătorul, care merge, de pildă, pe drumul ce stră­
bate vasta cîmpie a Rădăuţilor şi duce către misterioasa vale în care se ascunde mănăstirea

1
D. Cantemir citează deja numele acesta ca fiind cel dat Codrului Cosminului încă din timpul lui Ştefan cel
Mare de către polonezi: cf. Descriptio Moldaviae, 1716, I, 6, ed. Academiei, Bucureşti, 1872, p. 29 (P. H.).
2
Iorga, Histoire des Roumains et de leur civilisation, ed. a II-a, Bucureşti, 1922, p. 9 (P. I L ) .
18

Suceviţa, are impresia că muntele care se ridică în faţa lui precum Vosgii deasupra cîmpiei
alsaciene, şi ale cărui depresiuni devin invizibile de la mică distanţă, şi-a păstrat cu străşni­
cie secretul şi a ridicat o baricadă în urma paşilor celor ce i-au cerut adăpost, întocmea ca
stinca ce s-a despicat pentru a o primi pe sfìnta Odile fugărită şi care s-a închis la loc dinain­
tea următorilor. Muntele a salvat astfel de la nimicire monumente care sînt cu atît mai pre­
ţioase pentru noi cu cît sînt aproape unicii martori cd propriei lor epoci. Situate dincolo de
această clasică rută a comerţului şi a invaziilor care este cimpia moldavă, bisericile bucovi-
nene au fost ferite de urgiile nimicitoare ale războaielor, ca şi de restaurările intempestive.
Ele se numără printre cele mai frumoase şi mai originale din întreaga Moldovă; şi sînt
aproape singurele lăcaşuri care şi-au păstrat frumoasele lor picturi exterioare, care nu numai
că au supravieţuit, dar şi-au menţinut pînă astăzi întreaga prospeţime, şi dacă ne gîndim că
cea mai mare parte dintre bisericile respective (mai cu seamă cele mănăstireşti) sînt ctitorii
voievodale sau au fost întemeiate de apropiaţii slujitori ai tronului şi trebuie, drept conse­
cinţă, să oglindească propăşirea artistică din vremea lor, cu atît mai mult cu cît demnitorii
înşişi şi-au aşezat capitala tot pe meleagurile acestea, unde a rămas pînă în 1564, se va înţe­
lege că seria de edificii religioase care-şi are începutul în secolul alXIII-lea şi ajunge pînă
în al XVII-lea, evocă însăşi istoria ţării şi a civilizaţiei ei. Atunci cînd capitala este mutată
la Iaşi, Statul moldav a depăşit clipa apogeului său. Şi are în urmă-i un întreg trecut de
glorie, iar arta moldovenească şi-a găsit şi ea formula definitivă. Văile Moldovei de Nord au
fost astfel de faţă la evoluţia politică şi artistică a ţării; şi de la venerabila biserică de lemn
de la Putna sau de la vechea biserică de zid de la Rădăuţi, pînă la acele adevărate giuvae-
ruri care sînt Voroneţul şi Suceviţa, putem urmări naşterea şi dezvoltarea unei arte de o
incontestabilă originalitate. Bisericile din Iaşi care o continuă vădesc un stil mai puţin pur:
strălucitorul lăcaş care e Trei Ierarhi trădează numeroase influenţe străine altoite pe trăsă­
turile fundamentale ale artei moldave.
. •

Această artă, care a fost capabilă să producă opere atît de remarcabile, unde pe o tradiţie
pur bizantină s-au grefat unele elemente occidentale şi unde i s-a făcut un loc mai mare
originalităţii decîi chiar în Ţara Românească, a fost ignorată multă vreme în Occident,
unde nu a văzut încă lumina tiparului nici un studiu cît de cît aprofundat. în Franţa,
dl. Diehl a trasat în clasicul său Manual, cu precizia-i obişnuită, liniile esenţiale ale
1
artei moldo-valahe , fără a mai pune la socoteală o conferinţă ţinută în 191S la Union
2
Française , in care a făcut un foarte însufleţit tablou de ansamblu cd artei româneşti,
oferind o seamă de amănunte sugestive. D l . Benoit, în utila colecţie a Manualelor de istorie
a artei, a consacrat un capitol artei moldo-valahe, menţionînd data principalelor monumente
3
şi indicînd caracteristicile generale ale acestei arte . în sfîrşit, învăţatul profesor de la Bucu­
reşti, dl. Iorga, a editat pentru marele public o frumoasă lucrare, prevăzută cu o serie de
splendide fotografii, care îi îngăduie cititorului să-şi facă o idee exactă despre caracteristicile
artei româneşti începînd de la origini, iar în ultima parie a acestei lucrări, opera d-lui
inginer Balş, se studiază în mod deosebit arta religioasă moldovenească4; iar in anul

1
Ch. Diehl, Manuel d'art byzantin, ed. a I l a , Picard, 1926, li, pp. 8 3 1 - 8 3 6 (P. IL).
2
La Roumanie, Union Française, 1918, pp. 61-207 (P. IL).
3
Benoit, L'Architecture (Orient médiéval et moderne), pp. 2 7 7 - 2 8 2 (P. H.).
i
Iorga şi Balş, L'Art Roumain, Boccard, 1922 (P. IL).
_ , , „ 19

următor, dl. Iorga a completat această primă vedere de ansamblu cu un volum consacrat
artei pouplare1.
Românii, cum era şi firesc, au studiat cu destulă asiduitate arta lor religioasă, dar,
în afară de lucrările de ansamblu ale d-lui Iorga, citate mai sus, de Manualul de istorie
a artei al d-lui Taf mii, care face în cîteva pagini un rezumai foarte precis privind arta reli­
gioasă românească2, şi de o serie de articole semnate de dl. Tzigara-Samurcaş, reunite,
sub numele de Arta în România, într-un prim volum (1909), în cuprinsul căruia autorul
îl anunţa pe al doilea, care nu a mai apărut, n-au dat la iveală decît nişte monografii,
unele dintre ele extrem de interesante dealtfel3. Lista celor mai importante se află inclusă
in bibliografia noastră. O singură operă de oarecare anvergură şi oarecare precizie pri­
vind detaliile a văzut de curînd lumina tiparului: studiul d-lui Ştefănescu despre frescele
din Moldova4, care, pe Ungă anume investigaţii foarte interesante asupra tehnicii, nu
este lipsită de lacune şi nici de erori destul de serioase privind descrierea monumentelor şi
aprecierea stilului acestora.
Lucrările precedente nu reprezintă lotuşi decît opera cîtorva specialişti; marea masă a
publicului şi chiar unii oameni de ştiinţă păreau să ignore valoarea acestor comori artistice,
în 1908, chiar Comisiunea Monumentelor Istorice, începînd publicarea Buletinului său
periodic, se plîngea amarnic de infimul interes pe care îl stîrneau asemenea tipărituri în
masa cititorilor şi chiar în sinul autorităţilor*. Multe biserici se află într-o stare deplorabilă.
E drept că unele restaurări au fost efectuate de o manieră atît de inabilă încît trebuie,
poale, să ne felicităm că intervenţia omului nu s-a adăugat şi mai des degradărilor provo­
cate de timp. Menţionăm că însăşi Comisiunea Monumentelor Istorice a crezut că este
de datoria ei să restaureze uneori picturile din bisericile aflate în sarcina ei, concepţie
care, deşi continuă o veche tradiţie a bisericilor răsăritene, nu înseamnă că nu este mai
puţin străină de obiceiurile noastre. Oricum, abia în momentul acesta se pocde constata o
schimbare în atitudinea generală faţă de monumente. Acesta este motivul pentru care stu­
diile cu adevărat ştiinţifice sînt atît de puţin numeroase. Se cuvine dealtfel să cităm, pe
Ungă operele menţionate mai sus, admirabilele publicaţii ilustrate care poartă cititorul prin
toate provinciile româneşti, cum ar fi Monumentele din România, o serie de monografii
edilcde de „Arta Românească", Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, şi o suită de
albume de fotografii precedate de o introducere, operă, şi aceasta, datorată Comisiunii
6
Monumentelor Istorice, din care nu a apărut decît un singur volum , tipărirea celorlalte
fiind întreruptă clin pricina războiului.
Deoarece Bucovina a aparţinui monarhiei habsburgice din 1775 pînă în 1918, este firesc
ca cei care au studiat mai cu deosebire cula românească din regiunea aceasta să fie cîţiva
savanţi austrieci. Pe Ungă un oarecare număr de monografii pe care le-am inclus în biblio­
grafie, trebuie să cităm seria de lucrări pe care Wickenhăuser le-a consacrat, între 1860 şi
1890, bisericilor bucovinene şi care, în pofida unui anumit număr de erori, reprezintă un
; : ! ,—;
1
Iorga, L'Art populaire roumain, Craiova, 1924 (P. H.).
2
0. Tafrali, Moria Artelor, II, pp. 3 0 6 - 3 2 9 (P. H.).
8
Pare curios că P. Henry trece cu uşurinţă peste lucrările lui G. Balş (Bisericile lui Ştefan cel Mare; Bisericile
şi mănăstirile moldoveneşti din veacul al XVI- lea), lucrări pe care le citează elogios către sfîrşitul volumului său, dar pe
care, probabil, nu le-a folosit îndeajuns (V. D.).
4
I. Ştefănescu, L'Évolution de la peinture religieuse en Bucovine et en Moldavie depuis les origines jusqu'au XIXe
siècle, Geutbner, 1928 (P. H.).
6
Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, I (1908) (P. H . ) .
8
Slelian Petrescu, Odoarele Mănăstirilor Neamj şi Secu, Socec, 1911 (P. II.).
20

travaliu considerabil1, ca şi culegerea de inscripţii a lui Kozak 2 . Polonezul Podlacha a

dedicat frescelor din Bucovina două articole în „Zeitschrift fur Christliche Kunsl" (Dussel­
dorf, 1910—1911) şi, în limba poloneză, un remarcabil studiu asupra trăsăturilor caracte­
ristice ale picturii murale din regiune3. Dar mai cu seamă doi oameni au depus un mare
efort pentru a aduce la cunoştinţa compatrioţilor lor principiile acestei arte care a înflorii
pe un teritoriu ce aparţinea pe atunci Austriei şi pe care aceasta o ignora aproape cu
totul.- Primul dintre aceştia este arhitectul K. Romstorfer care a fost însărcinat de guver­
nul imperial austriac cu restaurarea majorităţii bisericilor româneşti din Bucovina, pe care
le vedem astăzi refăcute. Tot aşa după cum, puţin med înainte, Josef IIlăvka, însărcinai să
construiască în stil bizantin monumentala reşedinţă episcopală de la Cernăuţi, începuse
prin a studia formele tipice ale mănăstirilor bucovinene, ale căror trăsături caracteristice le
enunţă în lucrarea sa Die gr. or. Kirchenbauten iti der Bukowina 4 , dar concluziilor la
care ajunge el le ramine dealtfel destul de puţin fidel. Romstorfer, la rîndu-i, a ţinut să-şi
facă o idee limpede despre arta moldovenească. Astfel că a reuşit să obţină, în 1881, de la
Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, o misiune în România, în scopul de-a putea
face o comparaţie între monumentele aflate de o parte şi de alta a frontierei; şi va urmări
filiaţia acestei arie pînă la Constantinopol pe de o parte, iar pe de alta pînă în Rusia
meridională. între 1890 şi 1896 publică o serie de studii asupra arhitecturii moldove­
neşti5 şi-şi rezumă lucrările în operosa de ansamblu, Die moldauisch-byzantinische Ban-
kunst, care este, în acelaşi timp, un studiu detaliat privind formele şi un fel de istorie a
arhitecturii moldoveneşti, şi care poate fi consultat cu deosebit folos. Şi în numele principiilor
pe care crezuse că le-a putut desprinde a condus el lucrările de refacere a bisericilor care
i-au fost încredinţate. Dar, dacă aceste restaurări par, din punct de vedere arheologic,
ireproşabile, cel puţin în liniile lor mari, artistul nu este mulţumit întotdeauna de înfăţi­
şarea lor prea nouă, prea strălucitoare, prea desăvîrşită, ce răpeşte bisericilor farmecul ve­
chimii lor şi pare să fi alungat duhul acestor bătrîne ziduri. Romstorfer (care, bineînţeles,
n-ar duce lipsă de argumente pentru a-şi justifica opera, s-ar apăra poate cu mai puţină
uşurinţă pe terenul gustului) pare să fi căzut în aceeaşi greşeală ca şiLecontedeNouy, care,
solicitat de regele Carol I să restaureze îndeosebi biserica Trei Ierarhi din Iaşi şi biserica
episcopală de la Curtea de Argeş, ne-a lăsat strălucitoarele edificii pe care le vedem astăzi,
dar de unde orice semn de viaţă şi orice emoţie cai dispărut odată cu ultimele urme ale
degradării aduse de timp şi ale stîngăciei vechilor artişti.
Celălalt proteguitor austriac al bisericilor din Bucovina este savantul bizantinolog şi
orientalist Strzygowski care, din ziua cînd a luat cunoştinţă de ele, nu a contenit să
lupte pentru a-i face pe compatrioţii lui să-i împărtăşească entuziasmul şi pentru a trezi
interesul autorităţilor. Şi-a alcătuit o splendidă documentaţie fotografică, dar aceasta?
din nenorocire, a fost distrusă în timpul unui incendiu. Dar nu numai prin intermediul
lucrărilor sale ştiinţifice îşi ducea Strzygowski campania, ci şi prin cel al ziarelor. Aşa că
6
dintr-un foileton al ziarului Die Zeit din 13 august 1913 , scris tocmai la Gura-IIumoru-

1
A se vedea bibliografia (P. II.).
2
Kozak, Die Inscliriflcn aus der Bukowina, Viena, 1903 (P. II.).
3
Podlacha, Malowidla science w Cerkwiach Bukowimj, Lwów, 1912 7 , (P. H.).
4
Oester. Revue, 1866 (P. H.).
5
A se vedea bibliografia (P. IL).
6
Articol tradus în româneşte de G. Murnu şi publicat sub titlul Comori de artă tn Bucovina, în „Buletinul
Comisiunii Monumentelor Istorice", VI, 1913, pp. 128—131 (Y. D.'•)'.
7
Lucrare care urmează să fie publicată în traducere românească la Editura Meridiane (V. D.).
 2\

lui, în apropierea a trei din cele mai frumoase biserici, extragem aceste cîteva pasaje deo­
sebit de semnificative, şi care vor constitui cea mai bună justificare a lucrării pe care am
întreprins-o aici. După ce a arătat ce este Bucovina, adaugă: ,,De ce va fi veşnic atras
către aceste văi izolate specialistul în artă veche, chiar cel mai bine informat prin lungi
călătorii? De comorile artistice pe care nu le poate vedea nicăieri în altă parte. în
primul rînd de aceste ciudate biserici al căror aspect exterior şi miile lor de culori se pot
cel mai bine compara cu faţadele bisericii San Marco din Veneţia1, sau cu catedrala din
Orvieto. Evident, în Bucovina sculptura nu ocupă un loc corespunzător: se poate.considera
că este interzisă din punct de vedere ritual. Singură pictura învăluie faţadele bisericilor de la
Suceviţa, Voroneţ, Humor, Vatra-Moldoviţei etc. într-o seînteietoare reţea alcătuită din
minunatele şiruri de figuri create de teologia ortodoxă, şi a căror diversitate de nuanţe
face, de la distanţă, impresia unui covor oriental. Iată ceea cernine oferă nici o altă ţară
din lume. Şi această bogăţie de culori fascinează şi mai mult ochiul, uimit deja, atunci
cînd, în interiorul bisericii, acesta vede adăugînclu-se strălucirea aurului al cărui efect,
dozat cu multă ştiinţă, îşi capătă întreaga-i valoare, dacă de afară se furişează cîteva
raze de soare.
Cine vrea să-şi dea acum osteneala să privească mai îndeaproape ciclurile acestea de
picturi pe care nu le putem compara, repetăm, decît cu mozaicurile de la San Marco sau
— luînd în consideraţie numai interiorul — cu bisericile de la Muntele Athos, va recunoaşte
din prima clipă eroarea în care se aflase pînă acum investigaţia ştiinţifică socotind frescele
respective drept nişte simple derivate ale artei aihonite..." Strzygowski crede chiar că
Moldova ar fi influenţai mai curînd Aihosul, afirmaţie asupra căreia este destul de greu
să ne pronunţăm2. Şi spune, în continuare, că ar fi deosebii de interesant să se organizeze
muzee în incinta mănăstirilor şi să se întemeieze, poate, un muzeu central cuprinzînd
magnificele comori ale mănăstirilor a căror importanţă constă nu numai în bogăţia lor,
darsi în valoarea lor istorică. „Dacă s-ar strìnge aceste comori artistice la reşedinţa arhie­
piscopală din Cernăuţi, aşa cum s-a vorbit la un moment dat, s-ar constitui astfel un
muzeu de artă orientală din secolele XVI şi XVII cum nici nu se poate imagina mai
bogat3. Revenind în plin război, în 1916, asupra unui subiect atît de îndrăgit, Strzy­
gowski consacra Bucovinei în frumoasa-i carte, din păcate epuizată, Die bildende Kunst
des Ostens, cîteva pagini pline de entuziasm, în care elogiază mai ales acea pictură ce
conţine un mare număr de personaje şi care, în ceea ce priveşte cantitatea, nu este cu nimic
mai prejos, spune el, de sculpturile catedralelor gotice. Fără îndoială că nu e ultima lucrare
în care ne va vorbi de un ţinut care i-a dăruit atîlea bucurii.
Bineînţeles că, de-acum înainte, sarcina de-a studia sistematic şi în mod amănunţit, aceste
monumente şi de a rezolva problemele pe care le ridică ele, revine învăţaţilor români. Comi­
siunea Monumentelor Istorice a reluat seria publicaţiilor sale, iar cercetătorii şi-au reînceput
lucrul cu un nou elan. Regretatul Dimitrie Dan, membru al Consistoriului din Cernăuţi,
care, pe lingă numeroase lucrări privind unele detalii, a publicat un cuprinzător studiu

1
Similitudine nu deosebit de izbitoare (P. H.).
2
în legătură eu imsivul sprijin material, cultural şi artistic dat de ţările române aşezămintelor de la Athos, a
se vedea Teodor Bodogae, Ajutoarele româneşti la mănăstirile de la sfîntul munte Athos, Sibiu, 1940. Dealtfel Porfirio
Uspenski s-a pronunţat fără echivoc: „Nici un alt popor pravoslavnic nu a făcut atîta bine pentru Athos, cît au făcut
românii" (Istorlja Afona, III, Kiev, 1877, p. 33) (V. D.).
3
O dorinţă care a început să se realizeze. La arhiepiscopia din Cernăuţi există un embrion de muzeu bucovi­
nean, foarte îndepărtat încă de visul lui Strzygowski, dar la mai multe mănăstiri (Putna, Dragomirna, Suceviţa...)
s-au constituit de curînd mici muzee pentru a adăposti comorile artistice şi manuscrisele, expuse în prea mare
măsură intemperiilor in interiorul bisericii sau în vreo încăpere mai mult sau mai puţin umedă a mănăstirii (P. H . ) .
22

asupra Putnei (1905), amai dat la iveală şi uri volum în care vorbeşte despre Suceviţa (1923).
Dl. Tafrali, care în afara cap Holului menţionat mai sus din Istoria artelor, à publicat nume-
roase articole despre arta românească şi a alcătuit o frumoasă colecţie de clişee, îşi propune
să scrie o lucrare de ansamblu; el a ţinut, între timp, la 1 februarie 1924, o interesantă comu­
nicare la Academia de Inscripţii asupra frescelor din Bucovina, iar în anul următor a publi­
cat un bogat album privind tezaurul de la Putna1.
Lucrarea pe care o prezentăm astăzi nu urmăreşte să examineze în amănunt fiecare bise­
rică, ceea ce ar prilejui repetări şi lungimi inutile. Ne vom opri cu precădere asupra celor care
ni se vor părea mai reprezentative, mulţumindu-ne să semnalăm analogiile şi deosebirile din­
tre acestea şi alte lăcaşuri, în scopul de-a înfăţişa o vedere de ansamblu pe cît mai completă
cu putinţa asupra monumentelor religioase din nordul Moldovei; vom încerca să reconstituim
epoca în care au fost ridicate, să le reaşezăm în cadrul lor firesc şi să extragem în acelaşi timp
cîteva idei fundamentale privind stilul arhitecturii şi al ornamentaţiei lor, să precizăm, în­
tr-un cuvînt, noţiunea de „stil moldovenesc" în timp şi în funcţie de factorii săi esenţiali.
Un prim fapt se impune cercetătorului: absenţa totală a monumentelor ridicale încânte de
secolul al XIV-lea. Explicaţia vine de la sine: Principatul nu exista încânte de acea dedă.
Dar iată un fapt şi mai ciudat. Cea mai veche biserică, cea de la Rădăuţi, atît de venerabilă
încît poporulsocoate că este contemporană cu întemeierea Statului moldav, atribuind-o mai
mult sau mai puţin legendarului Dragoş, cu locde că de fapt nu poale fi anterioară secolului
al XV-lea2, această biserică este o micuţă capodoperă. Intraţi în ea pe înserat, cînd începe
s-o^învăluie întunericul şi cînd ochiul nu mai este abătut, datorită detaliilor, de la armonia
generală a lăcaşului. Nimburile sfinţilor strălucesc încă, în mod nedesluşit, în şiruri neclin­
tite, de-a lungul pereţilor; cele două uşi prin care veţi intra rînd pe rînd vă vor introduce,
succesiv, în trei încăperi din ce în ce mai întunecoase, pînă veţi ajunge în faţa siluetei negre
a amplei care ascunde privirilor s fìnta sfintelor. Avem de-a face, nise va spune, cu partiul
specific tuturor bisericilor ortodoxe. Sigur că da, numai că aici ne aflăm în cea mai veche
biserică a ţării, a cărei construcţie este doar cu două generaţii mai îndepărtată de însăşi înte­
meierea Statului: şi sînt puţine biserici, în Moldova, a căror ambianţă să degaje un aer de
mai mare reculegere, de mai adîncă pioşenie, ca acest sanctuar. Examinaţi-o apoi în plină
zi şi admiraţi grija cu care a construit-o zidarul, cu care a decorat-o zugravul (făcînd abstrac­
ţie de barbaria restaurării din 1882). 0 asemenea biserică nu marchează un început. Ea
vădeşte o abilitate mult prea mare şi un simţ mult prea profund al efectului religios din partea
celui care a conceput-o, pentru a putea vedea aici ceva care să evoce cît de cît arta primitivă.
Să fie oare opera unui străin? Tot ce se poate. Numai că biserica aceasta nu este nici ungu­
rească, nici poloneză, nici bizantină. Amalgamul de influenţe pe care ni-l oferă lasă impre­
sia că aici au lucrat meşteri provenind din diferite naţiuni: frescele bizantine (vorbesc de cele
din naos, celelalte au fost, din nenorocire, acoperite cu un strat de tencuială, sau, ceea ce este
mai rău, restaurate) stau alături de ferestrele gotice şi de uşile de tip rinascimental, edifi­
ciul avînd, în interior, planul unei bazilici, iar în exterior înfăţişarea unei simple case de
ţară. Şi nu eşti oare îndemnat să vezi aici însăşi imaginea acestui neam moldav asupra căruia
s-au exercitat cu atîta putere influenţele cele mai diverse, cele mai contradictorii chiar, influ­
enţe pe care le-a topit în creuzetul originalităţii sale? Amalgamul acesta de tradiţii pe care
îl sesizăm aici, îl vom regăsi în toate bisericile pe care le vom studia de-acum încolo. El este
însăşi esenţa artei religioase a acestui ţinut. Şi nu ne vom putea opri să nu ne gîndim la

1 Le Trésor byzantin et roumain de Poutna, Geuthuer, 1925 (P. H . ) .

2
Pentru biserica din Rădăuţi, a se vedea mai departe, p. 55, nota 3 '(V. D.).
 23

vechile tradiţii, la fel de numeroase pocde caşi influenţele mai recente venite din afară, care-şi
dcai întîlnire pe acest străvechi pămînt. Istoriculse opreşte, chiar'de la cei clintii paşi: istoria
României, elementele care-i vor defini civilizaţia, tendinţele, gusturile ei artistice, nimic din
toate acestea nu-şi are începutul în veacul al XIV-lea. Sub realitatea tangibilă se ghiceşte o
alta, misterioasă, dar poate cu atît mai dinamică, şi care nu este cdta decît sufletul poporu­
lui român, modelat de secole întregi de viaţă zbuciumată, bălul de toate furtunile care s-au
năpustit asupra Europei răsăritene, dar unul şi acelaşi totuşi în constanţa unor anumite
caractere etnice şi morale. Dacă ne gîndim un moment la toate acestea înseamnă că sesizăm
imposibilitatea de-a ne ocupa de Moldova începînd din secolul al XIV-lea; înseamnă că
sesizăm necesitatea de-a cerceta istoria şi de-a evoca îndelunga evoluţie a acestui popor de la
Dunărea de Jos. Pe de o parte, tradiţii milenare — motivele ce împodobesc covoarele, mobi-
leleşi cusăturile pe care ţăranii români le executăsub ochiinoştrise află cuci pentru a depune
mărturie — pe de alta, vecini puternici, care au reuşii sase constituie în state puternice ceva
med devreme si a căror aclivitede poartă cînd amprenta Orientului, cînd pe cea a Occidentu­
lui: iată ceea ce, foarte repede şi înainte de orice investigaţie, trebuie să precizăm.
Voievozii răsculaţi care au venit de peste Carpati au găsit în cîmpie şi la poalele munţilor
o populaţie de acelaşi sînge şi vorbind aceeaşi limbă cu care ei s-au şi contopit. Şi unii şi
alţii îşi aveau tradiţiile, civilizaţia lor, care datau deja de mai multe secole şi care au devenit
tradiţiile şi civilizaţia noului Stat moldav, şi pe care trebuie să le amintim aici înainte chiar
de-a schiţa cursul general al evoluţiei istorice a Principatului. Bisericile de lemn pe care le
vom întîlni încă de la întemeierea acestuia aparţin unui popor care are deja un trecut politic
şi religios şi, întocmai după cum construirea şi decorarea acestor biserici îşi au profundele lor
rădăcini în tradiţiile ţărăneşti privind construcţia şi decoraţia, iot astfel viaţa românilor
înainte de-a se fi organizat în state a lăsat numeroase urme în mentalitatea, obiceiurile, pe
scurt, în civilizaţia urmaşilor lor.
Cercetarea protoistoriei Daciei demonstrează pînă la evidenţă faptul că ocuparea de cătic
Troian nu a făcut decît să accentueze un proces de romanizare pe care, încă de secole, era pre­
dispusă să-l îngăduie cu cea mai mare receptivitate această ţară. îndelunga convieţuire cu
celţii, popor cu o civilizaţie italo-elenică atît de apropiată de cea a romanilor; raporturile
mai directe, începînd din secolul întîi al erei noastre, cu romanii de la sudulDunării şi expe­
diţiile pe care, încă de pe vremea lui August, au încercat să le întreprindă legiunile Romei
în ţinuturile geţilor, fără amai vorbi de legăturile comerciale din ce în ce mai frecvente, au
pregătit din plin căile expansiunii civilizaţiei romane, pe care dacii au asimilat-o fără nici
un fel de dificultate1. Retragerea lui Aurelian căruia trebuie, poate, să-i atribuim proporţii
mult mai modeste decît se face în general2, nu pare să fi schimbat fondul caracterului
populaţiei, din care o parte a rămas la vetrele ei. Din nenorocire, se apropia epoca marilor
migraţii, iar teritoriile vechii\Dacii traianes-au aflat curînd expuse, fără o apărare serioasă,
tuturor năvălitorilor — huni, gepizi, avari, bulgari, maghiari, pecenegi, cumani, tătari.
Primii locuitori ai acestor teritorii, dacii mai mult sau mai puţin romanizaţi, sau măcar o
parte din ei, şi-au căutat adăpost în munţi, care le puneau la dispoziţie un refugiu sigur,

1
Aşa cum reiese cît se poate de limpede din lucrarea capitală.a lui V. Pârvan, Getica, in care vorbeşte
despre protoistoria ţinuturilor locuite de daci. A se vedea, îndeosebi, concluziile sale, p. 724 şi urm. Cf. darea de
seamă pe care am publicat-o în Revue historique, 1927, t. CLVI (P. H . ) .
2
E posibil să nu fi fost vorba în primul rînd decît de retragerea administraţiei şi a trupelor regulate, locui­
torii fiind oblicaţi să se apare ei singuri: cf., îndeosebi, un studiu al d-lui Iorga, Le problème de l'abandon de la
Dacie, Rev. Hist. du S. E. européen, I (ianuarie-martie 1924), pp. 37—58, care reproduce o comunicare a autorului
făcută la Academia de Inscripţii (P. H.),
 24

aşa cum fraţii lor din Balcani au ocupat lanţurile Hemusului, Rodopilorşi Pindului, unde
se vorbeşte şi astăzi un dialect al limbii române; sau ca cei din Noricum care şi-au găsit
adăpost în Vorarlberg, unde limba lor a dispărut în faţa celei germane, dar unde şi astăzi, de
pildă înMontafonertal şi în regiunea Bludenz, şi chiar pînă în Bregenz, călătorul este sur­
prins să întîlnească, în plin ţinut germanic, sate de munte purtînd nume cu rezonanţă latină;
sau, în sfîrşit, ca populaţiile romanice din Istria care au păstrat un limbaj înrudii de aseme­
nea cu limba română şi care nu este pe cale de rapidă dispariţie decît după războiul mondial.
Strămoşii românilor şi-au păstrat, în Carpati, limba, obiceiurile, chiar şi tipul, şi este inte­
resant să constaţi că podişul Transilvaniei, aflat de secole sub stăpînirea ungurilor, are o
nomenclatură romanică destul de bogată, pe cînd cimpia valahă, „Ţara Românească", prin
excelenţă, independentă sau autonomă încă din secolul al XIII-lea, ne oferă, ca să spunem
aşa, destule denumiri geografice slave1.
N-ar trebui dealtfel să ne grăbim a trage de cuci concluzia că elementul român (cuvînt care,
se vede, are aproape semnificaţia vechiului nostru cuvînt roman) este în mod exclusiv ele­
mentul montan. S-a luat atitudine împotriva concepţiei potrivit căreia populaţiile daco­
române se retrăgeau în masă din faţa invadatorului şi se refugiau în loialitatea lor în munţi.
Jugul barbar n-a fost poate întotdeauna mult mai apăsător decît cel pe care administraţia
romană îl impunea în aceeaşi perioadă provinciilor ce rămăseseră legale de Imperiu, şi este
destul de probabil ca diverşii invadatori care s-au succedai pe teritoriul vechii Dacii troiane
să-şifi dat seama, de îndată ce luau sfîrşit primele prădăciuni, că eraîn interesul lor să cruţe
o populaţie de tărcaţi hărnicişi liniştiţi care le asigurau subzistenta: dominaţia lor, în cazul
acesta, putea fi mai puţin greu de suportat decît cumplita povară financiară care apăsa
populaţiile din Imperiul de Jos. Dl. Şt.Meteş, autorul unei foarte recente istorii prescurtate
a poporului român, susţine cu tărie punctul acesta de vedere şi merge pînă acolo încît compa­
ră, păstrînd proporţiile, situaţia populaţiilor daco-romane sub barbari cu cea a popoarelor
creştine din Balcani sub turci care nu glumeau cînd era vorba de plata birurilor, dar obliga­
ţiile militare ce le impuneau autohtonilor erau simţitor nud reduse decît pe vremea cînd aceştia
erau liberi2. Oricît de mare ar fi partea ipotetică a unei asemenea teorii, ea nu este lotuşi neve­
rosimilă3.
Cu toate acestea, este sigur că în regiunea de şes organizarea impusă de romani a dispărui
complet în vîrtejul invaziilor şi a marilor vălmăşaguri de popoare, fără a lăsa urme edifica­
toare4. Totuşi, dacă din termenii care se referă la viaţa urbană, militară şi politică a roma­
nilor nu a rămas nimic, limba română a păstrat un anumit număr de expresii privind termi­
nologia agricolă latină, şi adevărul este că cele mai vechi documente care ne vorbesc despre
români ni-iprezintă trăind în munţii lor, nu numai în postură de păstori nomazi, ci în egedă
măsură şi ca agricultori, unde duceau, fără îndoială, o viaţă plină de greutăţi, dannai puţin
5
expusă poate ca la şes, şi unde solul, de bine de rău, putea fi cultivat . Această viaţă agri-
1
Nu luăm în considerare, aici, numele de oraşe destul de numeroase care sînt nume de familie româneşti
aparţinînd marilor proprietari, şi care amintesc de presupusul întemeietor al acestora: aşa cum sînt numele terminate
în -eşti (plural al lui -eseu, „fiii lui", cf. slavul -ovié), ca Bucureşti, care se revendică de la Bucur. Tot astfel ter­
minaţia intru totul latină-eni, plural al lui -canu (Lcordeni, Buşteni), nu este decît desinenţa adjectivelor de aparte­
nenţă (P. H.).
2
Cf. Şt. Melcş, Istoria neamului românesc, Sibiu, 1922, pp. 44 — 55. Ideile din această lucrare sînt analizate şi apro­
bate de N. Iorga în articolul pe care i-1 consacră, Bui. Inst. du S. E. europ., I X , 9—12 (sept.-dec. 1922), p. 91 (P. H.).
3
Cercetările mai recente au demonstrat că teritoriul ţării noastre a avut o locuire stabilă mult mai densă decît
s-a crezut în trecut, că zona cîmpiei dunărene era temeinic populată de autohtoni şi că pădurea oferea un loc de
refugiu mult mai la îndemină decît muntele (C C. Giureseu, Istoria pădurii româneşti din cele mai vechi timpuri
plnă azi, Bucureşti, 1975, p. 18) (V. D.).
* Cf. Xenopol, Ist. Rom., ed. a II-a# 1914, vol. II, pp. 48 — 54 (P. H.).
6
m., ibld., p. 89 şi urm. (P. H.).
 cola, fie la şes, fie la munte, implică o existenţă sedentară şi un minimum de organizare
care, după cum lesne se poate presupune, şi-a aflat, la munte, cea mai interesantă formă, auto­
nomia fiind aici mai completă, iar condiţiile geografice mai favorabile.
Avem fără îndoială de-a face — în măsura în care putem reconstitui această istorie — doar
cu unele formaţiuni locale, independente unele de altele, nedepăşind nicidecum cadrul unei
văi, unde justiţia (după vechea cutumă orală, bineînţeles) şi o anume autoritate practică
erau încredinţate unui jude (judex), care făcea tot ce-i stătea în putinţă ca să suplinească
absenţa statului roman: evoluţie ce aminteşte de cea a puterii exercitată de episcopi în partea
de apus a Imperiului muribund, sau în mod şi nud pregnant de cea a aceloraşi „judecători"
pe care ii găsim la goţii dunăreni în secolul al IV-lea sau chiar la Roma, sau de cea, în
evul mediu, a unor giudici în Sardinia1. Numele a pulul să se schimbe, românii au putut
lua de la slavi cuvînlul vodă (echivalentul exact al lui dux) pentru a-şi desemna conducă­
torii şi mai tîrziu domnitorii; dar organizarea, pînă la întemeierea Ţării Româneşti şi a
Moldovei, a rămas sensibil aceeaşi. „Sub autoritatea — spune dl. Iorga — blinda, paternă,
a conducătorilor lor locali, sau domni, românii trăiau în sedete lor, unde2, potrivii cutumei
trace2, solul era stăpînit în comun, nu numai cînd era vorba de pădure şi de heleşleu, dar
şi de ogoare, unde fiecare avea, în toc de proprietate, nunud o parte, cuvînt care va defini în
cele din urmă dreptul de posesiune asupra pămînlului. Aceste sate erau de dată recentă. Nu­
mele lor aminteşte de fapt numele întemeietorului, al strămoşului, almoşului... Totalitatea
acestor sale alcătuia o întinsă „Ţară Românească", o „Patrie Românească", termen impreg­
nat de un profund instinct etnic şi care nu comporta idei ideea unei forme politice unitare
şi nici a unui drept de cucerire"3. Fiecare din aceste state în miniatură forma un iot fără nici
o legătură cu vecinii, şi oricine părăsea una din aceste mici comunităţi pentru a adopta alia
sedespărţea fără îndoialăde trecutul său în mod tot atît de categoric caşi insul care îşischimbă
clanul în societăţile primitive conduse de acest gen de asociaţie. Totuşi a exislcd întotdeauna
o organizare, locală bineînţeles, dar care a dăinuit secole de-a rîndul, chiar şi acolo unde
felul de trai cd locuitorilor nu presupunea o viaţă atît de sedentară. întemeietorii Moldovei
cai găsit astfel la Cîmpulung4 o veritabilă republică de păstori, care nu cultivau pămîntul^
dar care se constiluiseră şi ei, la fel cu fraţii lor agricultori, într-o asociaţie politică, ce inclu­
dea vreo 15 sate avîndu-şi legile şi „judecătorii" lor proprii. Supiinîndu-se voievodului noului
stal moldav, ei au pretins să li se respecte privilegiile, plătind acestuia un tribul, dar in vir­
tutea unei înţelegeri anume, reînnoită ori de cite ori se schimba domnul. Muntele le-a asi­
gurat menţinerea unor rînduieli specifice şi a unei independenţe aproape depline5, pe care
Dimitrie Cantemir o semnalează şi în 1716 în a sa Descriptio Moldaviae; amănuntele pe

1
Cf. Iorga, Histoire des Roumains el de leur civilis., p. 34 şi unu. (P. H ) .
3
în legătură cu această posesiune în comun sînt posibile si alte explicaţii (P. 11.).
3
Iorga, ibid., p. 35 (P. H.).
4
în legătură cu republica de la Cîmpulung, a se vedea: D. Cantemir, Descriptio Moldaviae, II, 16, p.123;
Xenopol, II, p. 291 şi urm; Stefanelli, Documente din vechiul ocol al Câmpulungului Moldovenesc, Ed. Academiei,
Bucureşti, 1915, îndeosebi pp. 43, 82, 90—95 (P. H . ) .
5
Cităm aici acest text curios, subliniind pasajele cele mai caracteristice: „Ea, quae superius de subditis Molda­
viae diximus, non tribuenda sunt trium per Moldaviam agrorum colonis, qui non quidem nobilcs sunt, baronum
tamen parent nemini, el reipublicae aliquam prac se ferunt speciem. Primus est Cypiillung in Suczaviensi diocesi altis-
somorum montium continuo juge septus. Quindecim fere pagos continent, qui omnes pecularibus sibi legibus et
judicibus utuntur. Nonnunquam admittunt atiam missos a principe vornicosbinos, liand raro tamen, si ii offenderint
colonorum animos freti iis, quae natura ipsis largita est, munimentis, cxpcllunl. Ignorant ligone secare arva, quae in
suis montibus nulla habeut, omuis eorum labor circa ovium curam versatur. Anuuum tributimi solvimi, non quantum
princeps, voluerit, sed quale pristinis promiserant principibus, et id pactum, quandocunque novus, Moldaviae datur Do-
minus, missis legatis instaurant. Quod si durius cum ipsis agere, et nova onera imponere princeps voluerit, non
diu detincntur uegotiationibus. sed penitus negato tributo ai difficiliora montium se reciuiunt: qua de re, nunquam plus
debito ab ipsis nostnlavere principes..." (Descr. Mold., p. 123) (P. H . ) .
care ni le dă ne îngăduie să ne facem o idee descul de precisă despre ceea ce au putut fi aceste
mici formaţiuni politice locatesi despre autonomia pe care au ştiut să şi-o păstreze. Ciudată
istoria acestui microcosm dinŢara de Sus, unul din cele med izbitoare exemple de formaţiuni
politice locale pe care românii, lăsaţi în voia lor, erau capabili să şi le alcătuiască în văile
lor. Dimitrie Cantemir citează încă altele două, pe care, de asemenea, le-a cunoscut: Vran-
cea, la graniţa cu Muntenia, şi Tighcci, în apropiere de Falchi, pe medul celălalt al Prutu­
lui1.
Formaţiuni statale de genul acesta au fost create şi au dăinuit de bine de rău aproape pre­
tutindeni, chiar şi in cimpia valahă, aşa ca ducatul Durosiorului (Silistra), creaţie bizan­
tină care a devenii independentă, prezentînd astfel, in secolul alXFlea, un fel de prototip al
istoriei întemeierii Principatelor2. Se apropia epoca în care cele mai grele încercări vor apar­
ţine trecutului. Invazia bulgarilor nu prezintă nicidecum aceleaşi trăsături ca cele precedente;
iar constituirea unuimarestal bulgar n-a dăunai cu idmic în esenţă românilor. Chiar dimpo­
trivă, cronicile şi documentele ne îngăduie să întrezărim, dincolo de dominaţia unor stăpî-
nilori succesivi, continuarea vieţii autohtone.
Dar unul din caracterele esenţiale ale viitoarelor Principate, folosirea slavonei ca limbă
oficială a Statului şi a Bisericii, casi adoptarea ritului slavon, e datorat în mare parte influ­
enţei bulgarilor.

Acest popor uralo-altaic, care s-a năpustit asupra Europei în acelaşi timp cu avarii, ba
chiar puţin mai. înainte, n-a făcut decît să treacă pe teritoriul Ţării Româneşti, casase răs-
pîndească apoi în mai multe direcţii, unii în Imperiul bizantin, alţii în Pemonia unde, în
secolul al VII-lea, au dus lupte crîncene împotriva aceloraşi avari, alţii în fine au ajuns
pitia în Lombardia. Bulgarii statorniciţi înMoesia s-cai slavizat foarte repede, venind în
contact cu precedenţii invadatori pe care i-au supus, şi din contopirea acestor două populaţii
a luat naştere, aşa după cum se ştie, un popor pe care îl numim şi astăzi poporul bulgar.
Apoi, după ce au fost cel puţin de două ori, în anul 712 şi în 813, pe punctul de a cuceri
Bizanţul, bulgarii au format la sfîrşilul secolului al IX-lea un stat de mari proporţii, pri­
mul Imperiu bulgar, care se întindea din Balcani şi de la Pind pînă în nordul Dunării.
Şi e foarte posibil, aşa cum susţine dl. Iorga3, că au privit cu dispreţ terenul mlăştinos
unde avea să se ridice viitoarea capitală a României, Bucureşti, al cărui amplasament pare
într-adevăr prea puţin indicat pentru o aşezare urbană, şi că nu s-au statornicit nici în Ţara
Românească şi nici în Transilvania, în pofida atracţiei pe care o exercitau asupră-le ocnele
de sare, substanţă pe care nu o puteau găsi decît acolo şi despre care ştim decdtfel că o impor­
tau. Ceea ce-i sigur este faptul că nu au adus nici o schimbare aspectului etnic şi politic cd
ţării. Dar malul sting al Dunării întreţine cu ei, în orice caz, raporturi de vasalitate, oricît

1
Secunda minor in Moldavia Respubliea est Vranzia in Putnensi agro prope Yalaehiae limites, undique asperri-
mis circum data montibus. Ea duodecim pagos, ct bina aularum millia numeral, parique ut Gympulhmg ratione
ovinm pastu contenta, aratrum ignorat. Incòlàe pariler certuni conslitiitumque aliquod tributimi quotannis principi
solvunt, ccllcrum suis legibus reguntur, ct principis tam jussa quam judices prorsus respunnt. Tertia est Tiegiecz iu
falezlensi agro, sylva in finibus Budziaccnsium Tartarorum sita, totiusque, quae Hicrasu fluenta et Bassarabiam
interjacet, Moldaviae firmissumum propugnaculum. Iucolae parvum tributimi quotannis principi pendimi., omnes
ealaraszi sive équités sunt. 01 im octo millium numerimi efficiebant. hodie vix duo millia in campum educunt..."
(ID., ibid., p. 121). (P. H . ) .
2
Cf. Iorga, Cele d'lnlâiu crislalisări de Stat ale Românilor, comunic, la Acad. Română, 1919; cf. Rev. Istorică,
1919, p. 103 şi urm. : ipoteză confirmată de studiile efectuate de dl. Băuescu (Mem. înaintat Acad'. Române, 7 junie
1921) cf. Bijz. — Neugr. Ja/irbuclier, III, Berlin, 1922, p. 287 şi urm. (P. II.).
3
Htsl. des Roumains el de leur Civilis., p. 31 ; Ist. Rom. pentru Cl. VIII-a, p. 16 (P, H.).
 27

de slabă ar fi fost, iar suzeranitatea bulgarilor s-ar fi întins, se pare, pînă la granitele Impe­
riului frînc, pe Tisa1, în vreme ce, în cealaltă direcţie, faimosul (ar Simion (892 —927) ajun­
sese cu armata sa pînă sub zidurile Constantinopolului.
Se pare că, datorită contactului cu bulgai'ii, creştinismul românesc a primit forma sa
ortodoxă definitivă. Creştinismul pătrunsese în.Dacia traiană încă din secolul al IlI-lea,2
aşa cum se pocde aprecia din inscripţia de pe piatra tombală a lui Aurelius Babus şi a
familiei salé3, care dcdează din anul 235, dar numărul credincioşilor era încă foarte mic.
Abia la începutul secolului al V-lea Nichila, episcopul Remesianei (Moesia superioară),
şi-a luat sarcina să evanghelizeze ţinuturile de la nord de Dunăre. Dar nu aducea, aşa
cum era de aşteptat, influenţa Bisericii din Orient, ci pe cea a Bisericii de la Roma,
oraş pe care îl cunoştea bine şi unde avea numeroşi prieteni, printre care se număra şi
Paulin din Nota. Această influenţă latină a fost foarte puternică deoarece ţinuturile res­
pective erau deosebit de receptive; pe Ungă faptul că în vecinătate se afla, la Tomis, un
mare centru creştin, romanii creaseră o adevărcdă reţea de căi de comunicaţie între Dacia
şi partea de apus a Imperiului, spre care privea întreaga viaţă a noii provincii. După
retragerea lui Aurelian, ca şi în secolele următoare, legăturile acestea cai continuat, în
mai mare măsură decît cu Bizanţul, deşi acesta era mai aproape. Totuşi aceste legături
trebuiau, în mod fatal, să înceteze la un moment dat, datorită distanţei mult prea mari
şi invaziilor. Aşa că pentru menţinerea romanităţii în Dacia, activitatea lui Niellila*,
de nuanţă întru totul latină, a avut o mare importanţă, amînînd astfel întreruperea contac­
tului între Occident şi ţinuturile dunărene5. Se pare că tot un creştinism de nuanţă latină
au întîlnit bulgarii păgîni atunci cînd au trecut prin ţările române. Se ştie însă că în
anul 864 regele Boris a fost botezat, avînd ca naş pe bazileul Mihail al 11-lea, şi că,
dacă a şovăit, cîtva timp după aceea, între. Biserica latină şi cea de la Constantinopol,
aceasta a biruit, în cele din urmă, către anul 870. Puţin mai tîrziu, ţarul Simion a pus
bazele unei Biserici autocefale de rit slavon, care avea un patriarh laPreslav. în ceea ce-i
priveşte pe români, lipsiţi de orice organizare religioasă, rolul Bisericii bulgare nu putea
fi decît considerabil. Sub glorioasa domnie a ţarului Simion, această Biserică, pe de-a
întregul constituită, ilustrată de o pleiadă de erudiţi şi de caligrafi care încercau să trans­
planteze în lumea slavă splendorile culturii bizantine, oferea vecinilor săi de la nord unicul
exemplu apropiat de Biserică creştină organizată şi în plină înflorire. Cum s-ar fi putut
ca ţările române să rămînă în afara sferei de influenţă a acestei Biserici ? Desfiinţarea
patriarhiei bulgare autonome de către Ioan Tzmiskes, după ce l-a învins pe Sviatoslav
(971), zdrobirea definitivă a primului Imperiu bulgar de către Vasile Bulgaroctonul (1018),

1
Xenopol, I I , p. 111. N. Iorga contestă această afirmaţie, pe care istoricii bulgari o susţin cu tărie 6 (P. II.).
9
- Problema creştinismului primitiv la români este incomparabil mai complexă decît o prezintă P. Henry,
numărul şi varietatea mărturiilor demoustrînd o foarte timpurie implantare a noii religii la Dunărea de Jos (I.
Barnea, Arta creştină In România, I, Bucureşti, 1979; Mircca Păcurariu, Istoria bisericii ortodoxe române, I, Bucu­
reştii 1980, p. 5 1 - 1 0 3 ) (V. D.).
3 C.I.L., p. 153 şi urm. (P. H.).
4
Un studiu documentat va fi găsit în V. Pârvan, Contribuţii epigrafice la istoria creştinismului dacoromân,
Bucureşti, 1911 (P. H . ) .
6
Legăturile dintre biserica română timpurie şi Roma au durat mult mai mult decît rezultă din expunerea
lui P. Henry, pentru că legăturile cu scaunul papal au fost constante pe linie ierarhică pînă către sfîrşitul secolu­
lui al IX-lea (Dimitrie Onciu, Pana Formosus In tradiţia noastră istorică, în Scrieri istorice, II, Bucureşti, 1968, p.
5 - 1 8 ) (V. D.).
6
Trebuie precizat că pînă in prezent nu există nici o mărturie certă care să demonstreze prezenţa sau suzerani­
tatea taratului bulgar la nord de Dunăre. Dimpotrivă, miterialele arheologice descoperite in aşezările nord-duuărene
par a confirma ipoteza că mirele fluviu rămlscsse sub control bizantin. Construită prin acumulări necoutrolate de
ipoteze care voiau să susţină ideea unui uriaş impar iu bulgar', teo-,ia privitoare la stăpinirea efectivă a ţarilor de
la Preslav in spiţiul carp ito-danubian nu ave nici un temei ştiinţific (V. D.).
28

nu au pus capai, aşa cum s-ar putea crede, acestei influenţe.1 Bazileul a păstrat la Ohrida
un episcopat bulgar (1019) şi a reorganizat Biserica bulgară cu prelaţi bulgari. Clericii
români veneau pe medul drept al Dunării pentru a studia, pentru a fi hirotonisiţi şi
pentru a aduce de acolo cărţile liturgice de care aveau nevoie: ceea ce îi punea în legă­
tură nemijlocită cu ortodoxia bizantină şi bulgară şi, chiar atunci cînd prelaţii erau greci,
faptul că viitorii preoţi îşi făceau ucenicia în Bulgaria, explică în mod suficient difuzarea
limbii slavone ca limbă de cult2. Dar marea eră de influenţă a Bulgariei p eue să coincidă
cu întemeierea celui de cd doilea Imperiu bulgar, al cărui apogeu e marcat de remarcabi­
lele domnii ale lui Ioniţă zis Caloianul (1197 —1207) şi locui Asari (Ivan Asen, 1218 —
1211). Chiar dacă suzeranitatea noului imperiu slav se oprea la Dunăre, ceea ce nu e decît
probabil, strìnse legături politice şi religioase uneau ţinuturile de pe ambele maluri ale
fluviului. Acest imperiu a fost întemeiat de „aromâni"*; Ioniţă a obţinui ajutorul cuma­
nilor, care apăruseră în acelaşi timp cu pecenegii şi se aşezaseră în cimpia valahă încă din
secolul alXI-lea; Ioan Asan a luptat cu ungurii pentru slăpîn ii 'ea Sever inului şi a nudului
sting al Dunării. Din punct de vedere religios, teritoriile valahe se aflau sub autor Halea
episcopilor bulgari de la Dunăre, numiţi şi ei de către patriarhul clin Trnovo, şi influ­
enta ce decurgea din asemenea dependenţă s-a întins asupra tuturor ţinuturilor româneşti'1.
Aceasta e nud ales şi epoca în care limba slavonă cucereşte în mod definitiv Biserica româ­
nească, iar acest irezistibil avînl al influenţei slavone impresionează în asemenea măsură
imaginaţia populară, încît ia naştere chiar şi o legendă, relatată de Cantemir în veacul
al XVIII-lea* şi de un istoric bulgar în secolul al XIX-leaQ, potrivii căreia schimbarea
aceasta în liturghie s-ar fi datorai unui act de aulorilale cd Bisericii bulgare1. Activitatea
călugărului sîrb Nicodim, care va asigura triumful ortodoxiei slavone, va găsi astfel un
' teren bine pregătii. Aşa se explică faptul că limba slavonă se va impune cu alita putere
încît va deveni şi limbă dested, în locul latinei, care se med obişnuia încă în cancelariile
celor dintîi voievozi români, şi că va fi folosită în adele oficiale pînă în secolul al XVII-
lea. Iar scrierea cirilică va ramine în uz, chiar şi în textele redactate în româneşte, pînă
către mijlocul secolului al XIX-lea. -Şi e lot un simbol destul de semnificativ al presti­
giului de care se buaurau bulgarii faptul că vocabula Io sau Ioan ceux precede întotdeauna
numele domnului în pisaniile slavone din bisericile româneşti, cum dealtfel o vedem prece­
dimi şi pe cel al principilor bulgari, şi care pare să însemne Ioan, în amintirea ţarului
Ioniţă (Kalo-Ioan), al cărui nume a avui astfel soarta numelui lui Cesar, de la care se

1
Teoria dependenţei de biserica bulgară a fost vehiculată, încă din secolul trecui, fără să se întemeieze pc
nici o bază documentară. Hotărîloare pentru înţelegerea raporturilor dintre ţările române şi Patriarhia ecumenică
a Constantinopolului sînt următoarele fapte: a) cînd, în 1359, a luat fiinţă mitropolia Ţării Româneşti, cu reşedinţa
la Curtea de Argeş, s-a procedat la strămutarea mitropoliei de Vicina care depindea nemijlocit de Constantinopol ;
b) Cînd, către sfîrşitul secolului al XIV-lea, era întemeiată mitropolia Moldovei, ierarhul ales de Petru Muşat era
Iosif „hirotonit de a) Haliciului", nici un rînd din bogata corespondenţă cu scaunul ecumenic nefăcind vreo referire
Ja legături cu Tirnovo sau alt centru sud-dunărean (V. D.).
3
Despre originile ortodoxiei române se va găsi o expunere limpede şi succintă in Al. Procopovici, Introducere
in studiul literaturii vechi, Cernăuţi, 1922, pp. 3 7 — 7 1 . Autorul se bazează dealtfel pe cartea lui V. Pâr V a n (P.H.).
3
Se ştie că termenul acesta, bazat pe o particularitate filologică, îi desemnează pe românii din sudul Dunării
care se numesc ci înşişi aromâni (P. H.).
4
Iorga, Ist. biscr. rom., I, p. 13 8 (P. H . ) .
5
Descr. Moki., III, 5, p. 152 (P. H.).
0
Carstwenika ili istoriia bolgarskaoa, Buda, 1844 (P. H.).
7
Cf. Xenopol, II, pp. 1 5 3 - 1 5 8 (P. H.).
8
S-a arătat şi mai sus că vechile teorii, dealtfel bazate num ii pe ipoteze, privind dependenţa ţărilor române de
patriarhia de la Tirnovo sînt lipsite de orice ternei dom miniar, în realitate, cel puţin Ţara Românească s-a aflat
sub jurisdicţia directă sau mediată a scaunului patriarhal de la Constantinopol, nutiv pjntru care, atunci cînd
a luat fiinţă mitropolia de la Curtea de Argeş, domnitorul Nicoiae Alex m :lru s-a adresat p itriarhului ecumenic Galiş t
I (V. D.).
 29

trage germanicul „Kaiser", sau al lui Carol (Charlemagne) de la care se trage slavul
„Karol" sau „Kral", ce a trecut chiar şi in română sub forma de „Crai". Şi totuşi această
slavizare a Bisericii române şi a Statului român e intru toiul exterioară. Poporul continua
să-şi vorbească limba lui romanică, în care singurele elemente slave sin! mai cu seamă le,r-
meni privind viaţa pastorală şi agricolă, datînd din perioada cînd românii trăiau şi mun­
ceau cot la cot cu slavii, imediat după năvălirea acestora din urmă. Borièfàrài slrăbătind
Valahia în 1585, face cea m(d categorică distincţie între limba oficială şi limba vorbită
in ţară, sesizînd deja legătura care există între denumirea de „Valahi", şi cea de „Wel-
scheif sau de „Wallcn"1. în afara unui anumit număr de cuvinte slave aduse de neguţă­
torii din emporiile dunărene, unde limba slavonă înlocuise limba greacă şi pe cea latină,
limba paleo-bulgară nu a împrumutat limbii române decît unii termeni de ordin adminis­
trativ şi politic, şi un mare număr de cuvinte din vocabularul religios, privind mai cu
seamă domeniul liturgic: dar toţi termenii care se referă la noţiunile fundamentale ale creş­
tinismului, ca şi la viaţa curentă, au rămas Udini2. Această observaţie ne va îngădui uneori
să ghicim naţionalitatea română a unui artist atunci cînd greşelile din inscripţiile slavone
nu sînt prea grosolane. Sigur că românii vor accepta tocde învăţăturile ortodoxiei, ba chiar
şi resentimentele ei, aşa cum se pocde deduce din legenda sf in tutui Ioan cel Nou de la Sucea­
va, martirizat de tătari în urma intrigilor unui catolic, ca şi din prezenţa latinilor printre
damnaţi în fresca „Judecăţii de apoi" de la Vatra-Moldoviţei. Ortodoxia a însemnat chiar
un drapel, deoarece, dacă dominaţia străină a exploatat-o în ultima vreme spre folosul rute­
nilor în Bucovina şi a ruşilor în Basarabia, Biserica românească (pur ortodoxă sau unită)
a apărat timp de secole naţionalitatea română din Transilvania împotriva maghiarizării,
cu cdît mai.mult devotament şi tenacitate cu cît ea era singura călăuză posibilă, singu­
rul sprijin al acestor populaţii. Ortodoxia este una din caracteristicile esenţiale ale Româ­
niei; religia şi naţionalitatea cai străbătut veacurile strîns unite între ele, şi legăturile
acestea spirituale au asigurat de fapt, cu toată dispersarea politică a instituţiilor româneşti,
o profundă unitate pe care statul român a realizat-o în fapt abia de curînd. Şi tocmai rolul
acesta fundamental al ortodoxiei îl evoca Mitropolitul-primat Miron Crislea, devenit
Patriarh al României, de la tribuna Senatului din Bucureşti, în cursul intervenţiei sale
lei dezbaterile ce au avut loc în legătură cu Constituţia din 1923, amintind că Biserica e
cea care a plămădit sufletul românesc, l-a hrănit de-a lungul timpurilor şi, mai presus
de orice, poate să-şi revendice, cu toată mìnchia, cinstea de-a fi creat spiritul de solidaritate
dintre diversele ţinuturi româneşti, citind la urmă, drept sinteză, cuvintele poetului Mihail
Eminescu: „Biserica ortodoxă este mama poporului român"3. Dar originalitatea poporului
român constă în faptul că a latinizai toate împrumuturile luate de la vecini, şi, aşa după
cum numeroasele cuvinte slave, maghiare, turceşti şi greceşti din limba româna* s-au inte­
grat formelor gramaticale neolatine ale acestei limbi şi n-au putut împiedica elementele

1
Acestea sînt, după cum se ştie, cuvintele folosite de alle popoare pentru a le denumi pe cele neo-lalinc: cf.
maghiarul Olăh, luat din slavul Vlach. Şi astăzi încă rutenii din Bucovina folosesc cuvînlul „oloski" pentru a
desemna limba română. Termenul de Ungro-Vlahia, întîlnit adesea în evul mediu, înseamnă aslfcl .Ţara valahilor
de lîngă Ungaria" (Valahia propriu-zisă), la fel şi cel de „Russovlnhia" înseamnă „Ţara valahilor de lîngă Rusia"
(viitoarea Moldovă). Aceste denumiri făceau distincţia dintre teritoriile de la nordul Dunării şi marea şi vechea
„Valahie" balcanică, al cărui nume reînvie în cel al Imperiului „vlaho-bulgar" al lui Ioniţă din secolul al X I I I -
lea (P. H . ) .
* Xenopol, II, pp. 1 1 9 - 1 2 9 (P. IL).
a
Şedinţa din 9 martie 1923 (P. IL).
4
Afirmaţie neîntemeiată ştiinţific, ştiut fiind că fondul de bază al lexicului românesc este, în mare majoritate, de
origine latină. Sînt semnificative in acest sens demonstraţiile lui B. P. Hasdcu (V. D.).
30

latine să constituie în continuare baza idiomului curent, tot astfel şi religia română nu a
încetai să fie românească. Românii sînt singurul popor neolatin de rit ortodox, şi totuşi
ataşamentul lor faţă de religie nici nu i-a grecizat şi nici nu i-a slavizat.

Aşadar, tătarii au găsit în ţinuturile româneşti un popor pe de-a întregul constituit

atunci cînd, în 1241, cai nimicit armata ungurească. Neamul românesc era deja creat,
continuul şi unele elemente slave, clar rezistent şi înzestrat cu miraculoasa forţă de asimilare
a popoarelor latine. El îşi avea religia lui, convingere profund ortodoxă, în pofida nume­
roaselor reveniri ofensive ale catolicismului, ce urmărea să cucerească aceste lerilorii şi care
a dus pînă în secolul al XV-lea, în principatele române, o luptă îndîrjită, şi a cărui acti­
vitate pare să se fi înteţit în ultima vreme; din instinct, toluşi, poporul român a rămas
strini unit în jurul credinţei sale ca în jurul unui paznic al propriilor sale destine. In
sfîrşit, tătarii, punind capăt dominaţiei cumane, nu au distrus formaţiunile politice româ­
neşti, ci nmi ciuind le-au favorizat fie chiar şi în mod indirect. M ai intii, ei nu au apărut
decît în Ruso-Vlahia, şi deloc in Ungro-Vlahia, şi nu au atacat decît Rusia, Polonia,
Transilvania şi Silezia; apoi, nu numai că românii au avut relativ puţin de suferit de pe
urma năvălirii lor, dar au pulul să tragă chiar şi oarecare foloase de pe urma dominaţiei
acestora şi a ordinii şi disciplinei care domneau în acest imens stat care se întindea din
Asia centrală pînă la Carpati. Siguranţa drumurilor, dezvoltarea comerţului au consti­
tuit un preţios element de progres pentru românii din ţinutul cuprins între Şiret şi Prut,
atît de bine situaţi de-a lungul căilor comerciale ce legau nordul Europei cu Crimeea, pe
de o portesi cu Brăila de cealaltă, antrepozit chinare importanţă încă de prin anul 1300.
După dezmembrarea stalului tătar, după eşecul tentativei lui Noyai, conducătorul provin­
ciilor occidentale din vechiul imperiu al lui Gengis-Han, care căuta să se stabilească în
mod definitiv pe Dunărea de Jos, românii nu au dus-o prea rău sub regimul unei autono­
mii îndeajuns de îngăduitoare1. Şi asistăm atunci, în Valahia, către anul 1300, la înteme­
ierea marelui principat de la Argeş, al cărui conducător se intitula „Domn a toată Ţara
Românească" şi care reunea ceh două voievodate, pînă atunci separate, de la răsărit
şi de la apus de Olt\ Cînd, la începutul secolului al XIV-lea, tătarii s-au retras, românii
din Valahia au reuşit, datorită celor două victorii obţinute, una împotriva lui Carol Robert
în 1330, şi alta împotriva lui Ludovic celMare în 1369, să-şi afirme independenţa faţă de
unguri, care visaseră să-şi întindă stăpînirea pînă la Dunăre şi sub a căivr suzeranitate se
aflase, de fapt, Valahia, dar pentru un scurt răstimp. întemeierea principalului Moldovei,
care avea să urmeze la puţin timp (către 1360) după cea a principatului valah, se datorează
şi ea, în parte, dominaţiei tătarilor, care favorizase dezvoltarea unor relaţii comerciale
intense între Nord şi Răsărit, ca şi progresului civilizaţiei care însoţeşte în general orice
mare circulaţie de bunuri economice. Iar cînd s-a ivit Bogdan, Ruso-Vlahia era gata pregă­
tită pentru a se constitui într-un stat; pe malul Mării Negre deja, un anume Dobrotici,
căpetenie de mercenari, reuşise, cu sprijinul Bizanţului'dealtfel, să-şi încropească un mic
stat definind, între teritoriile ocupate de tătari şi cele ce aparţineau Bizanţului, o poziţie
de o incontestabilă importanţă comercială: este vorba de Dobrogea de astăzi, care păstrează
încă numele întemeietorului ei. Aceleaşi temeiuri explică şi succesul întemeierii statului
moldav, excelentă cale de comunicaţie ce lega Occidentul de Orientul tătar şi turc. Văile

1
Iorga, Hist. des Roumains ei de leur civilis., p. 45 şi urm. (P. II.).
3
I D . , ibid., p. 47 (P. II.).
 :ti

Şiretului şi Sucevei, ale Prutului şi Nistrului, locuri obligatorii de trecere pentru neguţă­
torii galiţieni, rezerva o categorică prosperitate princepelui care s-ar fi arătat capabil
să asigure ordinea şi să protejeze libera circulaţie a convoaielor şi a neguţătorilor din toate
ţările. Pentru ca poporul român, elementul sedentar al acestor văi, care se afla deja in
posesia civilizaţiei si a unor formaţiuni de organizare statuia despre care am vorbit mai
sus, sase poată constitui într-un adevărat stat, îi trebuia doar un stimulent ceva mai energic
care să-l dinamizeze: stimulent care a venit din Transilvania de nord.
•

Se ştie că ungurii, veniţi din Ugria (la est de Urali), stabiliţi în Europa ÌIÌIre secolul
cd IX-lea şi al X-lea, convertiţi la catolicism şi introduşi în lumea europeană pe timpul
sfîntului Ştefan (995—1038), şi-au constituit in mod definitiv statul sub Ladislau cel
Sfinì (1011—1095), care a supus Transilvania (Pădurea regală, Kirâly Erdéty, de la
cuvîntul românesc Ardeal), si sub Koloman (1095—1114), care a anexat Croaţia şi a dai
Ungariei frontierele pe care le-a păstrai pînă în anul 19181. Şi, numaidecît, şi-au arun­
cat privirea dincolo de Carpati; gîndindu-se mai puţin la deznaţionalizarea popoarelor
subjugate — politica necunoscută pe vremea aceea — , cît la convertirea, exploatarea şi
apărarea cuceririlor făcute, au încurajat colonizarea germană (ţăranii „saşî- veniţi clin
Fiandra sau de pe Rin) în Trans il imn ia şi pînă în regiunea minelor de la Rodna şi de la
Baia, de cealaltă parte a Carpaţilor. Aşezarea efemeră a cavalerilor teutoni în Carpatii
Meridionali, unde au întemeiat oraşul lor Kronstadt (Braşov), şi, în chiar pragul Vala-
hiei, oraşul lor Langenau (echivalentul exact al numelui Cîmpulung) a însemnat o amenin­
ţare în plus pentru români; căci Braşovul părăsit de teutoni era un oraş de viitor, domi-
nînd un defileu gata pregătit pentru o eventuală invazie a cîmpiei dunărene. Angevinii
nu vor scăpa un asemenea prilej, iar şase secole mai tîrziu, locul acesta rămăsese în continu­
are cheia trecerii munţilor, încît prima grijă a românilor, în 1916, a fost ca, odată cu decla­
rarea războiului, să cucerească şi Braşovul. Şi, de asemenea, spre Moldova îşi luau regii
unguri unele măsuri, instituind, prin părţile Oituzului şi ale Ghimeşului, acea marcă
militară — ocupată de secui (szck = sedes, reşedinţa judeţului, de unde semnificaţia de
„judeţ" sau district), ţărani unguri care n-au întîrziat să fuzioneze în oarecare măsură cu
românii, de la care au luat unele obiceiuri, aşa cum s-a întîmplat şi cu „saşii"; şi cîteva
enclave maghiare se conturau şi la poalele munţilor, către minele de la Ocna şi Stanicul
Moldovei, pînă la Bacău.
Cu toate acestea, onoarea de-a face din ţinuturile româneşti adevărate state nu le era
rezervată ungurilor, ci românilor înşişi. Dezastrul din 1241 şi invazia tătarilor au acoperit
într-adevăr Ungaria de ruine, regele Bela al IV-lea fiind nevoit să-şi consacre întreaga-i
energie pentru a o redresa, iar după el, ultima jumătate de secol de domnie a dinastiei
arpadiene nu a însemnat decît o suită de lupte civile. Cînd s-au urcat pe tron angevinii
(1308) şi au restabilit oarecum ordinea, s-au gîndit să reia vechea politică a arpadienilor
faţă de „Transalpina", dar era prea tîrziu: principatul de la Argeş, aşa cum am văzut,
şi-a afirmat vitalitatea şi puterea de rezistenţă, iar peste puţin Moldova avea sase sustragă
şi ea, la rîndu-i, cupidităţii maghiare.

1
Inexact; P. Henry a uitat că, după catastrofa militară de la Mohăes (1526), Ungaria a încetat să mai existe
ca stat, că Buda a devenit reşedinţă de paşalic, că ulterior a fost încorporată Imperiului habsburgic, că abia în 1868
dobîndea un statut de autonomie în cadrul Imperiului austro-ungar şi că dobîndea libertatea, în frontierele sale
fireşti, după primul război mondial (V. D.).
32

Pentru a rezista ultimelor atacuri aie tătarilor (care, chiar şi în 1352 ajunseseră pînă
aproape ele hotarele secuilor) regele Ungariei, Ludovic cel Mare, a reunii într-o întinsă
marcă orientală, în m'Unite unui anume Andrei, fiul lui Laţcu, administraţia comitatului
Braşovului, a teritoriului aflat în slăpînirea secuilor şi a acelei regiuni de nord a Mara­
mureşului, locuit de o populaţie romanească aproape independentă. După victorie, Andrei
a încredinţat ţinutul proaspăt cucerit (între munţi şi apaMoldovei) unui oarecare Sas, fiul
lui Dragoş, unul clin voievozii români din Maramureş, care s-a instalat la Baia: era prima
creaţie a unui ţinut moldav, un fel demarcă înaintată, administrată de un ofiţer al regelui.
Dar expansiunea Ungariei către răsărit s-a oprit aici. Un anume Bogdan, alt voievod
român, şi lot din Maramureş, şi care, în permanentă stare de revoltă împotriva Ungariei,
ţinuse piept tuturor încercărilor lui Ludovic cel Mare de a-l sili să-i recunoască autori­
tatea, a profitat de tulburările iscate de moartea lui Sas, pentru a trece munţii; a coborîl
apoi pe valea Bistriţei şi pe cea a Moldovei, i-a bătut pe fiii lui Sas (Bale şi Dragul) şi
le-a luat locul (către anul 1360). A reuşit să se menţină in această calitate şi a transmis
urmaşilor săi titlul de voievod independent al Moldovei (cum se va numi de-acum încolo
noul stat, ce luase fiinţă de-a lungul fiului cu acelaşi nume), stal pe care şi-l datora doar
lui însuşi, meritînd a fi socotit drept adevăratul întemeietor al acestui stat moldav care,
în secolul următor, avea să cunoască un destin atît de strălucit.

Istoria acestor cîteva secole pe care le-am. parcurs ne îngăduie să delimităm elementele
caracteristice fundamentale care şi-au pus pecetea pe tînărul stat şi, poate, i-cai determinat
în parte fizionomia.
Popor trac romanizat, supus apoi unei înrîuriri slave, el a păstrat caracterele cele med
pregnante ale acestor trei grupuri etnice. Trăsătura cea med izbitoare este poate permanenţa
fondului romanic al neamului. Am semnalat persistenţa tradiţiilor latine, în limbă în
primul rînd, în modul de viaţă, în orgaiuzarea politică locală. Există însă un fapt care,
totuşi, ar părea extrem de curios celor neavertizaţi. Posedind atitea caractere latine,
dintre care unul de prim rang — limba —, România nu are nimic, în arta sa, care să
evoce Roma, nici măcar civilizaţia romană. Tradiţiile pe care ni le dezvăluie această artă
sînt, fie pe de o parte med vechi, iar pe de alta, mai ales în ceea ce priveşte arta religi­
oasă, lotcd străine lumii romane şi, dimpotrivă, foarte apropiate de lumea bizantino-sla-
vonă.
Nu e nimic misterios în toate acestea.
Există, într-adevăr, pe de-o parle, un element constitutiv al poporului român asupra
căruia se insistă de obicei mult prea puţin şi care merită a fi pus în adevărata lui lumină:
este vorba de elementul trac, care nu a dispărut elecît cu numele, dar pe care îl vedem
reapărînd, în orice clipă, la toate popoarele din sud-estul Europei. Civilizaţia tracă, cdît
de avansată şi din care frumosul Muzeu de Arhwlogie de la Sofia păstrează atîtea amin­
tiri, n-a fost total distrusă în Dacia cucerită de romani, iar obiceiurile ţăranilor români
ne îngăduie să sesisăm cîteva curioase analogii..Columna lui Troian ne prezintă tipuri
pe care le înlîlnim adesea, pină în zilele noastre chiar, prin satele româneşti. Cusăturile
ţărăneşti, crestăturile populare în lemn (cruci, mese, lăzi...) ne amintesc, datorită motivelor
lor geometrice, de arta Dipglonului şi chiar de cea a civilizaţiei egeene. Oricine a văzul
produsele industriei casnice româneşti a făcut imediat o apropiere de genul acesta. Şi astfel
se face că numeroase biserici de lemn sînt decorate cu aceste motive milenare.
 , , ; 33

în al doilea rînd, slavii, la invazia cărora am făcut de mai multe ori aluzie, au trăit
mult prea mult laolaltă cu românii pentru ca să nu rămînă nimic din acest contact. Şi
adevărul este că, între slavi şi români există destule trăsături comune, fie că unele obiceiuri
slave au întărit tradiţia romană, aşa cum s-a întîmplat în privinţa agriculturii, fie că
altele au fost împrumutate noilor veniţi de către vechile populaţii. în termenii agricoli
(grădină, vişină, 1 pivniţă, graniţă etc.) sau comerciali (dintre care cel mai important e
a plătit, în tipul casei ţărăneşti (care e aproape aceeaşi, din Balcani pînă în Slovacia
şi în Rusia), în îmbrăcăminte (catarama, şuba, croiala costumului feminin etc.), în cre­
dinţele religioase (legende evanghelice, asimilarea lui Ilie cu Perun etc.), în folclor, mai
ales, şi în rituri şi datini, pe scurt în multe domenii se afirmă înrudirea spirituală între
slavi şi români.
Adevărul e că, alături de tradiţiile fundamentale, acţiunea directă a ţărilor vecine nu
e de mai puţină însemnătate.
Am mai avut deja ocazia săvorbim pe larg despre influenţa bulgară atît de importantă
în ceea ce priveşte ritul ortodox al românilor, ca şi despre limba lor religioasă care avea să
devină nu peste mult limba oficială a statului. Nu vom reveni aşadar asupra acestui punct.
Căci raporturile cu Bulgaria reprezintă singurul contact cu ortodoxia şi cu civilizaţia bizan­
tină. Dacă suirea pe tron a marilor voievozi moldoveni marchează şi debutul relaţiilor
directe cu marile familii de la „Ţarigrad", aceste relaţii nu sînt de fapt cu lotul noi, căci
românii au avut legături cu Constantinopolul încă înainte de întemeierea Principatelor,
fie direct, fie prin intermediul Serbiei2.
Bizanţul şi-a menţinut adesea parte din trupe, după domnia lui Iustinian, pe malu­
rile Dunării şi pînă şi pe malul sting în cursul luptelor împotriva slavilor sau ungurilor.
Iar aceste raporturi au fost med fertile decît se crede în general. Atunci cînd domnitorii
moldoveni, după ce şi-au întocmii un ceremonial de curte, al cărui model era în cea mai
mare parte împrumutat, ta început din Occident, s-au întors cu toedă hotărîrea către
Bizanţ, au făcut ceva med mult decît să reia tradiţia imperiilor bulgar şi sîrb, complet
istovite: ei au realizat în mare ceea ce fusese cît pe-aci să se înfăptuiască, încă din seco­
lul al XI-lea, pe malurile Dunării. Fără a vorbi de acel district ce purta numele de
Vlaşca, denumire slavă care înseamnă „ţară valahă" şi care aminteşte o formaţiune poli­
tică locală, astfel denumită, clătind din veacul al XI-lea şi supusă influenţei bizantine,
am pomenit mai sus de ţinutul Duroslorului (Silistra), aşezare întru totul bizantină la
3
început, şi pe care o găsim menţionată în „Alexiada" Annei Comnena ca un voievodat
independent, condus de Tatos, Sestlav, Satzas, care sînt în mod evident nume româneşti
— Tatui, Sestlav, Sacea (deoarece numele lui Sestlav se înrudeşte în mod evident cu cel
al voievodului de la Argeş, Seneslav). Primele „cristalizări" (pentru a folosi expresia
d-lui Nicolae Iorga) politice din secolul al XI-lea, din acest „Paristrion" al istoricilor

1
Nu toţi filologii sînt de acord asupra originii slave a cuvîntului grădină, iar vişină este sigur de origine latină
(in italiană visciola). (V. D.).
2
Cercetările arheologice din ultimele decenii au demonstrat, fără echivoc, permanenţa legăturilor directe dintre
ţările române şi Bizanţ, navigaţia maritimă şi fluvială fiind mai sigură şi mai avantajoasă decît drumurile pe
uscat. Dominaţia bizantină asupra Dobrogei, mai ales după întemeierea temei Paristrionului de la Silistra (972)
s-a materializat în cetăţi (Păcuiul lui Soare, Dinogcţia etc.), în obiecte de podoabă (engolpionul de la Dinogeţia, pan-
dantivii şi cerceii de la Histria etc.) şi mai ales în constituirea unor centre meşteşugăreşti care au contribuit,
nu puţin, la remodelarea unor forme artistice locale (o importantă sinteză cu privire la acest subiect a dat Răzvan
Theodorescu, Un mileniu de artă la Dunărea de Jos, Bucureşti, 1976). O semnificativă referire, la legăturile ţărilor
române cu Constantinopolul se află în scrisoarea din 1204 a papei Inocentiu III către arhiepiscopul de Calocea
(Documente privind istoria României, Transilvania, veac. XI—XIII, vol. I, Bucureşti, 1951, p. 29.). (V. D.).
8
E d . Teubner, I, 234, 16 (P. H.).
bizantini, au în mod incontestabil o formei bizantină, după cum bizantină e şi originea
acestora, iar dacă ele au dispărut cu timpul, înghiţite în viitoarea ultimelor năvăliri şi
datorită slăbirii Imperiului bazileilor, nu e med puţin sigur faptul că Bizanţul e cel
care a prezidat la apariţia primelor tentative de formare a unor state româneşti, cu două
secole înainte de intrarea definitivă a Statului Valah în istorie. Căci nu avea nici o îndo­
ială că poporul pe caie îl atrăgea astfel spre o viaţă politică nu va încerca într-o zi
să-l înlocuiască în postul său plin de primejdii, dar şi de glorie, atunci cînd el însuşi
va fi căzut sub loviturile invadatorului.
Din punct de vedere religios, Bizanţul şi-a exercitat, în egală măsură, influenţa asupra
ţinuturilor româneşti, legăturile cu ConstantinopoIul au fost directe. Dacă influenţa bulgă­
rească îşi păstrează întregul ei privilegiu în epoca Asăneştilor, dacă episcopii de Vidin,
Crven şi Silistra aveau o autoritate reală asupra preoţilor din cimpia valahă, primii mitro-
poliţi ai Valahieişi prelaţii care au orgaidzal Biserica valahă au fost totuşi greci. Găsim,
pe parcursul primei jumătăţi a secolului al XIV-lea, un episcopat grec la Vicina pe
Dunăre, in vechea Scithia Minor, ce devenise stat independent după dezmembrarea Impe­
riului bulgar; şi fără îndoială că acest episcopat, căruia documentele îi atribuie oarecare
importanţă politică, era obligat să administreze numeroasele posesiuni ale Patriarhiei
din Constantinopol (printre care Silistra şi chiar şi capitala acesteia, Caliacra) datorate
generozităţii domnitorilor locali. Unul din episcopii de Vicina, Hiacint, a fost chemat
către anul 1359 de Nicolae Alexandru, voievodul de la Argeş, pentru a-i organiza Bise­
rica după canoanele ortodoxiei, după care a devenit Mitropolit al Ungro-Vlahiei1. Această
funcţie a fost împărţită, în 1370, în două, în favoarea dikaiofilaxului Kritopulos, care,
devenind călugăr sub numele de Antim, a primit titlul ambiguu de „Mitropolit al unei
jumătăţi din Ungro-Vlahia"2. Această împărţire se menţine şi în timpul urmaşilor aces­
tor doi prelaţi. Biserica românească nou creată, cu ierarhia şi cu capii ei, este astfel net
bizantină, ţinînd direct de Constantinopol şi adine pătrunsă de curentul grecesc. Dacă,
mai tîrziu, curentul slavon l-a biruit în mod definitiv, aceasta s-a datorat poate numero­
şilor refugiaţi sîrbi şi bulgari alungaţi din propria lor ţară de stăpînirea turcească;
şi s-a datorat med cu seamă activităţii călugărului Nicodim, macedonean după tată şi
sîrb dupămamă, care, reîntorsde la M untele Athos, a petrecut cîţiva ani în Serbia sa natală,
apoi, după dezastrul de la Kosovo şi îndeosebi după cel de la Nicopole, s-a refugiat în
Ţara Românească, unde a pus bazele unei vieţi monahale fertilă în lucrări literare şi
artistice, viaţă pe care prelaţii greci nu s-au gîndit, pare-se, s-o introducă.
Nicodim nu e primul sîrb pe care îl întilnim în Ţara Românească. Legăturile dintre
aceasta şi Serbia sînt mai puţin uşor de elucidat decît relaţiile Valahiei cu Bizanţul, dar
se pot bănui chiar înainte de secolul al XIV-lea cînd influenţa sîrbească se întîlneşte peste
tot, în viaţa politică, în religie şi în artă. Fără îndoială că aceasta este epoca în care
se stabilesc primele relaţii de la stat la stat, cînd, sub presiunea turcească, atenţia sîrbi-
lor se deplasează, din Epir şi Tesatici, spre ţinuturile dunărene, unde tocmai luase fiinţă
Principatul de la Argeş. înainte, totuşi, evoluţia constituirii cnezatelor şi voievodatelor
prezintă, în ţinuturile sîrbeşti şi cele româneşti, un paralelism atît de curios, încît eşti
silit, în mod involuntar, să-ţi imaginezi unele foarte vechi legături între aceste două popoare,
şi dl. Nicolae Iorga se întreabă dacă n-ar trebui să mergem pînă acolo încît să presu­
punem existenţa unei comunităţi politice, la origine, între regiunile sîrbeşti şi Valahia

1
Iorga, Ist. bis. rom., I, pp. 1 7 - 2 3 (P. H.)
8 W., ibid., p. 34 şi urm. (P. H.).
- , 35

apuseană1. Formasîrbească a denumirii unor localităţi valahe: Brabova, Corcova, Lipova,

Vodiţa, Craioviţa, Rasoviţa, Vidin, Bojin, Romanaţi şi a multor altora (cf., în Serbia,
Kladovo, Karatova, Ostrovica, Studenila, Vidin, Negroidi, Kraguievac etc.) nu ar infirma
bineînţeles ipoteza unor vechi relaţii, tot astfel ca numele cîtorva voievozi valahi din vechime
(Litovoi, Seneslav, Tihomir) evocă nume sîrbeşti (Radovoi, Stanovoi, Radoslav, Dragoslav,
Crescimir, Tihomir), ca dealtfel şi numele unuia dintre cei mai mari domnitori ai Ţării
Româneşti,-Mircea cel Bătrîn (1386—1418), nume care se înrudeşte îndeaproape cuMrksa,
pe care îl poartă în aceeaşi epocă slăpînitorul sîrb al Avlonei şi Kaninei. Dealtfel am
ajuns, cu M ircea, în secolul al XIV-lea, cînd curentul sîrbesc a atins apogeul. Cele
două naţiuni, a căror evoluţie politică s-a orientat mai întîi către est (sîrbii către Salo­
nic, iar românii către Silistra), se întîlnesc pe Dunăre, primii abătuţi spre nord de atacul
otoman, ceilalţi, sub Vlaicu Vodă, ocupîncl Vidinul (1369) pentru a contracara năzuinţele
lui Ludovic cel Mare cu privire la fluviu. Şi tot sub Vlaicu Vodă îşi începe Nicodim
apostolatul, aducînd valahilor formele arhitecturale ale bisericilor sîrbeşti şi punînd
bazele vieţiimonahale româneşti.2 între voievodatul de la Argeş şi malul drept al'Dunării,
ocupat de sîrbi şi de bulgari, se stabilesc relaţii strìnse. Vlaicu este un nume bosniac
(diminutivul lui Vladislav), Radu, numele urmaşului său, se întîlneşte la slavii de pe ma­
lul Adriaticei, ca şi Dan (Daniel), ca şi Mircea. Alexcmdru, tatăl lui Vlaicu, poartă
acelaşi nume caşi cumnatul său, ţarul bulgar de la Trnovo. Exemplele s-ar putea înmulţi,
şi începînd cu Mircea, domnitorii Ţării Româneşti apar în mod oficial în analele sîrbeşti.
Mircea şi Ştefan (fiul lui Lazăr) îl susţin amîndoi pe Musa, fiul lui Baiazid, după cum
se vor supune, tot amîndoi, luiMahomed I, restauratorul unităţii otomane3.
Nu ne vom mira aşadar că un domnitor român a apelat la un sîrb pentru a reforma,
am putea spune pentru a crea, propria-i Biserică naţională. Căci Vlaicu Vodă a fost cel
care, după cum am văzut, l-a chemat pe Nicodim în Ţara Românească. înainte de el,
credincioşii se adunau in nişte simple bisericuţe de lemn, aşa cum se mai văd şi astăzi prin
satele româneşti, iar preoţii lor se aflau mai mult sau mai puţin în afara ierarhiei ofi­
ciale ortodoxe*. Stalul odată constituit, voievozii doreau, bineînţeles, să aibă o biserică
legal constituită şi pe cît posibil naţională. La chemarea călugărului sîrb şi a discipolilor
săi, au fost înfiinţate cele mai vechi mănăstiri clin Ţara Românească — Vodiţa, Tismana,
Colmeana, Snagov, Cozia etc.; iar puţin mai tîrziu, discipolii săi aveau să cîştige pentru
ortodoxia slavonă Moldova de curînd constituită. Mănăstirile Neamţ, Bistriţa, Sfîntul
Nicolae din Poiană aparţin acestui curent». Serbia a rămas atît de puţin străină de
această mişcare ce se născuse din impulsul dat de fiii săi, încît îl vedem, în decembrie
1391, pe despotul sîrb Ştefan, fiul ţarului Lazăr, făcînd danii mănăstirilor Tismana şi
Vodiţa, amintind în acelaşi timp că şi tatăl său contribuise la ridicarea acestora6.

. , . . . . . .
1
Iorga, Sorbişi Români, Bucureşti, 1922, pp. 5 - 1 3 (P. H . ) .
2
Este inexactă afirmaţia că Nicodim a pus bazele monahismului românesc. Aşezări monastice cunoscute au
existat încă din secolele X — X I la Basarabi (Dobrogca), Genad şi Hodoş-Bodrog (Banat), iar din secolul al X I M e a
numărul lor creşte, determinînd, între altele, intervenţia scaunului papal din anul 1204, papa Inocéntiu III fiind
preocupat să ia sub ascultare mînăstirilc „greceşti" (= ortodoxe) din Transilvania (Documente privind istoria Româ­
niei, Transilvania, veac. XI— XIII, vol. I, Bucureşti, 1951, p. 28). Rolul lui Nicodim a fost acela de a reorganiza
viaţa mănăstirească din Ţara Românească tn spiritul doctrinei ìsihaste (V. D . ) .
3
Ibid., pp. 1 8 - 2 5 (P. H . ) .
4
A se vedea capitolul următor (P. H.).
G Iorga, Ist. bis. rom., I, p. 48 (P. H.).
0
li. P. Hasdeu, Arhiva istorică a Romànici, I, 1 (nr. 3 din 22 august, 1864), p. 17, doc. nr. 18 (P. H . ) .
 36

Marele şi durerosul exod care, după Kosovo şi ultimele lupte pentru independenţă, a avut
drept urmare emigrarea în masă a poporului sîrb, învins dar nu resemnat, către Banat
şi malul drept al Dunării, n-a contribuit nici el cu puţin la strîngerea legăturilor dintre
sîrbişi valahi şi la propagarea influenţei sîrbeşti în ţinuturile neprimejduite încă de iata­
ganul turcesc.
După întemeierea Principatelor, cele două popoare creştine care se vor afla cu precădere
în legături permanente cu ţările române sînt ungurii şi, în mod special cu Moldova,
polonezii. Dimpotrivă, activitatea vecinilor de la sud, care în epoca precedentă au avut o
asemenea influenţă asupra formării civilizaţiei româneşti, va deveni în puţină vreme ca
şi inexistentă, pentru a face loc iniţiativei unui popor plin de vigoare, vizînd noi cuce­
riri teritoriale şi în general ostil — turcii.
Căci între aceste trei elemente va avea Moldova — căci de-acum înainte nu ne vom
ocupa decît de ea — să-şi ducă zbuciumata-i existenţă, pradă tendinţelor hrăpăreţe ale
acestora, tendinţe pe care nu le va dejuca decît prin forţa armelor şi a diplcmaţiei, cău-
tind sprijin la unii pentru a opune rezistenţă altora, evitînd servitutile vasalităţii atît
cît era cu putinţă, pentru ca în cele din urmă, după o îndelungă şi strălucită rezistenţă,
să împlinească voinţa destinului care hotărîse ca întreaga Europă sud-orientală să se supună
puterii otomane. Dar, cel puţin, mai fericite decît statele balcanice, complet anihilate
din punct de vedere politie de către cuceritorul ture, ţările române vor reuşi ca în tot cursul
istoriei lor să nu fie elecît vasale şi nu supuse Porţii, să subziste, drept urmare, ca enti­
tăţi politice şi să păstreze structura organizatorică a unui Principat. Căci ele vor ridica
din primul mc meni sabia regatului sîrb nimicit, îşi vor asuma rolul de apărătoare ale
Crucii împotriva Semilunii în locul Bizanţului prea slăbit din pricina luptelor cu turcii,
şi care, după ce acesta îşi va afla sfîrşitul în 1453, într-o ultimă licărire de eroism, se vor
proclama moştenitoarele sale. Aceşti voievozi români, care se înrudesc, prin căsătorie, cu
dinastiile imperiale, care adoptă o vestimentaţie bizantină, caşi ceremonialul dealtfel, nu
sînt animaţi de un van spirit de imitaţie; ei se consideră a fi cu adevărat urmaşii bazileilor,
şi timp de un secol dovedesc lucrul acesta pe nenumărate cîmpuri de bătălie, unde oştenii
lor ţărani izbutesc nu numai o dată să respingă acele armate socotite de neînvins, armate
care au cucerit Roma Orientului şi care într-o bună zi vor ameninţa Viena.
Această istorie emoţionantă, care atinge uneori dimensiunile unei epopei, ne este poves­
tită într-o manieră dintre cele mai însufleţite de monumentele Moldovei, ede cărei biserici
din partea septentrională rezumă toate trăsăturile esenţiale. Bisericile de lemn, ca şi cele
mai vechi biserici de piatră, evocă frustra candoare a celor clintii ani ai tînărului stat.
Graţioasele biserici ale lui Ştefan cel Mare amintesc anii de bărbăţie, de glorie şi de pie­
tate, de restrişte şi de speranţă, cu alte cuvinte de o intensă viaţă naţională. Picturile din
timpul lui Petru Rares şi pînă la Alexandru Lăpuşneanu ne prezintă concluzia unei arte
pe deplin constituită, artă prin care trece uneori o adiere de eroism şi ceva ca un fel de sfi­
dare la adresa destinului, atunci cînd, de pildă, pe poarta exterioară a zidului bisericilor
vedem acel imn închinat rezistenţei victorioase a Constantinopolului atacat de pe pămînt
şi de pe mare, dar ocrotit de Regina cerurilor, preamăririi căreia îi e eledicedă aproape întreaga
decoraţie a zidului. Recunoaştem aici, pe pămînt moldav, ca în atîtea alte locuri, acea magică
forţă evocatoare a bisericilor: şi lor le vom cere de-acum ineunte să ne relateze istoria unei
întregi civilizaţii.
 -

CARTEA I

ORIGINILE
•

•
•

•
 CAPITOLUL
BISERICILE DE L E M N
L a c i n c i m i n u t e d e p i a ţ a centrală d i n Cernăuţi,
de t r a m v a i e l e , de b ă n c i l e şi de m a r i l e ei m a g a ­
zine, m o d e s t a şi liniştita stradă G e n e r a l A v e -
rescu (fosta stradă Silvestru M o r a r iu) a s c u n d e
o c l ă d i r e care p o a r t ă dintr-o dată i m a g i n a ţ i a
către epoca patriarhală, c î n d oraşele nu erau
d e c î t nişte sate u m i l e , c î n d c r e d i n c i o ş i i , în
s i m p l i t a t e a lor şi cu puţinătatea m i j l o a c e l o r lor
m a t e r i a l e , îşi r i d i c a u lăcaşurile de c u l t întru
t o t u l asemănătoare c e l o r în care l o c u i a u ei înşişi
( p l . I, 4 ) . O asemenea d e s c o p e r i r e , în p l i n centru,
arc fără îndoială de ce să ne m i r e ; dar nu v o m
avea n e v o i e să m e r g e m foarte departe pentru
a face şi a l t e l e , de acelaşi g e n . Să ne c o n t i n u ă m
d r u m u l şi să c o b o r î m , de p i l d ă , spre calea ferată
şi să suim d i n nou spre c i m i t i r u l care d o m i n ă
colina G a l i c e a n c a ; v o m avea surpriza, de îndată
ce v o m a j u n g e pe c u l m e , să v e d e m răsărind în
stìnga noastră o biserică a p r o a p e la fel, cu o
clopotniţă t o t de lemn ( p l . II, 1). Să trecem pe
lîngă Şcoala N o r m a l ă , în c e l ă l a l t c a p ă t al ora­
şului: iată, între patru b r a z i , o cruce m i c ă de
p i a t r ă ce marchează l o c u l unde se afla altarul
unei a treia b i s e r i c i de lemn, m u t a t ă în între­
g i m e , în 1874, în satul v e c i n , C l o c u c i c a , unde
se mai află astăzi ( p l . I, 5 ) . A c e s t e u m i l e b i s e ­
rici de l e m n , a t î t de a s e m ă n ă t o a r e cu casele
ţărăneşti sau c u h a m b a r e l e , a t î t d e m i c i î n c î t
p o t fi m u t a t e după d o r i n ţ ă 1 , nu par oare să ofere
o c h i l o r noştri acele f o r m e i m u a b i l e care datează
din p r i m i i ani ai P r i n c i p a t u l u i , sau p o a t e că şi
mai d e m u l t , d i n v r e m e a a c e l o r m i c i f o r m a ţ i u n i
p o l i t i c e l o c a l e c e a u p r e c e d a t î n t e m e i e r e a statu­
lui m o l d a v ?
Se va o b i e c t a că aceste b i s e r i c i , destul de
numeroase în B u c o v i n a , ca dealtfel şi în G a l i -
ţia, nu datează dintr-o e p o c ă anterioară seco­
lului a l X V I I I - l e a . Ş t i m care este v e c h i m e a c e l o r
mai m u l t e d i n t r e e l e . B i s e r i c a „ S f . T r e i m e " d e
1
Exemplul de la Clocucica nu constituie un caz izo­
lat; noua biserică de zid din Bistriţa.. Transilvania, de
pildă, a înlocuit o biserică de lemn, mutată într-un sat
vecin; străvechea biserică de la Pulna, de care vom vorbi
mai tîrziu, a fost ridicată iniţial la Volovăţ etc. (P. H.).
I
la C l o c u c i c a a fost ridicată în anul 1774 de către
e p i s c o p u l H e r e s c u l , descendent al unei i m p o r ­
tante f a m i l i i n o r d - m o l d a v e ; biserica „ A d o r m i r e a
M a i c i i D o m n u l u i " d i n Caliceanca în 1783 e t c .
D a r o b i e c ţ i a se p o a t e înlătura cu destulă
uşurinţă. între t o a t e a c e s t e b i s e r i c i , c o n t e m p o r a ­
ne între ele, este lesne, într-adevăr, de făcut o dis­
t i n c ţ i e care se i m p u n e p r i v i r i i chiar de la înce­
p u t . E l e se r e d u c toate la două t i p u r i foarte
p r e c i s c a r a c t e r i z a t e . U n e l e , ca cea de la M i l i e
j
( p l . I, 1), sînt m a r i , e x e c u t a t e cu m ă i e s t r i e şi al
căror a c o p e r i ş , a r t i c u l a t cu p r i c e p e r e şi încu­
nunat cu una ( p l . I, 2) şi cel m a i adesea cu m a i
m u l t e turle, a m i n t e s c de la p r i m a v e d e r e de
tipul d e b i s e r i c ă rusească. B u c o v i n a , G a l i ţ i a
şi Ucraina ne oferă cîteva e x e m p l e destul de fru­
moase.
Nu este l i p s i t de interes să s u b l i n i e m faptul
că în B u c o v i n a b i s e r i c i l e acestea se află în par­
tea ruteană, cea m a i apropiată de Ucraina,
unde t i p u l r e s p e c t i v este c o n s t a n t şi unde se
găsesc cîteva s p e c i m e n e s p l e n d i d e . A c e s t e bise­
r i c i îşi au r e p l i c i l e în G a l i ţ i a răsăriteană. E l e
a t r a g o c h i u l t u r i s t u l u i celui m a i n e a v i z a t care
se m u l ţ u m e ş t e să călătorească de la Cernăuţi
la L w ó w şi care le v e d e înşiruindu-se de-a lungul
căii ferate, d e p i l d ă lîngă K o l o m e a , K r a g ó w ,
S t a r y o S i o l o e t c . E l e n u depăşesc oraşul H a l i c i ;
l a L w ó w n u s e m a i v ă d d e l o c . S e regăsesc, î n
cele d i n u r m ă , în U c r a i n a S u b c a r p a t i c ă 2 , u n d e
există o întreagă a r i e în care t i p u l acesta de
biserică p a r e să c o n s t i t u i e o r e g u l ă . D a r este
uşor să-ţi dai seama că este de o r i g i n e străină, ru­
sească şi p r o b a b i l de dată destul de recentă,
deoarece este l u c r a t în foarte m u l t e p r i v i n ţ e
după m o d e l u l c o n s t r u c ţ i i l o r de z i d şi r e p r o d u c e
în m a r e silueta g e n e r a l ă a b i s e r i c i l o r ruseşti.
A i c i nu p o a t e fi v o r b a , în nici un caz, de un t i p
p r i m i t i v , şi n i c i , m a i ales, de un t i p r o m â n e s c .
Celălalt tip, dimpotrivă, m u l t mai simplu,
este cel asupra căruia ne-am o p r i t la începutul
2
Scerbakivski, Ukrainskie Misteivo, II, Lwów-Kiev,
1913 (P. H.).

acestui c a p i t o l , t i p u l b i s e r i c i i d e m i c i d i m e n ­
siuni, în f o r m ă de l o c u i n ţ ă o b i ş n u i t ă . A s p e c ­
t u l lui a r h a i c ne îndeamnă să v e d e m în el m o ş t e ­
nirea unei lungi t r a d i ţ i i şi, în o r i c e caz, persis­
tenţa, p î n ă în z i l e l e noastre, a arhitecturii de
lemn, alături de cea de z i d , c o n s t i t u i e un fapt
interesant. D a r dacă este lesne de a d m i s că
utilizarea l e m n u l u i în construcţia b i s e r i c i l o r e
t o t a t î t de v e c h e ca şi cea a z i d ă r i e i şi că p r i m a
a p r e c e d a t - o p r o b a b i l pe cea de a doua, fragi­
litatea l e m n u l u i n-a lăsat să supravieţuiască
a p r o a p e n i c i o b i s e r i c ă de felul acesta anterioară
s e c o l u l u i a l X V I I I - l e a . N u ne-am p u t e a aşadar
pronunţa, p r i n i n t e r m e d i u l unor e x e m p l e sigure,
cum arătau c e l e m a i v e c h i b i s e r i c i ; dar n u
ni s e p a r e cu neputinţă să încercăm a r e c o n s t i t u i ,
c u ajutorul r a ţ i o n a m e n t u l u i , a s p e c t u l p r i m e l o r
construcţii religioase din M o l d o v a .
Pe v r e m e a c î n d , sub suzeranitatea a diferiţi
s t ă p î n i t o r i , ţăranii r o m â n i a l c ă t u i a u î n v ă i l e
lor m i c r o c o s m o s u r i l e p o l i t i c e d e care a m v o r ­
b i t , lăcaşurile care-i reuneau pentru r u g ă c i u n e
Iii' "
Fig. 1 - O troiţă.
t r e b u i e să fi fost d i n t r e cele m a i r u d i m e n t a r e .
P o a t e că la î n c e p u t se m u l ţ u m e a u să r i d i c e doar
unele m o d e s t e altare de l e m n sau de z i d , dacă
nu chiar s i m p l e c r u c i . Crucea, în numeroase
î m p r e j u r ă r i , a ţ i n u t încă şi ţine l o c de b i s e r i c ă .
30
Şi astăzi încă, ţăranul r o m â n p o a t e fi adesea v ă z u t
închinîndu-se în faţa unor înalte cruci de l e m n
ridicate în p l i n c î m p , frecvenţa lor v a r i i n d de
Ia o p r o v i n c i e la a l t a . Astfel, c r u c i l e din T r a n ­
silvania sînt foarte s i m p l e ; cele din Oltenia sînt
cunoscute datorită a c e l o r f o r m e p i t o r e ş t i şi
caracteristice, c o m p l i c a t e u n e o r i , d e n u m i t e t r o ­
iţe (fig. 1) şi care joacă, în R o m â n i a , a p r o a p e
acelaşi rol pe care-1 deţin, la n o i , c a p e l e l e de pe
marginea d r l u n u r i l o r sau de pe la răspîntii.
Crucile şi t r o i ţ e l e pe care le v e d e m noi astăzi
nu sînt m a i v e c h i ele un s e c o l , dar ele r e p r o d u c
unele t i p u r i t r a d i ţ i o n a l e care ne dau putinţa
să ne i m a g i n ă m că cele de la o r i g i n e erau destul
de asemănătoare cu ele. N i c i chiar v o i e v o z i i nu
nesocoteau umila cruce pe care ţăranul o înalţă
deoarece n-are m i j l o a c e l e necesare ca să d u r e z e
o b i s e r i c ă . în t i m p de război sau de grea c u m p ă ­
nă, în m a i m u l t e rînduri, v o i e v o z i i r o m â n i au
r i d i c a t în m i j l o c u l c î m p i e i .sau a p ă d u r i i c r u c i
în faţa cărora au pus să se oficieze slujba reli­
gioasă, aşa c u m a r m a t e l e d i n t i m p u l r ă z b o a i e l o r
noastre m o d e r n e v o r ridica a t î t de des efemere
altare de g a z o n pentru a celebra în m a r e grabă
o l i t u r g h i e . C i t i m într-o carte editată în 1685
la Viena că v o i e v o d u l valah Şerban Cantacu-
z i n o , forţat să ia parte, cu t r u p e l e sale, la asediul
c o n d u s de sultan, suzeranul său, î m p o t r i v a V i e -
nei în 1683, ridicase în m i j l o c u l t a b e r e i , lîngă
G a t t e r - H o l z l ( a p r o a p e în l o c u l unde avea să se
construiască m a i t î r z i u p a l a t u l S c h ô n b r u n n ) o
cruce m a r e de stejar, înaltă de a p r o a p e trei
m e t r i şi jumătate, unde se oficia l i t u r g h i a în
fiecare d i m i n e a ţ ă 1 . Episo,dul acesta, la care a t î t
de des se referă i s t o r i c i i r o m â n i , ne este c o n f i r ­
m a t şi de a l t e m ă r t u r i i c o n t e m p o r a n e , ca c e l e
ale lui F o r m a n t i şi F i l i p e s c h i , care ne-au trans­
m i s inscripţia latină d e p e c r u c e 2 . Care c r u c e ,
luată de pe c î m p u l de luptă turcesc, împreună
cu alte lucruri, ca p r a d ă de r ă z b o i şi adusă la
e p i s c o p i a d i n V i e n a , a fost reînălţată a p r o a p e în
acelaşi l o c în care a fost găsită, dar nu ştim cînd
a dispărut. Ş t i m dealtfel că era un s t a t o r n i c
o b i c e i al v o i e v o z i l o r r o m â n i aflaţi în c a m p a n i e
de a ridica cruci, în lipsa b i s e r i c i l o r , î n g ă d u i n d
s o l d a ţ i l o r să-şi îndeplinească î n d a t o r i r i l e reli­
g i o a s e . Iar a t u n c i cînd nu erau z o r i ţ i de t i m p ,
făceau ş i m a i m u l t c h i a r ; c ă c i V a s i l e L u p u , î n
1
Nikolaus Hock, Kurze Beschreibung Desscn was in
iDchrcnder Tiirkischcn Belagerung der kaijserlichen Rési­
dent Stadt Wien von 7. Julij bisz 12 Septembris des abge-
wichenen 1683. Jahrs sowohl in Politicis und Civilibus als
Militaribus passirct, Wien, L. Voigt, 1685, p. 3 0 ; cf.
C. J. Karadja, Revista Istorică, oct.-dec. 1923, p. 182 şi
urm. (P. H.).
2 N. Iorga, Studii şi Documente, X I , pp. 1 3 7 - 1 4 0 '
(P. H.).
 40
r ă z b o i cu tătarii şi cu c a z a c i i , a r i d i c a t , p r i n
1650, o a d e v ă r a t ă bisericuţă de l e m n în pădurea
de la Capotesti, unde se refugiase .
1
Acestea sînt, ce este a d e v ă r a t , împrejurări
e x c e p ţ i o n a l e . D a r în afară de cazurile, ca să
s p u n e m aşa, de forţă m a j o r ă , în ţările r o m â n e
au fost r i d i c a t e numeroase b i s e r i c i de l e m n , nu
numai pentru a răspunde u n o r necesităţi v r e ­
m e l n i c e , dar şi pentru a asigura exercitarea per­
manentă a c u l t u l u i în sate sau în m ă n ă s t i r i .
B i s e r i c i l e de l e m n care ni s-au păstrat sînt într-
a d e v ă r destinate să d ă i n u i e , c ă c i au fost îndea­
juns de s o l i d c o n s t r u i t e ca să se p o a t ă m e n ţ i n e
timp de mai multe secole. Polonia a cunoscut
şi ea a c e s t e b i s e r i c i de l e m n . La fel ş i Ţ a r a R o m â ­
nească; b i s e r i c a de la P â r o ş i , în Oltenia, de
p i l d ă , care datează din 1771, este, d a t o r i t ă fine­
ţ i i cu care a fost l u c r a t l e m n u l , un foarte fru­
2
m o s s p e c i m e n d e artă p o p u l a r ă . U n u l d i n e x e m ­
p l e l e cele m a i c u n o s c u t e , nu însă şi d i n t r e cele
m a i frumoase, este b o l n i ţ a m ă n ă s t i r i i „ D i n t r - u n
3
l e m n " , d i n j u d e ţ u l V î l c e a . T r e b u i e să fie şi ea
t o t d i n s e c o l u l a l X V I I I - l e a ; a i c i a v e m de-a
face c u o l e g e n d ă m a i v e c h e . P e l o c u l a c t u a l e i
b i s e r i c i p r i n c i p a l e a m ă n ă s t i r i i , c o n s t r u c ţ i e de
z i d ce datează d i n anul 1715, se înălţa o b i s e ­
rică făcută, p o t r i v i t t r a d i ţ i e i , d i n l e m n u l unui
stejar ( d e u n d e şi n u m e l e m ă n ă s t i r i i , Dintr-un
lemn, a d i c ă dintr-un singur a r b o r e ) , pe care un
c i o b a n a g ă s i t fixată o icoană făcătoare de m i ­
n u n i . O a m e n i i au î n c e r c a t să m u t e icoana într-o
b i s e r i c ă , dar le-a f o s t cu neputinţă s-o c l i n ­
tească d i n l o c . D e u n d e a u înţeles c ă icoana dorea
să r ă m î n ă a c o l o , aşa că i s-a c o n s t r u i t c h i a r în
l o c u l acela, cu l e m n u l stejarului r e s p e c t i v , o
bisericuţă, în i n t e r i o r u l căreia a fost depusă cu
toată cinstea c u v e n i t ă . Se p o a t e v e d e a şi astăzi
această i c o a n ă , î m b r ă c a t ă , după c u v i i n ţ ă , în
aur ş i a r g i n t , p e t î m p l a a c t u a l e i b i s e r i c i d e z i d .
T r a n s i l v a n i a ne oferă un număr îndeajuns
de impresionant de fermecătoare biserici de
l e m n ce v ă d e s c un gust a r t i s t i c d e z v o l t a t şi o
îndelungă p r a c t i c ă în arta l e m n u l u i . B i s e r i c i l e
acestea însă nu ne î n g ă d u i e să t r a g e m n i c i un
fel d e c o n c l u z i e . Căci m u l t e d i n t r e ele d e n o t ă
o i n c o n t e s t a b i l ă influenţă g o t i c ă şi o i m i t a ţ i e
a arhitecturii specifice zidăriei. îndeosebi c l o ­
potniţa lor caracteristică, turn pătrat avînd în
v î r f un fel de f o i ş o r î n c u n u n a t cu o fleşă foarte
ascuţită, este c o p i a e x a c t ă a unui p r o t o t i p de
c l o p o t n i ţ ă de c i r c u l a ţ i e curentă în E u r o p a cen­
trală şi m a i cu seamă în E l v e ţ i a . E foarte p o s i -
1 N. Iorga, Ist. Bis. Rom., I, p. 24 (P. H.).
2
G. Balş, Biserica de lemn din Păroşi, B.C.M.I.,.
VIII, 1915, p. 121 şi urm. (P. H.).
3 Qf. de pildă Iorga-Balş, L'Art roumain, p. 15 (P. H.)
b i l ca a i c i să a v e m de-a face cu m o d e l e r e l a t i v
recente, care nu r e p r o d u c t i p u l p r i m i t i v şi care
ne oferă p u n c t u l t e r m i n u s al unei arte. D e a l t ­
fel, c h i a r dacă am a d m i t e că ţăranul r o m â n d i n
T r a n s i l v a n i a s-ar fi i n s p i r a t încă d i n v e c h i m e
de la b i s e r i c i l e c a t o l i c e , n-am putea t r a g e n i c i
un fel de c o n c l u z i e în ceea ce p r i v e ş t e M o l d o v a ,
unde ţăranul nu avea sub ochi asemenea m o d e l e
o c c i d e n t a l e . în g e n e r a l , dealtfel, dacă în regiu­
nile care ne interesează arhitectura l e m n u l u i
şi a r h i t e c t u r a z i d ă r i e i au unele trăsături c o m u n e ,
l e m n u l este cel care a i m i t a t z i d ă r i a şi nu z i d ă ­
ria cea care a i m i t a t l e m n u l .
O r i c u m , a c e s t e b i s e r i c i din T r a n s i l v a n i a , c a
şi s u r o r i l e l o r d i n Ţara R o m â n e a s c ă sau din
M o l d o v a , s î n t în măsură să c o n f i r m e r ă s p î n d i -
rea şi g r a d u l de d e z v o l t a r e atins de arhitectura
l e m n u l u i în ţările r o m â n e , ca şi iscusinţa artis­
4
tică a ţăranului care le-a r i d i c a t . Se s i m t e aici
o îndelungată t r a d i ţ i e , iar clacă în e p o c a noas­
tră, c î n d p i a t r a se p o a t e transporta cu atîta
uşurinţă, c î n d c ă r ă m i d a s e p o a t e o b ţ i n e a t î t
de lesne, c o n s t r u c ţ i i l e de l e m n îşi păstrează
totuşi l o c u l d e c i n s t e , c u a t î t m a i m u l t a c e s t e
b i s e r i c i d e l e m n , b i n e c u n o s c u t e c ă l ă t o r u l u i care
a s t r ă b ă t u t R o m â n i a , t r e b u i e să fi e x i s t a t încă
în epocile cele mai îndepărtate5. Este aproape
sigur, de p i l d ă , că biserica m ă n ă s t i r i i V o r o n e ţ ,
p o m e n i t ă în 1471 într-un d o c u m e n t de la Ştefan
cel Mare, adică înaintea c o n s t r u i r i i , de c ă t r e
acesta, a actualei b i s e r i c i , era un e d i f i c i u de
l e m n 6 . E x i s t ă dealtfel o b i s e r i c ă pe care, p o t r i ­
v i t t r a d i ţ i e i , a r f i construit-o D r a g o ş , p r i m u l
v o i e v o d c v a s i l e g e n d a r a l M o l d o v e i , ş i care, d e
b i n e de rău, a d ă i n u i t p î n ă în z i l e l e noastre.
E s t e b i s e r i c u ţ a d e l e m n d e l a Putna ( p l . I , 3 ) ,
care m e r i t ă să ne o p r i m o c l i p ă asupra-i, deoare­
c e , dacă t r a d i ţ i a este v e r i d i c ă , a c e s t lăcaş ar
c o n s t i t u i singurul e x e m p l u d e e d i f i c i u r e l i g i o s
datînd chiar de la începuturile Principatului.
* Ne luăm îngăduinţa de a trimite cititorul la exce­
lenta monografie a d-lui C. Petranu, Bisericile de lemn
din judeţul Arad, ediţie de lux, cu numeroase fotografii
caracteristice, o lucrare judicioasă şi completă, ce ne
dispensează să insistăm asupra detaliilor (P. H.).
8
Despre marele număr de biserici de lemn existente
în Moldova secolului al XV-lea, ne putem face o idee
din lectura documentelor domneşti. în anul 1428,
Alexandru cel Bun înzestra mănăstirea Bistriţa cu 50
de biserici din ţinutul Neamţului, iar în anul 1490 Şte­
fan cel Mare dăruia mănăstirii Putna 66 biserici din ţi­
nuturile Suceava şi Cernăuţi (V. D.).
6
Kozak, Inschr., p. 200 şi urm.7 (P. II.).
7
Cu ocazia lucrărilor de restaurare întreprinse în
anii 1960 — 1961, cercetările arheologice au dat la iveală
vestigiile bisericii de lemn care a precedat ctitoria lui
Ştefan cel Mare de la Voroneţ (V. D.).

Către anul 1710, c o m p i l a t o r u l N i c o l a e Cos­
tili, fiul m a r e l u i c r o n i c a r M i r o n Costili, ne
p o v e s t e ş t e că i s-a adus la cunoştinţă faptul că,
p o t r i v i t unei foarte v e c h i tradiţii, Dragoş,
atunci cînd a părăsit Maramureşul pentru a descă­
leca în M o l d o v a , ar fi r i d i c a t la O l o v ă ţ ( V o l o v ă -
ţul de a s t ă z i ) o b i s e r i c u ţ ă de stejar care i-a adă­
postit mai tîrziu m o r m î n t u l . Adaugă apoi că
Ştefan cel M a r c a m u t a t - o la Putna în m o m e n ­
tul în care pusese să se r i d i c e celebra mănăstire
şi a î n l o c u i t - o , la V o l o v ă ţ , p r i n biserica de z i d ,
1
înălţată în 1502. Ştefan dorea, fără îndoială, . c i l o r de l e m n d i n s e c o l u l al X V I I I - l e a , a m i n t i t e
să ofere c ă l u g ă r i l o r v e n i ţ i la Putna un lăcaş
de î n c h i n ă c i u n e p r o v i z o r i u în aşteptarea înfăp­
tuirii m ă r e ţ e i b i s e r i c i pe care o p l ă n u i a . Această
m i c u ţ ă capelă d e l e m n , p e care t o a t e t e x t e l e ,
ca şi t r a d i ţ i a l o c a l ă dealtfel, i-o a t r i b u i e lui
2
D r a g o ş a rămas pînă în z i l e l e noastre p i t o r e s c
c u i b ă r i t ă la p o a l e l e unei c o l i n e . C o n s e c v e n ţ a
t r a d i ţ i e i nu ne î n g ă d u i e totuşi să a f i r m ă m că
biserica ar data d i n s e c o l u l al X I V - l e a , d i n
lipsa u n o r d o c u m e n t e e m i s e îndeajuns de aproa­
pe de e p o c a r e s p e c t i v ă ; şi, o r i c u m , biserica tre­
b u i e să fi fost refăcută sau reparată de m a i m u l t e
ori, stejarul cel m a i trainic neputînd rezista
atîtea s e c o l e . Aşa cum este, însă, ea e de o va­
loare i n e s t i m a b i l ă , căci în ceea ce p r i v e ş t e forma
e x t e r i o a r ă nu s-a s c h i m b a t cu siguranţă prea
m u l t . P ă r i n t e l e D a n , i s t o r i c u l P u t n e i 3 , este d e se s t r ă d u i e s c să i m i t e p i a t r a de t a l i e p î n ă şi la
p ă r e r e că t î m p l a m i c u l u i altar datează chiar
d i n e p o c ă . Cunoaştem dealtfel o p a r t e d i n ulti­
m e l e reparaţii sau t r a n s f o r m ă r i pe care le-a
suferit e d i f i c i u l . în anul 1778, a r h i m a n d r i t u l
V a r t o l o m c i Măzăreanu i-a a d ă u g a t un p r i d v o r
din l e m n de b r a d ; şi p î n ă în 1871 a fost lărgită
şi mărită de mai multe ori4. Aceste multiple
retuşări nu i-au anulat, totuşi, înfăţişarea gene­
rală, ce r ă m î n e aceea a unei case ţărăneşti sau a
unui h a m b a r . Iar aspectul acesta este cu a t î t
m a i v e r i d i c de c î n d a încetat să m a i slujească
d r e p t lăcaş de c u l t , după ridicarea unei noi
1 m a r e î n f l o r i r e r e ţ i n atenţia p r i n g r o s i m e a şi
N. Costin, citat in Kogălniccanu, Letopiseţele Mol-
davieişi Valahiei, B u c , 1872, I, p. 133, n. 1 (P. H).
2
Dragoş, tatăl lui Sas, este aproape tot atît de legen­
dar ca şi Pharamond. Poporul spune „în timpul lui Dra­
goş" pentru a indica tot ceea ce se referă la începuturile
Moldovei. Adevăratul întemeietor al statului este, însă,
după cum am văzut, Bogdan 5 (P.H.).
3 tră r e l a t i v uşor de f o l o s i t , iar noi nu p r e t i n d e m
D. Dan, Mănăstirea şi comuna Putna, B u c , 1905,
pp. 1 2 5 - 1 2 8 (P. H.).
4
I D . , ibid., p. 127 (P. H.).
5
Dragoş, voievodul maramureşan din Bedcu, nu este
o simplă figură legendară, cl a existat într-adevăr deve­
nind conducător al Moldovei de sub munte imediat după
campania antitătărască din anii 1323 — 1321. (Radu
Po pa. Ţara Maramurcşu lu t In veacul al XIV-lea, Bucu­
reşti, 1970, p. 2 1 0 - 2 4 2 ) (V. D.).
41
biserici p a r o h i a l e ( p l . I, 3) în 1908, în m o m e n t u l
6
de faţă ea fiind folosită d r e p t f î n ă r i e . D o a r
cele două cruci d e p e a c o p e r i ş m a i a m i n t e s c
astăzi o r i g i n e a sa religioasă şi n i m e n i n-ar bă­
nui că este împărţită, în interior, în p r i d v o r ,
p r o n a o s , naos şi altar, şi nici că î n c h i p u i e f o r m a
unei c r u c i . A s p e c t u l acesta m o d e s t c o n s t i t u i e
pentru noi o g a r a n ţ i e suficient de sigură în
p r i v i n ţ a f i d e l i t ă ţ i i r e l a t i v e cu care a fost păstra­
tă aparenţa ei e x t e r i o a r ă . Şi ne c o n f i r m ă p r i m a
i m p r e s i e pe care am încercat-o în faţa b i s e r i -
l a î n c e p u t u l c a p i t o l u l u i . T i p u l acesta, d e s i m ­
plă l o c u i n ţ ă rustică, ce nu diferă în e x t e r i o r de
c e l e l a l t e case d i n sat d e c î t p r i n s i m b o l u r i l e e i
cultuale, este într-adevăr un t i p foarte v e c h i ,
p r i m i t i v , p ă s t r a t printr-o îndelungă t r a d i ţ i e
şi datînd poate din vremea p r i m e l o r începuturi
a l e unei v i e ţ i p u b l i c e româneşti o r g a n i z a t e .
E s t e un l u c r u pe care îl î n ţ e l e g e m cu a t î t
m a i b i n e c u c î t B u c o v i n a este unul d i n ţinu­
turile acelea d i n n o r d în care l e m n u l se găseşte
d i n b e l ş u g şi care nu oferă n i m i c a l t c e v a ca m a ­
terial d e c o n s t r u c ţ i e . A l t e r e g i u n i sînt b o g a t e
în gresie şi g r a n i t , care a i c i l i p s e s c cu desăvîr-
şire. Absenţa p i e t r e i este ceea ce frapează în
p r i m u l rînd c ă l ă t o r u l la sosirea lui în R o m â ­
n i a . Chiar şi la ora actuală, a r h i t e c ţ i i d i n oraşe
cele m a i i m p o r t a n t e m o n u m e n t e a l e l o r , p r i n
a p l i c a ţ i i d e s t u c , m a i m u l t sau m a i p u ţ i n faso­
n a t care m a s c h e a z ă m o d e ş t i i p e r e ţ i d e c ă r ă m i d ă
d i n care este a l c ă t u i t ă structura c l ă d i r i i . Ba şi
c a p i t a l a este c o n s t r u i t ă în felul acesta, oraşele
din p r o v i n c i e avînd un aspect şi mai sărăcăcios.
L e m n u l , c ă r ă m i d a ş i c h i r p i c i u l c o n s t i t u i e ele­
m e n t e l e esenţiale de c o n s t r u c ţ i e în satele b u c o -
v i n e n e , ca şi la periferiile o r a ş e l o r ; în acestea
d i n urmă d o m i n ă c ă r ă m i d a , m a i m u l t sau m a i
p u ţ i n manifestă, însă noi nu a v e m cunoştinţă
nici m ă c a r de o singură l o c u i n ţ ă d i n Cernăuţi
durată d i n p i a t r ă . D a c ă b i s e r i c i l e d i n e p o c a d e
t r ă i n i c i a z i d u r i l o r l o r de p i a t r ă , aceasta se da-
t o r e ş t e f a p t u l u i că v o i e v o z i i care le-au înălţat
d i s p u n e a u d e unele m i j l o a c e d e t r a n s p o r t p e
c a r e ţăranii s i m p l i nu le a v e a u . M u n t e l e oferă
d e fapt, ici ş i c o l o , a d m i r a b i l e b l o c u r i d e p i a ­
că înainte de s e c o l u l al X V - l e a nu s-a aflat n i c i o ­
dată, a i c i , v r e o b i s e r i c u ţ ă sau v r e u n p a r a c l i s
de p i a t r ă ; dar t o t ce ar fi p u t u t e x i s t a pe a t u n c i
a d i s p ă r u t şi, fără î n d o i a l ă , asemenea construcţii
6
între timp, biserica de lemn de la Putna a fost res­
taurată şi redată cultului, fiind, totodată, un preţios
obiectiv vizibil (V. D.).
t r e b u i e să fi fost extrem de rare, deoarece m u n ­
tele însuşi p u n e la d i s p o z i ţ i e a p r o a p e numai
lemn.
Ceea ce nu înseamnă dealtfel în m o d nece­
sar o inferioritate. E x i s t ă o c i v i l i z a ţ i e a lemnu­
lui, după cum există o c i v i l i z a ţ i e a z i d ă r i e i .
Şi nici n-ar fi cu t o t u l e x a c t clacă am* s p u n e că
cea d e a doua a învins-o p e cea diritti. A c e s t
lucru este a d e v ă r a t la noi, ca şi în lumea m e d i ­
teraneană; dar pretutindeni unde a t o t s l ă p î n i -
toare este pădurea, arta l e m n u l u i a d a t la ivea­
lă c a p o d o p e r e . B i s e r i c i l e s c a n d i n a v e , châlet-
turile e l v e ţ i e n e sau g e r m a n e , l o c u i n ţ e l e finlan­
deze, l i t u a n i e n e , ruseşti e t c . ne oferă z i l n i c
e x e m p l u l u n o r c r e a ţ i i p l i n e de p i t o r e s c şi de o
încîntătoare i n g e n i o z i t a t e . în M o l d o v a , de ase­
m e n i , l e m n u l şi-a păstrat locul de cinste, iar
succesul z i d ă r i e i nu i-a dăunat cu n i m i c ; a a c c e p ­
tat, cel m u l t , să i m i t e unele p r o c e d e e specifice
acesteia. P o a t e că şi el i-a furnizat zidăriei cîte­
v a . Arhitectura lemnului are a d î n c i rădăcini
în trecut şi ne poartă cu ghidul la v r e m u r i l e
cînd nu e x i s t a încă o B i s e r i c ă oficială (şi n i c i
Stat), nici ierarhie ecleziastică b i n e definită
şi cînd nişte v e n e r a b i l i s c h i m n i c i , a c ă r o r aură
de sfinţenie radia pînă departe, v e d e a u c u m
v i n p e n i t e n ţ i i ca în p e l e r i n a j p î n ă la u m i l a l o r
c o l i b ă ca să le ceară b i n e c u v î n t a r e a şi d e z l e ­
garea de p ă c a t e . A c e ş t i s i h a s t r i j o a c ă un rol
activ în istoria civilizaţiei moldoveneşti;
îi v e d e m i n t e r v e n i n d în m a i m i t e rînduri pentru
a p r o p o v ă d u i m u l ţ i m i l o r sau pentru a-i p o v ă -
ţui pe d o m n i t o r i 1 .
T r ă i n d în s i m p l e c o l i b e de l e m n sau în peş­
teri r u d i m e n t a r amenajate, ei sînt nişte figuri
b i n e c u n o s c u t e în nţunţii româneşti, în care
c u v î n t u l sihăstrie se întîlneşte la fiecare p a s . Ma­
lurile a b r u p t e ale N i s t r u l u i şi ale afluenţilor
săi păstrează încă urmele p e ş t e r i l o r în care au
trăit aceşti s c h i m n i c i în secolul al X I I I - l e a ,
în B u c o v i n a şi în P o d o l i a 2 . A m i n t i r e a l o r dăi­
nuie fără î n d o i a l ă în numele m i c i i l o c a l i t ă ţ i
Schitu, în faţa căreia se află Z a l e s z e z y k i . Valea
P u t n e i , unde Ştefan cel Mare şi-a înălţat c e l e ­
bra m ă n ă s t i r e , era în e p o c ă o a d e v ă r a t ă T e -
b a i d ă . C î t despre p r e o ţ i i propriu-zişi, o r i c a r e ar
fi fost mîna care i-a h i r o t o n i s i t , slujbele, l o r
religioase, în v r e m u r i l e acelea c î n d , în ţările
române, ce rămăseseră în afara influenţei d i r e c ­
te a B i z a n ţ u l u i , creştinismul păstrase ceva din
simplitatea-i originară, se reduceau p r o b a b i l
la rostirea c î t o r v a r u g ă c i u n i în faţa c r u c i i sau
1
Cf. in special Daniil Sihastrul in timpul lui Stefan
cel Mare (P. H.).
8
Cf. Kozâk, Inschriften, p. (31 (P. II.).
în bisericuţa de seînduri ridicată p r i n grija
c o m u n i t ă ţ i i , după cum i n v o c a ţ i i l e c r e d i n c i o ş i l o r
constau m a i cu seamă într-un număr i m p r e s i o ­
nant de c r u c i , î n t o c m a i ca la ţăranii ruşi şi la
un m a r e număr de ţărani r o m â n i d i n z i l e l e
noastre. Mai tîrziu, cînd va exista un stat c o n ­
stituit, v o i e v o z i i , pentru a se p o c ă i sau în s e m n
de e v l a v i e , v o r face să răsară din solul m o l d a v
o întreagă c o n s t e l a ţ i e de b i s e r i c i , pe care le v o r
înzestra şi le v o r întreţine adesea ei înşişi, fără
ca, din pricina aceasta, m o d e s t e l e b i s e r i c i de
l e m n d i n p e r i o a d a p r e c e d e n t ă să d i s p a r ă . Astfel
că, în v r e m e ce s p l e n d i d e l e m ă n ă s t i r i d i n s e c o l u l
al X V - l e a şi al X V I - l e a o g l i n d e s c gîndirea v o i e ­
v o d a l ă , m i c i l e sanctuare, de l e m n s i m b o l i z e a z ă
v r e m u r i l e cînd c o m u n i t ă ţ i l e umane nu depăşeau
cadrul unui sat sau al unei văi şi c î n d c r e d i n ­
cioşii nu a v e a u la d i s p o z i ţ i e m i j l o a c e m a t e r i a l e
pentru c o n s t r u c ţ i i d e m a i m a r i dimensiuni.
După întemeierea statului m o l d a v , t i p u l acesta
de b i s e r i c i , e c o n o m i c ş i uşor de realizat, îşi va păs­
tra l o c u l de cinste în satele şi tîrguşoarele care
doreau să-şi r i d i c e un lăcaş de î n c h i n ă c i u n e pe
propria lor c h e l t u i a l ă .
într-adevăr, ţăranul îşi dura b i s e r i c a aşa
cum îşi dura şi l o c u i n ţ a , ceea ce făcea şi ţăranul
rus. Acesta d i n urmă folosea două c u v i n t e care
sînt d u b l e t e pentru a indica locuinţa lui D u m n e ­
zeu şi propria sa casă, ca şi cum ar fi f ă c u t în
m o d i n c o n ş t i e n t a p r o p i e r e a între b i s e r i c ă şi
i z b ă 3 ; iar ţăranul r o m â n , care a luat d i n l i m b a
slavonă c u v î n t u l hram pentru a indica p a t r o ­
nul unei b i s e r i c i , îşi ridica locuinţa p r o p r i e sau
pe cea a lui D u m n e z e u după aceleaşi p r i n c i p i i
şi folosindu-se de aceleaşi unelte, p r i n t r e care
barda juca rolul p r i n c i p a l . Ne v i n e g r e u să re­
c o n s t i t u i m p l a n u l e x a c t al unor asemenea edi­
f i c i i ; acesta t r e b u i e să fi v a r i a t de la un loc la
altul, potrivit posibilităţilor materiale ale
c o m u n i t ă ţ i i şi măiestriei c o n s t r u c t o r i l o r . P r o ­
b a b i l că n-au a v u t n i c i o d a t ă d e c î t o singură
absidă, p o l i g o n a l ă , aşa cum cerca utilizarea
s e î n d u r i l o r şi aşa c u m v e d e m încă şi astăzi la
e x e m p l a r e l e pînă astăzi p ă s t r a t e . P l a n u l trin­
c o n e este o invenţie p o s t e r i o a r ă , v e n i t ă fără
îndoială de la M u n t e l e A t h o s p r i n i n t e r m e d i u l
u c e n i c i l o r lui N i c o d i m , iar p r i m a b i s e r i c ă d e
z i d pe care o c u n o a ş t e m , cea de la R ă d ă u ţ i , are
p l a n b a z i l i c a l . P l a n u l treflat este dealtfel foarte
rar, c h i a r la b i s e r i c i l e de l e m n de dată r e c e n t ă ;
absidele laterale sînt adesea păstrate sau l i p ­
sesc cu t o t u l . A d ă u g ă m că b i s e r i c i l e acestea
p r i m i t i v e t r e b u i e să fi fost m i c i , nedepăşind o
l u n g i m e d e v r e o d o i s p r e z e c e m e t r i , care este
3
Cf. L. Reati, L'Art russe, I, p. 259 (P. H.).

lungimea maximă a surorilor lor de dală mai
recentă -
1
0 u l t i m ă c o m p o n e n t ă arhitecturală — c l o ­
p o t n i ţ a — m e r i t ă să ne o p r i m p u ţ i n asupra e i .
î n t o a t e e x e m p l e l e p e care le-am m e n ţ i o n a t ,
aceasta este separată de b i s e r i c ă , fapt care nu
cunoaşte e x c e p ţ i e în ceea ce p r i v e ş t e b i s e r i c i l e
de l e m n ; şi se întîlnesc foarte p u ţ i n e e x c e p ţ i i
în ceea ce p r i v e ş t e b i s e r i c i l e de z i d : este o re­
gulă de la care b i s e r i c a o r t o d o x ă nu se abate
aproape niciodată.
T r e b u i e să spunem că în R ă s ă r i t clopotul
nu este l e g a t de c u l t în m o d a t î t de strîns ca la
c a t o l i c i . C l o p o t u l nu b a t e d e c î t în o c a z i i foarte
rare, îndeosebi la sărbătorile m a r i . în restul
timpului, călugării sau credincioşii sînt che­
m a ţ i la slujba r e l i g i o a s ă p r i n t o a c ă , acea scîn-
dură s p e c i a l tăiată, pe care-o p o a r t ă un c ă l u g ă r
pe umăr, l o v i n d - o în cadenţă cu un m i c c i o c a n
d e l e m n î n t i m p c e înconjoară b i s e r i c a . O b i c e ­
iul, c u n o s c u t o d i n i o a r ă şi în A p u s , nu m a i are
curs,astăzi d e c î t în R ă s ă r i t , şi m a i cu seamă în
sate şi la m ă n ă s t i r i . U n e o r i toaca de l e m n este
înlocuită printr-o toacă metalică în formă de
potcoavă, agăţată în p e r m a n e n ţ ă la uşa bise­
r i c i i şi în care se b a t e cu un fel de c i o c a n . F o l o ­
sirea m a i p u ţ i n frecventă a unui c l o p o t adevă­
rat e x p l i c ă în p a r t e faptul că b i s e r i c a o r t o d o x ă
a rămas m a i c r e d i n c i o a s ă d e c î t cea o c c i d e n t a l ă
v e c h i i i z o l ă r i a c l o p o t n i ţ e i , o b i c e i d i n care Ia
noi n-a m a i rămas, ca să spunem astfel, nici un
fel de urmă.
C l o p o t n i ţ e l e , în M o l d o v a , se r e d u c a p r o a p e
t o a t e l a două f o r m e :
1
Tipologia de bază a vechilor biserici de lemn ro­
mâneşti demonstrează o remarcabilă unitale pe întregul
teritoriu al ţării, din Maramureş în Oltenia, din Crişana
în Moldova. Construite din grinzi de mari dimensiuni
dispuse in cununi orizontale şi încheiate, de regulă, în
coadă de rindunică, bisericile de lemn la români sînt
mononavate, cu despărţirea rituală a spaţiului interior,
absida altarului, în general poligonală, fiind decorată.
Naosul este boltit în semicilindru, iar pronaosul csle
tăvănit. Ornamentica lemnului, lucrată din bardă,
constă din rozete solare, capete de cai, funii împletite.
Acoperişul de şiţă este înalt şi unitar. Iniţial lipsite de
turn, bisericile (le lemn au fost înzestrate cu lurn-clo-
polniţă mai ales începînd din secolul al XVIII-lca, secol
care marchează şi procesul diversificărilor locale. Ală­
turi de titlurile indicate de P. Henry, reţinem: V. Bră-
tulcscu, Biserici de lemn din Maramureş, Bucureşti,
1941; V. Vătăşianu, Contribuţie la studiul tipologiei bi­
sericilor de lemn din Ţările Române, în „Anuarul Insti­
tutului de Istorie din Cluj", Cluj, 1960; Grigore Ionescu,
Arhitectura populară în România, Bucureşti, 1971 ; Paul
Petrescu, Arhitectura ţărănească de lemn din România.
Bucureşti, 1974; Andrei Pănoiu, Din arhitectura lemnului
In România, Bucureşti, 1977 (V. D.).
4.1
1 — Un fel de turn de l e m n , închis, a d ă p o s ­
t i n d o scară ce d u c e Ia un p r i m etaj liber, p e s t e
care se află doar un a c o p e r i ş , d i n care atîrnă
unul sau m a i m u l t e c l o p o t e ( p l . I I , 1 ) . E s t e u n
sistem foarte r ă s p î n d i t în R o m â n i a şi în ţ ă r i l e
vecine;
2 — A r c a d e de p i a t r ă sau de c ă r ă m i d ă , în
general în număr de trei, aşezate d i r e c t pe sol
( p l . L X V I I I , 2 ) ; aşa cum este cazul b i s e r i c i i
Sf. N i c o l a e d i n Cernăuţi. A r c a d e de felul acesta
am î n t î l n i t şi în Franţa, în vîrful c î t o r v a v e c h i
b i s e r i c i r o m a n i c e ; e m a i curios să le g ă s i m aşe­
z a t e pe p ă m î n t , dar cazul este f r e c v e n t .
Cît p r i v e ş t e decoraţia a c e s t o r b i s e r i c i , ne-o
p u t e m cu uşurinţă i m a g i n a d a t o r i t ă e x e m p l e ­
l o r de artă p o p u l a r ă a lemnului pe care le g ă s i m
din belşug p r i n casele ţăranilor şi chiar in b i s e ­
r i c i , unde stranele, sfeşnicele şi a n a l o a g e l e reiau
în general m o t i v e l e o b i ş n u i t e ale artei ţără­
neşti. Cîteva r o z e t e tăiate cu barda, cîteva stele
în şase c o l ţ u r i , cîteva desene g e o m e t r i c e , iată
baza d e c o r a ţ i e i m o b i l e l o r şi a l o c u i n ţ e l o r rusti­
c e . M o t i v e foarte v e c h i , t r a c i c e , p r e h e l e n i c e ,
preistorice chiar. Aceste m o t i v e tradiţionale,
păstrate întocmai timp de milenii, au consti­
tuit, c u c e r t i t u d i n e , baza decoraţiei, b i s e r i c i l o r
moldoveneşti primitive2. -
Şi în p r i v i n ţ a d e c o r a ţ i e i , b i s e r i c i l e de l e m n
pe care le î n t î l n i m în R o m â n i a p o t să ne dea
d i v e r s e i n f o r m a ţ i i asupra c e l o r care le-au p r e ­
cedat. Motivele acestea seculare, milenare
chiar, c u care m o l d o v e n i i d i n a l X V I I I - l e a , a l
X I X - l e a ş i a l X X - l e a secol îşi î m p o d o b e s c m o ­
destele lor biserici, sînt în m o d foarte s i g u r
aceleaşi pe care străbunii lor le sculptau cu
p a t r u sau c i n c i s e c o l e î n a i n t e . T o t astfel ş i m o ­
b i l i e r u l c e l o r m a i m u l t e b i s e r i c i româneşti (stra­
ne, analoage, sfeşnice, jilţuri voievodale sau
e p i s c o p a l e ) , d i n care unele p i e s e p a r să d a t e z e
d i n s e c o l u l a l X V I - l e a , prezintă aceleaşi dese­
n e . D a r m o t i v e l e acestea n e sînt b i n e c u n o s c u t e ,
în R o m â n i a de astăzi, ca şi în Creta preheleni-
că, ele a l c ă t u i e s c ornamentaţia curentă a sanc­
tuarului şi a casei. Ţăranii români din epoca
noastră le sculptează cu un g e s t m i l e n a r pe
p o r ţ i l e şi uşile l o r , pe ferestrele, sipetele, m e s e l e
l o r , pe fundurile pe care îşi răstoarnă m ă m ă l i g a ,
p e furcile d e t o r s e t c . Ş i s e g ă s e s c d i n b e l ş u g
în a t î t de interesantele a l b u m e a l e lui O p r e s c u 3 ,
2
De fapt cslc vorba despre decoraţia bisericilor ro­
mâneşti delemn în general, nunumai din Moldova (V. D.).
3
G. Oprescu, Arta populară românească, Cult. Naţ.,
1919; Pensant Art in Roumania, „The Studio", Londra,
1929 (P. H.).
 1 2
W e s l o w s k i , I o r g a , T z i g a r a - S a m u r c a ş şi ale
4
a l t o r a . E s t e de-ajuns să intri în locuinţa unui
ţăran r o m â n pentru a le v e d e a . Şi este intere­
sant să c o n s t a t ă m , c h i a r de la î n c e p u t u l lucră­
rii noastre, această desăvîrşită i d e n t i t a t e , arhi­
tecturală sau d e c o r a t i v ă , între arta r e l i g i o a s ă
p r i m i t i v ă şi arta p o p u l a r ă . Cea clintii a luat
naştere în m o d n e m i j l o c i t d i n cea de a d o u a , şi
chiar m u l t m a i t î r z i u , a t u n c i c î n d m ă r i n i m i a
d o m n i t o r i l o r a u t o h t o n i şi a b i l i t a t e a a r t i ş t i l o r
v o r ridica strălucitele monumente ale apogeului
m o l d a v , arta p o p u l a r ă , ce trecuse fără î n d o i a l ă
pe p l a n u l al d o i l e a , nu va fi totuşi a l u n g a t ă d i n
lăcaşul d e c u l t p e care v a c o n t i n u a , d a c ă n u
să-1 c o n s t r u i a s c ă , cel puţin să-1 d e c o r e z e şi m a i
cu seamă să-1 m o b i l e z e .
Şi va face lucrul acesta p o t r i v i t s t r ă v e c h i -
1
Weslowski, Die Môbcl bei den rumănischen Baucrn
in der Bukowina (P. H.).
2 mânească, Bucureşti, 1981; Gornel Irimic, Marcela Ne-
N. Iorga, L'Art populaire roumain, Graiova, 1923
(P. II.).
3
T/.igara-Samurcaş, Izvoadc. de crestături, Puc., 1928
(P. H.).
:
. V' • •• ••!• l'x»î » Htp. If i ' ,q
•
3
lor ei p r i n c i p i i . R o m â n u l este p r i n esenţă c o n ­
servator şi t r a d i ţ i o n a l i s t . Această artă p o p u l a r ă
a d ă i n u i t intactă p î n ă în z i l e l e n o a s t r e , aşa după
cum şi arhitectura l e m n u l u i s-a m e n ţ i n u t ală­
turi de arhitectura z i d ă r i e i . A c e a s t a d i n urmă
însă p a r e să fi a v u t în M o l d o v a î n c e p u t u r i m o ­
deste şi să se fi c o n f o r m a t m a i întîi oarecum
n o r m e l o r a r h i t e c t u r i i l e m n u l u i . N u există nici
un fel de întrerupere de la una la alta şi se pare
că, la î n c e p u t , au f o s t a n i m a t e de acelaşi spi­
r i t . B i s e r i c a d i n R ă d ă u ţ i , cel m a i v e c h i m o n u ­
m e n t r e l i g i o s de z i d care a ajuns p î n ă la n o i ,
păstrează încă în l i n i i l e sale e x t e r i o a r e a s p e c t u l
c a r a c t e r i s t i c al unei case, aşa c u m l-au a v u t
b i s e r i c i l e de l e m n pe care le-am s t u d i a t pînă
5
acum .
4
Din bogata bibliografie acumulată In ultimele
decenii cu privire la arta lemnului la români semna­
lăm: Paul Pctrescu, Gcorgcta Stoica, Arta populară ro­
cula, Arta ţărănească a lemnului, Bucureşti, 1983 (V. D.).
5
Biserica din Rădăuţi suprapune o veche biserică
de lemn atribuită lui Bogdan I (a se vedea p. 49, nota 4)
(V. D.).
•
 CAPITOLUL
PRIMELE BISERICI D E Z I D
I - MOLDOVA PÎNĂ LA ALEXANDHU CEL BUN
î n c e p u t u r i l e statului m o l d o v e n e s c au fost destul
de z b u c i u m a t e . Bogdan I, după v i c t o r i a sa
asupra lui B a l e , fiul lui Sas, a l u p t a t d i n g r e u
pentru a apăra p î n ă în c l i p a m o r ţ i i sale, a cărei
dată nu ne este c u n o s c u t ă , o i n d e p e n d e n ţ ă cu
care u n g u r i i nu p u t e a u şi n i c i nu v o i a u să fie
1
d e a c o r d . N u ştim p î n ă unde s e întindea a u t o ­
ritatea s a ; P r i n c i p a t u l B a s a r a b i l o r încălca teri­
2
toriul M o l d o v e i de astăzi , care n-a atins ţăr­
m u l Mării N e g r e înaintea dinastiei M u ş a t i n i l o r ,
iar sub B o g d a n pare să nu fi depăşit, spre est,
Ş i r e t u l . N i c i u n m o n u m e n t , d i n p e r i o a d a aceas­
ta, n-a ajuns p î n ă la n o i , p e r i o a d ă în care aten­
ţia d o m n u l u i era absorbită în î n t r e g i m e de lupta
î m p o t r i v a fostului suzeran şi de p r i m e l e măsuri
ce t r e b u i a u luate în vederea o r g a n i z ă r i i P r i n c i ­
p a t u l u i , în afară de cîteva m o n e d e , care chiar
d i n e p o c a aceasta îndepărtată reprezintă stema
M o l d o v e i (capul de b o u r cu o stea între c o a r n e şi
flancat, de o p a r t e şi de alta, de o s e m i l u n ă şi
o r o z e t ă ) 3 , numai m o r m î n t u l de g r e s i e pe care
Ştefan cel M a r e a pus să i se r i d i c e , în a n u l 6988
(1480), „ s t r ă b u n u l u i său, bătrînul v o i e v o d B o g ­
dan", în naosul b i s e r i c i i d i n R ă d ă u ţ i 4 , p e r p e ­
tuează amintirea vajnicului luptător care a
întemeiat Principatul M o l d o v e i .
F i u l său Laţcu, al cărui m o r m î n t t o t b i s e ­
rica d i n R ă d ă u ţ i îl a d ă p o s t e ş t e , a c ă u t a t un
p l u s de s e c u r i t a t e în d i p l o m a ţ i e . Şi t r e b u i e ca
p e r i c o l u l să fi f o s t d e o s e b i t de g r a v p e n t r u ca
L a ţ c u să fi fost n e v o i t a cere ajutorul P o l o n i e i
şi a s o l i c i t a , d o m n i t o r o r t o d o x fiind, şi a o b ţ i n e
din partea p a p e i , în 1370, instalarea la Şiret,
1
Ludovic I foloseşte de mai multe ori expresia „pă-
mintul nostru moldovenesc" în actul prin care, în 1365,
pentru a-1 despăgubi pe Bale, fiul lui Sas, de pierderile
suferite din pricina lui Bogdan, îi dăruieşte pămînturile
confiscate de la acesta din urmă în ţinutul său de baş­
tină, în Maramureş (cf. Codrescu, Uricariul, VII, pp.
1 — 31 şi Hurmuzaki, Documente, l9-, (p. 94) (P. H.).
2 Cf. Xenopol, III, p. 144 şi nota 4 (P. H.).
3
Cf. Hasdeu, Etymologicum magnum Romaniae,
p. 2434 şi pl. A, 2 (art. Ban) (P. IL).
4
Kozak, Die Inschrtflen aus der Bukowina, Wien,
1903, p. 102 (P. H.).
II
care d e v e n i s e c a p i t a l ă , î n l o c u i n d B a i a , a u n e i
e p i s c o p i i c a t o l i c e , p o a t e c ă î n s c o p u l d e a-i
5
îmbuna p e u n g u r i . A s e m e n e a c o n d i ţ i i d e v i a ţ ă
nu erau n i c i d e c u m f a v o r a b i l e c o n s t r u c ţ i i l o r .
La m o a r t e a sa, L a ţ c u a lăsat o fiică, A n a s t a ­
6
sia , care, p o t r i v i t l e g i l o r p e a t u n c i î n v i g o a r e ,
nu putea m o ş t e n i t r o n u l . Ca u r m a r e , m o l d o v e ­
nii au c e r u t un d o m n i t o r de la cel m a i p u t e r n i c
v e c i n , L i t u a n i a , care în a c e s t sfîrşit de v e a c al
X I V - l e a se întindea de la Marea B a l t i c ă p î n ă
la Marea N e a g r ă . F i e că d o r e a u să atragă asu­
pra tînărului s t a t m o l d o v e n e s c b u n ă v o i n ţ a a c e s ­
tui i m p e r i u r e d u t a b i l şi p u t e r n i c , fie că îşi
î n c h i p u i a u că v o r găsi într-un p r i n ţ d i n ţara
aceasta, care nu d e m u l t luptase cu atîta stră­
l u c i r e î m p o t r i v a m o s c o v i ţ i l o r şi a t ă t a r i l o r ,
energia necesară p e n t r u a apăra î m p o t r i v a tutu­
ror i n d e p e n d e n ţ a tinerei l o r p a t r i i , m o l d o v e n i i
l-au c h e m a t la t r o n pe Iuga sau Iurg I Koriato-
vici, a cărui»' d o m n i e a fost m a r c a t ă p r i n înte­
meierea c î t o r v a oraşe şi sate f o r t i f i c a t e 7 şi p r i n -
tr-o reîntoarcere c o m p l e t ă la o r t o d o x i e 8 . A fost
însă asasinat c ă t r e anul 1377, iar după m o a r t e a
sa a u r m a t o p e r i o a d ă foarte frămîntată, epoca
începuturilor dinastiei Muşatinilor, marcată
p r i n t r - o serie d e r ă z b o a i e c i v i l e î n cursul c ă r o ­
ra î n t î l n i m fraţi care se detronează unul pe al­
tul şi în l e g ă t u r ă cu care ş t i m foarte p u ţ i n e lu­
cruri, c h i a r a t u n c i c î n d este v o r b a de n u m e l e şi
de succesiunea e x a c t ă a a c e s t o r d o m n i t o r i .
Deşi r o m â n i , aceşti Muşatini sînt de asemenea
6
Xenopol, II, p. 145. Cf. Hurmuzachi, Documente,
12, p. 160 şi p. 162 şi urm. (P. IL).
6
Existenţa acesteia ne este revelată de o inscripţie
funerară de la Rădăuţi (mormîntul Măriei, „fiica Ana­
stasiei... fiica lui Laţcu"); cf. Kozak, Inschriften, p. 109
(P. H.).
7
Xenopol, III, p. 149; cf. Ureche, în Kogălniceanu,
I, p. 136 (P. IL).
8
Nu a existat un domn al Moldovei Iurg Koriatovici,
iar Iuga, a cărui domnie de cîteva luni, nu putea fi
marcată de fapte mari, a urmat la tron lui Ştefan I, dom­
nind din toamna anului 1399 pînă în februarie 1400 (C
C. Giurescu şi Dinu C. Giurescu, Istoria romanilor, II,
Bucureşti, 1976, p. 4 8 - 4 9 ) (V. D.).
 străini, v a l a h i , cu toate că înrudiţi de a p r o a p e 6
şi care-i poartă n u m e l e , se întitula cu m î n d r i e
cu B o g d ă n e ş t i i p r i n Margareta-Muşata, fiica lui în actele sale „ M a r e l e singur s t ă p î n i t o r , cu m i l a
B o g d a n şi m a m a lui Petru Muşat. lui D u m n e z e u Io R orna n - v o i e v o d , care stăpî-
D o m n i t o r u l acesta, cel m a i interesant d i n t r e n e ş t e Ţ a r a M o l d o v e i , de la m u n t e pînă la m a r e " .
t o ţ i , a fost un d i p l o m a t . Şi-a l e g a t strîns p o l i ­ Ceea ce pare să i n d i c e că la e p o c a r e s p e c t i v ă
tica de cea a v o i e v o d u l u i v a l a h c o n t e m p o r a n , M o l d o v a atinsese a p r o a p e frontierele sale isto­
M i r c e a cel Bătrîn, semnînd a m î n d o i , în 1 389, rice, c u p r i n z î n d între ele r e g i u n i l e c u n o s c u t e
un tratat cu Vladislav I a g e l l o în l e g ă t u r ă cu mai tîrziu sub n u m e l e d e B u c o v i n a , M o l d o v a
atitudinea pe care t r e b u i e s-o aibă faţă de un­ propriu-zisă şi B a s a r a b i a . Ba se lasă a se înţe­
1
g u r i . T o t sub Petru Muşat apare p e n t r u p r i m a lege că l i m i t e l e acestea au fost atinse chiar sub
dată, în 1388, numele oraşului Suceava în c a l i ­ R o m a n , deoarece nu g ă s i m asemenea f o r m u l ă
2
tate de c a p i t a l ă a ţ ă r i i , fără să ş t i m cu p r e c i ­ la p r e d e c e s o r i i săi şi n-o v o m regăsi nici la
z i e anul în care i se a t r i b u i s e a c e s t r o l . P o z i ­ urmaşi, care-şi v o r spune, s i m p l u , „ c u m i l a lui
ţia era a d m i r a b i l aleasă, pe un p i n t e n ce d o m i ­ D u m n e z e u , d o m n a l Ţ ă r i i M o l d o v e i " . Orice
na rîul Suceava, c o n t r o l î n d unul d i n d r u m u r i l e sens ar fi avut, dealtfel, f o r m u l a aceasta, de re­
p r i n c i p a l e ce legau P o l o n i a de M o l d o v a şi asi- v e n d i c a r e sau de c o n s t a t a r e a unui fapt, defi­
gurînd cetăţii o r e m a r c a b i l ă apărare n a t u r a l ă . nea într-un m o d c o n c l u d e n t p o l i t i c a şi s e m n i ­
A c e a s t ă excelentă fortăreaţă avea să se b u c u r e ficaţia istorică şi g e o g r a f i c ă a M o l d o v e i .
în egală măsură de o situaţie e c o n o m i c ă de p r i m Sosise ora ca această m i c ă ţară să se lase
ordin. sedusă de acea i r e z i s t i b i l ă a t r a c ţ i e ce o exercita
Şi t o t Petru Muşat i-a dat regelui P o l o ­ marea asupra a t î t o r p o p o a r e d i n E u r o p a răsă­
niei, căruia îi prestase j u r ă m î n t de credinţă- în riteană, care p r e s i m ţ e a u p o a t e i n s t i n c t i v rolul
3
1387 , acel f a i m o s î m p r u m u t de 3 000 de ruble, pe care aceasta avea să-1 j o a c e în p r o p r i i l e l o r
g a r a n t a t cu p r o v i n c i a H a l i c i u , care avea să destine. Deviza lui R o m a n ni-1 a m i n t e ş t e pe
lie originea atîl.or contestaţii t e r i t o r i a l e între lituanianul Vytantas (Vitold) cel Mare, care
cele două state pînă la sfirşitul s e c o l u l u i al a ajuns p î n ă la Marea N e a g r ă şi s-a întitulat
X V - l e a 4 . D a r , p r o c e d î n d în felul acesta, el urma „ R e g e l e M ă r i i " . Şi ne face să ne g î n d i m la efor­
căile naturale ale expansiunii m o l d a v e . Carpa- turile d e z n ă d ă j d u i t e pe care le va d e p u n e în
ţii interziceau orice p l a n în legătură cu T r a n s i l ­
secolul al X V I I - l e a R u s i a p e n t r u a ajunge la
vania, pe c î n d valea Prutului se oferea singură
Marea B a l t i c ă sau la Marea de A z o v , şi pe care
către sud (sarcină pe care şi-o va asuma R o ­
le v o r face c h i a r sub o c h i i noştri P o l o n i a sau
m a n ) , ca şi spre n o r d . Luarea iy. s t ă p î n i r e a
B u l g a r i a p e n t r u a-şi tăia o fereastră către lito­
H a l i c i u l u i i-a î n g ă d u i t lui P e t r u să se stabi­
ral.
lească în ţ i n u t u l Ş i p i n ţ u l u i şi să f i x e z e garni­
z o a n e la Ţ e ţ i n a ( v i i t o r u l oraş C e r n ă u ţ i ) şi la în general, e p o c a p r i m i l o r Muşatini a fost
H o t i n 5 . E l pregătea'» astfel c o n s t i t u i r e a B u c o ­ zguduită d e r ă z b o a i e l e c i v i l e care a u r i d i c a t p e
v i n e i d e m a i tîrziu, c u a l t e c u v i n t e f r o n t i e r e l e m e m b r i i dinastiei unii împotriva altora, răz­
d e l a m i a z ă n o a p t e ale M o l d o v e i , iar p r i n I l o t i n boaie în cursul cărora fiecare p a r t i d ă căuta,
pornea e x t i n d e r e a pînă la N i s t r u . fără discernămînt, ajutor s t r ă i n . P u t e a fi vă­
F r a t e l e său Roman (1391-1394?), a cărui z u t cutare d o m n i t o r o b ţ i n î n d , d a t o r i t ă d o c i l i ­
a m i n t i r e s-a p e r p e t u a t d a t o r i t ă oraşului pe care tăţii sale faţă de p o l o n e z i , ajutorului acestora
l-a î n t e m e i a t la confluenţa Şiretului cu M o l d o v a împotriva atacurilor venite din partea ungu­
rilor7; sau un altul, reprezentînd gruparea
1
N. Costili, in Kogălniceanu, I, p. 134, nota 3; text opusă, d o m i n î n d m u l ţ u m i t ă ajutorului dat de
în Codrescu, Uricariul, IV, p. 376 şi Hurmuzaki, V-,
unguri şi z d r o b i n d , la Ş i p i n ţ lîngă Cernăuţi,
p. 323 şi urm. (P. II.).
2
Scrisoarea lui Petru Muşat către regele Poloniei, armata poloneză venită în sprijinul fratelui
in legătură cu împrumutul celor 3.000 de ruble, e datată
de la Suceava: Codrescu, Uricariul, X I , p. 17 (P. H.). 0
:i
CI'. Codrescu. Uricariul, X I , 1—2 şi Hurmuzaki, în pofida părerii transmise de cronica lui Miron
Pi p. 295 şi urni. (P. II.). Costili, potrivii căreia oraşul Pvoman ar fi fost întemeiat
4
Ilasdcu, Arhina istorică a României, I 1 , p. 177, do- de domnitorul omonim, tradiţia consemnată de Dimilrie
cum. n. 20:5 şi 264; cf. Codrescu, Uricariul, X I , p. 17 Cantemir şi unele referiri documentare permit să se afir­
(P. II.). me că această localitate se numără printre cele mai vechi
0
In legătură cu vechile aşezări din Moldova, a se din Moldova (C. C. Giurescu, Tirguri sau oraşe şi cetăţi
vedea C. C. Giurescu, Tirguri sau oraşe şi cetăţi moldo­ moldovene..., Bucureşti, 1967, p. 2 6 1 - 1 6 3 ) . (V. D.).
7
vene din secolul al X-lea, plriă la mijlocul secolului al Xenopol, III, p. 156; Hurmuzaki, Documente, X V ,
XVI-lea, Bucureşti, 1967 (V. I).). p. 4; I 2 , p. 352 (P. II.).
 1
şi adversarului său . A m ă n u n t e l e în legătură
cu această e p o c ă z b u c i u m a t ă , dealtfel nesigure,
ne interesează aici în m i c ă m ă s u r ă . R ă z b o a i e l e ,
purtate î m p o t r i v a r i v a l i l o r sau a o ş t i l o r străine,
luau cea m a i mare parte din t i m p u l acestor
d o m n i , care au d a t dealtfel d o v a d ă cu t o ţ i i de
o neistovită energie întru apărarea tronului şi
a ţării.
• împărţire, a M o l d o v e i în caz că aceasta nu-şi va
II - ALEXANDRII CEL BUN
î n d e l u n g a d o m n i e reparatoare a lui A l e x a n d r u
cel B u n ( 1 4 0 0 — 1 4 3 2 ) a d a t răgaz M o l d o v e i
să-şi t r a g ă sufletul şi să se refacă, şi pe b u n ă
d r e p t a t e a d e d i c a t p o p o r u l r o m â n un a d e v ă r a t
c u l t m e m o r i e i acestui m a r e d o m n i t o r care a
ştiut să asigure în m o d d e f i n i t i v v i i t o r u l ţării
sale. P r i n s i m ţ u l său p o l i t i c , ca şi p r i n v i g o a r e a
b r a ţ u l u i , el i-a dat M o l d o v e i securitatea, in­
ternă şi externă, de care aceasta avea atîta
n e v o i e . în afară, o b l i g a t ca şi înaintaşii lui să
aleagă între v e c i n i i săi de la nord şi de la apus
ca să nu fie î n g h i ţ i t de a m î n d o i , A l e x a n d r u cel
B u n s-a a p r o p i a t de p o l o n e z i , m a i p e r i c u l o ş i
p o a t e p e n t r u tînărul stat d e c î t ungurii, de care
îl despărţea o frontieră alcătuită dintr-un lanţ
m u n t o s r e l a t i v uşor de a p ă r a t . D e a l t f e l părea
că o semi-vasalitate faţă de p o l o n e z i echivala
de fapt cu independenţa, deoarece îi îngăduia
să nu datoreze n i m i c U n g a r i e i , care ocupase ţara
în t i m p u l lui D r a g o ş şi nu încetase să ţină sub
o b s e r v a ţ i e vechea-i p o s e s i u n e . T r e b u i e să spu­
nem, de asemenea, că vasalitatea aceasta nu
putea fi foarte apăsătoare^ căci P o l o n i a nu era
foarte puternică la v r e m e a aceea, şi întreaga
atenţie a I a g e l l o n i l o r era a b s o r b i t ă cu t o t u l ,
p e a t u n c i , d e o r d i n e l e g e r m a n i c e , f i i n d îndrep­
tată, c u a l t e c u v i n t e , m a i m u l t spre p r i m e j d i a
care venea de la apus d e c î t spre inofensivul
v e c i n de la sud-est. A c e s t a , dealtfel, îi putea
fi de m a r e f o l o s P o l o n i e i v e g h i n d asupra c ă i l o r
c o m e r c i a l e spre Marea N e a g r ă şi a c o p e r i n d u - i
frontierele î m p o t r i v a p e r i c o l u l u i t u r c e s c din
zi în zi tot mai ameninţător. Regele Poloniei
era aşadar p l i n de rîvnă să p r i m e a s c ă jurăm in­
tui de c r e d i n ţ ă al lui A l e x a n d r u , iar acesta n-a
ş o v ă i t să i-1 depună, ori de c î t e ori i s-a cerut 2 ,
ba chiar să dea suzeranului său şi un ajutor m i ­
litar î m p o t r i v a C a v a l e r i l o r T e u t o n i î n t i m p u l
b ă t ă l i e i de la T a n n e n b e r g , unde aceştia au fost
z d r o b i ţ i d e l o v i t u r i l e c o m b i n a t e a l e lituanie-
1
Ureche, în Kogălniceanu, Letopiseţe, I, p. 134
OP. H.).
2
De ex. în 1402, 1404, 1407, 1411 (ef. Hurmuzaki,
I 2 , pp. 823, 826, 827, 830) (P. H.).
n i l o r şi p o l o n e z i l o r , fără a-i p u n e la s o c o t e a l ă
pe n e n u m ă r a ţ i i m e r c e n a r i şi chiar pe tătari
( 1 4 1 0 ) . A l e x a n d r u a rămas c r e d i n c i o s t o a t ă
viaţa alianţei p o l o n e z e , în ciuda s e m n a l e l o r
de. alarmă care au tulburat această p r i e t e n i e .
Astfel* la doi ani după T a n n e n b e r g (tratatul
de la L u b l a u , 1412), regele P o l o n i e i p l ă n u i a ,
împreună cu împăratul S i g i s m u n d , care era în
acelaşi t i m p şi regele Ungariei, o eventuală
3
îndeplini a n g a j a m e n t e l e ; p r o i e c t u l n-a a v u t de­
altfel nici un fel de urmare. La fel, căsătoria
lui A l e x a n d r u cu p o l o n e z a R i n g a l a s-a t e r m i ­
nat cu un d i v o r ţ , cu toate că d o m n i t o r u l , p e n t r u
a fi pe p l a c u l d o a m n e i şi a a l i a ţ i l o r săi, a înte­
m e i a t la B a i a o m ă n ă s t i r e şi un e p i s c o p a t
c a t o l i c . O r i c u m , A l e x a n d r u a ştiut să se facă
respectat de v e c i n i i săi, iar prietenia cu p o l o ­
nezii i-a adus şi ea oarecare f o l o s , deoarece un
nou î m p r u m u t de 1.000 de ruble a p r o b a t de
către v o i e v o d u l m o l d o v e a n p e n t r u a c o m p l e t a
suma de 4.000 p r o m i s ă p o l o n e z i l o r de către
Petru Muşat, i-a î n g ă d u i t lui A l e x a n d r u să
ocupe în m o d paşnic, drept zălog, Pocuţia,
cu c e l e două fortăreţe ale ei — S n y a t i n şi K o -
l o m e a 4 . Să facem totuşi următoarea r e m a r c ă :
M o l d o v a , d i n acel m o m e n t , depăşea g r a n i ­
ţele pe care i le destinase istoria şi se aventura
într-o d i r e c ţ i e p l i n ă de p r i m e j d i i . P o c u ţ i a i-a
abătut uneori pe urmaşii lui A l e x a n d r u de la
p r e o c u p ă r i m u l t m a i v i t a l e şi a fost, între P o ­
lonia şi M o l d o v a , o veşnică p r i c i n ă de c o n f l i c t e
care a u g r ă b i t p o a t e supunerea acesteia d i n
urmă de c ă t r e t u r c i ; deoarece aceştia s-au b u c u ­
rat, în 1538, de c o m p l i c i t a t e a p o l o n e z i l o r .
A d e v ă r u l este că A l e x a n d r u nu putea să
vadă a t î t d e d e p a r t e . Z ă l o g u l p e care î l o b ţ i ­
nuse îi asigura securitatea graniţelor sale
dinspre n o r d şi-i îngăduia să se o c u p e de a l t e
p r o b l e m e , externe ş i interne, c u a t î t m a i m u l t
cu c î t î m p r e j u r ă r i l e îi erau f a v o r a b i l e . P o l o n i a
p r i v i n d cu îngrijorare către apus, U n g a r i a slă­
b i t ă de nesfîrşitele lupte care au m a r c a t d o m n i a
lui S i g i s m u n d ( 1 3 8 2 — 1 4 3 7 ) şi de p e r i c o l u l
turcesc care se a p r o p i a , în sfîrşit, tătarii lup-
tîndu-se între ei, aceştia erau, la î n c e p u t u l
secolului a l X V - l e a , v e c i n i i , o d i n i o a r ă p u t e r ­
nici şi de temut, ai M o l d o v e i . Securitatea re­
lativă ce decurgea, pentru această ţară, d o a r
3
Texl în Codrescu, Uricariul, X I , pp. 31 — 34, şi
2
Hurmuzaki, I , pp. 4 8 3 - 4 8 7 (P. H.).
4
Act înregistrat în „Inventarjum omnium el singu-
lorum privilegiorum... quaecunquc in Archivio Regni
in arce Cracoviensi continentul" (Paris, 1862); reprod.
de Hasdeu, Arhiva Istorică a României, II, p. 52 (doc.
n. 14); cf. Hurmuzaki, I 2 , pp. 8 2 9 - 8 3 0 (P. H.).
 d i n c i r c u m s t a n ţ e l e p o m e n i t e , ş i p e care A l e ­
x a n d r u a ştiut s-o c o n s o l i d e z e p r i n p o l i t i c a sa,
i-a î n g ă d u i t să-şi asigure graniţa de la m i a z ă z i
prin cucerirea Chiliei, cetate de la g u r i l e D u ­
nării (ceea ce punea în m o d d i r e c t c a p ă t e x p a n ­
siunii Ţ ă r i i R o m â n e ş t i , cu o senină nepăsare
p r i v i t o r la urmările p o s i b i l e ) , să numească
g u v e r n a t o r i la Cetatea A l b ă ( A k k e r m a n n ) iară
să intre în c o n f l i c t cu g e n o v e z i i , s t ă p î n i i ora­
şului, ba c h i a r să respingă un a t a c v a l a h (1429)
şi unul t u r c e s c ( 1 4 3 2 ) . D o m n i a lui A l e x a n d r u
c o n s t i t u i e un p r e l u d i u al d o m n i e i lui Ştefan
cel M a r e .
L i p s i t de g r i j i , a t î t c î t putea fi la acea e p o ­
că, în ceea ce p r i v e a a m e n i n ţ ă r i l e p o s i b i l e ale
v e c i n i l o r săi, A l e x a n d r u a fost, în i n t e r i o r ,
un b u n o r g a n i z a t o r . Pricină pentru care a fost
s o c o t i t , şi pe bună d r e p t a t e , al doilea înteme­
ietor al M o l d o v e i . A o r î n d u i t d r e g ă t o r i i l e şi
1
ierarhia m a r i l o r d e m n i t a r i aşa cum a v e a u să
rămînă şi în t i m p u l urmaşilor săi. A asigurat
liniştea şi siguranţa d i n lăuntrul ţării, ceea ce
a î n g ă d u i t M o l d o v e i să fie e x c e l e n t a ţară a
a g r i c u l t o r i l o r şi c r e s c ă t o r i l o r de a n i m a l e , pe
care o v o m vedea în t i m p u l lui Ştefan cel Mare,
şi să devină importanta arteră c o m e r c i a l ă ,
a t r i b u ţ i e pe care i-o destina aşezarea ei g e o ­
g r a f i c ă . A înţeles şi rolul i s t o r i c pe care putea
să-1 j o a c e c a p i t a l a sa, Suceava, nu numai p r i n
p o z i ţ i a ei strategică, dar şi p r i n v i i t o r u l ei
c o m e r c i a l , şi se pare că t o c m a i p e n t r u a c o n s ­
finţi în m o d d e f i n i t i v rolul acestui oraş a m u t a t ,
lingă curtea sa, M i t r o p o l i a M o l d o v e i şi m o a ş ­
tele sfîntului o c r o t i t o r al ţ i n u t u l u i , I o a n cel
N o u . Căci B i s e r i c a si r e l i g i a l-au p r e o c u p a t
în m o d d e o s e b i t pe V o i e v o d , a cărui p i e t a t e
era însoţită de un sănătos s i m ţ al r e a l i t ă ţ i i .
Propăşirea p o l i t i c ă a ţării şi a dinastiei avea să
s e sprijine p e a t o t p u t e r n i c i a f o r ţ e l o r m o r a l e .
L u i A l e x a n d r u îi r e v i n e m e r i t u l de a fi d a t
o organizare definitivă B i s e r i c i i d i n M o l d o v a .
O p r o b l e m ă care, la suirea sa pe t r o n , se v ă d e a
foarte d e l i c a t ă şi confuză. Am v ă z u t c u m s-au
pus bazele primelor mănăstiri moldoveneşti,
şi este f o a r t e p r o b a b i l că la î n c e p u t e g u m e n i i
acestora au jucat, în h i r o t o n i s i r e a p r e o ţ i l o r
d i n M o l d o v a 2 , r o l u l care l e v a r e v e n i m a i tîr­
z i u e p i s c o p i l o r . E x i s t a însă e p i s c o p a t u l de la
Cetatea A l b ă , care nu aparţinea încă M o l d o v e i ,
dar care, în m o d i n e v i t a b i l , trebuia să-i revină
de îndată ce va fi atins ţărmul m ă r i i . P e t r u
1 7
Lista „marilor boieri" din timpul lui Alexandru
cel Bun se află in Cronica lui Ureche, în Kogălniceanu,
Letopiseţe, I, p. 138 şi urm. Cf. D. Cantemir, Descr.
Mold.. pp. 7 6 - 8 8 (P.H.).
2
Iorga, Ist. bis. rom., 1, p. 48 (P. IL).
Muşat l-a instalat a i c i , nu se ştie prea b i n e în
ce împrejurări, pe Iosif, o rudă de-a sa, care
3
reprezenta curentul s î r b e s c şi care avea să se
lovească d e o p o z i ţ i a C o n s t a n t i n o p o l u l u i . în­
tr-adevăr, P a t r i a r h u l de aici a t r i m i s în M o l ­
dova un p r e l a t g r e c , pe T e o d o r , dar Petru Muşat
nu l-a p r i m i t , ca dealtfel nici pe M i t r o p o l i ­
tul Ieremia, pe care P a t r i a r h i a de la Constan­
t i n o p o l a încercat să i-1 i m p u n ă ceva m a i tîr­
z i u . I e r e m i a a a r u n c a t anatema asupra M o l d o ­
4
vei şi Iosif şi-a p ă s t r a t f u n c ţ i a . T r a t a t i v e l e
care au a v u t loc. pe. t i m p u l lui Ştefan Muşat
n-au f ă c u t d e c î t să î n c u r c e l u c r u r i l e : t r i m i s u l
m o l d o v e a n , „ p o p a P e t r u " , m a i m u l t sau m a i
pu [in î n d o c t r i n a t de P a t r i a r h a t , a a c c e p t a t
rolul de „ e x a r h " în M o l d o v a , ceea ce însemna
5
scoaterea din j o c a lui Iosif şi I e r e m i a .
A l e x a n d r u cel B u n dorea o situaţie c l a r ă .
O d e l e g a ţ i e de c l e r i c i şi de b o i e r i a reuşit să
facă în aşa fel î n c î t Iosif a f o s t r e c u n o s c u t ca
p r i m m i t r o p o l i t al ţării şi anatema a fost ridi­
c a t ă . Aşa după cum m i t r o p o l i a Ţ ă r i i R o m â ­
6
neşti s-a tras d i n e p i s c o p i a de la V i d i n , t o t
astfel m i t r o p o l i a M o l d o v e i se trăgea d i n epis­
7
c o p i a de la Cetatea A l b ă . V o i e v o d u l u i nu-i
m a i rămînea aşadar d e c î t să-şi aducă m i t r o ­
p o l i a în c a p i t a l ă , la Suceava, p r e c u m şi m o a ş ­
t e l e sfîntului Ioan cel N o u , m a r t i r u l naţional,
care au f o s t m u t a t e cu m a r e p o m p ă şi depuse
în biserica de la M i r ă u ţ i 8 . Viaţa religioasă a
M o l d o v e i fusese i n s t i t u i t ă .
A c e s t e i B i s e r i c i r e o r g a n i z a t e trebuia să i se
dea de-acum î n c o l o sanctuare d e m n e de acest
nume.
III - CELE DINTll BISERICI - RĂDĂUŢI
P e p e r e t e l e d i n s p r e apus a l p r o n a o s u l u i v e c h i i
b i s e r i c i din R ă d ă u ţ i , fresca v o t i v a ne oferă un
p o r t r e t al lui A l e x a n d r u cel B u n , înconjurat
de f a m i l i a sa şi ţ i n î n d în m î i n i m a c h e t a b i s e ­
r i c i i pe care a r i d i c a t - o , sau m a i curînd a refă-
3
Este greu de înţeles pe ce anume se baza P. Henry
atunci cînd afirma că Iosif „reprezenta curentul sîrbesc".
în realitate acesta era văr cu domnitorul Petru Muşat,
deci era pur şi simplu un reprezentant al Moldovei care,
în acel moment istoric de deplină afirmare politică, re­
clama propria sa mitropolie (V. D.).
4
Iorga, op. cit., p. 49 (P. H.).
0
ID., ibid., p. 51 (P. H.).
6
Inadvertenţă; este vorba despre Vicina nu despre
Vidin (V. D.).
încă nu dispunem de argumentele necesare pentru
a susţine că mitropolia de la Suceava şi-a avut începutu­
rile în episcopia de la Cetatea Albă (V. D.).
8
în momentul de faţă se află depuse în biserica Sf.
Gheorghe, construită în secolul al XVI-lea (P. H.).
I

cut-o, şi pe care i-o închină M î n t u i t o r u l u i .
A t i t u d i n e c o m u n ă tuturor c t i t o r i l o r , în speci­
al v o i e v o z i l o r întemeietori de b i s e r i c i , şi pe
care o v o m întîlni şi m a i t î r z i u . Să m e n ţ i o n ă m
încă de pe acum faptul că în ţinuturile acestea
există o consecvenţă în c o n c e p ţ i a p i c t u r i i v o ­
tive, pe care n-o v o m m a i găsi în altă parte,
în numeroase fresce greceşti, sîrbeşti, bulgă­
reşti, ba chiar şi din Ţara R o m â n e a s c ă , c t i t o ­
1
rul este înfăţişat cu m a c h e t a b i s e r i c i i în m î m i ,
dar fără să i-o prezinte d r e p t ofrandă lui Iisus
H r i s t o s . F r e s c e l e m o l d o v e n e ş t i ne fac să sim­
ţ i m într-o manieră m a i c o n c r e t ă p r o t e c ţ i a di­
v i n ă ; v o i e v o d u l , în faţa t r o n u l u i lui Iisus,
se lasă în seama v o i n ţ e i cereşti într-un gest
de reverenţă şi de a d o r a ţ i e ; în p l u s , nu se apro­
p i e de unul singur de R e g e l e Cerurilor, ci este
însoţit de Maica D o m n u l u i , ca a i c i , sau de
sfîntul căruia îi este închinată b i s e r i c a (ca, de
p i l d ă , de Sfîntul G h e o r g h e , la V o r o n e ţ ) . A l e ­
x a n d r u cel B u n ni se înfăţişează a i c i d r e p t sim­
b o l a l m o n a r h i e i m o l d a v e . Căci v o i e v o z i i aceş­
tia, a t î t de a p r o p i a ţ i de p o p o r u l lor, p r i n felul
de a g î n d i , p r i n stilul l o r de v i a ţ ă , p r i n ori­
ginea l o r aproape, au credinţa n a i v ă şi p l i n ă
de v i g o a r e a ţ ă r a n u l u i ; nu p r e g e t ă să-şi îndoaie
g e n u n c h i u l în faţa unei p u t e r i supranaturale
în care şi-au pus întreaga n ă d e j d e 2 , şi sînt foarte
bucuroşi să aibă, pe lîngă Iisus H r i s t o s , un
m i j l o c i t o r , pe p r e a m i l o s t i v a - i M a i c ă sau un
sfînt c u t r e c e r e . P o a t e că, i n v e r s , v o i e v o z i i
nutreau speranţa să trezească, în m i n t e a celor
care c o n t e m p l a u p i c t u r a r e s p e c t i v ă , ideea că
tronul M o l d o v e i este o c r o t i t în m o d făţiş de
puterea dumnezeiască, iar cel care îl ocupă e
înconjurat de-o anumită aură sacră. Această
sanctificare a persoanei d o m n i t o r u l u i este c o ­
mună, în evul m e d i u , oricărei dinastii aflate
la î n c e p u t u r i l e ei şi mai m u l t sau m a i p u ţ i n
contestată încă. P r i m e l e dinastii franceze nu
p r o c e d a u altfel.
A t i t u d i n e pioasă ce i se p o t r i v e ş t e dealtfel
î n m a i m a r e măsură d e c î t oricărui a l t v o i e v o d ,
lui A l e x a n d r u cel B u n , care a făcut atîta pen­
tru B i s e r i c ă . D e o a r e c e , dacă el este adevăra­
tul o r g a n i z a t o r a l o r t o d o x i e i p e p ă m î n t u l M o l -
1
Cf. de pildă Ştefan Duşan la Matejié, Milulin la
Grecanica sau la Studenica, Lazăr la Ravanica, despotul
Oliver la Lesnovo, Caloian la Boiana, Radu Negru la
Argeş (cu toate că deasupra acestuia din urmă se află
Iisus binecuvîntînd); şi picturile din secolul al XVIILlea
(Constantin Brîncoveanu la Mamu, Mogoşoaia, Stirpa­
tele, Doiceşti etc.) (P. H.).
2
Cf. de pildă Ştefan cel Mare, în miniatura binecu­
noscutului „Evangheliar de la Humor", ii oferă Sfintei
Fecioare opera respectivă (P. H.).
40
d o v e i , c u m am v ă z u t m a i înainte, el este şi
p r i m u l d i n t r e d o m n i t o r i i ţării ce şi-a legat
n u m e l e de sfintele lăcaşuri, inaugurînd o tra­
d i ţ i e care a fost respectată cu sfinţenie de ur­
m a ş i i săi. M ă n ă s t i r i l e deja existente, ca cea
de la N e a m ţ , au c ă p ă t a t noi p r i v i l e g i i ; a l t e l e
au fost î n t e m e i a t e a t u n c i , ca M o l d o v i ţ a , P r o -
3
b o t a , sau r e c o n s t r u i t e , ca Bistriţa sau b i s e ­
rica de la R ă d ă u ţ i din care Ştefan cel Mare
avea să facă n e c r o p o l a p r i m i l o r v o i e v o z i ai
Moldovei.
Şi este cu a d e v ă r a t e m o ţ i o n a n t ă , în austera
ei s i m p l i t a t e , această străveche biserică din
Rădăuţi. E singurul monument care ne-a
rămas de la al doilea î n t e m e i e t o r al statului
m o l d o v e n e s c 4 ; c ă c i mănăstirea B i s t r i ţ a a f o s t
refăcută, cea de la N e a m ţ , în f o r m a ei a c t u a l ă ,
datează de pe v r e m e a lui Ştefan cel M a r e , iar
M o l d o v i ţ a a d i s p ă r u t cu t o t u l 5 , î n l o c u i t ă la
oarecare distanţă de s p l e n d i d a b i s e r i c ă r i d i c a t ă
d e P e t r u R a r e ş . B i s e r i c i l e Sf. I o a n B o t e z ă t o r u l
şi Sf. T r e i m e de la Şiret au fost r e s t a u r a t e .
N u m a i v e n e r a b i l u l sanctuar d e l a R ă d ă u ţ i , p e
care i m a g i n a ţ i a p o p u l a r ă îl îmbătrîneşte şi
m a i m u l t , astfel î n c î t să d e v i n ă o c t i t o r i e a
lui B o g d a n , c o n t e m p o r a n ă c u p r i m e l e z i l e a l e
P r i n c i p a t u l u i , îşi păstrează f i z i o n o m i a iniţială
şi a r h a i c ă . Şi de fapt nu a v e m n i c i o siguranţă
că e d i f i c i u l n-ar fi fost retuşat de atunci î n c o a c e ;
c ă c i A l e x a n d r u L ă p u ş n e a n u a pus să i se refacă
ferestrele şi să i se a d a u g e un p r i d v o r î n c h i s ;
dar p r i m a lui f o r m ă nu pare să fi fost m o d i f i ­
cată în m o d sensibil.
A — Arhitectura. Exteriorul are forma unei
nave a l u n g i t e cu o singură absidă, a c o p e r i t ă
cu î n v e l i t o a r e de şindrilă care, bineînţeles,
este de dată recentă, dar r e p r o d u c e într-o oare­
care măsură silueta a c o p e r i ş u l u i înfăţişat în
fresca v o t i v a . A s p e c t u l general este cel al bise­
r i c i l o r de l e m n pe care le-am s t u d i a t în c a p i ­
t o l u l p r e c e d e n t , şi sîntem foarte i s p i t i ţ i să p r e ­
supunem că v e c h i i c o n s t r u c t o r i s-au c o n f o r ­
m a t , p e n t r u a r i d i c a acest p r i m lăcaş de z i d ,
unor p r i n c i p i i întru t o t u l asemănătoare c e l o r
pe care le v e d e a u a p l i c a t e la m o d e s t e l e b i s e ­
ricuţe pe care le aveau sub o c h i .
8
Probota este anterioară domniei lui Alexandru cel
Bun, fiind menţionată prima oară ca existentă în 1391
(V. D.).
* Data construcţiei bisericii de zid din Rădăuţi nu
este certă; pare să fie o ctitorie a îui Petru Muşat. în
orice caz, actualul lăcaş suprapune o biserică de lemn
construită de Bogdan I, al cărui mormînt a fost desco­
perit cu ocazia cercetărilor arheologice din anii 1974—
1975, efectuate de Lia şi Adrian Bătrîna (V.D.).
6
Moldoviţa veche nu a dispărut cu totul, ruinele ei
pot fi văzute şi în prezent la cea 3 000 metri de actuala
mănăstire, către nord-est, pe valea Ciumîrnei (V. D.).
50
O r i c î t de seducătoare ar fi o asemenea i p o ­
teză, ea nu e x p l i c ă t o t u l . A c o p e r i ş u l în a p e
foarte înclinate este, ca şi cel al caselor ţără­
neşti, o consecinţă firească a c o n d i ţ i i l o r c l i m a ­
t e r i c e ; c u p o l e l e şi liniile o r i z o n t a l e b i z a n t i n e
nu s-ar fi î m p ă c a t d e l o c cu belşugul de p l o i
şi de zăpezi al M o l d o v e i de m i a z ă n o a p t e , astfel
că acoperişul cu coamă ascuţită va fi specific
b i s e r i c i l o r m o l d o v e n e ş t i . D a r a n u m i t e parti­
cularităţi v ă d e s c alte influenţe. D u p ă un exa­
m e n , chiar superficial, al e d i f i c i u l u i , nu p o ţ i
să nu fii frapat de înfăţişarea lui cu t o t u l o c c i ­
d e n t a l ă . Nu g ă s i m aici nici una din caracteris­
t i c i l e arhitecturii b i z a n t i n e pe care le întîl-
n i m la b i s e r i c i l e de z i d : nici naos pătrat, nici
a b s i d i o l e , nici abside laterale, nici c u p o l ă 1 ,
nici f o r m e arhitecturale care să s u b l i n i e z e ,
p e faţade, l i n i i l e interioare ale structurii. D i m ­
p o t r i v ă , t o t u l aminteşte de arta g o t i c ă şi chiar
de cea r o m a n i c ă t î r z i e 2 : alungirea b i s e r i c i i ,
contraforţii, sistem opus, atît c î t este p o s i b i l ,
c o n c e p ţ i i l o r b i z a n t i n e , care caută s t a b i l i t a t e a
în echilibrarea î m p i n g e r i l o r şi în ranforsarea
interioară a z i d u r i l o r ; însuşi a c o p e r i ş u l , care
p r i n forma sa aminteşte, fără îndoială* de cel
al b i s e r i c i l o r de lemn, dar care prezintă în plus
această p a r t i c u l a r i t a t e de a a c o p e r i în acelaşi
timp t o a t e cele trei nave ca în şcoala g e r m a n ă ;
această suită de arcaturi pe care t e n c u i a l a actu­
ală de var nu ne m a i î n g ă d u i e s-o v e d e m 3 , dar
pe care ne-o d e z v ă l u i e , dacă p u t e m avea încre­
dere în ea, fresca v o t i v a , şi care aminteşte de
ceea ce se indică adesea sub n u m e l e de arca­
turi l o m b a r d e 4 ; a p o i ferestrele, influenţate îii
m o d v ă d i t d e amintirii g o t i c e ; din p ă c a t e , însă,
acestea nu ne p o t sluji d r e p t bază de studiu,
deoarece c h i a r cele care luminează partea v e c h e
a edificiului ( p l . I I , 4) au fost refăcute în e p o c a
în care i s-a a d ă u g a t p r i d v o r u l , a cărui uşă şi
a l e cărui ferestre ( p l . I I , 2) au un şi m a i p r o ­
nunţat caracter g o t i c , dar datează^ d i n v e a c u l
al X V I - l e a . Nu e cu p u t i n ţ ă , în starea actuală
1
P. Henry plăteşte un greu tribut unei păreri false
despre arhitectura bizantină care nu a renunţat niciodată
la folosirea structurii bazilicale (V. D.).
..
2
Trimiterea repetată la arhitectura romanică este
lipsită de temei; în realitate biserica din Rădăuţi nu
are nimic romanic, fiind în exclusivitate o sinteză de
arhitectură bizantină şi gotică (Studiul nostru Arta
goticâîn România, Bucureşti, 1979,pp. 145 —147). (V. D.).
3
Ca urmare a lucrărilor pe restaurare din anii 1974 —
1975, faţadele bisericii din Rădăuţi au fost curăţite de
tcncuiclilc tirzii, ceea ce a permis recuperarea decorului
de ocniţccarc formează o friză sub nivelul cornişei (V. D.).
4
Asupra acestei probleme, dealtfel delicate, vom
reveni în capitolul următor (P. II.).
a c l ă d i r i i , să ştim care a fost forma iniţială a
acestor g o l u r i , care ne-ar m a i fi p u t u t oferi
unele i n d i c a ţ i i p r e ţ i o a s e . T o t u ş i cele cîteva
detalii despre care am p o m e n i t merită să ne
atragă a t e n ţ i a . M e t o d e l e O c c i d e n t u l u i erau în
m o d v i z i b i l cunoscute d e către constructorii
b i s e r i c i i . Cine erau însă aceşti c o n s t r u c t o r i ?
întrebare la care nu p u t e m încă r ă s p u n d e . D a r
p o a t e că interiorul b i s e r i c i i ne va oferi mai
multe informaţii.
încă de la p r i m i i paşi, ne aşteaptă o sur­
p r i z ă : uşa care d u c e clin p r i d v o r u l clin secolul
al X V I - l e a în p r o n a o s ( p l . I I , 3 ) . E r a uşa prin­
cipală a b i s e r i c i i înainte de a i se fi a d ă u g a t
p r i d v o r u l ; fresca v o t i v a (fig. 2) ne-o arată în
m o d precis, cu forma ei o g i v a l ă , caracteristică,
aşezată pe latura de la apus, aşa c u m va fi în
toate b i s e r i c i l e ulterioare, şi aşa cum este, în
general, în t o a t e lăcaşurile de c u l t creştine.
Această uşă de la b i s e r i c a din R ă d ă u ţ i repro­
d u c e , în m i c , p o r t a l u r i l e c a t e d r a l e l o r noastre.
A r e forma unui a r c frînt, lărgit spre exterior,
şi ai cărui uşori sînţ s u b l i n i a ţ i p r i n trei m u l u r i
în b a g h e t ă . B a z e l e g o t i c e ale acestora, înalte
de a p r o x i m a t i v 0,30 m, reazimă un subasment
de aproape 0,60 m. Partea superioară a uşii
este ocupată de un t i m p a n p l a t ; nu v o m întîlni
aproape n i c i o d a t ă figuri s c u l p t a t e în b i s e r i c i l e
româneşti, unde nu sînt a d m i s e d e c î t ornamen­
tele v e g e t a l e sau g e o m e t r i c e .
Să părăsim p e n t r u m o m e n t p r i d v o r u l şi să
intrăm în b i s e r i c a propriu-zisă, cea a cărei
c o n s t r u c ţ i e , sau cel p u ţ i n restaurare, datează
np.rifo ' / f u n i ii;f(( i\\
Fig. 2. Rădăuţi. Biserica, după fresca votiva.
de pe v r e m e a lui A l e x a n d r u cel B u n . Străba­
tem întîi o p r i m ă î n c ă p e r e , împărţită în trei
nave de c ă t r e d o i s t î l p i , şi care nu c o m u n i c ă
cu naosul d e c î t p r i n t r - o uşă s i m p l ă , tăiată în
m i j l o c u l p e r e t e l u i d i n s p r e răsărit, în faţa uşii
de intrare. N a o s u l , la rîndu-i, are patru stîlpi
şi r e p r o d u c e această î m p ă r ţ i r e în trei n a v e ;
şi este separat de altar p r i n t î n l p l ă . O c l i p a
de reflecţie şi ne d ă m în m o d l i m p e d e seama
de ceea ce a v e m î n j a ţ ă . Să facem a b s t r a c ţ i e
 Ortodox "<?>f. \/i><ţ|jfj r.n\ PJI&ro" laşi

ËltfUOTECA

de d e t a l i i l e o r t o d o x e care ni s-au i m p u s m a i b o l ţ i sînt c a r a c t e r i s t i c e undi* n'iohiutfiente ca

întîi p r i v i r i i , î m p ă r ţ i r e a î n m a i m u l t e încă­
p e r i , scenele ş i p e r s o n a j e l e h i e r a t i c e d e p e
frescele aflate de-a lungul p e r e ţ i l o r , t î m p l a ;
şi să nu luăm în c o n s i d e r a r e p e n t r u m o m e n t
d e c î t p l a n u l (fig. 3 ) . Să înlăturăm în g î n d p r i d -
c e l e de la F o n t e n a y (1147), Châtillon-sur-Seine
( s e c o l u l a l X I I - l e a ) sau M o n t - S a i n t - V i n c e n t ;
bolţi asemănătoare se p o t vedea la Bonneval
(Creuse), la Saint-Pathus (Seine-et-Marne) e t c .
D i n F r a n ţ a ele s-au r ă s p î n d i t în ţările v e c i n e ,

• .

IfiJ:.
Fig. 3. Rădăuţi. Planul bisericii (după Balş).
...

v o r u l parazitar şi p e r e t e l e care separă p r o n a o s u l în Anglia (Fontains A b b e y ) , în Elveţia (Bon

de n a o s : ne aflăm în faţa unei a d e v ă r a t e b a z i ­ m o n t , H a u t e r i v e e t c . ) , î n Italia (Santa-Maria
l i c i , o b a z i l i c ă r o m a n i c ă , cu o navă centrală d i Calena 2 , S a n - N i c o l a d i n G i r g e n t i ) e t c . ;
m a i înaltă, flancată d e două nave c o l a t e r a l e . 1 datorită răspîndirii monumentelor cisterciene
S t î l p i i şi a r c e l e d u b l o u r i î m p a r t fiecare navă
î n c i n c i e l e m e n t e c u b o l ţ i î n l e a g ă n . D a r iată
« i !
un lucru care d e v i n e i n t e r e s a n t . B o l ţ i l e în
l e a g ă n a l e n a v e l o r c o l a t e r a l e sînt p e r p e n d i c u ­
lare p e a x a b o l ţ i i î n l e a g ă n c e n t r a l ă (fig. 4 ) , îi ' À i ,
d i s p u n e r e destul de rar î n t î l n i t ă ; i p o t e z a unei
influenţe sîrbeşti ( u n d e b o l ţ i l e n a v e l o r l a t e r a l e
p e r p e n d i c u l a r e pe b o l t a în l e a g ă n a navei cen­
t r a l e sînt f r e c v e n t e ) se înlătură de la sine, c ă c i li !
II I
n i m i c , în restul acestei b a z i l i c i , nu sugerează
v r e o a p r o p i e r e d e arhitectura b a l c a n i c ă . O r i ­
•
ginea acestei d i s p u n e r i a t î t de n e o b i ş n u i t e a
b o l ţ i i n a v e l o r l a t e r a l e t r e b u i e căutată, d i m p o ­
t r i v ă , î n e x t r e m u l O c c i d e n t ; este d e f a p t v o r b a
de un v e c h i p r o c e d e u al a r h i t e c t u r i i r o m a n i c e ,
a g r e a t de c ă l u g ă r i i c i s t e r c i e n i , şi care, deşi
prea p u ţ i n r ă s p î n d i t , a fost u t i l i z a t totuşi la Fig. 4. Rădăuţi. Schema navelor laterale.
u n a n u m i t număr d e b i s e r i c i d i n A p u s . A c e s t e •

î n E u r o p a ( d i n A n g l i a , E l v e ţ i a , Italia, Spania,
I
1
Din nou obsesia bazilicii romanice. Pare curios B e l g i a şi G e r m a n i a , p î n ă în Suedia şi P o l o n i a ) ,
că P. Henry nu se întreabă de unde ar fi venit o influ­ particularitatea aceasta a arhitecturii bur­
enţă romanică în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, g u n d e a p u t u t fi c u n o s c u t ă în ţ ă r i l e cele m a i
într-o vreme cînd pretutindeni se construiau edificii
gotice, gotice fiind şi toate elementele de pietrărie ale
bisericii din Rădăuţi: contraforturi şi portalurile inte­ 2
Cf. Bertaux, L'art dans l'Italie meridionale, fig. 326
rioare (V. D.). şi 327 (P. H.).
 52 j ... , , ... . -
1
î n d e p ă r t a t e ale c o n t i n e n t u l u i . V o m arăta de
îndată p e n t r u ce credem că t i p u l acesta de
c o n s t r u c ţ i e a luat, pentru a p ă t r u n d e în M o l ­
dova, drumul Poloniei.
Să s e m n a l ă m doar, pentru a întregi descri­
erea b i s e r i c i i d i n R ă d ă u ţ i , p r i m u l etaj o r b
care se î n t i n d e peste navele laterale şi la care
se ajunge printr-o scară în s p i r a l ă p o r n i t ă din
c o l ţ u l d i n s p r e sud-est a l p r i m e i î n c ă p e r i . B i s e ­
rica, în fine, se t e r m i n ă p r i n t r - o unică absidă,
care nu c o m u n i c ă d e c î t cu nava centrală, cele
laterale fiind închise printr-un p e r e t e ( f i g . 3 ) .
în R o m â n i a nu m a i există nici un a l t lăcaş
de c u l t o r t o d o x care să p r e z i n t e un asemenea
p l a n , şi n u m a i b i s e r i c a d i n C î m p u l u n g - M u s c e l ,
a l e cărei l i n i i p r i n c i p a l e a u fost r e c o n s t i t u i t e
2 H a l i c i u l u i . L e g ă t u r i l e e c o n o m i c e d i n t r e cele
de V. D r ă g h i c e a n u , prezenta o s o l u ţ i e asemă­
n ă t o a r e . B i s e r i c a din R ă d ă u ţ i , p e r f e c t conser­
vată, este aşadar extrem de v a l o r o a s ă . Ea ne
destăinuie, în m o d special, la înseşi începu­
t u r i l e P r i n c i p a t u l u i M o l d o v e i , forţa a c e s t e i
influenţe occidentale a l e cărei urme, în arta
ţ i n u t u l u i de care ne o c u p ă m , v o r fi m e r e u v i z i ­
b i l e p î n ă î n z i l e l e noastre. M o n u m e n t e l e reli­
g i o a s e v o r p u t e a prezenta t o a t e c a r a c t e r i s t i c i l e
b i s e r i c i l o r b i z a n t i n e : un a n u m e d e t a l i u ne va
a m i n t i î n t o t d e a u n a de arta g o t i c ă a ţ ă r i l o r
v e c i n e , iar a i c i e v o r b a c h i a r de t r a d i ţ i i m a i
vechi.
Să î n c e r c ă m a ne explica asemenea f e n o m e n .
I m p r e s i a de perfecţiune pe care ne-o dă
arhitectura acestei b a z i l i c i , ca şi caracterul
ei v ă d i t o c c i d e n t a l , nu ne lasă n i c i un fel de
î n d o i a l ă că a fost construită de m e ş t e r i s t r ă i n i .
D a r c a r e ? D l . Balş,\ care c r e z u s e la î n c e p u t că
recunoaşte a i c i p a r t i u l b i s e r i c i i f r a n c i s c a n i l o r
d i n H a l i c i 3 , ne-a d a t asigurări că a r e v e n i t
asupra acestei p ă r e r i . N u a v e m aşadar v e r i g a
i n d i s p e n s a b i l ă p e care n e î n c h i p u i m c-o p o s e ­
d ă m . D a r asta nu înseamnă că t r e b u i e să aban­
d o n ă m i p o t e z a p o l o n e z ă . C i s t e r c i e n i i , după
c u m am a m i n t i t , au ajuns p î n ă în ţara aceasta,
unde au l ă s a t c î t e v a m o n u m e n t e ; şi o influenţă
d e asemenea natură este c u a t î t m a i p u ţ i n
imposibilă cu cît legăturile dintre M o l d o v a şi
P o l o n i a , şi m a i cu seamă d i n t r e M o l d o v a şi
H a l i c i , erau n e î n t r e r u p t e . Căci p r e o ţ i i d i n M o l ­
dova erau h i r o t o n i s i ţ i d e m i t r o p o l i t u l H a l i -
1
Ideea derivării sistemului de bollire de laHădăuţi
din arhitectura cisterciană a fost reluată de Virgil Vătă-
şianu, Probleme privind arhitectura Moldovei şi Ţării
Romaneşti In secolul al XIV-lea, in „Buletinul Monu­
mentelor istorice", 1972, nr. 2, pp. 60—62 (V. D.).
2
Comunicare la al 11-lca Congres de Studii Bizantine,
Belgrad, 1927 (P. H.).
a
Iorga-Balş, L'Art Roumain, p. 134 (P. II.).
4
c i u l u i î n c a p e la întemeierea ţării, şi legăturile
dintre acestea, întrerupte pentru scurtă v r e m e
de L a ţ c u , şi-au reluat n u m a i d e c î t cursul nor­
m a l . Franciscanii, îndeosebi, erau oaspeţi
obişnuiţi ai v o i e v o z i l o r m o l d a v i . L a ţ c u îi însăr­
cinează pe d o i f r a n c i s c a n i nemţi să ducă la
R o m a o d e c l a r a ţ i e de supunere, iar în jurul
e p i s c o p u l u i c a t o l i c pe care îl instalase la Şiret,
capitala sa, se m a i aflau şi a l ţ i i . Şi tot fran­
ciscani sînt c ă l u g ă r i i pe care îi a d u c e A l e x a n d r u
cel B u n la biserica c a t o l i c ă pe care o ridicase
la B a i a , pe m o r m î n t u l soţiei sale M a r g a r e t a .
M u l t e a l t e l e g ă t u r i uneau G a l i ţ i a d e M o l d o ­
v a . Să ne a m i n t i m că s u m e l e de b a n i î m p r u m u ­
tate de P e t r u M u ş a t şi de A l e x a n d r u cel B u n
regelui P o l o n i e i erau g a r a n t a t e p r i n ţ i n u t u l
două ţări au c ă p ă t a t o i m p o r t a n ţ ă d i n ce în ce
m a i m a r e şi s-au strîns şi m a i m u l t pe v r e m e a
lui A l e x a n d r u cel B u n . O m a g i u l p r e s t a t faţă
de regele P o l o n i e i favorizase dezvoltarea s c h i m ­
b u r i l o r c o m e r c i a l e , fixîndu-se u n tarif v a m a l ,
î n d e p l i n a c o r d c u n e g u ţ ă t o r i i d i n L w ó w , care
5
o b ţ i n e a u o casă la S u c e a v a . D a r M o l d o v a , m a i
presus de t o a t e acestea, se afla, după c u m am
v ă z u t , p e marea c a l e c o m e r c i a l ă c e lega P o l o ­
nia şi E u r o p a de n o r d cu m a r e a , şi o intensă
c i r c u l a ţ i e de b u n u r i o punea în necurmată legă­
tură cu ţara v e c i n ă . I m p o r t a n ţ a Cetăţii A l b e ,
v e c h i u l M o n c a s t r o a l g e n o v e z i l o r , pentru c o m e r ­
ţul E u r o p e i de răsărit, oferea M o l d o v e i o situaţie
privilegiată, carestăpînea căile de acces; şi dom­
nitorii nu şi-au g ă s i t liniştea p î n ă n-au o c u p a t
o r a ş u l . N ă z u i a u spre el, am v ă z u t doar, aşa
cum în E u r o p a de azi p o l o n e z i i năzuiesc spre
G d a n s k , sîrbii către S a l o n i c sau b u l g a r i i către
Marea E g e e ; iar faimoasa formulă emisă de can­
celaria v o i e v o d u l u i R o m a n nu era d e c î t afir­
marea destinului şi însăşi definiţia statului
m o l d a v . D o m n i t o r u l care va reuşi să m e n ţ i n ă
ordinea şi să proteguiască s c h i m b u r i l e c o m e r ­
c i a l e în această p a r t e a E u r o p e i va rezerva sta­
tului r e s p e c t i v u n v i i t o r sigur. E x a c t ceea c e
s-a s t r ă d u i t să facă A l e x a n d r u cel B u n , care,
p r i n t r e a l t e r e f o r m e fundamentale, a ştiut să-şi
i m p u n ă autoritatea şi să asigure d r u m u r i l o r o
securitate r e l a t i v ă . î n c e p î n d c u d o m n i a lui,
Cetatea A l b ă este î n m o d i n c o n t e s t a b i l m o l d o ­
venească, iar c ă l ă t o r i i l e d e v i n a c c e s i b i l e . O m i c ă
î n t î m p l a r e , destul d e c u n o s c u t ă , dovedeşte
p r i n t r e m u l t e a l t e l e că p i l c u r i l e de p o t e r a ş i ai
v o i e v o d u l u i aveau m u l t de lucru, dar că erau
b i n e instruite. U n c ă l ă t o r francez, G u i l l e b e r t
4
Iorga, Ist. bisericii romàne, I, p. 34 (P. II.)
6
CI'. Haşdeu, Arhiva istorică, 1, p. 130 şi urm., doc,
n. 189 (P.H.)
de L a n n o y , t r i m i s cu o m i s i u n e de r e g e l e Fran­
ţei Carol al VI-lea şi de regele A n g l i e i , H e n r i c
al V-lea, ne-a lăsat relatarea felului în care a
s t r ă b ă t u t M o l d o v a . A b ă t u t d i n drum d e c ă t r e
A l e x a n d r u cel B u n pentru a nu se d u c e d i r e c t
în T u r c i a , unde t o c m a i i z b u c n i s e un război
c i v i l , G. de L a n n o y a hotărît să p o r n e a s c ă s p r e
Gaffa pe uscat, p r i m i n d de la v o i e v o d u l m o l d o ­
vean „un cheval, conduitte et truchemens et
g u i d e s " ; dar într-o n o a p t e s-a î n d e p ă r t a t de t o v a ­
răşii săi de drum şi a d a t peste o b a n d ă de tîl-
hari care l-au jefuit. înaintîndu-i-se d o m n i t o ­
rului o p l î n g e r e , nouă b a n d i ţ i au fost prinşi şi
aduşi cu ştreangul de g î t în faţa c ă l ă t o r u l u i
nostru pentru a d i s p u n e de ei după cum îi va fi
1
v o i a , dar acesta le-a dăruit v i a ţ a .
A s i g u r î n d securitatea c o m u n i c a ţ i i l o r între
O c c i d e n t şi Marea N e a g r ă , v o i e v o d u l m o l d o ­
v e a n punea bazele p r o s p e r i t ă ţ i i v i i t o a r e a sta­
tului său şi îl călăuzea spre marea a c t i v i t a t e
c o m e r c i a l ă a E u r o p e i de răsărit. N e g u ţ ă t o r i i
străini îşi aveau reşedinţa sau cel p u ţ i n d e p o ­
z i t e l e în t î r g u r i l e m o l d o v e n e ş t i care jalonau
d r u m u l : aşa ca la Ţ e ţ i n a , lîngă Prut, pe colina
cu acelaşi n u m e care d o m i n ă , la oarecare dis­
tanţă, a c t u a l u l oraş C e r n ă u ţ i ; a p o i la Şiret,
m a i la sud, în v a l e a rîului ce p o a r t ă acelaşi
nume, şi care, fapt d e m n de r e m a r c a t , a fost
una d i n p r i m e l e c a p i t a l e ale ţ ă r i i ; şi m a i spre
sud încă, Suceava, p i t o r e s c cuibărită pe p i n t e ­
nul de deal uşor de fortificat ce d o m i n ă apele
rîului al cărui n u m e îl p o a r t ă şi care, imens
a n t r e p o z i t , devenise în scurtă v r e m e p r i n c i p a ­
la fortăreaţă şi faimoasa c a p i t a l ă a M o l d o v e i .
A l t ă arteră de c o m u n i c a ţ i e care, p a r a l e l cu
p r i m a , ducea spre m a r e s t r ă b ă t î n d M o l d o v a d e
răsărit, era jalonată şi ea de cetăţi p r e c u m H o t i -
nul, chiar la ieşirea de pe t e r i t o r i u l p o l o n e z ,
aşezată pe N i s t r u , şi T i g h i n a , de pe acelaşi
fluviu, fără a p u n e la s o c o t e a l ă Cetatea A l b ă ,
pe care A l e x a n d r u cel B u n o a l i p i s e M o l d o v e i ,
şi a l e cărei p u t e r n i c e şi m ă r e ţ e z i d u r i depun
m ă r t u r i e şi astăzi chiar despre i m p o r t a n ţ a şi
rolul ei i s t o r i c .
L e g ă t u r i l e c o m e r c i a l e astfel înlesnite făceau
clin M o l d o v a o răscruce unde se întîlneau toate
popoarele, unguri, p o l o n e z i , g e n o v e z i , turci,
tătari, g r e c i , şi unde influenţele c e l e m a i felu­
r i t e îşi p u t e a u urma l i b e r c a l e a . î n m o d spe­
cial, hinlerland-u\ Cetăţii Albe era Moldova,
dar era şi P o l o n i a , L i t u a n i a , E u r o p a c e n t r a l ă ,
1
Fragment publicat de Hasdeu, Arhiva istorică, I
pp. 129 — 130. doc. n. 188; după mns. Voyages et Ambas­
sades de MessireGuiUebert de Lannoy en 1399— 1450, Mons,
1810 (P. H.).
şi nu t r e b u i e să ne m i r e faptul că aceste ţări, în
relaţii c o m e r c i a l e c o n s t a n t e c u ţara M o l d o v e i ,
au j u c a t un oarecare rol p o l i t i c la î n c e p u t u r i l e
a c e s t e i a . Prezenţa unui d o m n lituanian p e t r o ­
nul M o l d o v e i , prestarea repetată a o m a g i u l u i de
către p r i m i i v o i e v o z i m o l d o v e n i faţă d e r e g e l e
P o l o n i e i sînt în l o g i c a l u c r u r i l o r . E r a dealtfel
n o r m a l ca M o l d o v a , legată de P o l o n i a p r i n
atîtea a c o r d u r i , să-i ceară, de asemenea, artişti
şi arhitecţi pentru c o n s t r u c ţ i i l e s a l e . Ş t i m ,
dintr-un d o c u m e n t e m i s de A l e x a n d r u , că la
Bistriţa şi la M o l d o v i ţ a a l u c r a t un meşter din
Galiţia .
2
Totuşi, raporturile politice ale m o l d o v e ­
nilor, ca şi ale m u n t e n i l o r , au fost de fapt m a i
f r e c v e n t e , la începutul istoriei lor, cu U n g a r i a .
Căci faţă de U n g a r i a şi-au a f i r m a t m a i întîi,
cele două P r i n c i p a t e , independenţa, şi creşte­
rea p u t e r i i lor s-a efectuat în d e t r i m e n t u l a m b i ­
ţ i i l o r m a g h i a r e . D a r noii v o i e v o z i i r o m â n i ,
d o r i t o r i să pună b a z e l e unei m o n a r h i i care să
nu aibă n i c i un m o t i v de i n v i d i e faţă de puter­
nicul r e g a t v e c i n , par să fi î n c e p u t p r i n a d o r i
să i m i t e curtea şi eticheta ungurească; ceea ce
le era cu a t î t m a i uşor cu c î t ei înşişi erau o r i ­
ginari din T r a n s i l v a n i a . Fastul cu care Ie p l ă ­
cea să se î n c o n j o a r e era b i z a n t i n şi caracterul
acesta avea să se a c c e n t u e z e şi m a i m u l t cu
t i m p u l ; dar, în egală măsură, era şi a n g e v i n ,
şi este i n t e r e s a n t să c o n s t a t ă m , în l i m b a ofi­
cială şi în d o c u m e n t e , că e p o c i i s l a v o n o - b i z a n -
tine i-a p r e c e d a t o scurtă epocă l a t i n ă . G i u v a i e r i -
calele găsite în m o r m i n t e l e v e c h i i b i s e n c i de la
Curtea de A r g e ş , a t î t de t e m e i n i c studiate de
d l . G h e o r g h e B r ă t i a n u , au un caracter v ă d i t
o c c i d e n t a l , şi c e l e m a i v e c h i d o c u m e n t e din
Ţ a r a R o m â n e a s c ă , p r e c u m şi i n s c r i p ţ i i l e de pe
cele m a i v e c h i m o n e d e sînt î n l i m b a l a t i n ă 3 .
Să nu ni se o b i e c t e z e că d o c u m e n t e l e r e s p e c t i v e
sînt scrise p o a t e în latineşte fiind v o r b a de un
s c h i m b d e c o r e s p o n d e n ţ ă c u B r a ş o v u l ; deoarece
Mircea cel Bătrîn, atunci cînd scrie l o c u i t o ­
r i l o r acelui o r a ş în 1413, întrebuinţează l i m b a
s l a v o n ă . î n M o l d o v a n u a v e m d o c u m e n t e redac­
tate în latină ; lucru care se e x p l i c ă p o a t e p r i n
faptul că cele m a i v e c h i d o c u m e n t e pe care le
cunoaştem datează de pe v r e m e a lui R o m a n , e p o c ă
î n c a r e s l a v o n i s m u l îşi c î ş t i g a s e s u p r e m a ţ i a . D e o a ­
rece î n cancelaria p r i m i l o r d o m n i a i M o l d o v e i ,
v e n i ţ i din Maramureş, pare într-adevăr să se
3
Iorga, Istoria Românilor în chipuri şi icoane, I I I ,
p. 10 (P. H . ) .
fila 91
8
Cf. I. Bogdan, Documente privitoare la relaţiile
Ţărei Româneşti cu Braşovul, I, p. 3 şi urm. (P. H.).
 54
1
fi scris în latină , şi ceea ce este sigur este că
m o n e d e l e c e l o r dintîi v o i e v o z i m o l d o v e n i au o
v ă d i t ă înrudire cu m o n e d e l e ungureşti. M o n e ­
de care p r e z i n t ă o preţioasă m ă r t u r i e , nu nu­
m a i în ceea ce p r i v e ş t e i m p o r t a n ţ a pe care o
avea M o l d o v a în comerţul european, deoarece
îşi avea p r o p r i a - i m o n e d ă , dar şi în ceea ce p r i ­
veşte forţa cu care v o i e v o z i i r e s p e c t i v i îşi afir­
m a u i n d e p e n d e n ţ a — faptul de a b a t e m o n e d ă
în n u m e l e l o r personal era, bineînţeles, o m a n i ­
festare în a c e s t sens, ca şi prezenţa s t e m e i m o l ­
d o v e n e ş t i pe una d i n feţe. Capul de b o u r , cu
steaua î n t r e coarne şi f l a n c a t de L u n ă şi de
Soare (acesta d i n urmă r e p r e z e n t a t adesea sub
f o r m a unei rozete sau a unei flori î n v o a l t e ) ,
2
î m p o d o b e ş t e reversul m o n e d e l o r lui B o g d a n , şi
3
nu-1 va părăsi n i c i o d a t ă . E şi m a i interesant
faptul că pe aceste m o n e d e întîlnim unele carac­
t e r e absolut a n g e v i n e , o c c i d e n t a l e , p r e c u m scutul
4
şi s p a d e l e , şi, lucru m a i curios încă, floarea
5
de c r i n , ca şi c î m p u r i l e care ornează, în partea
d r e a p t ă , scutul împărţit, aşa cum se p r e z i n t ă ,
şi astăzi, stema U n g a r i e i . A c e s t e d i n urmă em­
bleme sînt greu de explicat. Politica p r i m i l o r
d o m n i t o r i m o l d a v i faţă d e regii U n g a r i e i e x c l u ­
d e o r i c e i d e e d e v a s a l i t a t e . N u p u t e m vedea
a i c i d e c î t , fie i n d i c i u l unei înrudiri e n i g m a t i c e ,
fie i m i t a r e a unor m o n e d e c u n o s c u t e . A d e v ă ­
rată p a r e c-ar t r e b u i să fie această u l t i m ă supo­
z i ţ i e . Căci în e v u l m e d i u nu era un lucru n e o ­
b i ş n u i t s ă v e z i u n stat c o p i i n d m o n e d e l e altui
stat, a t u n c i c î n d acestea aveau o m a r e c i r c u ­
laţie pe p i a ţ ă . F l o r i n u l F l o r e n ţ e i , care era foar­
te căutat, a fost i m i t a t adesea, ceea ce nu este
un caz u n i c . Iar în ţările r o m â n e imitarea este
c u a t î t m a i p l a u z i b i l ă , deoarece ş t i m c u certi­
t u d i n e că unul d i n cei d i n t î i s t ă p î n i t o r i v a l a h i ,
V l a d i s l a v , şi-a b ă t u t m o n e d a în T r a n s i l v a n i a 6 ;
şi e foarte p r o b a b i l ca p r i m e l e m o n e d e m o l d o ­
veneşti să fi fost făcute t o t a i c i . I n s c r i p ţ i i l e
l a t i n e care s e m e n ţ i n p î n ă s p r e m i j l o c u l v e a ­
c u l u i al X V I - l e a 7 ar părea să v i n ă în sprijinul
acestei i p o t e z e .
A s t f e l M o l d o v a , la începuturile sale, p r i ­
veşte m a i c u seamă spre O c c i d e n t , p r i n inter­
m e d i u l P o l o n i e i ş i a l U n g a r i e i . F e r e s t r e l e actua­
l e a l e b i s e r i c i i d i n R ă d ă u ţ i , a t î t d e asemănă-
1
Iorga, Istoria Lilcraturei Religioase, p. 39 (P. H.).
2 nu s-au d a t în lături c î n d s-a pus p r o b l e m a să
Cf. Hasdeu, Etijmologicum magnum, art. ban, pl.
A, n. 2 (P. H.).
3
IDEM, ibid., n. 3, 4, 5, 6 şi urm. (P. H.).
4
Monnaies de Bogdan, I D . , Ibid., n. 2 (P. H.).
5
Monnaies de Pierre Muşat, I D . , ibid., n. 3 şi 4,
etc. (P. H . ) .
6
Iorga, Istoria Românilor în chipuri şi icoane, I I I ,
p. 14 (P. H.).
7
Cf. Hasdeu, ibid., n. 2 - 5 , 8, 9, 12 şi 3, 8, 12 29
(P.H.).
toare cu ferestrele d i n E u r o p ă apuseană sau cen­
trală d i n epoca g o t i c u l u i tîrziu, datează d i n
păcate din secolul al X V I - l e a şi n i m i c nu atestă
faptul că ferestrele care le-au p r e c e d a t erau de
acelaşi gen; dar cel puţin uşa care desparte nao­
sul de p r o n a o s are, şi ea, profilul c a r a c t e r i s t i c ,
deşi sub o formă a p r o a p e s c h e m a t i c ă , al g o t i c u ­
lui tîrziu, atît de r ă s p î n d i t în E u r o p a c e n t r a l ă .
E x i s t ă , în sfîrşit, şi un a l t e l e m e n t v ă d i n d
influenţa o c c i d e n t a l ă , pe care nu t r e b u i e să-1
trecem cu v e d e r e a . Şi a n u m e faptul că M o l d o v a ,
în m o m e n t u l care ne interesează, nu numai că
era în r a p o r t u r i s t a t o r n i c e cu O c c i d e n t u l p o l i ­
t i c , c o m e r c i a l sau industrial, dar, în egală m ă ­
sură, şi cu O c c i d e n t u l c a t o l i c .
P a p a l i t a t e a nu putea să nu i n c l u d ă şi ţările
r o m â n e în p o l i t i c a sa e x p a n s i o n i s t ă . încă d i n
secolul a l X l I I - l e a , regele U n g a r i e i , A n d r e i
al II-lea, m a r e apărător al B i s e r i c i i şi d o r i n d
să-şi asigure stăpînirea asupra c ì m p i e i ce se
întinde la sud de Carpati, se g î n d i s e să-i aşeze
aici pe Cavalerii t e u t o n i , dar aceştia n-au ză­
b o v i t m u l t p e aceste m e l e a g u r i , lăsînd c a a m i n ­
tire Cloaşter-ul ( K l o s t e r ) lor d i n C î m p u l u n g .
8
ĂtUnci a fost întemeiată şi E p i s c o p i a de M i l -
c o v , care a dăinuit o p a t t e d i n secolul al X I I I
lea, c î n d a fost desfiinţată de t ă t a r i . M a r i l e *
Ordine şi-au desfăşurat şi ele a c t i v i t a t e a a i c i ;
la Severin şi în Oltenia au apărut, pentru c î t v a
t i m p , d o m i n i c a n i i ; a p o i , la sfîrşitul s e c o l u l u i ,
franciscanii, care s-au n ă p u s t i t m a i cu seamă
asupra M o l d o v e i 9 , şi care, în m o d s p e c i a l îh
secolul al X I V - l e a , au fost a m b a s a d o r i i lui
L a ţ c u p e lîngă curia p a p a l ă , a t u n c i c î n d V o i e ­
v o d u l a pus b a z e l e E p i s c o p i e i c a t o l i c e de la
Ş i r e t 1 0 . F i i c a sa Musata a t r e c u t la c a t o l i c i s m ,
p r i m i n d n u m e l e d e Margareta. C a t o l i c i s m u l
părea că doreşte să se instaleze pe t r o n u l M o l ­
d o v e i , aşa după c u m crezuse că va ocupa t r o ­
nul Ţ ă r i i R o m â n e ş t i sub A l e x a n d r u Basarab,
a cărui a doua soţie, Clara, era c a t o l i c ă şi care
făcuse unele declaraţii p l i n e de p r u d e n ţ ă în
acest sens cîtorva călugări f r a n c i s c a n i 1 1 . V o i e v o z i i
însă au rămas c r e d i n c i o ş i v e c h i i l o r r e l i g i i ; încă
d i n 1360, A l e x a n d r u se orientase în m o d hotă-
rît c ă t r e B i z a n ţ , iar î n M o l d o v a , L a ţ c u , pre­
cum şi d o m n i i d i n dinastia M u ş a t i n i l o r , care
i-au u r m a t la t r o n , au rămas o r t o d o c ş i . D a r
ia în c ă s ă t o r i e p r i n c i p e s e c a t o l i c e şi n i c i , ceea
ce ne interesează şi m a i m u l t , să construiască
8
Cf. Introducerea noastră (P. 11 .)•
9
Cf. Iorga, Istoria bis. rom., I, p. 17 (P. H.).
i° Cf. p. 43 (P. H.).
ii Iorga, Ist. bis. rom., I, p. 2 1 ; cf. Hurmuzaki, I, p.
697 şi urm., n. 551 (P. H.).

sau să î n g ă d u i e a fi c o n s t r u i t e lăcaşuri de c u l t
catolice.
Astfel, biserica durată la C î m p u l u n g , în
Cinstea F e c i o a r e i , de către C a v a l e r i i t e u t o n i ,
prima biserică de zid ridicată pe pămînt ro­
1
m â n e s c , nu m a i era un edificiu i z o l a t , iar arta
o c c i d e n t a l ă avea îioi prilejuri de a se i m p l a n t a
d i n c o l o d e C a r p a t i . P i o s u l A l e x a n d r u cel B u n ,
care a f ă c u t atîta pentru B i s e r i c a o r t o d o x ă , a
c o c h e t a t şi el, c î t v a t i m p , cu c a t o l i c i s m u l . P r i ­
ma sà s o ţ i e , Margareta, era c a t o l i c ă , iar atunci
c î n d ea a m u r i t , la Baia, A l e x a n d r u a p u s să se
r i d i c e p e s t e m o r m î n t u l ei o b i s e r i c ă m a r e de z i d ,
d e d i c a t ă Sfiliteli F e c i o a r e (1410), iar alături o
mănăstire destinată călugărilor franciscani.
Această m ă n ă s t i r e , ca şi E p i s c o p i a catolică
ce-şi avea sediul între z i d u r i l e ei, au d i s p ă r u t
către 1510, dar c o m u n i t a t e a c r e d i n c i o ş i l o r a
c o n t i n u a t să îngrijească b i s e r i c a , cel p u ţ i n pînă
2
în s e c o l u l al X V I I - l e a . Biserica aceasta se ofe­
rea aşadar d r e p t m o d e l c o n s t r u c t o r i l o r din se­
c o l u l al X V - l e a , şi p u ţ i n e l e f r a g m e n t e care au
m a i rămas d i n ea ne î n g ă d u i e să s e s i z ă m carac­
terul e i v ă d i t g o t i c , c u m a r e l e e i t u r n p ă t r a t ,
c o n t r a f o r t i i şi c o r u l cu ferestrele în o g i v ă . Baia
avea dealtfel legături foarte strìnse cu T r a n s i l -
v a n i a , c ă c i fusese întemeiată de c ă t r e saşi ( S t a d t
M o l d e , C i v i t a s M o l d o v i e n s i s ) , ca şi aşezarea v e ­
cină, R o d n a , a l cărei n u m e s l a v o n are e x a c t ace­
eaşi s e m n i f i c a ţ i e ca şi la B a i a , şi încă d i n s e c o ­
lul al X I I I - l e a tîrgul fortificat B a i a era organi­
z a t după m o d e l u l fortăreţelor săseşti d i n T r a n ­
silvania.
Influenţa c a t o l i c i s m u l u i a s u p r a v i e ţ u i t Mar­
g a r e t e i ; c ă c i , dacă A n a , a doua s o ţ i e a lui A l e ­
x a n d r u , a fost o r o m â n c ă o r t o d o x ă , a treia,
1
Afirmaţia lui P. Henry se cere corijată pentru că
ea nu include teritoriile Transilvaniei, Banatului şi Cri-
şanei care sînt. deasemeni, „pămînt românesc". De altfel
cele mai vechi biserici româneşti de zid din toată ţara
se află tocmai în Transilvania: biserica din Strei Sîngeor-
giu (jud. Hunedoara) databilă din secolul al XII-lea,
bisericile din Densuş, Gura Sada, Sîntă Mărie Orlea
(jud. Hunedoara), Rimeţ (jud. Alba), Minăstirca (jud.
Cluj), toate din secolul al XIII-lea (V. Drăguţ, Aria
românească, I, Bucureşti, 1982, indice). Pe de altă parte
sc cere precizat faptul că biserica Fecioarei din Cîmpu­
lung nu a fost durată de către cavalerii teutoni, după cum
afirmă P. Henry, fiind vorba despre o mănăstire francis-
cană întemeiată după invazia tătară din anii 1241 — 1242,
fiind ulterioară bisericii voievodale descoperită pe cale
arheologică sub pardoselile bisericii domneşti Sf. Nico­
lae din Curtea dc Argeş (N. Constantincscu, Curtea dom­
nească din Argeş, probleme de geneză şi evoluţie, în „Bule­
tinul Monumentelor istorice", 1971, nr. 3, p. 14 — 23).
Pe baza materialului arheologic, prima biserică voie­
vodală de la Argeş a fost datată în jurul anului 1330
(V. D.).
2
Cf. Lapedatu, Baia, B. C M . I . , I I , 1909,p. 56 (P. H.).
Sfî
R i n g a l a , a fost o p o l o n e z ă c a t o l i c ă ; şi a t u n c i
c î n d au d i v o r ţ a t (1421), A l e x a n d r u i-a d ă r u i t
oraşul Şiret, aşa că aceasta a c o n t i n u a t să o c r o ­
tească E p i s c o p i a c a t o l i c ă , fără a putea d e a l t ­
fel să-i stăvilească decadenţa care, după m a i
p u ţ i n de douăzeci de ani, era d i n ce în ce m a i
accentuată.
D a r dacă strădania aceasta a c a t o l i c i s u m u l u i
a sfîrşit p r i n a eşua, ăsta nu înseamnă, după
cum am v ă z u t , că nu şi-a m a r c a t trecerea p r i n
edificarea c î t o r v a m o n u m e n t e care a u adus, p e
solul r o m â n e s c , unele m o d e l e s t r ă i n e şi a întă­
r i t o b i c e i u l de a se face apel la a r h i t e c ţ i şi artişti
p o l o n e z i sau t r a n s i l v ă n e n i pentru ridicarea e d i ­
ficiilor religioase.
Astfel că, la R ă d ă u ţ i , în ceea ce p r i v e ş t e
arhitectura, p u t e m afirma l u c r u l acesta cu t o a t ă
c e r t i t u d i n e a . P l a n u l şi d e t a l i i l e b i s e r i c i i au
v e n i t în m a r c parte din afară, şi în P o l o n i a , sau
p o a t e chiar î n T r a n s i l v a n i a , t r e b u i e căutată
sursa de i n s p i r a ţ i e care i-a c ă l ă u z i t pe c o n s t r u c ­
t o r i , dacă nu chiar însăşi o r i g i n e a a c e s t o r a . Iar
clacă ni se o b i e c t e a z ă că în 1400 nu se m a i r i d i ­
cau b i s e r i c i în stil r o m a n i c nici în P o l o n i a şi
nici în T r a n s i l v a n i a , p u t e m r ă s p u n d e că p l a n u l
edificiului a fost i n s p i r a t p o a t e de cel al b i s e ­
r i c i i d i n a i n t e , m a i a l e s că m e ş t e r i i p o l o n e z i şi
t r a n s i l v ă n e n i , o b i ş n u i ţ i cu a c e s t fel de a c o n ­
strui, au p u t u t foarte b i n e ca — după 1350, data
a p r o x i m a t i v ă la care, renunţîndu-se la stilul
r o m a n i c , p r i c e p e r e a l o r d e v i n e astfel inutilă —
să se e x p a t r i e z e şi să se pună în s e r v i c i u l n o i l o r
state î n . c a r e arta naţională nu se c o n s t i t u i s e
încă3.
D a r , nici la R ă d ă u ţ i chiar, O c c i d e n t u l nu
e x p l i c ă t o t u l , c ă c i p r o n a o s u l î n c h i s şi p i c t u r a
vădesc în m o d limpede că pe a c o l o a trecut B i ­
zanţul4.'
_, •
3
Obsesia unui stil romanic, dincolo de limitele isto­
rice de existenţă ale acestui stil, ca şi obsesia unor tira­
nice influenţe străine îl conduc pe P. Henry la concluzii
lipsite de temei. Deşi recunoaşte că stilul romanic nu
se mai practică spre anul 1400, deşi recunoaşte că nici
în Ungaria, nici în Polonia nu există monumente compa­
rabile cu biserica din Rădăuţi, crede, totuşi, că acest
edificiu ar fi fost construit dc meşteri veniţi din ţările
amintite, cu eventuala păstrare a unor forme găsite la
o ctitorie mai veche. Astăzi ştim că biserica din Rădăuţi
a fost precedată de o biserică de lemn (cercetări arheolo­
gice efectuate de Lia şi Adrian Bătrîna în anii 1974 —
1975), după cum este clar că toate elementele de pictră-
rie originale sînt de stil gotic, aspectul arhaizant de-
curgind din sinteza cu programul spaţial necesar unui
lăcaş ortodox (V. D.).
4
în fapt nu numai despărţirea rituală naos-pronaos
vorbeşte despre universul ortodox, ci şi întreaga concepţie
privind spaţiul interior, ferestrele mici, ambianţa de
taină (V. D.).
 5<;
B — Pictura. — Pictura, într-adevăr, e ne­
î n d o i o s b i z a n t i n ă . D i n p ă c a t e n u p u t e m ajunge
la c o n c l u z i i la fel de precise în p r i v i n ţ a fresce­
lor care a c o p e r ă partea interioară a p e r e ţ i l o r ,
aşa cum am făcut pentru a r h i t e c t u r ă . P i c t u r i l e
acestea, care datează, se pare, de la sfîrşitul
secolului al X V - l e a 1 , au fost retuşate în 1882
într-un m o d a t î t d e barbar încît m u l t e d i n t r e
ele sînt de n e r e c u n o s c u t . Orînduirea cel p u ţ i n
a rămas aceeaşi, ca şi unele p a r t i c u l a r i t ă ţ i ,
astfel că un studiu, cel p u ţ i n general, este încă
p o s i b i l 2 . D a r partea de sus a p e r e ţ i l o r , b o l ţ i l e ,
o p o r ţ i u n e d i n stîlpi sînt a c o p e r i t e de stele sau
de desene g e o m e t r i c e în m o d sigur ulterioare,
şi care ascund p o a t e un strat de p i c t u r ă m a i
veche.
/$,ijiSX.iri Î.'.'I>'. J'>J; In ! . i f ) | R i n ì i l w M I M I u u , c t i i . i w j ! i ; :
, -
N u m a i patru scene din altar (de la stìnga
la d r e a p t a : Cina cea de taină, împărtăşirea
vin, împărtăşirea cu pîine şi Spălarea picioa­
relor) par restaurate într-o m a i m i c ă măsură,
astfel că cei d o i îngeri şi p o t i r u l care î m p o d o ­
besc fereastra centrală şi care semnifică repre­
zentarea simplificată, aproape constantă în
R o m â n i a , a A d o r ă r i i M i e l u l u i . P i c t u r i ce sînt
s o c o t i t e , în a c e s t caz, p r i n t r e cele m a i v e c h i din
Moldova; stilul l o r este, dealtfel, destul de
banal.
C — Sculptura. — Aceasta, după cum am
m a i spus, lipseşte cu desăvîrşire, în afara c î -
torva m u l u r i şi ancadramente g e o m e t r i c e de
ferestre. N u există nici m o t i v e v e g e t a l e , nici
a n i m a l e , şi cu atît m a i p u ţ i n m o t i v e în care să
se v a d ă figura umanăV în p r i v i n ţ a acesteia din
urmă, şi p u t e m m e n ţ i o n a lucrul acesta încă de
p e a c u m , n-o v o m întîlni î n R o m â n i a n i c i o d a t ă
sau a p r o a p e n i c i o d a t ă . Suspiciunea m a i m u l t
sau m a i p u ţ i n t a c i t întreţinută de Biserica din
R ă s ă r i t î m p o t r i v a reprezentării figurii u m a n e
în sculptură p a r e să fi a v u t a i c i , m a i m u l t d e c î t
în alte p ă r ţ i , valoarea unei i n t e r d i c ţ i i . E x e m ­
p l e l e unei asemenea reprezentări sînt e x t r e m de
rare pe t e r i t o r i u l R o m â n i e i : doi putti susţinînd
stema M o l d o v e i în pisania b i s e r i c i i Sfîntului
D u m i t r u d i n Suceava 3 ; o Bună-Vestire m i n u s c u ­
lă, sculptată deasupra p o r ţ i i mănăstirii G o l i a ,
la Iaşi 4 ; p i a t r a de m o r m î n t a lui R a d u ^ d e la
1
Podlacha, Malowidla scicnnc w cerkwtach Buko-
wlhy, p. 170 (P. II.).
2
Vom reveni asupra acestei picturi în Cartea a IV-a
(P. H.).
3
La dreapta uşii de la nord a pridvorului (P. PI.).
4
Secolul al X V I 1-lea (P. H.).
Afumaţi din biserica episcopală de la Curtea de
Argeş, şi cam asta e t o t 5 .
Interdicţia religioasă să fi fost oare îndea juns
ea singură, ca să pună stavilă o r i c ă r e i v e l e i ­
tăţi în ceea ce priveşte s c u l p t u r a ? L u c r u de care
ne-am putea î n d o i . P r e o ţ i i r o m â n i , dacă sînt
întrebaţi asupra acestei p r o b l e m e , răspund în­
totdeauna în m o d afirmativ, şi credinţa într-o
asemenea interdicţie p a r e astăzi de n e c l i n t i t .
Se ştie totuşi că o asemenea i n t e r d i c ţ i e n-a fost
hotărîtă n i c i c î n d de v r e u n c a n o n , şi că sculp­
tura religioasă, deşi rară, se întîlneşte totuşi
în t o a t e ţările o r t o d o x e , chiar şi în p l i n terito­
riu b i z a n t i n . Şi cu a t î t m a i m u l t în ţările ne­
greceşti. Serbia e t o t a t î t de legată de o r t o d o x i e
ca şi R o m â n i a , şi se c u n o s c m i n u n a t e l e ansam­
bluri d e c o r a t i v e care alcătuiesc p o r t a l u r i l e şi
t i m p a n e l e sculptate de la Studenica sau de la
cu D e c a n i , ca să nu p o m e n i m d e c î t de a c e s t e a .
Profeţi rînduiţi unii deasupra a l t o r a pe m o n ­
tanţii p r i d v o r u l u i , călugări îngenuncheaţi slu­
jind drept suporturi c o l o a n e l o r , scene sacre pe
timpane, nu lipseşte n i m i c . Că b i s e r i c i l e aces­
tea au suferit o influenţă italiană sau r o m a n i c ă ,
e un lucru dc n e c o n t e s t a t ; dar Biserica a t o l e ­
rat fără doar şi p o a t e acest i m p o r t străin şi
opus p r i n c i p i i l o r sale. T r e b u i e oare să presu­
punem că Biserica a fost m u l t m a i intransigentă
în p r i n c i p a t e l e române, unde totuşi era oare­
cum mai slab constituită, şi unde se apela aproa­
pe în m o d r e g u l a t la m e ş t e r i i şi la m o d e l e l e
o c c i d e n t a l e ? P o s i b i l , dar e foarte p l a u z i b i l
să existe şi alte m o t i v e . E x c e p ţ i i l e m e n ţ i o n a t e
mai înainte, relativa abundenţă a sculpturii
în lemn (strane, c r u c i ) şi în m e t a l c i o c ă n i t
( o b i e c t e de c u l t şi m a i cu seamă ferecaturi de
evangheliare, unde relieful e foarte a c c e n t u a t ) ,
vădesc că Biserica românească nu interzicea
nici ea, în m o d sistematic, o r i c e reprezentare
umană în relief. Iar dacă î n t î l n i m a t î t de rar
e x e m p l e de sculpturi în p i a t r ă , a c e s t lucru se
datoreşte fără î n d o i a l ă , în parte cel p u ţ i n , lipsei
unor artişti c o r e s p u n z ă t o r i 6 . B i s e r i c i l e m o l d o -
5
Principial corectă, afirmaţia privind numărul
mic de reprezentări sculptate este, totuşi, exagerată.
La exemplele date de P. Henry pot fi adăugate şi altele,
unele foarte valoroase: xişilc dc la Snagov, piatra de
mormînt a lui Albu Golescu, piatra de mormînt a lui
Stroe Buzescu. începînd cu epoca lui Constantin Brin-
coveanu, numărul sculpturilor antropomorfe creşte ver­
tiginos (portalele de la Colţca, Fundenii Doamnei, Rim-
nicu Sărat, statuia lui Samson de la Rîmnicu Sărat etc).
(V. D.V
6
Nu este aşa; dacă explicaţia ar fi doar lipsa de. meş­
teri corespunzători, nu le-ar fi fost greu domnitorilor
moldoveni să recurgă pentru început la serviciile unor
meşteri străini. în realitate este vorba despre o inter­
dicţie a chipului cioplit (V. D.).

veneşti, o r i c i t de frumoase şi de interesante, sînt
t o t u ş i nişte m o n u m e n t e foarte m o d e s t e î n c o m ­
p a r a ţ i e c u g r a n d i o a s e l e e d i f i c i i r o m a n i c e sau
g o t i c e r i d i c a t e de arhitecţii n o ş t r i ; şi sînt, în
general, mai m i c i şi mai simple decît biseri­
c i l e sîrbeşti care, după cum v o m v e d e a , au
p u t u t s ă l e servească d r e p t m o d e l e . V o i e v o z i i
cei m a i e v l a v i o ş i şi m a i s t r ă l u c i ţ i , ca A l e x a n d r u
sau Ştefan, nu dispuneau d e c î t de resurse m a t e ­
r i a l e m o d e s t e , în m o d c o n t i n u u s o l i c i t a t e de un
r ă z b o i e n d e m i c ; aşa că nu au p u t u t să construias­
că în stil m a r c , şi dacă au adus d i n ţ ă r i l e v e ­
c i n e a r h i t e c ţ i i şi m e ş t e r i i z i d a r i de c a r e duceau
l i p s ă 1 , şi c h i a r pe cei dintîi p i c t o r i , deşi se p a r e
că în M o l d o v a s-a d e z v o l t a t destul de r e p e d e o
şcoală l o c a l ă 2 , ei nu şi-au p u t u t î n g ă d u i chel­
tuieli s u p l i m e n t a r e 3 ca să angajeze artişti capa­
b i l i să s c u l p t e z e p o r t a l u r i şi t i m p a n e asemeni
c e l o r d i n m a r i l e c a t e d r a l e din A p u s . S c u l p t o r i i
aceştia se recrutau m a i g r e u d e c î t nişte s i m p l i
meşteri z i d a r i sau c h i a r a r h i t e c ţ i .
E x i s t ă ş i a l t m o t i v care, m a i b i n e chiar
d e c î t cel m e n ţ i o n a t m a i sus, a r putea e x p l i c a ,
el singur, absenţa oricărei s c u l p t u r i m o n u m e n ­
t a l e în M o l d o v a : acela că p r i m i i c t i t o r i de lă­
caşuri d e c u l t n u a v e a u p o a t e c u n o ş t i n ţ ă d e
e x i s t e n ţ a e i . A c e ş t i a , ba c h i a r şi d o m n i t o r i i ,
c ă l ă t o r e a u rar şi aveau prea p u ţ i n e p r i l e j u r i
s ă c o n t e m p l e s p l e n d i d e l e faţade c a r e c o n s t i ­
tuiau m î n d r i a F r a n ţ e i , a A n g l i e i , a G e r m a n i e i ,
a Italiei; ţinuturile din imediata apropiere a
M o l d o v e i , a l e U n g a r i e i ş i P o l o n i e i , n u aveau
n i c i un edificiu care să se p o a t ă c o m p a r a cu
acestea, iar Serbia, căreia ţările r o m â n e îi d a t o -
1
Afirmaţia că Ştefan cel Marc ducea lipsă de meşteri
este inexactă; este îndestulător să se amintească faptul
că Cetatea Chilia a fost reconstruită integral în anul
1479, din primăvară piuă în toamnă cu folosirea a S00
meşteri zidari şi 17.000 salahori, pentru a demonstra
contrariul. Mai poale fi amintit şi ritmul de construcţie
al bisericilor ctitorite dc marele domnitor, cele mai multe
înălţate în aproximativ 4 — 5 luni, fapt doveditor al
excelentei organizări dc şantier şi al numărului îndestu­
lător dc pietrari şi zidari (V. D.).
2 Cf. Cartea a IV-a (P. H.).
3
Este suficient să fie citat documentul din 1115 prin
care Alexandru cel Bun îi răsplătea pe zugravii Niellila
şi Dobre cu moşiile satelor Crăiniceşti şi Lcucuşeşti pen­
tru pictarea a două biserici (Documente privind istoria
României, Moldova. Veac. XIV—XV, Bucureşti, 1954,
p. 35 — 36), ca să fie infirmată ipoteza referitoare la
„cheltuielile suplimentare". Dacă se ia în consideraţie
bogatul tezaur de broderii şi argintărie din epoca lui
Ştefan cel Mare, devine tot mai evident că nu lipsa mij­
loacelor materiale îl împiedica pe domnilor să-şi împo­
dobească ctitoriile cu portale sculptate. Sobrietatea de­
coraţiei de acest gen este motivată de opţiunile artistice
ale mediului autohton. Neîncetata comparaţie cu cate­
dralele Apusului nu ţine seama tocmai de acest aspect
(V. D.).
57
rează atîta, nu aveau o b l i g a ţ i a să introducă
în M o l d o v a s e c r e t e l e artei ei s t a t u a r e ; căci
şcoala de pe valea M o r a v e i , care, aşa cum v o m
încerca să d e m o n s t r ă m ceva m a i tîrziu, stă la
baza unei b u n e p ă r ţ i din arhitectura religioasă
românească, nu cunoştea în m o d sigur a c e s t
g e n de d e c o r a ţ i e s c u l p t a t ă : b i s e r i c i l e de la Sme-
d e r e v o , R a v a n i c a , K r u s e v a c , R u d e n i c a pre­
z i n t ă frumoase e x e m p l e d e d e c o r a ţ i e g e o m e ­
trică, v e g e t a l ă şi c h i a r z o o m o r f ă , clar ignoră
figura u m a n ă ; vasta şi frumoasa biserică de la
Manasija are o d e c o r a ţ i e şi m a i s i m p l ă ; singură,
p o a t e , biserica de la K a l e n i c ar face e x c e p ţ i e ,
cu Fecioara ei de tip occidental sculptată pe
t i m p a n u l p r o n a o s u l u i . S î r b i i au a d u s în ţ ă r i l e
r o m â n e p l a n u r i l e l o r şi p o a t e că şi p i c t u r a ; dar
dacă au adus şi sculptura, în nici un caz n-au
adus figura u m a n ă 4 . Biserica de i n s p i r a ţ i e p u r
sîrbească de la C o z i a , în Oltenia, cu ferestrele
ei d e l i c a t i s t o r i a t e , nu oferă nici un e x e m p l u
de sculptură, iar m o d e ş t i i c ă l u g ă r i care intro­
duceau o r t o d o x i a sîrbă în p ă d u r i l e i n a c c e s i b i l e
ale N e a m ţ u l u i n-ar fi f o s t b i n e î n ţ e l e s c a p a b i l i
să dea la iveală lucrări m a i b u n e , ba nici c h i a r
ca acestea. C î t p r i v e ş t e m e ş t e r i i g r e c i , pe care
îi î n t î l n i m de asemenea în P r i n c i p a t e , ei erau
în şi m a i m i c ă m ă s u r ă c a p a b i l i să aducă a i c i
figura umană s c u l p t a t ă , pe care arta b i z a n t i n ă ,
în cursul i s t o r i e i sale, a neglijat-o clin ce în ce
m a i m u l t 5 . Ceea c e p u t e a c o n s t i t u i p e n t r u r o ­
m â n i c h i a r un m o t i v în p l u s p e n t r u a se a b ţ i n e
de la folosirea e i . G r e c i i erau c o r e l i g i o n a r i i
l o r , în v r e m e ce E u r o p a c e n t r a l ă însemna
A p u s u l c a t o l i c , în care n-au a v u t n i c i o d a t ă
încredere. N u m e r o a s e l e avansuri p e care d o m ­
n i t o r i i d i n M o l d o v a , d i n raţiuni p o l i t i c e , c r e ­
zuseră că e de d a t o r i a lor să le facă, m a i ales
la început, c a t o l i c i s m u l u i , nu-i î m p i e d i c a u
să-1 c o n s i d e r e a fi, de fapt, cu desăvîrşire străin
de m e n t a l i t a t e a lor, şi să se arate c î t m a i c i r ­
c u m s p e c ţ i . Am m e n ţ i o n a t , în scena J u d e c ă ţ i i
de a p o i de la V a t r a M o l c l o v i ţ e i , un g r u p de că-
4
în fapt, nu sirbii au adus anuinile planuri arhitec­
tonice şi forme dc decoraţie picturală, nici un document
nu justifică o asemenea afirmaţie. Circulaţia modelelor,
ca şi fenomenele dc efemeră influenţă, este condiţionată,
atunci cìnti este vorba despre ţări libere — cum erau
Muntenia şi Moldova — de resursele materiale şi orizon­
tul cultural autohton. Pe de altă parte, trebuie observat
că meşterii sirbi oricum nu puteau fi purtătorii unei
decoraţii sculptate, pentru că nici în Serbia, ca ţară
ortodoxă, sculptura figurativă nu apare decît excepţio­
nal (V. D.).
6
Nu este vorba despre o „neglijare" a sculpturii, ci
despre o atitudine consecventă a mediului ortodox, mai
ales după criza iconoclastă. Iconodulii au reabilitat
imaginile pictate dar nu şi reprezentările sculpturale
(V. D.).
su

lugani ca (.olici tirili în infern. La c a t o l i c i i ; din putea să-şi fi p ă s t r a t , îii esenţă, forma arhaică;
A p u s s c u l p t u r a se afla la l o c de c i n s t e ; g r e c i i uh naos p ă t r a t , p r e c e d a t de un p r o n a o s dreptun­
o i g n o r a u a p r o a p e cu t o t u l / ' c h i a r şi pe cea din g h i u l a r şi flancat de două a b s i d e l a t e r a l e . A l ­
şcolile sîrbeşti care au slujit r o m â n i l o r d r e p t tarul este f o r m a t d i n t r - o absidă unică şi, de
e x e m p l u . Se î n ţ e l e g e cu uşurinţă de ce aceştia fiecare p a r t e , două f i r i d e , t ă i a t e în g r o s i m e a
nu au e z i t a t , a d m i ţ î n d c h i a r că ar fi c u n o s c u t z i d u r i l o r , n u m i t e p r o s c o m i d i a şi d i a c o n i c o n u l .
m i n u n i l e s c u l p t u r i i g o t i c e , s-o e l i m i n e din
p r o p r i i l e l o r lăcaşuri d e c u l t . T o a t e acestea a u
c o n l u c r a t aşadar în s c o p u l ca rolul pe c a r e 1-â
jucat sculptura în A p u s să fie t r a n s m i s pe de~ă-n-
tregul, în M o l d o v a , p i c t u r i i ; relaţiile ulterioare
cu Veneţia şi cu Italia sau cu G e r m a n i a nu v o r
modifica o t r a d i ţ i e deja p u t e r n i c ă , şi atunci
cînd m e ş t e r i i lui P e t r u R a r e s v o r d o r i să-şi
înzestreze b i s e r i c i l e cu o b o g a t ă d e c o r a ţ i e exte­
rioară figurată, v o r recurge şi în cazul acesta
tot la p i c t u r ă .

IV — ALTE BISERICI

N i c i una d i n numeroasele b i s e r i c i r i d i c a t e în
această p r i m ă p e r i o a d ă — N e a m ţ , B i s t r i ţ a , Planul (după Balş).
V a t r a - M o l d o v i ţ e i , M i r a n t i , Sf. N i c o l a e din stonili n o c i \viiqUm m&faoi \\)mz&,rm%m&& \?
P o i a n ă , Sf. T r e i m e şi Sf. Ioan B o t e z ă t o r u l P r o n a o s u l e a c o p e r i t de o b o l t ă în leagăn, iar
de la Ş i r e t , H u m o r e t c . — nu a ajuns p î n ă la naosul de o c a l o t ă sferică.
n o i sub f o r m a ei i n i ţ i a l ă ; şi nu ne-am o p r i A b s t r a c ţ i e făcînd d e absenţa c u p o l e i , p l a n u l
asupra l o r dacă nu s-ar fi î n c e r c a t uneori să se e a p r o a p e b i z a n t i n : p r o n a o s u l î n c h i s , naosul
identifice, în cele două b i s e r i c i de la Şiret, de formă p ă t r a t ă , p l a n u l treflat, absenţa c o n -
două m o n u m e n t e al c ă r o r p l a n actual l-ar re­ t r a f o r ţ i l o r , t o a t e acestea ne d u c la f o r m u l a
p r o d u c e pe cel pe care îl aveau în a c e l e v r e m i b i z a n t i n ă , s i m p l i f i c a t ă însă, în sensul că naosul
de demult. e l i p s i t de acele nave laterale, delimitate de
N u ş t i m c u e x a c t i t a t e data c t i t o r i r i i l o r ; patru stîlpi c e n t r a l i , aşa cum sîntem o b i ş n u i ţ i
este cu siguranţă foarte îndepărtată în t i m p ; să v e d e m în b i s e r i c i l e de la M u n t e l e A t h o s
tradiţia a t r i b u i e Margaretei-Muşata ridicarea d a t î n d d i n aceeaşi e p o c ă , p r e c u m şi d i n întrea­
bisericii Sf. Ioan B o t e z ă t o r u l , a f i r m î n d t o t o ­ g a arie b i z a n t i n ă 2 .
dată că Sf. T r e i m e este un e d i f i c i u a n t e r i o r
s e c o l u l u i al X V - l e a . E p u ţ i n p l a u z i b i l t o t u ş i
ca M u ş a t i n i i , a căror întreagă a c t i v i t a t e era
neîncetat s o l i c i t a t ă de r ă z b o a i e , să fi p u t u t
c o n s t r u i a c e s t e două b i s e r i c i care v ă d e s c , nu
a t î t o artă îndeajuns de avansată ( d e o a r e c e
e x e m p l u l b i s e r i c i i d i n R ă d ă u ţ i stă d r e p t d o ­
vadă că recurgerea la meşteri străini p e r m i t e a
înălţarea unor m o n u m e n t e d e i n c o n t e s t a b i l ă
ţinută a r t i s t i c ă ) , c î t , Sf. Ioan B o t e z ă t o r u l m a i
cu seamă, o certă a m p l o a r e a r h i t e c t u r a l ă p e n t r u -n-mj w-mi-ymA u i Cimili. j j i H I * « M U i ' W t i U > .nilotl i<
care, fără î n d o i a l ă , nu aveau nici t i m p şi nici Fig. G — Şiret. Biserica Sf. Ioan Botezătorul.
Planul.
resurse m a t e r i a l e . Ş t i m dealtfel, şi în m o d si­
gur, că aceste b i s e r i c i au f o s t r e f ă c u t e .
Biserica Sf. Ioan B o t e z ă t o r u l (fig. 6 ) , în­
B i s e r i c a Sf. T r e i m e (fig. 5 ) 1 , t o t u ş i , c c o n ­
chinată naşterii înaintemergătorului, prezintă
struită după un p l a n a t î t de s i m p l u î n c î t s-ar
u n p l a n m a i c o m p l i c a t . E d i f i c i u l actual datează
1
Ulterior publicării cărţii lui P. Henry, biserica
Sf. Treime din Sirct a fost restaurată, fiind dată la iveală
2
preţioasa decoraţie a faţadelor, cu discuri ceramice şi Este impropriu să se vorbească despre nave late­
cărămizi smălţuite (V. Drăguţ, Arta românească, I, rale, întrucit monumentele invocate din aria bizantină
Bucureşti, 1982, indice). (V. D.). sînt dc tip cruce greacă înscrisă (V. D.).

însă din secolul al XVII-lea-, şi c o m p o r t ă toate
c a r a c t e r i s t i c i l e e p o c i i r e s p e c t i v e ; n i m i c nu ne
î n g ă d u i e să afirmăm că ar r e p r o d u c e p l a n u l
i n i ţ i a l . D l . B a l ş , care crezuse m a i întîi c ă p o a t e
1
avansa o asemenea i p o t e z ă , a r e n u n ţ a t la ea,
2
şi pe bună d r e p t a t e , într-un s t u d i u m a i r e c e n t .
Adevărul e că cercetarea monumentelor
care datează în m o d sigur d i n t i m p u l lui A l e ­
x a n d r u cel B u n o foarte l i m i t a t ă şi nu ne îngă­
duie deCît unele concluzii de o m a r e p r u d e n ţ ă .
3
Cu t o a t e acestea am şi a d u n a t o seamă de o b s e r ­
v a ţ i i interesante care ne î n d r e p t ă ţ e s c să afir­
m ă m că i n v e s t i g a ţ i i l e n o a s t r e nu au rămas
s t e r i l e . A m c o n s t a t a t astfel, î n p r i m u l rînd,
că s-a f ă c u t apel la meşteri străini şi, inai pre­
c i s c h i a r , la meşteri din A p u s ; apel d a t o r a t
p o a t e î m p r e j u r ă r i l o r , a vinci în v e d e r e lipsa
unor a r t i ş t i a u t o h t o n i e x p e r i m e n t a ţ i , şi favo­
r i z a t de r e l a ţ i i l e e x t e r n e a l e M o l d o v e i care o
apropiau în m o d permanent de P o l o n i a şi de
U n g a r i a . F a p t din care d e c u r g i m p o r t a n t e
c o n s e c i n ţ e . Căci se v o r fi d o b î n d i t unele d e p r i n ­
d e r i a r t i s t i c e care v o r d ă i n u i î n t i m p . D a c ă
b i s e r i c a d i n R ă d ă u ţ i este în esenţă o c c i d e n t a l ă ,
î n t o c m a i ca b i s e r i c i l e c a t o l i c e r i d i c a t e în ace­
eaşi e p o c ă , b i s e r i c i l e o r t o d o x e c o n t e m p o r a n e
sau care se v o r z i d i u l t e r i o r au un p l a n b i z a n ­
tin, dar v o r prezenta întotdeauna şi o trăsă­
tură o c c i d e n t a l ă , aşa cum v o m c o n s t a t a în
cartea u r m ă t o a r e . î n p e r i o a d a aceasta d e c o n ­
s t i t u i r e a artei m o l d o v e n e ş t i , p e r i o a d a pe care
o c u n o a ş t e m a t î t de i n c o m p l e t , i n t u i m , şi is-
1 Iorga-Balş, L'Art Roumain, p. 315 (P. H.).
2
Bals, Bisericile lui Stefan ecl Marc, B.C.M.I., 1925,
p. 16 (P. H.).
3
Cercetările arheologice clin ultimii ani au scos la
lumină ruinele mai multor monumente clătind clin epoca
lui Alexandru cel Bun. Alături de vestigiile cunoscute
dc la Moldoviţa şi Humor, au fost cercetate bisericile
de la Vornicenii Mari, Probota Antal eşti, Hăciuleni şi
Giuleşli (toate in jud. Suceava) şi dc la Netezi-Grumă-
zcşli (jud. Neamţ). în afară dc aceasta există temeinice
argumente pentru a atribui zidirea bisericii din Dol-
heştii Mari (jud. Suceava) tot primelor decenii ale seco­
lului al XV-lea. Pretutindeni este vorba despre, o zidărie
îngrijită, cu piatră de carieră şi piatră făţuilă. de asemeni
se cerc considerată prezenţa clementelor de piatră pro­
filată, a fragmentelor de frescă şi a discurilor smălţuite
pentru a conchide că monumentele epocii lui Alexandru
cel Bun depăşiseră faza debuturilor, pregătind rapida
maturizare a arhitecturii moldoveneşti din epoca lui
Ştefan cel Mare. Către această încheiere conduce şi ana­
liza formelor de plan, principalele caracteristici fiind
opţiunea pentru planul Ir icone şi invenţia camerei mor­
mintelor, pe care multă vreme cercetătorii au atribuit-o
abia anilor de sflrşil ai secolului (V. Drăguţ, Aria româ­
nească, I, Bucureşti, 1982, indice). (V. D.).
_ _ 59
toria confirmă lucrul acesta, influenţele d o m i ­
nante care s-au e x e r c i t a t : P o l o n i a , U n g a r i a ,
ceea ce înseamnă, într-un c u v î n t , arta g o t i c ă
4
Şi arta m o l d o v e n e a s c ă n-o va da uitării cu t o ­
tul n i c i o d a t ă : c o n t r a f o r ţ i i şi n o r m e l e decora­
ţiei s c u l p t a t e , mai cu seamă, v o r fi b u n u r i
cîştigate în m o d definitiv.
Cu t o a t e acestea nu stătea în puterea n i m ă ­
nui să î m p i e d i c e ca, în a n s a m b l u l ei, arta m o l ­
dovenească să nu fie, c h i a r de la î n c e p u t u r i ,
esenţial b i z a n t i n ă . Arta şi religia sînt unite
p r i n prea m u l t e l e g ă t u r i , aici ca şi în a l t e p ă r ţ i ,
p e n t r u ca ţara de u n d e venea c r e d i n ţ a să nu
fie, în egală măsură, i n s p i r a t o a r e a de bază a
5
a r h i t e c t u r i i . B i s e r i c a d i n R ă d ă u ţ i e un caz
i z o l a t ; c e l e l a l t e b i s e r i c i , după p u ţ i n e l e lucruri
pe care le c u n o a ş t e m d e s p r e ele, aveau un ca­
racter m u l t m a i b i z a n t i n , şi nici cea d i n R ă ­
dăuţi nu scapă acestei influenţe: b a z i l i c a o c c i ­
dentală îşi a d u c e a m i n t e că e un lăcaş o r t o d o x ,
şi suita de s t î l p i se întrerupe p e n t r u a face l o c
unui p e r e t e t r a n s v e r s a l ce restabileşte împăr­
ţirea clasică în naos şi p r o n a o s . M o d i f i c ă r i l e
succesive a d u s e b i s e r i c i i nu v o r face d e c î t să-i
accentueze caracterul răsăritean: p r i d v o r u l u i din
secolul al X V I - l e a îi va m a i a d ă u g a o încăpere,
iar ferestrele, care au î m p r u m u t a t stilul o c c i ­
dental de t r a n z i ţ i e de la g o t i c la R e n a ş t e r e ,
v o r fi, de fapt, ferestrele pe care arta m o l d o v e ­
nească le va c o n s a c r a ea însăşi în m o d d e f i n i t i v
ca făcînd p a r t e d i n p r o p r i a - i f o r m u l ă .
Şi a l t e t r ă s ă t u r i , însă, pe care le-am m e n ţ i ­
o n a t l a b i s e r i c a din R ă d ă u ţ i , v o r r ă m î n e p r i n ­
tre c a r a c t e r e l e f u n d a m e n t a l e a l e artei m o l d o ­
veneşti: absenţa s c u l p t u r i i , redusă la anca­
d r a m e n t e l e u ş i l o r şi f e r e s t r e l o r , î n l o c u i t ă în
toate celelalte părţi prin p i c t u r ă ; amploarea
acoperişului cu apele foarte înclinate, aşa după
cum cerea c l i m a , şi a cărei m e n ţ i n e r e va duce
la elaborarea, de c ă t r e m e ş t e r i i m o l d o v e n i ,
a uneia d i n t r e cele m a i o r i g i n a l e f o r m u l e dc
a c o p e r i r e a unui lăcaş de c u l t 6 ; acea suită de
arca turi pe care fresca v o t i v a ne-o p r e z i n t ă
sub f o r m a unei frize aflată m a i jos dc a c o p e r i ş
şi care nu va d i s p a r e n i c i o d a t ă ; şi, în sfîrşit,
în ceea ce p r i v e ş t e înfăţişarea g e n e r a l ă a edi­
f i c i i l o r , d i m e n s i u n e a r e l a t i v redusă a m o n u ­
m e n t e l o r , o b i ş n u i t ă într-o ţară d o m i n a t ă d e
arta b i z a n t i n ă , dar î n m o d special consemnată
în M o l d o v a , m a i ales în secolul al X V - l e a ,
unde m ă n ă s t i r e a N e a m ţ va fi o e x c e p ţ i e ; căci
4
Şi, după cum ani văzul la Rădăuţi, arta romanică,
(P.H.).
5
Vom încerca să demonstrăm, ceva mai departe, că
ţara aceasta este, în primul rînd, Serbia. (P.H.).
8
A se vedea Cartea următoare (P. H.).
f,0

abia In' cursul celui de al X V I - l e a v e a c p r o p o r ­
ţiile, b i s e r i c i l o r v o r d e v e n i , în m o d hotărît,
mai m a r i .
V e d e m aşadar că, o r i c e s-ar s p u n e , epoca
lui A l e x a n d r u cel B u n nu este c h i a r într-atît
de m u t ă aşa cum v o r să susţină unii c î t e o d a t ă ,
deoarece ne-a şi d e s t ă i n u i t unele t r ă s ă t u r i care
v o r face parte, i n t e g r a n t ă din arta m o l d o v e ­
nească. A r t ă pe care o v o m întîlni pe de-a-n-
tregul c o n s t i t u i t ă încă d i n p r i m e l e b i s e r i c i
ridicate în p e r i o a d a i m e d i a t u r m ă t o a r e celei
pe care am s t u d i a t - o ; şi o v o m analiza în m o ­
numentele care s î n t expresia cea m a i de seamă
a întregii sale i s t o r i i , cele din epoca lui Ştefan
cel M a r e . N u m a i atunci ne v o m putea întreba
în m o d c î t m a i lucid cu p u t i n ţ ă de unde au
p u t u t v e n i e l e m e n t e l e c o n s t i t u t i v e a l e acestui
stil, cel p u ţ i n în ceea ce p r i v e ş t e a r h i t e c t u r a .
Acesta va a l c ă t u i subiectul cărţii u r m ă t o a r e .
D e o a r e c e v o m amîna p e n t r u m a i tîrziu studie­
rea p i c t u r i i , d i n care unele e x e m p l e a u t e n t i c e ,
dar încă i z o l a t e , le g ă s i m încă în secolul al
X V - l e a . S o c o t i m că e o m e t o d ă o p t i m ă pentru
a putea î n ţ e l e g e e v o l u ţ i a frescei m o l d o v e n e ş t i
în epoca deplinei sale înfloriri, secolul al
XVI-lea.
'

• •

i : i
I

'

• '

'

•
•

'

'

I •

i
•

i
-

'

•
 C A R T E A A II-A

ARHITECTURA RELIGIOASĂ MOLDOVENEASCĂ

ÎN EPOCA LIII ŞTEFAN CEL MARE

•
i

•
 CUVÎNT ÎNAINTE

DOMNIA ŞI EDIFICIILE
RIDICATE DE ŞTEFAN CEL MARE
(1457—1504)

Anii treceau, plini de zbucium, de drame, priel­ s-ar putea spune, o adevărată hagiografie, căci
nici totuşi unor progrese rapide. în vreme ce voie­ unele istorisiri care se referă la viaţa lui şi-ar
vozii îşi dedicau cea mai importantă parte a vie­ putea găsi locul chiar şi în celebra L é g e n d e
ţii ca să se alunge în mod reciproc de pe tron, d o r é e . în povestirile şi poeziile populare, unde
(arase organiza, pe nesimţite dar în mod temeinic, numele său e pomenit şi răspomenit, cumplitul
şi se pregătea, inconştient poate, pentru marele Şoim1 care, din cuibul său de la Suceava, pîn-
rol istoric pe. care i-l rezerva destinul, şi a cărui deşte minutul prielnic ca să se năpustească la
oră era pe cale să sune. Acest popor roman are fruntariile-i ameninţate, Zmeul neînfricat'2 ce
un uimitor geniu al improvizaţiei. Căci îl vedem, răspindeşte necontenit groaza în rîndurile duş­
acum în zilele noastre, abia la cincizeci de ani manilor Moldovei, este, în acelaşi timp, ostaşul
de cînd a scăpat de. suzeranitatea turcească şi şi-a lui Hristos, apărătorul Crucii, cel care nu duce
reluat în mod oficial locul în concertul statelor niciodată lipsă de sfaturile şi de avertismentele
europene, devenind un mare stat modern şi jucînd trimise de sus. Trăieşte aureolat de miracol:
un rol important în politica generală, alături de Daniil Sihastrul, punîndu-şi piciorul pe picio­
principalele puteri. Secolul al XV-lea vedea rul Voievodului, îl face să audă cîntările cetelor
produeîndu-se un fenomen de aceeaşi factură: îngereşti; sfinţii Procopie şi Dumitru îi apar în
elanul pe care-l imprimase ţării Alexandru cel vuietul bătăliilor şi, aruneîndu-se ei înşişi în
Bun nu slăbise şi tinărul Principat, atît de a- luptă, contribuie la victoria armatelor sale; şi
proape încă de începuturile sale, se şi apropia de face el însuşi minuni, ca în ziua în care, întîlnind
apogeu, devenind viteaza şi glorioasa Moldovă a alaiul unui biet mort părăsit de ai lui, îl urmează
lui Ştefan cel Mare. la cimitir unde îl învie pentru cîteva clipe2. Căci
Ştefan cel M a r e ! Nume venerat, la auzul nu frică inspiră retrospectiv Ştefan poporului
căruia românul se descoperă cu evlavie ca în faţa său, ci dragoste şi mìnchie în ceea ce priveşte tre­
celei mai pure glorii naţionale, a celei mai stră­ cutul, în timpul iobăgiei, lui i se adresează ro­
lucite întruchipări a neamului său. Cultul aces­ mânul, strigîndu-şi durerea: „Unde eşti tu, Şte­
tui mare războinic nu face decît să crească din fane, ca să vezi cum trăim noi, cum trăim noi în
4
zi in zi, şi, sub ochii noştri chiar, are loc un feno­ robie", spune o doină din Iaşi . „Ştefane, Şte­
men curios, în cursul căruia îl vedem eclipsînd fane, spune o alta, tu părinte-al nostru, tu Doam­
încetul cu încetul pe toţi ceilalţi eroi ai istoriei ne, durerea ne-apasă, jalea ne-a intrai în casă,
României, chiar şi pe Mihai Viteazul. Poporul căci fără Maica noastră (patria) jalea ne seacă
îi rezervă un respect mistic, asemănător celui cu inima... Ştefane, Ştefane! Tu, părinte-al nos­
care, la noi, este înconjurată figura legendară tru, tu Doamne, împlineşte-ne ruga, dă-ne-o
a lui Carol cel Mare, şi puţin lipseşte ca să nu pe Maica noastră-napoi!"* Căci moldoveanul
vadă în el pe cel mai mare conducător de oşti şi ştie că Ştefan doarme doar în cripta lui de la
pe cel mai mare monarh din cîţi au existat. Priel­ Putna, şi că aşteaptă în acest Kyffhăuser româ­
nică fiindu-i şi îndepărtarea în timp (căci, pen­ nesc ca ceasul marilor răzbunări să sune.
tru Moldova, secolul al XV-lea pare tot atît de
îndepărtat ca pentru noi cel de al X-lea şi al 1
V. Alecsandri, Poezii Populare ale Românilor,
XI-lea; să ne gîndim doar că, la urcarea pe tron pp. 172, 174 etc.; S. T. Kirileanu, Ştefan cel Mare şi
a lui Ştefan, Principatul exista de numai o Sfinì, p. 241 (P. II.).
sută de ani), legenda a pus stăpînire pe amintirea ' Alecsandri, ibid., p. 168; Kirileanu, ibid., p. 246
celui care a rămas, pentru poporul său, „Ştefan etc. (P. IL).
3
Kirileanu, ibid., p. 85 şi urm. P. II.).
cel Sfînt şi cel Bun", şi în jurul figurii lui s-a 4
Kirileanu, ibid., p. 260 (P. H.).
dezvoltat o întreagă literatură apocrifă, ba chiar, 5
ID., ibid., p. 258 (P. H.).
 6
Astfel că, pentru popor, Ştefan cel Mare Studiul pe care l-am publicat în 1929 ne
rămâne întruchiparea, însuşi sufletului Moldo­ dispensează să intrăm aici in amănunte străine
vei. Cu toate acestea, istoricii l-au judecat mult de scopul lucrării de faţă. Cititorul se va putea
timp cu severitate. Elogiindu-i strălucitele vir­ adresa şi acelui studiu, aici însă nu vom pune
tuţi militare şi inteligenţa ascuţită, l-au acuzat accentul decit pe ceea ce are oarecare interes
în acelaşi timp de violenţă şi de cruzime, iar pentru istoria construcţiilor religioase. Trebuie
ostilitatea sistematică a lui
1
Wickenhăuser . îşi să amintim totuşi, în cîteva cuvinte, starea de
dă mîna cu lipsa de înţelegere a lui Ureche-, Am anarhie căreia i-a pus capăt urcarea pe tron a
3
încercai cîndva să fac o distincţie intre ceea ce lui Ştefan cel Mare, anarhie care, de la moartea
putea fi adevărat în afirmaţiile respective şi ceea lui Alexandru cel Bun, adusese ţara într-o situ­
ce trebuia lăsat la o parte. Adevărul e că, dacă aţie deznădăjduită. Alexandru lăsase mai mulţi
Ştefan a procedat în numeroase ocazii cu destulă fii, legitimi sau naturali, care îşi disputau tro­
asprime, a făcut-o deoarece nu înţelegea să glu­ nul cu arma în mină. Iliaş a domnit la începui
mească nici cînd era vorba de propria-i autori­ cîteva luni (1433), apoi a fost alungat de fra­
tate în interiorul ţării, şi nici cînd era vorba de tele său Ştefan, sprijinit de muntenii lui Vlad
uneltirile duşmcmilor din afară. Moldova n-a Dracul. Iliaş fuge, apoi se întoarce pentru a lupta
fost înconjurată niciodată de prieteni siguri, şi împotriva lui Ştefan, după care, împăcîndu-se
faima de energie, fie chiar şi aprigă, care a înce­ pentru moment, cei doi fraţi îşi împart tronul
put să însoţească numele lui Ştefan cel Mare, a (1435). în 1444, temîndu-se poate de ambiţiosul
dus în mod sigur la respectarea integrităţii Prin­ Roman, fiul lui Iliaş, Ştefan îl ia pe fratele său
cipatului. prin surprindere şi pune să i se scoată ochii.
Ştefan este dealtfel fiul epocii sale; e mai R o m a n , înrudit prin mama sa Marinca, cumnata
lui Vladistav, cu regii Poloniei, va trebui să
puţin crud decît contemporanii săi Vlad Ţepeş,
aştepte trei ani pentru a-şi răzbuna tatăl cu aju­
Ivan cel Groaznic, Cesare Borgia; şi dcvoliunea
torul acestora, ca puterea militară a polonezilor
sa, deopotrivă, dacă nu chiar şi mai marc decît
să se refacă, după dezastrul de la Vama (1444)
prelinsa-i asprime, are unele trăsături care o unde şi-au găsit moartea atîţia cavaleri creştini,
apropie de toate ţările din timpul său, începînd printre care şi regele Poloniei; în 1441, Cazimir,
cu feudalitatea occidentală11. E sigur, în orice fratele şi urmaşul lui Vladislav, îl atacă pe
caz, că supuşii săi nu l-au socotit a fi singeros; au neaşteptate pe Ştefan, care e învins şi făcut pri­
rămas alături de el, slujindu-l cu credinţă, chiar zonier. Roman pune să fie decapitat, dar, epuizat
şi în zilele, de grea cumpănă — în vreme ce pe din pricina luptelor sîngeroase pe care a fost
Petru Rareş sau pe Alexandru Lăpuşneanu nevoii să le. ducă pentru a-şi păstra tronul, poate
ii vor părăsi pur şi simplu — şi un document chiar otrăvit, moare în anul următor. Un alt
extrem de interesant, deoarece e scris de un martor fiu de-al lui Alexandru, Petru, susţinut de ener­
gicul.lancu de Hunedoara, care se afla pe atunci
ocular, depune mărturie in legătură cu acest
in culmea succeselor militare împotriva turcilor
ataşament-'.
şi interesat de-a avea pe tronurile ţărilor romane
. • ' •• : ' • Itti ' • • • • ••.
_ ._ (
. .. aliaţi de nădejde, izbuteşte să pună mina pe
1
Wickenhăuser, Moldu: Woronet: und Piiina, pp. putere şi să-şi asigure cel puţin neutralitatea
31 —60 (P. H.). poloneză. în 1449, după o scurtă apariţie a unui
2
Nu ştim la ce anume face aluzie P. Henry alunei 7
anume Ciubăr V o d ă , apoi a lui A l e x a n d r e i ,
cînd vorbeşte despre lipsa de înţelegere a lui Grigore
Ureche, ştiindu-se că tocmai acestui cronicar i se dato­ al doilea fiu al Marincăi şi protejat de polonezi,
rează unele dintre cele mai frumoase şi evocatoare pagini un domnitor dealtfel destul de înzestrat, B o g d a n ,
închinate lui Ştefan cel Marc (V. D.). cucereşte tronul prin forţa armelor sprijinit fiind
;i
Le règne el les constructions d'Etienne le Grand, prince
de lancu dc Hunedoara. Fiu natural al lui Ale­
de Moldavie, în „Melanges Dichl". Asupra cruzimilor ce
i se reproşează lui Ştefan, cf. ibid. (P. H.). xandru cel Bun, Bogdan se vădeşte numaidecît
4
Dacă ar fi să-1 credem pe Nicolae Çoslin, de pildă, a fi un excelent om de arme, respingind, la Tămă-
după bătălia de la Vaslui (1475), „numeroase paşalc au şeni, armata pe care rivalul său Alexandru
pierit in această luptă, şi moldovenii au luat niai mult
încercase să i-o opună şi, un an mai tlrziu, neu-
dc-o sută de stindarde. Toţi războinicii care-au căzut
vii in miinile lor au fost traşi în ţeapă... Ştefan a socotit tralizînd, alit prin manevrele sale dilalorii, cit
că victoria i-a fost dată dc Dumnezeu. Timp de patru
Zile n-a luat în gură nimic altceva decit numai pîine
şi apă" (Kogălniceanu, Letopiseţe, I, p. 161, n. 1) (P. H.). 6
Cf., p. 50, n. 3 (P. II.).
7
5
„Homo sapientissimus degna de molta laude, amato Se parc că principele acesta nu este decît generalul
molto da li subditi per essere clemente e justo" (scrisoa­ ungur Csupor, ataşat de către lancu de Hunedoara pe
rea lui Matei Murano, medicul lui Ştefan cel Mare, către lîngă Petru şi care l-ar fi urmat la tron. Cf. Xcnopol,
Signoria Veneţiei, 1502): Ilurmuzaiu, VIII, p. 36. Istoria Românilor, III, p. 186 (P. H.).
64
şi prin [orla armelor, o puternică armată polo­
neză venită să-l zdrobească (bătălia de la Crasna,
1450).
Dar ceasul în care avea să se pună capăt tra­
gediilor politice nu sunase încă pentru Moldova:
in noaptea de 15 spre 10 octombrie 1451, la Reu-
seni, în timpul unui ospăţ la care lua parte şi
Bogdan, un anume P e t r u A r o n , care se dădea
drept ultimul fiu al lui Alexandru cel Bun, apăru
cu un grup de oameni înarmaţi, îl răpi pe voievod
şi îi tăie capul. Şi a fost o adevărată minune că
fiul voievodului a putut scăpa de arma ucigaşi­
lor, refugiindu-se dincolo de graniţă; fiul acesta
se va numi în viitor Ştefan cel Mare. Intre timp,
asasinul pune mina pe tron şi reuşeşte ca, înce­
tul cu încetul, să-i adune pe boieri în jurul său;
tinărul Alexandrei este bătut în cele din urmă la
Movilă (25 mai 1455) şi se refugiază la Cetatea
Albă unde, după puţină vreme, moare otrăvit.
Petru Aron îşi asigură neutralitatea ungurilor,
prestînd omagiul (1453), îşi ia aceleaşi precauţii
şi dinspre partea poloneză ( 1456), iar puţin mai
tîrziu, în aceleaşi an chiar, ameninţat de Maho-
med al II-lea, care cucerise Constantinopolul şi
înainta victorios spre inima Europei, îi promite un
tribut dc 2 000 de ducati veneţieni pentru a pre-
întimpina pericolul1. Moldova supravieţuia doar
cu preţul unei triple vasalităţi.
Venise timpul să apară un salvator: a fost
Ştefan. Profitînd de nemulţumirea provocată de
politica lipsită de energie a lui Petru Aron, Şte­
fan a părăsit Ţara Românească însoţit de un mic
corp de oaste, ajutat, se pare, de V l a d Ţ e p e ş , şi,
la fel de hotărît pe cît de prudent, ţinindu-se în
preajma munţilor pentru a putea trece în Tran­
silvania în caz dc nereuşită, înainlînd însă fără
zăbavă, in timpul celor două ciocniri, la Doljeşti
şi la Orbie, a împrăştiat armata adversarului său
pe care l-a silit să fugă în Polonia (1451). în­
vingătorul a fost primit numaidecît cu braţele
deschise. Şi în locul numit Direptate, „Ştefan îi
strìnge pe boieri, mari şi mici, şi pe alţi oameni
de curte de un rang inferior, şi laolaltă cu ei se
aflau Mitropolitul Teoctist şi mare număr de
călugări; şi i-a întrebat pe toţi dacă li-e voia să
le fie Domivi Atunci au strigat într-un glas cu
toţii: «Să-ţi dea Domnul Dumnezeu domnie înde­
lungată! » si cu consimţămîntul tuturor, Mitro­
politul Teoctist l-a uns domn. Iar Ştefan, luînd
în mînă sceptrul Moldovei, a pornii către Cetatea
de Scaun,
2
Suceava" . Era o formalitate care se
repeta la urcarea pe tron a fiecărui domn; ne este
1
Hurmuzaki, II, pp. 76 şi 671 (P. H.).
2
Ureche, In Kogălniceanu, Letopiseţe, I, p. 152
(P. II.).
îngăduit să presupunem, judecind după graba cu
care l-au părăsit pe Petru Aron, că boierii îl
aclamau din toată inima pe noul domnitor ale
cărui prime acţiuni îi dezvăluiau meritele, şi că
o parte din ei pregătiseră, după toate aparenţele,
urcarea pe tron a acestuia.
Nu mă voi opri asupra nesfîrşilelor războaie
ale lui Ştefan cel Mare, al căror caracter logic şi
raţional l-am studiat în altă lucrare2, războaie
care-şi găsesc justificarea în politica externă pe
care i-o impuneau Moldovei împrejurările.
Amintim doar, pentru înţelegerea datelor şi a
numelor, succesiunea acestor campanii. în 1451
şi 1458 a silit Polonia să nu-i mai acorde ajutor
lui Petru Aron. în 1405 recucereşte Chilia, piaţă
de primă importanţă pentru comerţul moldove­
nesc şi european, debuşeu economic al Poloniei
către Marea Neagră, şi fortăreaţă a cărei pose­
siune era de asemenea presantă atît pentru paza
frontierei meridionale a Moldovei, cît şi pentru
supravegherea flancului turcesc in încercarea
acestuia de a se strecura către Europa centrală.
Iancu de Hunedoara îl făcuse pe Petru Aron să-i
cedeze cetatea pentru a putea bara, sprijinindu-se
pe cele două capete de pod — Belgrad şi Chilia — ,
trecerea Dunării de către turci. Oraşul rămăsese,
la moartea lui Iancu de Hunedoara, în stăpînirea
fiului său Matei Corvin. A cuceri Chilia însem­
na a te lovi de Matei. Şi adevărul e că, acesta,
pentru a-l pedepsi pe Ştefan, trece Carpaţii în
1461, fără alt rezultat în afară de acela de a fi
fost bătut în cele din urmă la Baia. în 1469,
Ştefan trece, la rîndu-i, în Transilvania, îl prin­
de pe Petru Aron căruia pune să i se taie capul, şi
reuşeşte ca, începînd din 1415, să se împace cu
Matei.
Dar a cuceri Chilia însemna, de asemenea, a
le angaja din punct de vedere moral să te substitui
apărării active inaugurate de Iancu de Hune­
doara. Ştefan n-a şovăit nici acum, şi iată mo­
mentul în care mica armată moldovenească îşi
face intrarea în istoria generală a Europei. în
sfîrşit, ora Moldovei sunase: după Bulgaria şi
după Serbia, Moldova se. pregătea să ridice sabia
Bizanţului şi să-şi consolideze forţele pentru lup­
ta împotriva Semilunii, pentru care constituia
acum, prin continua ameninţare a unui atac la­
teral, principalul obstacol în calea aspiraţiilor
4
acesteia către Apus.
Moldova trebida în cele din urmă să se dea
bătută. Ar fi făcut oare mai bine să nu se lase
3
Le règne et les constructions d'Etienne- k-Grand. in
„Melanges Diehl" (P. H.).
* Inadvertenţă; Bulgaria şi Serbia nu putuseră ridica
sabia Bizanţului, întrucît căzuseră sub turci înaintea
acestuia (V. D.).
 68

ispitită de aventură! Dincolo de incontestabila lui Osman Paşa2; între 1491 şi 1493 ridică bise­
glorie militară pe care i-a adus-o cutezanţa sa, cred rica Sf. Nicolae din I a ş i ; în 1492 biserica Sf.
c-am reuşit să demonstrez că Ştefan cel Mare nu a Gheorghe din H î r l ă u ; între 1493—1494 biserica
riscat să facă asemenea pas hotarhor decît pentru Adormirii Maicii Domnului din B o r z e ş t i ; în
că succesul nu era a p r i o r i imposibil1. Bunele 1494, biserica Sf. Nicolae din D o r o h o i ; în 1495
raporturi pe care le-a întreţinut cu Polonia, Un­ biserica Sf. apostoli Petru şi Pavel din Hu ş i; în
garia, Kievul, sau cu Comnenii, înaltul grad de 1496, biserica Sf. Mihail de la R ă z b o i e n i şi
pregătire al armatei moldoveneşti, cunoaşterea bise rica Sf. Nicolae de la P o p ă u ţ i, lîngă Bo­
desăvîrşită a terenului, posibilităţile pe care le toşani; între 1496 şi 1491, biserica Naşterea Maicii
oferea însăşi ţara unui război de hărţuială, uimi­ Domnului de ZaTazlău; în 1491 biserica înălţarea
torul serviciu de informaţii de care dispune Domnului de la mănăstirea Neamţ;, în urma vic­
voievodul, toate avantajele acestea îi puteau îngă­ toriei repurtate de Ştefan asupra polonezilor în
dui să nu considere recenta catastrofă din 1453 ca Codrii Cosminului; intre 1491—1498, biserica
o condamnare a oricărui efort depus împotriva Naşterea Sf. Ioan Botezătorul de la P i a t r a N e a m ţ ;
otomanilor, şi adevărul e că desfăşurarea eveni­ intre 1500—1502, biserica înălţarea sfintei Cruci
mentelor i-a dat dreptate, deoarece, de-a lungul de la V o 1 o v ă ţ; între 1503—1504, biserica Tă­
tuturor fruntariilor, a repurtat victorii răsună­ ierea capului Sf. Ioan Botezătorul de la R e u s e n i ,
toare asupra turcilor sau a aliaţilor acestora, asu­ înălţată în amintirea lui Bogdan, tatăl lui Şte­
pra tătarilor în 1410 (Lipinţi) şi 1410, asupra fan, ucis aici; în sfîrşit, în 1504, biserica Pogo-
muntenilor aproape în fiecare an, asupra turcilor rîrea Sfîntului Duh de la D o b r o v ă ţ , terminată
înşişi în 1415 (Vaslui) şi în 1416, astfel că marea după moartea voievodului.
victorie a acestora de la Războieni (1416) a rămas
Trebuie adăugat faptul că între timp Ştefan
fără rezultate. Căci, în definitiv, împrejurările,
şi nu armele, l-au silit pe Ştefan cel Mare să ia cel Mare a ridicat, nu se ştie datorită căror împre­
parte la unele convenţii, aşa cum au fost: pacea jurări, o biserică la R î m n i c u - S ă r a t , in Ţara Ro­
semnată de turci cu veneţienii în 1419, cu Matei mânească (astăzi distrusă) şi Biserica Albă din
Corvin în 1483, cu polonezii în 1488, imposibi­ Baia, fără a mai pune la socoteală cele cîteva
litatea de a menţine pe tronul Ţării Româneşti paraclise4. Cu toate că unele edificii au dispărut,
un domnitor antilurc, au pus capăt izolării lui se pare că Ştefan nu a ridicat multe lăcaşuri în
Ştefan. Aşa că, în 1484, cînd turcii cuceresc Chi­ afara celor din răstimpul ultimilor douăzeci de
lia şi Cetatea Albă, Ştefan n-a mai putut să le
ani de domnie: este vorba despre Putna (1466,
reia niciodată din mina acestora; iar în 1488,
sfinţită în 1414 şi care a ars în 1484), Chilia
Ştefan va lua el însuşi hoiărîrea, pentru a-şi sal­
( 1482) şi biserica Sf. Gheorghe de la mănăstirea
va frontierele, să plătească tribut turcilor.
atonită Zografos, către 1410b.
Printr-un dureros contrast, tocmai în ultimii
Pilda voievodului a fost urmată şi de către
douăzeci de ani ai domniei sale, întunecaţi de decese
şi de alîtea decepţii, caşi de eşecul final, a durat membrii familiei: fiul său Alexandru sfinţea în
Ştefan cel Mare aceste superbe biserici menite 1491 Biserica Adormirii Maicii Domnului din
să perpetueze amintirea faptelor sale de vitejie. Bacău; văduva sa punea să se termine în 1504
In 1484 a pus să se reconstruiască P u t n a , imediat mănăstirea de la D o b r o v ă ţ ; iar urmaşii săi vor fi,
după incendiul care pare să fi subliniat în mod de asemenea, ctitori de lăcaşe de cult. Boierii imi­
atît de cumplit pierderea Chiliei şi a Cetăţii tau şi ei, in egală măsură, pioasa mărinimie a
Albe; în 1481 ridică biserica Sfintei Cruci de la voievodului: Şendrea, portarul Sucevei, cumna­
P ă t r ă u ţ i şi biserica Sf. Procopie de la B ă d ă u ţ i 2 , tul lui Ştefan, ridică biserica de la D o l h e ş t i , în
care aminteşte de miraculoasa intervenţie a acestui
sfînt martir în bătălia de la Rîmnic împotriva 3
Inadvertenţă; nu pe Osman Paşa l-a învins Ştefan
muntenilor lui Ţepeluş (1481), biserică distrusă cel Mare, ci pe Soliman Hadìmbul (V. D.).
în timpul războiului din 1916; în 1488 înalţăbiseri- Printre paraclisele cunoscute se numără acelea din
4

ca Sf. I l i e de lîngă Suceava şi mănăstirea V o r o n e ţ ;
în 1490, biserica Tăierea capului Sf. Ioan Boteză­
torul din V a s l u i ce comemorează înfrîngerea
1
Le règne et les constructions d'Etienne-le-Gr and, in
„Melanges Diehl" ( P . H . ) .
2
în fapt biserica Sf. Procopie a fost ctitorită în satul
Milişăuţi care aparţine de comuna Badanti (V. D . ) .
cetăţile Suceava şi Hotin, de asemeni paraclisul din tur-
nul-clopotniţă de la mănăstirea Bistriţa-Neamţ (1498)
(V. D.).
5
Din prima parte a domniei lui Ştefan cel Mare da­
tează şi biserica mănăstirii de la Probota, refăcută pe
locul celei anterioare şi transformată în necropolă a
părinţilor domnului (Lia şi Adrian Bătrîna, Date noi cu
privire la prima ctitorie datorată lui Ştefan cel Mare:
Mănăstirea Probota, în M.M.S., 1977, nr. 7—9, pp. 586 —
599) (V. D.).
 GG
1
I486 ; logofătul Tău tu Biserica Adormirea Mai­
cii Domnului din Iaşi (astăzi distrusă) In 1493,
şi pe cea de la Bălineşti în 1499; hatmanul
Luca Arbore, în 1502, biserica din satul care-i
poartă numele, şi care, premoniţie a destinului
care-l aştepta, sub Ştefăniţă Vodă, pe vechiul
tovarăş de arme al lui Ştefan cel Mare, este închi­
nată Tăierii capului Sf. Ioan Botezătorul.
Astfel, printre edificiile religioase ridicate de
Ştefan cel Mare şi pe care le cunoaştem, aflăm
cel puţin opt mănăstiri şi cincisprezece biserici,
fără a le pune la socoteală şi pe cele construite
de alte persoane în timpul domniei sale. Sîntem,
bineîneţeles, departe de cele patruzeci şi patru dc
biserici, ce corespund tot cititor victorii, pe care i
le atribuie tradiţia populară; nu ne înşelăm însă
deloc atribuindu-i tîrnosirea a treizeci de biserici
şi de paraclise, ceea ce este un număr de-a dreptul
impresionant.
La drept vorbind, ce reprezintă toate aceste
construcţii? în Răsărit, caşi în Apus, consacra­
rea unor edificii religioase sau donaţiile făcute
acestora au constituit întotdeauna, pentru dona­
tor, un mod de a-şi exprima recunoştinţa faţă de
Divinitate pentru ajutorul primit, de a o invoca
în clipa luării unei hotărîri de mare însemnătate
sau înfruntării unei mari primejdii, ca şi în sco­
pul de a-şi împăca propria conştiinţă, aşa cum va
fi cazul unui faimos urmaş al lui Ştefan, Alexan­
dru Lăpuşneanu, de tragică memorie. Căinţa,
recunoştinţa, solicitarea sau şi mai simplu, une­
ori evlavia pornită din curăţenia inimii, acestea
sînt cauzele care stau de obicei la originea celor
mai frumoase monumente religioase. Ştefan cel
Mare, asemeni tuturor ctitorilor, se gîndeşte mai
înainte de toate la propria-i izbăvire şi la cea a
familiei sale. în pisaniile şi hrisoavele de danie
se exprimă cu toată claritatea, şi în mai multe
rînduri chiar, asemenea năzuinţă (Tazlău, Pia­
tra, Zografos, şi, de fapt, toate mănăstirile). Exis­
tă însă şi mărturiile unor aspiraţii mai precise.
Potrivit tot pisaniilor, trei biserici sînt înălţate
în amintirea celor răposaţi (Sf. Nicolae din Iaşi,
Borzeşli şi Reuseni). Trei comemorează în mod
cît se poate de limpede unele bătălii (Bădăuţi,
Vaslui şi Războieni); dar mai sînt şi altele care au,
în mod vădit, o semnificaţie războinică, de pildă
cele închinate sfîntului Gheorghe, dătătorul de
izbîndă (Voroneţ şi Hîrlău), sau sfîntului Nico­
lae, făcătorul de minuni (Iaşi, Dorohoi, Popă-
"• i ! Fô
1
Biserica din Dolheşlii Mari pare să dateze din pri­
mele decenii ale secolului al XV-lea (N. Grigoraş, Date
şi observaţii asupra unui vechi monument de artă feudală
din Moldova (Dolheşlii Mari), în BMI, 1972, nr. 1, pp.
4 0 - 4 1 (V. D.).
uţi): şi, fără îndoială, că nu sînt singurele. Tra­
diţia pretinde că după fiecare victorie Ştefan
ar fi ridicat o biserică sau o mănăstire. în forma
aceasta, am văzut mai înainte, afirmaţia nu co­
respunde adevărului; dar construcţiile ctitorite
de Ştefan nu sînt într-un raport mai puţin strîns
cu principalele evenimente din timpul domniei
sale, alcătuind, într-o anumită măsură, un fel
de ilustrare a acesteia. Nepotrivirile privind cro­
nologia nu trebuie să ne înşele în această privinţă.
Prima obligaţie pe careşi-o ia Ştefan de îndată ce
se urcă pe tron este aceea de a răzbuna uciderea
tatălui său Bogdan; în 1469, Petru Aron este
decapitat; dar abia după treizeci şi patru de ani
ridică voievodul biserica de la Reuseni întru po­
menirea tatălui său. Biserica de la Bădăuţi ( 1481)
comemorează, la o distanţă de şase ani, victoria
de la Rîmnic; cea de la Vaslui (1490) evocă o
victorie veche de cincisprezece ani, iar între dezas­
trul de la Războieni şi mănăstirea pe care-o durea­
ză Ştefan întru pomenirea celor căzuţi în această
luptă inegală şi deznădăjduită se scurg douăzeci
de ani. Toate acestea sînt adevărate, şi cincizeci
de ani de istorie a Moldovei sînt săpaţi în stră-,
vechile pietre ale acestor douăzeci de biserici care
stau acolo precum un examen de conştiinţă
al lui Ştefan ajuns în pragul bătrineţii, care,
nerealizîndu-şi decît în parte visul eroic, putea
lotuşi, reamintindu-şi faptele de vitejie, să se
mîngîie cu gîndul că şi-a îndeplinit întotdeauna
datoria şi să aducă mulţumire ocrotitorilor săi din
ceruri că i-au fost de atîtea ori călăuze de nădej­
de. Dar zidurile acestea sînt mai mult decît atît:
ele sînt un act de credinţă şi de speranţă. Bătri-
nul leu nu se dă bătut şi-şi aşteaptă revanşa. în
1491 îi zdrobeşte pe polonezi în urma uneia din
cele mai răsunătoare victorii ale sale (Dumbrava
Roşie), în 1500 încearcă să scape de obligaţia de-a
plăti tribut, iar in 1501, în ajunul morţii, îşi
va mai face încă de lucru în Pocuţia, lăsîndu-ne
cel mai extraordinar exemplu de neobosită şi
înţeleaptă activitate.
Poate că tocmai activitatea şi încrederea care
se manifestă pretutindeni în decursul unei ase­
menea epoci eroice constituie trăsătura cea mai
emoţionantă a acestei epopei. Ne aflăm în momen­
tul cînd Semiluna pare a plănui cucerirea între­
gului continent european, şi cînd ţara pare că va
trebui să fie luată de puhoaie asemeni unui pai,
ne aflăm, într-un cuvînt, în ultimele zile de inde­
pendenţă, cînd Moldova este străbătută în lung
şi-n lat de convoaie de neguţători din toate ţările,
cînd numărul îmbelşugatelor antrepozite se înmul­
ţeşte, caşi cel al mîndrelor fortăreţe, şi cînd solul
moldav se acoperă de nenumărate biserici despre
care s-ar putea spune c-au fost ridicate într-un
 67

răstimp de calm şi de tihnă de un popor sigur de Astfel, uîi număr destul de mare din edifi­
frontierele sale şi de credinţa sa, pe cînd în reali­ ciile acestea au fost ridicate din pură evlavie
tate furtuna vuieşte şi ameninţă din toate părţile. faţă de Cer sau faţă de morţi; celelalte sînt,
Dar vigoarea braţului care ţinea paloşul Moldo­ asemeni unor ex-voto, acte de recunoştinţă sau,
vei era de asemenea natură, casi faima care însoţea măi- exact, biserici comemorative, deoarece
pretutindeni stema cu capul de bour, încît părea nu perpetuează numai amintirea unor victorii,
că spectrul dominaţiei străine fusese înlăturat căci o mănăstire cu hramul arhanghelului răz­
pentru totdeauna. O nemăsurată nădejde irumpe boinic Mihail este închinată memoriei ostaşilor
din toată jerba aceasta de sanctuare, cu toate că morţi pentru nealirnare în sîngeroasa şi nefe­
cea mai mare parte din ele, să nu uităm, au fost ricita bătălie de la Războieni. Bisericile lui
înălţate după ce însuşi Ştefan cel Mare a tre­ Ştefan cel Mare sînt astfel o mărturie materială
buit să consimtă, la rîndu-i, a plăti tribut turci­ a două din principalele trăsături ale caracteru­
lor; şi această nădejde nu pare să se fi stins prea lui său, evlavia şi geniul militar. Poate că
repede: Petru Rares, fiul natural al lui Ştefan aici se întrezăreşte, în egală măsură, un calcul
cel Mare şi al treilea urmaş al său, apăra cu toată politic secret, dorinţa de a sublinia bunăvoinţa
puterea fruntariile de la miazănoapte şi de la pe care o acordă Cerul tronului moldav, ca şi
apus ale moştenirii lăsată dc tatălsău, şi la o sută pe aceea de a-i perpetua amintirea. Pentru a
de ani de la căderea Constantinopolului, la trei­ nu ne referi decît la un exemplu, felul în care
zeci de ani de la recunoaşterea suzeranităţii tur­ sfîntul Gheorghe, din fresca votiva de la Vo­
ceşti în Moldova, punea, plin de curaj, să se re­ roneţ, îl cuprinde pe Ştefan pe după umeri cu
prezinte pe partea exterioară a zidurilor unora din mîna dreaptă pentru a-l prezenta lui Iisus
bisericilepe care, după pilda părintelui său,.le-a Hristos, este cu totul semnificativ (fig. 1).
construit sau decorat, sub Imnul Acatist al Fe­
cioarei, intervenţia miraculoasă a Maicii Dom­
nului în timpul asediului Constantinopolului.
Scenă sfişietoare pentru cei ce ştiu că moartea lui
Petru Rareş, în 1546, va atrage după sine în
mod definitiv şi pe aceea a independenţei; dar
simbol de nezdruncinat al credinţei unui popor
Care nu vrea să moară şi nu poate accepta ideea ca
Cerul să îngăduie victoria Semilunii asupra Cru­
cii, ceea ce, în această parte a Europei, însemna,
sau aproape, propria-i nimicire.
Ştefan cel Marc este cel care a făcut să renască
nădejdea şi încrederea neclintită a poporului, şi
acestea au constituit cel mai sublim titlu al său
de glorie. Numele său simboliza în asemenea mă­
sură această voinţă plină de dîrzenie a naţiunii,
că pînă în secolul al XIX-lea, mult timp după
ce totul se terminase pentru Moldova, ţăranilor
bătrîni le plăcea să povestească, în timpul nesfîr-
şitelor şezători de iarnă, despre faptele de vitejie
ale Voievodului — este vorba de mici povestiri
unde legenda o lua aproape întotdeauna înaintea
istoriei, dar în care se simte vibrînd speranţa în­
vierii şi credinţa în viitor. „într-o bună zi, spu­
neau solemnii moşnegi nepoţilor atenţi, se va auzi
zăngănind spada lui Ştefan cel Mare în mormîn­ Fig. 7. Voroneţ. Ştefan cel Mare oferindu-i lui
tul lui de la Putna: şi în ziua aceea se va şti că Iisus biserica, după fresca votiva.
timpurile sînt aproape". Iar Putna a rămas locul
unor pelerinaje naţionale, aşa după cum biseri­ Există chiar, am impresia, preocupări mai
cile din Bucovina, uitate oarecum de oamenii precise şi mai imediate. S-ar părea că bătrînul
culţi, au rămas, dimpotrivă, pentru popor, asemă­ om de arme, caie face să răsară din pămînt,
nătoare în această privinţă cu bisericile sîrbeşti, la o simplă lovitură de spadă, toate ctitoriile
mărturia palpabilă a măreţelor zile de odinioară acestea, aşa cum odinioară făcea să se ivească
şi simbolul nădejdilor sale. ostile, nu-şi îndreaptă toate gîndurile spre
 68

trecut; revăzîndu-şi viaţa atît de bogată în să i se scoată ochii trimisului turc venit să
evenimente şi atît de tumultuoasă, nici nu se încaseze haraciul, aşa că în anul 1501 începe
gîndeşte să se dedea unei vieţi tihnite şi nici un război de mari proporţii; cu toate acestea
să se dedice, cu trecerea vremii, devoţiunii nu este dus pînă la ultimele lui consecinţe,
contemplative şi sterile. Pios este, şi încă iar pacea care se încheie în 1503 include şi
profund pios, asemeni ţăranilor, supuşii săi, Moldova şi Ţara Românească, impunîndu-le
cu care se aseamănă în atîtea privinţe; dar el amîndorura un tribut fix. Ştefan a înţeles nu-
este, înainte de toate, om de acţiune. Dacă maidecît că, de-acum înainte, nu mai poate
durează cîte-o biserică în fiecare an, o face spera nimic dintr-un război împotriva turci­
pentru că interminabilele războaie care abia lor; apărat împotriva lor de tratatul pe care
au prins să se domolească nu i-au lăsat, la vre­ abia îl semnase, va căuta să se despăgubească
mea cuvenită, răgazul şi nici resursele mate­ pe seama Pocuţiei. După o serie de zadarnice
riale necesare ca să-şi arate în mod demn recu­ tratative cu Polonia, ocupă ţinutul aflat în
noştinţa faţă de divinii săi ocrotitori. Acum, liligiu, unde ramine pina la moartea sa, ce-
că liniştea a revenit, Ştefan îşi achită datoria sur vine la 2 iulie 1504, două luni şi jumătate
de recunoştinta. Dar prin asta nu înţelege să înainte de terminarea bisericii pe care începuse
pună punctul final îndelungatei epopei. Nu s-o ridice întru pomenirea tatălui său. Ulti­
s-a împăcat nicidecum cu cel din urmă eşec mele sale zile de viaţă se leagă astfel de pri­
al său, şi se gîndeşte să-şi ia revanşa. Dumnezeu, mele sale acte săvîrşite în calitate de domn al
Fecioara, sfinţii, pe care i-a venerat tot timpul, ţării şi dictate de pietate filială: printr-o justă
a căror cauză, împotriva necredincioşilor, le-a recompensă, cel mai destoinic continuator al
apărat-o cu toată dîrzenia, şi cărora le închină operei sale va fi fiul său, Petru Rareş.
acum atîtea minunate lăcaşuri, nu-l vor părăsi
în supremul său efort de a-şi salva ţara şi de a
răzbuna onoarea Crucii. în aceşti cîţiva ani de
reculegere, Ştefan reînnoieşte alianţa sa cu Acestea sînt împrejurările în care au fost
Puterile cereşti şi recapătă noi temeiuri de înălţate frumoasele biserici care perpetuează
speranţă. amintirea domniei lui Ştefan cel Mare şi care
Prilejul nu întirzie dealtfel să se ivească; ilustrează atît de bine laconica apreciere a cro­
se ştie cum, spre sfîrşitul domniei sale, trage nicarului: „A fost viteaz, fericit şi temător de
nădejde să reia Pocutia, pe care bunicul său Dumnezeu"1. Şi datează dintr-o epocă de calm
Alexandru cel Bun a ocupai-o odinioară, dîn- relativ şi de reculegere, cînd vistieria, golită
du-i-se drept zălog de către regele Poloniei; din pricina alîtor războaie, nu îngăduia con­
se ştie cum, datorită vicleniei regelui Ioan strucţii pline de măreţie; şi într-adevăr, majo­
Albert lagello, are loc campania din 1491 care ritatea acestor zidiri sînt de proporţii foarte
se termină printr-un\ dezastru fără nume, în modeste. Dar tocmai dimensiunea lor redusă2,
cursul căruia armata poloneză este pur şi sim­ pe lingă faptul că le conferea poale o mai mică
plu nimicită. Aceste răsunătoare succese să-i vulnerabilitate, mai prezenta şi avantajul că
fi redat oare încrederea? Ştefan ţinteşte acum permitea ca numărul lor să sporească, deoarece
mult mai departe. Viaţa lui toată, în care a cheltuielile erau mai mici, iar construcţia se
luptat împotriva otomanilor, începe să-l ob­ putea face mai repede: cea mai mare parte din­
sedeze: toate bisericile acestea i-o amintesc şi tre ele, judecind după datele pe care ni le pun
par să-i reproşeze faptul de-a fi acceptat suze­ la dispoziţie pisaniile, erau terminate în mai
ranitatea Semilunii. Orizontul politic pare puţin de un an. Pe de altă parte, însă, ar fi o
tocmai să se lumineze. împăcarea Poloniei cu greşeală să se creadă că statul ar fi fost prea
Ungaria, în 1498, împătrita alianţă din 1499 sărac pentru a putea patrona o înflorire artis­
dintre Moldova, Polonia, Lituania şi Ungaria, tică: asistăm, într-un răstimp de numai zece
războiul dintre veneţieni şi turci, în 1500,
proiectul papei Alexandru al VI-lea privi lol­
1
la o nouă cruciadă, toate acestea determină Chronique moldo-polonaise, ed. Bogdan (Vechile
cronici moldoveneşti), p. 178, (P. H.j.
ivirea unui prilej favorabil. Şi poate că nu-i 2
Dimensiunile ctitoriilor lui Ştefan cel Mare nu se
doar o simplă înlîmplare că biserica de la Vo- cer judecate în raport cu posibilităţile materiale ale
lovăţ, a cărei zidire începe în chiar anul 1500, domniei; în fapt este vorba despre o concepţie proprie
mediului ortodox autohton cu privire la proporţiile unui
poartă hramul înălţarea Sfintei Cruci. Hotă-
lăcaş de cult. De altfel trebuie observat că, în general,
rîrea lui Ştefan este de fapt luată; pentru a arhitectura de ambianţă bizantină, din secolele X I V —
tăia toate punţile, pune să i se taie nasul şi X V , nu a fost atrasă de marile dimensiuni (V. D.).
 Gì)

ani, la o dezvoltare foarte rapida a artei reli- Mai înainte de asta însă se impune o ultimă
gioase, care merge de la formele foarte simple observaţie. Dacă ne aruncăm ochii pe harta
ale bisericii din Pătrăuţi (1481) pina la maies­ alăturată (fig. 8), vedem în mod limpede că,
tuoasa biserică de la Neamţ (1491), unde se dacă Ştefan şi-a răspîndit ctitoriile pe între-
anunţă deja arta secolului al XVI-lea, trecînd gul pămînt moldav, Bucovina este ţinutul
prin lot soiul de îmbunătăţiri şi înfrumuse- în care acestea ating o densitate maximă,
ţări, şi de încercări de formule foarte variate, Este drept că tocmai în regiunea aceasta mun-
a căror enumerare amănunţită o vom face nu- toasă edificiile s-au păstrat în cea mai bună
mai decît. stare; există însă şi o raţiune istorică în legă-

Fig. 8. Hartă privind repartiţia bisericilor întemeiate sau restaurate

în timpul domniei lui Ştefan cel Marc
70

tură cu numărul lor impresionant, şi anume se pune capăt războaielor cu turcii, par să se
aceea că Bucovina era încă, la epoca respectivă, adune, temătoare, în jurul capitalei: cele de la
centrul vieţii politice a Moldovei. Ea îşi amin­ Pătrăuţi şi Bădăuţi în USI, Sf. Ilie în 1488,
teşte că e leagănul ţării, în cuprinsul ei se mai la fel ca şi V oroneţul, ceva inai departe, dar
află însăşi capitala şi ea constituie fortăreaţa ocrotit de aşezarea lui geografică. Abia după
de bază, apărarea supremă. Neamţul şi Sir- 1489, adică după ce Ştefan a consimţit să plă­
ceava ţin piept tuturor asalturilor; Codrii Cos­ tească tribut otomanilor, cînd începe o epocă
minului devin mormîntul invadatorilor polo­ mai liniştită, lăcaşurile de cult prind să se
nezi şi tot ei sînt de obicei, în vremuri de grea răspîndească pînă departe pe solul moldav:
cumpănă, refugiul aproape de necucerit al la Vaslui în 1490, la Iaşi (1491), la Huşi (1495),
oştilor moldovene; şi tot în munţi, în apro­ la Tazlău (1496) etc.; vom vedea însă că majo­
piere de această inimă a Moldovei, îşi reface ritatea lor rămîn încă închise între graniţele
Ştefan armata după dezastrul de la Războieni. Moldovei de Nord, adică în regiunea Doroho-
Aici se adăpostesc, de asemenea, mănăstirile iului şi în Bucovina. Aşa după cum o cerea
ale căror ziduri fortificate, laolaltă cu rugă­ prudenţa militară, ca şi apropierea centrului
ciunile, iau parte la apărarea patrimoniului de gravitale a politicii şi a civilizaţiei moldave.
teritorial al naţiunii, aşa după cum operele Astfel că, fără a ne feri să recurgem la ter­
călugărilor lor caligrafi, tahigrafi, arhitecţi meni de comparaţie privind edificiile din res­
şi artişti veghează asupra patrimoniului cultu­ tul teritoriului ţării, vom transfera, în mod
ral şi artistic. Dar numai circumstanţele pot legitim, greutatea studiului nostru asupra Bu­
explica în parte asemenea repartiţie şi impresia covinei şi a ţinuturilor din imediata ci apropi­
aceasta se confirmă dacă luăm în consideraţie ere, ele constituind o sinteză a artei moldove­
datele. Primele biserici, ridicate înainte de-a neşti şi pentru perioada aceasta.
 CAPITOLUL I
PUTNA
• • ' • . : • • • •
•
D i n t r e t o a t e c t i t o r i i l e lui Ştefan cel M a r c ,
n i c i unul nu se bucură de o faimă m a i m a r e ca
P u t n a . E s t e p r i m a în ceea ce p r i v e ş t e data,
este cea a cărei z i d i r e a urmărit-o încă de la
punerea temeliei, cea asupra căreia s-a revăr­
sat în cea mai m a r e măsură dărnicia sa. Putna,
necropola familiei, a rămas mănăstirea d o m ­
nească p r i n excelenţă, pînă ce a fost detronată
de P r o b o t a , d a t o r i t ă rîvnei pe care a depus-o,
în această p r i v i n ţ ă , P e t r u R a r e ş . P e n t r u cro­
nicari, Analele de la Putna au reprezentat cea
m a i i m p o r t a n t ă sursă de informaţii p r i v i n d
perioada respectivă, şi ar m a i fi şi p e n t r u noi,
cei de astăzi, dacă ar fi fost p ă s t r a t e în t o t a l i ­
tatea l o r . Ş c o l i l e de la P u t n a şi-au r ă s p î n d i t
lumina strălucitoare pînă în secolul al X V I I I - l e a .
Iar sanctuarul de la Putna, a t î t de adesea dis­
trus şi a t î t de adesea refăcut, a rămas, în m a i
m a r e măsură d e c î t m u l t e alte b i s e r i c i m a i b i n e
conservate, sediul speranţelor nutrite de m o l d o ­
veni, deoarece adăpostea sfintele o s e m i n t e a l e
lui Ştefan cel M a r e şi ale c e l o r m a i a p r o p i a t e
rude ale sale.
Biserica, în starea ei de astăzi, cu m u l t i -
plele-i restaurări m a i m u l t sau m a i p u ţ i n fan­
teziste, nu ne va destăinui m a r e l u c r u . D a r
mănăstirea P u t n a este a t î t de b o g a t ă în amin­
tiri, e v o c ă în asemenea g r a d secolul de g l o r i e
care-a văzut-o înălţîndu-se, că nu p u t e m face
d e c î t să ne o p r i m în preajmă-i pentru a asculta
ce ne spun î m p r e j u r i m i l e şi bătrînele ei p i e t r e .
E s t e cu neputinţă ca cel ce-şi î n d r e a p t ă
paşii spre mănăstirea Putna, a t î t de i s p i t i t o r
cuibărită în valea ei plină de linişte, să nu se
simtă î n v ă l u i t d e umbrele t r e c u t u l u i . T o t u l ,
în l o c u r i l e acestea, vă v o r b e ş t e de Ştefan cel
M a r e . î n a i n t e de-a intra în actualul sat P u t n a ,
eşti i n v i t a t să v i z i t e z i , la oarecare distanţă,
g r o t a săpată în stîncă ce se d e s c h i d e la jumă­
tatea p a n t e i ce m ă r g i n e ş t e rîuleţul V i ţ e u l şi
unde, p o t r i v i t tradiţiei, a t r ă i t D a n i i l Sihas­
trul, acel p u s t n i c care i-ar fi f ă g ă d u i t lui Ştefan
patruzeci şi p a t r u de v i c t o r i i dacă va ridica
patruzeci şi p a t r u dc b i s e r i c i 1 . Iar a c u m , pără­
sind aleea cufundată în umbră care duce s p r e
poarta m a s i v ă a m ă n ă s t i r i i , î m p o d o b i t ă cu z i m ­
brul m o l d a v , v e ţ i vedea în partea stìnga o c o -
lină m i c ă în vîrful căreia se află o cruce şi d e ­
numită de aceea D e a l u l Crucii: a c o l o , vi se va
spune, a stat Ştefan cel Mare atunci cînd s-au
p u s t e m e l i i l e P u t n e i , pentru a t r a g e cu arcul,
ca a c o l o unde va cădea săgeata să fie aşezat
altarul noii biserici. Şi într-adevăr, vi se va
arăta, după puţină v r e m e , în incinta M u z e u l u i ,
resturile trunchiului în care s-a o p r i t săgeata
v o i e v o d u l u i , trunchi care era păstrat, pînă în
u l t i m i i ani, lîngă altar. Distanţa e mare, ates-
tînd forţa neobişnuită a arcaşului. Şi nu v e ţ i
rezista d o r i n ţ e i de a vă urca pe această c o l i n ă
de unde v e ţ i avea o splendidă v e d e r e de ansam­
b l u a sfîntului lăcaş. C o b o r î n d de pe c o l i n ă ,
iată, chiar la p o a l e l e ei, I z v o r u l lui Ştefan
cel M a r e , d i n care-i plăcea v o i e v o d u l u i să-şi
p o t o l e a s c ă setea şi unde punea să i se aducă
masa atunci c î n d venea a i c i , să se odihnească,
între două e x p e d i ţ i i . Iar la dreapta, pe m i c a
î n ă l ţ i m e d e n u m i t ă „ C o l i n a lui S i o n " şi c a r e
d o m i n ă m ă n ă s t i r e a , o altă cruce marchează
locul unde fusese o străveche b i s e r i c u ţ ă de l e m n
ce se înălţa a c o l o pe v r e m e a c î n d se c o n s t r u i a
mănăstirea şi care a dispărut cu t i m p u l ; oame­
nii d i n p o p o r însă v ă v o r p o v e s t i că, după Şte­
fan, trei c o p i i de casă şi-au î n c o r d a t şi ei arcu­
rile, săgeata celui d i n t î i a î n s e m n a t l o c u l în
care a fost amplasată poarta m ă n ă s t i r i i , săgeata
celui de al d o i l e a a d e t e r m i n a t l o c u l c l o p o t n i ­
ţei, pe c î n d săgeata celui de al treilea a c ă z u t
chiar a i c i , p e m o v i l a aceasta, depăşind săgeata
lui Ştefan. Crucea perpetuează a m i n t i r e a tînă-
rului i m p r u d e n t care a îndrăznit să-şi t r i m i t ă
săgeata m a i d e p a r t e d e c î t cea a v o i e v o d u l u i
şi căruia acesta a pus să i se taie capul numai-
d e c î t , chiar pe l o c u l a c e s t a 2 . Şi aşa m a i d e p a r t e ,
1
Legenda este povestită pe larg de cronicarul Ion
Neculce: cf. Kogălniceann, Letopiseţe, II, p. 179 (P. H.).
2
Legendă strămutată de la Voroneţ la Putna (P. H . ) .
 fiecare p i a t r ă , fiecare a r b o r e i n c l u d e o amin­
tire, p r o d u s al i m a g i n a ţ i e i p o p u l a r e care a
transfigurat c u v i n t e l e şi a c ţ i u n i l e c e l e m a i
s i m p l e ale lui Ştefan cel M a r e . Să nu n e s o c o t i m
asemenea p o v e s t i r i ! L e g e n d a , spune un cele­
b r u a f o r i s m , e m a i adevărată d e c î t i s t o r i a . Iar
atmosfera aceasta fabuloasă şi plină de taină
care î n v ă l u i e c t i t o r i a de la P u t n a e m a i veri­
dică d e c î t l a p i d a r e l e relatări ale c r o n i c a r i l o r .
Ştefan cel M a r c , înălţînd această m ă n ă s t i r e ,
nu avea de g î n d să facă un lucru o b i ş n u i t şi
de m i c ă i m p o r t a n ţ ă : aceasta era c t i t o r i a cea
m a r e a a n i l o r săi de d o m n i e , aceea pe care o
dorea cea m a i p l ă c u t ă lui D u m n e z e u şi d a t o r i t ă
căreia nădăjduia să c î ş t i g e cea m a i m a r e faimă
în o c h i i o a m e n i l o r . Şi nu a c r u ţ a t n i m i c c î n d a
f o s t v o r b a de frumuseţea şi de p r o p ă ş i r e a mă­
năstirii sale, a z v î r l i n d , se spune, aur cu n e m i ­
luita p e n t r u d e c o r a ţ i a interioară a b i s e r i c i i ,
şi s p o r i n d d a n i i l e pentru a beneficia de rugă­
c i u n i l e c ă l u g ă r i l o r . L e g e n d a săgeţii păstrează,
în n a i v i t a t e a ei, ceva d i n spiritul p r o f u n d evla­
v i o s care î n v ă l u i e întemeierea P u t n e i . Căci
Ştefan, p o t r i v i t c r e d i n ţ e i p o p u l a r e , dorise,
p e n t r u a fi c î t m a i sigur că este pe p l a c u l P r o ­
v i d e n ţ e i , să-i lase acesteia sarcina de a indica
locul a l t a r u l u i ; c ă c i , nu-i aşa? săgeata, după
ce-a fost s l o b o z i t ă de m î n a arcaşului, z b o a r ă
şi c a d e a c o l o unde v r e a D u m n e z e u . O l e g e n d ă
după t o a t e a p a r e n ţ e l e a p o c r i f ă , î n t o c m a i ca
şi d r a m a care a u r m a t . D a r natura d a n i i l o r
princiare d e z v ă l u i e în egală măsură pioasa
s o l i c i t u d i n e a v o i e v o d u l u i faţă de c t i t o r i a sa:
căci Ştefan nu a d ă r u i t c ă l u g ă r i l o r n u m a i pa­
ni înturi şi sate, ci şi o d o a r e sfinte de m a r e p r e ţ
şi r e l i c v e de o i n e s t i m a b i l ă v a l o a r e . î n d e o s e b i
un f r a g m e n t d i n Crucea autentică, cel mai
m a r e p o a t e d i n c î t e există, şi p r o v e n i n d de Ia
Muntele Athos, a fost încredinţat mănăstirii
sale p r e d i l e c t e p e n t r u a-i s p o r i , dacă este cu
p u t i n ţ ă , g r a d u l de sfinţenie, piesă ce a r ă m a s
peste t i m p r e l i c v a cea m a i v e n e r a t ă . C î t p r i ­
veşte o a m e n i i , c ă l u g ă r i i de la P u t n a au c o n ­
s e m n a t p e n t r u e i m ă r e ţ e l e fapte ale p r o t e c t o ­
rului l o r , aşa după cum frumuseţea e d i f i c i u l u i
le v o r b e ş t e d e s p r e puterea şi e v l a v i a sa. Ştefan
şi-a p u s a i c i t o t sufletul şi tcs»<fe n ă d e j d i l e .
Iar istoria i-a d a t dreptate: mgjiăstirea P u t n a
a rămas, î n a m i n t i r e a p o p o r u l , i n d i s o l u b i l
legată dc n u m e l e slăvitului ei c t i t o r .
ROLUL ISTORIC
AL MĂNĂSTIRILOR MOLDOVENEŞTI
Mănăstirea nu ne interesează însă numai d i n
p u n c t u l acesta de v e d e r e . D i o i r e c e ea m oferă
în p r i m u l rînd imaginea v i e ţ i i şi a rolului pe
care l-au j u c a t mănăstirile în secolul al X V - l e a .
P o s e d ă m îndeajuns de m u l t e i n f o r m a ţ i i p r i ­
v i n d P u t n a , pentru a putea r e c o n s t i t u i , p r i n
a n a l o g i e , a c t i v i t a t e a celorlalte m ă n ă s t i r i , ri­
dicate în aceeaşi e p o c ă , d i n t r e care unele şi-au
a v u t şi ele ceasul l o r de g l o r i e . Chiar din t i m ­
p u l lui A l e x a n d r u cel B u n , N e a m ţ u l , B i s t r i ţ a ,
Vatra M o l d o v i ţ e i , pentru a nu le p o m e n i d e c î t
pe acestea, se bucuraseră dc atenţia specială a
v o i e v o d u l u i şi inauguraseră t r a d i ţ i a a c t i v i t ă ­
ţ i i c u l t u r a l e care v a ilustra m ă n ă s t i r i l e m o l ­
d o v e n e ş t i şi le va a d u c e o cu t o t u l altă cele­
b r i t a t e elecît cea a m ă n ă s t i r i l o r din Ţ a r a R o m â ­
nească'. Există într-adevăr p o s i b i l i t a t e a ca
p r i m e l e încercări dc i s t o r i o g r a f i e naţională să
dateze de pe v r e m e a lui A l e x a n d r u cel B u n ,
dacă e a d e v ă r a t că acea „ C r o n i c ă de la P u t n a " ,
foarte m o d e s t ă de f a p t şi m ă r g i n i n d u - s e a p r o a p e
l a prezentarea listei c e l o r dintîi v o i e v o z i m o l ­
1
d o v e n i , a f o s t scrisă în t i m p u l d o m n i e i aces­
2
t u i a , încă de la începutul secolului al X V - l e a ,
aşadar, r o l u l m ă n ă s t i r i l o r era b i n e p r e c i z a t ;
erau lăcaşuri d c r u g ă c i u n e , unde p r a c t i c i l e
c ă l u g ă r i l o r se v ă d e a u a fi pe p l a c u l lui D u m ­
nezeu, atrăgînd binecuvîntarea Lui asupra
ţării şi a v o i e v o d u l u i care-i o b l ă d u i a ; erau,
de asemenea, l o c u r i sacre, de î n g r o p ă c i u n e pen­
tru d o m n i t o r i şi p e n t r u familia l o r 3 ; erau, în
sfîrşit, lăcaşuri de î n v ă ţ ă m î n t , unde se c o p i a u ,
se l e g a u şi se ferecau m a n u s c r i s e , şi unde m ă r e ­
ţele înfăptuiri a l e d o m n i t o r u l u i erau r e l a t a t e
pentru v i i t o r i m e 4 . î n s c h i m b , o c r o t i r e a v o i e ­
v o d u l u i era un lucru de la sine înţeles. P e n t r u
a fi pe p l a c u l lui D u m n e z e u , dar şi p e n t r u a-i
scuti p e c ă l u g ă r i d e o r i c e p r e o c u p ă r i m a t e r i a l e
şi p e n t r u a le p e r m i t e să se d e d i c e întru t o t u l
p r a c t i c i l o r r e l i g i o a s e şi a c t i v i t ă ţ i i l o r intelec­
tuale, A l e x a n d r u cel B u n a s p o r i t daniile: sate,
heleşteic, d r e p t u l d e a încasa p o d ă r i t u l , p ă d u r i ,
ogoare, c h i a r ţ i g a n i şi tătari, uneori pînă şi
m e t o c u r i , iată cu ce-şi înzestrase m ă n ă s t i r i l e
d i n t i m p u l s ă u 5 . U r m a ş i i săi, o r i c î t d e prinşi
ar fi fost de v e ş n i c i l e l o r b ă t ă l i i , n-aveau cum
1
Text aflat în Bogdan, Vechile cronici..., pp. 143 —
144 (P. H.).
2
Bogdan, ibid., p. 25 (P. IL).
3
Alexandru cel Bun şi Doamna Ana la Bistriţa;
şi aproape toată dinastia, dc la Bogdan I la tatăl lui
Ştefan cel Mare, la Rădăuţi (P. LL).
4
Mai trebuie adăugat şi faptul că mănăstirile prin­
cipale adăposteau şi o casă domnească, reşedinţă ocazio­
nală a domnitorului, folosită uneori chiar pentru acti­
vităţi cu caracter oficial: sfaturi, judecăţi, emitere de
hrisoave etc. Sînt revelatoare in acest sens numeroasele
documente emise la mănăstirile Bistriţa şi Putna (V.D.).
5
Cf. Iorga, Ist. bis. rom., I, pp. 6 7 - 7 0 (P.IL).

să-i uite pe c ă l u g ă r i a t u n c i c î n d era vorba să-şi
1
a r a t e g e n e r o z i t a t e a . A t u n c i cînd s-a urcat pe
t r o n Ştefan cel Mare, o t r a d i ţ i e î m p ă m î n t e n i t ă
deja cerea ca t o ţ i c ă l u g ă r i i să fie scutiţi
de o r i c e dare dc b e i l i c , să li se dăruiască
m o ş i i întinse şi sate întregi ale c ă r o r venituri
le reveneau în î n t r e g i m e , să li se a c o r d e nume­
roase s c u t i r i de t a x e şi c h i a r m o n o p o l u r i , ca şi
d r e p t u l de judecată în cuprinsul t e r i t o r i u l u i
r e s p e c t i v . D a r d o m n i a fiului lui B o g d a n este
cea care marchează începutul unei e p o c i de
a d e v ă r a t ă s t r ă l u c i r e pentru m ă n ă s t i r i . Aşa cum
se poate deduce din nenumăratele hrisoave
rămase de la el şi care se referă la p r o p r i e t ă ţ i l e
m ă n ă s t i r i l o r sau la d a n i i l e sau p r i v i l e g i i l e a c o r ­
d a t e . P î n ă la întemeierea m ă n ă s t i r i i P u t n a ,
de favoarea v o i e v o d a l ă se b u c u r a mănăstirea
Bistriţa, d a t o r i t a i m p o r t a n t e i sale, d a r şi, fără
î n d o i a l ă , în a m i n t i r e a lui A l e x a n d r u cel B u n .
I m e d i a t după urcarea sa pe tron, Ştefan cel
2
M a r e întăreşte d a n i i l e făcute d e b u n i c u l s ă u ;
le reconfirmă în anul u r m ă t o r şi încuviinţează
3
a l t e l e n o i ; în anul 1459 îi a t r i b u i e dijma unui
4
s a t şi-i m e n ţ i o n e a z ă a u t o n o m i a j u d i c i a r ă ; în
1460 îi c o n f i r m ă unele v e n i t u r i realizate d i n
p o d ă r i t 5 . M ă n ă s t i r e a P u t n a fiind înălţată în
anul 1466, aceasta va profita de-acum înainte
în cea m a i m a r e măsură de favoarea d o m n i ­
t o r u l u i , p r i m i n d a p r o a p e în fiecare an o d a n i e
sau un p r i v i l e g i u fără ca, p r i n aceasta, cele­
lalte m ă n ă s t i r i să fie d a t e uitării: B i s t r i ţ a
a p a r e iarăşi în unele h r i s o a v e din a n i i 1487,
1498, 1499, 1 5 0 0 ; N e a m ţ u l , în c o l e c ţ i a de d o ­
c u m e n t e p u b l i c a t e d e Ioan B o g d a n , a p a r e d e
şase o r i de la urcarea pe t r o n a lui Ştefan cel
M a r e şi pînă la m o a r t e a s a ; M o l d o v i ţ a de şapte
o r i ; V o r o n e ţ u l d e şase; P r o b o t a d e şase; H u m o ­
rul d e c i n c i ; T a z l ă u l d e c i n c i ; D o b r o v ă ţ u l d e
d o u ă ; H o r o d n i c u l o singură d a t ă ; reşedinţele
e p i s c o p a l e de la R o m a n şi Suceava, de şase şi,
r e s p e c t i v , şapte o r i ; e p i s c o p i a d e l a R ă d ă u ţ i
d e c i n c i o r i ; î n sfîrşit m ă n ă s t i r e a Z o g r a f o s d e
l a M u n t e l e A t h o s d e două o r i . H r i s o a v e c a r e ,
dealtfel, sînt d e p a r t e de-a epuiza lista t u t u r o r
d a n i i l o r făcute d e Ştefan d i f e r i t e l o r m ă n ă s t i r i .
D a r este suficientă p e n t r u a ne p e r m i t e unele
constatări interesante.
P u t n a se află, fără nici un fel de î n d o i a l ă ,
în frunte. în c u l e g e r e a lui Ioan B o g d a n , îi sînt
1
ID., ibid., pp. 70—74. Daniile lui Alexandru cel
Bun şi ale urmaşilor săi au fost deseori confirmate în
hrisoavele rămase de la Ştefan cel Mare (P.H.).
2
8 septembrie 1457; Bogdan, Documente, I. pp. 3 — 5
(P.H.).
3
ID., ibid., doc. nr. 5, 12 şi 14 (P.H.).
4 7
Id.( ibid., doc. roC 18 (P.H.).
6
ID., ibid., doc. nr. 22 (P.H.).
73
consacrate d o u ă z e c i şi şase de hrisoave, p r i n
care ni se a d u c la cunoştinţă d a n i i l e pe care le
primea a p r o a p e în fiecare an de la Ştefan şi
de la c r e d i n c i o ş i i ei, cu e x c e p ţ i a unei lungi
întreruperi, d i n 1479 pînă în 1488. într-un pre­
ţios d o c u m e n t de la sfîrşitul d o m n i e i lui Ştefan
(2 februarie 1503) sînt e n u m e r a t e t o a t e p r o p r i e ­
t ă ţ i l e m ă n ă s t i r i i de la acea dată: t r e i z e c i de
sate ( V i c o v u l d e J o s , V i c o v u l d e Sus, V o i t i n ,
Mănăuţi, B a l o s i n e ş t i , Botă şa ni, V i c ş a n i , Mas­
că testi, FrătăuţJ, C l i m ă u ţ i , T î r n a u ş c a , în va­
lea S u c e v e i ; B a l c ă u ţ i ; G r e c i , lngă Ş i r e t ; Cos-
m i n , Clişcăuţi, Ostriţa, lingă Cernăuţi ; Ş t i u b c i ,
Sineşti, O n i ş c a n ă ; un teren în b a z i n u l B o i ş t e i ;
B ă l i n t e ş t i , un sat „ u n d e a fost F a l c i u l " , F ă r c e n i ,
Şchei, M ă c e ş ; Canienca, T o m eşti, Cupca p e
Şiret, Stroinţi şi U r v i c o l e a s a , lîngă Cernăuţi),
d i n t r e care p r i m e l e douăzeci şi c i n c i dăruite de
însuşi v o i e v o d în cursul d o m n i e i s a l e ; a p o i o
p ă d u r e imensă, o c u p î n d a p r o a p e j u m ă t a t e d i n
ţinutul R ă d ă u ţ i l o r . A c t u l r e s p e c t i v ateslă in
plus numeroase p r i v i l e g i i , d r e p t u r i în ceea ce
p r i v e ş t e v i i l e , sarea, ceara d e a l b i n e , m o r i l e ,
p o d ă r i t u l , jurisdicţia p r e o ţ i l o r şi a l o c u i t o r i l o r
6
din satele r e s p e c t i v e . D a r nici celelalte mănă­
stiri n u s î n t d a t e u i t ă r i i ; d i n c o l e c ţ i a B o g d a n ,
aflăm despre cele 15 sate date d r e p t d a n i e
mănăstirii N e a m ţ , despre alte o duzină m ă n ă s t i ­
rii M o l d o v i ţ a ; m ă n ă s t i r i l e B i s t r i ţ a , V o r o n e ţ .
P r o b o t a , D o b r o v ă ţ , T a z l ă u îşi p r i m e s c şi e l e
partea l o r . M i t r o p o l i i l e şi episcopiile sînt
înzestrate cu şi m a i m u l t ă m ă r i n i m i e ; un h r i s o v
d a t a t 15 m a r t i e 1490 p o m e n e ş t e despre cele 44
de sate aflate în stăpînirea b i s e r i c i i din R ă d ă u ţ i ,
număr pe care Ştefan îl r i d i c ă la 5 0 7 . V e d e m
deci că v i a t a m a t e r i a l ă a clerului este asigurată,
d a t o r i t ă m u n c i i pe care o d e p u n atîţia ţărani,
căreia i se a d a u g ă cea a unui număr de ţ i g a n i ,
dăruiţi n e c o n t e n i t , şi în d e p l i n ă p r o p r i e t a t e ,
m ă n ă s t i r i l o r . D a r asta nu este încă t o t u l . P r i n ­
t r e a l t e d a n i i , c e l e p e care l e î n t î l n i m cel m a i
des sînt m o r i l e , v i i l e , p r i s ă c i l e , heleşteiele sau
scutirea d e t a x e pentru t r a n s p o r t u l p e ş t e l u i 8 ;
şi p r i n acestea v o i e v o d u l le asigură c o n f e c ţ i o ­
narea o b i e c t e l o r destinate c u l t u l u i , m a t e r i a
p r i m ă pentru l u m i n ă r i , a p r o v i z i o n a r e a în v e d e ­
rea a n u m i t o r sărbători e t c . E x i s t ă , în sfîrşit,
un p u n c t asupra căruia t r e b u i e să insistăm în
m o d cu totul deosebit şi anume concesia, de
nenumărate ori repetată, p r i v i n d d r e p t u l de
j u d e c a t ă . E s t e un d r e p t la care, după t o a t e apa­
renţele, clerul m o l d a v a ţ i n u t cu străşnicie, în­
t o c m a i ca şi în O c c i d e n t şi, fără î n d o i a l ă , d i n
6 Ibid., II, nr. 107, pp. 2 1 1 - 2 1 7 (P.H.).
Ibid., II, nr. 284, pp. 406, 409 (P.II.).
8
Ibid., passim (P.H.).
aceleaşi m o t i v e ; şi este p r o b a b i l că înşişi îm­
p r i c i n a ţ i i s o c o t e a u aceasta d r e p t o favoare per­
sonală, d e o a r e c e aflăm că, în m a i m u l t e rînduri,
Ştefan a c o r d ă l o c u i t o r i l o r cîte unui sat p r i v i ­
legiul de-a ţ i n e numai de jurisdicţia mănăsti­
1
rilor , uneori de jurisdicţia facultativă a egu­
m e n u l u i sau a v o i e v o d u l u i , e x c l u z î n d însă Ori­
2
care a l t a . Ceea ce denotă preocuparea evidentă
de a-i sustrage pe l o c u i t o r i i satelor dependente
de mănăstiri a b u z u r i l o r b o i e r i m i i , şi adesea
chiar şi c e l o r c o m i s e de î m p u t e r n i c i ţ i i v o i e v o ­
d u l u i ; d i s p o z i ţ i i l e speciale luate în 1458 spre
folosul l o c u i t o r i l o r clin B o r c h i n e ş t i , sat ce apar­
ţinea m ă n ă s t i r i i M o l d o v i ţ a , p o t r i v i t cărora
aceştia nu puteau fi c h e m a ţ i sub a r m e d e c î t
atunci c î n d v o i e v o d u l se va duce a c o l o în per­
3
soană , p o r n e a u şi ele de la acelaşi p r i n c i p i u .
P o l i t i c a aceasta aminteşte întâii t o t u l de p o l i ­
tica p r i m i l o r C a p e ţ i e n i ; v o i e v o d u l era astfel un
fel de „ a v o c a t " al mănăstirilor, o c r o t i t o r u l cle­
rului şi al t u t u r o r c e l o r ce slujeau clerul, ceea
ce îi asigura o clientelă a b s o l u t d e v o t a t ă ,
p u t î n d , în caz de n e v o i e , să p a r a l i z e z e veleită­
ţile de rezistenţă ale b o i e r i l o r . De unde rezul­
ta, în ceea ce-1 privea pe v o i e v o d , un i m e n s
prestigiu m o r a l , iar din p u n c t de v e d e r e spiri­
tual nu era p u ţ i n lucru pentru acesta să p o s e ­
de, în atîtea părţi ale ţării, un număr a t î t de
mare de lăcaşuri sfinte din care se înălţau spre
cer, spre propria-i propăşire, rugi p l i n e de fer­
v o a r e . A p r o a p e în t o a t e actele de d a n i e se m e n ­
ţionează că, în s c h i m b u l acesteia, în cutare
zi din s ă p t ă m î n ă sau în cutare p e r i o a d ă din an,
r u g ă c i u n i l e sau slujbele d i v i n e v o r fi oficiate
pentru sănătatea v o i e v o d u l u i şi a f a m i l i e i sa­
le, pentru odihna s t r ă m o ş i l o r săi şi pentru a sa
p r o p r i e . P r i n aceasta, p r o t e c ţ i e i d i v i n e d e care
se asigura v o i e v o d u l , i se adăuga, a i c i pe pă­
m î n t , aşa c u m am m a i a m i n t i t , un fel de aură
sacră, ce făcea d i n el o fiinţă aparte, osebită
d e restul m u r i t o r i l o r . Astfel, „Io Ştefan
V o i e v o d , p r i n m i l a lui D u m n e z e u d o m n a toată
ţara M o l d o v e i " se baza cu toată hotărîrea pe
Biserică, d e o a r e c e nenumăratele foloase p e
care le trăgea clin asemenea alianţă m e r i t a u d i n
p l i n s a c r i f i c i i l e făcute pentru e a ; numai că
v o i e v o d u l nu se p l e c a în faţa e i ; arătîndu-i cel
mai m a r c r e s p e c t , o c o n d u c e a t o t u ş i , şi este
interesant să v e d e m c u m , în 1490 de p i l d ă ,
dispunea că h o t ă r î r i l c pe care le lua cu p r i v i r e
la p o s e s i u n i l e e p i s c o p i e i din R ă d ă u ţ i nu v o r
1
Ca de pildă: Probola, 1459, doc. 17; 1472, doc. 100;
Bistriţa, 1459, doc. 18; Rădăuţi, 1479, doc. 126; 1481,
doc. 141; Putna, 1502, doc. 11, 105 etc. (P.H.).
2
Bistriţa, 1858, doc. 5 (P.IL).
3
Ibid., doc. 8 (P.H.).
putea fi a n u l a t e în v i i t o r „ n i c i de către patriarh,
nici d e către m i t r o p o l i ţ i , nici d e către n i m e n i
4
a l t c i n e v a " . D i s p o z i ţ i a aceasta care-i lega chiar
pe înalţii p r e l a ţ i şi într-o p r o b l e m ă ce se refe­
rea la p r o p r i e t ă ţ i l e clerului c o n s t i t u i e o rari­
tate şi demonstrează că Ştefan înţelegea să se
p o a r t e ca un a d e v ă r a t s t ă p î n i t o r în t o a t e d o m e ­
niile, şi nu numai de drept, ci şi de fapt.
A fi mănăstire domnească însemna aşadar
o onoare ce nu putea să nu atragă uneori după
sine a n u m i t e o b l i g a ţ i i , şi nici o a n u m e o b e d i e n ­
ţă faţă de t r o n . P u t n a însă n-a a v u t a se p l î n g c
de soarta e i . Am v ă z u t cu cîtă grijă îi asigura
v o i e v o d u l v i a ţ a m a t e r i a l ă şi lucrurile de p r i ­
mă n e c e s i t a t e . Şi t o c m a i faptul acesta i-a îngă­
d u i t să ia un asemenea a v î n t d i n p u n c t de v e ­
dere i n t e l e c t u a l . în afara Analelor de la Putna,
pe care le-am m e n ţ i o n a t m a i înainte, şi care
relatau, d i m p r e u n ă c u lista p r i m i l o r v o i e v o z i
moldoveni, evenimentele de primă importanţă
d i n t i m p u l d o m n i e i lui Ştefan cel M a r e , o sea­
m ă d e a l t e m ă r t u r i i v o r b e s c despre a c t i v i t a t e a
spirituală şi artistică a c ă l u g ă r i l o r de a i c i . O
seamă de e v a n g h e l i i şi de cărţi bisericeşti ce
p r o v i n d i n secolul al X V - l e a şi d i n cele urmă­
toare au fost scrise, c o p i a t e , m i n i a t e , legate şi
g r a v a t e chiar la P u t n a ; caligrafii, m i n i a t u r i ş t i i ,
g r a v o r i i m ă n ă s t i r i i erau r e n u m i ţ i î n toată M o l ­
d o v a şi o c u p ă , în istoria artei, un l o c de cinste
alături dc şcoala de la N e a m ţ . D a r , în afara
acestor î n d e l e t n i c i r i , r ă s p î n d i t e p r i n t r a d i ţ i e
în t o a t e m ă n ă s t i r i l e , de acelaşi renume se b u c u ­
ra şi î n v ă ţ ă m î n t u l de la P u t n a 5 . P î n ă la înte­
meierea seminarului dc la S o c o l a ( I a ş i ) , singu­
rele m ă n ă s t i r i m o l d o v e n e ş t i uncie erau instruiţi
v i i t o r i i preoţi erau cele trei f a i m o a s e aşeză­
m i n t e — P u t n a , N e a m ţ şi B i s t r i ţ a ; c ă l u g ă r i i
de la P u t n a deschiseseră o şcoală elementară,
unde e l e v i i învăţau să scrie şi să citească, şi
una superioară, unde se p r e d a u u m a n i o a r e l e ,
filozofia şi t e o l o g i a . Această şcoală superioară
se b u c u r a de un m a r e r e n u m e la v r e m e a aceea,
şi profesori de certă e r u d i ţ i e au m e n ţ i n u t - o la
acelaşi înalt nivel p î n ă î n secolul a l X V I I I -
lea. T r a d i ţ i a p r i v i n d a c t i v i t a t e a spirituală a
acestei m ă n ă s t i r i era a t î t de p u t e r n i c ă , î n c î t
4
Bogdan, I, doc. 214, p. 408, 1, 26 şi urm. (P.H.).
5
La toate cele arătate se adaugă daniile de biserici cu
veniturile lor. Astfel, mănăstirea Bistriţa primea de la
domnitorul Alexandru cel Bun, în anul 1428, 50 dc
biserici din ţinutul Neamţului, iar Ştefan cel Mare dăruia
mănăstirii Putna, în anul 1490, 66 de biserici în ţinuturile
Sucevei şi Cernăuţilor (Documente privind istoria Ro­
mâniei, Moldova, veac. XIV—XV, I şi II, Bucureşti,
1954, p. 66 şi respectiv, pp. 131 — 136) (V.D.).

chiar şi a l u n e i c î n d generozitatea lui Petru
R a r e s a r i d i c a t P r o b o t a la rangul de m ă n ă s t i r e
d o m n e a s c ă , şi P u t n a a fost n e v o i t ă să renunţe
1
la o p a r t e d i r viaţa ei o f i c i a l ă , şi în m o d deose­
b i t la redactarea c r o n i c i l o r şi a analelor, şi-a
m e n ţ i n u t r o l u l ele m e n t o r spiritual pe parcursul
a încă două s e c o l e ; c î n d , de p i l d a , l i m b a ro­
mânească a î n c e p u t să ia l o c u l s l a v o n e i , la
P u t n a s-au p u s b a z e l e a c t i v i t ă ţ i i a t î t de inte­
resante a t r a d u c e r i i v e c h i l o r t e x t e , a c t i v i t a t e
de-o neasemuită i m p o r t a n ţ ă pentru d e z v o l t a ­
rea l i n g v i s t i c i i r o m â n e ş t i . N u m e l e m i t r o p o l i ­
tului Iacob, a arhimandritului Vartolomei
Măzăreanu au rămas, între altele, p r i n t r e cele
m a i r e n u m i t e d i n această p l e i a d ă d e cărturari
p l i n i de sîrguinţă şi de î n ţ e l e p c i u n e cu caré se
m î n d r e ş t e , ş i p e b u n ă d r e p t a t e , ţara M o l d o v e i .
Seminarul de la Putna a s t r ă b ă t u t şi el, v i c t o ­
r i o s , s e c o l e l e , pînă în ziua c î n d , în 1786, a fost
î n l o c u i t cu cel de la S u c e a v a ; dar nici atunci
chiar, P u t n a , c r e d i n c i o a s ă t r e c u t u l u i său, nu
s-a c o m p l ă c u t în i n a c t i v i t a t e şi i g n o r a n ţ ă . Că­
lugării s-au î n g r i j i t în continuare de şcoala l o r
elementară, a p o i de şcoala laică ce-a î n l o c u i t - o
pe aceasta în 1858, şi"nu d e m u l t , sub egumenul
Patras, un sfert d i n v e n i t u r i l e mănăstirii au
fost d e p u s e la Casa de E c o n o m i i în s c o p u l în­
fiinţării, la R ă d ă u ţ i , a unui internat pentru
t i n e r i i r o m â n i 2 . Astfel că, chiar în p l i n ă deca­
denţă, şi aflîndu-se sub o c u p a ţ i a străină, P u t n a
făcea să r e î n v i e g î n d i r e a m a r e l u i p a l a d i n care-o
întemeiase şi d e v e n i s e , î n c e p î n d cu data fatală
de 1775, ca şi întrunchiparea c o n ş t i i n ţ e i r o ­
mâneşti a B u c o v i n e i .
Putna ocupă astfel un loc de p r i m rang
printre celelalte mănăstiri româneşti; dar a m
fi nedrepţi dacă le-am da uitării, deoarece
M o l d o v a a c u n o s c u t o întreagă inflorescenţă de
mănăstiri în care c o n c e p ţ i a ei artistică şi reli­
gioasă s-a desăvîrşit de o m a n i e r ă cu t o t u l re­
m a r c a b i l ă . A c t i v i t a t e a l o r literară, s p u n e Ioan
B o g d a n , nu se p o a t e c o m p a r a , în R ă s ă r i t , d e c î t
cu cea a c ă l u g ă r i l o r de la A t h o s sau de la K i e v 3 ,
şi se p o a t e s u b s c r i e a p r o a p e fără nici o rezervă
1
La Putna a funcţionat şi o şcoală dc muzică, ilustrată
în secolele X V I — X V I I I de mari personalităţi, ca pro­
topsaltul Eustatie care a fost şi un remarcabil compozitor
(Cristian Ghenea şi G. Ciobanii, Un creator dc muzică la
începutul secolului al XVI-lea, în „Muzica", mai —iunie
1964; Adriana Şirli, Şcoala muzicală de la Putna, în volu­
mul colectiv Putna, Bucureşti, 1982, pp. 31 — 37).
(V.D.).
2 cf. Dan, Mănăstirea Putna, pp. 1 5 3 - 1 6 2 (P.H.).
3
Bogdan, Vechile Cronici Moldoveneşti, p. 139 (P.H.).
75
Ia o asemenea a f i r m a ţ i e . Ţara R o m â n e a s c ă nu
cunoaşte n i m i c asemănător, şi unul d i n titlu­
rile d e g l o r i e a l e m a r i l o r v o i e v o z i d i n s e c o l e l e
X V ş i X V I , Ştefan cel Mare, P e t r u R a r e ş ,
A l e x a n d r u L ă p u ş n e a n u e t c . va fi acela de-a fi
ştiut să s t i m u l e z e apariţia, alături de remarca­
b i l a m i ş c a r e artistică — ce alcătuieşte s u b i e c ­
tul lucrării de faţă — a unei atît de î n s e m n a t e
a c t i v i t ă ţ i s p i r i t u a l e . Şi nu ne p u t e m î m p i e d i c a
să nu ne g î n d i m la t o a t e acestea, a t u n c i c î n d
v i z i t ă m P u t n a , iar i m p o r t a n ţ a istorică a unei
m i ş c ă r i de felul acesta justifică d i n p l i n , cre­
d e m , a m p l o a r e a c a p i t o l u l u i pe care i l-am de­
d i c a t P u t n e i , al cărei cel m a i de seamă s i m b o l
este.
•
CEEA CE R Ă M Î N E DIN P U T N A
L U I Ş T E F A N CEL M A R E
Este regretabil faptul că edificiile care alcă­
t u i e s c m ă n ă s t i r e a P u t n a nu ne p o t informa în
m o d t o t a t î t d e c u p r i n z ă t o r asupra artei m o l d o ­
veneşti d i n t i m p u l lui Ştefan cel Mare ca d o c u ­
m e n t e l e şi istoria P u t n e i care ne p e r m i t să ne
facem o idee despre viaţa intelectuală a t i m p u ­
lui şi despre o a n u m e latură a g î n d i r i i v o i e v o ­
d a l e . Biserica mănăstirii, în f o r m a ei a c t u a l ă ,
este o c o n s t r u c ţ i e d i n secolul al X V I I I - l e a , iar.
chiliile i n i ţ i a l e d e l e m n 4 a u fost refăcute d e
m a i m u l t e ori pînă în clipa cînd, spre m i j l o ­
cul s e c o l u l u i a l X I X - l e a , a u fost d e f i n i t i v î n l o ­
c u i t e p r i n c h i l i i d e z i d . Incinta a f o s t m o d i f i ­
cată şi e a ; m ă n ă s t i r e a a fost m ă r i t ă în s e c o l u l
al X I X - l e a , dar o p r o e m i n e n ţ ă a t e r e n u l u i , la
o distanţă de cîţiva metri de b i s e r i c ă , spre
n o r d , o c u p a t ă astăzi de o g r ă d i n ă de z a r z a v a t ,
marchează locul unde se aflau v e c h i l e c h i l i i .
A c e l e p u ţ i n e i n f o r m a ţ i i p e care l e a v e m asu­
pra b i s e r i c i i z i d i t ă de Ştefan se află la î n c e p u t u l
c r o n i c i i r e d a c t a t e de Ion N e c u l c e în s e c o l u l al
XVIII-lea, c u a p r o a p e trei s e c o l e m a i t î r z i u .
D a c ă e să-1 c r e d e m , biserica aceasta ar fi fost
una d i n c t i t o r i i l e cele m a i i m p o r t a n t e ş i m a i
îngrijit l u c r a t e d i n t o t t i m p u l d o m n i e i m a r e -
4
Cercetările arheologice din ultima vreme au demon­
strat că, de la început, chiliile au fost de zid, alcătuind
un corp important pe latura de nord a mănăstirii. Ace­
leaşi cercetări au demonstrat că aşczămîntul monastic de
la Putna era în fiinţă încă de la începutul secolului al
XV-lca, in zona de sud-est a actualei incinte fiind date
la iveală fundaţiile unor destul de ample construcţii
(Cristian Moisescu, Scurtă privire istorică, în volumul
colectiv Putna, Bucureşti, 1982, pp. 5 - 1 3 ) . (V.D.).
7fi
1
lui v o i e v o d . „Mănăstirea era m i n u n a t ă , auri­
tă de sus pînă j o s ; p i c t u r a avea m a i m u l t aur
elecît c u l o r i , şi acoperea a t î t partea d i n l ă u n t r u
c î t şi pe cea dinafară; acoperişul era d i n p l u m b " - .
E s t e p u ţ i n , şi noi ştim pe de altă p a r t e că mă­
năstirea a luat f o c în 1484, că a t r e b u i t să fie
3
refăcută în î n t r e g i m e , dar fără să ni se dea
a m ă n u n t e în legătură cu această restaurare.
D a c ă fraza citată din N c c u l c e ar fi c o n f i r m a t ă
de v r e u n d o c u m e n t c o n t e m p o r a n cu Ştefan,
ar fi d e o s e b i t de valoroasă p r i n aceea că ne-ar
ajuta să c u n o a ş t e m o m ă n ă s t i r e d i n s e c o l u l al
X y - l e a , p i c t a t ă p e dinăuntru ş i p e d i n a f a r ă ;
ceea ce nu se întîlncşte, aşa cum v o m vedea
m a i tîrziu, la e d i f i c i i l e care ni s-au păstrat,
4
înainte de s e c o l u l al X V I - l e a . D a r n i m i c nu
ne î n g ă d u i e să afirmăm a u t e n t i c i t a t e a unei
alari i n f o r m a ţ i i , de care, spre părerea noastră
de rău, s î n t e m siliţi să nu ţinem s e a m a . D i m p o ­
trivă, b o g ă ţ i a d e c o r a ţ i e i la care face a l u z i e c r o ­
nicarul nu are n i m i c n e v e r o s i m i l ; s o l i c i t u d i n e a
pe care am v ă z u t c-o arăta Ştefan b i s e r i c i l o r
sale ar p ă r e a să întărească asemenea m ă r t u r i e ,
şi faptul că P u t n a fusese ridicala la rangul de
1
Cercetările arheologice prilejuite de restaurarea
bisericii au pus in evidentă cîteva aspecte esenţiale pentru
înţelegerea importantei bisericii de. la Putna in istoria
arhitecturii religioase din epoca lui Ştefan cel Marc. în
primul rînd. era un edificiu de mari dimensiuni, compa­
rabil cu cele mai mari biserici care au fost construite
ulterior în Moldova. Planul său era dc tip dezvoltat,
adică un naos triconc, gropniţă, pronaos alungit, prid­
vor (acesta adăugat curînd după terminarea bisericii)
(Nicolae Puşcaşii, Informare asupra săpături lor de cercetare
arheologică efectuate la mănăstirea Putna în anii
1969—1970, in BMI, 1973. nr. 4. p. 7 0 - 7 2 ) . Din consi­
derarea acestor date priyind Putna, prin coroborare cu
datele privind monumentele epocii lui Alexandru cel Bun
(p. 59 nota 3) rezultă că arhitectura epocii lui .Ştefan cel
Mare a beneficiat de la început dc realizări majore şi că
biserica înălţării nu este, aşa cum s-a spus, un monument
apogeu, ci face parte dintr-un şir evolutiv mai lung şi
mai bogat în edificii. Putna — care era şi necropolă
domnească — a fost, probabil, modelul principal de la
care s-au inspirat ctitorii şi meşterii deceniilor următoare
(V.D.).
2 Kogălniceanu, Letopiseţe. II, p. 179 (P.H.).
3
Analele de la Putna, în Bogdan, Vechile Cronici,
p. 147 (P.H.).
4
Pictura exterioară nu a apărut in secolul al XVI-lea,
realizări pregătitoare fiind semnalate şi în secolul pre­
cedent. Suprafeţe destul dc întinse, de pictură exterioară,
dattnd din pin ma jumătate a secolului al XV-lea, se
păstrează pînă în prezent pe faţada sudică a bisericii
romano-catolice din Baia (V. Drăguţ, O pictură murală
exterioară regăsită la Baia, în MIA, 1975, nr.l, p. 59—60);
notabile fragmente au fost găsite la ruinele ctitoriei lui
Ştefan cel Mare de la Probota (Lia şi A. Bătrîna, Date
noi cu privire la prima ctitorie datorată lui Ştefan cel Marc:
mănăstirea Probota, în M.M.S., 1977, nr. 7—9, p. 586 —
599). Epocii lui Ştefan cel Mare îi sînt atribuite şi figurile
dc sfinţi caro decorează friza dc firide de pe faţadele
bisericii înălţarea de la Neamţ (V.D.).
mănăstire d o m n e a s c ă , numeroasele danii p e
care le-a p r i m i t de la Ştefan şi interesul pe care
acesta i l-a p u r t a t t o t t i m p u l , trebuia b i n e î n ţ e ­
les să-i rezerve un l o c p r i v i l e g i a t faţă de celelal­
te lăcaşuri de c u l t . Fără a avea intenţia de-a
acorda t r a d i ţ i i l o r o r a l e o p r e a m a r e i m p o r t a n ­
ţă, m e r i t ă să notăm faptul că a m i n t i r e a acestei
b o g a t e d e c o r a ţ i i a rămas v i e în p o v e s t i r i l e
p o p u l a r e , şi există o c r e d i n ţ ă rămasă nu numai
în p o p o r , dar şi p r i n t r e p r e o ţ i , p r e c u m că Şte­
fan, la v r e o z e c e ani după căderea C o n s t a n t i n o ­
p o l u l u i , a d o r i t să redea creştinităţii o Sfînta
S o f i a . C o m p a r a ţ i a ne face să s u r î d e m : dar p o a t e
că nu e ceva i n c o m p a r a b i l cu starea de s p i r i t
a lui Ştefan cel Mare, aşa cum am văzut-o p r e -
cizîndu-se în p a g i n i l e a n t e r i o a r e . în o r i c e caz,
totul p o a t e fi luat ca un s i m b o l , p l i n de can­
doare, dar e l o c v e n t , a l m i s i u n i i p e care şi-o
a t r i b u i s e Ştefan, şi a n u m e aceea de-a ridica
d i n nou spada B i z a n ţ u l u i .
Şi asta este a p r o a p e t o t ce putem s p u n e des­
pre edificiul în s i n e : şi se v e d e că e p u ţ i n . D a r
există un a s p e c t c a r e m e r i t ă să ne reţină a t e n ţ i a :
amplasamentul bisericii. Oricîte modificări ar
fi suferit m ă n ă s t i r e a , lăcaşul de î n c h i n ă c i u n e
propriu-zis a fost întotdeauna în m i j l o c u l c u r ţ i i .
E s t e locul t r a d i ţ i o n a l al b i s e r i c i i în R ă s ă r i t ,
despre care am putea s p u n e că a r h i t e c t u l vrea
s-o pună cu a t î t m a i m u l t în v a l o a r e cu c î t p r o ­
p o r ţ i i l e e i sînt m a i m o d e s t e . I m e n s e l e noastre
c a t e d r a l e au fost a p r o a p e întotdeauna sufo­
cate, în e v u l m e d i u , de c o n s t r u c ţ i i l e c i v i l e d i n
jurul lor, care erau adesea l i p i t e c h i a r de e l e .
în aria s p i r i t u a l i t ă ţ i i b i z a n t i n e , ca în Serbia,
în B u l g a r i a , în R u s i a , în R o m â n i a , biserica se
detaşează singură în m i j l o c u l unui spaţiu l i b e r .
Planul bine cunoscut de la Muntele Athos se
întîlncşte p r e t u t i n d e n i în partea aceasta a E u ­
r o p e i , şi numai m i c u ţ a capelă de iarnă, care a
d e v e n i t p a r a c l i s u l r o m â n i l o r , face c o r p c o m u n
cu c l ă d i r i l e de l o c u i t . O b i c e i u l acesta a fost
a t î t de p u t e r n i c î n r ă d ă c i n a t î n c î t nu este tre­
c u t c u vederea n i c i a t u n c i c î n d este v o r b a d e
b i s e r i c i l e care nu sînt b i s e r i c i m ă n ă s t i r e ş t i ;
la oraş, la sat, b i s e r i c a este izolată întotdeauna
cu cea m a i m a r e grijă, în m i j l o c u l unei p i e ţ e , a
unei g r ă d i n i sau a unui scuar. S-ar putea c r e d e
că, sub a c e s t a s p e c t , ca şi sub atîtea a l t e l e , şi
caracteristică pentru B i s e r i c a răsăriteană, pre­
p o n d e r e n ţ a r e s p e c t u l u i şi a f r i c i i faţă de î n c r e ­
dere, s e n t i m e n t e l e i n s p i r a t e de r e l i g i e , a m a r c a t
a d î n c o b i c e i u r i l e a r h i t e c ţ i l o r ; căci n u s e p o a t e
să nu fii i z b i t , la p r i m a luare de c o n t a c t cu o r t o ­
d o x i a , de diferenţa aceasta v ă d i t ă între solemna
izolare a lăcaşurilor de c u l t şi familiaritatea

o c c i d e n t a l ă 1 . L u c r u care se va verifica în m o d
r i g u r o s în t o a t ă R o m â n i a : in incinta tuturor
m ă n ă s t i r i l o r , biserica se va detaşa în m i j l o c u l
unui careu m ă r g i n i t de z i d u r i şi de c h i l i i , în
toate oraşele şi satele ea va fi, de asemenea,
înconjurată de o piaţă sau de o fîşie de teren,
adesea foarte mare şi, în general, p l a n t a t cu
arbori.
în ceea ce le priveşte, z i d u r i l e mănăstirii,
destul de p u ţ i n rezistente, care datează d i n
secolul al X V I I I - l e a şi nu redau nici ele incin­
ta de pe v r e m e a lui Ştefan cel Mare, merită
totuşi să ne o p r i m asupra lor, în p r i m u l rînd
datorită faptului că mănăstirea era fortifi­
cată, şi a p o i deoarece unul din turnuri, cel
dinspre sud-vest, a rămas aproape în forma pe
care o avea în secolul al X V - l e a .
înfăţişarea aceasta r ă z b o i n i c ă nu are de ce
să ne m i r e . T o a t e mănăstirile m o l d o v e n e ş t i erau
fortificate, şi p l a n u l Putnei ne prezintă în li­
nii m a r i p l a n u l tuturor c e l o r l a l t e : o incintă
vastă, cu o intrare fortificată şi cîteva turnuri,
c h i l i i l e a d o s a t e pe una d i n feţele interioare ale
z i d u r i l o r , iar biserica la m i j l o c . Este, în egală
măsură, p l a n u l tuturor m ă n ă s t i r i l o r răsăritene,
iar s i s t e m u l de fortificaţie pe care l-au cunos­
c u t m u l t e d i n m ă n ă s t i r i l e noastre apusene c o n ­
stituie aici r e g u l a , î n R o m â n i a , z i d u r i l e respec­
t i v e sînt destul de m o d e s t e şi n-au n i m i c d i n
înălţimea, adesea a m e ţ i t o a r e , a c e l o r ce încon­
joară m ă n ă s t i r i l e c l ă d i t e în v î r f de stîncă şi
inaccesibile de la M u n t e l e A t h o s ; t r e b u i e adău­
g a t însă că aspectul lor actual e d a t o r a t adesea
unei s i m p l i f i c ă r i de dată recentă, unele detalii
dealtfel, în special turnurile, sînt foarte b i n e
g î n d i t e în vederea a p ă r ă r i i .
T i m p u r i l e erau v i t r e g e şi f r e c v e n t e l e prădă-
ciutii c o m i s e asupra m ă n ă s t i r i l o r v ă d e a u că
precauţia nu era lipsită de t e m e i . Călugării se
înconjurau de z i d u r i şi de şanţuri î n t o c m a i ca şi
l o c u i t o r i i o r a ş e l o r şi tîrgurilor, iar pe p ă m i n ­
tuì r o m â n e s c se aflau s u m e d e n i e de incinte
fortificate, m a i m a r i sau m a i m i c i , ca în toată
E u r o p a m e d i e v a l ă . Ceea ce nu însemna că l o ­
cuinţele u n o r p e r s o a n e particulare nu căpătau
şi ele înfăţişarea unei f o r t ă r e ţ e ; un d o c u m e n t
din 8 o c t o m b r i e 1462 ne v o r b e ş t e de un a n u m e
D u m a C o r n y , care avea un c o n a c ( d v o r ) în
satul R e b r i c e a şi o cetăţuie ( g o r o d ) în satul
2
v e c i n M u n c e i . O b i c e i u r i l e acestea r ă z b o i n i c e ,
care aveau la bază grija pentru securitatea
1
Nu este vorba despre o „solemnă izolare"; aşezarea
bisericilor ortodoxe în mijlocul unei curţi este dictată de
anumite exigenţe de ritual, ca, de exemplu, slujba de
noapte şi înconjurarea lăcaşului în vinerea mare (V.D.).
8
Bogdan, Documente, I, p. 65 (P.H.).
Ti
personală, au p u t u t fi dealtfel influenţate de
e v e n i m e n t e l e ce aveau l o c în ţările v e c i n e , m a i
cu seamă în T r a n s i l v a n i a , unde regii U n g a r i e i ,
în urma m a r i i i n v a z i i d i n 1241, au î n d e m n a t
chiar ei oraşele şi n o b i l i m e a să-şi construiască
forturi. E x e m p l u l oraşelor fortificate din Ar­
deal, şi m a i cu seamă al oraşelor săseşti, cu care
m o l d o v e n i i erau în neîntrerupte relaţii, a p u t u t
fi astfel urmat îndeaproape, aşa după cum m ă ­
năstirile fortificate trebuie puse şi ele în legă­
tură cu b i s e r i c i l e fortificate din A p u s , dar m a i
cu seamă cu b i s e r i c i l e din T r a n s i l v a n i a . A p r o ­
pierea este cu a t î t m a i p u ţ i n lipsită de t e m e i ,
cu c î t c i r c u m s t a n ţ e l e nu sînt lipsite de a n a l o g i e ,
iar z i d u r i l e t î r g u r i l o r şi ale m ă n ă s t i r i l o r par să
fi făcut cu a d e v ă r a t parte din sistemul general
de apărare a M o l d o v e i . Ştefan cel Mare, care,
după cum am v ă z u t , pare să fi avut, din p u n c t
de v e d e r e p o l i t i c şi m i l i t a r , o linie de c o n d u i t ă
b i n e p r e c i z a t ă , fusese p r e o c u p a t de ceea ce pre­
zenta cea m a i mare i m p o r t a n ţ ă — apărarea
f r o n t i e r e l o r . La suirea sa pe tron, în M o l d o v a
existau m a i m u l t e fortăreţe: Cetatea A l b ă ,
H o t i n , Ţ e ţ i n a , Suceava, N e a m ţ ş i R o m a n ; că­
rora s-a g r ă b i t să le adauge Chilia şi, m a i tîr-
ziu, Crăciuna, cetăţi cucerite p r i n forţa a r m e ­
l o r (1465, 1 4 8 2 ) ; şi a pus să fie r i d i c a t e c e l e
de la S o r o c a 3 şi Orhei, fără a p u n e la s o c o t e a l ă
reparaţiile pe care le-a făcut c e l o r l a l t e 4 . O s i m ­
p l ă p r i v i r e aruncată asupra hărţii (fig. 0) d e m o n ­
strează că aceste u l t i m e citadele c o m p l e t e a z ă
c e r c u l f o r t i f i c a t ce apăra M o l d o v a . în inte­
riorul acestui c e r c , m e n i t să pună stavilă o ş t i l o r
duşmane, o s u m e d e n i e de fortificaţii m o d e s t e ,
a l c ă t u i t e d i n şanţuri şi din v a l u r i de p ă m î n t ,
puneau aşezările i m p o r t a n t e la a d ă p o s t de ata­
curile tîlharilor sau ale b a n d e l o r d u ş m a n e 5 .
M ă n ă s t i r i l e m a i cu seamă, care avuseseră încă
d i n v e c h i m e z i d u r i de incintă destul de rezis­
t e n t e , au fost înzestrate m a i m u l t ca n i c i o d a t ă
cu fortificaţii, şi Ştefan le-a s u p r a v e g h e a t cu
grijă p e cele d e l a P u t n a . Mănăstirile d i n B u c o ­
vina aveau p o a t e m a i m u l t ă n e v o i e d e c î t a l t e l e ;
3
La Soroca, in vremea lui Ştefan cel Mare, s-a con­
struit o cetate de pămînt cu palisade. Actuala cetate da­
tează din vremea lui Petru Rares (Y.D.).
4
în mod deosebit se cerc amintită construcţia cetăţii
noi de la Roman. La Suceava, vechea cetate musatimi a
fost înconjurată cu o nouă cetate, incomparabil mai mare
şi mai puternică, iar cetatea Neamţ a fost prevăzută cu o
redutabilă platformă de artilerie (Lucian Chiţescu, Pri­
vire asupra fortificaţiilor Moldovei în sec. XIV— XVI,
în Muzeul National, I, Bucureşti, 1974, p. 63 — 80).
(V.D.).
8
Dincolo dc faptul că ţoale reşedinţele domneşti — la
Vaslui, Iaşi, Hirlău, Neamţ, Bacău — erau prevăzute cu
amenajări defensive, se cer amintite cetăţile de pămînt
de la Birlad, Berheci, Vaslui, Valea Albă etc. (V.D.).
•iii
c ă c i , după c u m v o m observa p e harta r e s p e c t i v ă ,
centura de f o r m ă foarte regulată care apăra
M o l d o v a nu proteja frontiera dinspre a p u s . Su­
ceava, N e a m ţ u l , R o m a n u l se află aşezate cu
m u l t m a i c ă t r e răsărit şi păzesc în p r i m u l rînd
gini ii] . .. ,;iu<r.; -iV, I iV^ììi I m l |i»V') i
J
Fig. 9. Harta fortăreţelor din Moldova
în timpul lui Stefan cel Mare.
d r u m u l c o m e r c i a l al Şiretului, ca şi, în m o d şi
m a i p r e c i s , înseşi aceste trei m a r i p i e ţ e . Car-
p a ţ i i a l c ă t u i a u o linie de apărare naturală,
uşor de supravegheat, m a i cu scamă c î n d era
v o r b a de o ţară care, clin 1475, nu s-a m a i de­
d a t nici unei manifestări o s t i l e . D a r t o c m a i
în 1466, în m o m e n t u l în care începe z i d i r e a m ă ­
năstirii P u t n a , r a p o r t u r i l e dintre Ştefan şi Ma­
tei C o r v i n sînt d e o s e b i t de p r o a s t e . Ştefan fă­
cuse deja c î t e v a incursiuni în T r a n s i l v a n i a în
urmărirea lui P e t r u A r o n , iar în anul u r m ă t o r ,
1467, ungurii p o r n e s c în acea e x p e d i ţ i e care-şi
află sfîrşitul la Baia, nu fără ca m o l d o v e n i i să
se fi e x p u s unui p e r i c o l destul de s e r i o s . Pe de
altă parte, chiar dacă relaţiile cu U n g a r i a in­
traseră pe făgaşul lor firesc, nici o fortăreaţă
nu asigura liniştea în această p a r t e a M o l d o v e i ,
iar c ă l u g ă r i i nu se puteau b i z u i d e c î t pe ei în­
şişi. Aşa că a i c i totul c o n t r i b u i a ca tradiţia
m ă n ă s t i r i l o r fortificate să capete un şi m a i m a r e
t e m e i , iar Ştefan dădea o i m p o r t a n ţ ă cu a t î t
m a i m a r e acestui lucru, cu cît manifesta faţă de
Putna o g e n e r o z i t a t e m a i p r o n u n ţ a t ă şi-i încre­
dinţa o d o a r e dintre cele m a i de p r e ţ .
D e ţ i n e m prea p u ţ i n e i n f o r m a ţ i i în legătură
cu sistemul ele apărare a d o p t a t de P u t n a ;. ştim,
cum dealtfel am fi.putut, şi g h i c i , că mănăs­
tirea era î m p r e j m u i t ă de un s i s t e m : . d e z i d u r i
g r o a s e , flancate d e m a i m u l t e turnuri 1 , dar
z i d u r i l e au f o s t refăcute în secolul al X V I I I - l e a ,
fiind p r e v ă z u t e cu cîteva s i m p l e ferestre de
tragere, turnurile dispărînd, cu e x c e p ţ i a in­
trării, m a s i v ă şi de formă p ă t r a t ă , refăcută
dealtfel şi ea în 1757 î m p r e u n ă cu meterezele,,
şi a turnului d e n u m i t al T e z a u r u l u i , a cărei
d i s p u n e r e nu p a r e să fi f o s t m o d i f i c a t ă în m o d
esenţial d e p e v r e m e a lui Ştefan cel M a r e ( p l .
I I , 5 ) . F u n d a ţ i i l e datează d i n e p o c ă , p r e c u m
şi vasta încăpere p ă t r a t ă şi fără nici o fereas­
tră de la parter, cu p e r e ţ i i d i n b l o c u r i m a r i ,
s o l i d c i m e n t a t e , şi întărită cu c o n t r a f o r ţ i i care
se v ă d în f o t o g r a f i e . La p r i m u l etaj, unde se
ajunge p r i n t r - o uşă m i c u ţ ă ce dă în actuala
b u c ă t ă r i e a e g u m e n u l u i , se află. o sală. c i r c u ­
lară, sau m a i curînd o c t o g o n a l ă , cu două fe­
restre, un fel de creneluri c u . supralărgirea
interioară foarte m a r e , ceea ce p e r m i t e apre­
cierea g r o s i m i i z i d u l u i , de 1,50 m, şi acope­
rită de o b o l t ă cu m u c h i i ieşinde, c o n s t r u i t ă
din c ă r ă m i d ă p e n t r u m o m e n t a p a r e n t ă . L a a l
doilea etaj este o încăpere cu aceeaşi d i s p o z i ­
ţie, a v î n d în p l u s , la s t ì n g a , un c ă m i n , iar la
dreapta, un fel de m i c ă şi m i s t e r i o a s ă firidă
care ar fi p u t u t fi un p a r a c l i s . La al treilea,
în sfîrşit, ajungem în vîrful turnului, o vastă
p l a t f o r m ă m ă r g i n i t ă de un p a r a p e t cu 14 p l i -
nuri şi 15 creneluri, fără a p u n e la s o c o t e a l ă
c a p ă t u l scării, p l a s a t ă în e x t e r i o r u l turnului,
şi care urcă în s p i r a l ă î n c e p î n d de la p r i m u l
e t a j . A c o p e r i ş u l a c t u a l al t u r n u l u i este o şar­
p a n t ă dc l e m n a s c u ţ i t ă , care a î n l o c u i t v e c h i u l
a c o p e r i ş a l c ă t u i t clin dale s o l i d e de p i a t r ă , d i n
2
care se m a i păstrează cîteva f r a g m e n t e .
Cele două încăperi de la p r i m u l şi al doilea
etaj, b i n e a p ă r a t e pe dinafară, sînt la fel de b i n e
apărate şi pe d i n ă u n t r u ; c î t e v a b î r n e groase,
c u l i s î n d în g ă u r i p r a c t i c a t e în z i d , fixează uşa
1
Incinta fortificată a mănăstirii Puma era dreptun­
ghiulară, cu turn de poartă şi turn-clopotniţă pe latura de
est, cu uii turn pe colţul nòrd-vestic şi cu turnul tezau­
rului pe latura vestică. în secolul al XIX-lca, incinta
a fost lărgită spre nord, cu care prilej a fost sacrificat
turnul de nord-vest (Cristian Moisescu, Scurta privire
istorică, in volumul colectiv Putna, Bucureşti, 1982,
pp. 5 - 1 3 ) . (V.D.).
2
Pentru aspectul actual al turnului tezaurului, după
restaurarea întreprinsă în anii 1968 — 1971, Ioana. Gri-
gorescu, Cercetarea şi restaurarea turnului tezaur de la.
mănăstirea Putna, in SCIA, seria artă plastică, 1973,
nr. 2, p. 323 (V.D.).

şi p e r m i t susţinerea unui asediu în toată regula,
c h i a r şi în cazul în care z i d u l de incintă ar fi fost
forţat. Se pare că în încăperea de la etajul al
doilea îi plăcea lui Ştefan cel Mare să locuiască
şi să lucreze, în linişte şi în deplină siguranţă,
atunci c î n d venea, între două r ă z b o a i e , să se
odihnească pentru c î t v a t i m p la P u t n a . Ca­
mera aceasta m o d e s t ă şi severă, făcută m a i
curînd p e n t r u v r e m e d e război d e c î t pentru
r ă s t i m p u r i de răgaz, formează un i z b i t o r c o n ­
trast cu elegantele apartamente v o i e v o d a l e al
c ă r o r f a r m e c i n t i m îl gustăm în m ă n ă s t i r i l e
d i n secolul a l X V I I I - l e a . A l t e v r e m i , a l t e o b i ­
c e i u r i . Căci h o s p o d a r i i aceştia, c r e a t u r i l e tur­
c i l o r , duceau o existenţă plină de tihnă, iar
singurului p e r i c o l serios care-i a m e n i n ţ a , acela
de-a li se tăia c a p u l , nu-i p u t e a u ţ i n e p i e p t nici
p r i n g r o s i m e a z i d u r i l o r şi nici p r i n vitejia tru­
p e l o r d e pază, c i numai p r i n t r - o d i p l o m a ţ i e
flexibilă şi l i p s i t ă de s c r u p u l e . D i m p o t r i v ă ,
n e o b o s i t u l om de a r m e care era Ştefan cel M a r e
n-a c u n o s c u t n i c i o d a t ă t i h n a ; a t r ă i t întotdea­
una ca într-un b i v u a c şi a m u r i t din p r i c i n a
unei v e c h i r ă n i . Iar dacă preferinţa lui p e n t r u
t u r n nu-i d e c î t o legendă, această legendă,
chiar şi în cazul acesta, ar destăinui a d e v ă r a t a
atmosferă în care şi-a dus v i a ţ a eroul n a ţ i o n a l .
M a i p o a t e fi m e n ţ i o n a t un singur lucru:
c l o p o t n i ţ a care se înalţă în partea de răsărit,
lîngă p o a r t a de intrare. Nu p r e z i n t ă n i c i un
interes p r i n ea însăşi, deoarece datează din
anul 1882 şi a fost c o n s t r u i t ă într-un banal
stil p s e u d o - r o m a n i c . N u m a i existenţa ei tre­
b u i e s u b l i n i a t ă : am v ă z u t că în b i s e r i c a o r t o ­
d o x ă c l o p o t n i ţ a nu este n i c i o d a t ă a d o s a t ă edi­
ficiului propriu-zis, iar dacă t o t u ş i este, asta
1
se va î n t î m p l a într-o e p o c ă t î r z i e . C l o p o t n i ţ a ,
fie de z i d ă r i e , fie de lemn, este în m o d o b i ş n u i t
i z o l a t ă , ca m a j o r i t a t e a c a m p a n i l e l o r italiene
ş i c î t e v a d i n c l o p o t n i ţ e l e noastre r o m a n i c e .
T o t ceea c e a m spus a t u n c i c î n d a m s t u d i a t
1
în realitate, turnuri-clopotniţă care suprapun sau
se adoscază unor biserici ortodoxe întîlnim de timpuriu:
biserica Sin Nicoară din Curtea de Argeş (sec. X I V ) avea
o clopotniţă peste pronaos, iar biserica Sfinta Vineri din
Tirgovişle (sec. X V ) peste pridvor, soluţie care se pare
că a existat şi la paraclisul curţii domneşti din acelaşi
oraş. Biserica Sf. Gheorghe din Tirgovişle, ctitorită de
Neagoe Basarab (1512 — 1521), are şi ea o clopotniţă peste
• • •
79
bisericile de lemn se aplică în egală măsură
şi aici: v o m adăuga doar că o b i c e i u l de a plasa
c l o p o t e l e într-unui din turnurile zidului de
incintă este destul de răspîndit în cazul m ă ­
năstirilor, şi v o m găsi asemenea d i s p o z i ţ i e în
a p r o a p e toate m ă n ă s t i r i l e pe care le v o m stu­
dia în c o n t i n u a r e . Iar temeiul c o n s t ă p o a t e în
faptul că sunetul c l o p o t u l u i se p r o p a g ă m u l t
mai bine d e - a c o l o pe c î m p i i l e din jur d e c î t
dintr-un eşafodaj oarecare r i d i c a t în incintă,
şi care n-ar fi r e c l a m a t m a r i c h e l t u i e l i ; căci
m ă n ă s t i r i l e r o m â n e ş t i , o r i c î t dc i z o l a t e ar fi
fost, c o m u n i c a u într-o m a i m a r e măsură cu
lumea e x t e r i o a r ă d e c î t ale noastre, şi foarte
adesea biserica m ă n ă s t i r i i a fost de m a r e f o l o s
p ă s t o r i l o r d i n î m p r e j u r i m i , ca şi s a t e l o r care
se d e z v o l t a u în jurul acesteia, aşa c u m , a t î t
de des, e cazul şi a s t ă z i .
Şi b i n e am făcut, aşa cum se v e d e , să f i x ă m ,
ca p r i m ă etapă a excursiei noastre pe la m o n u ­
m e n t e l e care ne-au rămas de la Ştefan cel M a r e ,
m ă n ă s t i r e a P u t n a . î n ciuda c e l o r c î t e v a res­
taurări şi a faptului că b i s e r i c a nu p r e z i n t ă
n i c i un interes p e n t r u studiul f o r m e l o r arhitec­
turale din secolul al X V - l e a , P u t n a ne-a suge­
rat sau ne-a a m i n t i t , p r i n istoria ei, p o l i t i c a
religioasă şi chiar p o l i t i c a propriu-zisă a c t i t o ­
rului e i ; şi ne-a î n g ă d u i t să i n t u i m i m p o r t a n ţ a
şi rolul cultural pe care l-au jucat m ă n ă s t i r i l e
m o l d a v e în acea e p o c ă plină de e r o i s m şi c h i a r
pînă a p r o a p e de t i m p u r i l e n o a s t r e ; şi din în­
suşi p a r t i u l p l a n u l u i , din felul în care au f o s t
concepute meterezele etc. am putut extrage
a n u m i t e trăsături generale care sînt caracte­
ristice, fie p e n t r u p e r i o a d a respectivă, fie pen­
tru g e n u l acesta ele c o n s t r u c ţ i e 2 .
D a r dacă P u t n a ni s-a r e v e l a t ca un s i m b o l
al g î n d i r i i r e l i g i o a s e a lui Ştefan cel M a r e ,
v o m cere acum a l t o r c t i t o r i i , m a i p u ţ i n defor­
m a t e de restaurări, cheia e v o l u ţ i e i arhitectu­
rale, a artei m o l d o v e n e ş t i din secolul al X V - l e a .
pronaos, compoziţia aceasta devenind curentă în epoca
lui Matei Basarab (1632 — 1054). în Moldova, primul
turn-clopotniţă adăugat bisericii apare la Bălineşti (1499),
pentru ca în secolul al XVII-lea numeroase biserici să fie
prevăzute cu o clopotniţă, eventual fortificată, peste
pronaos (V.D.).
2
N-am pomenit nimic, după cum trebuie să se fi
remarcat, de inestimabilul tezaur al Putnei, care apar­
ţine altui domeniu, cel al artelor minore (P.H.).
 CAPITOLUL Iî
PĂTRÂUŢI
şi originile şcolii arhitecturale moldoveneşti
din secolul al XV-lea
Cea m a i veche biserică a cărei dată p r e c i s ă o
cunoaştem este cea din P ă t r ă u ţ i , ridicată în
anul 1487 în satul al cărui nume îl p o a r t ă ,
aflat nu departe de Suceava. P o t r i v i t t r a d i ţ i e i ,
Biserica Albă de la Baia, despre c a r e v o m v o r b i
mai tîrziu, ar fi fost z i d i t ă sau restaurată în
1467; dar, pe lingă faptul că nu p o s e d ă m nici
un d o c u m e n t care să ateste în m o d s i g u r acest
lucru, de a t u n c i edificiul a fost m o d i f i c a t de
mai m u l t e o r i . Fără a pune la s o c o t e a l ă restau­
rarea capitală executată în 1009 de c ă t r e C o m i ­
sia M o n u m e n t e l o r Istorice, tamburul c u p o l e i ,
c o n s t r u i t d i n alte materiale d e c î t i e s t u l z i d u ­
r i l o r , prezintă cîteva trăsături c a r a c t e r i s t i c e
pentru epoca lui Petru Rares; chiar şi p l a n u l
trebuie să fi fost m o d i f i c a t , deoarece p r o n a o ­
sul, m a i l u n g e a de o b i c e i , b o l t i t cu două c a l o t e ,
nu se î n t î l n e ş t e în M o l d o v a d e c î t în jurul anu­
lui 1499: ar fi destul de n e v e r o s i m i l ca, două­
zeci şi cinei de ani mai d e v r e m e , în m o m e n t u l
în care se r i d i c a u d o a r c o n s t r u c ţ i i de m i c i d i ­
m e n s i u n i , să se fi p u t u t duce la b u n sfîrşit o
lucrare de asemenea i m p o r t a n ţ ă .
Mica b i s e r i c ă pe qare o s t u d i e m a c u m ( p l .
I I I , 7 ) este d e p r o p o r ţ i i m u l t m a i m o d e s t e , ş i
este, aşa c u m am spus, p r i m a despre data înte­
m e i e r i i căreia avem informaţii sigure, după
cea de la P u t n a , şi oferă m a r e l e a v a n t a j de a
nu fi suferit de a t u n c i nici un fel de m o d i f i c a r e ,
cel p u ţ i n în ceea ce p r i v e ş t e a r h i t e c t u r a . Şi pre­
zintă, în p l u s , numeroase a n a l o g i i cu celelalte
trei lăcaşuri de c u l t înălţate a p r o a p e în acelaşi
t i m p , şi a n u m e cele de la B ă d ă u ţ i ( 1 4 8 7 ) , Sf.
Ilie (1488) şi V o r o n e ţ ( 1 4 8 8 ) . D u p ă anul 1490,
p l a n u l se s c h i m b ă . Astfel că aceste p a t r u b i s e ­
rici a l c ă t u i e s c un fel de p r i m ă şcoală asupra
căreia ne p u n la d i s p o z i ţ i e i n f o r m a ţ i i de m a r e
valoare. Şi cum biserica din B ă d ă u ţ i a f o s t
distrusă în 1916, iar Sf. Ilie şi V o r o n e ţ u l au
fost refăcute 1 , întîmplarea face ca tocmai bise-
1
Afirmaţia că bisericile Sf. Ilie şi Voroneţ ar fi fost
refăcute este inexactă; a se vedea de altfel ceea ce
afirmă P. Henry însuşi in paginile următoare. La Sf.
Ilie putem consemna, totuşi, modestele intervenţii ale
rica cea m a i veche d i n acest g r u p să fie şi cea
mai bine conservată.
O s i m p l ă p r i v i r e asupra m o n u m e n t u l u i ne
dezvăluie, c a r a c t e r i s t i c i l e lui esenţiale: un a l t a r
cu o singură absidă, un naos p ă t r a t cu două
abside laterale şi cu turlă, un p r o n a o s p ă t r a t .
Acestea v o r fi, în esenţa lor, cele m a i c o n s t a n t e
elemente ale a r h i t e c t u r i i m o l d o v e n e ş t i , şi m o ­
mentul este d e o s e b i t de p r o p i c e pentru a le
studia cu toată a t e n ţ i a .
Aliami este a l c ă t u i t dintr-o absidă s e m i c i r ­
culară b o l t i t ă în l e a g ă n care se termină în
conca (fig. 10 şi 11). A r e o fereastră care se des­
c h i d e spre răsărit, iar în pereţii dinspre nord şi
sud se află două f i r i d e m i c i în care se orîndu-
iesc diferite o b i e c t e de c u l t 2 . Masa altarului,
în m i j l o c , este ferită de p r i v i r i l e c r e d i n c i o ş i l o r
de o t î m p l ă p r e v ă z u t ă cu trei uşi. Partea e x t e ­
rioară a peretelui este d e c o r a t ă , pe întreaga-i
c o n v e x i t a t e , cu şapte benzi l o m b a r d e , peste
care se află o succesiune de o c n i ţ e despărţite
de acestea printr-un şir de discuri s m ă l ţ u i t e .
Un soclu, nu prea reliefat, î n c i n g e t o t edifi­
ciul.
Naosul este a p r o a p e p ă t r a t , flancat de două
abside laterale, străpunse, fiecare, de cîte o
fereastră; în naos şi a b s i d e se află strane. T a v a ­
nul p r e z i n t ă un interes d e o s e b i t căci ne oferă
p r i m u l e x e m p l u a u t e n t i c a ceea ce va deveni
cupola clasică moldovenească: patru arce,
sprijinindu-se pe z i d u r i , d e t e r m i n ă , p r i n patru
p a n d a n t i v i , un c e r c care ar t r e b u i să dea naş­
tere unui t a m b u r dacă p a t r u m i c i arce, în dia­
gonală în r a p o r t cu p r i m e l e , nu ar m i c ş o r a şi
m a i m u l t s p a ţ i u l de a c o p e r i t şi nu ar genera,
p r i n m i j l o c i r e a a l t o r p a t r u p a n d a n t i v i , un nou
cerc peste care se înalţă, de data aceasta, tam-
restauralorilor din sec. X X , iar la Voroneţ adăugarea
pridvorului în anul 1546 — 1547 (V.D.).
2
Cele două firide corespund anexelor rituale ale
altarului, proscomidiarul (pe latura nordică) şi diaco-
niconul (pe latura sudică). La monumentele de dimensi­
uni mai mari aceste anexe pot avea aspectul unor încăperi
(V.D.).

1
burul t u r l e i (fig. 10 şi 11). N a o s u l este l u m i -
nat de cele două ferestre din a b s i d e l e l a t e r a l e
şi de cele p a t r u ferestre a l e t a m b u r u l u i . A c e s t a
din urmă, de f o r m ă c i r c u l a r ă , este susţinut,
în e x t e r i o r , de un s o c l u p ă t r a t şi este d e c o r a t ,
ca şi absidele, cu ocniţe, discuri şi b e n z i .
M I M j I I ,| I l j', i i, I I i
•
Secţiune longitudinală şi plan (după Balş).
Pronaosul, p ă t r a t , este a c o p e r i t de o calotă
sferică pe p a n d a n t i v i 2 ; e hun inat de două ferestre
şi e d e s p ă r ţ i t de naos printr-un p e r e t e în care
este tăiată o uşă c e n t r a l ă ; în p r o n a o s se intră
1
O foarte clară prezentare a sistemului de bollire
specific moldovenesc la Gr. Ionescu, Istoria arhitecturii
In România, I, Bucureşti, 1963, p. 233, 2 3 9 - 2 4 2 (V.D.).
2
De observat că cele patru arce mari sînt suspendate
pc console de piatră, soluţie preferată în Moldova, în
timp ce în Serbia, la care P. Henry se referă cu atîta
insistentă, descărcarea arcelor mari se face pe pile de
zidărie (V.D.).
ai
pe o uşă e x t e r i o a r ă o g i v a l ă p r a c t i c a t ă în z i d u l
dinspre a p u s .
Aceleaşi e l e m e n t e caracterizează şi c e l e l a l t e
trei b i s e r i c i care fac p a r t e d i n g r u p u l acesta,
F e r m e c ă t o a r e a b i s e r i c u ţ ă Sf. P r o c o p i e din
Bădăuţi ( p l . I I I , 2 ) , distrusă d i n p ă c a t e în 1916
Fig. 12. Bădăuţi. Planul (după Balş).
de austrieci, prezenta a p r o a p e aceleaşi trăsă­
turi ca şi b i s e r i c a d i n P ă t r ă u ţ i : p l a n u l t r i c o n c ,
naosul a c o p e r i t de o turlă aşezată pe două serii
de p a n d a n t i v i , altarul cu o absidă unică şi
firide, p r o n a o s u l p ă t r a t ( f i g . 1 2 ) . A c e l e a ş i
o c n i ţ e şi aceleaşi benzi î m p o d o b e a u a b s i d e l e
şi t a m b u r u l , iar un s o c l u reliefa şi aici baza
e d i f i c i u l u i . U n e l e d e o s e b i r i , asupra c ă r o r a
v o m reveni, se impun privitorului: contra-
forţii ( p a t r u flancînd a b s i d e l e laterale, d o i
sprijinind z i d u l de la apus al p r o n a o s u l u i , şi
unul m i c sub fereastra a l t a r u l u i ) ; extinderea
m a i m a r e a a r c e l o r ce p r e c e d conca a l t a r u l u i ;
b o l t i r e a destul de n e o b i ş n u i t ă a p r o n a o s u l u i .
Intrarea se făcea aici pe la s u d ; o fereastră ce
dădea spre a p u s a fost z i d i t ă u l t e r i o r . T o t uşi,
p r i n c i p i i l e a r h i t e c t u r a l e de la B ă d ă u ţ i s î n t
destul de a s e m ă n ă t o a r e cu cele de la P ă t r ă u ţ i ,
ca să nu m a i fie n e v o i e să p r e z e n t ă m şi secţi­
unea l o n g i t u d i n a l ă a acestei b i s e r i c i , care ar fi
reproducerea e x a c t ă a celei d i n f i g . 10.
P u t e m face o b s e r v a ţ i i identice şi cu p r i v i r e
la cele două lăcaşuri r i d i c a t e cu un an mai
tîrziu — Sf. Ilie de lîngă Suceava şi V o r o n e ţ u l .
Biserica Sf. Ilie ( p l . I I I , 3 ) , în m a r e p a r t e
restaurată, d a r fără a i se fi a l t e r a t forma ini­
ţială, are acelaşi p l a n t r i c o n c şi aceleaşi trăsă­
t u r i g e n e r a l e ca şi cele două care o p r e c e d :
aceeaşi formă a altarului, acelaşi sistem de
turlă, contraforti la absidele laterale şi sub
fereastra altarului (nu şi la p r o n a o s ) , p r o n a o s
a c o p e r i t de o c a l o t ă , s o c l u încingînd edificiul
82
(fig. 1 3 ) . Ornamentaţia absidelor şi a tambu­
rului se conformează aceloraşi p r i n c i p i i , dar
este ceva m a i b o g a t ă : două succesiuni de arca-
turi deasupra b e n z i l o r l o m b a r d e 1 , iar soclul
turlei, în l o c să fie un s i m p l u c u b , este t r i p l u :
o bază p ă t r a t ă , peste care se află a doua, în
diagonală, iar pe aceasta un al treilea soclu,
stelat. A c e s t triplu sistem este ascuns sub a c o ­
perişul actual, astfel că nu e v i z i b i l ă d e c î t o
parte din soclul stelat. în p l u s , în altar, în locul
celor două firide, la dreapta şi la stìnga, ca la
P ă t r ă u ţ i , se află două m i c i spaţii, m i n u s c u l e ,
e a d e v ă r a t , dar unde p o a t e intra un o m , l u m i ­
nate fiecare de c î t e o ferestruică.
Cu toate deosebirile, secţiunea longitudi­
nală este a t î t de asemănătoare cu cele pe care
le-am v ă z u t pînă acum încît e inutil s-o mai
reproducem.
a», {fuiir.iomorq *(>; ai/qi; m *J> [abiaihutaitntia
Fig. .13. Biserica Sf. Ilie. Pianini (după Balş).
.- •
1 ...J 1 -- \— W 1 1 —> •' ' ' i •• v - " de biserică pe d e p l i n c o e r e n t şi î n c h e g a t . Şi
m r 1 i—t—i—i—^—>—t—i—* i i • i i •
, Fig. 14. Voroneţ. Planul (după Romstorfer).
^.Termenul de bandă lombarda este. impropriu uti­
lizat aici. Banda lombarda se detaşează in relief faţă
de suprafaţa zidului, în timp ce in Moldova este vorba
despre areaturi alăturate, aparentele benzi lombarde fiind
in realitate picioarele acestor arcade. Pe. de altă parte,
termenul de bandă lombarda este aplicabil de preferinţă
arhitecturii romanice, cu care monumentele epocii lui
Ştefan cel Mare nu au nici o legătură (V.D.).
Biserica din Voronel ( p l . X X X V I I I , 4) în
sfîrşit, nu p r e z i n t ă u l t i m u l e x e m p l u al acestui
tip pe care îl p u t e m numi p r i m i t i v . D a c ă ima­
ginaţia noastră suprimă p r i d v o r u l a d ă u g a t în
secolul al X V I - l e a , v e d e m că planul (fig. 14)
este t o t cel ce aparţine b i s e r i c i l o r p r e c e d e n t e ;
singurele p a r t i c u l a r i t ă ţ i constau în faptul că
aici nu există d e c î t doi contraforti la răsărit
de fiecare absidă, şi că spaţiile din dreapta şi
stingă altarului sînt şi m a i m a r i d e c î t la bise­
rica Sf. I l i e .
Planul pe care l-am definit astfel la biseri­
cile din p r i m u l grup m e r i t ă să fie s t u d i a t în
a m ă n u n t ; deoarece este planul-tip al biseri­
c i l o r m o l d o v e n e ş t i , în jurul căruia v o r b r o d a
v i i t o r i i arhitecţi fără să s c h i m b e însă nici una
din trăsăturile lui esenţiale. Sigur, v o m întîlni
pe m e l e a g u r i l e m o l d a v e edificii care au la bază
cu totul alte p r i n c i p i i , bisericile b o l t i t e în
calotă, fără turlă şi fără abside laterale, pe
care le v o m analiza la t i m p u l p o t r i v i t ; dar,
indiferent de numărul lor, acestea reprezintă,
în M o l d o v a , o e x c e p ţ i e , şi doar p r i m u l m o d e l
de biserică se va d e z v o l t a fără încetare şi sc
va răspîndi chiar şi d i n c o l o de hotarele e i .
Aşa că pe acesta trebuie să-1 e x a m i n ă m mai
întîi.
Ne v o m întreba, înainte de t o a t e , care sînt ele­
m e n t e l e sale c o n s t i t u t i v e şi de unde au p u t u t
p ă t r u n d e acestea în M o l d o v a ; căci pînă aici
nu am î n t î l n i t n i m i c asemănător, în afara îndo­
ielnicilor biserici de la Şiret, şi p r i m u l e x e m p l u
pe care îl a v e m d i n acest grup ne oferă un t i p
este un fenomen rar în istoria artei această
absenţă totală de m o n u m e n t e anterioare care
să permită stabilirea unei filiaţii, şi faptul de-a
nu întîlni în arta m o l d o v e n e a s c ă d e c î t m o d e l e
ce oferă un t i p de m o n u m e n t pe de-a-ntregul
c o n s t i t u i t , nu p r e z i n t ă una din cele m a i neîn­
semnate d i f i c u l t ă ţ i pe care le-am î n t î m p i n a t
în cursul cercetării n o a s t r e 2 . Un t i p care, după
cum am arătat, constă în esenţă dintr-un naos
p ă t r a t flancat de a b s i d e şi avînd deasupra o
2
Dificultăţile semnalate de P. Henry decurg d'in
îndoiala sa privind vechimea bisericii Sf. Treime din
Sirel şi din necunoaşterea monumentelor ce aveau să fie
cercetate ulterior de către arheologi: Moldoviţa, Volovăţ,
Humor, Probota, Vornicenii Mari, Netezi-Grumăzeşti,
Bistriţa, Ciuleşti, vechea Putnă etc. Aşadar, nu poate
fi vorba despre „absenţa loială de monumente anterioare",
dimpotrivă sc dovedeşte că arhitectura epocii lui Ştefan
cel Mare fusese temeinic pregătită de experienţele con­
structive ale deceniilor precedente (V.D.).

turlă sprijinită pe p a n d a n t i v i , naos p r e l u n g i t
către răsărit printr-un altar cu o unică absidă
de formă semicirculară ; iar spre apus printr-un
p r o n a o s pătrat, separat de naos printr-un pe­
rete în care se află tăiată o uşă. în afara acestei
separaţii, n i m i c , în vechea biserică de la R ă d ă ­
uţi, nu părea să anunţe asemenea p r o c e d e e arhi­
t e c t u r a l e . De unde a p u t u t v e n i această formulă
bizantină?
R o m s t o r f e r , care făcea o a p r o p i e r e între
bisericile d i n B u c o v i n a şi c o n s t r u c ţ i i l e arme­
neşti, g e o r g i e n e şi m a i cu seamă a t h o n i t e , 1
remarcase şi el o d e o s e b i r e esenţială în p l a n u l
cu o unică navă şi în unele a m ă n u n t e arhitec­
turale. El explica însă aceste deosebiri p r i n
a n u m i t e necesităţi locale, asprimea climei,
lipsa unor meşteri încercaţi, nesiguranţa vre-
m i l o r , cauze ce p l e d a u , t o a t e , în favoarea unor
edificii s o l i d e şi de m i c i d i m e n s i u n i , c a p a b i l e
să p r e î n t î m p i n e orice p r i m e j d i e . R e c u n o a ş t e m
dealtfel că toate aceste o b s e r v a ţ i i sînt exacte
şi că planul m o d e s t , raţional şi p l i n de preca­
uţie al b i s e r i c i l o r noastre rezultă din conside­
raţii arhitecturale ce se inspiră, în parte, din­
tr-o seamă de c i r c u m s t a n ţ e .
Ar fi t r e b u i t totuşi să se meargă m a i depar­
te, iar autorul să se întrebe dacă a v e m de-a
face cu un m o d e l ce-'şi are obîrşia în p e r i m e t r u l
r e s p e c t i v , ceea ce-i destul de p r o b l e m a t i c p o a t e ,
sau cu un m o d e l v e n i t din afară. A d e v ă r u l
este că p a r t i c u l a r i t ă ţ i l e p o t părea destul de
numeroase la prima vedere, pentru a considera
că sînt. doar consecinţa v o i n ţ e i a r h i t e c ţ i l o r
m oldoveni.
P l a n u l t r i c o n c ne duce în m o d o b l i g a t o r i u
cu g î n d u l la M u n t e l e A t h o s ; dar, pe lîngă fap­
tul că l e g ă t u r i l e cu aceste sfinte aşezăminte
nu sînt foarte strìnse pînă în vremea lui Ştefan
cel Mare, o c o m p a r a ţ i e , chiar şi superficială,
între b i s e r i c i l e c e l o r două regiuni, revelează
n u m a i d e c î t f o r m u l e foarte d e o s e b i t e . Partea
esenţială dintr-o c o n s t r u c ţ i e a t h o n i t ă constă
dintr-o turlă aşezată pe patru stîlpi şi p r o p t i t ă
de p a t r u leagăne, cărora li se adaugă, în gene­
ral, la n o r d şi la sud, două abside l a t e r a l e . Pe
cînd b i s e r i c i l e din g r u p u l pe care îl studiem
sînt a l c ă t u i t e în m o d esenţial dintr-un naos
cu o turlă aşezată pe p a t r u a r c e ; nu m a i există
însă stîlpi, iar turla este p r o p t i t ă de cei patru
p e r e ţ i ai n a o s u l u i .
T i p u l acesta de turlă nu se întîlneşte, la
Muntele A t h o s , d e c î t la c î t e v a schituri, şi sînt
puţine p r o b a b i l i t ă ţ i ca aceste u m i l e p a r a c l i s e
să constituie modelul ctitoriilor voievodale
1
Romstorfer, Die moldauisch-bijzantinische Baukunst,
p. 10 (P.M.).
89
ale M o l d o v e i . Pe de altă parte, altarul b i s e r i ­
c i l o r m o l d o v e n e ş t i c o m p o r t ă î n m o d riguros
doar o singură absida, iar a b s i d i o l e l e c a r e
flanchează întotdeauna absida altarului a t h o -
n i t lipsesc a i c i cu regularitate, p r o s c o m i d i a şi
d i a c o n i c o n u l fiind reduse a i c i la m i c i l e firide
pe care le-am s e m n a l a t la dreapta şi la stìnga
altarului. C o n t r a f o r ţ i i , bineînţeles, sînt ne­
cunoscuţi la M u n t e l e A t h o s , care a rămas cre­
d i n c i o s p r i n c i p i u l u i b i z a n t i n p r i v i n d preluarea
î m p i n g e r i l o r de către construcţia însăşi; iar
dacă m ă n ă s t i r e a D o c h i a r i u face e x c e p ţ i e şi
prezintă o serie de contraforti e x t e r i o r i , se
î n t î m p l ă ca aceasta să fi fost refăcută după
secolul al X V - l e a de un v o i e v o d m o l d o v e a n —
A l e x a n d r u L ă p u ş n e a n u : este o e x c e p ţ i e care
confirmă în m o d s t r ă l u c i t regula. în sfîrşit,
sistemul c u p o l e i m o l d o v e n e ş t i nu se întîlneşte
niciodată la M u n t e l e A t h o s .
Cum ne p u t e m e x p l i c a oare toate deosebi­
rile acestea? întrebarea este cu a t î t m a i inte­
resantă cu c î t M o l d o v a rămîne izolată în for­
m u l a ei, ţ ă r i l e d i n imediata-i v e c i n ă t a t e , R u s i a
şi Ţara R o m â n e a s c ă , păstrînd sistemul c o n ­
strucţiei b i z a n t i n e , d i n care arta athonită deri­
v ă ' î n m o d nemijlocit.
E l e m e n t u l cel m a i uşor de e x p l i c a t este
prezenţa c o n t r a f o r ţ i l o r . D i n m o m e n t ce se su­
p r i m ă stîlpii ce susţin turla, se suprimă in ace­
laşi t i m p şi cele p a t r u leagăne d e t e r m i n a t e de
stîlpii r e s p e c t i v i ; şi aceste leagăne care, în
formula bizantină, propteau cupola, au cedat
funcţia l o r c e l o r p a t r u p e r e ţ i . E c h i l i b r u l cerea
aşadar un a l t e l e m e n t care să susţină zidul în
locul a c e s t a ; de unde, m a i întîi, a d o p t a r e a
aproape generală, în M o l d o v a , a a b s i d e l o r la­
terale, cărora le revenea în p a r t e sarcina de a
p r o p t i t u r l a ; şi în acelaşi t i m p se observă că,
p e n t r u a e x p l i c a prezenţa lor a t î t de frecventă,
nu este de-ajuns invocarea d o r i n ţ e i de a l ă r g i
naosul. E s t e sigur că în bisericile m ă n ă s t i r e ş t i
una d i n p r e o c u p ă r i l e a r h i t e c t u l u i va fi aceea de
a m ă r i locul r e z e r v a t stranelor şi că a b s i d e l e
laterale se pretează de m i n u n e acestui s c o p ; ele
sînt chiar, ca să spunem astfel, o necesitate li­
t u r g i c ă . D a r p r e d i l e c ţ i a pentru p l a n u l t r i c o n c
se e x p l i c ă şi p r i n unele raţiuni de o r d i n arhitec­
t u r a l . F a p t u l că nu numai b i s e r i c i l e m ă n ă s t i ­
reşti prezintă această p a r t i c u l a r i t a t e , ci şi m o ­
destele b i s e r i c i de ţară, ar fi p u t u t , el singur, să
ne atragă a t e n ţ i a asupra acestui p u n c t .
Sigur, a r h i t e c t u l care le-a r i d i c a t pe acestea
d i n urmă a p u t u t , a fost o b l i g a t chiar, cu toată
certitudinea, să se i n s p i r e de la b i s e r i c i l e m ă ­
năstireşti, arta m o n a h a l ă c o n s t i t u i n d pretu­
t i n d e n i un m o d e l pe care toată lumea se si-
ili
leste să-1 i m i t e ; dar este cel p u ţ i n s u g e s t i v fap­
tul că a c e s t e a b s i d e laterale se v ă d e s c a fi cu
m u l t mai puţin importante, că devin aproape
1
i n e x i s t e n t e , în b i s e r i c i l e fără c u p o l ă . Păi'ea
aşadar c î t se p o a t e de sigur că a b s i d e l e de la
n o r d şi de la sud răspund, în parte, u n o r p r e o ­
cupări s t a t i c e . A r h i t e c t u l respectiv nu s-a m u l ­
ţ u m i t însă cu asemenea p r o c e d e u ; nu a a v u t ,
fără î n d o i a l ă , încredere în c a l c u l e l e sale, şi în
pofida e x e m p l u l u i încurajator pe care-1 pre­
zintă cel m a i v e c h i d i n t r e cele p a t r u e d i f i c i i în
cauză, a d i c ă cel de la P ă t r ă u ţ i , nu era c o n v i n s
că p l a n u l acesta a t î t de l o g i c putea oferi m a x i ­
mum de s e c u r i t a t e şi a mai c ă u t a t o m o d a l i ­
tate de a c o n s o l i d a echilibrul c o n s t r u c ţ i e i , ase­
menea, într-o oarecare măsură, a r h i t e c ţ i l o r
apuseni d i n e v u l m e d i u care, în g e n e r a l , ape­
lau în m o d s i m u l t a n la m a i m u l t e p r o c e d e e pen­
tru a s p o r i s o l i d i t a t e a c a t e d r a l e l o r pe c a r e l e
r i d i c a u . M o d a l i t a t e care, era a p r o a p e inevita­
b i l să nu-i fi f o s t oferită de c o n t r a f o r t i . Serbia,
m a i c r e d i n c i o a s ă s p i r i t u l u i b i z a n t i n , n-a re­
curs, ca să z i c e m aşa, n i c i o d a t ă la asemenea
p r o c e d e u , şi unul din rarele e x e m p l e c u n o s c u t e ,
cel al b i s e r i c i i de la Gradacy\aflată în ruină,
ni-1 p r e z i n t ă a p l i c a t d o a r la absida şi la absi-
d i o l e l e a l t a r u l u i , d a t fiind că, dealtfel, ajjsr-
dele laterale, s e m i c i r c u l a r e , l i p s e a u . / î n M o l ­
d o v a , d i m p o t r i v ă , l a g r a n i ţ e l e artei r o m a n i c e
şi g o t i c e , c a r e pătrunseseră în destul de largă
m ă s u r ă pe s o l u l ei încă de la î n t e m e i e r e , şi în­
tr-o ţară unde se făcea în m o d a t î t de f r e c v e n t
apel la m e ş t e r i d i n G a l i ţ i a sau d i n T r a n s i l v a ­
nia, a c e s t p r o c e d e u o c c i d e n t a l de p r e l u a r e a
î m p i n g e r i l o r t r e b u i a să se p r e z i n t e în m o d fa­
tal m i n ţ i i a r h i t e c t u l u i , c u a t î t m a i m u l t c u
c î t acesta era adesea el însuşi un străin, o b i ş ­
n u i t c u m e t o d e l e d e c o n s t r u c ţ i e ale a r t e i o c c i ­
d e n t a l e . P l a n u l t r i c o n c se impunea a p r o a p e din
chiar m o m e n t u l în care se păstra turla şi se su­
p r i m a u s t î l p i i . Nu reiese însă că f o r m u l a ce
c o m p o r t ă o navă şi trei a b s i d e a f o s t i m a g i n a t ă
î n M o l d o v a . î n l e g ă t u r ă c u p r o b l e m a aceasta,
inginerul B a l ş a a v u t perfectă d r e p t a t e să nu
ţină seama de p u n c t u l de v e d e r e al lui R o m s t o r ­
fer şi să c a u t e în ţările b i z a n t i n e edificii asemă­
nătoare, de la care s-ar fi p u t u t inspira biseri­
cile n o a s t r e , îndreptîndu-şi cercetările spre
Serbia, în special în valea M o r a v e i 2 . P l a n u r i l e ,
într-adevăr, oferă o seamă de a n a l o g i i frapante,
care nu t r e b u i e să ne surprindă n i c i d e c u m dacă
1
Cu i-xceptia Humorului (P.1I.).
2
G. Balş, O vizită la cîteva biserici clin Serbia, Arta
Românească. 1 9 1 1 ; Bisericile lui Ştefan cel Mare, 1 9 2 5 ,
p. 1 2 , şi p. 187 şi urm. (P.H.).
ne a d u c e m a m i n t e că p r i m e l e m ă n ă s t i r i m o l d o ­
veneşti au f o s t î n t e m e i a t e de d i s c i p o l i i lui N i c o ­
d i m şi că B i s e r i c a sîrbească a jucat un r o l i m p o r ­
tant în organizarea şi d e z v o l t a r e a Bisericii
3
române î n c e p î n d d i n secolul al X I V - l e a . Se
ştie că în R o m â n i a au e x i s t a t b i s e r i c i sîrbeşti,
şi că una s-a m e n ţ i n u t în perfectă stare, cea de
la C o z i a , în O l t e n i a , unde totul a p a r ţ i n e gru­
pului de pe valea Moravei, planul, construcţia,
4
decoraţia p e r e ţ i l o r , ferestrelor şi a b s i d e l o r .
Iar dacă f o r m u l a nu s-a p ă s t r a t m a i d e p a r t e în
Ţ a r a R o m â n e a s c ă , unde s-a d e z v o l t a t un t i p
m a i . h o t ă r î t b i z a n t i n , lucrul acesta s-a întîm-
p l a t d i n p r i c i n a u n o r influenţe p e care n u a v e m
5
cum s ă l e e x a m i n ă m a i c i . M o l d o v a , d i m p o ­
trivă, a r ă m a s m a i fidelă t i p u l u i sîrbesc, aşa
că i p o t e z a unor influenţe v e n i t e d i n Serbia
t r e b u i e r e ţ i n u t ă . D l . B a l ş , care î n 1911 părea
să l i m i t e z e înrîurirea acestei ţări la c î t e v a b i ­
serici d i n Ţ a r a R o m â n e a s c ă , s-a a r ă t a t î n t r e
t i m p m u l t m a i î n c l i n a t să-i dea o m a i m a r e
i m p o r t a n ţ ă , şi să v a d ă în Serbia o m e d i a t o a r e
naturală între B i z a n ţ , M u n t e l e A t h o s şi ţările
0
române .
N i s e p a r e t o t u ş i c ă î n această o r d i n e d e
idei s î n t de spus m u l t m a i m u l t e l u c r u r i , şi că
u n e x a m e n ceva m a i a m ă n u n ţ i t p r i v i n d asemă­
nările şi d e o s e b i r i l e de natură a r t i s t i c ă d i n t r e
a c e s t e d o u ă ţ i n u t u r i ne î n g ă d u i e o seamă de
o b s e r v a ţ i i b o g a t e în s u g e s t i i . Nu e suficient să
s e m n a l ă m unele r a p o r t u r i şi influenţe p o s i b i ­
le: c r e d e m că p u t e m face încercarea de-a m e r g e
şi m a i d e p a r t e d e c î t p î n ă a c u m , făcînd d i s t i n c ţ i a
3
întemeierea mănăstirilor din Moldova de către dis­
cipolii lui Nicodim nu este confirmată de nici un docu­
ment cert. Chiar şi aşa fiind, este l i p s i t a dc orice temei
afirmaţia că „biserica sîrbească a jucat un rol important
in organizarea şi dezvoltarea bisericii române''. Nicodim
nu era un emisar al bisericii sîrbe, ci al muntelui Athos
(V.D.).
4
Cozia nu este o „biserică sîrbească", aşa cum afirmă
P. Henry. Strînsa asemănare cu monumentele de pe valea
Moravei nu justifică o asemenea apreciere. Dealtfel
marele bizantinolog Gabriel Millet care a consacrat un
studiu special Coziei, punînd în evidenţă legăturile ei
cu bisericile morave ajunge la concluzia că, prin expre­
sia şi armonia proporţiilor, ctitoria lui Mircea cel Bălrin
se individualizează în spiritul tradiţiilor autohtone mai
apropiate de ceea ce el numeşte „înţelepciunea bizantină"
(Gabriel Millet, Cozia et les églises serbes de la Morava,
în «Mélanges offerts à M. N. Iorga", Paris, Ì933', p. 8 4 9 ) .
(V.D.).
5
Dc fapt, atît în Moldova, cît şi în Ţara Romanească
lipul predominant de pian este triconcul, inovaţiile
principale (gropniţa, pronaosul lărgii ele.) fiind comune
celor două şcoli româneşti, după cum interpretările sini
marcate de spiritul autohton. De precizai că planul triconc
nu aparţine unei şcoli naţionale de arhitectură, el fiind
impus în ţările ortodoxe de concepţiile isihaste (V.D.).
u
lorga-Balş, L'Art Roumain; Bisericile lui Ştefan
cel Mare, loc. cit. (P.H.).
între ceea ce le datorează a r h i t e c ţ i i m o l d o v e n i
1
î n a i n t a ş i l o r lor şi ceea ce le r e v i n e l o r înşişi .
E s t e afară de o r i c e d u b i u că o scamă de b i ­
serici, ca cele de la K r u s e v a c (fig. 15), de la
K a l e n i ó (fig. 16), de la R u d e n i c a (fig. 17) sau
din alte locuri a p a r ţ i n aceluiaşi t i p ca cele de
la P ă t r ă u ţ i sau V o r o n e ţ şi că p r e z i n t ă aceleaşi
trăsături esenţiale, c u p o l a p e p a n d a n t i v i , alta­
rul cu o singură absidă, p l a n u l t r i c o n c , prona­
osul m a i m u l t sau m a i p u ţ i n d e z v o l t a t . T o ­
tuşi c h i a r c î n d este v o r b a numai d e p l a n , deo­
s e b i r i d e s t u l de v ă d i t e m e r i t ă a fi s u b l i n i a t e .
A s t f e l , în t o a t e e x e m p l e l e sîrbeşti, p e r e ţ i i din­
spre n o r d şi sud ai naosului, în vecinătatea
p a n d a n t i v i l o r şi a a b s i d e l o r l a t e r a l e , s î n t întă­
riţi p r i n t r - u n fel de p i l a ş t r i plasaţi la cele pa­
tru c o l ţ u r i a l e p ă t r a t u l u i c u p o l e i ; aceşti p i l a ­
ştri servesc de r e a z i m c e l o r două arce m a r i sau
1
O problemă pe care am pus-o şi noi cu prilejul unei
comunicări pe care am făcut-o la al TI-lca Congres de
Sludii Bizantine (Belgrad, 1927): Les principes de VAr­
chitecture serbe et l'École moldave (cf. «Mélanges Uspen-
skij 1929). (P.H.).
mai c u r i n d n e r v u r i a l i p i t e de p e r e t e , în f a ţ a
a c e s t o r a b s i d e l a t e r a l e . T o t astfel, l a a p u s u l ş i
la răsăritul c u p o l e i se păstrează un v e r i t a b i l
leagăn flancat, la n o r d şi la sud, de c î t e o firidă
caracteristică, sensibil m a i p u ţ i n înaltă şi p r a c ­
ticată între p e r e t e l e dinspre apus al naosului.
sau s e m i c e r c u l altarului şi p i l a ş t r i i despre car-
am p o m e n i t . A c e s t e leagăne d e t e r m i n ă o trae
vee, între p r o n a o s şi c u p o l ă , şi o alta, în faţa
a l t a r u l u i . N i m i c d i n t o a t e acestea n u s e v e d e
în bisericile moldoveneşti. Pereţii dinspre
nord şi sud nu c o m p o r t ă , nici un fel de orna­
m e n t , iar c u p o l a nu este p r o p t i t ă de nici un lea­
găn: d o a r două arcuri o d e s p a r t de a b s i d e l e la­
terale, şi două a r c e ceva m a i late o leagă de p r o ­
naos şi de a l t a r . Mai tîrziu, la începutul s e c o ­
lului al X V I - l e a , b i s e r i c a Sf. G h e o r g h e de la
Suceava va relua cu m a i m u l t ă e x a c t i t a t e f o r ­
mula bisericilor de pe valea Moravei2, for­
m u l ă pe c a r e o e v o c ă oarecum două sau t r e i
b i s e r i c i , dealtfel de un t i p cu t o t u l diferit, da-
t î n d de la sfîrşitul secolului p r e c e d e n t . P e n t r u
m o m e n t , ş i p e n t r u marea m a j o r i t a t e a c t i t o r i i l o r
l u i . Ştefan cel Mare, aceşti pilaştri interiori
s î n t n e c u n o s c u ţ i . N i c ă i e r i în afara M o l d o v e i nu
î n t î l n i m t i p u l d e c u p o l ă despre care a m v o r b i t
şi asupra căruia v o m reveni n u m a i d e c î t .
A c e a s t ă s i m p l i f i c a r e a naosului p a r e , şi ea,
că a p a r ţ i n e întru t o t u l M o l d o v e i . în Serbia nu
o î n t î l n i m n i c i u n d e . Şi nici în Bulgaria, cu
toate că n u m e r o ş i m e ş t e r i b u l g a r i trebuie să fi
t r e c u t D u n ă r e a , ca şi c o n f r a ţ i i l o r sîrbi, fugind
de sub o c u p a ţ i a turcească, şi să fi adus cu ei
unele p r o c e d e e p r o p r i i . î n t î l n i m în Bulgaria,
2
Nu se mai poate pune problema preluării de la
biserici de pe valea Moravei, anterioare cu un secol şi
mai bine — mai ales că Serbia căzuse între timp sub
stăpînire otomană — ştiind că sistemul pilaştrilor
interiori era practicat curent in Ţara Românească (V.D.).
86
în s e c o l e l e X I I şi X I I I , cîteva b i s e r i c i cu o sin­
gură n a v ă ; dar m o d e l u l acesta, deşi s i m p l i f i ­
cat uneori, se apropie totuşi mai m u l t de pro­
t o t i p u l d e p e valea M o r a v e i d e c î t d e cel m o l d o ­
venesc: sau estv v o r b a de p a t r u arce c a r e se spri­
jină d i r e c t pe z i d u r i şi care p a r î n c a s t r a t e în su­
prafaţa l o r , î n c h i p u i n d un fel de cruce greacă în
jurul c u p o l e i (fig. 18); aşa cum este cazul bise­
r i c i l o r de la B o i a n a , de la N i c o p o l e e t c ; sau
aşa c u m este cazul etajului s u p e r i o r al b i s e r i c i i
Fig. 18. Nicopole. Planul.
lui I o a n A s a n al II-lea ( I v a n A s e n ) de lîngă Sta-
n i m a k a 1 , u n d e se vădeşte a fi v o r b a de p l a n u l
sîrbesc (în afară de absidele laterale), cu leagă­
nele lui c a r a c t e r i s t i c e la apus şi la r ă s ă r i t şi cu
n e r v u r i l e r e s p e c t i v e la n o r d şi la s u d .
A s e m e n e a e d i f i c i i nu au în general a b s i d e
în s t ì n g a şi în d r e a p t a n a v e i . în secolul al X I V -
lea, d i m p o t r i v ă , B u l g a r i a cunoaşte p l a n u l tri­
c o n c , dar c o n s t r u c ţ i i l e din epocă păstrează cu
destulă f i d e l i t a t e p l a n u l a t h o n i t sau p l a n u l
sîrbesc, cu acea t r a v é e caracteristică d i n faţa
a l t a r u l u i şi d i n faţa p r o n a o s u l u i .
P l a n u l m o l d o v e n e s c se întîlneşte şi m a i rar
c h i a r în aria propriu-zisă b i z a n t i n ă , şi este la
fel de n e c u n o s c u t şi de s o m p t u o a s e l e e d i f i c i i
ruseşti. A v e m de-a face, în cazul acesta, de ceva
cu totul specific.
A p r o p i e r i l e pe care le-am făcut însă nu s î n t
l i p s i t e de t e m e i . O r i c i n e a v i z i t a t l ă c a ş u r i l e de
c u l t din S e r b i a , d i n B u l g a r i a şi d i n R o m â n i a a
avut numaidecît impresia că arta celor
ţări este una, în pofida t u t u r o r d e o s e b i r i l o r . Şi
este o i m p r e s i e pe care nu t r e b u i e s-o c o m b a -
1
Este vorba despre biserica cetăţii de lingă Asenov-
grad, cunoscută in vechea literatură de specialitate sub
numele de Stanimaka. Dat în d din secolul al XIII-lea,
acest monument nu are nimic comun cu arhitectura din
Serbia, unde pe atunci se construia în spiritul unei sin­
teze romanico-bizanline (V.D.).
2
t e m . Căci este arta de la g r a n i ţ e l e lumii b i z a n ­
tine, unde a r h i t e c ţ i i locali au m o d i f i c a t şi sim­
p l i f i c a t formulele I m p e r i u l u i g r e c e s c sub in­
fluenţa unor concursuri de împrejurări foarte
a s e m ă n ă t o a r e în t o a t e cele trei ţ ă r i . A r t a m o l ­
dovenească, fără î n d o i a l ă , c o n s t i t u i e un d o ­
m e n i u a p a r t e , cu o p e r s o n a l i t a t e care se va v ă d i
din ce în ce m a i m u l t în cursul cercetării
n o a s t r e ; p r i n c i p i i l e însă s î n t aceleaşi ca şi în
ţările slave d i n sud, şi o r i g i n a l i t a t e a acestei
a r t e constă adesea în faptul că e v o l u ţ i a ei m e r g e
pînă la u l t i m e l e c o n s e c i n ţ e ale t e n d i n ţ e l o r tra­
sate de înaintaşii e i .
Ca să nu v o r b i m d e c î t de a r h i t e c t u r ă , clacă
există o tendinţă constantă la m e ş t e r i i sîrbi,
e s t e ' a c e e a care c o n s t ă în a a l u n g i e d i f i c i u l şi
în a-i reduce l ă ţ i m e a . Şi este sensibilă în pla­
nul care m ă r e ş t e în m o d c o n t i n u u p r o p o r ţ i i l e
p r o n a o s u l u i şi se v ă d e ş t e , p o a t e că în m o d in­
c o n ş t i e n t , în preferinţa a c o r d a t ă a c o p e r i ş u l u i ,
unic, al p r o n a o s u l u i şi al n a o s u l u i ; v o m r e v e n i
însă asupra a c e s t o r l u c r u r i . Să n o t ă m încă de
pe actun că tendinţa aceasta de a l u n g i r e va fi
caracteristică artei m o l d o v e n e ş t i , care, î n c e p î n d
cu secolul al X V I - l e a , nu va m a i a d ă u g a nao­
sului n u m a i un c o m p a r t i m e n t , ci două, dacă nu
chiar şi trei. Pe de altă parte, apropierea d i n t r e
d i m e n s i u n i l e naosului şi cele a l e c u p o l e i este o
notă d i s t i n c t i v ă a b i s e r i c i l o r sîrbeşti din p r i m a
l o r ş c o a l ă . G r u p u l de la Ibar p a r e î n t r - a d e v ă r
să aibă o preferinţă m a r c a t ă p e n t r u c u p o l e l e ce
acoperă în întregime naosul. Frumoasa bise­
rică de la S t u d e n i c a ( f i g . 19), care păstrează
cele trei a b s i d e a l e a l t a r u l u i , a s u p r i m a t şi ea
cei p a t r u stîlpi c e n t r a l i ai naosului, şi ca urma­
re şi leagănele care p r e l u a u î m p i n g e r i l e c u p o ­
lei: acestea d i n urmă s î n t î n l o c u i t e p r i n nişte
s i m p l e arce, iar dacă leagănul de la vest, sin­
gurul d i n t r e cele patru, a fost p ă s t r a t , pare a nu
avea aproape nici o l e g ă t u r ă cu c o n s t r u c ţ i a cu­
p o l e i , de care este d e s p ă r ţ i t p r i n două arce şi o
ureche a p e r e t e l u i . Iar cele p a t r u arce care p a r
că sprijină c u p o l a s î n t de f a p t p a t r u nervuri
fără un rol a r h i t e c t u r a l p r o p r i u - z i s , c ă c i î m p i n ­
g e r i l e le suportă z i d u r i l e . A r h i t e c ţ i i d i n secolul
al X I I - l e a creeau astfel în regiunea Ibarului o
t r a d i ţ i e care va fi caracteristică pentru ţara l o r
trei şi care, în p o f i d a faptului că a f o s t întreruptă
2
Dimpotrivă, este o impresie care trebuie combătută
pentru că, în pofida fondului comun decurgind din exi­
genţele rituale ortodoxe şi din utilizarea unor modele
bizantine, diferenţele de realizare şi expresie artistică sint
esenţial şi definitoriu diferite, permitind identificarea
unor. adevărate şcoli naţionale. Mulatis mutandis, exis-'
tenta stilului gotic in ţările occidentale asigură, într-o
anumită epocă istorică, o configuraţie comună, dar nu
anulează particularităţile locale (V.D.).

de g r u p u l de b i s e r i c i din Serbia b i z a n t i n ă , pu­
t e r n i c influenţată de arta i m p e r i u l u i v e c i n , va
reînflori în veacul al X I V - l e a , a t u n c i c î n d cen­
trul a r t i s t i c al naţiunii va reveni în inima teri­
t o r i u l u i sîrbesc, pe valea M o r a v e i . U n d e ten-
Fig. 19. Studenica. Planul (după ,Kanitz).
dintele p r i m i t i v e renasc cu toată v i g o a r e a , şi
t o c m a i aceste b i s e r i c i cu trei nave s î n t cele m a i
c u r i o a s e din p u n c t u l acesta d e v e d e r e . I n t r a ţ i
de p i l d ă în b i s e r i c a de la R a v a n i c a şi, după ce
aţi s t r ă b ă t u t p r o n a o s u l , a d ă u g a t u l t e r i o r şi
prea p u ţ i n interesant din p u n c t d e v e d e r e artis­
t i c , p ă t r u n d e ţ i în n a o s . Cei p a t r u s t î l p i ai tur­
lei s î n t d i n nou prezenţi (fig. 2 0 ) , dar de-abia
dacă p o t fi z ă r i ţ i c h i a r de la î n c e p u t , a t î t de
a p r o p i a ţ i sînt de p e r e t e . C u p o l a p a r e să a c o p e r e
Fig. 20. Ravanica. Planul (după Kanitz).
toată lărgimea naosului, şi totuşi cele p a t r u lea­
găne în cruce există şi e l e . D a r l e a g ă n e l e de la
est şi v e s t s î n t m u l t m a i lungi d e c î t leagănele
de la n o r d şi sud, şi m a i cu seamă c o l a t e r a l e l e
sînt c o n c e p u t e într-o m a n i e r ă c u t o t u l aparte:
un arc m a r e este aruncat de la stilp pînă la pere­
io­
tele transversal, şi un foarte m i c leagăn, para­
lel cu leagănul a x i a l , dar la fel de î n g u s t ca şi
arcul de alături, separă stîlpul de peretele lon­
g i t u d i n a l . O c l i p ă de reflecţie ne arată că nu este
v o r b a decît ..de planul athonit 1 : dar p ă t r a t u l de c o l ţ
s-a îngustatşi s-a a l u n g i t , şi fiecare turlă de c o l ţ ,
destul de i m p o z a n t ă încă la e x t e r i o r (fig. 2 8 ) ,
nu este marcată în i n t e r i o r d e c î t printr-un m i c
t a m b u r p l a s a t sus, a p r o a p e i n v i z i b i l şi a z v î r l i t
într-un c o l ţ . Aceeaşi i m p r e s i e şi în b i s e r i c i l e de
la Manasija şi L j u b o s t i n j a . Astfel, din a c e s t
p u n c t de v e d e r e , nu e cazul, după părerea noas­
tră, să o p u n e m , în regiunea M o r a v e i , t i p u l bise­
ricii cu o singură navă t i p u l u i b i s e r i c i i cu trei
n a v e ; p r i m u l t i p este c o n s e c i n ţ a celui d e ă l
doilea. Atunci cînd stîlpii se v o r apropia de
p e r e ţ i i laterali pînă la p u n c t u l de a-i a t i n g e ,
v o m avea planul bisericii de la K r u s e v a c sau a c e ­
lei de la K a l e n i c : navele laterale d i s p a r şi arcele
d e v i n nişte nervuri a l i p i t e de p e r e ţ i 2 . Ajunşi la
stadiul acesta, p u t e m trece în R o m â n i a : Cozia
r e p r o d u c e a p r o a p e cu exactitate, planul b i s e r i c i i
de la K a l e n i c sau al celei de la R u d e n i c a . Să
m a i s i m p l i f i c ă m p u ţ i n f o r m u l a , să reducem a d i ­
că t r a v e i l e de la apus şi de la răsărit la un s i m ­
p l u arc, şi iată-ne în faţa p l a n u l u i b i s e r i c i l o r
m o l d o v e n e ş t i pe care le-am p ă r ă s i t nu d e m u l t .
Cupola, de data aceasta, acoperă t o t naosul,
numai în l ă ţ i m e , ca în Serbia, dar şi în l u n g i ­
m e : de unde reiese că, p o a t e c h i a r fără să^şi
dea seama, a r h i t e c ţ i i lui Ştefan cel M a r e , îm­
p i n ş i de nevoia de-a c o n s t r u i nişte lăcaşuri
m i c i şi s o l i d e , au finalizat e v o l u ţ i a începută pe
t e r i t o r i u l s î r b e s c . E v o l u ţ i e care a f o s t c o n t i ­
nuată în m o d paralel în B u l g a r i a 3 , r e a l i z î n d u -
se astfel, în. jurul v e c h i u l u i B i z a n ţ , o artă care
ar putea fi d e n u m i t ă arta m o ş t e n i t o r i l o r a l o ­
geni ai B i z a n ţ u l u i , s t a b i l i ţ i în imediata a p r o ­
piere a fruntariilor acestuia.
1
Este necesar ca cititorul să fie avertizat că nu există
un plan athonit propriu-zis; în fapt catolicoanelc mănă­
stirilor athonite sînt principial de tip cruce greacă înscrisă
dezvoltate cu abside laterale. Acest tip de plan apăruse
în şcoala Salonicului la sfirşitul secolului al XIII-lea
(biserica Sf. Ilie din Salonic), ulterior fiind răspîndit
de preferinţă în mediul monastic din întregul orient
ortodox, sub influenţa doctrinei isihaste (V.D.).
2
în fapt lucrurile stau altfel, căci nu este vorba despre
deplasarea către pereţi a stîlpilor care susţin turla. în
arhitectura bizantină au existat două tipuri de plan în­
rudite: crucea greacă înscrisă cu suporţi liberi şi crucea
greacă înscrisă cu suporţi adosaţi. în momentul în care,
sub imperiul doctrinei isihaste, naosul a fost amplificat
cu abside laterale, din cele două tipuri preexistente de
plan au apărut simultan două tipuri de triconc (V.D.).
3
în Bulgaria, care a căzutele timpuriu sub j u g turcesc,
triconcul nu a ajuns să producă monumente reprezen­
tative. Dealtfel P. Henry se mulţumeşte cu afirmaţii
globale, fără sădea un exemplu de triconc bulgăresc (V.D.),
 P u t e m aduce însă o .şi m a i p r e g n a n t ă p r e c i ­
zare a a p r o p i e r i i pe care am p r o p u s - o . R e d u c e ­
rea c e l o r p a t r u leagăne la nişte s i m p l e arcuri
c o m p o r t a m a i m u l t e soluţii, căci p u n c t u l d e
sprijin al a c e s t o r nervuri putea fi i m a g i n a t în
d i v e r s e feluri. în şcoala de la S t u d e n i c a , la fel
ca şi în b i s e r i c i l e bulgăiîeşti de t i p u l N i c o p o l e ,
arcurile r e s p e c t i v e se sprijineau chiar pe pere­
te, care prezenta un fel de p i l a s t r u la p u n c t u l
de j o n c ţ i u n e (fig. 19 şi 2 0 ) . E o s o l u ţ i e curentă,
pe care o î n t î l n i m şi în B u l g a r i a (ca, de p i l d ă ,
la b i s e r i c a Sf. A r h a n g h e l i din M e s e m b r i a ) , şi
foarte des în Muntenia în cazul b i s e r i c i l o r cu o
singură navă (biserica episcopală de la Curtea
de A r g e ş , M i t r o p o l i a din Bucureşti, biserica
Sf. î m p ă r a ţ i de la T î r g o v i ş t e , cea de la V ă d e n i
de l î n g ă T î r g u - J i u , cea de la P o p e ş t i - V l a ş c a ,
b o l n i ţ a d e l a H u r e z u e t c . ) . î n M o l d o v a , solu­
ţia aceasta se întîlneşte rar. R e e d i t î n d , la o
distanţă de două secole, experienţele c o n s t r u c ­
t o r i l o r sîrbi d e la 2ica, arhitecţii lui Ştefan c e l
Mare a d o p t ă o formulă care avea să se b u c u r e
d e u n m a r e succes. A r c u r i l e m i c i , m o ş t e n i t o a r e
a l e c e l o r m a r i , nu m a i au clecît rolul de a în­
gusta naosul şi de a contura p a n d a n t i v i i , lă-
sînd p e r e ţ i l o r sarcina de a prelua î m p i n g e r i l e ;
funcţia l o r a d e v e n i t aproape o r n a m e n t a l ă 1 şi,
î n t o c m a i ca la 2ica, meşterii de la P ă t r ă u ţ i
le-au lăsat să se sprijine pe nişte s i m p l e c o n s o l e
(fig. 2 1 ) ; ş i a p r o a p e t o a t e e d i f i c i i l e r i d i c a t e
•
Fig. 21. Pătrăuţi. Arce pe console.
• A se vedea nota de la p. 134 (V.D.).
ulterior v o r a d o p t a soluţia aceasta. Şcoala d e
pe valea M o r a v e i nu cunoaşte asemenea r e z o l ­
v a r e ; ea t r e b u i e căutată în regiunea I b a r u l u i .
1
Afirmaţie exagerată căci tune) ia constructivă a arcu­
rilor mari nu a fost diminuată şi niciodată nu a alunecat
spre ornamental (V.D.).
Să fi c u n o s c u t oare a r h i t e c ţ i i de la P ă t r ă u ţ i
g r u p u l acesta de vechi b i s e r i c i ? E x i s t ă şi aceas­
tă p o s i b i l i t a t e , a v î n d în vedere frecvenţa legă­
turilor cu Serbia şi rolul j u c a t de c ă l u g ă r i i
sîrbi în dezvoltarea t e o l o g i c ă şi artistică a B i ­
sericii m o l d o v e n e ş t i 2 . D a r chiar dacă n-ar fi
c u n o s c u t soluţia înaintaşilor lor, înseşi prin­
c i p i i l e acestora i-ar fi dus la descoperirea solu­
ţiei r e s p e c t i v e . A r c u r i l e care se sprijină pe c o n ­
sole decurg a t î t de firesc din suprimarea nave­
lor laterale şi din dispariţia rolului arhitectu­
ral al arcelor m a r i , că era a p r o a p e o fatalitate
să se ajungă la asemenea f o r m u l ă . M a i tîrziu
e v o l u ţ i a va continua ; arcurile v o r fi reduse la
nişte s i m p l e m u l u r i , p l a n e sau d e c o r a t e : acesta
va fi t e r m e n u l final al e v o l u ţ i e i ce-şi are înce­
p u t u l la Studenica şi la 2 i c a şi care se continuă
p e p ă m î n t r o m â n e s c 3 . V o m vedea m a i departe
că unele asemănări în ceea ce p r i v e ş t e aspectul
e x t e r i o r al b i s e r i c i i ne v o r îndruma şi ele spre
acea înrudire m a i m u l t sau m a i p u ţ i n stranie
cu Ibarul.
D a r , m a i înainte, o altă caracteristică a ar­
hitecturii m o l d o v e n e ş t i ne va reţine încă în-
lăuntrul b i s e r i c i i : c o n s t r u c ţ i a c u p o l e i .
Printr-un c o n t r a s t destul de c u r i o s cu ten­
dinţa a t î t de v ă d i t ă pe care o b s e r v a ţ i i l e ante­
rioare ne-au d e z v ă l u i t - o la a r h i t e c ţ i i m o l d o ­
veni, tendinţa de a conferi c u p o l e i , cel p u ţ i n la
baza ei, lăţimea naosului, aceiaşi a r h i t e c ţ i s-au
s t r ă d u i t să m i c ş o r e z e spaţiul pe care trebuie să-1
a c o p e r e aceasta. E f o r t u r i l e c o n t r a d i c t o r i i a u
d a t naştere uneia d i n t r e cele m a i c u r i o a s e solu­
ţii p r i v i n d p r o b l e m a a c o p e r i r i i .
La d r e p t v o r b i n d , dacă ne referim la liniile
e x t e r i o a r e ale c u p o l e i , acestea nu fac d e c î t să
se c o n f o r m e z e unei e v o l u ţ i i uşor de c o n s t a t a t în
t o t d o m e n i u l b i z a n t i n . D e l a c o p l e ş i t o a r e a cu­
p o l ă a b i s e r i c i i Sfînta Sofia la t a m b u r u l ca un
coş de fabrică al b i s e r i c i i Sfîntul G h e o r g h e din
B o t o ş a n i (fig. 7 2 ) , p o a t e fi destul de p a r a d o ­
xal, la p r i m a vedere, să p r e t i n d ă cineva c-ar re­
găsi aceleaşi p r i n c i p i i : şi totuşi, a t î t în B i z a n ţ ,
c î t şi în B u l g a r i a , în Serbia, ca şi în R o m â n i a ,
g ă s i m t o a t e fazele i n t e r m e d i a r e ale acestei
e v o l u ţ i i , ale cărei p u n c t e e x t r e m e p a r cu t o t u l
o p u s e . T o a t e c u p o l e l e b i z a n t i n e v ă d e s c , într-ade-
2
3
Trimiterea la monumentele din zona Ibarului (Ser­
bia sudică) este fantezistă. Nu există şi nici nu putea exista
vreo legătură cauzală între monumente datînd clin seco­
lul al XIII-lea, ca acelea de pe valea rîului Ibar din
vechiul regat de la Raska, şi monumentele Moldovei
lui Ştefan cel Mare de la sfirşitul secolului al XV-lea.
O asemenea legătură este cu atît mai puţin justificată cu
cit Serbia de sud căzuse încă clin secolul al XIV-lea în
miinile turcilor (V.D.).

văr, o tendinţă destul d e m a r c a t a către o deschi­
d e r e m a i m i c ă şi o înălţime m a i m a r e 1 . A t î t
p e n t r u a lua p o z i ţ i e î m p o t r i v a g r e o a i e l o r linii
e x t e r i o a r e de la Sfînta Sofia, c î t şi p e n t r u a
o c o l i e n o r m e l e dificultăţi l e g a t e de o c u p o l ă
a t î t d e îndrăzneaţă, a r h i t e c ţ i i d e m a i t î r z i u a u
î n ă l ţ a t şi în acelaşi t i m p au î n g u s t a t tamburul,
p o r n i r e care, în secolele ce-au u r m a t , a m e r s
pînă la e x a g e r a r e . D a c ă s-a p u t u t reproşa bise­
r i c i l o r d i n secolul a l X I V - l e a d i n M a c e d o n i a
şi de la S a l o n i c că au s t r i c a t a r m o n i a fundamen­
tală a c u p o l e i şi a restului b i s e r i c i i 2 , lucrul
acesta este încă şi m a i a d e v ă r a t , cel p u ţ i n a t u n c i
cînd luăm în c o n s i d e r a r e l i n i i l e e x t e r i o a r e , în
şcoala m o l d o v e n e a s c ă , unde c u p o l a devine
t r e p t a t - t r e p t a t un turnuleţ suplu ca o c l o p o t ­
niţă, astfel î n c î t r o m â n i i nu au, p e n t r u a indica
tamburul b i s e r i c i l o r lor, d e c î t c u v î n t u l turlă.
P r o b l e m a reducerii suprafeţelor ce t r e b u i a u
a c o p e r i t e se c o m p l i c ă d a t o r i t ă tendinţei pe ca­
re o avea baza c u p o l e i m o l d o v e n e ş t i de a se
l ă r g i p î n ă la a veni în c o n t a c t cu p e r e ţ i i . E d r e p t ,
sc putea r e c u r g e la un p r o c e d e u a t î t de s i m p l u ,
f o l o s i t deseori în Ţara R o m â n e a s c ă (fig. 3 0 ) , şi
care c o n s t a în a a l i p i m a i m u l t e arce în c o n s o ­
lă unele în r a p o r t cu altele, în s c o p u l de a m i c ­
şora p ă t r a t u l c u p o l e i . D e fapt, n e r v u r i l e m o l d o ­
veneşti p e c o n s o l e , despre care a m v o r b i t , s î n t
adesea destul de late şi sistemul acesta de redu­
cere va fi a p l i c a t şi el uneori, d a r la b i s e r i c i l e
c u c u p o l ă fără t a m b u r ( A r b o r e , R e u s e n i e t c . ) .
T o t u ş i , sistemul respectiv nu se c o n f o r m a întru
t o t u l g e n i u l u i p r o p r i u al artei m o l d o v e n e ş t i ,
atrasă î n m o d irezistibil către c u p o l e l e p l a s a t e
la î n ă l ţ i m e . U n e l e cauze l o c a l e şi-au a d u s , fără
îndoială, p r o p r i a lor c o n t r i b u ţ i e la i v i r e a ideii
m i c ş o r ă r i i bazei c u p o l e i : d i f i c u l t ă ţ i l e tehnice
pe care le-a î n t î m p i n a t , fără î n d o i a l ă , în M o l ­
d o v a d e N o r d c o n s t r u c ţ i a unor c a l o t e a m p l e ;
c l i m a t u l c a r e , după cum v o m vedea, va duce
Ia găsirea unei f o r m e de a c o p e r i ş a s c u ţ i t , ca
m i j l o c de p r e c a u ţ i e î m p o t r i v a p l o i l o r şi a ză­
p e z i l o r , şi care ar fi p r e z e n t a t oarecare p e r i c o l
pentru o c u p o l ă cu baza prea l a r g ă ; în fine,
c o n t a c t u l f r e c v e n t cu O c c i d e n t u l şi cu îndrăz­
neţele lui fleşe g o t i c e , care inspiră şi astăzi
chiar arhitectura b i s e r i c i l o r d e l e m n d i n T r a n ­
silvania şi de la care cupola m o l d o v e n e a s c ă
p a r e să fi p ă s t r a t o oarecare reminiscenţă in­
v o l u n t a r ă , m a i cu seamă dacă ne g î n d i m că tur­
nurile r o m a n i c e ale f o r t ă r e ţ e l o r şi ale m ă n ă s t i ­
rilor p a r să se fi inspirat în m a r e m ă s u r ă de la
turnurile noastre m e d i e v a l e . E c u r i o s să consta-
1
Cf. Diehl, Manuel d'Ari Byzantin, I, p. 444 si urm.
(P.H.).
2
Diehl, ibid., II, p. 775. (P.H.).
BO
tăm că efectul unui c o n c u r s de împrejurări a t î t
de d i v e r s e a f o s t t o c m a i acela de-a fi dus p î n ă
la u l t i m e l e ei c o n s e c i n ţ e o tendinţă a r h i t e c t u r a ­
lă pe care o p u t e m descifra încă din p r i m e l e
s e c o l e a l e artei b i z a n t i n e .
Procedeul folosit de arhitecţii moldoveni
pentru a reduce deschiderea c u p o l e i şi a o p r o ­
iecta în acelaşi t i m p cu m a i m u l t ă cutezanţă
s p r e cer este c î t s e p o a t e d e i n t e r e s a n t . N u c ă
efectul ar fi d e o s e b i t de satisfăcător, fie înlă-
untrul edificiului, fie în afara l u i . V ă z u t d i n
e x t e r i o r , „ t u r n u l " este prea z v e l t şi rupe într-un
m o d destul d e n e p l ă c u t a r m o n i a e d i f i c i u l u i ,
iar d i n ă u n t r u , acea succesiune de arce, de f o r m e
prea p u ţ i n e l e g a n t e şi oarecum g r o s o l a n e , are
ceva d e c o n c e r t a n t 3 . D i n p u n c t d e v e d e r e p r o f e ­
sional, d i m p o t r i v ă , este una d i n s o l u ţ i i l e cele
m a i i n g e n i o a s e care a u fost a d u s e p r o b l e m e i
c u p o l e i . I-am d a t definiţia ceva m a i î n a i n t e ;
şi v o m recunoaşte că era g r e u să se găsească o
formulă m a i s i m p l ă . T o t u ş i , iată un sistem care
nu este f o l o s i t d e c î t în M o l d o v a . Au f o s t semna­
l a t e s o l u ţ i i care se înrudesc cu sistemul res­
p e c t i v 4 , dar nu a f o s t î n t î l n i t ă nici una iden­
tică. Să-şi aibă o a r e o b î r ş i a în M o l d o v a ? E ş t i
înclinat, în g e n e r a l , să negi asemenea lucru,
deoarece este un p r o c e d e u pe care îl v e d e m
a p l i c a t începînd cu cel clintii lăcaş de c u l t cu
o formă n e o c e i d e n t a l ă pe care l-am p u t u t iden­
tifica, şi deoarece a d m i t e m cu g r e u că arta
m o l d o v e n e a s c ă d i n secolul al X V - l e a , care nu
d ă d u s e încă la iveală nici un m o n u m e n t de
oarecare i m p o r t a n ţ ă , ar fi f o s t c a p a b i l ă de ase­
menea i n o v a ţ i e . O b i e c ţ i i l e s î n t s e r i o a s e . N u
credem totuşi că t r e b u i e să î n l ă t u r ă m fără un
e x a m e n t e m e i n i c această p r i m ă i p o t e z ă ; m e ş ­
terii o c c i d e n t a l i care lucrau la e d i f i c i i l e reli­
g i o a s e p u t e a u avea o e x p e r i e n ţ ă care le lipsea
c e l o r i n d i g e n i ; pe de altă p a r t e , aceasta nu ar
fi singura i n v e n ţ i e ce a p u t u t fi c o n s t a t a t ă
p c p ă m î n t u l M o l d o v e i . C u c î t v o m cerceta m a i
t e m e i n i c arta acestei r e g i u n i , cu a t î t v o m fi
m a i u i m i ţ i d e o r i g i n a l i t a t e a ei, a t î t din p u n c t
de v e d e r e a r h i t e c t u r a l , c î t şi din p u n c t de v e ­
dere d e c o r a t i v . F o r m e l e e x t e r i o a r e sînt speci­
fice M o l d o v e i , p i c t u r a are trăsături l o c a l e şi
d e p r i n d e r i c u t o t u l a p a r t e ; a m v ă z u t ceva m a i
sus că, în ceea cc p r i v e ş t e c h i a r p l a n u l edifi-
3
Punct de vedere subiectiv şi surprinzător ; dim­
potrivă, elajarca de arce şi reducerea diametrului turlei
au ca efect un spor de verticalitate şi de eleganţă, cali­
tăţi deseori semnalate la ctitoriile lui -Stefan cel Mare
(V.D.).
4
G. Balş, Sar une particularité des voûtes moldaves,
Comunicare făcută la Primul Congres de Studii Bizantine,
Bucureşti, 1924; Cf. Bui. Sect. Ist. a Acad. Rom., t. XI
(1924), pp. 9—16 (P. H.).
 ao

c i u l u i , a r h i t e c ţ i i nu au u r m a t în m o d servil fice M o l d o v e i . în lipsa unor m ă r t u r i i din e p o c ă ,

m o d e l e l e l o r sîrbeşti. Credem că am a d u c e o sîntem reduşi la s u p o z i ţ i i .
a d e v ă r a t ă ofensă artei m o l d o v e n e ş t i c o n s i d e - Cupola m o l d o v e n e a s c ă , aşa după cum am
rìnd-o a priori incapabilă dc i n v e n ţ i e , a t u n c i m a i spus, este, cu t o a t ă aparenta ei c o m p l e x i ­
cînd se d e o s e b e ş t e p r i n atîtea d e t a l i i de cele­ tate, uri t i p e x t r e m de s i m p l u (fig. 2 2 ) , aşa
lalte ramuri ale artei b i z a n t i n e . că stîrncşte c h i a r m i r a r e faptul că nu este în-
tîlnită mai des. S-a d i s c u t a t î n d e l u n g asupra
•
o r i g i n i i acestei s o l u ţ i i , dar încă nu s-a ajuns
la nici un răspuns p r e c i s . R o m s t o r f e r , care
examinează în a m ă n u n ţ i m e rolul a r h i t e c t u r a l
al a c e s t o r arce d i a g o n a l e şi d e m o n s t r e a z ă p e r ­
fecta lor a d a p t a r e la scopul u r m ă r i t 1 , se m ă r ­
g i n e ş t e să a d a u g e că sînt e l e m e n t e specifice
M o l d o v e i , n e c u n o s c u t e artei r o m a n i c e şi g o t i c e ,
şi înrudite d o a r cu a n u m i t e s o l u ţ i i o r i e n t a l e
(sala de c o n s i l i u de la A n i , m o s c h e e a d i n C o r ­
d o b a , b o l ţ i l e a s i r i e n e e t c . ) . A s u p r a acestui
p u n c t el are dealtfel d r e p t a t e , căci numai în
O r i e n t se întîlneşte o s o l u ţ i e a s e m ă n ă t o a r e ,
dar numai a s e m ă n ă t o a r e , căci e x e m p l e l e c i t a t e
d e r i v ă î n m o d m a i ( d i r e c t din p r o c e d e u l t r o m ­
pei de c o l ţ , sau al a r c e l o r m u l t i p l e , aşa cum
g ă s i m atîtea e x e m p l e în arhitectura arabă,
decît dintr-o combinaţie de pandantivi. R o m ­
storfer nici nu p u n e m ă c a r p r o b l e m a o r i g i n i l o r
şi ar părea d i s p u s , în m o d i m p l i c i t , să a d m i t ă
că formula a fost g ă s i t ă la faţa l o c u l u i .
D l . inginer Balş, ale cărui lucrări p r i v i n d
arhitectura religioasă au o m a r e p o n d e r e , a
reluat p r o b l e m a şi, i m p r e s i o n a t de a s p e c t u l
oriental al b o l ţ i l o r m o l d o v e n e ş t i , ar fi î n c l i n a t
să v a d ă în a r m e n i , ale c ă r o r c o l o n i i sînt a t î t
de n u m e r o a s e în M o l d o v a , nişte i n t e r m e d i a r i
între O r i e n t şi partea de n o r d a R o m â n i e i . în
studiul c o n s a c r a t M o l d o v e i , aflat î n v o l u m u l
d e d i c a t d e d l . I o r g a artei r o m â n e ş t i , d l . B a l ş
propune, asemenea i p o t e z ă şi, n e î n t î l n i n d în
O r i e n t d e c î t t r o m p a c o n i c ă , e m i t e ideea c ă c e l e
p a t r u arce d i a g o n a l e ar putea să nu fie d e c î t
nişte tromjîe a c ă r o r d e s c h i d e r e a f o s t e x a g e r a t ă
într-atît î n c î t să li se a t i n g ă e x t r e m i t ă ţ i l e 2 .
Fig. 22. Principiul cupolei moldoveneşti,
Asemenea i n g e n i o a s ă e x p l i c a ţ i e ne-ar fi şi nouă
a. — Cupola, văzută de jos; b. — Soclul exterior
al tamburului (proiecţie); o. — Planul exterior al p e p l a c c u a t î t m a i m u l t c u c î t ne-a v e n i t p r i m a
cupolei. în m i n t e ; dar nu ni se p a r e c o n v i n g ă t o a r e , c h i a r
şi numai p e n t r u faptul că o t r o m p ă înlocuieşte,,
p r i n definiţie, un u n g h i şi nu un a r c de c e r c .
Ceea ce ne î m p i e d i c ă este faptul că b i s e r i ­
D l . B a l ş , n e m u l ţ u m i t e l însuşi d e p r i m a - i
c i l e a n t e r i o a r e celei de la P ă t r ă u ţ i , şi c a r e au
e x p l i c a ţ i e , a reluat p r o b l e m a şi a t r a t a t - o în
existat dealtfel, au dispărut sau şi-au p i e r d u t
m o d m a g i s t r a l într-o c o m u n i c a r e făcută l a
forma i n i ţ i a l ă . Aşa că ne aflăm încă de la înce­
P r i m u l C o n g r e s d e S t u d i i B i z a n t i n e 3 d i n 1924,
p u t în prezenţa unui t i p b i n e d e t e r m i n a t , care
se va d e z v o l t a în c o n t i n u a r e , dar ale cărui tră­
1
sături constitutive sînt deja fixate. Nu avem Romslori'er, Die MoIdauisch-btjzantinisclie Baukunst,
p. 12 şi urm. (P.H.).
nici un fel de i n f o r m a ţ i e p r i v i t o a r e la p e r i o a d a
* Iorga-Balş, L'Art roumain, p. 321 (P.II.).
de formare a artei moldoveneşti, unde am 3
Sur une particularité des voûtes moldaves, op. cit.
găsi, fără îndoială, cheia a t î t o r d e t a l i i speci­ (P.H.).

cu numeroase e x e m p l e luate d i n întreaga arie
a artei o r i e n t a l e . E x i s t ă , fără îndoială, apro­
p i e r i care dau de g î n d i t . în întreaga a r i e artis­
tică pe c a r e a cercetat-o, p r o b l e m a a c o p e r i r i i
este soluţionată într-un mod asemănător, şi
e x i s t ă unele m o n u m e n t e , ca M a u s o l e u l Sulta-
A A
Fig. Proiecţia plafonu- Fig. 2 4 . — Proiecţia
lui Mausoleului Sultanului plafonului
Mahmud de la Bijapur (de- Villaviciosa de
. sen după Balş).
•
nului M a h m u d de la Bijapur (fig. 23) sau m o s ­
cheea d i n Cordoba (fig. 24 şi 25), a l e c ă r o r b o l ţ i
v ă d e s c o c o n c e p ţ i e identică a p r o a p e cu cea
m o l d o v e n e a s c ă , deşi m a i c o m p l i c a t ă . T o t u ş i ,
a n a l o g i i l e acestea nu fac d e c î t să d e m o n s t r e z e
c ă p r o c e d e u l f o l o s i t d e m o l d o v e n i este c o n f o r m
cu s p i r i t u l oriental, fără a ne indica însă calea
p o s i b i l ă a influenţelor. Căci, în ţ i n u t u r i l e asia­
t i c e v e c i n e cu E u r o p a , s o l u ţ i i l e acestea nu se
Fig. Cupola bisericii Sf. Iacob a armenilor de
la Ierusalim.
a. — Cupola văzută din naos; b. — Secţiune trans
versala.
m a i î n t î l n e s c n i c i o d a t ă . V i z i t î n d totuşi Ieru­
s a l i m u l , a m e x e c u t a t releveul schemei c u p o ­
lei b i s e r i c i i Sfîntul I a c o b a a r m e n i l o r ( f i g . 2 6 ) :
t i p u l acesta s e a p r o p i e d e u n sistem m o l d o v e ­
nesc p r i v i n d felul de a c o p e r i r e a p r o n a o s u l u i ,
care apare către anul 1 4 9 2 ; dar este încă foarte
Dl
departe d e p a n d a n t i v i i d u b l i a i naosului m o l d o ­
v e n e s c . Ceea ce p u t e m spune este că, p r e t u t i n ­
deni, în arta orientală, m i c ş o r a r e a suprafeţelor
de a c o p e r i t este un p r o c e d e u c o n s t a n t şi nu ar
avea de ce să ne m i r e faptul că unii a r h i t e c ţ i ,
veniţi din A s i a o c c i d e n t a l ă , ca atîţia i m i g r a n ţ i ,
•
Fig. 2 5 . — Proiecţia
capelei plafonului mihrab-
là ului din moscheea
Cpdoba. de la Cordoba.
•
să fi adus această tendinţă cu ei. D a r asupra
problemei mai precise, p r i v i n d adică identi­
tatea a c e s t o r a r h i t e c ţ i , ne s î n t î n g ă d u i t e m u l t e
e z i t ă r i . D l . B a l ş însuşi afirmă că nu c u n o a ş t e ,
în M o l d o v a , nici o b i s e r i c ă pe c a r e am p u t e a - o
a t r i b u i cu toată c e r t i t u d i n e a unor a r m e n i şi
că b i s e r i c i l e a r m e n e ş t i d i n M o l d o v a nu se d e o ­
sebesc în nici un fel de c e l e l a l t e 1 . V o m a d ă u g a
c h i a r că f o r m u l a m o l d o v e n e a s c ă este f o a r t e
îndepărtată de f o r m u l a clasică armenească şi
că, clacă a r m e n i i au j u c a t pe d r e p t c u v î n t rolul
care li se a t r i b u i e de c ă t r e d l . B a l ş în constru­
irea b i s e r i c i l o r m o l d o v e n e ş t i , ar p u t e a părea
straniu faptul că nici unul d i n t r e ei nu a încer­
c a t să i n t r o d u c ă unele f o r m e specifice ţării
lor de baştină, a cărei a r h i t e c t u r ă a d a t c î t e v a
adevărate c a p o d o p e r e . N i c ă i e r i n u î n t î l n i m ,
în M o l d o v a , această p l a s t i c ă m o n u m e n t a l ă în
f o r m ă d e cruce f o a r t e aparentă, u n d e fiecare
din cele p a t r u b r a ţ e are un a c o p e r i ş în două
a p e , a v î n d în partea centrală o turlă de m a r i
d i m e n s i u n i care, d e p a r t e de a fi, ca în M o l d o v a ,
un e l e m e n t a p r o a p e p a r a z i t , este încoronarea
firească şi a r m o n i o a s ă a e d i f i c i u l u i . Şi nicăieri
faţadele nu p r e z i n t ă acele m a r i linii d r e p t e şi
suprafeţele netede a t î t dc î n d r ă g i t e de arhitec­
ţii a r m e n i şi care s î n t c î t se p o a t e de o p u s e
c o n c e p ţ i e i ce stă la baza p l a n u l u i t r i c o n c .
în discuţia care a u r m a t după c o m u n i c a r e a
făcută de d l . B a l ş , d l . I o r g a a lăsat, în ceea ce-1
— i
1
Balş, Une particularité, p. 14 (P.H.).
92
p r i v e ş t e , să planeze oarecari dubii asupra rolu­
lui p o s i b i l a l a r m e n i l o r , dar d a t o r a t e a l t o r
m o t i v e , d e m n e d e r e ţ i n u t ş i acestea: î n M o l ­
d o v a , spunea d l . N i c o l a e I o r g a , a r m e n i i n-au
fost v ă z u ţ i n i c i o d a t ă cu ochi prea b u n i , căci
a e x i s t a t adesea tendinţa de-a fi suspectaţi
de oarecare erezie, aşa că este p u ţ i n p r o b a b i l
să se fi recurs la ei pentru înălţarea unei bise­
rici o r t o d o x e . l-am putea o b i e c t a d-lui N i c o l a e
Iorga că m e ş t e r i i c a t o l i c i , aşadar şi ei de a l t
rit, şi-au a d u s şi ei c o n t r i b u ţ i a la ridicarea
b i s e r i c i l o r m o l d o v e n e ş t i şi că n u m e r o a s e ele­
mente g o t i c e , a p a r ţ i n î n d unor sanctuare d e
altă confesiune, au f o s t a d o p t a t e în d e c o r a ţ i a
l ă c a ş u r i l o r d e c u l t o r t o d o x e . Suspiciunea c u
p r i v i r e la a r m e n i este însă un fapt care nu p o a t e
fi pus la î n d o i a l ă şi s-a manifestat de m u l t e ori
şi în diferite f e l u r i ; iar noi am p r e z e n t a t m a i
înainte ş i a l t e t e m e i u r i d e d u b i u . D l . N i c o l a e
Iorga a a d ă u g a t a p o i că numeroasele legături
de r u d e n i e şi p o l i t i c e ale lui Ştefan cel Mare
cu Crimeea şi cu R u s i a m e r i d i o n a l ă ar putea
indica şi altă c a l c p o s i b i l ă a influenţelor asia­
tice, deoarece M a n g o p u l se afla pe d r u m u l care
duce d i n Caucaz la C a r p a t i . O s u g e s t i e care nu
trebuie î n l ă t u r a t ă ; nu p o s e d ă m nici un fel de
d a t e p r e c i s e , din lipsa săpăturilor, în legătură
cu t e r i t o r i i l e p o m e n i t e ; p r o b l e m e l e însă tre­
b u i e să se fi p u s şi aici în acelaşi fel, ştiut fiind
că arta rusă a e l a b o r a t şi ea un sistem de îngus­
tare a t a m b u r u l u i p r i n m a i m u l t e succesiuni
de arce, cu a s p e c t a s i a t i c şi care, deşi a t î t de
diferit de p r o c e d e u l m o l d o v e n e s c , p r e z i n t ă o
v ă d i t ă înrudire spirituală cu a c e s t a .
D a r , în faţa a t î t o r n e c u n o s c u t e , ne v i n e în
m i n t e o idee clin cq în ce m a i stăruitoare: de
ce v r e m , cu t o t d i n a d i n s u l , să g ă s i m pe a l t e
m e l e a g u r i , t i p u l m o l d o v e n e s c d e c u p o l ă ? N-a
p u t u t oare să se ivească c h i a r a i c i , ca u r m a r e
a unei e v o l u ţ i i pe care am putea încerca s-o
reconstituim?
Analizînd cît mai amănunţit lucrurile,
ajungi în c e l e d i n urmă să te întrebi dacă sis­
temul m o l d o v e n e s c nu este p u r şi s i m p l u sim­
b o l u l cel m a i r e p r e z e n t a t i v al e x t r a o r d i n a r u l u i
a m e s t e c dc influenţe ce caracterizează arta
acestui ţ i n u t . A r t a aceasta h i b r i d ă , a m a l g a m
a l u n o r f o r m u l e d i n t r e cele m a i c o n t r a d i c t o r i i
şi căreia studiul nostru îi va d e z v ă l u i d i n ce
în ce m a i m u l t c o m p l e x i t a t e a , a ajuns în m o d
e v i d e n t la o sinteză, la un sistem c o e r e n t , care
îi este p r o p r i u şi care o deosebeşte de t o a t e
c e l e l a l t e . Iar c u p o l a aceasta n-ar p u t e a fi şi
ea o c o m b i n a ţ i e de acelaşi o r d i n ? A c e ş t i pan­
d a n t i v i m i c i p l a s a ţ i în d i a g o n a l ă , pe care i-am
p u s în l e g ă t u r ă cu atîtea sisteme de arce sau
de t r o m p e , n-ar fi p u t u t fi, în d e f i n i t i v , c o n c e ­
p u ţ i încă de la î n c e p u t d r e p t ceea ce sînt, adică
nişte a d e v ă r a ţ i p a n d a n t i v i b i z a n t i n i , c u t o a t e
că forma pe care o creează este m a i a p r o a p e de
s p i r i t u l a s i a t i c ? I p o t e z a m e r i t ă să ne o p r i m
asupra e i .
Aflîndu-sc, aşa cum am văzut, d a t o r i t ă
lărgirii p r o g r e s i v e a bazei c u p o l e i , în faţa unei
probleme atît de delicate ca racordarea golu­
r i l o r , a r h i t e c ţ i i d i n secolul al X V - l e a n-au
a v u t p o a t e la î n d e m î n ă un m o d e l care să le
sugereze o s o l u ţ i e p r a c t i c ă . D a r ţara l o r venise
în c o n t a c t cu o r i e n t u l tătăresc, cu R u s i a m e r i ­
d i o n a l ă , cu Caucazul, d a t o r i t ă s c h i m b u r i l o r
c o m e r c i a l e ale v r e m i i şi, în parte, şi i m i g r a ţ i e i
a r m e n e . P o a t e că nu t r e b u i e înlăturată, fără a
fi supusă unui e x a m e n , nici ingenioasa ipoteză
a lui S t r z y g o w s k i , p o t r i v i t căreia m o n u m e n t e l e
a r h i t e c t u r i i l e m n u l u i i-au p u s pe calea d e s c o ­
1
p e r i r i i p r o c e d e u l u i aflat în d i s c u ţ i e . D e o a r e c e
e x e m p l e l e p r o p u s e d e savantul p r o f e s o r v i e n e z
nu s î n t p o a t e e d i f i c a t o a r e , a v î n d în v e d e r e că
se bazează pe un a n u m i t număr de b i s e r i c i
ucrainene de l e m n , că t o a t e b i s e r i c i l e acestea
2
sînt r e c e n t e şi că au i m i t a t m a i curînd ele
însele arta z i d ă r i e i ; dar aceasta nu înseamnă
că unele c o n s t r u c ţ i i m a i vechi n-au c u n o s c u t
diferite sisteme de î m b i n a r e a b î r n e l o r desti­
nate să reducă s p a ţ i i l e ce t r e b u i a u a c o p e r i t e ,
aşa cum se v ă d a t î t e a , de p i l d ă , în E x t r e m u l
O r i e n t . A c e s t e a c o p e r i r i c o m p l e x e sînt o b i ş ­
nuite în T u r k e s t a n şi în t o a t e ţ i n u t u r i l e u n d e
lemnul ocupă un l o c p r e c u m p ă n i t o r în c o n s t r u c ­
ţ i e . R u s i a vecină era ţara de preferinţă a aces­
tui g e n de e d i f i c i i . A s t f e l că nu este, a priori,
cu n e p u t i n ţ ă ca a n u m i t e b i s e r i c i de l e m n , cu
toate că cele pe care le cunoaştem în M o l d o v a
(cf. cartea I, c a p . 1) sînt fără c u p o l ă , să fi
p u t u t sugera un p r o c e d e u de felul a c e s t a . Ca­
racterul de s t î n g ă c i e şi de s i m p l i t a t e rustică
a formulei m o l d o v e n e ş t i 3 constituie chiar o
p r e z u m ţ i e destul de serioasă în sprijinul i p o ­
tezei lui S t r z y g o w s k i . D u p ă cum se v e d e , nici
unul d i n a r g u m e n t e l e i n v o c a t e pînă în m o m e n ­
tul de faţă nu este l i p s i t de v a l o a r e , şi este
foarte p r o b a b i l că a n u m i t e influenţe o r i e n t a l e
1
Slrzygmvski, Die Baukunsi der Armcnicr mul Europa,
Viena. 1918 (P.H.).
2
Acestea datează in general din secolul al X V I I Mea
şi nici una din ele nu este anterioară secolului al XVII-lca ;
şi cu atît mai puţin ne putem îngădui unele supoziţii
asupra bisericilor anterioare cînd modelul pe care îl
cunoaştem pare să fi fost elaborat în urma unei prescripţii
date de Biserica rusă, apărută tocmai in secolul al
XVII-lea; cf. L. Réau, L'Art russe, I, p. 261. (P.H.).
3
Vorbind despre stîngăcie şi simplitate, P. Henry
contrazice ceea ce a spus cu puţin mai înainte ( V . D . ) .
au p u t u t crea uri c l i m a t p r o p i c e a p a r i ţ i e i unui. alteori i s-a d a t soclului inferior o formă ste­
sistem de reducere p r o g r e s i v ă a suprafeţelor, lată fără alt temei în afară de unul a r t i s t i c ,
e v o c î n d s o l u ţ i i l e a s i a t i c e . S-ar putea însă ca sau chiar, avînd în vedere fără îndoială aceleaşi
influenţe m a i p u ţ i n îndepărtate să-i fi î n d e m n a t raţiuni estetice, s-a m ă r i t numărul razelor
.şi e l e pe arhitecţii moldoveni să analizeze stelei, fără să-şi m a i aducă nimeni a m i n t e de
această p r o b l e m ă . originea a c e s t e i a .
Să trecem, pentru m o m e n t , la e x t e r i o r u l
edificiului şi să e x a m i n ă m aspectul pe care-1
capătă, văzută dinafară, turla aceasta cu bază
c o m p l e x ă . Soclul p ă t r a t care formează baza
tamburului şi care se găseşte, m a i ales, la toate
b i s e r i c i l e de pe valea M o r a v e i din care se ins­
piră m o d e l e l e româneşti (fig. 28 şi 29), se regă­
seşte în m o d invariabil la t o a t e b i s e r i c i l e ro­
m â n e ş t i , a t î t d i n Ţ a r a R o m â n e a s c ă , c î t ş i din
M o l d o v a . în M o l d o v a , întîlnim întotdeauna
c h i a r două socluri, soclul inferior, p ă t r a t sau
uneori stelat, şi soclul superior întotdeauna
s t e l a t . S-ar părea că acest s o c l u d u b l u ar cores­
p u n d e s i s t e m u l u i d u b l u de p a n d a n t i v i . S-a
spus m e r e u şi s-a r e p e t a t ca şi cum ar fi v o r b a
de un lucru e v i d e n t . N o i , în ceea ce ne p r i v e ş t e ,
sîntem m a i p u ţ i n c o n v i n ş i . M a i întîi, uneori
există trei s o c l u r i . Iar la turlele cu două s o c l u r i ,
dacă vrea cineva să-şi dea osteneala şi să se
uite m a i cu a t e n ţ i e , va constata că p r i m u l so­
clu, care în m o d l o g i c ar t r e b u i să c o n ţ i n ă ar­ Fig. 27. — Cupolele şi pinioanele de la Gracanica.
cele m a r i , c o r e s p u n d e , d i m p o t r i v ă , a p r o a p e
î n t o t d e a u n a , c e l o r m i c i (fig. 10, 51, 7 2 ) şi p a r e D a r , c h i a r şi în cazul acesta, Serbia ne
să-1 reducă pe al doilea la rolul de s i m p l u orna­ p o a t e oferi c î t e v a criterii de c o m p a r a ţ i e destul
m e n t , în p l u s , în nenumărate b i s e r i c i , cele două d e c u r i o a s e . E v o l u ţ i a bazei c u p o l e i m e r i t ă î n
socluri s î n t p l a s a t e m u l t m a i sus d e c î t dublul m o d d e o s e b i t a t e n ţ i a noastră, deoarece arhi­
sistem de arce şi nu m a i c o r e s p u n d a b s o l u t tecţii sîrbi se îndreptaseră şi ei către o formulă
nici unui e l e m e n t a r h i t e c t u r a l ; rolul l o r a deve­ foarte a p r o p i a t ă de s o c l u l d u b l u al m o l d o v e ­
n i t p u r d e c o r a t i v , ele fac p a r t e d i n silueta nilor. Punctul de plecare al procedeului pare
clasică a „ t u r l e i " m o l d o v e n e ş t i , dar nu m a i au să aibă, în Serbia, o raţiune de o r d i n structu­
nici o legătură cu structura a c e s t e i a . ral. L a G r a c a n i c a , d e p i l d ă (fig. 27), c u p o l a
E s t e p o s i b i l , şi în ceea ce ne p r i v e ş t e sîntem pare c o c o ţ a t ă pe o dublă cruce g r e a c ă , fiecare
foarte î n c l i n a ţ i să a d m i t e m asemenea lucru, b r a ţ al acesteia terminîndu-se p r i n t r - u n f r o n t o n
că la o r i g i n e s o c l u l inferior a c o r e s p u n s a r c e l o r în p l i n c i n t r u , care subliniază e x t r e m i t a t e a
m a r i , iar s o c l u l superior c e l o r m i c i , ceea ce l e a g ă n e l o r . A c e a s t a d e c u r g e din faptul că stîl­
ne-ar î n g ă d u i chiar să i m a g i n ă m o t e o r i e p r i ­ pii centrali întrerup cele p a t r u leagăne ale
v i n d o r i g i n e a soclului stelat: al d o i l e a soclu, obişnuitei cruci g r e c e ş t i şi m u t ă cu un etaj
în d i a g o n a l ă în r a p o r t cu p r i m u l , lăsa, în spa­ m a i sus p ă t r a t u l c u p o l e i . N u s e p o a t e v o r b i ,
ţiul f o r m a t dc feţele sale laterale şi u n g h i u r i l e a i c i , de un soclu dublu, l i n i i l e e x t e r i o a r e re-
celui d i n t î i , un g o l destul de n e p l ă c u t la v e d e r e
p r o d u c î n d î n t o c m a i liniile e s e n ţ i a l e a l e struc­
şi care te putea i s p i t i să-1 u m p l i (fig. 2 2 , b ) ;
t u r i i . E x i s t ă însă o certă căutare a efectului
linia noastră p u n c t a t ă arată geneza stelei.
în aceste două decroşuri succesive şi a r m o n i ­
Aceasta este, îndeosebi, părerea d-lui B a l ş .
oase, care p r o i e c t e a z ă , cu o r e m a r c a b i l ă îndrăz­
Dar, foarte repede, a m i n t i r e a c o r e s p o n d e n ţ e i
neală, deşi b i n e g î n d i t ă , c u p o l a Centrală spre
dintre l i n i i l e interioare şi cele e x t e r i o a r e s-a
p i e r d u t ; nu s-a m a i v ă z u t în d u b l u l s o c l u d e c î t c e r . C u p o l e l e de c o l ţ r e p r o d u c , cel p u ţ i n în
un artificiu ce î n g ă d u i e să se p r o i e c t e z e t a m ­ e x t e r i o r , această d i s p o z i ţ i e p e două etaje. T o a t e
burul la o î n ă l ţ i m e şi m a i m a r e şi a fost c o n ­ c i n c i au, deasupra c i n t r e l o r , clasicul s o c l u
struit m u l t m a i sus d e c î t p a n d a n t i v i i , iar une­ p ă t r a t . Acesta se afirmă cu şi m a i m u l t ă p r e g ­
ori a fost suprapus chiar şi un al treilea s o c l u ; nanţă în şcoala de pe valea M o r a v e i , la R a y a -
nica (fig. 28), la Manasija e t c . Iată însă că b i ­
serica de la KruSevaC', sub influenţa neîndo­
ielnică a c e l o r văzute la Gracanica, se strădu­
ieşte să r e p r o d u c ă acea cascadă de p i n i o a n e a
celebrei b i s e r i c i macedonene, şi-şi înzestrează
Fig. 28. Cupolele de la Rovanica.
cupola cu doua socluri suprapuse p r e c e d a t e
fiecare de c î t e un p i n i o n circular, fără să fie
justificate în nici un fel din p u n c t u l de v e d e r e
al structurii (fig. 29). I m i t a ţ i a , b i n e î n ţ e l e s ,
este m u l t inferioară o r i g i n a l u l u i ; luminoasa
Fig. 29. Cupola de la Krusevac.
a r m o n i e de la Gracanica este c o m p l e t distrusă
de c u p o l ă , în p o f i d a frumuseţii l i n i i l o r din
c e l e l a l t e p ă r ţ i a l e e d i f i c i u l u i . P e noi n e intere­
sează însă e x i s t e n ţ a acestui soclu d u b l u ima­
ginat, ca un a r t i f i c i u m e n i t să supraînalţe cu­
p o l a , să faciliteze o tranziţie între l i n i i l e ori­
z o n t a l e ale b i s e r i c i i şi liniile, v e r t i c a l e ale tam­
b u r u l u i . D u b l u l s o c l u m o l d o v e n e s c v a fi, c u
toată c e r t i t u d i n e a , foarte diferit de asemenea
m o d e l ; dar el nu m a i c o n s t i t u i e o inovaţie* nu
m a i este d e c î t o nouă formulă, în m o d n e î n d o ­
ielnic originală, sau o reinvenţie, sub i m p e r i u l
unor p r e o c u p ă r i a s e m ă n ă t o a r e , a unui p r o c e ­
deu întrezărit de a r h i t e c ţ i i sîrbi, şi t o c m a i de
cei a l e c ă r o r o p e r e au s e r v i t de n e n u m ă r a t e
ori d r e p t m o d e l r o m â n i l o r 1 .
Ni se va obiecta că baza turlei m o l d o v e ­
neşti, a l c ă t u i t ă d i n acel soclu p ă t r a t peste care
se suprapune un soclu stelat, oferă o c h i u l u i
linii m u l t m a i g r a ţ i o a s e d e c î t la K r u s e v a c şi
că mişcarea ascendentă a turlei este a m p l i f i ­
cată c u m u l t m a i m u l t ă a b i l i t a t e . N u n e g ă m
şi nici nu p r e t i n d e m că ar fi vorba de i m i t a ţ i e .
D a r apropierea se i m p u n e a p r o a p e în m o d in­
v o l u n t a r : turla m o l d o v e n e a s c ă tulbură a r m o n i a
generală a edificiului î n t o c m a i ca şi la K r u s e ­
vac, unde m i ş c a r e a aceasta ascendentă era deja
s u b l i n i a t ă . Dacă nu există identitate de inspi­
raţie, c o n c e p ţ i i l e cel p u ţ i n sînt foarte asemă­
n ă t o a r e . Dealtfel, biserica de la K r u s e v a c nu
este singurul e x e m p l u p o s i b i l ; tendinţa de a
articula, de a diferenţia soclul, este d e s t u l de
des î n t î l n i t ă în şcoala de pe valea M o r a v e i :
p i n i o n u l c i r c u l a r care îi este a l i p i t este a t î t de
p r o n u n ţ a t , încît t i n d e să formeze el singur o
aparenţă de s o c l u d i s t i n c t ; astfel că la K r u s e ­
v a c s-ar putea crede că este v o r b a de trei s o c l u r i
( f i g . 29). D a c ă s u p r i m ă m p i n i o n u l inferior,
rămîne un s o c l u a l c ă t u i t d i n două p ă r ţ i , aşa
cum este cel de la b i s e r i c i l e d i n L j u b o t s t i n y a ,
din K a l e n i é şi, oarecum, din R a v a n i c a . A r h i ­
t e c ţ i i sîrbi p a r să-şi fi d a t seama de avantajul
pe care-1 p u t e a u o b ţ i n e de la această dublă
articulaţie.
Un lucru care ne dă de g i n d i t . Chiar dacă,
şi în cazul acesta, ne înşelăm, este de m i r a r e
că n i m e n i n-a făcut asemenea a p r o p i e r e a t î t de
s i m p l ă , c h i a r şi n u m a i pentru a o r e s p i n g e .
D a r p o a t e că t o c m a i nu trebuie s-o r e s p i n g e m
c u prea m a r e uşurinţă. A m î n t î l n i t pînă a c u m
atîtea asemănări între şcoala de pe valea M o r a ­
v e i şi şcoala m o l d o v e n e a s c ă şi v o m m a i întîlni
încă atîtea altele î n c î t faptul de-a releva una
în plus, şi la un e l e m e n t a t î t de i m p o r t a n t cum
• i> • '
1
Comparaţiile privind elementele de arhitectură nu
depăşesc, in acest caz, nivelul analogiilor şi nu au nici o
valoare probatorie. Dealtfel P. Henry recunoaşte, mai
departe, că monumentele moldoveneşti nu sînt nişte
simple imitaţii. Din nefericire, metoda analogiilor care,
pe vremea sa, era frecvent utilizată de istoricii de artă,
îl conduce, nu o dată, la concluzii eronate (V.D.).

este turla, nu prezintă nici un fel de neverosi-
m i l i t a t e . O r i c u m , e v o l u ţ i a s-a făcut paralel
în a m b e l e şcoli şi conformîndu-se aceluiaşi
t i p de i n s p i r a ţ i e .
Se p o a t e m e r g e chiar şi mai departe. Dacă
baza pătrată a c u p o l e l o r sîrbeşti a p u t u t inspira
bazele p ă t r a t e ale celor româneşti, dacă soclul
dublu de la Lazarica pare să trădeze o înrudire
spirituală cu soclul dublu m o l d o v e n e s c , iiu este
n i m i c absurd, se pare, în faptul de a imagina
că evoluţia artei sîrbeşti i-a p u t u t p r e g ă t i pe
arhitecţii m o l d o v e n i să imagineze, sau cel p u ţ i n
să accepte, formula pe care au a d o p t a t - o pentru
construcţia interioară a turlelor lor. în fiecare
dintre cele două ţări, constructorii de biserici
au năzuit t o t m a i m u l t spre înălţime. în fiecare
dintre cele două ţări, biserica toată pare să tindă
a deveni ea însăşi un fel de soclu imens pentru
liniile verticale ale turlei sau turlelor; şi, aşa
cum arta sîrbească va elabora în cele. din urmă,
pentru cupola ei din ce în ce mai avîntată, o
dublă bază independentă de procedeele arhitec­
turale, aşa şi arta moldovenească, încă de la
începuturile ei, este a d e v ă r a t (deşi pare să fi
profitat de experienţa vecinei sale de la sud-est
care îi trimisese diferiţi meşteri) 1 , va concepe
o turlă cu două trepte.
Se va spune fără îndoială că, dacă Serbia
a cunoscut la exterior două registre, în interior
n-a c u n o s c u t niciodată decît unul singur. D a r
dublarea unui element într-o parte exterioară
a edificiului putea, p r i n a n a l o g i e , să ducă la ima­
ginarea dublării elementului interior al acele­
iaşi părţi ; cupola de la Gracanica, pe care am
analizat-o m a i înainte, constituie deja, chiar
în liniile ei interioare, o construcţie cu două
registre; iar arhitecţii m o l d o v e n i nu m a i aveau
de făcut, se pare, d e c î t puţini paşi pentru a ac­
cepta — sau pentru a inventa — procedeul care
a devenit p r o p r i u l lor semn d i s t i n c t i v .
Cu c î t m e d i t ă m m a i m u l t asupra acestui
lucru, cu a t î t m a i m u l t ne vine să credem că o
formulă de felul acesta, avînd în v e d e r e stadiul
pe care îl atinsese evoluţia arhitecturii bizan­
tine, nu avea de ce să pară nici prea surprinză­
toare, nici prea bizară, ci d i m p o t r i v ă , să fie
acceptată cu toată căldura, deoarece oferea so­
luţia elegantă a unei p r o b l e m e care, după atîtea
altele, artiştii m o l d o v e n i o vedeau la rîndu-le
oferindu-se şi impunîndu-se propriei lor aten-
ţii.
îngustarea p r o g r e s i v ă a cupolei este, de fapt,
un procedeu foarte răspîndit, pe care îl întîlnim
1
Nu există nici o atestare privind prezenţa unor
meşteri sîrbi în Moldova secolului al XV-lea (V.D.).
96
în locuri foarte depărtate unele de altele. A fost
realizată în m o d constant în Orientul musulman
sau în Spania maură, cu ajutorul, în general,
al unei suite de arce întrepătrunse, aproape
întotdeauna in număr de o p t (fig. 23 şi 2 5 ) ; a fost
efectuată la Ierusalim (biserica Sf. l a c o b , fig.
26), cu ajutorul a numai şase a r c e ; a fost reali­
zată în Rusia prin acei kokoşniki caracteristici
acestei ţări; şi va fi realizată, şi mai simplu
încă, p r i n arcele în consolă ale cîtorva biserici
din Ţara R o m â n e a s c ă (fig. 3 0 ) .
•
•
•
•
i
! •
"
Fig. 30. Secţiune
prin cupola bisericii episcopale
1 de la Curtea de Argeş.
M o l d o v a şi-a pus şi ea această p r o b l e m ă şi a
rezolvat-o într-o manieră p r o p r i e , şi nu a fost
ultima şcoală care a abordat-o deoarece, bise­
ricile ucrainiene de lemn au ţinut, începînd din
secolul al X V I I - l e a , să fie încununate de turle
pline de măreţie, care, toate, se îngustează
treptat-treptat pînă la b u l b u l final, sporind
astfel impresia de a v î n t a liniilor lor ascenden­
t e 2 ; procedeul de construcţie este dealtfel foarte
diferit de cel m o l d o v e n e s c .
Aşa că aceeaşi p r o b l e m ă s-a pus a r h i t e c ţ i l o r
din t o a t e părţile lumii, p r o b l e m ă căreia i s-au
g ă s i t numeroase soluţii. Şi p o a t e că, la urma
urmei, nu există nici un m o t i v c a t e g o r i c să le
refuzăm arhitecţilor lui Ştefan cel Mare m e r i t u l
eventual a l p r o p r i e i l o r f o r m u l e . A r t i ş t i i d i n
M o l d o v a să fi g ă s i t altundeva forma stelată a
2 Cf. pl. I, 1 şi 2; şi un mare număr de foarte fru­
moase reproduceri din lucrarea lui Scerbativski, citată
deja (P.H.).
celui de al doilea soclu? Să fi g ă s i t altundeva
forma ciudată a acoperişurilor l o r ? Să fi g ă s i t
altundeva m o d e l e l e unor anume t e m e i c o n o ­
grafice care le sînt caracteristice, pe care le-am
semnalat mai ina iute 1 şi asupra cărora v o m
r e v e n i ? Arta m o l d o v e n e a s c ă , acest u l t i m fleuron
al coroanei b i z a n t i n e , se vădeşte p r e t u t i n d e n i
variată, nuanţată, distinctă, cu tot respectul
pe care îl arată l e c ţ i i l o r p r i m i t e de la Constan-
t i n o p o l . O r i g i n a l ă după cum a fost, cu precă­
dere aptă să îmbine într-o sinteză i m p r e v i z i b i l ă
influenţe din cele patru colţuri ale l u m i i , a fost
destul de capabilă, la urma urmei, să imagineze
şi forma specială a turlei sale.
Cu a t î t m a i m u l t cu c î t , şi v e d e m asta d i n
t o t ceea ce am spus m a i înainte, partea care a
trebuit imaginată a fost destul de redusă. E v o ­
luţia c u p o l e i cerea aproape ca pe o necesitate,
dată fiind lăţimea ei iniţială şi avîntul care
urma să i se i m p r i m e , reducerea spaţiului de
a c o p e r i t ; frecventele legături cu Orientul, p r i n
Ierusalim, Armenia sau Rusia m e r i d i o n a l ă , şi
p o a t e că şi cunoaşterea, datorită unei vecină­
tăţi încă şi m a i nemijlocite, a unor a n u m i t e
construcţii în lemn astăzi dispărute, i-ar fi
p u t u t da sugestia să încerce a găsi un sistem de
reducere a s p a ţ i i l o r ; Serbia îi d ă d u s e planul,
tendinţele, t i p u l său de cupolă avîntată, cu soclu
p ă t r a t şi cu p a n d a n t i v i , şi chiar cu s o c l u d u b l u :
t o a t e elementele soluţiei se găseau la d i s p o z i ţ i a
sa şi, fără a contesta nici una d i n influenţe,
nici unul din intermediarii invocaţi pînă acum
de către specialişti, se vede că nu este d e l o c
absurd să presupunem că sinteza s-a p u t u t în­
făptui pe solul M o l d o v e i . O e x p l i c a ţ i e care are,
asupra t u t u r o r celorlalte, avantajul că este m a i
s i m p l ă . Nu epuizează subiectul, dar nu p o a t e fi
eliminată, c r e d e m , fără un serios e x a m e n .
Cercetarea amănunţită a turlei ne-a silit să tre­
cem la e x t e r i o r u l edificiului. Şi t o c m a i în l i n i i l e
sale e x t e r i o a r e a atins şcoala m o l d o v e n e a s c ă
punctul c u l m i n a n t al o r i g i n a l i t ă ţ i i sale, înde-
părtîndu-se în m o d u l cel mai e v i d e n t de m o d e ­
lele sale.
Am v o r b i t de dublul soclu care va caracte­
riza de. acum înainte turla m o l d o v e n e a s c ă şi
care c o n t r i b u i e la avîntarea acesteia către cer,
1
De l'oritiinalile des peintures bukoviniennes, Byzan-
tion, I, pp. 2 9 1 — 3 0 3 ; Folklore et Iconographie religieuse.
Bibì. dei'Institut français de I lâutes Études en Rouma-
nie, Mélanges, 1927; L'Arbre dc Jessé dans les églises de
Bukovinc, ibid., Mélanges, 1928; Quelques notes sur la
représentation de l'Hymne Akathistc dans la peinture
murale extérieure de Bukovinc, ibid. P.H.).
tendinţă observată deja la edificiile ultimei
şcoli sîrbeşti. D a r chiar şi tamburul urmează
această tendinţă, d e v e n i n d din ce în ce m a i
îngust şi m a i înalt. F a p t subliniat d i n p r i m u l
m o m e n t chiar de atmosfera sensibil mai întune­
cată a naosului, deoarece ferestrele, înguste şi
tăiate la o înălţime m a i mare, lasă să pătrundă
o lumină m u l t mai sărăcăcioasă d e c î t în b i s e ­
r i c i l e sîrbeşti, unde lumina este uniformă, ca
şi d a t o r i t ă faptului că pictura interioară a t a m ­
burului, care în Serbia c o m p o r t ă două sau trei
registre de figuri, în B u c o v i n a se numără pînă
la c i n c i sau şase. D a r , ceea ce este o n o u t a t e ,
e v o l u ţ i a către z v e l t e ţ e şi avîntare se desfăşoară
şi la e x t e r i o r , unde tamburul turlei se v ă d e ş t e
a fi întocmai ca şi în interior, înalt şi îngust,
în v r e m e ce în Serbia această îngustare, reali­
zată în interior pe valea M o r a v e i , nu apăruse
încă la e x t e r i o r ; deoarece supra lărgi rea feres­
trelor era de asemenea natură î n c î t turlele se
înfăţişau, ca p r e t u t i n d e n i în aria b i z a n t i n ă ,
m u l t m a i late d e c î t realitatea l o r interioară
(fig. 2 8 ) . A i c i , d i m p o t r i v ă , acest u l t i m e l e m e n t
a d i s p ă r u t ; tamburul, circular sau p o l i g o n a l ,
nu prezintă nici un fel de îngroşare între ferestre,
s i m p l e goluri tăiate în cele patru p u n c t e cardi­
nale, dar zvelteţea interioară c o r e s p u n d e z v e l -
teţei e x t e r i o a r e ; în b i s e r i c i l e r i d i c a t e în anii
ce v o r urma, acestea două se v o r d e z v o l t a în
m o d e g a l . Vechea c u p o l ă d e t i p c o n s t a n t i n o -
p o l i t a n , datorită îngustării şi înălţării sale p r o ­
gresive, a atins încetul cu încetul fleşele c l o p o t ­
n i ţ e l o r o c c i d e n t a l e , a căror siluetă t r e b u i e să-i
fi o b s e d a t p o a t e uneori pe arhitecţii m o l d o v e n i .
S i g u r este că apariţia, în spatele unui p î l c de
a r b o r i sau pe coasta unui deal, a unei asemenea
turle z v e l t e şi cu acoperişul ascuţit, a r e pentru
noi ceva c u n o s c u t şi familiar, care ne e v o c ă ade­
sea fleşa satelor n o a s t r e . Şi nu este cu p u t i n ţ ă ,
în p l u s , să c o n t e m p l i o turlă m o l d o v e n e a s c ă
fără să-ţi z b o a r e în m o d i n v o l u n t a r g î n d u l la
faimoasa m i n i a t u r ă d i n Cronica de la Saint-
R i q u i e r , a t î t de des reprodusă 2 şi înfăţişînd
numita a b a ţ i e din secolul al X I - l e a , cu t u r n u r i l e
ei cu decroşuri succesive, cu t o a t e că aici silueta
exterioară nu are nici o legătură cu structura.
La impresia aceasta c o n t r i b u i e şi a c o p e r i ­
şul, care merită un studiu serios. Fără îndoială
că acoperişul de la P ă t r ă u ţ i , de la b i s e r i c a Sf.
Ilie, de la V o r o n e ţ , prezintă un t o t uniform, care
nu reţine atenţia, d e c î t doar d a t o r i t ă faptului
că, în m o d v i z i b i l , nu c o r e s p u n d e cu p r i m u l
2
Cf. G. Durand, La Picardie historique el monumentale,
t. V, p. 160; Le Noir, L'Architecture monastique, l. 1,
p. 2 7 ; de Lasteyrie, L'Art roman, p. 142 ; Em. Lcclercq şi
don Gabrol, Dici. d'Archéol. chrét., t. I, p. 3 5 ; etc. ( P . I L ) .

desen al arhitecturii şi că înglobează în propria-i
masă o r g a n i s m u l d e l i c a t al soclurilor turlei 1 . La
V o r o n e ţ , la Sf. Ilie, articulaţiile p r i n c i p a l e sînt
ascunse deşi, în m o d e v i d e n t , erau făcute pentru
a fi v ă z u t e . R e m a r c a este v a l a b i l ă pentru toate
bisericile z i d i t e u l t e r i o r ; la Suceviţa, de p i l d ă
(sfîrşitul v e a c u l u i al X V I - l e a ) , dacă te urci în
p o d , v e z i , pe soclurile tamburului, şi t o t invi­
z i b i l e d i n e x t e r i o r din pricina acoperişului,
resturi de p i c t u r ă excelent păstrate şi care ar
confirma cu toată certitudinea că ansamblul
era, la o r i g i n e , degajat, în caz că nu s-ar vedea
macheta b i s e r i c i i pe fresca v o t i v a şi, mărturie
şi m a i h o t ă r î t o a r e încă, pe chiar soclul tambu­
rului urma foarte precisă a acoperişului v e c h i .
D a r care era forma iniţială? Un acoperiş cu pan­
tele m a i d u l c i , sau un a c o p e r i ş a r t i c u l a t ca cel
de la biserica d i n B ă d ă u ţ i ( p l . I I I , 2 ) ? în p r i ­
vinţa aceasta nu-şi are locul nici un fel de îndo­
i a l ă ; forma iniţială era forma acoperişului de
la B ă d ă u ţ i . T o a t e frescele c t i t o r i l o r prezintă
un a c o p e r i ş de felul acesta (fig. 7) şi, chiar dacă
ne g î n d i m b i n e , ar fi cu neputinţă să fi fost
altfel. F o r m u l a a d o p t a t ă pentru turlă reclama
această soluţie pentru a c o p e r i ş . L i n i i l e caracte­
ristice a l e acoperişului m o l d o v e n e s c ( p l . I I I , 2 şi
V I I , 6) sînt într-adevăr de o logică riguroasă.
Prezenţa marelui soclu p ă t r a t al turlei între­
rupea în m o d necesar unitatea acoperişului şi
îl d i v i z a în cinci p ă r ţ i : una a c o p e r i n d naosul
şi p r o n a o s u l (acesta din urmă nu va fi înzestrat
n i c i o d a t ă cu o turlă în p e r i o a d a pe care am
putea-o n u m i epoca clasică a artei m o l d o v e n e ş t i ) ,
una a c o p e r i n d turla şi celelalte trei a b s i d e l e 1 .
F o r m u l ă a t î t d e l o g i c ă încît chiar arhitecţii
unei b i s e r i c i d i n grupul Ibar par s-o fi între­
v ă z u t încă d i n secolul al X I I I - l e a (fig. 3 1 ) . Sub
forma actuală a acestei biserici se găsesc repre­
zentate t o a t e elementele acoperişului m o l d o ­
v e n e s c : acoperişul lung, c o m u n naosului şi p r o ­
n a o s u l u i ; a c o p e r i ş u r i l e distincte care protejează
absida, a n e x e l e de la n o r d şi sud (care v o r deveni,
în M o l d o v a , absidele laterale), soclul p ă t r a t al
turnului, şi pînă la acoperişul c u p o l e i , care anunţă
deja alungi rea pe verticală care va alcătui regula
acestei părţi a acoperişului m o l d o v e n e s c .
T r e b u i e m e n ţ i o n a t faptul că biserica a fost
refăcută şi r e p a r a t ă ; şi că s-a m a i a d ă u g a t un
p r o n a o s la a p u s de p r i m u l şi că nu a v e m forma
iniţială a acestui e d i f i c i u . Nu este însă m a i
p u ţ i n a d e v ă r a t că b i s e r i c a a fost concepută cu
o singură turlă pe naos şi că p r o n a o s u l p r i m i ­
1
Ulterior publicării cărţii lui P. Henry, multe bise-
jici clin Moldova au fost restaurate, revenindu-se la for­
mele originale ale acoperişurilor (Neamţ, Putna, Bis­
triţa etc.) ( V . D . ) .
81
t i v , orice formă ar fi avut, trebuia să fie p r o t e ­
jat în î n t r e g i m e de un acoperiş p r o p r i u , indepen­
d e n t de cel care se întindea peste absidă şi p e s t e
anexele dinspre nord şi sud. Ori de cîte ori se
ridica o biserică avînd o singură turlă şi un
p r o n a o s extins, se impunea o f o r m u l ă de genul
•
•
•
•
Fig. 31. Acoperjişul bisericii de jba Arilje.
acesta. Şi au fost de-ajuns p l o i l e şi zăpezile B u ­
c o v i n e i pentru a se ajunge la desăvîrşirea tipu­
lui r e s p e c t i v . Abundenţa p r e c i p i t a ţ i i l o r a d a t
cîştig de cauză, în toată regiunea, acoperişu­
r i l o r cu c o a m e ascuţite şi cu p a n t e m a r i , şi aceas­
tă simplă judecată de b u n s i m ţ , conexată p o a t e
cu e x e m p l u l b i s e r i c i l o r g o t i c e , i-a făcut pe arhi­
tecţi să a d o p t e pentru bisericile l o r acest t i p .
B i z a n ţ u l nu oferea n i m i c asemănător, nici Ser­
bia şi nici B u l g a r i a : dl. Balş, este adevărat,
aminteşte în legătură cu acest acoperiş a r t i c u l a t
m a r i l e acoperişuri cu d i v i z i u n i foarte d i s t i n c t e
ale Renaşterii, din care T r a n s i l v a n i a oferea
cîteva e x e m p l e celebre, ca magnificul castel de
la Hunedoara, pe care îl p u t e m a d m i r a şi astăzi.
E x i s t ă , într-adevăr, o oarecare înrudire între
liniile acoperişului b i s e r i c i l o r m o l d o v e n e ş t i şi
cele ale m o n u m e n t e l o r invocate, şi este foarte
p o s i b i l ca meşterul sas sau, întrebuinţînd un
termen m a i general, transilvănean, care se afla
în slujba v o i e v o z i l o r m o l d o v e n i , să fi f o l o s i t
unele p r o c e d e e curente în ţinutul lui de o r i g i n e
pentru raţiuni asemănătoare. D a r nu ar fi făcut
astfel dacă n-ar fi e x i s t a t a n u m i t e c o n d i ţ i i care
să reclame t o c m a i o soluţie de acelaşi g e n ; c i r ­
cumstanţele locale se manifestă întotdeauna, şi
în cazul de faţă cereau, aproape în m o d o b l i g a ­
toriu, aplicarea acestui sistem, căci n i m i c nu
se p o t r i v e a m a i bine unor biserici de m u n t e
decît nişte acoperişuri imense, care le evocă pe
cele ale caselor ţărăneşti din a p r o p i e r e , sau pe cele
ale b i s e r i c i l o r de l e m n ruseşti, scandinave, româ­
neşti chiar etc., create în c o n d i ţ i i a s e m ă n ă t o a r e .
9 îl
N o i credem chiar că, dacă trebuia să caute
neapărat un m o d e l , meşterul român ar fi trebuit,
de preferinţă, să-şi întoarcă privirea către bise­
rica de l e m n pe care o avea mereu sub o c h i .
E x e m p l u l foarte a p r o p i a t al R u s i e i demon­
strează bă o arhitectură a zidăriei p o a t e fi influ­
enţată de arhitectura lemnului. Astfel, u l t i m i i
m o ş t e n i t o r i ai Bizanţului se depărtau d i n ce în
ce m a i m u l t de m o d e l u l o f e r i t de Sfînta Sofia,
care devenise de nerecunoscut chiar dacă o serie
de tranziţii aproape i m p e r c e p t i b i l e îngăduie
totuşi regăsirea unei vădite filiaţii.
Ca să fim drepţi, trebuie să a d ă u g a m că
formula, o r i c î t de ingenioasă ar fi fost, nu era
dintre cele m a i fericite din p u n c t de v e d e r e
a r t i s t i c . Grija de a salva silueta cupolei o b l i g a
să se i n d i v i d u a l i z e z e în m o d c î t mai p r o n u n ţ a t
fiecare parte a acoperişului şi să se dea ansam­
b l u l u i un aspect agitat, tumultuos, în c o n t r a s t
cu seninătatea bizantină şi care dăuna foarte
m u l t a r m o n i e i . Această soluţie finală c u care
m o l d o v e n i i a u pus capăt căutărilor m e ş t e r i l o r
sîrbi scotea la iveală, exagerîndu-1, v i c i u l de
bază, pe care l-am s e m n a l a t m a i înainte şi care
constă în faptul că se izola cupola b i s e r i c i i , că
d i n acest e l e m e n t esenţial şi central al arhitec­
turii b i z a n t i n e se crea o construcţie parazitară,
postişă, fără legătură cu restul, o construcţie
care nu n u m a i că sfărîma unitatea de linii a
pietrei, dar o b l i g a să se inventeze, numai din
pricina ei, un a c o p e r i ş cu linii p l i n e de neastîm-
păr, c o m p l i c a t e , la fel de îndepărtat de gran­
diosul a n s a m b l u al c u p o l e l o r din Constanti­
n o p o l , c î t şi de extraordinara linie dreaptă care
alcătuieşte neasemuita frumuseţe a acoperişu­
r i l o r c a t e d r a l e l o r diri, R e i m s sau de la A m i e n s .
Un a l t neajuns, de o r d i n p r a c t i c de data a-
ceasta, a a v u t d r e p t consecinţă părăsirea destul
de grabnică a p r o c e d e u l u i . Neajuns pe care l-au
p u s în evidenţă restaurările recent efectuate.
R o m s t o r f e r , un excelent arhitect, însărcinat de
guvernul austriac cu restaurarea b i s e r i c i l o r bu-
c o v i n e n e aflate în stare proastă, a v r u t să le
redea silueta lor iniţială. Putna, biserica Sf.
G h e o r g h e de la Suceava, cea de la M i r ă u ţ i şi
m u l t e a l t e l e încă au în m o m e n t u l de faţă cîte
un acoperiş de ţiglă strălucitoare, smălţuită şi
m u l t i c o l o r ă , ceea ce le dă un aspect m a i m u l t
sau m a i p u ţ i n g e r m a n i c , dar o siluetă a b s o l u t
1
a u t e n t i c ă . D a r l-am auzit deseori pe venerabi­
lul egumen de la Putna plîngîndu-se de faptul
că după restaurare plouă în biserică după fie­
1
Silueta acoperişurilor realizate dc arh. Romstorfer
nu este absolut autentica, streşinile fiind prea înguste,
între timp, la Putna această deficienţă a fost corectată
(V.D.).
care răpăială, şi un defect de aceeaşi c a t e g o r i e
a dus, fără îndoială, să se imagineze, la Suceava,
acele dizgraţioase p o a l e de tablă adăugate între
acoperiş şi t a m b u r ( p . V I I , G). Bineînţeles că for­
ma aceasta canaliza apa din toate p ă r ţ i l e către
socluri, care n-ar fi p u t u t rezista astfel
t i m p î n d e l u n g a t . O r i c u m , încetul cu încetul,
pe măsură ce reparaţiile înaintau, acoperişul
articulat făcea loc unuia m a i simplu, inglobine!
în m o d neîndoielnic soclurile în propria-i masă,
dar mai p o t r i v i t cu rolul său p r i m o r d i a l de p r o ­
tecţie (cf. p l . X X X V I I I , 1 ş i 4 ) .
Voi îndrăzni oare să mărturisesc că prefer
aproape acest acoperiş celuilalt? El îşi găseşte
întreaga a m p l o a r e la bisericile fără turlă (ca la
H u m o r ) , care ne oferă doar linii severe şi m u l t
mai o d i h n i t o a r e pentru o c h i . N u p u t e m însă
nega acoperişului a r t i c u l a t m o l d o v e n e s c o l o ­
gică perfectă care nu este lipsită de efect. A fost
g ă s i t un nou g e n de unitate, o unitate para­
doxală, unitatea în discontinuitate, m a r c a t ă
totuşi d e t o a t e acele m a r i linii v e r t i c a l e , d e
pantele repezi şi de coamele-i a s c u ţ i t e . Cupola
s-a supus acestei unităţi şi ne aflăm în faţa unui
rezultat surprinzător, acela de-a vedea elemen­
tul esenţial al construcţiei b i z a n t i n e părăsind
el însuşi, la rîndu-i, d o g m a clasică a c o r e s p o n ­
denţei dintre liniile exterioare şi structura in­
terioară: tradiţionala calotă din vîrful ei a
d i s p ă r u t p e n t r u a face l o c unui a c o p e r i ş în f o r m ă
de p î l n i e , care dă l o v i t u r a de g r a ţ i e p r i n c i p i i l o r
bizantine, dar care are dubla calitate d e a avan­
taja, ca şi restul, scurgerea apelor p r o v e n i t e din
p l o i şi zăpezi şi de a se a r m o n i z a cu c e l e l a l t e
părţi ale a c o p e r i ş u l u i . Nu există d e c î t un sin­
g u r l o c în O r i e n t unde c u p o l a are un înveliş
cu care ar p u t e a fi c o m p a r a t : A r m e n i a . Şi am
putea fi i s p i t i ţ i să v e d e m în aceasta un a r g u m e n t
în favoarea unei i m p e r c e p t i b i l e influenţe a aces­
teia asupra M o l d o v e i 2 . Ceea ce nu e cu nepu­
tinţă, m a i cu seamă că nu am t ă g ă d u i t în tota­
litatea ei această influenţă atunci c î n d a fost
vorba de structura interioară a turlei: dar chiar
şi în cazul acesta p a r e să se p o a t ă afirma cut
toată certitudinea că, dacă p r i n c i p i i l e armeneşti
au a c ţ i o n a t în v r e u n fel oarecare, înseamnă că
înseşi c o n d i ţ i i l e l o c a l e se p r e t a u la asemenea
lucru şi că totul contribuia la găsirea acestei
soluţii, c l i m a t u l ca şi liniile generale ale edifi-
2
Nu există nici o asemănare, decît cel mult de formă
geometrică, cu acoperişurile din Armenia. Acoperişurile
piramidale armeneşti sînt executate din piatră şi fac corp
comun cu turla, în timp ce în Moldova ele au fost executate,
din lemn, cu streşini largi pentru a proteja zidurile de
ploaie (V.D.).

ciului şi e x e m p l u l , a t î t de a p r o p i a t , al c l o p o t ­
n i ţ e l o r r o m a n i c e sau g o t i c e .
Astfel ajungea să se realizeze, m e r g î n d pînă
la ultima-i consecinţă, adaptarea p r i n c i p i i l o r
artei o c c i d e n t a l e la t r a d i ţ i i l e b i z a n t i n e ; avem
însă credinţa că am d e m o n s t r a t în suficientă
măsură că aceste caractere străine se e x p l i c ă
chiar şi m a i p u ţ i n p r i n imitarea sau prezenţa
unor arhitecţi p o l o n e z i sau transilvăneni d e c î t
p r i n c o n d i ţ i i l e puse de natură.
Care erau m a t e r i a l e l e folosite pentru a c o ­
perişul r e s p e c t i v ?
J u d e c i n d după unele fresce v o t i v e , în care
acoperişul bisericii este p i c t a t în roşu ( R ă d ă u ţ i ,
V o r o n e ţ , Sfîntul Ilie, A r b o r e e t c . ) , ne-am gîn-
di în p r i m u l rînd la ţiglă, şi într-adevăr cu ţiglă
a î n v e l i t R o m s t o r f e r , ca şi ceilalţi restauratori
dealtfel, edificiile pe care le-au reparat. Ideea
trebuie însă părăsită n u m a i d e c î t . în t i m p u l lui
Ştefan cel Mare, ţigla nu era cunoscută în M o l ­
d o v a şi îl v e d e m pe A l e x a n d r u Lăpuşneanu,
către anul 1564, cerînd lucrători ţ i g l a r i care
să-i învelească biserica de la Slatina „ c u m so­
1 h a t m a n u l c a z a c i l o r , a u d e z l i p i t învelitoarea
ient in aliis r e g i o n i b u s " . Se pare că ţ i g l a a fost
folosită aşadar destul de tîrziu, şi frumoasele
învelitori roşii care acoperă bisericile reparate
în z i l e l e noastre r e p r o d u c p o a t e un a c o p e r i ş
c u r e n t în secolul al X V I I - l e a , dar în m o d sigur
nu acoperişul i n i ţ i a l . Dealtfel ţigla strălucitoa­
re, smălţuită, m u l t i c o l o r ă , cu desene g e o m e ­
t r i c e care a m i n t e s c de acoperişul catedralei
d i n Basel şi de ale a t î t o r biserici g e r m a n e şi pe
care o v e d e m la Suceava, Putna, Solea e t c . ,
pare a fi o i n o v a ţ i e datorată lui R o m s t o r f e r ,
antrenat fără v o i a lui de t r a d i ţ i i l e sale g e r m a ­
nice, ca şi arhitectul m i t r o p o l i e i de la Cernăuţi,
care, închipuindu-şi că lucrează în m a n i e r ă
bizantină, încununa faţadele edificiului res­
p e c t i v cu o serie de p i n i o a n e în scară în cel m a i
f r u m o s stil m e d i e v a l g e r m a n .
A s t f e l că ţ i g l a era rară şi d l . B a l ş consideră
pe b u n ă d r e p t a t e ca un a r g u m e n t i m p o r t a n t
faptul că p r i n t r e ruinele c e t ă ţ i i de la Suceava,
de unde s-au d e z g r o p a t atîtea resturi de t o a t e
felurile şi de o r i c e natură, nu s-a g ă s i t nici un
f r a g m e n t de ţ i g l ă 2 . Culoarea roşie a acoperişu­
lui din frescele v o t i v e se explică fără î n d o i a l ă
p r i n t r - o oarecare p r e o c u p a r e de o r d i n ornamen­
t a l , c u a t î t m a i m u l t c u c î t unele n e înfăţi­
şează o p o l i c r o m i e destul de c i u d a t ă . La V o r o ­
neţ, î n v e l i t o a r e a c u p o l e i şi a b a z e l o r este albas­
t r ă ; la A r b o r e , învelitoarea altarului este g a l ­
b e n ă ; la Sfîntul Ilie găsim roşu, cenuşiu, a l b sau
1
Balş, în Iorga, L'Art Roumain, p. 330 ( P . H . ) .
2
Balş, Bisericile lui Ştefan cel Mare, p. 196 ( P . H . ) .
!)!)
g a l b e n , p o t r i v i t diferitelor p ă r ţ i ale b i s e r i c i i .
Iar dacă nu am a d m i t e că au f o s t f o l o s i t e m a i
m u l t e feluri de m a t e r i a l e sau că î n v e l i t o r i l e au
fost v o p s i t e în m a i m u l t e c u l o r i , ceea ce nu este
c u t o t u l i m p o s i b i l , a v î n d î n v e d e r e înclinarea
m o l d o v e n i l o r spre p o l i c r o m i e , a r părea m u l t
m a i s i m p l u să v e d e m în această v a r i e t a t e expre­
sia unei cerinţe estetice a a u t o r u l u i frescei. E s t e
de asemenea p o s i b i l , şi lucrul acesta mi se p a r e
c h i a r p r o b a b i l , că fresca v o t i v a de la R ă d ă u ţ i
şi de la a l t e c î t e v a b i s e r i c i unde se c r e d e a fi
fost identificată ţigla, a fost lucrată după un
m o d e l t r a d i ţ i o n a l , c ă c i acoperişurile reprezen­
tate seamănă întru t o t u l cu cele ce a p a r ţ i n unor
numeroase b i s e r i c i sîrbeşti sau b i z a n t i n e re­
p r o d u s e în frescă sau in m i n i a t u r ă . Ţ i g l a , în
o r i c e caz, după t o t c e a m spus p î n ă a c u m , p a r e
să fi f o s t a p r o a p e în m o d s i s t e m a t i c î n l ă t u r a t ă .
D a r în favoarea cărui m a t e r i a l ? A r d e z i a era
necunoscută î n B u c o v i n a . D i m p o t r i v ă , înve­
l i t o r i l e de p l u m b p a r să se fi b u c u r a t de m a r e
trecere. Cronica p r e t i n d e că biserica de la P u t n a
era învelită cu p l u m b şi că oştenii lui T i m u s ,
3
a c o p e r i ş u l u i p e n t r u a-şi face d i n ea p r o i e c t i l e .
T o t u ş i , dacă n e g î n d i m b i n e , p a r e p u ţ i n p r o ­
b a b i l că b i s e r i c a , în t o t a l i t a t e a ei, era învelită
c u p l u m b . Ştefăniţă V o d ă , î n secolul u r m ă t o r ,
a p o r u n c i t să fie adus p l u m b p e n t r u b i s e r i c a
Sfîntul G h e o r g h e d i n S u c e a v a 4 ; c a n t i t ă ţ i l e însă
dau de g î n d i t . Şi în cazul acesta, d l . B a l ş p a r e
să r e z o l v e în m o d definitiv p r o b l e m a , o b s e r v î n d
că î n t r e a g a c a n t i t a t e de p l u m b cerută de v o i e ­
v o d nu depăşea 15 000 de k i l o g r a m e , pe c î n d
întreaga î n v e l i t o a r e a acestei b i s e r i c i m a r i ar
fi r e c l a m a t 45 000 de k i l o g r a m e . Ar părea ast­
fel că p l u m b u l era r e z e r v a t n u m a i p e n t r u o
p a r t e a î n v e l i t o r i i . Ceea ce ar fi cu t o t u l firesc,
a v î n d în v e d e r e cheltuiala pe care ar fi antre­
nat-o o asemenea cantitatea de m e t a l , a v î n d în
v e d e r e forma pe care un a c o p e r i ş de asemenea
g e n n-ar fi î n t î r z i a t s-o r e c l a m e . P a r e a priori
cu neputinţă să a v e m în v e d e r e a c o p e r i ş u l arti­
culat moldovenesc executat în întregime cu
î n v e l i t o a r e d e p l u m b ; m e t a l u l acesta preferă
p a n t e l e line, p e c î n d t o t a l i t a t e a frescelor v o ­
t i v e ne p r e z i n t ă o formă de a c o p e r i ş c a r a c t e r i s t i ­
că, a v î n d p a n t e repezi.
R ă m î n e a t u n c i ipoteza cea m a i s i m p l ă : aceea
că învelitoarea b i s e r i c i l o r era, ca cea a m u l t o r
case ţărăneşti, d i n ş i n d r i l ă . D i n şindrilă ca ma­
joritatea a c o p e r i ş u r i l o r care ne-au r ă m a s din-
3
Ion Neculce, în Kogălniceanu, Letopiseţe, II,
p. 186 (P.H.).
* Balş, op. cil., p. 197 (P.H.).
 100

tr-o epocă nu prea recentă, m e r g î n d de p i l d ă p i e b i n e c u n o s c u t e . L a Muntele A t h o s , î n m o d

p î n ă în secolul al X V I I I - l e a , î n t o c m a i ca a c o ­ special, crucea înflorată se p o a t e vedea p r e ­
perişurile d r e p t e (Suceviţa, M o l d o v i ţ a , H u m o r , tutindeni, p e g h i z d u r i l e fîntînilor (fig. 33),
P ă t r ă u ţ i e t c . ) şi ca şi cele articulate ( B ă d ă u ţ i ) . pe t î m p l e , pe felurite o r n a m e n t e . Chiar şi n o i ,
E r a u de fapt acoperişurile b i s e r i c i l o r de lemn, cercetînd resturile nefolosite de L e c o n t e de
care, d a t fiind simplitatea lor, p r e d i s p o z i ţ i a
lor pentru pantele repezi, m o d i c i t à tea p r e ţ u l u i
de c o s t , au fost păstrate laolaltă cu m o d i f i c ă ­
rile i m p u s e de prezenţa turlei la b i s e r i c i l e de
zid.
E s t e interesant de o b s e r v a t c u m , şi a i c i , sub
a n u m i t e influenţe d e o r d i n l o c a l , a r h i t e c ţ i i m o l ­
d o v e n i au găsit, sau m a i curînd au p r e l u a t de la
casa ţărănească, din considerente de s i m p l ă lo­
g i c ă , un p r o c e d e u o r i g i n a l , al l o r p r o p r i u , pe
care nu-1 oferea nici unul din m o d e l e l e b i z a n t i ­
ne, sîrbeşti sau o c c i d e n t a l e .

F ă c î n d a b s t r a c ţ i e de m a r i l e linii e x t e r i o a r e ale
c o n s t r u c ţ i e i , detaliul d e c o r a t i v merită un studiu
a p r o f u n d a t ; deoarece t o c m a i în p r i v i n ţ a d e c o ­
raţiei arta m o l d o v e n e a s c ă , d e z v o l t î n d u - s e şi
î m b i n î n d ceva m a i tîrziu fresca şi d e c o r u l plas­
t i c , va da la iveală cîteva din operele sale cele
m a i o r i g i n a l e şi m a i p e r s o n a l e .
D e c o r a ţ i a acoperişurilor este s i m p l ă : desene­ Fig. 32. O cruce românească
de biserică.
le a l c ă t u i t e din ţ i g l ă fiind o invenţie ulterioară,
nu rămîn d e c î t crucile de m e t a l forjat care p u n
în e v i d e n ţ ă fiecare p i n i o n , fiecare a r t i c u l a ţ i e . N o u y cînd a restaurat biserica Trei Ierarhi din
Le g ă s i m p r e t u t i n d e n i : în vîrful turlei, cum este Iaşi, am g ă s i t o cruce săpată în p i a t r ă , ce re­
şi f i r e s c ; deasupra fiecărei abside şi a oricărei producea acest m o t i v c l a s i c (fig. 3 4 ) . N i c i c h i a r
e x t r e m i t ă ţ i a acoperişului p r o n a o s u l u i şi p ă r ţ i i R o m s t o r f e r nu s-a l ă s a t indus în eroare, şi cînd
anterioare a naosului. Cruci ce c o m p o r t ă o for­ a refăcut acoperişul b i s e r i c i i de la P u t n a , a fi-
mă specifică, răspîndită în toată R o m â n i a : fi­
x a t e cu h o b a n e , deseori t r i l o b a t e la e x t r e m i t ă ţ i
ca în toată aria Bisericii o r t o d o x e , ele oferă în
plus un a m ă n u n t c u r i o s ; p i c i o r u l li se sprijină
pe o semilună (fig. 3 2 ) , subiect în l e g ă t u r ă cu
care s-au p u r t a t numeroase discuţii în c o n t r a ­
d i c t o r i u . Părerea c o m u n ă , în R o m â n i a , este că
forma respectivă simbolizează v i c t o r i a Crucii
asupra S e m i l u n i i . în afară de faptul că t u r c i i ,
suzeranii P r i n c i p a t u l u i pînă în anul 1877, n-ar
fi t o l e r a t în nici un caz un asemenea s i m b o l ,
ideea putea să pară stranie t o c m a i într-o ţară
unde Semiluna era a t o t p u t e r n i c ă încă de pe la
sfîrşitul secolului al X V - l e a . Originea acestui
desen t r e b u i e căutată, în m o d e v i d e n t , în cru­
c i l e b i z a n t i n e , şi în p r i v i n ţ a aceasta este neîn­ Fig. 33. Cruce de la Lavra
d o i e l n i c că părerea d-lui T z i g a r a - S a m u r c a ş c o i n ­ (ghizdiuri de jfîntînă).
1
c i d e cu însuşi b u n u l s i m ţ . Se ştie că p i c i o r u l cru­
c i l o r b i z a n t i n e era înflorat aproape în m o d uni­ x a t pe ea c î t e v a cruci de fier forjat a căror bază,
f o r m , iar sculptura ne-a lăsat o seamă de exem- în l o c de semiluna obişnuită, reprezenta un
ornament oarecare ce amintea de crucea înflo­
1
Arta în Romania, p. .'38 şi urm. (P.II.). rată (fig. 3 5 ) . Semiluna b i s e r i c i l o r r o m â n e ş t i

nu este, în m o d a p r o a p e sigur, d e c î t o s i m p l i f i ­
care a a c e s t o r o r n a m e n t e v e g e t a l e .
O e v o l u ţ i e a s e m ă n ă t o a r e se p o a t e vedea şi
în R u s i a , unde atîtea c r u c i , lucrate cu o artă
e x t r a o r d i n a r ă , au un p i c i o r care evoluează de
Fig. 34. Cruce de la Iaşi
(provenind de la Trei Ierarhi).
la frunza cea m a i c o m p l i c a t ă de a c a n t la s i m ­
plul corn al lunii.
P o a t e că, dar nu este a b s o l u t necesar să fa­
cem apel la această influenţă, a p a r i ţ i a m o t i v u ­
lui s e m i l u n i i , s i m p l i f i c a r e a frunzei de a c a n t
b i z a n t i n e , a f o s t m a i m u l t sau m a i p u ţ i n incon­
ştient i n s p i r a t ă de unele cruci d i n ţ ă r i l e m a i
Fig. 35. Cruce de la Putna
(modernă).
n o r d i c e cu care a fost în r e l a ţ i i M o l d o v a . Litua­
nia, de p i l d ă , care i-a d a t unul sau d o i v o i e v o z i
în epoca î n c e p u t u r i l o r sale, şi al cărei t e r i t o r i u
era în n e m i j l o c i t ă v e c i n ă t a t e cu al M o l d o v e i
de-a lungul N i s t r u l u i , î n g l o b î n d U c r a i n a actua­
lă, în c h i a r m o m e n t u l în care începea să se con­
101
s t i t u i e arta m o l d o v e n e a s c ă , oferă pe dc o parte
c ă l ă t o r u l u i , de-a lungul d r u m u r i l o r sale, cruci
p o p u l a r e de l e m n ce a m i n t e s c de o m a n i e r ă in­
solită unele t r o i ţ e d i n Ţara R o m â n e a s c ă , iar pe
de altă parte, ceea cc ne interesează în m o d d e o -
Sii
\ \
\ \
t \
Fig. 36. Cruce lituaniană (după
Etchegoyen).
s e b i t în c o n t e x t u l de faţă, î m p o d o b e ş t e c r e ş t e ­
tul b i s e r i c i l o r sale cu cruci ce p o a r t ă e m b l e m a
soarelui şi a l u n i i (fig. 36), cei doi aştri care fac
p a r t e d i n însăşi stema M o l d o v e i . Că în a c e s t
caz soarele şi luna c o n s t i t u i e o a m i n t i r e b i b l i c ă ,
p ă s t r a t ă în n u m e r o a s e icoane o r t o d o x e , s e m n i -
ficînd crucificarea, sau că, aşa cum s-a p r o p u s 1 ,
sînt o r e m i n i s c e n ţ ă păgînă e x p l i c a b i l ă p r i n c o n ­
v e r t i r e a t a r d i v ă la c r e ş t i n i s m a l i t u a n i e n i l o r şi
menţinerea t r a d i ţ i i l o r v e c h i i l o r r e l i g i i uranie-
ne p î n ă în s e c o l u l al X I V - l e a , lucrul acesta
n-are nici o i m p o r t a n ţ ă în ceea ce ne p r i v e ş t e .
Interesant este d o a r faptul că se p o a t e face o
a p r o p i e r e între a n u m i t e cruci d e l e m n r o m â ­
neşti şi lituaniene, a t î t d i n p u n c t de v e d e r e
s t i l i s t i c , c î t ş i d a t o r i t ă prezenţei acestui m o t i v
al s e m i l u n i i , care ne p r e o c u p ă . E x i s t ă astfel
în E u r o p a de nord-est o vastă a r i e g e o g r a f i c ă ,
Lituania, Rusia, Ucraina2, R o m â n i a , unde m o -
1
Commandant d'Etchcgoycn, L'évolution de l'art
religieux en Lithuanie, Revue de l'Art ancien et modem,
t. X X X X I I , nr. 240, pp. 2 8 9 - 2 9 3 . ( P . H . ) .
2
A se vedea, îndeosebi, o serie întreagă de cruci
ornamentate, sprijinindu-se aproape toate pe cornul lunii,
descoperite in Ucraina de către Şcerbakivski, Ukrainskej
Mistecwo, pp. 34 — 38, şi care au în mod evident aceeaşi
sursă de inspiraţie (P.H.).
 102
t i v u l a m i n t i t apare c u oarecare f r e c v e n ţ ă . E v o ­
luţia certă a crucii înflorate b i z a n t i n e către
crucea românească sprijinită pe cornul lunii nu
anulează în m o d necesar influenţa unei anume
t r a d i ţ i i m i s t e r i o a s e şi încă necunoscută, c o m u n ă
E u r o p e i b a l t i c e şi slave, care a p u t u t accelera
această e v o l u ţ i e .
D a r ceea ce ne va r e ţ i n e atenţia în m o d deo­
s e b i t va fi d e c o r a ţ i a p e r e ţ i l o r . A d e v ă r u l este
că a i c i , în acest d o m e n i u îşi va r e a l i z a şcoala
m o l d o v e n e a s c ă o p e r e l e cele m a i o r i g i n a l e şi
m a i p e r s o n a l e , şi încă de la m o d e s t a b i s e r i c ă
de la P ă t r ă u ţ i trăsăturile generale ale acestei
d e c o r a ţ i i încep să p r i n d ă c o n t u r .
Unul din e l e m e n t e l e cele m a i v i z i b i l e îl
c o n s t i t u i e firidele înalte şi înguste, separate
d e acele benzi d e n u m i t e î n m o d o b i ş n u i t „ l o m -
b a r d e " şi care încing cele trei a b s i d e a l e tutu­
ror b i s e r i c i l o r m o l d o v e n e ş t i 1 . Deasupra acesto­
ra se află în g e n e r a l o serie de o c n i ţ e ce alcă­
tuiesc friza p ă r ţ i i superioare a a b s i d e l o r şi se
p r e l u n g e s c de-a lungul p e r e ţ i l o r b i s e r i c i i ; dis­
p o z i ţ i e care, în general, este reprodusă de d e c o ­
raţia e x t e r i o a r ă a t a m b u r u l u i ( p l . I I I , 1, 2 şi
3 e t c . ) O r i t m i c i t a t e care nu se va m e n ţ i n e la
bisericile ridicate ulterior; dar această c o m b i ­
naţie de arca turi va sta la baza t u t u r o r siste­
melor care v o r urma.
De unde v i n e asemenea p r o c e d e u ce . apare
odată c u p r i m e l e b i s e r i c i p e care l e c u n o a ş t e m ?
Ne-am putea duce cu g î n d u l la d e c o r a ţ i a cla­
sică a b i s e r i c i l o r r o m a n i c e r ă s p î n d i t e în cea m a i
m a r e p a r t e a E u r o p e i . D a r în cazul n o s t r u nici
nu p o a t e fi v o r b a de o influenţă d i r e c t ă . O dis­
tanţă imensă, în spaţiu şi în t i m p , separă M o l ­
d o v a de ţ i n u t u r i l e r o m a n i c e , iar cele două ţări
o c c i d e n t a l e cărora M o l d o v a le este cel m a i înda­
torată, P o l o n i a şi U n g a r i a , nu erau nişte inter­
m e d i a r e foarte i n d i c a t e p e n t r u asemenea g e n d e
d e c o r a ţ i e . în P o l o n i a nu există, ca să s p u n e m
aşa, m o n u m e n t e de t i p r o m a n i c , iar în U n g a r i a ,
m a i ales în a p r o p i e r e a C a r p a ţ i l o r , sînt în n u m ă r
prea m i c . 2 A r h i t e c ţ i i care a u r i d i c a t b i s e r i c i l e
m o l d o v e n e ş t i a u c u n o s c u t t o t u ş i arta r o m a n i ­
c ă : a m e x a m i n a t m a i înainte b a z i l i c a s e m i - r o -
1
S-a arătat mai sus (p. 82) că termenul de bandă
lombarda este impropriu în cazul bisericilor moldoveneşti.
Dealtfel acest lucru va fi recunoscut chiar de P. Henry
puţin mai departe (V.D.).
2
Inexact; în Polonia şi în Ungaria există numeroase
şi importante monumente romanice, unele de impresio­
nantă frumuseţe (Tuni, Opatów, Kruszwica, Czenvinsk
etc. respectiv Pannonhalma, Karcsa, Sopi'onhorpâcs,
Zsâmbék etc). Problema raporturilor cu arhitectura
romanică este pusă în termeni forţaţi, ceca ce P. Henry
este nevoit să recunoască, doar cîteva rînduri mai de­
parte (V.D.).
manica de là R ă d ă u ţ i , iar cîteva b i s e r i c i da-
tînd de la sfîrşitul d o m n i e i lui Ştefan cel M a r e
sînt b o l t i t e în l e a g ă n şi au în arhitectura l o r
unele trăsături o c c i d e n t a l e .
D a r m a i p o t fi i n v o c a t e şi alte temeiuri de
î n d o i a l ă . Şi, m a i cu seamă, acela că d e c o r a ţ i a
b i s e r i c i l o r m o l d o v e n e ş t i , deşi a m i n t e ş t e orna­
m e n t a ţ i a r o m a n i c ă , se îndepărtează în m o d sen­
sibil de aceasta p r i n unele caractere e s e n ţ i a l e .
Fără îndoială că m a i v ă d i t a p r e o c u p a r e de a
decora lăcaşul de c u l t este o trăsătură a artei
r o m a n i c e . F ă r ă î n d o i a l ă , de asemenea, că ar ca­
turile şi b e n z i l e au a l c ă t u i t baza d e c o r a ţ i e i
r o m a n i c e , a t î t în Italia şi în Spania, c î t şi în
F r a n ţ a , în A n g l i a , în ţ ă r i l e scandinave şi în
Germania occidentală. Dar, privind totul cu
atenţie, sc o b s e r v ă că între cele două sisteme
d e c o r a t i v e nu există d e c î t o v a g ă a n a l o g i e şi
că sînt foarte diferite unul dc a l t u l . F r i z e l e de
arca turi r o m a n i c e nu sînt, d e c î t într-o e p o c ă
foarte îndepărtată, serii de ocniţe săpate în pe­
rete, ca în M o l d o v a ; ele c o n s t i t u i e un fel de pla­
caj c o m p o r t î n d u n m o d e l c o m p l e t diferit ( f i g .
3 7 ) . Pe scurt, m o d e l e u l , în arta r o m a n i c ă , este
în general în relief; în arta m o l d o v e n e a s c ă este
retras. Ideea este, în m o d e v i d e n t , foarte a p r o ­
p i a t ă dc arta p r e - r o m a n i c ă ; dar o prea lungă
perioadă de t i m p s-a scurs între epoca şcolii
artistice r e s p e c t i v e şi apariţia p r i m e l o r bise­
rici m o l d o v e n e ş t i p e n t r u a se putea a d m i t e c h i a r
b
Fig. 37. a) arcatui'i moldoveneşti; b) arcaturi ro­
manice.
şi cea m a i n e î n s e m n a t ă influenţă. Arta roma­
nică, v o r b i m de cea c o n t e m p o r a n ă cu b i s e r i ­
c i l e din M o l d o v a , s e îndepărtase î n m o d apre­
c i a b i l d e f o r m u l e l e c o m u n e î n c e p u t u r i l o r sale
şi şcolii m o l d o v e n e ş t i 3 .
• • ' " :
3
Nu există o artă romanică in secolul al XV-lea !
(V.D.).

Cercetarea m o n u m e n t e l o r d i n ţ ă r i l e aflate
m a i a p r o a p e d e M o l d o v a v a clarifica oare p r o ­
b l e m a ? D a c ă o v o m efectua, v o m d e s c o p e r i , nu
tară a r a m i n e surprinşi, că sistemul m o l d o v e ­
nesc d e d e c o r a ţ i e este m u l t m a i rar d e c î t a m
Fig. 38. Arcaturi armeneşti.
• da, de p i l d ă , ridicată în secolul p r e c e d e n t , p r e ­
fi c r e z u t . A r m e n i a , ţară la care s-ar g î n d i o r i ­
c i n e , deoarece arcatura este unul din s i s t e m e l e
sale f a v o r i t e de d e c o r a ţ i e , nu c u n o a ş t e d e c î t
formula r o m a n i c ă , pe care p o a t e c-a i n s p i r a t - o
ea însăşi. î n t î l n i m şi a i c i , b i n e î n ţ e l e s , o c n i ţ e ;
dar c î t de diferite ! A v î n d în g e n e r a l un p r o f i l
triunghiular, cu traseul s u b l i n i a t de arcaturi
e x t e r i o a r e p l a c a t e pe z i d (fig. 3 8 ) , nu lasă să
se întrezărească n i c i un p u n c t de legătură între
p r o c e d e u l acesta şi p r o c e d e u l m o l d o v e n e s c . Ser­
bia nu c u n o a ş t e nici ea d e c î t arcatura r o m a n i c ă ,
pe care a f o l o s i t - o cu d e o s e b i t ă e l e g a n ţ ă pe în­
tregul ci t e r i t o r i u , în D a l m a ţ i a , pe valea Iba­
rului, pe cea a M o r a v e i . M ă r g i n i n d u - n e numai
la aceste u l t i m e două ş c o l i , singurele care ar fi
p u t u t exercita o influenţă asupra ţ ă r i l o r r o m â ­
ne, d e c o r a ţ i a g r u p u l u i de pe Ibar ( S t u d e n i c a ,
G r a d a c , A r i l j c e t c . ) , ca şi cea a c î t o r v a b i s e r i c i
d i n g r u p u l de pe Morava (Manasija, Vracevsnica
e t c . ) , este a l c ă t u i t ă p r i n excelenţă d i n arcatu-
rile r o m a n i c e pe care le-am d e s c r i s m a i î n a i n t e ;
cît despre celelalte biserici din grupul de pe
valea M o r a v e i , cele care au s e r v i t , de p i l d ă , ca
m o d e l pentru C o z i a , decoraţia l o r , deşi de un
t i p întrucîtva diferit, nu se a p r o p i e nici ea m a i
mult de tipul moldovenesc. Aceste arcade mari
care o c u p ă t o a t ă înălţimea a b s i d e i şi u n d e p l a t -
b a n d e l e sînt î n l o c u i t e cu o serie de s u b ţ i r a t i c e
c o l o n e t e c a r e subliniază c o l ţ u r i l e , ca la R a v a n i -
ca, L j u b o s t i n j a , S m e d e r e v o sau K r u s e v a c , le
regăsim, b i n e î n ţ e l e s , şi la C o z i a , dar ele nu au
nici un fel de legătură cu m o d e s t e l e o c n i ţ e ale
b i s e r i c i l o r lui Ştefan cel M a r e . A c e s t e din urmă
b i s e r i c i s î n t singurele, r e p e t ă m , care dau i m p r e ­
sia unui m o d e l e u retras.
103
P e n t r u a g ă s i ceva oarecum a s e m ă n ă t o r
t r e b u i e să ne ducem în M a c e d o n i a şi în B u l g a ­
r i a . O b i s e r i c ă r i d i c a t ă în acelaşi t i m p cu c e l e
din grupul de pe Morava, biserica din L e s n o v o
(1340), ne oferă un e x e m p l u t i p i c de m o d e l e u
retras, foarte diferit, b i n e î n ţ e l e s , d e m o d e l c u l
m o l d o v e n e s c , dar m u l t m a i a p r o p i a t , t o t u ş i ,
d e c î t t o a t e m o n u m e n t e l e e x a m i n a t e pînă a c u m .
L a d r e p t v o r b i n d , biserica d i n L e s n o v o n e p r e ­
zintă un stadiu i n t e r m e d i a r între m o d e l e u l în
relief şi m o d e l e u l r e t r a s ; dacă unele a r c a d e ale
absidei sînt a p r o a p e identice cu cele pe care le
p u t e m vedea, de p i l d ă , la K r u s e v a c , a r c a d e l e
e x t r e m e şi cele care decorează p e r e ţ i i simulează
1
deja forma u n o r n i ş e . A c e s t m o d e l , c e realizea­
ză o unitate m a i m a r e cu ferestrele turlei, p a r e să
fie perfecţionarea unuia m a i v e c h i , m a i rudi­
m e n t a r , f r e c v e n t în ţ i n u t u r i l e b u l g a r o - m a c e -
donene.
Absida b i s e r i c i i Sfîntul C l e m e n t clin O h r i -
zintă o formă p o l i g o n a l ă foarte s i m p l ă , cu trei
laturi, fiecare d i n t r e acestea fiind d e c o r a t ă cu o
nişă m a r e cu decroşuri şi m o d e l e u retras, a v î n d
un desen care r e p r o d u c e cu e x a c t i t a t e d e c o r a ­
ţia turlei (fig. 3 9 ) . M o d e l u l se m e n ţ i n e , în M a c e ­
d o n i a şi în M u n t e n e g r u , pînă în secolul al X I V -
Fig. 39. Ohnida. Biserica Sf. Clement. Arcaturile
absidei (detaliu).
l e a 2 . Mai c ă t r e est, f o r m e l e acestea sînt con­
stante. Bisericile din Mesembria secolului al
X I V - l e a , î n s p e c i a l cele c u h r a m u l H r i s t o s P a n -
1
Cf. Millet, L'Art serbe, fig. 122 (P.H.).
2
Bisericile Sfîntului Niellila din Cu cer, din Ljuboten,
din Kuceviăte, din Slip etc. (P.H.).
 104
t o c r a t o r şi Sfîntu,l I o a n A l i t u r g i t o s , au a b s i d e l e
şi c h i a r şi p e r e ţ i i laterali a c o p e r i ţ i de arcatu-
rile care p a r a c o n s t i t u i o veche t r a d i ţ i e în B u l ­
garia, de v r e m e ce absida b i s e r i c i i Sfîntul D u - ,
m i t r u d i n T r n o v o (secolul a l X I I - l e a ) , d c p i l d ă ,
are c i n c i laturi d e c o r a t e , fiecare, cu c î t e o nişă
Fig. 40. Ohrida. Biserica Sfânta Sofia.
Absida (detalm).
care nu m ă s o a r ă , este d r e p t , d e c î t o t r e i m e d i n
î n ă l ţ i m e şi că g ă s i m o d e c o r a ţ i e asemănătoa­
re la b i s e r i c i l e d i n secolul al I X - l e a , ca la Baô-
k o v o sau la Sfînta Sofia d i n O h r i d a . E d r e p t că
nişele inferioare de la această u l t i m ă b i s e r i c ă
se confundă cu g o l u r i l e (fig. 40), dar desenul
general n-a f o s t m o d i f i c a t . Cît p r i v e ş t e m i c i l e
şiruri de arca turi în cornişă, acestea nu se gă­
sesc chiar peste t o t : b i s e r i c i l e Sfîntul D u m i t r u
de la T r n o v o , Sfîntul C l e m e n t din Ohrida, deja
m e n ţ i o n a t e , altele însă şi d i n d i v e r s e e p o c i nu
le c u n o s c , d a r ele există la b i s e r i c i l e Sfîntul
Ioan A l i t u r g i t o s sau H r i s t o s P a n t o c r a t o r , unde
se v ă d e s c a fi destul de a p r o a p e de f o r m u l a r o ­
manică, la B a c k o v o şi m a i cu seamă la b i s e r i c a
Sfînta Sofia d i n Ohrida, unde prezintă e x a c t
m o d e l u l m o l d o v e n e s c . Modeleul este p r e t u t i n ­
deni retras şi evocă m o d e l e u l unor biserici din
C o n s t a n t i n o p o l , precum biserica T h e o t o c o s ( K i -
lissd-Geami), Sfînta T e o d o s i a ( G u l - G e a m i ) sau
F é t i y é - G e a m i , sau d i n M i s t r a (Pa na ghia B r o n -
t o c h i o n ) , sau din Salonic (Sfinţii A p o s t o l i ) e t c .
Continuitatea t i p u l u i se revelă în însăşi enume­
rarea de m a i sus, deoarece bisericile K i l i s s j -
Geami şi G u l - G e a m i datează din secolul al I X -
lea, Sfînta Sofia din Ohrida din al X I - l e a , iar
Panaghia, F é t i y e - G e a m i şi Sfinţii A p o s t o l i din
al X I V - l e a .
P a r e că t r e b u i e să p r i v i m m a i degrabă spre
g r u p u l acesta de b i s e r i c i , cu a l t e c u v i n t e spre ţi­
nuturile d i n sud, d e c î t spre ţările r o m a n i c e , dacă
d o r i m să c ă u t ă m originea b e n z i l o r şi arcatu-
r i l o r m o l d o v e n e ş t i . B u l g a r i a se înfăţişa ca un
intermediar firesc, şi cîteva b i s e r i c i din Ţara
R o m â n e a s c ă sînt în măsură să ne dea unele
i n f o r m a ţ i i p r e ţ i o a s e cu p r i v i r e la relaţiile d i n t r e
ţ i n u t u r i l e b u l g ă r e ş t i şi cele româneşti, care
e x p l i c ă în suficientă măsură strînsele r a p o r ­
turi d i n t r e Biserica Ţ ă r i i R o m â n e ş t i şi cea a
1
B u l g a r i e i în secolele X I I I şi X I V , ca şi e x o d u l
b u l g a r i l o r , î n c e p î n d c u sfîrşitul v e a c u l u i a l X I V -
2
lea, d i n faţa invaziei t u r c e ş t i . Aşa se face că
ruinele a b s i d e i b i s e r i c i i Sîn-Nicoară, de la
Curtea de A r g e ş , p r e z i n t ă o serie de arcaturi
ce a m i n t e s c întru t o t u l pe cele de la M e s e m b r i a ;
şi, ca pentru a c o n f i r m a ipoteza noastră, dl.
O. T a f r a l i a p u t u t o b s e r v a identitatea planului
bisericii Sîn-Nicoară cu planurile paracliselor
3
de la T r a p e z i ţ a ( T r n o v o ) , ca şi unele c u r i o a s e
a n a l o g i i î n t r e b i s e r i c a domnească de la Curtea
4
de A r g e ş şi g r u p u l de la M e s e m b r i a .
E x i s t ă , fără î n d o i a l ă , o diferenţă destul de
m a r e între felul în care sînt t r a t a t e firidele în
M o l d o v a şi felul în care sînt t r a t a t e în sudul D u ­
nării, în ţ i n u t u r i l e d i n sud, ele au, în general,
u n desen m a i c o m p l i c a t , p c care M o l d o v a î l
s i m p l i f i c ă , l i n i i l e d e v e n i n d m a i severe, şi m a i
f r u s t e ; şi d e v i n , t o t a i c i , m a i înguste şi m a i nu­
meroase, a b s i d e l e p ă r î n d să afecteze o formă
m a i a p r o p i a t ă de linia curbă, în c o m p a r a ţ i e
cu absidele v ă d i t poligonale din Macedonia,
B u l g a r i a sau T r a c i a . Să nu ne lăsăm însă in­
duşi î n e r o a r e . P r i n c i p i u l rămîne a c e l a ş i . M o ­
deleul retras este i d e n t i c şi n o r m a p o t r i v i t că­
reia pe fiecare latură a p o l i g o n u l u i t r e b u i e să
se afle o firidă este p ă s t r a t ă î n t o c m a i . D a c ă
unele a b s i d e m o l d o v e n e ş t i p a r r o t u n d e , asta se
î n t î m p l ă d a t o r i t ă f a p t u l u i că au un număr m a i
m a r e d e feţe ( ş a p t e sau m a i m u l t e chiar, uneori
tii. inuouucerea ^jr.ri.;.
2 Cf. Filov, (L'ancien art bulgare, Alean, 1922, p. 37
şi urm.5 (P.H.).
3
Monuments byzantins de Curtea de Argeş, Bull.
Inst. Archéol. bulgare, IV (Sofia, 1927), pp. 2 4 1 - 2 4 4
(P.H.).
4
Cf. în mod special: Puig i Cadafalcli, Decorative
ţorms of the first romanesque style, Art Studics, 1926; a
se compara comunicările autorului la Congresul Inter­
naţional de Istorie a Artei (Roma, 1912) cu cele de la
primele două Congrese de Studii Bizantine (Bucureşti,
1924 şi Belgrad, 1927). (P.H.).
6
Aparent logică, ipoteza unui exod bulgăresc în
ţările române nu a putut fi demonstrată cu documente
sau mărturii materiale (V.D.).

unsprezece, ca la S u c e v i ţ a ) d e c î t cele din sudul
D u n ă r i i , care nu c u n o s c d e c î t trei sau c i n c i , şi
deoarece î m b r ă c ă m i n t e a c a r e le a c o p e r ă aproa­
pe în î n t r e g i m e a a t e n u a t c o l ţ u r i l e . T r a s e u l
r ă m î n e de f a p t p o l i g o n a l şi fiecare latură este
pusă în e v i d e n ţ ă de c î t e o f i r i d ă .
Astfel se e x p l i c ă e n i g m a t i c a î n r u d i r e d i n t r e
b i s e r i c i l e m o l d o v e n e ş t i şi cele din p r i m a pe­
rioadă r o m a n i c ă , d i n Spania, F r a n ţ a şi Italia,
cărora P u i g i Cadafalch le-a consacrat, de m a i
1
m u l ţ i a n i , o c e r c e t a r e s i s t e m a t i c ă . N u există
n i c i un fel de influenţă, ci numai i d e n t i t a t e
în ceea ce p r i v e ş t e t r a d i ţ i a , d e z v o l t a r e para­
lelă a unei f o r m u l e b i z a n t i n e , al cărui ultim
e x e m p l u ni-1 oferă M o l d o v a .
D a r , o d a t ă în p l u s , M o l d o v a nu şi-a c o p i a t
în m o d i n t e g r a l m o d e l e l e . Ci şi-a c o n s t i t u i t un
t i p p r o p r i u , care, c u t o a t e v a r i a ţ i i l e d e detaliu,
se va p ă s t r a t i m p î n d e l u n g a t ; acesta constă în
decorarea a b s i d e l o r cu a r c a t u r i înalte şi în­
guste, care, s p r e d e o s e b i r e de n e n u m ă r a t e b i s e ­
r i c i d i n Serbia sau d i n B u l g a r i a , nu t r e c de pe
a b s i d e pe p e r e ţ i , şi a le încorona cu o friză, în
g e n e r a l d u b l ă , d e m i c i a r c a t u r i , adică d e o c n i ţ e ,
c a r e s î n t p r o b a b i l o a m i n t i r e a d u b l u l u i etaj
de arcaturi dc la bisericile din Constantinopol,
dar o a m i n t i r e i n c o n ş t i e n t ă , c ă c i , pe de-o parte,
contrar celor din registrul inferior, ele
fac înconjurul c o m p l e t a l e d i f i c i u l u i , ajungînd
a p o i în p a r t e a de sus a p e r e ţ i l o r a c ă r o r p a r t e
inferioară r ă m î n e nedecorată ; iar pe de altă par­
te, cum se o b s e r v ă dealtfel la m a j o r i t a t e a b i s e ­
r i c i l o r b u l g ă r e ş t i , se î n t î m p l ă destul de rar ca
ele să fie p l a s a t e e x a c t deasupra a r c a d e l o r in­
f e r i o a r e ; e l e au, de p i l d ă , un decalaj de o ju­
m ă t a t e de l ă ţ i m e , iar uneori se î n t î m p l ă c h i a r
ca două o c n i ţ e s u p e r i o a r e să c o r e s p u n d ă unei
singure a r c a d e inferioare. 2 E x i s t ă e x e m p l e şi
dintr-un sistem şi d i n a l t u l : c o m b i n a ţ i a d i n t r e
acestea două, şi s u b forma aceasta specială
(absidele d e c o r a t e , p e t o a t ă î n ă l ţ i m e a , c u m a i
m u l t e şiruri de a r c a t u r i , iar p e r e ţ i i de o friză
superioară) este, după părerea noastră, speci­
fică M o l d o v e i , c a r e îi va r ă m î n e c r e d i n c i o a s ă
t i m p de două s e c o l e .
P e r e ţ i i de la P ă t r ă u ţ i , de la Sfîntul Ilie,
de la V o r o n e ţ şi, în e g a l ă măsură, şi cei de la
1
Planurile bisericilor mononavate de pe dealul Tra-
peziţa (Trnovo) sînt curente în spaţiul arhitecturii
bizantino-balcanice, fiind practic atipice; asemănările cu
ele nu probează decît utilizarea unor modele comune
(V.D.).
2
Necoucordanţa semnalată de P. H m r y intre regis­
trul dc ocniţe şi cel de arcaturi nu este o dovadă de stîn­
găcie, ci dimpotrivă, demonstriud că meşterul constructor
a fost preocupat să păstreze bunele proporţii ale clemen­
telor compoziţionale ( V . D . ) .
io:,
3
B ă d ă u ţ i , s î n t a c o p e r i ţ i de o tencuială destul
de g r o a s ă c a r e maschează cu t o t u l m a t e r i a l e l e
de c o n s t r u c ţ i e şi care, la V o r o n e ţ , s î n t d e c o r a ţ i
cu fresce d i n t r e cele m a i rafinate. D a r nu a v e m
de-a face c u t i p u l p r i m i t i v . T o a t e t e n c u i e l i l e
acestea s î n t p o s t e r i o a r e e p o c i i lui Ştefan cel
M a r e ; c e r c e t ă r i l e efectuate a u fost c o n c l u d e n t e
p e n t r u t o a t e e d i f i c i i l e , d e m o n s t r î n d u - s e că
m a t e r i a l u l d e c o n s t r u c ţ i e a l b i s e r i c i l o r d i n vea­
cul al X V - l e a era v i z i b i l ; şi consta dintr-un
b l o c a j destul d e g r o s o l a n , î n t r e r u p t d i n l o c î n
l o c d e u n d u b l u sau t r i p l u rînd o r i z o n t a l d e
c ă r ă m i z i , c o m p l e t a t în partea de sus a perete­
4
lui p r i n t r - o d e c o r a ţ i e t o t d e c ă r ă m i z i . A c e s t
g e n d e d e c o r a ţ i e , care, într-o f o r m ă m a i s i m p l ă ,
era o r n a m e n t a ţ i a de bază a b i s e r i c i l o r sîrbeşti
3
şi b u l g ă r e ş t i , caracterizează e p o c a lui Ştefan
cel Mare, dar f o r m u l a c o m p o r t a o m a r e supleţe
şi m e r g e a de la s i m p l a d e c o r a ţ i e p r i n alter­
narea p i e t r e i cu c ă r ă m i d a pînă la un s i s t e m
decorativ m u l t mai avansat şi de un mare efect
a r t i s t i c , pe c a r e îl v o m studia în a m ă n u n t a t u n c i
c î n d va fi c a z u l . Nu l i p s e s c de f a p t nici b i s e r i ­
c i l e unde d e c o r a ţ i a bazată p e p o l i c r o m i a m a ­
t e r i a l e l o r ni s-a p ă s t r a t în î n t r e g i m e , iar res­
tauratorul b i s e r i c i i Sfîntul Ilie nu se îndepăr­
ta de realitatea a r h e o l o g i c ă d e c o r î n d a b s i d e l e
c u a r c a t u r i d i n c ă r ă m i d ă aparentă ( p l . I I I , 3 ) ;
b i s e r i c i l e a l e c ă r o r faţade s-au d e t e r i o r a t , ca
cea de la B ă l i n e ş t i de p i l d ă ( p l . V I I , 1-3) sa u
3
Biserica dc la Milişăuţi (corn. Bădăuţi) a fost dis­
trusă în timpul primului război mondial; invocarea ei la
prezent produce confuzii (V.D.).
4
Apareiajul materialelor de construcţie nu era vizibil ;
faţadele monumentelor erau acoperite cu un strat subţire
de tencuială pe a cărei suprafaţă era realizat un joc deco­
rativ imitînd un apareiaj regulat. La Neamţ şi la Băli­
neşti s-au păstrat martori concludenţi din acest decor
original (V.D.).
5
Sedus de ideca unor relaţii directe cu monumente
sud-dunărene, P. Henry nu observă că tehnica de con­
strucţie a bisericilor din Moldova este esenţial diferită,
în Moldova, zidurile erau executate în principal din
piatră de carieră, muchiile fiind regularizate cu piatră
făţuită; legarea pietrelor este făcută cu mortar cu rosturi
subţiri, rolul cărămizilor fiind strict decorativ. Dacă se
mai ţine seama de soclurile profilate, de contraforturile
treptate şi de ancadramentele de piatră, este evident că
meşterii-constructori erau familiarizaţi cu tehnica de
largă răspindire a stilului gotic. Dimpotrivă, în arhitec­
tura sud-dunăreană, aplicarea tehnicii bizantine este
generalizată şi se exprimă prin alternarea regulată a
registrelor de cărămidă şi piatră (deseori în casete de
cărămidă), iar mortarul este aşezat in rosturi groase, la
egalitate cu grosimea cărămizii. Aşadar, trimiterea la
monumentele sîrbeşti şi bulgăreşti nu poate fi susţinută.
Din acest punct de vedere, era bine dacă P. Henry ţinea
seama de concluziile lui G. Balş care precizează că bise­
rica moldovenească este o sinteză dintre un plan bizantin
şi o tehnică gotică (G. Balş, Bisericile lui Ştefan cel
Mare, Bucureşti, 1926, p. 94). ( V . D . ) .
IOG

cele care, ca "Sfîntul Ioan din P i a t r a ( p l . V, 1),
nu par să fi f o s t retuşate, lasă să se v a d ă în m o d
c î t se p o a t é de e v i d e n t că d e c o r a ţ i a de c ă r ă m i d ă
a l c ă t u i a baza d e c o r a ţ i e i d i n secolul a l X V - l e a
şi că m a n i a de-a nu lăsa să se v a d ă d e l o c m a t e ­
rialele de c o n s t r u c ţ i e şi de-a le a c o p e r i cu o
tencuială de un alb s t r ă l u c i t o r , c h i a r dacă era
m a i a p o i a g r e m e n t a t ă cu p e t e de c u l o a r e , a tre­
c u t numai ceva m a i t î r z i u de la a r h i t e c t u r a
1
c i v i l ă la a r h i t e c t u r a r e l i g i o a s ă . Ca să fim cin­
stiţi, t r e b u i e să a d ă u g ă m că t o c m a i d a t o r i t ă
acestei m a n i i a p u t u t arta b i z a n t i n ă să dea la
iveală, c î n d se afla în d e c l i n , c î t e v a d i n fresce­
le sàie c e l e m a i p l i n e de p r o s p e ţ i m e şi m a i ar­
m o n i o s î m b i n a t e cu atmosfera şi cu peisajul,
aşa cum este de p i l d ă cazul frescelor de la V o r o -
ne ţ.
în cele p a t r u b i s e r i c i de la care p o r n e ş t e stu­
diul nostru, t e n c u i a l a cu care au fost a c o p e r i t e
ulterior nu m a i lasă la v e d e r e , ca p o l i c r o m i e ,
în afara a r c a t u r i l o r de la biserica Sfîntul Ilie.
d c care a m p o m e n i t , d e c î t frizele sau b r î i e l e d e
discuri s m ă l ţ u i t e al c ă r o r v e r d e s t r ă l u c i t o r în­
viorează faţada b i s e r i c i i dc la P ă t r ă u ţ i ( p l .
2
I I I , l ) . A c e s t e discuri m e r i t ă o a t e n ţ i e specia­
l ă ; le v o m studia ceva m a i tîrziu, în a d e v ă r a t a
l o r a m b i a n ţ ă , adică în l e g ă t u r ă cu f a ţ a d e l e de
c ă r ă m i d ă a p a r e n t ă p e care l e v o m î n t î l n i , unde
îşi aveau l o c u l l o r b i n e s t a b i l i t în c a d r u l jocu­
lui de c u l o r i .
D a r o u l t i m ă caracteristică, şi d i n t r e cele
m a i i m p o r t a n t e chiar, trebuie să ne m a i reţină
lîngă a c e s t p r i m grup de b i s e r i c i pe c a r e l-am
s t u d i a t : d e c o r a ţ i a uşilor şi a ferestrelor.
F e r e s t r e l e c o m p o r t ă , t o a t e , acelaşi m o d e l ,
m i c , p ă t r a t , cu un a n c a d r a m e n t de b a g h e t e cu
totul c a r a c t e r i s t i c e ( p l . I I I , 1 şi 3 ; X L I şi X L V I I ,
2 ) . A c e s t m o d e l , p e care l-am m a i î n t î l n i t l a
o fereastră de la R ă d ă u ţ i , fără a putea h o t ă r î
dacă data de pe vremea lui A l e x a n d r u cel B u n
sau d i n t i m p u l restaurării efectuată de A l e x a n ­
dru L ă p u ş n e a n u , a a v u t , în M o l d o v a , o soartă
n e o b i ş n u i t ă . Nu va fi singurul m o d e l f o l o s i t ,
dar nu va d i s p a r e prea curînd, ci se va îmbina
c h i a r cu alte forine, de unde va rezulta acel t i p
:
c o m p l e x p e care m u l ţ i i s t o r i c i î l semnalează,
în m o d o b i ş n u i t , sub denumirea de „fereastră
m o l d o v e n e a s c ă " . U n m o d e l p e care, dealtfel,
îl c u n o a ş t e m : aceste a n c a d r a m e n t e făcute d i n
b a g h e t e ce se î n t r e t a i e în unghi d r e p t sînt carac­
teristice g o t i c u l u i t î r z i u şi e p o c i i de î n c e p u t a
R e n a ş t e r i i . S î n t o r n a m e n t e l e c l a s i c e de la fe­
restrele P a l a t u l u i de J u s t i ţ i e d i n R o u e n sau
de la A r h i e p i s c o p i a aceluiaşi oraş, de la A b a ţ i a
de la Cluny ( P a r i s ) şi de la atîtea a l t e m o n u ­
m e n t e c i v i l e d i n aceeaşi e p o c ă . E l e sînt uni­
v e r s a l e ; le î n t î l n i m în Alsacia, în G e r m a n i a ,
în E u r o p a c e n t r a l ă . U ş i l e nu sînt m a i p u ţ i n
c u r i o a s e . La P ă t r ă u ţ i , la Sfîntul Ilie, la R ă d ă ­
uţi şi la V o r o n e ţ , uşa exterioară (în această clin
urmă b i s e r i c ă uşa c a r e duce clin p r i d v o r în p r o ­
naosul i n i ţ i a l ) prezintă aceleaşi c a r a c t e r i s t i c i
ca şi uşa de la intrare a b i s e r i c i i d i n R ă d ă u ţ i :
aceeaşi formă în a r c f r î n t , aceeaşi l ă r g i r e c ă t r e
e x t e r i o r , d e c o r a t ă cu m u l u r i în b a g h e t ă ce e v o ­
c ă f o r m e l e cele m a i s i m p l e a l e stilului g o t i c .
Se o b s e r v ă , de asemenea, generalizarea unui
p r i m - t i p de uşă, care va deveni specific intrări­
l o r . Să fie o a m i n t i r e , dar c î t de m o d e s t ă , a
p o r t a l u r i l o r de la c a t e d r a l e l e din O c c i d e n t ?
T o t c e s e p o a t e ; edificiile din ţările v e c i n e oferă
nenumărate e x e m p l e de acest fel. în T r a n s i l ­
vania, m a i cu scamă, asemenea uşi de i n t r a r e
se întîlnesc destul de d e s . D a r să ne u r m ă m in-,
v e s t i g a ţ i i l e în i n t e r i o r .
!
•

1
Inexact. P r a c t i c a tencuielilor pe faţade era foarte
raspiti d i t a i in directă legătură cu obişnuinţa policromiei,
în legătură cu accsl subiect s-a adunat o bibliografic abun­
dentă; referitor la monumentele din ţara noastră, men­
ţionăm următoarele titluri: V. Drăguţ, Picturi murale Fig. 41. Pătrăuţi. Ancadramentul uşii interioare
exterioare In 'Transilvania medievală, în SCIA, 1965, (detaliu).
nr. 1, pp. 75 — 101; idem, Note de drum din Bulgaria,
în BMI, 1972, nr. 1, pp. 77—79; Cristian Moiscscu,
La Pătrăuţi, uşa care desparte pronaosul
Decoraţia exterioară zugrăvită pe tencuială a monumen­
telor din Ţara Românească (sec. XIV— XVII), în MIA, de naos este cu totul caracteristică (fig. 41).
1974, nr. 1, pp. 54 — 58; Eugenia Greceanu, Parameniul Dacă uşa c o r e s p u n z ă t o a r e de la biserica Sfîntul
medieval, în MIA, 1975, nr. 1, pp. 25 — 40 (V.D.).
2 Ilie este m u l t m a i s i m p l ă şi r e p r o d u c e desenul
Inadvertenţă, la Pătrăuţi nu sînt discuri, ei plăci
ceramice (V.D.). uşii interioare de la R ă d ă u ţ i , cea de la V o r o n e ţ
prezintă a p r o a p e acelaşi m o d e l ca cea de "la
P ă t r ă u ţ i ( p l . I V , 2 ) . Iată aşadar apărînd u n
nou m o d e l de uşă, acesta, după c î t se p a r e , de­
v e n i n d s p e c i f i c uşilor i n t e r i o a r e . U n t i p foarte
diferit de p r i m u l şi care trădează, ca şi feres­
trele, o cu t o t u l altă sursă de i n s p i r a ţ i e . în
Franţa nu este c u n o s c u t d e c î t în arhitectura
civilă. Nici simplele baghete dreptunghiulare
de la ferestre, nici desenul m a i c o m p l i c a t de la
uşile i n t e r i o a r e şi care, m a i t î r z i u , va fi f o l o ­
sit şi la ferestre, nu se întîlnesc în F r a n ţ a , în
decoraţia b i s e r i c i l o r . N u m a i a r h i t e c t u r a c i v i ­
lă ( p a l a t e de j u s t i ţ i e , a b a ţ i i , a r h i e p i s c o p i i e t c . )
îşi decorează g o l u r i l e c u asemenea m o t i v e . P e
care le r e g ă s i m însă în ţ ă r i l e v e c i n e cu R o m â ­
n i a , în T r a n s i l v a n i a , ca şi în P o l o n i a , desenele
acestea s î n t f r e c v e n t e . C r a c o v i a ne oferă nenu­
mărate exemple, de la formele deosebit de
s i m p l e de la ferestrele c u r ţ i i B i b l i o t e c i i b i g e l ­
l o 1 pînă l a f o r m e l e c o m p l i c a t e care ' î m b i n ă ba­
g h e t e l e cu a c o l a d a , ca la uşa vechii p r i m ă r i i care
se află la aceeaşi b i b l i o t e c ă 2 . D a r aceste uşi şi
ferestre d e c o r a t e cu b a g h e t e se g ă s e s c m a i ales
în T r a n s i l v a n i a unde, lucru interesant, le gă­
s i m în m o d f o a r t e f r e c v e n t nu numai la e d i f i ­
c i i l e c i v i l e , ci şi la b i s e r i c i . U ş i l e c a t e d r a l e i
din Sibiu, ale m ă n ă s t i r i i franciscane de la Cluj
e t c . , e t c . p r e z i n t ă e x a c t acelaşi m o d e l c a uşa
interioară de la V o r o n e ţ , iar p o r t a l u l cel m a r e
al C a t e d r a l e i d i n C l u j , cu c î t e v a v a r i a n t e şi
m u l t ă s t î n g ă c i e , v ă d e ş t e acelaşi s t i l . Astfel că
folosirea a c e s t o r e l e m e n t e d e a r h i t e c t u r ă c i v i l ă
la e d i f i c i i l e r e l i g i o a s e nu a fost i m a g i n a t ă în
M o l d o v a ; în A r d e a l d e v e n i s e o m e t o d ă o b i ş ­
n u i t ă . Astfel că p r o b l e m a pusă în l e g ă t u r ă cu
ţara — T r a n s i l v a n i a sau P o l o n i a — d i n care
a u p ă t r u n s î n M o l d o v a asemenea o r n a m e n t e
este d e o s e b i t d e c o m p l i c a t ă ; dealtfel n u p r e ­
z i n t ă d e c î t un interes s e c u n d a r ; M o l d o v a a în­
t r e ţ i n u t , după c u m ş t i m , r e l a ţ i i s t a t o r n i c e c u
cele două ţări v e c i n e şi ş t i m d i n sursă a b s o l u t
sigură că Ştefan cel M a r e a adus în M o l d o v a
meşteri s c u l p t o r i unguri şi s a ş i 3 ; c u n o a ş t e m
1
Cf. M.A. de Bovet, Cracovia (Villes d'art célèbres)»
p. 92 (P.I-I.).
2 Ibid., p. 9 (P.H.).
3
P. Henry nu indică, din nefericire, „sursa absolut
sigură" din care ştie că Ştefan cel Mare a adus in Moldova
meşteri unguri şi saşi. în orice caz, după cum singur re­
marcă, relaţiile cu Transilvania erau foarte strìnse, fapt
perfect explicabil, mai ales că domnitorul poseda boga­
tele feude ale Ciceului şi Cetăţii dc Baltă. Reamintim
şi activitatea ctitoricească a lui Ştefan cel Mare care
Înălţa în Transilvania bisericile din Feleac şi Vad, de
asemenea, potrivit tradiţiei, pe acelea din Ciceu-Mihă-
eşti şi Giceu-Corabia. Toate aceste date conduc spre
ipoteza, perfect verosimilă, că Ştefan cel Mare recursese
la serviciile unor meşteri pietrari din părţile Dejului şi
Bistriţei ( V . D . ) .
C h i a r 'şi n u m e l e lui „ m i s t r . J a n " , p r o b a b i l un
ceh din T r a n s i l v a n i a , care se află g r a v a t pe
m o r m î n t u l pe care Ştefan a pus să i se r i d i c e lui
B o g d a n I în naosul b i s e r i c i i din R ă d ă u ţ i . Saşii
erau, în egală măsură, r e n u m i ţ i şi ca m e ş t e r i
t u r n ă t o r i de c l o p o t e . Şi există t e m e i n i c e s u p o ­
z i ţ i i că m a j o r i t a t e a m e ş t e ş u g a r i l o r străini che­
m a ţ i în ţară de c ă t r e Ştefan erau t r a n s i l v ă n e n i ,
şi este p r o b a b i l că- şi p r e d e c e s o r i i săi să se fi
a d r e s a t T r a n s i l v a n i e i , ca şi P o l o n i e i dealtfel,
pentru a le p r o c u r a diferiţi m e ş t e r i , cu a t î t m a i
m u l t cu c î t e p o c a acestora era d e p a r t e de-a
oferi a v î n t u l a r t i s t i c ce caracterizează sfîrşi-
tul v e a c u l u i a l X V - l e a m o l d a v . O p r o b l e m ă î n
care s î n t e m reduşi la i p o t e z e , lucru r e g r e t a b i l ,
deoarece b i s e r i c a dc la P ă t r ă u ţ i ne p r e z i n t ă
deja un t i p g a t a c o n s t i t u i t , care s-a f o r m a t în
m o d sigur sub d o m n i i l e p r e c e d e n t e d i n care n u
ne-a r ă m a s n i m i c . Alunecarea de teren c a r e a
distrus, în secolul al X V - l e a , m ă n ă s t i r e a r i d i ­
cată de A l e x a n d r u cel B u n la M o l d o v i ţ a , nc-a
p r i v a t ca să spunem astfel de singurul m o n u ­
m e n t c a p a b i l să ne lămurească în l e g ă t u r ă cu
s u b i e c t u l a c e s t a . în p r i v i n ţ a b i s e r i c i i de la
R ă d ă u ţ i , însă, a m v ă z u t c ă s e p o a t e a f i r m a c u
t o a t ă c e r t i t u d i n e a că T r a n s i l v a n i a , în e g a l ă
m ă s u r ă cu P o l o n i a , a jucat, încă de la î n t e m e i e ­
rea P r i n c i p a t e l o r , un rol de seamă în f o r m a ţ i a
p o l i t i c ă şi a r t i s t i c ă a ţ ă r i l o r r o m â n e .
D i n punct de vedere arheologic mai ales,
exemplul Munteniei vecine vine în ajutorul
acestei i p o t e z e , căci ne oferă, şi ea, e x e m p l e
i n c o n t e s t a b i l e , m a i vechi elecît m o n u m e n t e l e
m o l d o v e n e ş t i pe care le-am c e r c e t a t şi d e o s e b i t
de interesante p e n t r u cine vrea să le s t u d i e z e .
R i t i n e l e unei b i s e r i c i a p r o a p e t o t a t î t d e v e c h i
ca şi P r i n c i p a t u l r e s p e c t i v , Sîn-Nicoară de la
Curtea dc A r g e ş , care m a i d ă i n u i e s c şi a c u m , ne
p r e z i n t ă un p l â n ş i o amplasare a turlei î m p r u ­
m u t a t e cu t o a t ă siguranţa d i n T r a n s i l v a n i a şi
p a r e a p r o a p e s i g u r că edificiul este opera u n o r
meşteri transilvăneni4. Clopotul mănăstirii
C o t m e a n a , t u r n a t în 1413, p o a r t ă s e m n ă t u r a
unui a n u m e „ M a i s t e r H a n e ş " , un transilvă­
nean, al cărui nume este p r o b a b i l săsesc, t r a n s c r i s
în f o r m a lui ungurească. De m u l t ă v r e m e , după
cum s e p o a t e v e d e a , m e ş t e r i i d i n A r d e a l luase­
ră o b i c e i u l să treacă d i n c o a c e de C a r p a t i .
După c u m nu se p o a t e t r e c e totuşi cu v e d e ­
rea aportul transilvănenilor, atunci cînd ne
propunem să studiem creaţia artiştilor lui
Ştefan cel M a r e . T o t u ş i , P o l o n i a t r e b u i e să-i fi
p u s la d i s p o z i ţ i e un număr a p r e c i a b i l de teh-
4
Cf. Iorga, Istoria Bisericii române, I, p. 28 (P.H.).
ion

3
n i c i e n i . A face apel la m e ş t e r i i din această ţară asemenea l u c r u . S t u d i u l a m ă n u n ţ i t al m o n u ­
este un o b i c e i care datează încă de pe vremea m e n t e l o r ne va p e r m i t e dealtfel să ne p r e c i z ă m
lui A l e x a n d r u cel B u n ; deşi d o c u m e n t e l e ră­ părerile.
m a s e d i n t i m p u l lui Ştefan cel M a r e s î n t depar­
te de-a fi complete, este d e m n de remarcat D u p ă cum s e v e d e , cercetarea acestui p r i m g r u p
faptul că niciodată, în numeroasele scrisori d e b i s e r i c i , cele m a i v e c h i d i n t i m p u l d o m n i e i
a d r e s a t e d e v o i e v o d l o c u i t o r i l o r d i n B r a ş o v sau lui Ştefan cel Mare, s-a v ă d i t fertilă în infor­
m a ţ i i şi sugestii. Am s t a b i l i t astfel c î t e v a d i n
din B i s t r i ţ a , nu le cere să-i t r i m i t ă v r e u n meş­
t r ă s ă t u r i l e de bază a l e artei m o l d o v e n e ş t i şi
ter, aşa c u m fac, în aceeaşi e p o c ă , d o m n i i din
a m p u t u t arunca oarecare lumină, p e n t r u m a j o ­
Ţ a r a R o m â n e a s c ă şi aşa ciun v o r face adesea,
ritatea acestora, asupra p r o b l e m e i p r i v i t o a r e
în M o l d o v a , P e t r u R a r e ş sau A l e x a n d r u Lă-
Ia o r i g i n e a l o r . D e s i g u r , p u n c t e de întrebare
puşncanu, î n secolul u r m ă t o r . Ş t i m , d i m p o t r i ­
m a i persistă şi a c u m , p u n c t e cărora nu ne este
vă, că a a d u s pe un oarecare « J o h a n n e s Mura­
cu p u t i n ţ ă să le r ă s p u n d e m în starea actuală
to r" d i n L e m b e r g , în 1497, şi am şti fără în­ a c u n o ş t i n ţ e l o r n o a s t r e a r h e o l o g i c e . D a r ne-am
doială m u l t m a i m u l t e lucruri dacă s-ar fi păs­ d a t seama în suficientă măsură că arhitectura
t r a t c o r e s p o n d e n ţ a s a p o l o n e z ă . A v e m , dealtfel, nu c o n ţ i n e n i m i c m i s t e r i o s şi nici fundamental
şi unele d o c u m e n t e m a t e r i a l e . D a t o r i t ă lucră­ nou, şi că este în m o d t e m e i n i c l e g a t ă de m a i
rilor de restaurare de la b i s e r i c a din P o p ă u ţ i , inulte t r a d i ţ i i b i n e d e f i n i t e ; în special t r a d i ­
s-au p u t u t g ă s i în p o r ţ i u n i l e de i n s p i r a ţ i e g o ­ ţia sîrbească, pe care s-au g r e f a t unele p r o c e d e e
t i c ă m a i m u l t e semne l a p i d a r e c e indicau cu o c c i d e n t a l e şi o r i e n t a l e . Şi d i n acest a m a l g a m ,
toată certitudinea că cel p u ţ i n în p o r ţ i u n i l e şi m a i cu seamă d a t o r i t ă a d a p t ă r i i lui la c o n ­
acestea au l u c r a t meşteri p o l o n e z i .
1
Iar în ceea d i ţ i i l e l o c a l e şi la o a n u m i t ă stare de s p i r i t
ce p r i v e ş t e faptul că s-a făcut apel r e l a t i v ral­ locală, a luat naştere un stil care nu este d o a r u n
ia a r t i ş t i i d i n T r a n s i l v a n i a , lucrul acesta p a r e stil c o m p o z i t , ci unul înzestrat cu o o r i g i n a l i ­
confirmat într-o oarecare măsură de pasajul tate de n e t ă g ă d u i t , care c o n s t i t u i e cheia uni­
c e urmează, d i n t r - o scrisoare t r i m i s ă d e P e t r u tăţii sale. A m f ă c u t , d e asemenea, certe p r o ­
R a r e ş î n 1529 locuitorilor din Bistriţa: „ A m grese î n cercetarea p r i n c i p i i l o r d e c o r a ţ i e i m o l ­
d o v e n e ş t i : unde a m g ă s i t acelaşi a m a l g a m d e
auzit spunîndu-se de către supuşii noştri că
t r a d i ţ i i , aceeaşi i n t e r v e n ţ i e a O c c i d e n t u l u i şi
aveţi un mare număr de meşteri zidari"...2,
aceeaşi o r i g i n a l i t a t e . Ne r ă m î n e a c u m să stu­
de unde s-ar p u t e a deduce că, înainte de epoca
diem e v o l u ţ i a acestei a r h i t e c t u r i şi acestei o r ­
r e s p e c t i v ă , v o i e v o d u l nu avea nici o idee d e s p r e
n a m e n t a ţ i i de-a lungul v e a c u l u i al X V - l e a .

1
CC V. Drăghiccanu, Semne lapidare la biserica din 3
Este greu de crezut că Petru Rareş „nu avea nici o
Popăuţi, B.C.M.I., VIÎI (1915), p. 93 (P.H.). idee" despre existenţa pietrarilor clin Bistriţa, mai ales
2
„Aeccpimus a subditis noslris...", Hurmuzaki, X V 1 , clacă se au în vedere antecedentele (a se vedea p. 107)
doc. n. 587, p. 317 (P.H.). (V.D.).

•
 CAPITOLUL III

EVOLUŢIA ARHITECTURII MOLDOVENEŞTI ÎN TIMPUL

DOMNIEI LUI ŞTEFAN CEL MARE

P r i m a b i s e r i c ă d i n n o r d u l M o l d o v e i care, d i n 1491) şi de m a r e l e l o g o f ă t T ă u t u ( A d o r m i r e a '

p u n c t de v e d e r e c r o n o l o g i c , se situează după
V o r o n e ţ , este b i s e r i c a Sfîntul Nicolae din Do-
rohoi ( 1 4 9 5 ) . Cu t o a t e că trăsăturile ei caracte­
ristice s î n t t o t cele pe care le-am definit în ca­
p i t o l u l p r e c e d e n t , aspectul general s-a schim­
b a t , în p l a n u l şi d e c o r a ţ i a acestui e d i f i c i u vă-
dindu-se diferenţe n o t a b i l e faţă de a l e c e l o r
r i d i c a t e m a i înainte. Se s i m t e că, în acest inter­
val, t i m p u l n-a stat pe l o c şi că arta m o l d o v e ­
nească începe să se a f i r m e cu m a i m u l t ă c u t e ­
z a n ţ ă . Iar i m p r e s i a aceasta d e v i n e şi m a i puter­
nică a t u n c i c î n d ne o p r i m la d e t a l i i . B i s e r i c a
din D o r o h o i este un b u n e x e m p l u ] pentru acel
g r u p de lăcaşuri c a r e a început să se c o n s t i t u i e
la d o i ani după t e r m i n a r e a V o r o n e ţ u l u i . Grup
care p o a r t ă , î n t o c m a i ca şi cel dinainte, am­
prenta i n o v a ţ i i l o r şi a p r e o c u p ă r i l o r e p o c i i
respective.
Cele p a t r u m i c i b i s e r i c i pe care le-am stu­
diat în capitolul precedent, atît de b o g a t e prin
c o n ţ i n u t u l l o r a r t i s t i c , dar d e p r o p o r ţ i i a t î t
de m o d e s t e , au f o s t r i d i c a t e în 1487 şi 1488, ani
în care Ştefan cel M a r e ş o v ă i e între încetarea
rezistenţei şi reluarea l u p t e i cu ajutorul unor
e v e n t u a l i a l i a ţ i , şi v ă d e s c cu prisosinţă starea
aceasta d e n e s i g u r a n ţ ă . E l e ridică Celui-de-
Sus un i m n de slavă, de recunoştinţă şi de spe­
ranţă, d a r în acelaşi t i m p p r o p o r ţ i i l e lor rela­
tiv modeste amintesc că prevăzătorul voievod
se gîndeşte la starea v i s t i e r i e i sale şi nu-şi îngă­
duie încă să zidească lăcaşuri măreţe. E l e par
de asemenea, să-şi amintească de m u l t i p l e l e in­
vazii pe care le-a s u p o r t a t ţara, strîngîndu-se
cu t e a m ă în jurul t r o n u l u i , sub o b l ă d u i r e a lui
n e m i j l o c i t ă . în anul u r m ă t o r situaţia se s c h i m ­
b ă , în 1489, Ştefan a p l ă t i t t r i b u t t u r c i l o r şi,
o c r o t i t de-acum înainte de o pace pe c a r e este
h o t ă r î t s-o m a i m e n ţ i n ă cîtva t i m p , începe
să-şi c t i t o r e a s c ă b i s e r i c i l e departe de Suceava,
pe t o t întinsul ţării, la Vaslui (1490), la Iaşi
(Sfîntul N i c o l a e , 1493), la B o r z e ş t i (1494), la
H u ş i (1494), la R ă z b o i e n i (1496), la T a z l ă u
(1497), i m i t a t de fiul său A l e x a n d r u (Bacău,
M a i c i i D o m n u l u i la Iaşi, 1493, b i s e r i c a d i n B ă -
lineşti, 1494). M o l d o v a de N o r d nu este n i c i ea
uitată, şi g ă s i m a i c i cîteva foarte f r u m o a s e b i ­
s e r i c i , ca cele de la H î r l ă u (1492), D o r o h o i
(1495), de la P o p ă u ţ i lîngă B o t o ş a n i (149G),
P i a t r a - N e a m ţ (1497) şi m a i cu seamă M ă n ă s t i ­
rea N e a m ţ (1497), cea m a i m a r e d i n t r e t o a t e ,
mîndria epocii.
în t i m p ce e d i f i c i i l e r e l i g i o a s e se r ă s p î n d e a u
c u m u l t m a i m u l t ă îndrăzneală d e p a r t e d e c u i ­
b u l v u l t u r u l u i , stilul l o r e v o l u a c u m a i m u l t ă
d e z i n v o l t u r ă ş i m ă r e ţ i e . B i s e r i c i l e din D o r o h o i
şi B o t o ş a n i , care, deşi nu sînt situate c h i a r în
B u c o v i n a , neînsemnînd p r i n asta că nu apar­
ţ i n aceluiaşi g r u p c o m p a c t a l l ă c a ş u r i l o r d i n
M o l d o v a d e N o r d , relevă î n m o d v ă d i t t o t dru­
m u l parcurs, în r ă s t i m p de şapte ani, de la V o ­
roneţ încoace.
Nu numai că dimensiunile s î n t sensibil
m a i m a r i ; l u n g i m e a totală exterioară a edifi­
c i u l u i , de 20 de m e t r i la V o r o n e ţ , a i c i este de
23 de m e t r i ; l ă ţ i m e a interioară a naosului, la
I . '< ' I • I -L • • U L i J
Fig. 42. Biserica Sf. Nicolae din Dorohoi. Planul
(după Balş).
V o r o n e ţ în jur de 5,40 m e t r i de la p e r e t e la p e ­
rete şi de 8,50 m e t r i măsurînd şi absidele l a t e ­
rale, aici este, r e s p e c t i v , în jur de 5,80 m e t r i şi
8,70 m e t r i . D a r planul a e v o l u a t şi el (fig. 4 2 ) .
iii)
P r o n a o s u l şi-a accentuat cu hotărâre tendinţa
de-a se e x t i n d e , tendinţă pe care o remarcasem
deja la b i s e r i c i l e din p r i m u l g r u p . L u n g i m e a
lui este dc a p r o a p e 7/10 metri faţă de cei G,20
c î t avea pronaosul de la V o r o n e ţ , şi m a i cu
seamă, un lucru nou care va antrena de-acum
înainte unele modificări în ceea ce p r i v e ş t e
aspectul general al bisericii, lăţimea sa a cres­
c u t în m o d considerabil (6,50 m e t r i faţă de cei
5,40 m e t r i ai V o r o n e ţ u l u i ) , depăşind l ă ţ i m e a
n a o s u l u i 1 . Deeroşarea exterioară care d e c u r g e
de aici şi care corespunde, în interior, perete­
lui d e s p ă r ţ i t o r , creează un nou e l e m e n t de sta­
b i l i t a t e , d a t o r i t ă căruia c o n t r a f o r ţ i i , pe care
celelalte b i s e r i c i cu p r o n a o s u l la fel de l a t ca şi
naosul îi aveau în d r e p t u l acestui perete, d e v i n
i n u t i l i . O altă i n o v a ţ i e constă în faptul că uşa
dc la intrare, în loc să fie plasată ca dc obicei
la apus, aici se află la sud. Sistem care nu sc va
statornici niciodată în m o d definitiv; conform
t r a d i ţ i e i , în O r i e n t ca şi în O c c i d e n t , uşa aceasta
este aşezată faţă în faţă cu a l t a r u l ; dar unele
influenţe, în special cele d a t o r a t e c l i m e i , pai­
sà fi a c ţ i o n a t în m o d n e m i j l o c i t în M o l d o v a ,
deoarece numeroase biserici, chiar din g r u p u l
pe care îl cercetăm ( P o p ă u ţ i ) , prezintă această
p a r t i c u l a r i t a t e şi c î n d , m a i tîrziu, p l a n u l u i
o b i ş n u i t i se va adăuga un p r i d v o r , acesta va'
c o m p o r t a întotdeauna două intrări, una la n o r d
şi una la sud, din raţiuni de s i m e t r i e , fără în­
d o i a l ă ; adesea însă uşa de la n o r d va fi nu după
m u l t t i m p z i d i t ă pentru a-i feri pe c r e d i n c i o ş i
de răbufnirile c r i v ă ţ u l u i . Peretele de la miază­
n o a p t e este întotdeauna m a i d e g r a d a t d e c î t
cel de la m i a z ă z i şi ne a m i n t i m că, din pricina
unor m o t i v e asemănătoare, naosul bisericii din
R ă d ă u ţ i , care are către miazăzi trei ferestre,
către m i a z ă n o a p t e nu are d e c î t una.
D a r m a i c u seamă exteriorul ( p l . I I I , 2 ) este
cel care, deşi în mare parte restaurat, se pre­
tează la cele m a i interesante o b s e r v a ţ i i .
L u c r ă r i l e de restaurare au urmărit, se pare,
să redea c î t m a i fidel cu p u t i n ţ ă a s p e c t u l ini­
ţial al b i s e r i c i i . Dacă faptul este a d e v ă r a t , ceea
1
Tipul de plan cu pronaos lărgit (mai larg decit
naosul) apăruse prima oară la biserica Şi". Ioan din Vaslui
(1490), fiind reluat apoi la majoritatea bisericilor de
oraş — Iaşi, Bacău, Dorohoi. Botoşani. Este vorba despre
o invenţie, mu!! mai importantă decît pare să înţeleagă
P. Henry care (rece eu uşurinţă asupra ei. Trebuie subli­
niat faptul că nici o alta arhitectură din spaţiul sud-est
european nu cunoaşte aeeaslă soluţie, in care trebuie să se
recunoască o preţioasă contribuţie romanească adusă la
rcmodela.vca formelor de tradiţie bizantină. Originalitatea
invenţiei este cu atît mai preţioasă cu cît pronaosul lărgit
apare după puţină vreme şi in Ţara Romanească, fiind,
prin urmare,un element arhitectonic tipic remûnesc (Y.D.).
ce ne frapează i m e d i a t este felul în care au ştiut
să folosească a r h i t e c ţ i i lui Ştefan cel Mare arca-
tura de c ă r ă m i d ă . Această ornamentaţie, pe
care o g h i c i m sub tencuiala ce-o acoperă la
V o r o n e ţ şi pe care frumuseţea frescelor cu care
este î m p o d o b i t ă biserica ne opreşte p e n t r u tot­
deauna ş-o cercetăm, o vedem aici în întreaga
ei desfăşurare.
La abside, regăsim cele trei registre de la
biserica Sfîntul Ilie, dar c o m b i n a t e cu m a i
m u l t ă m ă i e s t r i e . Marile arcaturi inferioare au
deasupra un al doilea rînd de firide de aceeaşi
l ă ţ i m e , dar d e c a l a t e cu o j u m ă t a t e de l ă ţ i m e ;
iar totul este încununat cu un al treilea rînd al­
c ă t u i t dintr-un număr dublu d e o c n i ţ e . E s t e ,
în m a r e , sistemul care se v e a c a încă de la Sfîn­
tul Ilie, aici vădindu-se însă o p r e o c u p a r e mar­
cată în ceea ce p r i v e ş t e p r o p o r ţ i i l e , inexistentă
încă la acest din urmă l ă c a ş . A r c a d e l e in­
ferioare se urcă a p r o a p e pînă la jumătatea înăl­
ţ i m i i t o t a l e a absidei ; firidele d i n al doilea rînd
au o l ă ţ i m e e g a l ă şi o înălţime redusă cam la a
treia p a r t e ; iar o c n i ţ e l e din al treilea c o m p o r t ă ,
ca înălţime şi l ă ţ i m e , j u m ă t a t e din înălţimea
şi din lăţimea c e l o r d i n al d o i l e a . A v e m de-a
face cu o d i m i n u a r e v o i t ă şi c a l c u l a t ă cu grijă,
în sfîrşit, între cornişă şi o c n i ţ e , p a t r u rînduri
de discuri s m ă l ţ u i t e p u n o notă veselă p r i n
culoarea lor s e î n t e i e t o a r e . A c e s t e discuri, ca şi
cele p a t r u rînduri superioare de arcaturi, în­
c i n g c o m p l e t e d i f i c i u l . Partea inferioară a pere­
ţ i l o r este d i n piatră brută aparentă, iar colţu­
rile bisericii sînt e g a l i z a t e şi subliniate cu ajuto­
rul unor p i e t r e d e t a l i e ( p l . I I I , 4 ) . E x i s t ă aici
tiri t i p de d e c o r a ţ i e p o l i c r o m ă cu t o t u l deose­
bită, pe două registre, cel inferior a l b u r i u , c o n ­
s t i t u i t chiar din apareiaj, cel superior într-o
t o n a l i t a t e roşiatică şi c o n s t i t u i t din arcaturile
de c ă r ă m i d ă . A c e s t diiblu registru, dùpa cunr
v o m vedea, se va bucura, pînă în veacul aj.
X V I I I - l e a , de un r e m a r c a b i l succes.
T a m b u r u l turlei r e p r o d u c e desenul general
al d e c o r a ţ i e i . Cele două socluri (cel inferior ne
m a i fiind p ă t r a t , c i o c t o g o n a l ) sînt î m p o d o b i t e
cu ocniţe (trei pe fiecare l a t u r ă ) ; t a m b u r u l
c i l i n d r i c , cu p a t r u ferestre, este d e c o r a t ,cu
douăsprezece a r c a t u r i , iar d u b l u l rînd de dis­
curi din partea superioară le reaminteşte pe
cele care încununează p e r e ţ i i şi a b s i d e l e . T a m ­
burul este, dealtfel, î n r u d i t încă îndeaproape
cu cel de la V o r o n e ţ ; p r i n c i p i i l e d e c o r a t i v e sînt
aceleaşi şi dacă, deşi m a i a m p l u , cel de la b i s e ­
rica din D o r o h o i pare. z v e l t , lucrul acesta se.da-
t o r e ş t e faptului că, înălţimea lui, între micii,
p a n d a n t i v i şi calotă, este aproape dublă faţă de
cea a turlei de la V o r o n e ţ .

Să nu uităm că roşul şi a l b u l nu sînt singu­
rele c u l o r i ale z i d ă r i e i . Nu ş t i m în ce măsură a
respectat restauratorul dispoziţia iniţială a
cară m i z i l o r şi nici p o l i c r o m i a l o r . M e n ţ i o n ă m
totuşi că la P i a t r a - N e a m ţ , care pare să-şi ii
p ă s t r a t destul de b i n e înfăţişarea din secolul
al X V - l e a , discurile sînt verzi, g a l b e n e şi cafe­
nii, în v r e m e ce c ă r ă m i z i l e care î n c i n g biserica,
în afara rînd ului inferior care m e r g e de-a lun­
gul bazei ferestrelor şi este de culoare roşie,
s î n t alternativ albastre şi roşii, iar cele care
alcătuiesc m a r i l e arcaturi ale a b s i d e l o r sînt
albastre, v e r z i , galbene şi r o ş i i . E x i s t ă deci
p u t e r n i c e temeiuri să c r e d e m că aspectul actual
al b i s e r i c i i din D o r o h o i nu este în m o d esenţial
d e o s e b i t ele aspectul ei i n i ţ i a l ' ş i , o d a t ă b i n e
f o r m u l a t e t o a t e rezervele pe care le-am făcut,
nu este p o a t e l i p s i t de interes să reluăm m e t o d a
folosită de r e s t a u r a t o r . Iat-o, aşa cum am c o n ­
semnat-o c h i a r la faţa l o c u l u i :
1 — Pe turlă (de sus în j o s ) : optsprezece
rînduri de cărămidă roşie, un rînd albastru,
nouă roşii cu două rînduri de d i s c u r i ; a p o i , pe
un fond roşu, în fiecare din o r i f i c i i l e rotunde
care d o m i n ă arcaturile, cîte un disc g a l b e n şi,
între fiecare d i n aceste arcaturi, cîte un disc
v e r d e ; soclul, roşu, este presărat cu discuri alb-
gălbui ;
2 — Pe pereţi (de sus în j o s ) : treisprezece
rînduri de cărămidă r o ş i e ; un rînd albastru, unul
r o ş u ; un rînd de cărămizi verticale r o ş i i ; un rînd
roşu;un rînd de cărămizi gălbui, s m ă l ţ u i t e ; trei­
sprezece rînduri roşii c o m b i n a t e cu trei rînduri de
discuri cu m o t i v e figurale verzi, galbene, cafenii şi
alb-gălbui ; un rînd albastru ; apoi cele două rînduri
de arcaturi roşii, avînd, între cele inferioare,
discuri v e r z i ; şi totul încheiat de un brîu alcă­
tuit dintr-un rînd dc cărămidă albastră între
două rînduri de cărămidă r o ş i e ; apareiajul din
p i a t r ă brută, tăiat, p u ţ i n mai sus de m i j l o c , de
un nou brîu a l c ă t u i t dintr-un rînd de c ă r ă m i d ă
roşie între două rînduri m u l t i c o l o r e (cărămizi
smălţuite galbene, verzi, cafenii, a l b a s t r e ) ; iar
jos, un brîu alcătuit dintr-un triplu rînd de cără­
m i d ă roşie separă apareiajul peretelui de apa­
reiajul celor două socluri inferioare. Aceeaşi
d i s p o z i ţ i e şi pe suprafaţa a b s i d e l o r care au, în
plus, arcaturile inferioare de culoare roşie des­
părţite prin discuri g a l b e n e .
Fără a mai insista asupra acestei lucrări m o ­
derne care reprezintă totuşi ideea pe care şi-au
făcut-o restauratorii c o n t e m p o r a n i despre bise­
ricile lui Ştefan cel Mare şi pe care au aplicat-o
la mai m u l t e lăcaşuri pe care le v o m examina
iu
în continuare, p u t e m , in orice caz, afirma că
planul şi sistemul decorativ de la biserica din
D o r o h o i nu constituie un caz aparte şi că le gă­
sim reproduse, în parte sau în totalitatea lor,
şi la alte edificii. Ar fi interesant să cunoaştem
m o d u l în care s-au c o n s t i t u i t . Pentru aceasla
sîntem obligaţi să cercetăm cîteva biserici îndea­
juns de depărtate de cele pe care le-am studiat
pînă acum şi care constituie v e r i g i l e intermedi­
are.
Biserica Sfîntul Ioan din Vaslui a fost rema­
niată în asemenea măsură în 1820 încît,, la p r i m a
vedere, nu face impresia că ne-ar putea da cine
ştie ce i n f o r m a ţ i i . T o t u ş i , se pare că fundaţiile
au fost păstrate î n t o c m a i , astfel că p u t e m v o r b i
de planul iniţial cu oarecare c e r t i t u d i n e .
Fug. 43. Biserica Sf. Ioan din Vmshii. Planul
(după fBalş).
A c e s t p l a n (fig. 43) atestă faptul că doi ani
după V o r o n e ţ fusese deja a d o p t a t pronaosul
supralărgit. Pronaosul acesta, care are o l ă ţ i m e
de 6,60 m e t r i faţă de 5,80 metri c î t măsoară
lăţimea naosului, nu este d e s p ă r ţ i t de acesta
d i n urmă p r i n nici un p e r e t e ; este e v i d e n t însă
că peretele a trebuit să fie suprimat, ca în atîtea
alte biserici de oraş, pentru c o m o d i t a t e a credin­
cioşilor, dar că mai înainte exista în m o d s i g u r ;
un arc m a r e , a l i p i t dc cel care susţine turla,
ţ i n e acum locul acestui p e r e t e . Pînă în anii din
urmă, biserica nu avea dealtfel turlă ; dar aceas­
ta din pricină că se ruinase şi nu mai fusese re­
construită, căci P a u l . d i n A l e p , în 1650, vorbeşte
cu a d m i r a ţ i e de această „ e l e g a n t ă cupolă nemă­
1
surat de înaltă" , ceea ce denotă, în t r e a c ă t fie
spus, că e v o l u ţ i a tamburului spre o m a i m a r e
înălţime îşi urma drumul şi pregătea apariţia
t a m b u r e l o r de la b i s e r i c i l e din D o r o h o i , P o p ă u ţ i
şi Sfîntul G h e o r g h e din B o t o ş a n i .
Biserica Precista din Bacău (1491), deşi
restaurată şi ea, a fost mai bine conservată şi
1
Balş, Bisericile lui Ştefan cel Marc, p. 04. (P.H.).
112
vădeşte, atît p r i n plan (fig. 44), c î t şi p r i n deco­
raţia sa exterioară, că aparţine şcolii pe care
am început s-o s t u d i e m . Pronaosul supralărgit,
cele trei rînduri de arcaturi ce decorează absi­
dele, discurile smălţuite prevestesc t o a t e carac-
1.-: I • •, : ,_[.-LJ"
Fig. 44. Biserica Precista din Bacău. Planul
(doipă Balş).
teristicile bisericii din D o r o h o i . Am fi ispitiţi
să spunem acelaşi lucru şi despre b i s e r i c a Sfîn­
tul Gheorghe din Hîrlău ( p l . IV, 1) care, ca exte­
rior, seamănă cu biserica Sfîntul N i c o l a e din
D o r o h o i , dar ne dăm i m e d i a t seama că sursa
de inspiraţie nu este aceeaşi. O d e o s e b i r e funda­
mentală constă, în p r i m u l rînd, în faptul că p r o ­
naosul, departe de-a fi supralărgit, are c î ţ i v a
c e n t i m e t r i m a i p u ţ i n d e c î t naosul (fig. 4 5 ) ; şi,
ca o consecinţă logică, v e d e m reapărînd c o n t r a -
f o r ţ i i . E x i s t ă însă alte trăsături caracteristice
care t r e b u i e să ne atragă atenţia, trăsături care
conferă acestei b i s e r i c i un loc aparte p r i n t r e
Fig. 45. Biserica Sf. Gheorghe din Hîrlău. Planul
(după Balş).
lăcaşurile înălţate în aceeaşi epocă şi care
anunţă unele f o r m u l e ce v o r fi reluate la bise­
ricile c o n s t r u i t e ceva mai tîrziu sau abia în
secolul u r m ă t o r .
Astfel, în interior, pentru p r i m a d a t ă în
M o l d o v a , c o n c a altarului este p r e c e d a t ă de trei
arce late ce urmăresc să-i dea o a d î n c i m e m a i
mare, despărţindu-1 de turla centrală, ca o
a m i n t i r e îndepărtată a acelei travei care, la
Muntele A t h o s , ca şi la b i s e r i c i l e sîrbeşti şi
1
adesea la cele din Bulgaria , este aşezată în
faţa t î m p l e i .
T e n d i n ţ a c ă t r e p r o p o r ţ i i mai vaste (în exte­
rior biserica are o l u n g i m e de 27 m e t r i ) este
vizibilă şi la p r o n a o s care, fără a fi mai m a r e
d e c î t la Bacău, aspiră spre g r a n d i o s . A t r a g e m
mai întîi atenţia asupra c e l o r p a t r u înalte
ferestre g o t i c e cu c î t e două o c h i u r i şi t i m p a n
t r i l o b a t . E s t e p e n t r u p r i m a oară cînd v e d e m un
p r o n a o s l u m i n a t de c î t e două ferestre, de fiecare
parte, şi încă de nişte m a r i ferestre g o t i c e în
arc frînt. F o r m u l a se va b u c u r a de m u l t succes,
dar nu se va i m p u n e d e c î t încetul cu î n c e t u l
şi va fi a d o p t a t ă abia în t i m p u l d o m n i e i lui
Petru R a r e ş . î n acelaşi t i m p arhitectul năzuia
spre o î n ă l ţ i m e m a i m a r e şi îşi realiza planul
a p l i c î n d la p r o n a o s p r o c e d e u l dublei serii de
arce a turlei n a o s u l u i : deşi nu era prevăzută
cu t a m b u r , calota oarbă a pronaosului era t o t
atît de supraînălţată (fig. 45 şi 4 6 ) . E s t e pentru
p r i m a dată, după c î t e ş t i m , c î n d sistemul acesta
Fig. 46. Biserica Sf. Gheorghe din Hîrlău. Secţiune
longitudinală.
se aplică, în M o l d o v a , la un p r o n a o s şi i n o v a ţ i a
nu se opreşte a i c i , deoarece arhitectul, i n s p i -
rîndu-se de la p r i n c i p i u l m o l d o v e n e s c al t u r l e i ,
nu a c o p i a t totuşi a doua serie de p a n d a n t i v i ,
ci a î n l o c u i t - o cu o î m p l e t i r e de o p t arce m i c i ,
d e i n s p i r a ţ i e m u l t m a i a p r o a p e d e arta m u s u l -
1
Aşa cum pare a fi cazul, de pildă, la biserica Sfinta
Sofia din Sofia. (P.H.).

1
m a n ă . Un p r o c e d e u care, de asemenea, avea
2
tendinţa să devină c l a s i c .
E x t e r i o r u l ( p l . IV, 1) a f o s t c o m p l e t refă­
c u t , lucrările de restaurare s a c r i f i c î n d tencu­
iala care-1 acoperea şi frescele, dealtfel destul
de şterse, care îl d e c o r a u , fiind readus pe c î t
3
a fost cu p u t i n ţ ă la starea i n i ţ i a l ă . A m i n t e ş t e
îndeajuns de m u l t de b i s e r i c a Sfîntul N i c o l a e
d i n D o r o h o i , dar şi în p r i v i n ţ a exteriorului
există deosebiri destul de sensibile care separă
cele două lăcaşuri. Cea m a i i z b i t o a r e c o n s t ă
în însăşi c o n c e p ţ i a rolului d e c o r a t i v al arca-
t u r i l o r . în v r e m e ce la D o r o h o i (ca şi la cele­
lalte c o n s t r u c ţ i i din acelaşi g r u p ) d e c o r a ţ i a
realizată d i n c ă r ă m i d ă ocupă a p r o a p e j u m ă t a t e
din înălţimea p e r e ţ i l o r , a r h i t e c t u l de la H î r l ă u
p a r e să fi d o r i t a ramine fidel t r a d i ţ i e i care
făcea d i n aceste arcaturi o s i m p l ă f r i z ă . Fără
îndoială că friza de la H î r l ă u este t r a t a t ă în
m o d s t r ă l u c i t şi cu o n e î n d o i e l n i c ă m ă i e s t r i e ,
făcîndu-se apel la toate p o s i b i l i t ă ţ i l e oferite
de arcaturi şi de d i s c u r i . Un d u b l u rînd de firide,
d i n t r e care cele superioare au t o a t e d i m e n s i ­
unile reduse la j u m ă t a t e faţă de cele inferioare,
face turul c o m p l e t al e d i f i c i u l u i , p e s t e care se
suprapun trei rînduri s t r ă l u c i t o a r e de discuri
s m ă l ţ u i t e ce c o m p o r t ă figuri, în v r e m e ce un
d i s c i z o l a t , de aceeaşi factură, încununează
fiecare unghi al a r c a t u r i l o r i n f e r i o a r e . D a r
b o g ă ţ i a acestei d e c o r a ţ i i este, după părerea
noastră, s u b o r d o n a t ă în p r i m u l rînd ideii de
u n i t a t e . P e n t r u artist, a n s a m b l u l acesta d e c o ­
r a t i v d i n c ă r ă m i d ă şi d i n discuri formează un
t o t ; iar d e t a l i i l e d e e x e c u ţ i e c o n t r i b u i e din p l i n
la realizarea lui, înseşi p r o p o r ţ i i l e f i r i d e l o r ,
1 ale c o r p u l u i p r o p r i u - z i s al b i s e r i c i i , cu a t î t
A se vedea îndeosebi biserica Sfîntul Iacob de la
Ierusalim, care prezintă un exemplu în ceea ce priveşte
adaptarea unui asemenea partili la o biserică creştină
(P.H.).
2
Steaua cu opt colţuri care decorează intradosul
bolţii pronaosului la biserica Sf. Gheorghe din Hîrlău,
stea care — de o manieră mai puţin evidentă — se implică
şi In sistemul arcelor piezişe etajate, pare să corespundă
unui simbolism, tipic medieval, privind lumina eternă,
după cum sugerează C. Marinescu (The byzantine concept
of Divine Light as reflecledin rumanian postbyzantine Art
and Architecture, comunicare la cel de al XVI-lea congres
dc studii bizantine, Viena, 1981) (V.D.).
3
Este inexact că frescele exterioare ale bisericii Sf.
Gheorghe din Hîrlău erau atît de şterse încît să se jus­
tifice suprimarea lor. în realitate ele constituiau cel mai
vechi ansamblu mural pe faţadele unei biserici din Mol­
dova, primul din epoca lui Petru Rareş (Sorin Ulea,
Originea şi semnificaţia ideologică a picturii exterioare
moldoveneşti, I, în SCIA, 1963, nr. 1, p.57—93). Mai tre­
buie precizat că falsul restaurator nu s-a mulţumit să
îndepărteze aceste picturi, dar el a mers mai departe
fal.sificînd paramentul edificiului, prin înlocuirea pietrei
de carieră cu piatră făţuită, de asemenea a inventat o
formă de acoperiş străină dc tradiţiile autohtone (V.D.).
1B — Monumentele din Moldova de nord
113
m a i iniei şi m a i numeroase d e c î t la a l t e bise­
rici d i n acelaşi g r u p , şi acest rapel al r î n d u r i l o r
superioare p r i n seria de d i s c u r i în m i j l o c u l
a r c a t u r i l o r , care au rolul să c u r m e în m o d
f e r i c i t m o n o t o n i a , dar m a i cu seamă să subli­
nieze faptul că t o a t ă o r n a m e n t a ţ i a p o l i c r o m ă
ce a c o p e r ă partea superioară a p e r e ţ i l o r nu f o r ­
mează d e c î t o friză de m a r i p r o p o r ţ i i . I n s p i ­
raţia 1-a slujit pe a r t i s t de m i n u n e , căci această
b i s e r i c ă din H î r l ă u v ă d e ş t e o a r m o n i e p e c a r e
n-o î n t î l n i m la c e l e ce fac p a r t e din acelaşi
grup şi i n s t i n c t u l a r h i t e c t u l u i a m e r s la sigur
în ceea ce p r i v e ş t e friza, d e o a r e c e la s i s t e m u l
acesta, al f i r i d e l o r p l a s a t e în partea de sus a
p e r e ţ i l o r , se va reveni în secolul u r m ă t o r .
A b s i d e l e s î n t t r a t a t e , de asemenea, într-o
m a n i e r ă s p e c i a l ă . E l e păstrează aceleaşi p r o ­
p o r ţ i i care se remarcă la p e r e ţ i , iar b e n z i l e
inferioare c a p ă t ă o z v e l t e ţ e , un elan pe c a r e
nu l-am m a i î n t î l n i t de la V o r o n e ţ . D a r , în
p l u s , a i c i sînt l u c r a t e cu d e o s e b i t ă m ă i e s t r i e ,
fiecare din ele t e r m i n î n d u - s e p r i n t r - o arcadă
4
î n g e m ă n a t ă în a r c f r î n t , ce p a r e a fi c o n t i n u ­
area firidei d u b l e care se află cu un rînd m a i
sus, în v r e m e ce o firidă r o m b i c a , p r a c t i c a t ă
între arcele frînte şi spaţiul ce separă aceste
u l t i m e două f i r i d e , conferă a n s a m b l u l u i un
fals aer g o t i c .
T a m b u r u l în special v ă d e ş t e însă o e v o l u ţ i e
s e n s i b i l ă . Fără a rupe cu t r a d i ţ i a , el d e n o t ă
o p r e o c u p a r e m a i m a r c a t ă în ceea ce p r i v e ş t e
decoraţia, ce p a r e dealtfel să d e c u r g ă din dorinţa
de a m e n ţ i n e unitatea de stil î n t r e edificiu şi
turlă. D u p ă cum se pare, cu c î t e v o l u ţ i a acestui
clement, p e care a m s e m n a l a t - o , accentua
deosebirea între p r o p o r ţ i i l e t a m b u r u l u i şi cele
arhitectul, care-şi dădea p o a t e seama de lucrul
acesta în m o d i n c o n ş t i e n t , încerca să o b ţ i n ă
de la d e c o r a ţ i e menţinerea u n i t ă ţ i i a r t i s t i c e a
a n s a m b l u l u i . Cele două s o c l u r i stelate de la
H î r l ă u n-au p o a t e altă m e n i r e d e c î t aceea de-a
conferi turlei un a v î n t m a i mare, dar i n o v a ţ i i l e
aduse acesteia, arcadele gemene, m a r i şi înalte,
m u c h i i l e f e r m e ale t a m b u r u l u i o c t o g o n a l şi
cei p a t r u c o n t r a f o r t i , întru t o t u l inutili, care
alternează cu ferestrele pe laturile o c t o g o n u l u i ,
p a r că v o r să î m p i n g ă pînă la l i m i t a p o s i b i l u l u i
reluarea m o t i v e l o r care î m p o d o b e s c partea infe­
rioară a b i s e r i c i i şi, în m o d d e o s e b i t , a b s i d e l e ,
în pofida o r i g i n i i c o m p o z i t e a d e t a l i i l o r , se
s i m t e că o unică idee a p r e z i d a t la e x e c u ţ i a
Întregului edificiu căruia a b u n d e n ţ a l i n i i l o r
4
De remarcat paralelismul acestei evoluţii a părţii
superioare a arcadelor cu cel al arcadelor în arta roma­
nică primitivă (P.II.).
ascendente şi iscusita etajare a e l e m e n t e l o r
turlei îi i m p r i m ă un caracter cu t o t u l spe­
cial de z v e l t e ţ e şi de a v î n t .
A ş a d a r avem de-a face cu o etapă foarte
i m p o r t a n t ă pentru istoria artei m o l d o v e n e ş t i ,
etapă ce-o c o n s t i t u i e b i s e r i c a Sfîntul G h e o r g h e
din H î r l ă u , deoarece î n t î l n i m aici pentru p r i m a
dată c î t e v a trăsături caracteristice ce v o r dăi­
nui în această artă. D a r , aşa c u m se î n t î m p l ă
cu o r i c e c a p o d o p e r ă , i n o v a ţ i i l e de la H î r l ă u
nu s-au i m p u s de îndată a r t i ş t i l o r şi n-au intrat
î n p a t r i m o n i u l c o m u n d e c î t încetul c u î n c e t u l .
Biserica Sfîntul Nicolae de la Iaşi, r i d i c a t ă cu
u n a n m a i t î r z i u , este m u l t m a i a p r o a p e d e
B i s e r i c a P r e c i s t a din Bacău sau de cea d i n
D o r o h o i d e c î t de cea de la H î r l ă u . Barbara
„ r e s t a u r a r e " efectuată de L e c o n t e de Noiiy n-a
m a i lăsat n i m i c din vechea biserică, refăcînd-o
după un m o d e l foarte arbitrar. T r a d i ţ i a şi dese­
nele acestui a r h i t e c t ne îngăduie t o t u ş i să afir­
m ă m că a r e s p e c t a t oarecum sistemul de benzi
şi de a r c a t u r i care d e c o r a u p e r e ţ i i : c ă r ă m i d a ,
ca şi la D o r o h o i , ocupă a p r o a p e o j u m ă t a t e
din înălţimea e d i f i c i u l u i . P l a n u l (fig. 47) apar­
ţine g r u p u l u i de b i s e r i c i pe care le s t u d i e m ,
cu c o n d i ţ i a de-a c o r e c t a unele greşeli g r o s o ­
lane c o m i s e de restaurator, cum ar fi supri­
marea c o n t r a f o r ţ i l o r de la estul c e l o r două ab­
side laterale şi de sub fereastra altarului, ca şi
înlocuirea peretelui despărţitor d i n lăuntrul
b i s e r i c i i p r i n d o i stîlpi pe care se sprijină trei
arce, p r o c e d e u necunoscut în v e a c u l al X V - l e a ,
sau a s o c l u l u i stelat printr-un o c t o g o n l i p s i t
de c a r a c t e r .
« O l « 1 *>
Fig. 47. Biserica Sf. Nicolae din Iaşi. Planul
(după Balş).
P r o b l e m e l e pe care ni le-a p u s b i s e r i c a
Sfîntul N i c o l a e d i n D o r o h o i îşi capătă r e z o l ­
varea d a t o r i t ă trecerii în revistă a lăcaşurilor
r i d i c a t e m a i î n a i n t e . A v e m impresia c ă b i s e ­
rica aceasta a suferit o dublă influenţă: p l a n u l
a p a r ţ i n e g r u p u l u i al cărui p r i m e x e m p l u îl
c o n s t i t u i e b i s e r i c a Sfîntul Ioan d i n Vaslui şi
care c o m p o r t ă dezvoltarea şi supralărgirea
p r o n a o s u l u i ; p e d e altă parte, decoraţia, care
aparţine întregului g r u p , p a r e să fi a v u t ca
p u n c t de p l e c a r e b i s e r i c a Sfîntul G h e o r g h e din
H î r l ă u . B i n e î n ţ e l e s , am s u b l i n i a t cu toată
tăria d e o s e b i r e a d i n t r e cele două c o n c e p ţ i i :
dar o p o z i ţ i a nu e x c l u d e în nici un caz d e r i v a ţ i a .
A r h i t e c ţ i i d i n Iaşi sau d i n D o r o h o i par să fi
fost seduşi de efectul pe care cei d i n H î r l ă u au
ştiut să-1 scoată din d e c o r a ţ i a p o l i c r o m ă de
c ă r ă m i d ă şi d i s c u r i ; şi u i t î n d de faptul că aceş­
tia din urmă au m e n ţ i n u t în m o d riguros carac­
terul de friză al acestei d e c o r a ţ i i , ei au încercat
să dea a m p l o a r e p r o c e d e u l u i , să-1 sublinieze,
dar n-au reuşit d e c î t să-1 exagereze, şi nu fără
s t î n g ă c i e ; c ă c i , dacă au p ă s t r a t unitatea în
d e c o r a ţ i a p ă r ţ i i superioare a edificiului, p r i n
uniformitatea sistemului de arcaturi şi m e n ţ i ­
nerea, în rîndul inferior al f i r i d e l o r , a unor
d i s c u r i c e a m i n t e a u d e c o r a ţ i a din p ă r ţ i l e d e
sus ca la H î r l ă u , au a n u l a t fără v o i a lor, mai
cu seamă la a b s i d e , i m p r e s i a de a v î n t ce carac­
teriza în m o d a t î t de f e r i c i t biserica d i n H î r l ă u ;
ceea ce e x p l i c ă , fără î n d o i a l ă , faptul că încer­
carea nu a f o s t u r m a t ă .
I p o t e z a unei influenţe a b i s e r i c i i din H î r l ă u
asupra lăcaşurilor ulterioare este c î t se p o a t e de
firească. F a i m a si frumuseţea unei b i s e r i c i au
d a t întotdeauna naştere la replici şi, fără a
părăsi R o m â n i a , a m i n t i m c ă biserica e p i s c o ­
pală de la Curtea de A r g e ş a servit, t i m p de trei
secole, d r e p t e x e m p l u a r t i ş t i l o r d i n M u n t e n i a ,
în ceea ce p r i v e ş t e b i s e r i c a de la H î r l ă u , p u t e m
certifica faptul că, începînd clin 1496 (un an
după înălţarea b i s e r i c i i din D o r o h o i ) , a exer-
Fig. 48. Biserica Sf. Nicolae din Popăuţi. Planul
(după Balş).
c i t a t o influenţă v ă d i t ă asupra m a i m u l t o r
lăcaşuri; astfel: b i s e r i c a Sfîntul Nicolae din
Popăuţi de lîngă B o t o ş a n i 1 ( p l . IV, 3 ) , al cărui
p l a n (fig. 4 8 ) şi d e c o r a ţ i e sînt foarte a p r o p i a t e
1
Biserica Sf. Nicolae nu este lîngă Botoşani, ci chiar
în Botoşani, Popăuţi fiind un cartier al acestui oraş
(V.D.). '

de cele ale bisericii din D o r o h o i , reia totuşi
cîteva detalii caracteristice de la biserica din
H î r l ă u , înaltele arcaturi g e m e n e ale a b s i d e l o r ,
dublul soclu stelat, c o n t r a f o r t i i , silueta, pe
scurt t o a t ă soluţia t a m b u r u l u i . Să n o t ă m de­
altfel că, spre cinstea arhitectului, i m i t a ţ i a
nu e cîtuşi de p u ţ i n servilă, vădindu-se a fi
m a i m u l t o adaptare i n t e l i g e n t ă : am putea
spune că, pe schema fundamentală a b i s e r i c i i
din D o r o h o i au fost grefate inspiratele i n o v a ţ i i
de la H î r l ă u . Astfel, arca turile p e r e ţ i l o r repro­
duc aproape î n t o c m a i p a r t i u l de la D o r o h o i ,
dar cele ale a b s i d e l o r au un profil m a i a v î n t a t ,
deoarece numai rîndul s u p e r i o r de o c n i ţ e în­
c i n g e şi absidele, pe c î n d al doilea rînd se c o n ­
fundă cu b e n z i l e a r c a t u r i l o r g e m e n e , al c ă r o r
m o d e l a fost oferit de biserica din H î r l ă u . La
fel tamburul prezintă m a r i l e arcaturi de la
D o r o h o i , dar deasupra lor se v ă d o c n i ţ e flan­
cate de contraforti şi sprijinite pe dublul soclu
stelat de la H î r l ă u . A c e s t m o n u m e n t onorează
spiritul inventiv şi s i m ţ u l a r t i s t i c al celor care
l-au i m a g i n a t ; ca efect este superior celui de la
D o r o h o i , dar unitatea a a v u t oarecum de sufe­
rit şi rezultatul se v ă d e ş t e a fi, totuşi, inferior
H î r l ă u l u i . Semnalăm, în sfîrşit, în p r o n a o s ,
încercarea de-a se construi o b o l t ă d e o s e b i t de
interesantă datorită facturii sale g o t i c e , dar
care nu generează d e c î t o s i m p l ă calotă sferică,
fără relieful de la H î r l ă u 1 .
Astfel că a r h i t e c ţ i l o r lui Ştefan cel Mare
le-au fost suficienţi o p t ani ( 1 4 8 8 — 1 4 9 6 ) pentru
a elabora (cu preţul unor t a t o n ă r i , b i s e r i c i l e
inspirîndu-se unele de la altele, silindu-se,
fiecare, să a m e l i o r e z e f o r m u l a ) un t i p pe d e p l i n
c o n s t i t u i t d e m o n u m e n t ale cărui p r o p o r ţ i i v o r
fi, un an m a i tîrziu, c o n s a c r a t e de biserica
m ă n ă s t i r i i N e a m ţ , care, după cum v o m vedea,
sintetizează t o a t e c ă u t ă r i l e c e l o r r i d i c a t e îna­
intea ei. D a r una d i n p a r t i c u l a r i t ă ţ i l e remar­
cabile ale acestui u l t i m edificiu, frumosul şi
vastul p r o n a o s cu dublă calotă, nu-şi are o r i g i ­
nea în m o n u m e n t e l e pe care le-am s t u d i a t pînă
a c u m ; ci se inspiră dintr-un a l t g r u p dc bise­
rici, d i n t r e care una, în acelaşi an ca şi mănăs­
tirea N e a m ţ , 1497, avea să fie înălţată în apro­
piere, la P i a t r a - N e a m ţ . D a t o r i t ă p r o p o r ţ i i l o r
sale, c î t şi planului, merită să ne o p r i m p u ţ i n
şi asupra ei.
1
P. Henry nu semnalează mai multe lucrări care au
afectat înfăţişarea originală a bisericii din Botoşani:
suprimarea zidului dintre pronaos şi naos, deschiderea
unei intrări cu portal pe latura sudică a pronaosului,
modificarea nefastă a acoperişului şi înlocuirea para-
mentului original cu altul de piatră făţuilă (ca la Hîrlău)
(V.D.).
Il-
Biserica Sfiniul Ioan Botezătorul de la Pia­
tra-Neamţ ( p l . V, 1) c o n s t i t u i e un frumos an­
samblu a r h i t e c t u r a l c u a t î t m a i p r e ţ i o s c u c î t
nu pare, cel p u ţ i n în exterior, să fi fost restau­
r a t . P a r a m e n t u l , î n t o c m a i ca la H î r l ă u , D o r o ­
h o i şi P o p ă u ţ i , este a l c ă t u i t dintr-un z i d de
piatră, s t r ă b ă t u t de două brîie de c ă r ă m i d ă şi
încununat cu o serie d u b l ă de arcaturi şi cu
trei rînduri de d i s c u r i ce r e p r o d u c î n t o c m a i
d i s p o z i ţ i a p a r a m e n t u l u i acestor trei b i s e r i c i ,
cu o singură e x c e p ţ i e , şi anume că aici discu­
rile sînt netede, n e î m p o d o b i t e cu figuri ca în
grupul D o r o h o i . Acest ansamblu decorativ se
a p r o p i e cel m a i m u l t d e P o p ă u ţ i : d i s p o z i ţ i a
o c n i ţ e l o r şi a d i s c u r i l o r este aceeaşi, iar partea
superioară a a r c a t u r i l o r absidei se află, ca şi
la P o p ă u ţ i , la n i v e l u l inferior al f i r i d e l o r p e ­
reţilor, p a r t i c u l a r i t a t e care se p o a t e vedea şi
la biserica N a ş t e r e a M a i c i i D o m n u l u i de la
T a z l ă u , r i d i c a t ă în acelaşi interval de t i m p ,
1496—1497. D a r arcaturile de la P i a t r a , ca şi
cele de la T a z l ă u , sînt s i m p l e , nu g e m e n e ca la
P o p ă u ţ i sau la H î r l ă u . F r i z a superioară însă
nu măsoară d e c î t a treia p a r t e din î n ă l ţ i m e ,
ceea ce îndepărtează P i a t r a de D o r o h o i (aproa­
pe j u m ă t a t e ) şi P o p ă u ţ i (2/5), p e n t r u a o a p r o ­
pia de H î r l ă u (2/7) şi de vechea t r a d i ţ i e . De
fapt, însă, nu p a r e că biserica aceasta ar fi
îndatorată, în ceea ce p r i v e ş t e e l e m e n t e l e ei
p r i n c i p a l e , g r u p u l u i D o r o h o i , unele d i v e r ­
genţe a d î n c i p e r m i t , d i m p o t r i v ă , să afirmăm
că a v e m de-a face cu o altă sursă de i n s p i r a ţ i e .
în e x t e r i o r chiar, o d e o s e b i r e fundamentală
constă în absenţa t a m b u r u l u i , ceea ce a n t r e ­
nează dispariţia a b s i d e l o r laterale. A r h i t e c t u l
le-a m e n ţ i n u t t o t u ş i în g r o s i m e a peretelui
(fig. 49) şi p e n t r u a sublinia, p o a t e , în e x t e r i o r ,
prezenţa acestora, a p ă s t r a t c o n t r a f o r ţ i i , deve­
niţi i n u t i l i : un p r o c e d e u a s e m ă n ă t o r va fi f o l o ­
sit m a i t î r z i u la Solea (fig. 77) sau la Slatina
(fig. 7 5 ) . D a r n u p r i n e x t e r i o r s e îndepărtează
cel m a i m u l t b i s e r i c a din P i a t r a d e cele r i d i ­
cate înaintea e i . Absenţa „ t u r l e i " nu c o n s t i ­
tuie o raritate în arta m o l d o v e n e a s c ă ; biseri­
cile din B o r z e ş t i (1494) şi R ă z b o i e n i (1496)
înainte, iar m a i t î r z i u cele din Bălineşti (1499),
V o l o v ă ţ (1502), A r b o r e (1502), Reuseni (1504),
D o b r o v ă ţ (1504), P ă r h ă u ţ i (1522), H u m o r
(1530) e t c . p r e z i n t ă această p a r t i c u l a r i t a t e ,
singura, uneori, c a r e va diferenţia edificiul de
t i p u l c u r e n t . H u m o r u l , în special, cu t o a t e că
nu are turlă cu t a m b u r , nu va fi l i p s i t de obiş­
nuitele a b s i d e d i n s p r e nord şi sud, foarte m a r ­
cate ( p l . X X X V I I I , 2 ) . Căci planul singur
demonstrează că biserica din P i a t r a - N e a m ţ
116
a p a r ţ i n e unei a l t e şcoli (fig. 4 9 ) . Fără a ne o p r i
la faptul că p e r e t e l e d e s p ă r ţ i t o r d i n t r e naos
şi p r o n a o s lipseşte, şi aceasta d a t o r i t ă unei
demolări ulterioare, există unele trăsături
c a r a c t e r i s t i c e care t r e b u i e să ne reţină a t e n ţ i a .
Fig. 49. Biserica Sf. Ioan Botezătorul de la Pia-
tra-Neamţ. Plan executat de Şcoala Superioară de
Arhitectură.
î n p r i m u l rînd, naosul este m a i l u n g d e c î t
l a b i s e r i c i l e p e care le-am c e r c e t a t p î n ă a c u m .
Cele p a t r u a r c e m a r i , în l o c să se r e z e m e , spre
est, pe p e r e ţ i i altarului, iar la v e s t pe p e r e t e l e
d e s p ă r ţ i t o r , se reazămă pe un fel de nervură,
de pilaştrii a n g a j a t pe p e r e ţ i i de la n o r d şi sud,
ceea ce p e r m i t e ca, la est şi la vest, să se inter­
caleze un a r c , un leagăn dacă preferaţi, între
c u p o l ă şi a l t a r pe de o parte, între c u p o l ă şi
p r o n a o s p e d e a l t a . P r o c e d e u care n u n e este
n e c u n o s c u t , f i i n d acela pe care l-am s e m n a l a t
ca f i i n d c a r a c t e r i s t i c b i s e r i c i l o r sîrbeşti fără
s t î l p i 1 şi pe care a r h i t e c ţ i i r o m â n i , în p o f i d a
e x e m p l u l u i d a t de Cozia, l-au p ă r ă s i t foarte
r e p e d e . A s e m ă n a r e a este cu a t î t m a i surprin-
1
Cf. fig. 15, 16, 17 şi 19 (P.H.).
z ă t o a r e cu c î t leagănul de la v e s t este flancat,
la nord şi la sud, de un m i c leagăn l o n g i t u d i ­
nal ce formează o nişă'?. Se v e d e , a i c i , o r e m i ­
niscenţă a v e c h i u l u i p l a n s î r b e s c ; dar arhi­
t e c t u l îşi a d u c e a m i n t e că este m o l d o v e a n şi,
cu t o a t e că a c o p e r ă naosul cu o c a l o t ă oarbă
lipsită de t a m b u r , asta nu înseamnă că n-o
supraînalţă cu ajutorul acelei duble serii
naţionale de p a n d a n t i v i .
în al doilea rînd, însuşi p r o n a o s u l este tra­
t a t într-un m o d s p e c i a l . D i m e n s i u n i l e sale i m ­
p u n ă t o a r e , cele două ferestre în a r c frînt ce
s t r ă p u n g p e r e t e l e de la m i a z ă z i a m i n t e s c p r o ­
naosul de la H î r l ă u , dar b o l t a este c o m p l e t
diferită. C o n f o r m e v o l u ţ i e i care i m p u l s i o n a
arta m o l d o v e n e a s c ă să a t r i b u i e p r o n a o s u l u i
d i m e n s i u n i t o t m a i m a r i , artistul l-a a c o p e r i t ,
de data aceasta, cu două c a l o t e d e s p ă r ţ i t e
p r i n t r - o nervură m e d i a n ă ce reliefează şi spri­
jină p a n d a n t i v i i , p r o p t i ţ i d e p e r e ţ i din trei
p ă r ţ i şi rezemîndu-se unul de a l t u l la m i j l o c ,
î n p l u s , p r o b l e m a î m p i n g e r i l o r este tratată
într-o m a n i e r ă o r i g i n a l ă . Calotele se sprijină
în m o d n e m i j l o c i t , la est şi la vest, pe p e r e ţ i ,
o b i ş n u i t u l a r c l a t d i s p ă r î n d c u t o t u l ; şi, d i m ­
p o t r i v ă , la n o r d şi la sud, m i n u s c u l u l arc d i n
b i s e r i c i l e a n t e r i o a r e este î n l o c u i t p r i n două
arce a l i p i t e şi etajate (fig. 49 şi p l . V, 2 ) , iar
consola savantă, t r a n s m i ţ î n d z i d u l u i î m p i n ­
g e r i l e şi e v i t î n d o r i c e c o n t r a f o r t i n t e r i o r sau
e x t e r i o r , este o s o l u ţ i e p l i n ă de o r i g i n a l i t a t e
care m e r i t ă s e m n a l a t ă . î n ţ e l e g e m destul d e
uşor că artistul, neîndrăznind să dea c a l o t e l o r
sale a m p l o a r e a c a l o t e i ce a c o p e r ă naosul, ceea
ce ar fi c o m p l i c a t pe de o p a r t e p r o b l e m a echi­
librului şi pe de alta ar fi a n t r e n a t o m ă r i r e
exagerată a p r o n a o s u l u i , a i n v e r s a t r a p o r t u l
d i n t r e arcuri, altfel spus le-a s u p r i m a t a p r o a p e
pe cele t r a n s v e r s a l e şi a dat, în v e d e r e a a c o p e ­
ririi s p a ţ i i l o r , o m a r e e x t i n d e r e c e l o r l o n g i t u ­
d i n a l e . A s e m e n e a d i m i n u a r e a suprafeţelor ce
u r m a u să fie a c o p e r i t e cu ajutorul a r c e l o r în
c o n s o l ă nu p r e z i n t ă nici un fel de n o u t a t e ; este
procedeul favorit al artiştilor din Ţara R o m â ­
nească, iar M o l d o v a îl f o l o s e ş t e adesea şi e a .
D a r e x p l i c a ţ i a aceasta foarte s i m p l ă a sistemu­
lui a d o p t a t la P i a t r a nu ne î m p i e d i c ă să ne
°- Descrierea naosului de la biserica Sf. Ioan din
Piatra-Ncamţnu tace nici o referire la existenţa unor abside
laterale scobite in grosimea zidurilor şi marcate la exte­
rior prin rczalituri. Este vorba aici despre o altă invenţie
a arhitecturii moldoveneşti, aşa-numitul plan mixt (drept­
unghiular la exterior, triconc la interior), plan reluat,
cu fireşti interpretări, la Arbore, Reuscni, Dobrovăţ,
Slatina. O pertinentă analiză a acestui tip de plan la
Gr. Ionescu, Istoria arhitecturii tn România, Bucureşti,
1963, I, pp. 2 4 2 - 2 5 0 (V.D.).
arătăm preţuirea a t î t faţă de originalitatea
soluţiei adusă p r o b l e m e i î m p i n g e r i l o r , c î t şi
faţă de s i m ţ u l a r t i s t i c care a i m a g i n a t linia
d e o s e b i t de g r a ţ i o a s ă şi de reuşită a acestor
curbe.
Biserica din P i a t r a - N e a m ţ , p r i m a de t i p u l
acesta pe care o î n t î l n i m în M o l d o v a , nu este
1
' 1 I. iJ r luì li.lnî li î.-. ' • ^ -T
Fig. 50. Biserica din Borzeşti. Planul (după Balş):
unică şi nici nu aduce v r e u n p r i n c i p i u construc­
t i v n o u . E s t e a treia, în o r d i n e c r o n o l o g i c ă ,
dintr-o serie care p r e z i n t ă e x a c t aceleaşi n o t e
caracteristice, p r i m e l e două fiind cele din
Borzeşti (1494) şi din Războieni ( 1 4 9 6 ) . T o a t e
trei au un naos la care se observă particulari­
tăţile pe care le-am semnalat, t o a t e trei au un
p r o n a o s m a r e cu două c a l o t e , ce se p r o p t e s c
r e c i p r o c (două arce la B o r z e ş t i şi trei la R ă z ­
b o i e n i ) . Singurele d e o s e b i r i c o n s t a u î n faptul
că la B o r z e ş t i (fig. 50) p r o n a o s u l era l u m i n a t
p r i n p a t r u ferestre m a r i , d i n t r e care una, la
nord, a f o s t astupată, şi că intrarea este a m p l a ­
sată la v e s t şi nu lateral ca la R ă z b o i e n i şi la
P i a t r a ; că la R ă z b o i e n i există o fereastră la
vest, la sud uşa şi o fereastră, şi că unica fe­
reastră de la nord a fost z i d i t ă ; că la B o r z e ş t i
naosul este b o l t i t p r i n t r - o s i m p l ă c a l o t ă sus-
ţinută de p a n d a n t i v i , în t i m p ce la R ă z b o i e n i ,
ca şi la P i a t r a , aceasta se sprijină pe dubla
serie m o l d a v ă de p a n d a n t i v i ; şi decoraţia
e x t e r i o a r ă este aceeaşi la t o a t e trei b i s e r i c i l e
(cea de la R ă z b o i e n i este m a s c a t ă în m o m e n t u l
de faţă de un s t r a t de var, care nu lasă să se
vadă d e c î t forma f i r i d e l o r ) . Biserica din P i a t r a -
N e a m ţ a r e p r o d u s , aşadar, în ansamblu, un t i p
al cărui p r i m e x e m p l u p a r e să fie cea de la
B o r z e ş t i . Ea v ă d e ş t e totuşi un p r o g r e s de netă­
g ă d u i t p r i n d i m e n s i u n i l e sale m a i m a r i (24 d e
m e t r i l u n g i m e în l o c de 2 2 ) şi m a i cu seamă
p r i n reapariţia a b s i d e l o r laterale, invizibile
b i n e î n ţ e l e s d i n afară, dar care dau interiorului
aspectul m a r i l o r b i s e r i c i cu care ne-am obiş­
n u i t 1 . Ca şi b i s e r i c i l e acestea, ea c o m p o r t ă ,
spre d e o s e b i r e de b i s e r i c i l e din B o r z e ş t i şi d i n
R ă z b o i e n i , c o n t r a f o r t i şi nu numai de-o p a r t e
şi de-alta a a b s i d e l o r , dar şi la c o l ţ u r i l e p r o n a o ­
sului, a m p l a s a ţ i la 45 de g r a d e în r a p o r t cu
acestea, p a r t i c u l a r i t a t e pe care n-am întîlnit-o
pînă a c u m d e c î t o singură dată, la B ă d ă u ţ i
(fig. 12), dar care va d e v e n i din ce în ce m a i
uzitată în arta m o l d o v e n e a s c ă .
S-ar părea că a r h i t e c ţ i i lui Ştefan cel M a r e
n-au aşteptat decît rezultatul experienţelor
pe care le-au efectuat în toată seria de edificii
s t u d i a t e de noi p î n ă a c u m , p e n t r u a îmbina
t o a t e elementele pe care le puseseră între t i m p
la p u n c t , într-un a n s a m b l u a r m o n i o s care a
fost un fel de sinteză a g î n d i r i i lor şi, am putea
spune, testamentul lor a r t i s t i c . A n s a m b l u care
era biserica m ă n ă s t i r i i N e a m ţ .
1
Vagă şi ncconcludentă semnalare a absidelor late­
rale (V.D.).
 CAPITOLUL IV
BISERICA M Ă N Ă S T I R I I N E A M Ţ
A c e s t s p l e n d i d edificiu ( p l . V I , 3 ) , întru totul
d e m n de v o i e v o d u l care, chiar în anul termi­
nării lăcaşului, îi a d m i n i s t r a s e p u t e r n i c u l u i
rege al P o l o n i e i o l e c ţ i e a t î t de severă, nu se
prezintă în forma lui o r i g i n a r ă : a a v u t de sufe­
r i t de pe urma c î t o r v a incendii (1574, 1G71,
169G, 1832) şi a m a i m u l t o r restaurări ( m a i
ales de pe urma celor din 1709, 1765, 1827
şi 1873), m o d i f i c ă r i l e cele m a i i m p o r t a n t e fiind,
dacă nu adăugarea unui p r i d v o r , cel p u ţ i n a c o ­
perirea p e r e ţ i l o r cu o tencuială albă care nu
lasă să se ghicească din p a r a m e n t d e c î t f o r m a
a r c a t u r i l o r . în ceea ce p r i v e ş t e a c o p e r i ş u l ,
acesta a f o s t b i n e î n ţ e l e s r e f ă c u t ; f r o n t o n u l
t r i u n g h i u l a r situat deasupra părţii apusene
este o f a n t e z i e a secolului al X I X - l e a , iar o
m i c ă frescă aflată sub b o l t a de la intrarea în
m ă n ă s t i r e ne informează, în locul t a b l o u l u i
v o t i v care lipseşte, că acoperişul prezenta îna­
intea celei sau c e l o r două u l t i m e restaurări
forma a r t i c u l a t ă ce caracterizează b i s e r i c i l e
m o l d o v e n e ş t i . B u l b u l turlei este, de aseme­
nea, o i n v e n ţ i e m o d e r n ă , înrudit fără î n d o i a l ă
cu straniul baptisteniu care se înalţă, clin se­
c o l u l al X I X - l e a , la intrarea m ă n ă s t i r i i . în
sfîrşit, pe latura sudică a absidei p r i n c i p a l e
se află o sacristie dreptunghiulară care formează
o excrescenţă supărătoare, suprimînd c o n t r a ­
fortul lateral şi rup înd a r m o n i a l i n i i l o r e x t e ­
rioare a l e p l a n u l u i 1 .
A i c i s e o p r e s c , din fericire, m o d i f i c ă r i l e
prea v ă d i t e pe care le-a suferit b i s e r i c a , pla­
nul şi p a r t i u l r ă m î n î n d , cu a p r o x i m a ţ i e , c e l e
d i n t i m p u l lui Ştefan cel M a r c . A ş a d a r , în an-
1
Biserica înălţării, împreună cu întregul ansamblu
de clădiri ale mănăstirii Neamţ, a fost supusă unor com­
plexe lucrări de restaurare in anii 1953 — 1961. Acope­
rişul a fost readus la forma originală, tipic moldovenească,
iar tcncuielilc tir>.ii au fost îndepărtate (Şt. Balş. C.
Nicolcscu, Mănăstirea Neamţ, Bucureşti, 1958; C. Pris-
nca, Mănăstirea Neamţ, Bucureşti, 1964). Cu ocazia
lucrărilor dc restaurare s-a putut verifica, fără putinţă
de tăgadă, că pridvorul a fost construit odată cu biserica;
deci nu este un adaos ulterior cum s-a crezut şi cum
rezultă şi din textul lui P. Henry (V.D.).
s a m b l u , în acest m o n u m e n t ne este d a t să c o n ­
templăm rezultatul a c t i v i t ă ţ i i şi i n v e s t i g a ţ i i l o r
a r t i s t i c e ale d o m n i e i a c e s t u i a .
Părea firesc ca, după atîtea a l t e c t i t o r i i ,
Ştefan să fi făcut ceva şi pentru N e a m ţ . V e c h i ­
mea m ă n ă s t i r i i , faima, sprijinul pe care i-1
a c o r d a stăpînirea încă de pe v r e m e a lui A l e ­
x a n d r u cel B u n , c o n t i n u i t a t e a a c t i v i t ă ţ i i sale
culturale, care, de-a lungul secolelor, va riva­
liza cu cea de la P u t n a , în sfîrşit şi m a i a l e s
distrugerea b i s e r i c i i clin veacul al X I V - l e a
restaurată de A l e x a n d r u cel B u n şi năruită în
1472 în urma unui c u t r e m u r de p ă m î n t , faptul
că în i m e d i a t a a p r o p i e r e se afla una din cele
m a i p u t e r n i c e şi m a i dîrze cetăţui ale ţ ă r i i ,
t o t u l t r e b u i a să-1 îndemne pe v o i e v o d să-şi
lege, la rîndu-i, numele de această v e c h e m ă ­
năstire, căreia chiar şi a m p l a s a m e n t u l părea
că v o i e ş t e a-i sublinia i m p o r t a n ţ a şi străluci­
rea. Biserica năruită, Sfîntul G h e o r g h e , era
în asemenea stare de p l î n s , î n c î t Ştefan preferă
să r i d i c e una nouă, ale cărei d i m e n s i u n i s-o
e c l i p s e z e cu t o t u l pe cea v e c h e . Şi de fapt,
lăcaşul pe care l-a înălţat aici este unul d i n t r e
cele m a i m a r i pe care le-a c u n o s c u t , nu numai
v e a c u l , ci întreaga artă m o l d o v e n e a s c ă . B i s e ­
rica Sfîntul G h e o r g h e din Suceava ( 1 5 2 2 ) ,
care o r e p r o d u c e a p r o a p e i n t e g r a l pe cea de la
N e a m ţ , este singura care prezintă d i m e n s i u n i
m a i m a r i (43 de m e t r i l u n g i m e faţă de cei
40 c î t are c t i t o r i a de la N e a m ţ ) 2 .
P l a n u l (fig. 5 2 ) c o m p o r t ă t o a t e e l e m e n t e l e
a c ă r o r geneză am urmărit-o în c a p i t o l u l p r e ­
c e d e n t . N a o s u l şi altarul a l c ă t u i e s c un ansam­
blu alungit ca în grupul de tip D o r o h o i , cu
m a r i l e arce în l e a g ă n p r e c e d i m i altarul, aşa
cum au f o s t s e m n a l a t e la H î r l ă u , şi cu a b s i d e l e
c o m p l e t s e m i c i r c u l a r e c e caracterizează g r u p u l .
2
Reamintim că biserica lui Alexandru cel Bun de la
mănăstirea Bistriţa şi biserica lui Ştefan cel Marc de la
Putna au avut un plan complex, cu gropniţă şi pridvor,
şi aveau dimensiuni mari. Deci biserica înălţării de la
Neamţ nu mai apare ca o excepţie (V.D.).

P r o n a o s u l , vast, p r i m e ş t e lumina p r i n înaltele
ferestre g o t i c e pe care le-am î n t î l n i t la H î r l ă u ;
pe c î n d b o l t a în două c a l o t e d e s p ă r ţ i t e p r i n t r - o
nervură este luată de la grupul B o r z e ş t i - P i a t r a ;
dar c a l o t e l e acestea sînt, ca cea a p r o n a o s u l u i
din H î r l ă u , supra înălţate cu ajutorul unei serii
de arce (fig. 51)
Fig. 51. Mănăstirea Neamţ. Biserica înălţării. Sec­
ţiune longitudinală (după Romstorfer).
D a r în afară de acestea, există cîteva ino­
v a ţ i i ce c o n t i n u ă e v o l u ţ i a trasată de cele două
g r u p e precedente de b i s e r i c i . Astfel, c a l o t e l e
p r o n a o s u l u i , m a i m a r i d e c î t la Borzeşti-Piatra,
nu m a i sînt p r o p t i t e la n o r d şi la sud d e c î t
de un unic arc lat, în l o c de două sau trei ca
în edificiile p o m e n i t e ; iar supra înălţarea lor nu
mai este datorată celor o p t arce m i c i de la
H î r l ă u , c i c e l o r patru p a n d a n t i v i m o l d o v e n e ş t i
în d i a g o n a l ă : un s i m p l u detaliu, dar care are
m e r i t u l de a asigura m o n u m e n t u l u i o unitate
Fig. 52. Mănăstirea- Neamţ. Biserica înălţării.
Planul (după Romstorfer).
perfectă. O altă i n o v a ţ i e destul de curioasă,
deşi întru totul conformă cu spiritul c o n s t r u c t i v
al m o l d o v e n i l o r , constă în adăugarea c î t e unui
c o n t r a f o r t de o p a r t e şi de alta a arcului m e d i a n
ce separă cele două c a l o t e ; dar marea noutate,
care d e v i n e un o b i c e i c o n s t a n t în veacul urmă­
tor, este gropniţa, o încăpere suplimentară,
119
intercalată între p r o n a o s şi naos (fig. 51 şi 5 2 ) .
1
E s t e într-adevăr v o r b a , î n pofida a p a r e n ţ e l o r
a c t u a l e , de o încăpere d e o s e b i t ă , d e o a r e c e un
zid drept, p o t r i v i t tradiţiilor moldoveneşti, şi
c o n t r a f o r t i în partea de apus a a b s i d e l o r late­
rale, o separau de naos, înainte de-a fi î n l o c u i t
de trei arce a l i p i t e , ceea ce alungea naosul,
Fig. 53. Mănăstirea Neamţ. Biserica înălţării. Sec­
ţiune transversală a gropniţei (după Romstorfer)
privîndu-ne însă, după t o a t e aparenţele, de
fresca c t i t o r i l o r , aflată întotdeauna, în M o l d o ­
va, pe această p o r ţ i u n e a e d i f i c i u l u i . T e m e i n i c
susţinută de cei p a t r u pereţi ai încăperii res­
p e c t i v e , b o l t a acoperea sala cu o calotă m i c u ţ ă ,
întru t o t u l a s e m ă n ă t o a r e c a l o t e l o r d i n p r o ­
naos. D i s p a r i ţ i a peretelui de la răsărit al g r o p n i ­
ţei conferă p r o c e d e u l u i de p r o p t i r e a acestei
b o l ţ i o a p a r e n ţ ă de c o m p l i c a ţ i e pe care nu o
avea în p l a n u l i n i ţ i a l ( f i g . 5 3 ) .
De fapt, care p o a t e fi semnificaţia acestei
încăperi separate şi rezervate m o r ţ i l o r ? Căci
dacă la N e a m ţ nu g ă s i m , în această p a r t e a
b i s e r i c i i , d e c î t m o r m î n t u l lui Ştefan al I I I - l c a
(fiul lui A l e x a n d r u cel Bun, care a fost ucis de
n e p o t u l său R o m a n , la 13 iulie 1447), în partea
1
Soluţia gropniţei nu apare prima oară la Neamţ,
ca fiind aplicata, încă clin vremea lui Alexandru cel Bun,
la Bistriţa şi reluată apoi la Probota şi la Moldoviţa
(prin adiţionarea unui alt pronaos, cel vechi fiind trans­
format în gropniţa), de asemeni la Putna. Şi în legătură
cu gropniţa trebuie făcută precizarea că este vorba despre
o invenţie caracteristică arhitecturii vechi româneşti,
cu atît mai preţioasă cu cît ea se regăseşte atît în Moldova,
cît şi în Ţara Românească (dc exemplu la Dealu, Gorgota,
Tutana etc., sub forma unei travei răsăritene a pronao­
sului marcată spre exterior de două turle, de asemeni la
Dobruşa şi Stăneşti, chiar in varianta moldovenească a
unei încăperi intermediare) (V.D.).
 120
aceasta din b i s e r i c i l e ridicate ulterior se află
a p r o a p e î n t o t d e a u n a m a i m u l t e şi a p a r ţ i n î n d
în general unor persoane de m a r e i m p o r t a n ţ ă ,
în g r o p n i ţ a de la Putna şi-au aflat l o c de veşnică
odihnă Ştefan cel Mare, Maria de M a n g o p , a
doua sa soţie, şi Maria V o i c h i ţ a , cea de a treia,
împreună cu doi din c o p i i , B o g d a n şi P e t r u ; în
cea de la H u m o r , m a r e l e l o g o f ă t T o a d e r şi
soţia sa A n a s t a s i a ; la Suceviţa, Ieremia şi
S i m i o n M o v i l ă e t c . A v e m deci de-a face, în
general, cu m o r m i n t e v o i e v o d a l e sau de mari
b o i e r i ; în b i s e r i c a Sfîntul G h e o r g h e din Sucea­
va, unde nu e x i s t ă o încăpere specială pentru
m o r m i n t e , ci o p r e l u n g i r e a naosului asemănă­
toare celei din b i s e r i c i l e sîrbeşti (fig. 68),
Sfîntul Ioan cel N o u , p a t r o n u l M o l d o v e i , la al
cărui m o r m î n t v i n în fiecare an, la 2 iunie, m i i
de p e l e r i n i , se odihneşte astfel la l o c de c i n s t e ,
la dreapta c u m priveşti spre altar. S î n t m u l t e
b i s e r i c i unde p i e t r e l e funerare î m p o d o b e s c p r o ­
naosul şi uneori p r i d v o r u l ; dar m o r m i n t e l e cele
m a i i m p u n ă t o a r e , în general cele ce a p a r ţ i n
c t i t o r i l o r sau d o n a t o r i l o r , se află întotdeauna
în această încăpere specială, atunci c î n d există
aşa c e v a . Se pare că p u t e m întrezări încă dc
pe a c u m o e x p l i c a ţ i e posibilă p r i v i n d această
p a r t i c u l a r i t a t e , a t î t de des întîlnită în M o l d o ­
va, şi care îi este p r o p r i e . E s t e de-ajuns să pre­
c i z ă m că g r o p n i ţ a se află la intrarea în naos,
în i m e d i a t a a p r o p i e r e a locului în care v o i e ­
v o z i i sau m a r i i d r e g ă t o r i laici sau înaltele feţe
bisericeşti îşi au jilţul lor de lemn s c u l p t a t ,
a i d o m a unui tron, de unde urmăresc slujba
religioasă, în faţa iconostasului şi de-o parte
şi de-alta a stranelor destinate c o r u l u i . Strana
e p i s c o p u l u i sau a egumenului se află t o t la
dreapta, c u m intri în» h a o s . Şi astăzi, asemenea
v o i e v o z i l o r din al X V - l e a veac, regele şi regina
R o m â n i e i îşi au, la Patriarhia din B u c u r e ş t i ,
tronurile lor s c u l p t a t e în acelaşi loc, de-o parte
şi de-alta a naosului. M o r m i n t e l e de care ne
o c u p ă m p a r să fie astfel plasate în nişte l o c u r i
c o n s a c r a t e , de unde v o i e v o z i i şi m a r i i d r e g ă ­
t o r i care îşi d o r m a c o l o somnul dc veci p o t , clin
fundul m o r m î n t u l u i , să urmărească slujba reli­
g i o a s ă e x a c t din c o l ţ u l de unde o urmăreau în
t i m p u l v i e ţ i i . î n aceeaşi o r d i n e d e idei v o m
c o n s e m n a faptul că, atunci cînd nu există d e c î t
un singur m o r m î n t , acesta este p l a s a t la dreapta,
iar c î n d s î n t m a i m u l t e , în locul r e s p e c t i v este
p l a s a t m o r m î n t u l c e aparţine personajului m a i
i m p o r t a n t . D a r dacă alegerea unui asemenea
l o c p e n t r u aceste m o r m i n t e ilustre, se e x p l i c ă
astfel cu uşurinţă, ar putea părea m a i p u ţ i n
firesc să fie închise într-o încăpere s p e c i a l ă .
T o t u ş i nu g ă s i m nici o pricină de uimire în
faptul că veneraţia sau recunoştinţa deosebită
ce i se păstrau unui v o i e v o d sau unui influent
p r o t e g u i t o r au dus să i se pregătească o încă­
pere p r o p r i e , unde să fie la el acasă, odihnindu-se
totodată în p ă m î n t sfinţit şi pînă unde să ajungă
mereu rugăciunile şi b i n e c u v întări le p r e o t u l u i .
Cred însă că în asemenea cazuri era v o r b a , m a i
cu seamă, de d o r i n ţ a de-a p r o c e d a astfel î n c î t
naosul să nu vină în c o n t a c t n e m i j l o c i t cu
m o a r t e a . Ca şi în v e c h i l e c i v i l i z a ţ i i , m o a r t e a , in
ţările române, a t r a g e după sine ideea de p î n g ă -
rire şi orice l o c pe care îl a t i n g e se cere p u r i f i c a t .
A li î n m o r m î n t a t intr-o biserică este, e v i d e n t ,
a t î t în Orient, c i t şi în O c c i d e n t , o favoare
d i n t r e cele mai m a r i ; dar, in general, se e v i t ă
plasarea unui m o r m î n t în chiar cuprinsul nao­
sului, spaţiu prin excelenţă sfinţit şi unde, nu
trebuie să uităm, p r e o t u l v i n e d i n cînd în cînd
în t i m p u l slujbei să celebreze, în prezenţa tutu­
ror c r e d i n c i o ş i l o r , părţi din taina care se c o n t i ­
nuă în altar. Şi, într-adevăr, e x c e p ţ i e făcînd
biserica din R ă d ă u ţ i , m a u s o l e u al p r i m i l o r
v o i e v o z i m o l d a v i (biserică al cărui partili este,
dealtfel, cu totul d e o s e b i t ) , nu c u n o a ş t e m
a p r o a p e nici o b i s e r i c ă în al cărei naos să se
afle un m o r m î n t . Peretele d e s p ă r ţ i t o r d i n t r e
încăperea destinată m o r m i n t e l o r şi naos înde­
plineşte astfel o funcţie dublă, destinîndu-i pe
de-o parte ilustrului defunct un s p a ţ i u p r o p r i u ,
făcîndu-se astfel o netă deosebire între el şi
ceilalţi m o r ţ i din p r o n a o s şi izolînd, pe cle-altă
parte, m o r m i n t e l e de naos. M o r m i n t e l e sau relic­
vele deasupra cărora se află altarul oricărei
biserici creştine, aşa cum este cazul cu sarcofa­
gul Sfîntului Ioan cel N o u , se sustrag acestei
legi, deoarece aici este v o r b a de trupuri sfinţite
la c o n t a c t u l cărora, spre d e o s e b i r e de celelalte,
biserica este sanctificată.
Cu t o a t e acestea, rinduiala d e s p r e care am
p o m e n i t nu a fost respectată în m o d r i g u r o s în
secolele u r m ă t o a r e ; în naosul b i s e r i c i i din Păr-
hăuţi e x i s t ă un m o r m î n t , din 1623, şi două,
nedatate, în naosul b i s e r i c i i A d o r m i r e a M a i c i i
D o m n u l u i din I ţ c a n i i Vechi, î n t e m e i a t ă în
1 6 3 9 ; şi în numeroase b i s e r i c i , atunci c î n d m a i
tîrziu, în dorinţa de-a mări spaţiul afectat
pronaosului, s-a d ă r î m â t peretele d i n s p r e apus
al naosului pentru a-1 înlocui p r i n t r - o s i m p l ă
arcadă ce îmbrăţişează toată l ă ţ i m e a navei,
sau p r i n trei arce ce se sprijină pe d o i s t î l p i ,
m o r m i n t e l e v i n iarăşi în c o n t a c t cu n a o s u l .
V e c h i l e p r i n c i p i i îşi pierduseră însă inflexibili­
tatea şi nimeni nu m a i ţinea seama de e l e .
A c e s t e u l t i m e e x e m p l e , explică, fără î n d o i a l ă ,
pe cele d i n t î i ; din ziua în care se va trece la
suprimarea peretelui d e s p ă r ţ i t o r dintre g r o p n i ţ a

şi naos, nu va m a i şoca pc n i m e n i faptul că
î n h u m ă r i l e au l o c în chiar cuprinsul n a o s u l u i .
T o t u l făcea să se creadă că p r i d v o r u l de la
Neamţ; era o a d ă u g i r e ulterioară, d a t î n d de pe
v r e m e a restaurării ce se efectuase d i n p o r u n c a
lui A l e x a n d r u L ă p u ş n e a n u . N i c i una d i n b i s e ­
r i c i l e lui Ştefan cel Mare nu p r e z i n t ă , este d r e p t ,
această anexă, pe care o î n t î l n i m abia la c t i t o ­
riile lui P e t r u R a r e ş . Ferestrele m a r i , g o t i c e ,
ale p r i d v o r u l u i de la N e a m ţ , p r o f i l u l în a c o l a d ă
al p ă r ţ i i de sus a uşilor e x t e r i o a r e , caracteris­
t i c e e p o c i i lui Lăpuşneanu, ne întăreau a t a r e
c o n v i n g e r e , împărtăşită de t o ţ i şi în special
de d l . B a l ş , în studiul pc care i-1 c o n s a c r ă acestei
1
m ă n ă s t i r i . Ceea ce nu ne-a î m p i e d e c a t t o t u ş i
să r ă m î n e m u i m i ţ i în faţa p r i c e p e r i i cu care a
reuşit r e s t a u r a t o r u l să salveze unitatea edifi­
c i u l u i , p r i n forma pe care a dat-o b o l ţ i l o r (fig.
5 2 ) , ferestrelor şi p r i n desăvîrşita c o n t i n u i t a t e
a şirului de o c n i ţ e .
Iată însă că o d e s c o p e r i r e de u l t i m ă oră v i n e
să r ă s t o a r n e t o a t e ideile unanim a c c e p t a t e şi,
d î n d o e x p l i c a ţ i e firească acestei unităţi, ne
î n g ă d u i e să a d u c e m l a u d e l e c u v e n i t e a r h i t e c ­
ţ i l o r lui Ştefan cel Mare în l e g ă t u r ă cu p e r f e c ţ i o ­
narea a t r i b u i t ă pînă acum c e l o r de pe v r e m e a
lui P e t r u R a r e ş . într-adevăr, în t i m p u l repara­
ţ i i l o r f ă c u t e în anul 1927, s-a o b s e r v a t că nu
există nici o urmă de racord între p r i d v o r şi
restul b i s e r i c i i , nici un fel de d i s c o n t i n u i t a t e în
c o n s t r u c ţ i e . D l . Balş, p r i m u l care a s e m n a l a t
acest f a p t dc o i m p o r t a n ţ ă c o v î r ş i t o a r e 2 , c o n ­
c h i d e cu oarecare aparenţă de î n d r e p t ă ţ i r e că
unica e x p l i c a ţ i e p o s i b i l ă este că b i s e r i c a a f o s t
c o n s t r u i t ă c h i a r de la început în t o t a l i t a t e a e i .
Nu v e d e m nici un m o t i v să ne î n d o i m de a c e s t
lucru, astfel că numai uşile şi p o a t e că şi feres­
trele ar fi opera r e s t a u r a t o r i l o r lui A l e x a n d r u
Lăpuşneanu3.
î n care caz t i p u l c o m p l e t a l b i s e r i c i l o r m o l ­
d o v e n e ş t i d i n secolul al X V I - l e a ar fi fost
e l a b o r a t încă de la sfîrşitul celui de al X V - l e a ,
şi deci b i s e r i c a înălţării dc la N e a m ţ ar fi p r o ­
t o t i p u l c e l o r mai faimoase b i s e r i c i c t i t o r i t e d e
P e t r u R a r e ş sau d e A l e x a n d r u L ă p u ş n e a n u .
A l u n g i rea şi c o m p a r t i m e n t a r e a , particulari­
tăţi, a m î n d o u ă , ale artei m o l d o v e n e ş t i , şi-ar fi
g ă s i t astfel f o r m u l a d e f i n i t i v ă în e p o c a lui
Ştefan cel Mare, c i c l u l c o m p l e t al e v o l u ţ i e i
1
Bisericile lui Ştefan cel Mare, p. 103 (P.H.).
2
Bisericile moldoveneşti din secolul al XV-lea, p. 152
(P.H.).
3
Nici ancadramentele de piatră ale uşilor şi ferestre­
lor nu sînt din epoca lui Alexandru Lăpuşneanu, întreaga
pietrar ie a bisericii înălţării datează din vremea lui
Ştefan cel Marc (V.D.).
121
a r h i t e c t o n i c e încheindu-se încă din 1497, adică
într-un r ă s t i m p e x t r e m de scurt, de numai
zece ani.
D e c o r a ţ i a a r h i t e c t u r a l ă a b i s e r i c i i înălţării de
la N e a m ţ , care reprezintă fără îndoială formula
la care se opriseră artiştii lui Ştefan cel M a r e ,
este oarecum m a s c a t ă la e x t e r i o r de stratul de
tencuială albă care a c o p e r ă t o t edificiul, dar se
4
lasă r e c o n s t i t u i t ă cu u ş u r i n ţ ă . L i p s e s c doar
c u l o r i l e , dar b r î i e l e şi arcaturile, c i t se p o a t e de
v i z i b i l e , erau p r o b a b i l destul d e a s e m ă n ă t o a r e
5
cu cele de la b i s e r i c i l e s t u d i a t e mai înainte ,
iar z i d u l trebuie să fi fost, cu siguranţă, din
p i a t r ă şi m o l o a n e , cu două sau trei brîie de
6
c ă r ă m i d ă . Se va o b s e r v a că a r h i t e c t u l a renun­
ţat la a m p l a d e c o r a ţ i e superioară pe care o e x p e ­
rimentase la D o r o h o i sau la Iaşi pentru a reveni,
ca la H î r l ă u , la clasicul sistem al frizei î n a l t e .
O splendidă serie de arcaturi, deasupra căreia
sc află o a doua serie ale c ă r o r d i m e n s i u n i sînt
de două o r i m a i m i c i , p l u s o serie de d i s c u r i
s m ă l ţ u i t e , încinge c o m p l e t edificiul şi reproduce
ornamentaţia d e l à H î r l ă u , cu toate că la d i m e n ­
siuni şi m a i reduse în r a p o r t cu î n ă l ţ i m e a lui
t o t a l ă . B e n z i l e a b s i d e l o r a l c ă t u i e s c un al treilea
registru, ca şi la H î r l ă u , dar, î n t o c m a i ca la
D o r o h o i , a r c a t u r i l e sînt s i m p l e , n u g e m i n a t e .
S-a renunţat, şi pe b u n ă d r e p t a t e , la integrarea
vîrfurilor b e n z i l o r în a doua serie de a r c a t u r i ,
aşa c u m se î n c e r c a s e la P o p ă u ţ i , la T a z l ă u , la
P i a t r a - N e a m ţ e t c . A r m o n i a este p r e g n a n t ă ,
descreşterea p r o p o r ţ i i l o r (fiecare arcatură a v î n d
deasupra-i a l t e două, în registrul i m e d i a t supe­
r i o r ) d o z a t ă cu m u l t ă p r i c e p e r e şi intensificînd
în şi m a i m a r e măsură i m p r e s i a de î n ă l ţ i m e ,
subliniată dc silueta a v î n t a t ă a unui t a m b u r
ale cărui două s o c l u r i o c t o g o n a l e , in relief p l a t
( p l a n u l s t e l a t al celui de al doilea fiind abia
s c h i ţ a t ) , şi-au redus la m i n i m u m liniile o r i z o n ­
tale, a c c e n t u i m i p e r s p e c t i v a în î n ă l ţ i m e p r i n
reducerea p r o g r e s i v ă , î n t o c m a i ca la a b s i d e , a
a r c a t u r i l o r p r o p r i i ( p l . V I , 3 ) . Cît d e s p r e tam­
burul propriu-zis, acesta este reproducerea
exactă a celui dc la H î r l ă u .
4
în prezent, ca urmare a restaurării monumentului,
decoraţia faţadelor se citeşte uşor (V.D.).
5
în unele locuri, unde tencuiala s-a degradat într-o
măsură mai mare, sc pot vedea cărămizile roşii, verzi
sau galbene pc care le cunoaştem (P.H.).
6
Decorul ceramic al faţadelor bisericii înălţării de la
Neamţ este deopotrivă complex şi rafinat: sub cornişă
se află o friză alcătuită din discuri smălţuite, faţadele
sînt prevăzute cu benzi verticale din cărămidă smălţuită
iar deasupra ferestrelor sînt sprîncene ornamental din
discuri (la ferestrele pridvorului) sau cărămidă (la cele­
lalte ferestre) (V.D.).
122

M o m e n t u l pare p r i e l n i c , acum cînd ne aflăm la început să a d o p t e , pentru ferestre, g o l u r i l e

în faţa acestui p u n c t terminus ce rezumă stră­ p ă t r a t e cu b a g h e t e , tipice arhitecturii c i v i l e a
daniile a r t i ş t i l o r din secolul al X V - l e a , să ne g o t i c u l u i t î r z i u sau a începutului R e n a ş t e r i i ,
o p r i m asupra s o l u ţ i i l o r a d o p t a t e pentru a trata pentru a reveni a p o i , ca şi cum ar fi fost v o r b a
golurile. de o perfecţionare, la formele iniţiale ale g o t i -

Fig. 54. Fereastră de la Fig. 55. Fereastră de la Fig. 56. Fereastră de la

Hîrlău. Dorohoi. Popăuţi.

Vastele ferestre g o t i c e ale p r o n a o s u l u i sînt

definitiv c o n s a c r a t e . Ş i aici, t o t b i s e r i c a din
H î r l ă u a fost d e s c h i z ă t o a r e de d r u m . Cele
dintîi b i s e r i c i , cele de la P ă t r ă u ţ i , B ă d ă u ţ i ,
b i s e r i c a Sfîntul Ilie şi cea de la V o r o n e ţ aveau,
să nu uităm, un p r o n a o s l u m i n a t de ferestre
d r e p t u n g h i u l a r e c u . : b a g h e t e ; la H î r l ă u , d i m p o ­
trivă, splendidele ferestre g o t i c e oferă a d m i r a ­
ţiei v i z i t a t o r u l u i cei doi m o n t a n ţ i i n t e r m e d i a r i
ai lor şi rozasa t i m p a n u l u i (fig. 5 4 ) . O i n o v a ţ i e
care s-a b u c u r a t de un m a r e succes; a fost pusă
în p r a c t i c ă la D o r o h o i şi la P o p ă u ţ i , căutîndu-se
t o t o d a t ă o formulă diferită, p r i m a intuind
p o s i b i l i t ă ţ i l e nodului g o t i c f r e c v e n t î n T r a n s i l ­
vania (fig. 55), a doua m u l ţ u m i n d u - s e cu un a r c
frînt de o fermecătoare s i m p l i t a t e ( f i g . 5 6 ) ; la
urma urmei, însă, s i m p a t i i l e se î n d r e p t a u mai
curînd spre formula dc la H î r l ă u , s i m p l i f i -
c î n d - o , aşa că f o r m e l e g o t i c u l u i c l a s i c c î ş t i g ă
teren ( f i g . 57 şi p l . V, 1 ) . B i s e r i c a m ă n ă s t i r i i
N e a m ţ urmează această d i r e c ţ i e ( p l . V I , 2 ) ; c u Fig. 57. Fereastră de la
t o a t e că unele t i m p a n e au fost între t i m p z i d i t e Borzeşti.
şi că m a i tîrziu m o n t a n ţ i i intermediari au dis­
părut, este uşor de r e c u n o s c u t în g o l u r i l e res­ cului nostru r a i o n a n t . E x i s t ă în această situaţie
p e c t i v e ferestrele b i s e r i c i l o r noastre m e d i e ­ paradoxală o problemă, nerezolvabilă poate.
vale. Informaţii mai precise d e c î t cele de care dispu­
D e s t i n u l a făcut astfel ca arta m o l d o v e n e a s c ă nem asupra m e ş t e r i l o r care au l u c r a t la b i s e r i ­
să răstoarne e v o l u ţ i a firească a g o t i c u l u i , şi ca cile lui Ştefan cel Mare ar putea, p r o b a b i l , să ne
 123

dea cheia acestei e n i g m e . Căci se va observa tectură, ca şi în p i c t u r ă , artistului i s-a lăsat o

cu uşurinţă că ferestrele cu baghete a p a r ţ i n mai mare libertate, de creaţie atunci c î n d a
a r h i t e c t u r i i g o t i c e c i v i l e şi că nu au fost apli­ conceput pronaosul. N a o s u l şi altarul s-au
cate n i c i o d a t ă la edificiile r e l i g i o a s e . G o l u r i l e supus încă de la î n c e p u t unor canoane a p r o a p e
acestea care se v ă d la toate c o n s t r u c ţ i i l e noastre i m u a b i l e , astfel că cele de la P ă t r ă u ţ i sau de la
c i v i l e din p r i m e l e începuturi ale R e n a ş t e r i i V o r o n e ţ nu se deosebesc întru n i m i c de cele de
( C l u n y , a r h i e p i s c o p i a şi palatul de j u s t i ţ i e din la H î r l ă u sau de la B o t o ş a n i , în v r e m e ce p r o ­
R o u e n e t c . , e t c . ) , l e v o m întîlni î n toată E u r o p a , naosurile î n g ă d u i e fanteziei artistului m a i m u l t ă
ca şi uşile cu baghete pe care le-am s e m n a l a t l i b e r t a t e . S-a o b s e r v a t , în c a p i t o l e l e p r e c e d e n t e ,
ceva m a i înainte, şi m a i cu seamă ţ ă r i l e din că cele m a i i m p o r t a n t e i n o v a ţ i i au fost aduse
imediata apropiere a Moldovei — Transilvania pronaosului.
şi P o l o n i a — oferă nenumărate e x e m p l e . T o t u ş i , Naţionalitatea artiştilor n-a putut fi nici
dacă T r a n s i l v a n i a foloseşte pentru b i s e r i c i l e ei,
ea indiferentă. Meşteri p o l o n e z i au l u c r a t dc
în e x t e r i o r , uşile cu b a g h e t e pe care, după cum
t i m p u r i u în M o l d o v a , sub A l e x a n d r u cel B u n .
am v ă z u t , M o l d o v a le rezervă interiorului (uşa
ca şi sub Ştefan cel M a r e 2 ; şi m i c i l e ferestre cu
n a o s u l u i ) , n i c i o d a t ă , nici in T r a n s i l v a n i a şi nici
baghete se întîlnesc foarte des în ţara aceasta,
în P o l o n i a , nu v o m întîlni uşi cu b a g h e t e într-o
biserică şi nici ferestre de acest t i p . Singura m a i ales la C r a c o v i a , m u l t m a i des d e c î t în
e x p l i c a ţ i e p l a u z i b i l ă ar fi aceea că m e ş t e r i i şi T r a n s i l v a n i a . Influenţa p o l o n e z ă ne-a m a i fost
artizanii v e n i ţ i din P o l o n i a şi din T r a n s i l v a n i a dealtfel sugerată şi de studiul făcut asupra
la chemarea v o i e v o z i l o r din M o l d o v a au i n t r o ­ bisericii clin P ă t r ă u ţ i , şi n i m i c nu ne o b l i g ă să
dus aici tehnica şi m o d e l e l e a r h i t e c t u r i i c i v i l e respingem dintr-o dată presupunerea d-lui B a l ş
d i n ţara l o r . în 1487—1488, ani cc marchează p o t r i v i t căreia cel p u ţ i n m o d e l u l acestei m i c i
începutul p e r i o a d e i c t i t o r i i l o r m o l d o v e n e ş t i , ferestre a fost a d u s de către meşterii p o l o n e z i ,
Ştefan cel Mare, abia încheiată a p r i g a luptă cu t o a t e că era c u n o s c u t şi în T r a n s i l v a n i a .
î m p o t r i v a t u r c i l o r şi d o r i n d să clădească repede
A d e v ă r u l este că P o l o n i a ne oferă numeroase
şi cu cheltuială puţină, nu s-a a d r e s a t p o a t e
e x e m p l e în ceea ce p r i v e ş t e tipul acesta de feres­
m a r i l o r arhitecţi pe care i-ar fi p u t u t oferi
tre şi că influenţa p o l o n e z ă , în m o m e n t u l în
Transilvania şi P o l o n i a , m u l l u m i n d u - s e cu
serviciile unor artizani ale căror c u n o ş t i n ţ e erau care asemenea m o d e l e par să fi fost i m p o r t a t e
suficiente pentru sarcinile ce le aveau de înde­ în M o l d o v a , adică în timpul lui Alexandru
p l i n i t 1 . Mai tîrziu, pacea fiind m a i bine c o n s o l i ­ cel Bun, era p r e d o m i n a n t ă . D i m p o t r i v ă , feres­
dată, şi p l ă n u i n d b i s e r i c i de p r o p o r ţ i i m a i m a r i , trele g o t i c e de m a r i d i m e n s i u n i , c u n o s c u t e bine­
Ştefan a apelat, se pare, la meşteri m a i iscu­ înţeles a t î t în P o l o n i a , c i t şi în T r a n s i l v a n i a ,
s i ţ i : c o n s t r u c t o r u l bisericii din H î r l ă u dă d o v a ­ prezintă un tip a t î t de a p r o p i a t de ferestrele
dă de o incontestabilă m ă i e s t r i e . N o i i a r h i t e c ţ i din acest u l t i m ţ i n u t , încît ideea de a vedea
au ţ i n u t a t u n c i să dea edificiului o înfăţişare aici o influenţă venită de d i n c o l o de Carpati
m a i p r o n u n ţ a t religioasă, înzestrîndu-1 cu ceea este c î t se p o a t e de firească. înaltele ferestre cu
ce însemna pentru ei fereastra religioasă p r i n
d o i m o n t a n ţ i i n t e r m e d i a r i de la H î r l ă u , deşi
excelenţă, fereastra g o t i c ă . Dacă altarul şi-a
a v î n d un desen oarecum fantezist, nu p o a t e să
p ă s t r a t în continuare m i c i l e lui ferestre, asta
nu ni le a m i n t e a s c ă , de p i l d ă , pc cele de la
s-a î n t î m p l ă t deoarece, pe de-o parte, p o t r i v i t
t r a d i ţ i e i b i z a n t i n e , lumina, m a i redusă, este. Sebeşul săsesc, cu t o a t e că l i n i i l e acestora din
d i s t r i b u i t ă într-o manieră m a i plină de m i s t e r , urmă sînt m u l t m a i pure; ferestrele b i s e r i c i i
iar o fereastră gotică dc mari p r o p o r ţ i i nu putea din B o r z e ş t i , m a i cu seamă, care le e v o c ă pe
servi unui atare s c o p ; şi p o a t e şi p e n t r u că, în cele de la catedralele noastre, r e p r o d u c , mai
R o m â n i a , ca şi în toată aria b i z a n t i n ă , în arhi- simplificate însă, ferestrele B i s e r i c i i N e g r e din
B r a ş o v (fig. 5 9 ) . A n a l o g i i l e sînt m a r i m a i ales c u
1 bisericile din oraşele săseşti Braşov, Sighi­
P. Henry sesizează corect diferenţele dintre anca­
dramentele primelor ctitorii de după 1487 şi cele reali­ şoara (fig. 58), Sibiu, Cluj e t c . A c e s t e a p r o p i e r i
zate cîţiva ani mai tîrziu. într-adevăr, la Pătrăuţi, Mili- par însă cu a t î t mai î n d r e p t ă ţ i t e cu c î t se ştie
şăuţi, ST. Ilie, Voroneţ ancadramentele ferestrelor provin
că Ştefan cel Mare a a v u t felurite legături cu
din arhitectura civilă şi militară de stil gotic demon-
strîndu-sc că meşterii utilizaţi erau familiarizaţi cu acest
tip dc arhitectură, fapt explicabil dacă ne reamintim că
2
in primii ani ai domniei lui Ştefan cel Marc au fost con­ Este o ipoteză verosimilă dar neconfirmată, in
struite doar cîteva biserici, dar multe cetăţi şi reşedinţe schimb materialele arheologice demonstrează mai strinse
fortificale (V.D.). legături cu Ardealul (V.D.).
124

1
saşii . Nu numai că aceştia din urmă se aflau de un regim preferenţial. Voievozii moldoveni
în strìnse raporturi cu serviciul săli de infor­ făcuseră totul ca să-i atragă, aşa cum stau d r e p t
m a ţ i i , dar n e g u ţ ă t o r i i l o r erau o b i ş n u i ţ i încă m ă r t u r i e n u m e r o a s e d o c u m e n t e , ca scrisoarea
2
d e m u l t să străbată M o l d o v a , unde se b u c u r a u lui Iliaş V o d ă c ă t r e saşii şi secuii din S i b i u în
1433, sau cele pe care le t r i m i t e b r a ş o v e n i l o r
Ştefan al II-lea (1444-1445), B o g d a n (1449) sau
P e t r u A r o n (1456)3. în 1460, l o c u i t o r i i din Bra­
şov le scriu c e l o r d i n Vaslui să se abţină de la
represalii, avînd în v e d e r e că tratatul î n c h e i a t cu
4
Ştefan cel M a r e a p u s c a p ă t r ă z b o i u l u i ; ceea ce
presupune că î n t r e cele două oraşe e x i s t a u rela­
ţii neîntrerupte şi de-o i m p o r t a n ţ ă îndeajuns de
m a r e pentru ca pe saşi să-i p o a t ă nelinişti
e v e n t u a l e l e daune p r o v o c a t e de ostilitatea ora­
şului m o l d o v e n e s c . T o a t e acestea probează d e
fapt d i n a m i s m u l relaţiilor c o m e r c i a l e d i n t r e
5
T r a n s i l v a n i a şi M o l d o v a şi părerea, pe care
d l . Iorga şi-a e x p r i m a t - o încă d i n 1906, p o t r i ­
v i t căreia înaltele ferestre g o t i c e d i n M o l d o v a
0
sînt opera saşilor din T r a n s i l v a n i a , părere
care se c o n f i r m ă d a t o r i t ă d e t a l i i l o r tehnice şi
c i r c u m s t a n ţ e l o r i s t o r i c e . Unele d o c u m e n t e d e
o m a r e p r e c i z i u n e , d ă t î n d din v r e m e a d o m n i e i
lui P e t r u R a r e ş , d i n secolul u r m ă t o r , v i n să
7
întărească în m o d i n d i r e c t această i p o t e z ă .
Fig. 58. Fereastră de la T o t u ş i , nu ne p u t e m baza s u p o z i ţ i i l e pe nici
un d o c u m e n t ; c o r e s p o n d e n ţ a lui Ştefan cel Mare
cu p o l o n e z i i este foarte restrînsă în epoca respec­
t i v ă şi nici o scrisoare t r i m i s ă dc el în T r a n s i l ­
vania nu consemnează dorinţa de-a a d u c e d c - a c o -
lo v r e u n m e ş t e r z i d a r . Am atras dealtfel a t e n ţ i a
că fiul său, P e t r u R a r e ş , atunci cînd cere de la
Bistriţa c î ţ i v a m e ş t e r i saşi, p a r e să fi aflat de
foarte p u ţ i n ă v r e m e de existenţa unei şcoli de
arhitectură în oraşul r e s p e c t i v 8 . Aşa că t r e b u i e
să n e m u l ţ u m i m a semnala înrudirea de netăgă­
d u i t d i n t r e ferestrele şi uşile b i s e r i c i l o r m o l d o ­
veneşti cu cele de la b i s e r i c i l e din P o l o n i a şi d i n
T r a n s i l v a n i a . R e s t u l nu p o a t e fi d e c î t o i p o ­
teză.
C î t p r i v e ş t e ferestrele naosului ( p l . V I , 4 ) , par
să fi v o i t a face e x c e p ţ i e de la acea regulă
a b s o l u t ă care p r e t i n d e ca ele să fie de f o r m ă
d r e p t u n g h i u l a r ă c u b a g h e t e . Căci a v e m într-
a d e v ă r de-a face cu nişte f e r m e c ă t o a r e ferestre

2 Hurmuzaki, X V 1 , p. 19 (P.H.).
3
A se vedea aceste scrisori în Hurmuzaki, X V 1 ,
pp. 31, 32, 36, 44 (P.H.).
4
Neagră din -Braşov. Hurmuzaki, XV*, p. 55 (P.H.).
6
N. Iorga, Istoria comerţului român, I, 90 şi urm.
1
şi p. 97 şi urm. (P.H.).
Reamintim feudele Ciceului şi Cei aţii dc Baltă 6
N. Iorga, Istoria Românilor In chipuri şi icoane.
pc care Ştefan cel Mare le poseda în Transilvania, ca şi 111. p. 18 (P.H.).
politica dc protectorat pc care o exercita, pe cale reli­ ' Cf. p. 137 şi urm. (IUI.).
gioasă, asupra românilor din părţile Clujului şi Dejului. 8
Ipoteză de respins (vezi şi nota noastră prece­
Este firesc ca în acest context legăturile sale cu oraşele dentă), mai ales că Petru Rareş şi-a extins stăpînirile în
şi meşterii din nordul Transilvaniei să fi fost foarte Transilvania primind şi feuda UngUraşului (V.D.).
strinse (V.D.).
 12K

g o t i c e , care ar ti chiar şi m a i p l ă c u t e o c h i u l u i
m enta ta în p r o c e d e e l e g o t i c e (fig. 6 0 ) , ca şi
dacă, î n t o c m a i ca şi în alte l o c u r i , nu s-ar fi
c u l o r i l e care a c o p e r ă aceste detalii de sculptură
suprimat montantul intermediar central. E x ­
şi ale căror tonuri fundamentale sînt albastrul
c e p ţ i a însă nu este d e c î t aparentă. E s t e uşor de
şi roşul. T o t u ş i , o r i c î t de maiestuoasă ar fi
o b s e r v a t că ferestrele acestea se e x t i n d şi de-o
această intrare, ea nu face d e c î t să reproducă,
p a r t e şi de alta, peste arcaturile v e c i n e ; li se
la un nivel superior — o lucrătură mai îngrijită,
suprapun şi le sînt, fără doar şi p o a t e , ulteri­
o decoraţie mai b o g a t ă — , t i p u l c a r a c t e r i s t i c
o a r e . Şi avem t o a t e m o t i v e l e să presupunem
al uşilor de la intrarea b i s e r i c i l o r din M o l d o v a ,
că datează, în cazul acesta, de pe v r e m e a restau­
rării generale făcută sub A l e x a n d r u L ă p u ş n e a n u .
în ceea ce p r i v e ş t e uşile, există un p r i n c i ­
p i u , pare-se, b i n e s t a b i l i t : uşile cu b a g h e t e , pe
care r o m â n i i le numesc „ t r a n s i l v ă n e n e " , sînt
rezervate încăperilor interioare ale b i s e r i c i i ;
iar pentru uşa de la intrare, p o r t a l u r i î n a r c f r î n l ,
cu înfăţişare g o t i c ă .
U ş i l e acestea cu b a g h e t e , asupra cărora este
inutil să mai r e v e n i m , nu au, în T r a n s i l v a n i a ,
acelaşi rol, c u a t î t m a i m u l t c u c î t b i s e r i c i l e
c a t o l i c e de a c o l o nu c o m p o r t ă m a i m u l t e încă­
peri. Nu sînt rezervate nici măcar golurilor
laterale şi secundare ale edificiului — unde se
întîlnesc adesea — deoarece uşa de la intrarea
Catedralei din Cluj, de p i l d ă , p r e z i n t ă un m o d e l
a s e m ă n ă t o r . Aşa că sarcina de a fixa o regulă
în p r i v i n ţ a f o l o s i r i i unui a n u m i t t i p dc uşă i-a
r e v e n i t M o l d o v e i , iar soluţia la care s-a o p r i t
este cu a t î t m a i raţională cu c î t p o r t a l u l în
a r c frînt rămîne, o r i c u m , pentru imensa m a j o r i ­
tate a b i s e r i c i l o r din E u r o p a apuseană şi cen­
trală, intrarea clasică a edificiului religios.
Uşa care duce din p r o n a o s u l în naosul b i s e ­
ricii înălţarea de la mănăstirea N e a m ţ este,
p o t r i v i t acestei n o r m e , d e t i p u l uşilor c u baghe­
te pe care le-am descris şi care nu oferă n i m i c Fig. 60. Ornament de la uşa principală a bisericii
mănăstirii Neamţ.
ieşit d i n c o m u n în afara frumuseţii şi g r i j i i cu
care a fost executată ( p l . V I , 1 ) .
aşa cum d ă i n u i e el cu cea m a i m a r e r e g u l a r i t a t e
Dimpotrivă, uşa e x t e r i o a r ă 1 p r e z i n t ă unul
de la P ă t r ă u ţ i încoace, şi d i n care se p o a t e
d i n cele m a i frumoase e x e m p l e de p o r t a l cu vedea' un foarte frumos e x e m p l u c o n t e m p o r a n
c a r e s e p o a t e m î n d r i arta m o l d o v e n e a s c ă . R e g u ­ la P i a t r a - N e a m ţ . A m i n t i r i l e g o t i c e sînt însă m a i
laritatea cu care au fost lucrate m u l u r i l e c o n ­ accentuate aici, după cum t o t de la acestea se
v e x e şi c o n c a v e , b o g ă ţ i a şi fineţea ornamenta­ inspiră, în m o d a p r o a p e sigur, s p l e n d i d e l e
ţiei b a z e l o r şi s o c l u l u i , v ă d e s c o m î n ă experi- nervuri care separă cele două c a l o t e ale p r o n a o ­
sului şi care ne fac să ne gîndiin, fără e z i t a r e ,
1
Este vorba, bineînţeles, (le uşa care duce din pridvor la reţelele de gingaşe c o l o n e t e ce decorează stîlpii
în pronaos (P.H.). b i s e r i c i l o r g o t i c e şi se termină în o g i v e .
 CAPITOLUL
ULTIMELE BISERICI RIDICATE ÎN
TIMPUL DOMNIEI LUI ŞTEFAN CEL MARE
Biserica înălţarea de la N e a m ţ , după cum
am spus, este testamentul a r t i s t i c al a r h i t e c ţ i ­
lor lui Ştefan cel M a r e . U l t i m e l e b i s e r i c i c o n s ­
truite în t i m p u l d o m n i e i lui, c o m p o r t i n e ! un
m o d e l m a i s i m p l u şi v ă d i n d alte p r i n c i p i i , ates­
tă mai curînd o întoarcere la unele f o r m u l e
vechi d e c î t noi c ă u t ă r i şi p a r uneori să t r ă d e z e —
e x c e p ţ i e făcînd biserica de la D o b r o v ă ţ , de
p r o p o r ţ i i i m p u n ă t o a r e — dorinţa de-a termina
lucrarea c î t m a i repede şi cu cheltuială pu­
ţină. A c e s t e b i s e r i c i , în număr de c i n c i , se p o t
împărţi în două g r u p e c o m p l e t d i s t i n c t e : pe de-o
parte, b i s e r i c a Sfîntul N i c o l a e din B a l i n e ş t i
1499), c t i t o r i e a logofătului T ă u t u , şi biserica
nălţarea Sfintei Cruci de la V o l o v ă ţ ( 1 5 0 2 ) ;
pe de-alta, b i s e r i c a T ă i e r e a capului Sfîntului
Ioan B o t e z ă t o r u l de la A r b o r e (1502), biserica
Sfîntul Ioan B o t e z ă t o r u l de la R e u s e n i (1504)
şi biserica P o g o r î r e a Sfîntului D u h de la D o b r o ­
văţ (1504).
A r h i t e c t u r a p r i m u l u i g r u p pare să se ralieze
n o r m e l o r r o m a n i c e p r i m i t i v e 1 d i n care, p î n ă
a c u m , numai vechea b i s e r i c ă din R ă d ă u ţ i ne-a
oferit un e x e m p l u . l\a d r e p t v o r b i n d , b i s e r i c i l e
din B a l i n e ş t i şi V o l o v ă ţ (fig. 61 şi 6 2 ) sînt m a i
s i m p l e şi de p r o p o r ţ i i ceva m a i m o d e s t e d e c î t
cea de la R ă d ă u ţ i ; ele au 24 m x 10,80 m şi,
r e s p e c t i v , 25,60 m X 10,80 m faţă de 26,40 m X
12 m c î t m ă s o a r ă biserica din R ă d ă u ţ i , şi aces­
tea, m a i cu seamă, nu au navele l a t e r a l e ale
celei d i n u r m ă : b o l t a este alcătuită d i n şase
leagăne j u x t a p u s e , sau m a i bine-zis dintr-un
leagăn în p l i n cintru, î m p ă r ţ i t în şase e l e m e n t e
cu ajutorul a p a t r u d u b l o u r i şi p e r e t e l e ce des­
p a r t e naosul de p r o n a o s . La B a l i n e ş t i aceste
d u b l o u r i se reazimă pe un e l e g a n t f a s c i c o l de
trei c o l o n e t e a n g a j a t e . L a V o l o v ă ţ ele s î n t î n
1
în nici un caz nu poate fi vorba despre norme roma­
nice; tipul de plan, ca şi întreaga organizare a spaţiului
interior, se deduce din arhitectura bizantină, iar tehnica
dc execuţie şi pictrăria profilată aparţin stilului gotic,
în perfectă contemporaneitate. Stilul romanic încetase
să mai fie viabil — chiar şi în Transilvania care se afla
în intîrziere — la sfîrşitul secolului al XIII-lea (V.D.).
V
consolă şi reazimă pe un zid î n g r o ş a t în partea
de s u s ; căci sub linia c o n s o l e l o r un fel de firidă,
ce a m i n t e ş t e de cele aflate în p e r e ţ i i naosului,
la răsăritul şi la apusul c u p o l e i b i s e r i c i l o r sîr­
b e ş t i , subliniază fiecare din cele şase elemente
ale l e a g ă n u l u i . Sistemul f o l o s i t la B a l i n e ş t i
este m a i a p r o a p e d e n o r m e l e a r h i t e c t u r i i ro­
m a n i c e elecît cel de la V o l o v ă ţ , deşi acesta d i n
urmă ne p o a t e duce cu gîndul la acele arce de
descărcare, c u n o s c u t e de arhitectura r o m a n i c ă ,
îndeosebi în P o i ton, în P r o v e n c e , în Spania e t c . ,
şi de preferinţă în cazul b i s e r i c i l o r cu o singură
2
n a v ă . O trăsătură demnă şi ea de a fi notată
este acel g e n de absidă p o l i g o n a l ă cu care se
termină, spre apus, biserica din B a l i n e ş t i . în
arta m o l d o v e n e a s c ă este, se p a r e , unicul e x e m ­
p l u de acest fel de c o n s t r u c ţ i e , care rămîne o
e n i g m ă şi pe care o a p r o p i e r e de b i s e r i c i l e nem­
ţeşti cu două a b s i d e opuse n-ar fi suficientă
pentru a o d e z l e g a 3 . T o t u ş i , în t r a d i ţ i i l e arhi­
t e c t u r i i r o m a n i c e se pare că trebuie căutată
originea p l a n u l u i a c e s t o r două b i s e r i c i — ale
arhitecturii r o m a n i c e transformate, ca la R ă d ă ­
uţi, d a t o r i t ă c e r i n ţ e l o r cultului o r t o d o x , aşa
cum se v e d e din î m p ă r ţ i r e a b i s e r i c i i în două
c o m p a r t i m e n t e . Ca şi la R ă d ă u ţ i , meşterul de
la V o l o v ă ţ a c r e z u t că este de d a t o r i a lui să-şi
p r o p t e a s c ă edificiul cu c o n t r a f o r t i , la care cel
de la B a l i n e ş t i a r e n u n ţ a t .
2
Arcurile dublouri erau folosite şi in arhitectura
bizantină, de unde au fost preluate şi la vechi monumente
româneşti ca paraclisul cetăţii Severin (sec. X I I I ) şi
biserica Sin-Nicoară din Curtea de Argeş (sec. X I V )
(V.D.).
3
Pronaosul.cu partea vestică poligonală nu se Întîl­
neşte numai la Balineşti; asemănător fusese şi pronaosul
bisericii din Orhciul Vechi, dalind tot din epoca lui
Ştefan cel Mare, contimporane fiind şi bisericile tran­
silvănene de la Ţigău şi Moldoveneşti la care se întîlneşte
aceeaşi dispoziţie planimetrica. Dacă luăm in considerare,
numărul relativ mare de biserici de lemn care prezintă
aceeaşi rezolvare a părţii de vest, este evident că originile
nu trebuie să fie. căutate prea departe, fiind vorba despre
o tradiţie locală (V. Vătăşianu, Istoria artei feudale in
furile române, I, Bucureşti, 1959, p. 629) (V.D.).
 127

M o t i v e l e acestei încercări de a r e v e n i la dintîi, şi firidele specifice sub fiecare leagăn, ca

vechile formule nu par cîtuşi de puţin l i m p e z i . la cea de a d o u a . C o n s t r u c ţ i a m a i s i m p l ă (doar
T i p u l b i z a n t i n , c u b o l t a î n c u p o l ă sau c a l o t ă două arce-dublouri în loc de p a t r u ) s-ar p o t r i v i
p e p a n d a n t i v i , fusese a t î t d e b i n e s t a t o r n i c i t destul de b i n e unei b i s e r i c i m a i v e c h i , celelal­
î n c î t nu părea ca de-acum î n c o l o să se p o a t ă te c o n s t i t u i n d o p e r f e c ţ i o n a r e a a c e s t e i a . D a r ,

Fig. 62. Biserica înălţarea Sfintei Cruci

din Volovăţ. Planul (după Bais).

Fig. 61. Biserica Sf. Nicolae din Balineşti. Planul L-.r. . i j.î.ï .1 .. ï... î. !.. j .)'
(după Balş);

a b a t e cineva de la el, iar b i s e r i c a din R ă d ă u ţ i

părea să rămînă unicul e x e m p l u de felul acesta
în M o l d o v a . Ea şi rămîne de fapt ; vedem însă
că p r i n c i p i i l e r o m a n i c e nu erau date uitării cu
t o t u l , iar T r a n s i l v a n i a este g a t a să c o n f i r m e
acest l u c r u . Biserica Sfîntul N i c o l a e d i n Bra­
şov, de p i l d ă , a t r i b u i t ă lui N e a g o e B a s a r a b sau
lui V l a d C ă l u g ă r u l 1 (sfîrşitul veacului al X V - l e a
sau începutul celui de al X V I - l e a ) , c o n t e m p o ­
rană oarecum cu cele din Balineşti şi V o l o v ă ţ se
remarcă p r i n unica sa navă b o l t i t ă cu ajutorul
a şase elemente de l e a g ă n separate p r i n arce-
d u b l o u r i . Ne-am afla chiar în posesia unei ve­
r i g i i n t e r m e d i a r e între b i s e r i c a din R ă d ă u ţ i
şi b i s e r i c i l e noastre, dacă s-ar şti cu siguranţă
că b i s e r i c a Sfînta P a r a s c h i v a de la D o l h e ş t i i
Mari este anterioară, după cum se c r e d e în gene­
ral, anului 1481. D i n p ă c a t e , unicul t e m e i i n v o ­
c a t este prezenţa, în p r o n a o s , a m o r m î n t ului
p o r t a r u l u i Sucevei, Şendrea, ucis în 1481, în
b ă t ă l i a de la R î m n i c . A r g u m e n t u l nu este hotă-
r î t o r . E x e m p l u l R ă d ă u ţ i l o r stă d r e p t m ă r t u r i e
că o b i s e r i c ă p o a t e fi, sub forma ei actuală,
p o s t e r i o a r ă m o r m i n t e l o r aflate în i n t e r i o r . D a c ă
t o t u ş i această v e c h i m e ar putea fi d e m o n s t r a t ă ,
b i s e r i c a ar căpăta un interes d e o s e b i t p r i n fap­
tul că p l a n u l său (fig. 63) — dacă se înlătură
a d a o s u r i l e ulterioare — c o n ţ i n e deja elemen­
t e l e c a r a c t e r i s t i c e c e l o r d i n B a l i n e ş t i şi V o l o v ă ţ :
forma p o l i g o n a l ă a a b s i d e i , stabilitatea o b ţ i ­
nută fără ajutorul c o n t r a f o r ţ i l o r , ca la cea
1
Cf. C. Petrciinu, Die Kunsldenkmaler der Sie-
benbiirger Rumănicn, p. 18 (P. H.).
Fig. 63. Planul bisericii Sf. Paraschiva
de la Dolheştii Marii.
repetăm, nu este p o s i b i l ă nici un fel dc pre­
cizare c r o n o l o g i c ă . 2
Se c u v i n e dealtfel să m e n ţ i o n ă m că, dacă
p l a n u l p a r c a trăda o întoarcere la v e c h i l e faze
sustrăgîndu-se c o n t r o l u l u i efectuat de B i z a n ţ 3 ,
aspectul e x t e r i o r al b i s e r i c i l o r din B a l i n e ş t i şi
V o l o v ă ţ le plasează în m o d a b s o l u t sigur în
epoca lui Ştefan cel M a r e 4 . D e c o r a ţ i a este cea
pe care am întîlnit-o la t o a t e e d i f i c i i l e d i n e p o c ă
2
P. Henry trece prea uşor peste biserica din Dolheştii
Mari care, după toate probabilităţile, datează din primele
decenii ale secolului al XV-lea (N. Grigoraş, Dale şi
observaţii asupra unui vechi monument de artă feudală
din Moldova (Dolheştii Mari), în BM1, 1972, nr. 1,
pp. 4 0 - 4 4 (V.D.).
3
Nu a existat niciodată, nici nu putea exista, un
control exercitat de Bizanţ asupra construcţiilor de bi­
serici (V.D.).
4
Datarea în epocă a celor două monumente este asi­
gurată în primul rînd — şi fără echivoc — de inscripţiile
dedicatorii săpate în piatră si datate: Balineşti — 1499,
Volovăţ - 1502 (V.D.).
 128

şi pe care am descris-o în a m ă n u n t c î n d a f o s t p o a t e vedea în l o c u r i l e unde a căzut tencuiala,

v o r b a d e b i s e r i c a Sfîntul N i c o l a e d i n D o r o ­ un a p a r a t de c ă r ă m i d ă şi discuri destinate a
h o i . T e n c u i a l a albă care acoperă p e r e ţ i i de la rămîne aparente, în v r e m e c e , aşa după cum am
V o l o v ă ţ a r e s p e c t a t dubla serie de f i r i d e care m a i spus, p i c t u r a exterioară datează de pe v r e ­
încinge e d i f i c i u l , trei firide din rîndul de j o s mea lui P e t r u R a r e ş . E l e m e n t e l e d e c o r a t i v e
c o r e s p u n z î n d cu patru din rîndul de s u s ; feres­
trele şi uşa s î n t lucrate c o n f o r m m o d e l u l u i o b i ş ­
n u i t . L a B ă l i n c ş t i ( p l . V I I , 3), însă, tencuiala
acoperită de fresce, dealtfel c o m p l e t şterse, care
datează, după c u m c r e d e m , de pe v r e m e a lui
P e t r u R a r e ş , este foarte d e g r a d a t ă pe a l o c u r i
şi lasă să se v a d ă c o n s t r u c ţ i a z i d u l u i . La absida
de la apus, de p i l d ă ( p l . V I I , 2 ) , se p o a t e vedea,
în perfectă stare de conservare, m u l u r a soclu­
lui şi a p a r a t u l de p i a t r ă şi c ă r ă m i d ă , c o l ţ u r i l e Fig. 64. Biserica din Arbore. Planul (după Ballş).
întărite p r i n p i e t r e de talie, ce caracterizează
b i s e r i c i l e din secolul al X V - l e a . î n t o c m a i ca g o t i c e de la baza c l o p o t n i ţ e i a m i n t e s c de cele
şi în partea de sus a z i d u r i l o r , deasupra şiru­ aflate la intrarea b i s e r i c i i înălţarea de la m ă ­
lui de m i c i arcaturi unde p i c t u r a , a s c u n z î n d năstirea N e a m ţ şi la lintoul ferestrelor.
c ă r ă m i d a sortită iniţial să ramina aparentă, A ş a d a r , în jurul anului m o r ţ i i lui Ştefan cel
a respectat cel p u ţ i n forma, tencuiala, c ă z î n d , Mare a î n c e p u t să se încuviinţeze ca şi c l o p o t ­
a d e s c o p e r i t un s p l e n d i d şir de d i s c u r i c e r a m i c e niţele să fie a l i p i t e de biserică, sub forma unui
s m ă l ţ u i t e , dispuse pe trei rînduri, ca c e l e pe turn, cu un singur etaj, parterul ţ i n î n d l o c de
care le-am m e n ţ i o n a t la grupul de b i s e r i c i t i p p r i d v o r , iar etajul fiind rezervat c l o p o t e l o r 2 .
D o r o h o i ( p l . V I I , 1 ) . Deasupra m i c i l o r a r c a t u r i , P r i d v o r u l este a c o p e r i t de o frumoasă b o l t ă g o ­
firidele cele m a r i din rîndul dc jos, respectate tică, înzestrată cu o g i v e şi nervuri de p i a t r ă , un
pe absida de la răsărit, se c o n t i n u a u pe ziduri, p r o t o t i p c e v a d e v e n i , pînă î n secolul a l X V I I I -
ceea ce a m i n t e ş t e oarecum, ca p r o p o r ţ i i , d e c o ­ lea, d i n ce în ce m a i r ă s p î n d i t în M o l d o v a , m a i
raţia b i s e r i c i i din D o r o h o i . Şi, lucru d e m n de ales la e d i f i c i i l e c i v i l e .
reţinut, se pare că absida de la răsărit n-a cu­
n o s c u t n i c i o d a t ă seria inferioară de arcaturi
înalte, aşa cum se obişnuia la celelalte lăcaşuri. Al doilea g r u p , a cărui formulă este de ase­
Se c u v i n e să nu p ă r ă s i m b i s e r i c a aceasta menea specifică, foloseşte t o t u ş i o seamă de
fără a ne o p r i c î t e v a m o m e n t e în faţa c l o p o t ­ p r o c e d e e pe care le c u n o a ş t e m . La A r b o r e (fig.
n i ţ e i . A c e s t m a r e turn pătrat, străpuns de largi 64 şi p l . V I I , 4 ) , ca şi la Reuseni (fig. 65), nao-
goluri în arc frînt, este, din p u n c t de v e d e r e c r o ­
n o l o g i c , cel d i n t î i e x e m p l u d e c l o p o t n i ţ ă ali­
p i t ă d e c o r p u l edificiului p r o p r i u - z i s . F o r m u l a
se va r ă s p î n d i d i n ce în ce m a i m u l t începînd
din secolul a l X V I I - l e a . P e î n t r e g p a r c u r s u l
veacului a l X V - l e a , d i m p o t r i v ă , o b i c e i u l c l o ­
p o t n i ţ e l o r i n d e p e n d e n t e s-a m e n ţ i n u t cu toată
r i g u r o z i t a t e a . T o t u ş i c l o p o t n i ţ a d e a i c i este
c o n t e m p o r a n ă c u edificiul, r i d i c a t ă c u cel m u l t
c î ţ i v a ani m a i t î r z i u . Căci dacă d i s p o z i ţ i a m a ­ Fig. 65. Biserica Sf. Ioan Botezătorul din Reuseni.
t e r i a l e l o r nu este întru t o t u l aceeaşi cu cea a Planai (după Balş).
z i d u r i l o r , în s c h i m b fresca v o t i v a , care datează
a p r o a p e cu siguranţă d i n p r i m a decadă a vea­ sul este a c o p e r i t de o calotă fără t a m b u r , dar
cului al X V I - l e a , adică din epoca i m e d i a t ur­ susţinută de cele două serii de p a n d a n t i v i tra­
1
mătoare terminării bisericii , înfăţişează în d i ţ i o n a l i , ca, de p i l d ă , naosul de la b i s e r i c a
m o d c î t se p o a t e de clar turnul de la intrare, ca­ Sfîntul Mihai din R ă z b o i e n i sau de la b i s e r i c a
re turn c o m p o r t ă dealtfel, aşa după c u m se
2
Clopotniţa bisericii din Miranti, biserică restaurată
1
Fresca votiva nu-i înfăţişează decît pc copiii logo­ de Ştefan cel Mare, nu i se poate atribui acestuia, deoarece
fătului Tăutu, aflaţi în viată după 1500, şi la vîrsta pe sub forma ei actuală (chiar înaintea restaurării efectuată
care o aveau la această dală; ctitorul a murit în anul de Romstorfer) clopotniţa şi biserica prezintă toate carac­
1511 (P.H.). teristicile secolului al XVII-lea (P.H.).
Sfîntul I o a n B o t e z ă t o r u l clin P i a t r a - N e a m ţ , sau
p r o n a o s u l b i s e r i c i i Sfîntul G h e o r g h e clin H î r l ă u
sau al b i s e r i c i i înălţarea de la N e a m ţ . în neo­
bişnuita a c o p e r i r e a p r o n a o s u l u i , alcătuită din­
tr-o calotă de aceleaşi dimensiuni ca şi cea a
naosului, dar unde spaţiul este redus în m o d
p r o g r e s i v cu ajutorul a patru serii de arce ali­
p i t e , se află deja în g e r m e n e t e n t a t i v e l e de la
Borzeşti şi de la R ă z b o i e n i . S i s t e m u l va m a i
fi a p l i c a t o dată, în acelaşi an, la D o b r o v ă ţ ,
p e n t r u a a c o p e r i încăperea i n t e r m e d i a r ă d i n t r e
p r o n a o s şi naos, b o l t i t e în c a l o t e care, u l t e r i o r ,
au f o s t s t r ă p u n s e şi încununate, fiecare, cu
c î t e un t a m b u r (fig. 6 6 ) .
Această d i n urmă biserică diferă dealtfel de
p r i m e l e două p r i n d i m e n s i u n i l e ei (29,40 m
l u n g i m e , faţă de 24 m c î t are cea de la A r b o r e ) ,
c o m p l i c a ţ i a m a i m a r e a p l a n u l u i şi c o n t r a f o r t i i
e x t e r i o r i care lipsesc la A r b o r e şi la R e u s e n i .
P e r e ţ i i a c e s t o r două b i s e r i c i sînt, la e x t e r i o r ,
c o m p l e t netezi, fără n i m i c care să trădeze exis­
tenţa a b s i d e l o r laterale c o n t u r a t e , t o t u ş i , în
interior, în g r o s i m e a z i d u r i l o r . La biserica Sfîn­
tul Ioan Botezătorul din Piatra-Neamţ, am
v ă z u t că z i d u r i l e naosului, r e c t i l i n i i , prezentau
totuşi afară, între cei d o i contraforti ai l o r , un
ieşind î n r a p o r t c u p r o n a o s u l (fig. 4 9 ) . A i c i ,
n i m i c , c u e x c e p ţ i a b i s e r i c i i din D o b r o v ă ţ , unde
•
locul a b s i d e l o r laterale pare s u b l i n i a t de c o n t r a -
forţii de la n o r d şi s u d .
1
T e n c u i a l a care acoperă faţa exterioară a
z i d u r i l o r acestor trei biserici nu ne îngăduie să
spunem n i m i c în legătură cu decoraţia arhi-
t e c t u r a l ă ; biserica clin D o b r o v ă ţ este de fapt
singura unde se v ă d arcaturi şi f i r i d e . G o l u r i l e
sînt cele ale e p o c i i : ferestre cu b a g h e t e la naos,
ferestre g o t i c e , î n t o c m a i ca şi uşa, la p r o n a o s .
T e n t a t i v a făcută de a r h i t e c ţ i i de la sfîrşi-
tul d o m n i e i lui wŞtefan cel Mare nu va fi c o n t i ­
nuată. Biserica D u m i n i c a t u t u r o r sfinţilor din
P ă r h ă u ţ i , r i d i c a t ă in 1522 de acelaşi l o g o f ă t
T ă u t u care a c t i t o r i t - o şi pe cea de la B a l i n e ş t i 2 ,
r e p r o d u c e liniile g e n e r a l e ale b i s e r i c i i din
A r b o r e , dar se va reveni în foarte s c u r t t i m p la
t r a d i ţ i a a l e cărei t e n d i n ţ e p r i n c i p a l e se aflau
s i n t e t i z a t e in b i s e r i c a înălţarea de la N e a m ţ .
1
Ln ţoale acesle monumente (Piatra-Neamţ, Reuseni.,
Arbore, Dobrovăţ) esle vorba despre planul mixt, invenţie
a arhitecturii moldoveneşti din epoca lui Ştefan cel Mare.
Monumentelor citate li se alătură biserica din Drăgoeşli
descoperită pe cale arheologică (Adrian Bătrîna, Emil
Emandi, Cercetările arheologice de la J)răgocşti, in Suceava,
V, 1978, p. 1 9 7 - 2 0 3 ) . (V.D.).
2
Inadvertenţă; biserica din Părhăuţi a fost ctitorită
de logofătul Gavril Troluşan (V.D.).
 CONCLUZIE
• •
D o m n i a lui Ştefan cel Mare a fost, în m u l t e p r i ­
v i n ţ e , b o g a t ă î n realizări. D u c î n d m a i departe
a c ţ i u n i l e începute de A l e x a n d r u cel B u n , Şte­
fan a c o n s o l i d a t t r o n u l M o l d o v e i , a f i x a t de-o
m a n i e r ă u i m i t o r de l i m p e d e şi de precisă situa­
ţia p o l i t i c ă a ţării în E u r o p a răsăriteană şi a
reuşit să facă din P r i n c i p a t u l său o p u t e r e care,
deşi m o d e s t ă , nu era m a i p u ţ i n c a p a b i l ă de-a
aduce m a r i s e r v i c i i şi de a-şi o b l i g a v e c i n i i să
ţină seama de e a .
D a r a c t i v i t a t e a sa nu se limitează la d o ­
m e n i u l p o l i t i c . Ca şi î m p ă r a ţ i i b i z a n t i n i , al
c ă r o r u r m a ş se consideră că este, nu n u m a i da­
torită t i t l u r i l o r sale, v e ş m i n t e l o r , c e r e m o n i a l u ­
lui şi f o r m u l e l o r de cancelarie, c î t m a i cu seamă
f a p t e l o r sale m ă r e ţ e ; ca şi p r i n c i p i i v e c i n i —
care au m o ş t e n i t şi ei cîte ceva din B i z a n ţ , dar
au fost răpuşi la rîndu-le după o eroică r e z i s ­
tenţă, ţarii b u l g a r i şi d e s p o ţ i i sîrbi — , îşi leagă
numele de o seamă de c t i t o r i i m e n i t e să per­
petueze faima credinţei şi faima sa. El nu este
de f a p t un p r o t e c t o r al a r t e l o r în genul m o n a r ­
h i l o r o c c i d e n t a l i dnjn secolul al X V I I - l e a sau
al X V I I I - l e a . P o a t e că el însuşi nici nu are un
foarte d e z v o l t a t s i m ţ a r t i s t i c . P r e o c u p ă r i l e
lui sînt de a l t o r d i n . Bisericile se i v e s c la un
semn al stăpînului, sau al slujitorilor m a i de
seamă ai t r o n u l u i , în scopul de-a oferi d i v i n i ­
tăţii o m ă r t u r i e de credinţă şi de g r a t i t u d i n e
şi a-i cere să ia sub puternica-i o b l ă d u i r e fa­
m i l i a c t i t o r u l u i , tronul ş i p ă m î n t u l M o l d o v e i .
E l e sînt t o t o d a t ă şi chezăşia alianţei dintre
D o m n u l ţării şi T a t ă l ceresc. E l e c o n t i n u ă o
t r a d i ţ i e c o m u n ă ţ ă r i l o r vecine şi în special
c e l o r după e x e m p l u l cărora s-a c o n s t i t u i t Prin­
c i p a t u l : la rîndu-le, numeroasele c t i t o r i i ale
lui Ştefan cel Mare statornicesc o t r a d i ţ i e pe
care t o ţ i urmaşii lui, de la cei m a i p i o ş i pînă la
cei m a i cruzi, v o r s o c o t i că este de d a t o r i a lor
s-o c o n t i n u e , întrecîndu-se în g e n e r o z i t a t e şi
fast.
D a r , dacă Ştefan cel Mare nu este el însuşi
un a r t i s t — n i m i c nu ne o b l i g ă dealtfel să-i
c o n t e s t ă m s i m ţ u l a r t i s t i c — şi dacă, la suirea
sa pe t r o n încă nu exista, ca să spunem astfel, o
artă m o l d o v e n e a s c ă 1 , p u t e r n i c u l său îndemn dă
aVîntul necesar arhitecturii naţionale care se
d e z v o l t ă , se amplifică şi creează o f o r m u l ă ori­
ginală şi, în c î ţ i v a ani numai, dă la iveală c a p o ­
d o p e r e . D e o a r e c e , p e n t r u a fi p l ă c u t în o c h i i
Celui-de-Sus, nu t r e b u i e o c o l i t ă nici o străda­
nie şi se recurge la t o t ceea ce p o t oferi m a i b u n
meşterii străini, t r a d i ţ i a şi geniul l o c a l . A c e ş t i
meşteri străini a d u c ştiinţa lor în arta c o n s t r u c ­
ţiei, uneori p l a n u r i c o m p l e t e (biserici r o m a ­
n i c e ) 2 , dar m a i cu seamă n o r m e p r i v i n d deco­
raţia (ancadramente de ferestre şi u ş i ) ; tradiţia
aduce biserica b i z a n t i n ă cu naos şi p r o n a o s ,
b o l t a în c a l o t ă sau în c u p o l ă , p i c t u r a în f r e s c ă ;
geniul local, încă de la p r i m e l e t e n t a t i v e , năs­
c o c e ş t e un p r o c e d e u aparte de c o n s t r u c ţ i e a
c u p o l e i şi transformă decoraţia faţadelor, ela-
b o r î n d o nouă c o m b i n a ţ i e de p i a t r ă , c ă r ă m i d ă
şi discuri s m ă l ţ u i t e . înainte de m o a r t e a mare­
lui c t i t o r , o arhitectură m o l d o v e n e a s c ă este
gata creată, b i z a n t i n ă ca f o n d , o c c i d e n t a l ă ca
detalii, o r i g i n a l ă p r i n însăşi îmbinarea aceasta
de elemente disparate, turnate încetul cu înce­
tul într-o f o r m u l ă f i x ă .
A r t ă care, în zece ani (clin 1487 pînă în 1497),
încearcă t o a t e experienţele, şi formula pe care o
e v o l u ţ i e pe c î t de logică pe a t î t de rapidă o apli­
că la biserica înălţarea de la N e a m ţ va rămîne
tema pe care o v o r amplifica t o a t e v a r i a ţ i u -
nile ulterioare, dar căreia acestea nu-i v o r răpi
n i m i c esenţial. P l a n u l teoretic se c o m p u n e din­
tr-o navă unică b o l t i t ă cu o turlă, sprijinită pe
două serii de p a n d a n t i v i ce v o r c o n s t i t u i cel m a i
a u t e n t i c procedeu m o l d o v e n e s c , şi dintr-un
1
Nu poate fi acceptată afirmaţia că la înscăunarea
lui Ştefan cel Mare nu există o artă moldovenească. Dacă
se ţine seama de numărul mare de construcţii înălţate
în epoca lui Alexandru cel Bun (a se vedea nota de la p. 57)
şi dacă se consideră calitatea operelor de artă decorativă
datînd din timpul aceluiaşi domnitor, este evident că
arta moldovenească depăşise demult faza debuturilor
(V.D.).
2
Mereu inadvertenţa considerării unor elemente ca
fiind romanice I (V.D.).
 p r o n a o s b o l t i t întotdeauna cu o calotă (sau d o u ă ) D i m p o t r i v ă , d e c o r a ţ i a e x t e r i o a r ă , care nil-i
care se va sprijini ad libitum pe unul sau două va supravieţui lui Ştefan cel Mare, nu înseamnă
rînduri de pandantivi — niciodată, pînă în că n-a c r e a t şi ea, în aceşti c î ţ i v a ani, o for­
1
v e a c u l al X V I I - l e a , cu o turlă . La sfîrşitul m u l ă caracteristică şi c o n s t a n t ă , ale cărei p r o ­
d o m n i e i lui Ştefan cel Mare va apare un al trei­ porţii între diferitele ei componente variază
lea compartiment, camera m o r m i n t e l o r , care adesea, dar al cărui p r i n c i p i u ramine n e s c h i m ­
se va generaliza, în b i s e r i c i l e m ă n ă s t i r e ş t i , în b a t : deasupra s o c l u l u i b i s e r i c i i , un zid de pia­
2
secolul a l X V I - l e a . E x t e r i o r u l b i s e r i c i i pre­ tră c i o p l i t ă , adesea şlefuită, î n c o r o n a t cu o friz­
zintă o f o r m ă a l u n g i t ă caracteristică, a v î n d un
za de c ă r ă m i d ă c o m p u s ă din două r î n d u r i dc
a c o p e r i ş înalt, a s c u ţ i t şi agitat, fiecare e l e m e n t
firide inegale ca m ă r i m e , cele de sus fiind, în
al acestuia a c o p e r i n d o parte din biserică (absi­
general, reduse la jumătatea d i m e n s i u n i l o r c e l o r
de, turlă, partea dinspre răsărit), cu o turlă al
de j o s , iar şi m a i sus, s î n t trei sau p a t r u şiruri
cărei t a m b u r , din ce în ce m a i înalt, se sprijină
de discuri s m ă l ţ u i t e , uneori netede, cu un b u ­
pe două sau trei socluri stelate, în afara celui 4
t o n central, a l t e o r i înfăţişînd figuri f a n t a s t i c e .
inferior, p ă t r a t , care se subţiază încetul cu în­
A b s i d e l e sînt d e c o r a t e în acelaşi fel, a v î n d , în
cetul, t i n z î n d să devină şi el stelat. F o r m u l ă c î t
plus, un rînd de arcaturi înalte d i n c ă r ă m i d ă ce
m a i p u ţ i n b i z a n t i n ă c u p u t i n ţ ă , deoarece c h i a r
a c o p e r ă spaţiul ce separă soclul de f r i z ă . Par­
e l e m e n t u l p r i n c i p a l , turla (care ajunge dealtfel
tea esenţială a decoraţiei este r e p r o d u s ă , în
n e o b i ş n u i t de z v e l t ă ) , nu-şi m a i arată în exte­
general, pe t a m b u r .
rior f o r m a r o t u n d ă caracteristică, ci este, d i m ­
D e c o r a ţ i a faţadelor p r i n p o l i c r o m i a m a t e r i a ­
p o t r i v ă , m a s c a t ă de un a c o p e r i ş în flcşă, destul
lelor, c o n f o r m tradiţiei b i z a n t i n e (aşa cum este
de m o d e s t , dar care dă impresia că tînjeşte după
a p l i c a t ă a t î t în T r a c i a , c î t şi în B u l g a r i a sau
flesele g o t i c e . 3 O c c i d e n t a l ă şi ea, dar î n c o r p o ­
rată în canonul moldav, decoraţia uşilor în în Serbia), moştenită, foarte p r o b a b i l , de la

arc frînt şi m u l u r i g o t i c e c o n c a v e şi c o n v e x e , ca a r h i t e c ţ i i sîrbi 5 , dispare c o m p l e t în secolul al

şi cea a ferestrelor, d i n t r e care unele, cele ale X V I - l e a , p e n t r u a face loc d e c o r a ţ i e i pictate,

naosului şi ale altarului, prezintă ancadra­ ce acoperă toată faţa exterioară a zidurilor,

mentul cu baghete caracteristice începutului d e c o r a ţ i e necunoscută în t i m p u l secolului al

R e n a ş t e r i i franceze, iar altele, s p l e n d i d e f o r m e
s i m p l e , dar de cel m a i p u r stil g o t i c r a i o n a n t şi
c h i a r î n f l o r a t . O c c i d e n t a l e l e şi d e l i c a t e l e ner­
v u r i ce subliniază p a n d a n t i v i i . O c c i d e n t a l i , de
asemenea, dar care au d e v e n i t , în R o m â n i a , spe­
cific m o l d o v e n e ş t i , sînt c o n t r a f o r ţ i i .
U n e l e t i m i d e încercări d i n t i m p u l d o m n i e i
lui Ştefan cel M a r e nu v o r avea nici un v i i t o r :
l e a g ă n e l e r o m a n i c e de la b i s e r i c i l e d i n Băli-
neşti şi V o i o v ă ţ marchează o întoarcere la vechi
f o r m u l e care nu v o r m a i fi reluate după
1522.
1
Prima biserică cu două turle din Moldova este bise­
rica mănăstirii Calata din Iaşi, ctitoria lui Petru Schiopu
din anul 1584 (V.D.).
2
După cum s-a arătat (nota p. 119), gropniţa apăruse
înainte de epoca lui Ştefan cel Mare (V.D.).
3
Nici vorbă de tlujire după fleşcle gotice. Acoperi­
şurile cu siluetă piramidală prelungă erau dictate de
logica materialului de învelitoare — şiţa — care reclamă
pante repezi, mai ales într-o regiune cu ploi şi zăpezi abun­
dente, cum este Bucovina (V.D.).
X V - l e a . P i c t u r a în frescă nu se întîlneşte d e c î t
în interiorul b i s e r i c i i . P u ţ i n e l e f r a g m e n t e ră­
m a s e din această epocă sînt în număr a t î t de
4
Este curios cit dc putină atenţie a acordat P. Henry
ceramicii monumentale care constituie unul dintre cele
mai interesante capitole ale decoraţiei exterioare a bise­
ricilor lui Ştefan cel Mare (Corina Nicolescu, începuturile
ceramicii monumentale In Moldova, în Omagiu luiG.
Oprescu, Bucureşti, 1961, pp. 373—376 ; idem, Decorul
mănăstirii Neamţ In legătură cu ceramica monumentală
din Moldova In secolul al XV-lea, în SCIA, 1955, nr. 1 — 2,
pp. 115—137; V. Drăguţ, Ceramica monumentală din Mol­
dova, operă de inspirată sinteză, în MIA, 1976, nr. 1,
anul
pp. 33 — 38; pentru interpretarea unor teme decorative
de pe discurile ceramice, cu figuri de animale fantastice
preluate din „Fiziolog", a sc vedea şi Minai Ispir,
Consideraţii asupra decoraţiei în arhitectura civilă din
Moldova. I. Epoca lui Ştefan cel Mare, în SCIA. 1982,
pp. 7 - 1 8 (V.D.).
5
Dincolo de faptul că — aşa cum s-a mai arătat —
nu există nici un temei documentar sau dcalt fel pentiti
a dovedi venirea unor meşteri sîrbi iu Moldova, în Serbia
nici nu se cunoaşte o decoraţie monumentală comparabilă
cu aceea a bisericilor lui Ştefan cel Mare. Policromia
materialelor nu demonstrează nimic, căci policromiile
stnt cunoscute pretutindeni in arhitectura evului mediu,
dar mijloacele şi modurile de realizare stnt diferite (V.D.).
132
m i c încît preferăm să le studiem în cartea a
IV-a, c o n s a c r a t ă p i c t u r i i m o l d o v e n e ş t i . C î t
p r i v e ş t e sculptura, aceasta nu c u n o a ş t e chi­
p u l o m e n e s c şi se limitează doar la d e c o r a ţ i a
g e o m e t r i c ă şi v e g e t a l ă care pune în v a l o a r e
g o l u r i l e ; s c u l p t u r a va fi, în t o a t e e p o c i l e artei
m o l d o v e n e ş t i , marea sacrificată.
D o m n i a lui Ştefan cel Mare, pe s c u r t , m a r ­
chează a p o g e u l a r h i t e c t u r i i m o l d o v e n e ş t i , ale
cărei p ă r ţ i c o n s t i t u t i v e a u fost, a p r o a p e t o a t e ,
•
•
•
•
•
e l a b o r a t e în a c e s t scurt r ă s t i m p de zece ani,
de la sfîrşitul r ă z b o a i e l o r cu turcii pînă la cel
cu p o l o n e z i i . Meşterii din secolul u r m ă t o r , ră-
m î n î n d în general c r e d i n c i o ş i n o r m e l o r fixate sub
d o m n i a acestui v o i e v o d , v o r şti totuşi să reîm­
p r o s p ă t e z e o r i g i n a l i t a t e a artei m o l d o v e n e ş t i
p r i n d e z v o l t a r e a p l a n u l u i , e x t i n d e r e a şi fixarea
unor f o r m u l e p r i v i n d p i c t u r a interioară şi
apariţia celei m a i interesante m a n i f e s t ă r i a e i :
pictura exterioară.
i
•
:
idlii
•
 C A R T E A A III-A

ARHITECTURA MOLDOVENEASCĂ
IM SECOLUL AL XVI-LEA
LA BOGDAN AL-III-LEA LA MOVILEŞTI)

•
•
 CUVÎNT
SECOLUL LUI PETRU RAREŞ
Secolul al XVI-lea înseamnă pentru Moldova o
îndelungă agonie, întreruptă de neaşteptate reve­
niri, dar fără ca acestea să aibă vreo urmare.
Asemenea unui bolnav aliiis de-o maladie mor­
tala, care trece, alternativ, prin stări de amelio­
rare şi de reîntoarcere a bolii înainte de-a pieri
în mod definitiv in neant, tot astfel şi Principa­
lul Moldovei, sub imboldul unui stăpinitor ener­
gic, ca Petru Rareş, încearcă uneori să-şi amin­
tească dc vechea-i cutezanţă pentru a lupta împo­
triva inevitabilului şi a înscrie iarăşi cîteva
splendide pagini de glorie in analele sale; în cu-
rînd însă soarta îşi va spune cuvintiil şi istovirea
poporului, indiferenţa statelor vecine şi puterea
în continuă creştere a Imperiului otoman îşi dau
mina pentru a lăsa să cadă asupra ţării lespedea
propriului său mormint, care, incepînd din vea­
cul ce urmează, în pofida cîtorva încercări spora­
dice şi a unui inutil eroism, presărate in cursul
acestui dureros răstimp, va fi pecetluită in mod
definitiv pînă la deşteptarea sa dc la mijlocul
secolului al XIX-lea.1
Totuşi, aşa cum se întîmplă adesea, deca­
denţa politică extremă nu atrage după sine şi o
imediată decadenţă a artelor; dimpotrivă, acestea,
pe tot parcursul veacului al XVI-lea, îşi conti­
nuă evoluţia ce începuse atît de strălucit sub
Ştefan cel Mare şi, în ceea ce priveşte pictura, ea
înseamnă încoronarea eforturilor artiştilor din
secolul al XV-lea. Apoi, chiar la începutul celui
de al XVII-lea veac, după Suceviţa, arta moldo­
venească se transformă, intră şi ea în epoca de
decadenţă şi, în pofida unor foarte interesante
monumente care păstrează tradiţiile marii epoci,
principiile se schimbă, se alterează, se lasă pă­
trunse de numeroase elemente străine. începe o
nouă epocă pentru arta românească, artă ale cărei
principale tendinţe le vom semnala la sfirşitul
1
Furat dc efectele retorice, P. Henry oferă aici o
imagine sumbră şi inexactă a istoriei moldoveneşti,
căci, In pofida adversităţilor, Moldova nu a dispărut ca
stat, iar realizările in plan politic şi cultural-arlistic din
secolele care au urmat sînt demne de toată atenţia (V.D.).
ÎNAINTE
acestei lucrări, dar căreia i se poale consacra, cu
loală îndreptăţirea, un studiu special.
Fără a voi să cercetăm în amănunt istoria
Moldovei din secolul al XVI-lea, este necesar,
totuşi, să-i facem un scurt rezumat pentru a contu­
ra cadrul in care se înscriu frumoasele edificii
pe care le vom studia în această a treia carte.
Există unele contraste ce merită a fi scoase în evi­
denţă şi o anume trăsătură caracteristică pe care
o vom descoperi în cursul investigaţiilor noastre
şi-ar putea găsi o explicaţie logică în circumstan­
ţele politice.
Copleşitoarea moştenire lăsată de Ştefan cel
Mare a fost preluată mai întii de fiul său B o g d a n
al III-lea, cel pe care l-a încoronat încă din tim­
pul vieţii sale în împrejurările dramatice care se
cunosc2. Voievodul acesta, viteaz, dar tinăr şi
fără prea multă experienţă, a fost nevoit să-şi
petreacă cea mai mare parte a celor treisprezece
ani de domnie (1504—1517) apărîndu-şi frunta­
riile de la miazănoapte şi de la răsărit. în pace
cu turcii, urmînd sfatul pe care, dacă ar fi să-i
credem pe cronicari, i-l dăduse însuşi tatăl său
pe patul de moarte3, i-ar fi putut dărui ţării
cîţiva ani de linişte dacă n-ar fi fost atras de poli­
tica de anvergură şi dacă geniul rău al Moldo­
vei n-ar fi făcut să renască iarăşi problema Pocu-
ţiei, eternul măr al discordiei dintre moldoveni
şi polonezi. într-adevăr, înşelat în speranţa unei
căsătorii cu sora regelui Poloniei, Elisabeta,
mariaj în vederea căruia retrocedase ultima cuce­
rire a lui Ştefan cel Mare, Bogdan al III-lea a
încercat să-şi reia teritoriile la care renunţase,
pătrunzînd de mai multe ori in Pocuţia (1506,
1509), fără alt rezultat in afara unei riposte
poloneze şi, la încheierea păcii, a menţinerii
vechiului statu q u o (1510). Ultimii ani şi i-a
~ Cf. Le Règne et les constructions d'Etienne le Grand,
In «Mélanges Diehl" (P.H.).
3
Tratatul acesta, in fond onorabil, care interzicea
turcilor să-şi ţină trupe şi chiar să-şi construiască moschei
pc teritoriu) Moldovei, a rămas în vigoare pînă în secolul
al XIX-lea. şi va fi invocat pina in 1857, ba chiar şi in
1866 (P.H.)
 , I3R

petrecut în lupta cu tătarii şi a murit la Huşi, Acest viteaz luptător a dat lotuşi pentru cîlva
în 1517, chiar în cursul pregătirii unei noi expe­ timp impresia că a reuşit să reînvie zilele de glorie
diţii. ale secolului al XV-lea. Strălucitoarele victorii
Fiul său natural, Ştefan cel T î n ă r , în vîrstă din Transilvania păreau să asigure Moldovei,
de numai nouă ani la urcarea sa pe tron, n-a pentru moment, preponderenţa absolută în această
avut nimic mai important de făcut, odată devenit provincie şi să pună, cine ştie! încă din veacul
major, decît să-şi ucidă tutorele, pe Luca Ar- al XVI-lea bazele unui Imperiu român, cu şapte­
bure, vechiul slujitor al lui Ştefan cel Mare, zeci de ani înaintea vremelnicei uniri a Princi­
care ne-a lăsat ctitoria ce-i poartă numele, şi să patelor sub sceptrul lui Mihai Viteazul. Dar
se dedea unei vieţi dezordonate care i-a adus o împrejurările erau neprielnice. Imperiul, aprig
l
moarte prematură (1521 ) . disputat, cu armele în mînă, de către Ferdinand
Boierii, adunaţi la Hîrlău, i-au dat atunci şi Zapolya, nu putea să constituie o forţă; calea
coroana fiului natural al lui Ştefan cel Mare, cea mai înţeleaptă era aceea de-a se alia cu unul
Petru, fiul Măriei Rareş. Deoarece, după dreptul dintre concurenţi, în speranţa de-a obţine, în
constituţional al Moldovei, funcţia de voievod schimb, vreo cetate şi un eventual ajutor împo­
era electivă, dar nu în afara dinastiilor naţio­ triva turcilor. După primele victorii ale lui
nale — indiferent dacă naşterea era sau nu legi­ Ferdinand, Rareş se aliază cu el (1528); dar în
timă; nu s-a făcut niciodată vreo diferenţă, din curînd, văzînd că Francise I, Sigismund, Veneţia
pricina aceasta, în privinţa drepturilor. şi Soliman îi iau partea lui Zapolya, Moldova,
Petru Rareş moştenise multe din însuşirile complet izolată, nu putea decît să dea ascultare
tatălui său: curajul, iscusinţa armelor, dorinţa presiunilor sultanului şi să-l părăsească pe Fer­
nestăvilită de-a păstra independenţa ţării; şi, dinand. Petru Rareş pustieşte atunci ţinutul
din toţi urmaşii lui Ştefan cel Mare, Petru a secuilor care-i rămăseseră credincioşi acestuia
fost cel care s-a străduit cel mai mult să-i semene. din urmă, şi obţine de la Zapolya, prin convenţia
Victoria a suris cîţiva ani stemei cu cap de bour; de la Lippa (mai 1529), cetăţile Ciceu şi Cetatea
dar voievodul nu fusese înzestrat cu unele din de Baltă şi, în plus, tîrgul Bistriţa. Lui Petru
calităţile esenţiale ale tatălui său — sîngele rece, Rareş i-a trebuit dealtfel mai mult de un an de
simţul diplomatic, abilitatea politică. El n-a război, în care răstimp a avut loc răsunătoarea
ştiut să facă în aşa fel încît să nu aibă decît un victorie de la Feldioara (20 iunie 1529), luarea
singur duşman deodată, deoarece n-a ştiut să Braşovului (29 octombrie) şi a Bistriţei (14 iulie
aleagă şi nici să se limiteze. Ar fi trebuit să păs­ 1530), pentru a intra în stăpînirea teritoriilor
treze cu toată hotărîrea alianţa cu turcii pentru pe care le revendica; în 1530se afla însă în culmea
a lichida, cu ajutorul lor, problema Transilvaniei gloriei sale şi construirea complexului mănăstiresc
sau a Pocuţiei ; iar dacă, dimpotrivă, credincios de la Probota (terminat în. octombrie) părea să
politicii paterne, ar fi dorit să dea intîietate confirme, potrivit obiceiurilor tatălui său, biru­
luptei împotriva turcilor şi cîştigării indepen­ inţele şi puterea voievodului moldovean.
denţei, ar fi trebuit, cu orice preţ, să rămînă în Succes, din nenorocire, fără nici un fel de
relaţii paşnice cu suveranii creştini. Momentul urmare. îmboldit de propriu-i temperament,. de
era cu adevărat tragic. Nu de mult Ungaria fusese amintirea lui Ştefan cel Mare şi de tradiţia poli­
zdrobită la Mohăci (29. august 1526) şi nu mai tică a Muşatinilor, Petru Rareş a vrut să-şi desă-
putea, în ceasurile acelea de mare primejdie, vîrşească victoria prin reluarea Pocuţiei — idee
să-şi întindă protecţia asupra Moldovei sau să care i-a fost fatală. în pofida unei prime campanii
ofere refugiu celor învinşi. Ar fi fost aşadar înţe­ norocoase (vara lui 1530), Petru Rareş s-a văzut
lept, din punct de vedere politic, ca Petru Rareş nevoit să-l înfrunte, în anul următor, pe remarca­
să renunţe la obsesia Pocuţiei, pentru a-şi asigura bilul general Tarnowski care a recucerit tot teri­
cel puţin spatele, să dea dovadă de prudenţă în toriul pierdut, învingindu-şi inamicii în sînge-
privinţa 'Transilvaniei şi să realizeze, în interior, roasa bătălie de la Obertyn.
o unitate morală împotriva duşmanului din exte­
Bătut şi rănit, Petru Rareş nu se gîndea
rior. Dezastrul din 1538 a avut drept cauze ime­
nicidecum să renunţe la luptă, gîndurile sale fiind
diate atacul polonezilor şi trădarea boierilor,
preocupate de ideea de a-şi scăpa ţara de sub
nemulţumiţi de autoritatea voievodului. tutela turcească. Dar, în răstimpul dintre 1532—
; • •• ••• •• h i 1533, părea destul de descumpănit, avînd dealtfel
o linie de conduită cel puţin foarte imprudentă,
1
Figura domnitorului Ştefan cel Tînăr (Ştefăniţă)
se cerc reabiliiată; în fapt cl a încercat să combată feno­ în viziunea lui, reînceperea războiului împotriva
menul dc destrămare politică a Moldovei, fenomen pe
care îl antrenase marca boierime, dornică să se emancipeze Semilunii era legată de o înţelegere cu Imperiul
de autoritatea domnească (V.D.). austriac şi poate că şi cu alternatami. Profitînd
 de fap Iul că SÒHnìan era angajai înlr-un război
împotriva perşilor (1533), a pus la cale uciderea
lui dritti, comisarul turcilor pentru Transilva­
nia, ca semnal al independenţei (1534),
numaidecil o înţelegere cu Ferdinand (4 aprilie
1535); dar. in fala deficienţei aliatului său,
Petru Rareş a comis greşeala de neiertat de-a se
întoarce încă o dală împotriva Pocuţiei, cu toate
că asasinarea lui Grilli avea să atragă asupra-i,
in mod inevitabil, represaliile otomane. Astfel că,
la întoarcerea lui Soliman, victorios ( 1536),
Petru Rareş n-a reuşit să încheie pace cu polo­
nezii, incăj)ăţinindu-se dealtfel pînă la
să revendice cile ceva, fie chiar şi o fişie de pămînt
lată de o mie de paşi şi cuprinzind douăsprezece
sate. E greu să înţelegem cum se poate că un
asemenea voievod, cutezător şi avînd o experienţă
atît de mare, a considerat că onoarea nu-i îngă­
duie să cedeze asupra unui punct atît de neîn­
semnat, în vreme ce înfringerea lui părea, dacă
nu sigură, cel pulin virtuală. Oricum,
intre turci la sud. polonezi la nord,
la apus şi latori la răsărit, a întimpinat primej­
dia cu tot curajul şi poale că ar fi avut posi­
bilitatea să scape profitînd de împăcarea generală
care a restabilit pacea între h'rancisc I şi Carol
Quintili, şi între Zapolya şi Ferdinand,
polonezii nu s-ar fi menţinut pe poziţie şi n-ar fi
încheiat o alianţă cu Soliman împotriva lui Petru
Rareş. Domnitorul s-a apărat dealtfel cu succes,
dar, la momentul critic, a fost părăsii de boieri
şi a fost nevoii să se refugieze aproape singur la
Ciceu, in vreme ce un nepot de-al lui Ştefan
cel Mare, Ştefan Lăcustă « fost ridicat în scaunul
domniei (1538).
Petru Rareş a pVtrecut doi ani de dureros
exil, in cursul căruia a avut parte de multe amă­
răciuni. Neputînd apăra el însuşi Ciceul împo­
triva intrigilor ţesute de duşmanii săi, a fost
nevoit să cedeze cetatea ungurilor pentru ca, sub
protecţia acestora, să se simtă în siguranţă. Apoi
a fost nevoit să caute a recuceri favoarea Sulta­
nului, şi-l vedem astfel pe fiul lui Ştefan cel
Mare ducindu-se la Constantinopol, iar puţin
mai tîrziu, Ştefan Lăcustă fiind asasinat (1540),
recucerindu-şi tronul de la succesorul acestuia,
Alexandru Cornea, cu ajutorul unei armate
turceşti (1541).
Revenit la Suceava, unde este primit cu un
entuziasm ieşit din comun, Petru Rareş nu mai
era decît umbra celui ce fusese odinioară. Datorii
de o sută de mii de ducati, un tribut anual de
douăsprezece mii de ducali şi, pe deasupra, con­
tinua supraveghere a turcilor, iată jalnicul bilanţ
al reîntronării sale. Acum era omul Porţii, cu o
gardă de cinci sule de spediii la Suceava, obligat
să ia parte la expediţiile puse la cale de turci,
in timp ce Buda cădea la rindu-i sub puterea
Semilunii (septembrie 1541), iar Ungaria deve­
încheind nea paşaiic. în mijlocul atîlor calamităţi, Petru
Rareş încearcă să-şi aibă şi el partea de ciştig,
năvălind în Transilvania in numele turcilor,
dar profitînd de împrejurare pentru a-şi redo-
hindi cele două cetăţi, Ciceul şi Cetatea de Baltă,
deşi se aflau in ruină (1543), şi aşleptind cu ne­
răbdare un prilej care nu se lăsa nicidecum prins
pentru a-şi scutura jugul. Un suprem efort pe
care soarta i l-a refuzai: după doi ani de rela­
urmă tivă linişte, dedicaţi reconstruirii şi împodobirii
cilorva biserici, ca şi luptei împotriva bolii care
progresă. Petru Rares se stinge la 3 septembrie
1540.
Peste Moldova trece un şir de ani sumbri.
Iliaş, fiul lui Petru Rareş (1540— 1551), trece la
mahomedanism şi devine bei la Silistra. Fratele
său Ştefan, violent şi crud, este asasinat de boieri
prins după o domnie de şaisprezece luni (1552). Un
Zapolya fiu natural de-al lui Bogdan, A l e x a n d r u L ă -
pu.şneanu (numit astfel in amintirea mamei sale,
originară din Lăpuşna), i-a inspirat lui Negruzzi,
din pricina cruzimii sale, o faimoasă nuvelă şi,
printr-o contradicţie care nu este, poate, decît
dacă
aparentă, şi-a legat numele de cîteva ctitorii reli­
gioase, printre care cîteva foarte interesante
biserici1. Din punct de vedere politic, domnia
sa nu este marcată de nici un eveniment important.
Moldova este complet subordonată Poloniei, iar
in interior, voievodul a devenit celebru datorită
in special conspiraţiei care l-a silit să fugă în
1561 şi, după întoarcere, uciderii celor patruzeci
şi şapte de boieri în timpul unui ospăţ la care-i
poftise, potolindu-şi astfel neîmpăcata ură adu­
nată în cei trei ani de exil la care îl condamnase
trecuta lor revoltă. Mai interesantă, poale, este
figura aventurierului grec care l-a alungat de pe
tronul Moldovei in 1561, Iacob Eraclid, care-şi
spunea „Despot" şi „Marchiz" de Păros şi de
Samos, de unde i s-a tras şi numele cu care a
rămas în istorie — D e s p o t V o d ă . Acest personaj
straniu şi enigmatic, care a conceput se pare
1
Ca şi in cazul lui Şlcfăniţă, lui Alexandru Lăpuş-
ncanu faima de cruzime i-a fost atrasă dc ura boierilor
care nu doreau un domnitor autoritar. îndepărtarea tră­
dătorilor pentru a păstra unitatea interioară a ţării ame­
ninţate era un act politic necesar şi nu altfel a procedat,
la timpul său, Ştefan cel Mare. Altminteri, Alexandru
Lăpuşneanu a fost un iubitor avizat de cultură şi artă,
in acest sens fiind revelatorii ctitoriile şi operele dc artă
decorativă făurite din iniţiativa sa, susţinutul sprijin
acordat aşezămintelor de la Athos unde a reconstruit in
întregime mănăstirea Dochiariu. Notabilă este şi cores­
pondenţa sa din care rezultă că ştia cu exactitate ceea ce
doreşte In materie dc artă (V.D.).

planul de a-i uni pe Ioli românii intr-o singură
ţară, n-a pulul, in timpul scurtei sale domnii
(1501—1563), să se remarce prin nici o acţiune
importantă, turcii, ca şi Ferdinand, privindu-l
cu neîncredere. Zapolga fiindu-i ostil (deoarece
îl vedea aţintindu-şi privirile asupra Transil­
vaniei, atitudine tradiţională a Moldovei), caşi
Chiu/na, fiica lui Petru Rareş (căreia voia să-i
răpească tronul Ţării Româneşti), caşi polonezii
(protectorii lui Alexandru Lăpuşneanu).
boierii, care nu vedeau in el decît un venetic,
urindu-l de moarte. Constrîns, din pricina revol­
tei acestora, să se inchidă in cetatea Sucevei, s-a
apărat cu dirzenie, dar foametea l-a silit să se
predea şi a fost ucis. Ştefan T o i n ş a ( 151)3— 1564),
urcind treptele tronului peste cadavrul înainta­
şului său, n-a reuşit nici elsă-l păstreze; alungai
fiind de Alexandru Lăpuşneanu. Tomşa se refu­
giază la polonezi, dar aceştia îl omoară. Alexan­
dru, la rîndu-i, a avut şi el un sfîrşit tragic, căci
a murit, otrăvit, la 5 mai 1568.
Alexandru Lăpuşneanu a fost, cu toate defec­
tele sale. ultimul domnilor de oarecare faimă
pe care l-a avui Moldova in veacul al XVI-lea.
Urmaşii săi n-au fost decit nişte marionete, la
cheremul turcilor toi timpul şi al toanelor aces­
tora, încercările lor de rezistenţă neizbutind nicio­
dată. Fiul său B o g d a n (156S— 1512) a fost răs­
turnat după puţină vreme de către Ioan V o d ă
cel C u m p l i t , care a ucis un mare număr de boieri
pentru a pune capăt uneltirilor, care îl bale pe
rivalul său Petru Şchiopul dar, încercind să se
opună pretenţiilor tot mai mari ale turcilor, a
fost bătut de către aceştia, cu toi sprijinul primit
de la cazaci, şi ucis in mod groaznic, legat de patru
cămile şi sfirtecal în bucăţi (1514)1. Petru Ş c h i o ­
p u l (1514—1501) şi-a petrecut o bună parte din
timp luptind împotriva celorlalţi pretendenţi
tron. mai iutii împotriva lui Ion P o t c o a v ă , care
a izbutit totuşi să domnească două luni (noiem-
brie-decembrie 1511), după care a fugii in Po­
lonia unde şi-a găsii si moartea, apoi împotriva
lui l a n c u Sasul, care a rezistai ceva mai mult
(1519—1582), dar care a avut aceeaşi soartă.
Apoi Petru Şchiopul a fost nevoit să ia şi el, la
rîndu-i, calea exilului, lăsind tronul lui A r o n
T i r a n u l (1591—1595); omul turcilor, care a fost
îndepărtat de la domnie pentru puţină vreme
(1592) de. către Alexandru cel Rău şi Ion Caza­
cul; episod după care îşi recucereşte tronul pentru
încă trei ani. In 1595. Sigismund liathorg,
proprie iniţiativă, il răpeşte şi îl duce in Transil­
vania, punindu-l iii loc pe Ştefan R ă z v a n care,
patru luni mai tîrziu, este alungat şi el de pe
1
P. Henry nu sesizează caracterul eroic exemplar a]
hipici lui Ioan Vodă cel Cumplit, vidima a năzuinţelor
sale dc independenţă (V.D.).
137
tron dc către polonezi care-l investesc ca domn
al Moldovei pe I e r e m i a M o v i l ă , alt boier, fra­
tele mitropolitului Gheorghe. Noul domn, deşi
a avui de inlimpinal multe adversităţi, a reuşii
să se menţină pe tron timp de zece ani (1595—
1606) şi să întemeieze o dinastie. Dar domnia
sa nu a fost deosebii de norocoasă. în anul 1600
a fost detronat pentru scurt timp de către faimo­
sul erou valah Mi hai Viteazul care, prin cuceri­
iar rea Moldovei, desăvirşea, pentru prima dată,
unirea ţărilor române sub un singur sceptru, dar
numai pentru cîteva luni. Cucerire efemeră, dar
care străluceşte ca un fulger in noapte. Mihai
Viteazul a dus cu el in mormint, pentru mai bine
de două secole, independenţa României şi idealul
national. Moartea sa (1601) deschide porţile
secolului al XVII-lea, răstimp de. grabnic regres
ce pregăteşte îndelunga slare de somnolenţă a
epocii fanariote2. In Moldova, Ieremia Movilă
se stinge in linişte ( 1606), după o domnie care
nu a fost marcată de nici un eveniment de răsu­
net; biserica Suceviţa, pe care a inălţal-o împre­
ună cu fratele său Gheorghe, marchează sfirşilul
seriei de ctitorii inaugurală de Ştefan cel Mare,
ca pentru a simboliza începutul unei noi ere.
Suceviţa este dealtfel o amintire tirzie a măreţei
epoci; domnia lui Petru Şchiopul a văzut înce­
perea zidirii bisericii Calata de lingă Iaşi, care
conline deja principiile artei celei noi ce caracte­
rizează secolele XVII şi XVIII, artă compozită
dar unitară, îmbinare de elemente moldoveneşti
şi munteneşti, pentru a se sublinia parcă şi mai
limpede că cele două Principale se află, de acum
inaili le, într-o stare de comună aservire. Artă
de decadentă şi ea, care, in pofida citorva fru­
moase exemple, duce încetul cu încetul la acele
monumente banale, fără stil, fără frumuseţe,
la fără graţie şi fără caracter de la începutul seco­
lului al XIX-lea. Dar pe întreaga durată a seco­
lului al XVI-lea aproape, în ciuda unor pauze
forţate, arta moldovenească a continuat, in mij­
locul decadenţei generale, să arunce o lumină
vie, chiar să-şi perfecţioneze formulele, ca şi cum
ar fi vrui să ne arate că Moldova nu abdica şi
nu consimţea încă, oricil de vitrege ar fi fost
circumstanţele istorice, să renunţe ottusi de puţin
la idealul, personalilatea si nădejdile, ei.
2
Inexact; Secolul al XVII-lea se caracterizează nu
numai printr-un stăruitor efort, pcnlru păstrarea fiinţei
ţărilor române — in acest sens fiind exemplară figura
din lui Matei Ba sa ral) — , dar şi prin remarcabile realizări
in domeniul culturii şi artei. Tocmai acest secol esie
marcat de domniile lui Matei Basarab, Serbau Canta-
cuzino şi Constantin Brincoveanu, in Ţara Românească,
Miron Barnovschi şi Vosilc Lupu in Moldova, în vremea
cărora s-au construit numeroase ctitorii şi palale, din a
căror generoasă iniţiativă au rezultat opere de referinţă
pentru Întreaga istorie a artei româneşti (V.D.).
 CAPITOLUL I

CONSTRUCŢIILE RELIGIOASE
DE LA MOARTEA LUI STEFAN CEL MARE
PÎNĂ LA URCAREA PE TRON A LUI PETRU RAREŞ •

• • •

•
•

•
•

D u p ă m o a r t e a lui Ştefan cel Mare urmează o sau pe cea de la R e u s e n i , pare să sc fi b u c u r a t

perioadă de v r e o douăzeci de ani în cursul
căreia ridicarea lăcaşurilor de c u l t a c u n o s c u t
un răstimp de c o n s i d e r a b i l ă frînare, cînd nimeni
n-a încercat să reînnoiască formulele a r t i s t i c e .
Această p e r i o a d ă , care c o r e s p u n d e d o m n i i l o r
lui B o g d a n cel Orb ( 1 5 0 4 - 1 5 1 7 ) şi a lui Şte-
făniţă (1517— 1527), ocupat, p r i m u l , să-şi în­
cerce n o r o c u l în luptele p u r t a t e la t o a t e grani­
ţele ţării, iar c e l ă l a l t cu satisfacerea tuturor
pasiunilor, era, într-adevăr, prea p u ţ i n priel­
nică m a r i l o r avînturi a r t i s t i c e . A p o i faptul de-a
fi fost silită să se supună turcilor a pus capăt
nestăvilitului entuziasm naţional şi r e l i g i o s al
M o l d o v e i despre care b i s e r i c i l e lui Ştefan cel
Mare ne v o r b e s c , şi astăzi chiar, într-un chip
a t î t de e m o ţ i o n a n t . Va trebui să se urce
tron P e t r u R a r e ş , a t î t de d e v o t a t p o l i t i c i i şi
a m i n t i r i i tatălui său, pentru a vedea reapărînd,
odată cu reluarea războiului î m p o t r i v a necre­
d i n c i o ş i l o r , era m a ţ i l o r c t i t o r i i r e l i g i o a s e .
T o t u ş i , p e r i o a d a care se întinde de la m o a r ­
tea lui Ştefan cel M a r e pînă la urcarea pe tron
a fiului său natural este departe de-a fi sterilă.
de m a r e trecere şi se prezintă într-o adevărată
serie care, t r e c î n d p r i n biserica Sfîntul Ioan cel
Nou de la Şipotc (judeţul Iaşi), construită dc
L u c a A r b o r e în 1507, prin cea de la Văleni
(lingă R o m a n ) , ridicată de p o s t e l n i c u l Şarpe în
1519, şi prin a l t e l e încă, se termină cu Biserica
Duminica tuturor sfinţilor de la Părhăuţi (fig.
67), înălţată în 1522 de logofătul G a v r i l T r o -
tuşa ii.
M o n u m e n t e l e acestea sînt c o n s t r u i t e c o n f o r m
p r i n c i p i i l o r b i n e c u n o s c u t e . Biserica din Părhă­
uţi, de, p i l d ă , p r e z i n t ă m u l t e analogii cu cea de
la R e u s e n i , e x t e r i o r u l fiind întru t o t u l asemănă­
t o r . P r o t o t i p u l u i c u r e n t i s-a a d ă u g a t totuşi un
pronaos e x t e r i o r , un simplu p r i d v o r 1 însă ce se
pe deschide spre e x t e r i o r p r i n două arcade şi p a r e
să d e z v o l t e d o a r ceea ce se afla în g e r m e n e în
planul b i s e r i c i i dc la A r b o r e sau al celei de la
Reuseni (fig. 64 şi 65), dar care p r e v e s t e ş t e
noi t i m p u r i . P l a n u l , şi el, care face parte d i n
aceeaşi c a t e g o r i e , prezintă m a i m u l t ă u n i t a t e .
Naosul si p r o n a o s u l au aceeaşi b o l t ă .în calotă
>\\v\ ,Jv/'jjo'noAl noi 'ii ivu, ! t\w\Ku \UlW .uou

D i n t r e cele şapte sau o p t biserici care se ridică

in r ă s t i m p u l acesta, cîteva d i n t r e ele m e r i t ă un
studiu a p a r t e ; şi mai ales sub B o g d a n , arhi­
tectura ce luase naştere în veacul al X V - l e a a
d a t la iveală cel mai g r a n d i o s m o n u m e n t al ei,
biserica mănăstirească Sfîntul Gheorghe din
Suceava, unde sînt a p l i c a t e , destul de fidel,
dar cu toate consecinţele de rigoare, p r i n c i p i i l e
f o r m u l a t e de artiştii m a r e l u i Ştefan, dar pe o
Fig. 67. Biserica Duminica tuturor sfinţilor din
scară m a i m a r e . P e r i o a d a pe care o s t u d i e m
Părhăuţi (1522). Planul (după Balş).
acum este în realitate e p i l o g u l celei de care 1 1
ne-am o c u p a t în Cartea a Il-a. 1
Pridvorul deschis de la Părhăuţi esle un element
arhitectonic nou, deosebit de semnificativ şi important
Biserica, plină de m o d e s t i e , fără turlă, a
pentm monumentele din secolul al XVl-lca, el fiind
cărei f o r m u l ă ne-o a m i n t e ş t e pe cea de la A r b o r e reluat la Humor, Moldoviţa, Burdu.jc.ni (V.D.).
 1.1»

pe p a n d a n t i v i m o l d o v e n e ş t i ; s-a renunţat la D a r nu acelaşi lucru se p o a t e spune şi despre,

arcele d i n p r o n a o s de la Reuseni sau de la A r b o ­ interiorul l o r . Cele două p r o n a o s u r i , cu dubla l o r
r e . A b s i d e l e laterale sînt indicate d o a r printr-o
calotă pe p a n d a n t i v i m o l d o v e n e ş t i , sînt în m o d
uşoară e x c a v a ţ i e în z i d u r i , o r i z o n t a l ă 1 şi subli­
evident asemănătoare, dar naosul b i s e r i c i i de
niată numai p r i n două g r u p u r i de c o l o n e l e
subţiratice care, din dorinţa de unitate, fără la Suceava p r e z i n t ă o p a r t i c u l a r i t a t e c u r i o a s ă ,
îndoială, le aflăm r e p r o d u s e la uşa d i n s p r e apus în locul g r o p n i ţ e i există o simplă prelungire
a naosului, ca şi, m a i ales, pe cei p a t r u pereţi a naosului, către apus, prelungire căreia îi
ai p r o n a o s u l u i . B i s e r i c i l e d i n Ş i p o t e şi Văleni
c o r e s p u n d e aceeaşi a r t i c u l a ţ i e la răsărit, între
au rămas c r e d i n c i o a s e absidei laterale indicată
turlă şi altar. Aceste două prelungiri sînt b o l ­
printr-o e x c a v a ţ i e curbă în g r o s i m e a z i d u l u i , ca
la Reuseni şi la A r b o r e ; p r o n a o s u r i l e lor sînt, tite, fiecare, în leagăn, şi sînt subliniate., fie­
totuşi, m a i s i m p l e şi a c o p e r i t e printr-un sinip 1 u care, la nord şi la suci p r i n c î t e o firidă m a r e
1 ea gă n 1 o ng i tu d i na 1. (fig. 6 8 ) . Un p l a n pe care îl c u n o a ş t e m : planul
Aşa că eşti cu a t î t m a i surprins de contrastul bisericilor t r a d i ţ i o n a l e , a l e căror procedee rea­
d e p l i n pe care îl oferă, cu b i s e r i c i l e p r e c e d e n t e , par pentru o ultimă d a t ă . Nu e v o r b a , aici,
biserica Sfîntul G h e o r g h e de la Suceava ( p l . V I I ,
nici m ă c a r de un caz cu totul i z o l a t ; r e î n t o a r ­
6), o g r a n d i o a s ă realizare arhitecturală, deşi e
cerea la asemenea f o r m e există in g e r m e n e la
c o n t e m p o r a n ă cu acestea ( 1 5 1 4 — 1 5 2 2 ) . Gîndul
naosul b i s e r i c i i Sfîntul Ioan B o t e z ă t o r u l de la
ne duce n u m a i d e c î t la biserica înălţarea de la
Piatra-Neamţ (fig. 4 9 ) . la cel de la B o r z e ş t i
N e a m ţ , dar p r i m a este încă şi m a i m a r e . Lun­
gimea c e l o r două biserici (abstracţie făcind dc
cele două p r i d v o a r e ) este aceeaşi. 38 m dar
lăţimea, la biserica din Suceava, este de 16,75 m
(la a b s i d e ) faţă de 13,20 m c î t are cea de la
N e a m ţ , şi de. 12,75 m (de la un z i d la altul),
faţă de 9,60 m. P r o n a o s u l celei de la Suceava
măsoară in interior 10,50 m x 8,75 m faţă de.
8,20 m x 5,80 m c î t măsoară cel de la N e a m ţ ;
iar restul este proporţional cu acestea. Dar
ambele biserici seamănă întrucîtva una cu Fig. 68. Biserica Sfîntul Gheorghe din Suceava.
alta. La exterior, aceleaşi arcaturi, aceleaşi Planul (după Balş).

discuri s m ă l ţ u i t e care, în treacăt fie spus, apar

aici pentru ultima dală în M o l d o v a ; acelaşi ( f i g . 50) şi de la R ă z b o i e n i . P r i n c i p i i l e diferă,
rînd d u b l u de f i r i d e , cu t o a t e că, spre d e o s e b i r e dar firidele c a r a c t e r i s t i c e au reapărut la aceste
de cele de la b i s e r i c a din N e a m ţ , cele de la trei b i s e r i c i . E r a suficient să fie. alungite, pentru
biserica din Suceavă au a p r o a p e aceleaşi dimen­ a regăsi planul tradiţional. M o t i v e l e acestei
siuni, cele din rîndul de sus c o r e s p u n z î n d inter­ soluţii se p o l ghici cu destulă uşurinţă: biserica
v a l e l o r c e l o r din rîndul d e jos ( p l . V I I , 6 ) . î n
Sfîntul Gheorghe; menită a fi biserica episco­
plus. la Suceava, acoperişul, inabil restaurat
pală a capitalei şi urmînd a p r i m i marea mul­
d e R o m s t o r f e r ( r a c o r d u l dintre diferitele părţi
ţ i m e de c r e d i n c i o ş i care vin in fiecare an să
ale. acestuia şi baza turlei este de-a dreptul
venereze m o a ş t e l e sfîntului Ioan cel N o u , pa­
supărător) şi cu un a s p e c t oarecum g e r m a n i c (a
se observa doar desenele geometrice multi­ t r o n u l M o l d o v e i , care vor fi transferate, în 1589,
colore alcătuite din ţigle smălţuite), reproduc de la M i r a n t i la Sfîntul G h e o r g h e , trebuia să
totuşi, în ansamblu, forma iniţială, care va fie. de d i m e n s i u n i mai mari decît orice altă
trebui să i se redea şi celei de la N e a m ţ . D a r , biserică, şi reîntoarcerea la naosul a l u n g i t şi
în afara a c e s t o r d e t a l i i , cele. două b i s e r i c i sînt b o l t i t în leagăn era procedeul cel m a i simplu.
aproape d e acelaşi tip. Şi din raţiuni de aceeaşi natură a fost d ă r i m a t ,
mai tîrziu, zidul despărţitor dintre naos şi
1
[na (l ver tentă; adincirca absidelor In ziduri nu csle p r o n a o s şi î n l o c u i t printr-un m a r e arc transver­
„orizontală", ci se desfăşoară pe toată înălţimea naosului
(V.D.). sal, care se p o a t e vedea şi astăzi.
HO
în p r i v i n ţ a p r i d v o r u l u i , data a d ă u g i r i i sale
este o a r e c u m nesigură. O i n s c r i p ţ i e aflată pe
z i d u l c i m i t i r u l u i î n v e c i n a t ne spune că m i t r o p o ­
litul T e o f a n a c o n s t r u i t un p r i d v o r în anul 1579,
1
în cinstea Sfîntului m u c e n i c I o a n cel N o u . Să
fie v o r b a de p r i d v o r u l de la b i s e r i c a Sfîntul
G h e o r g h e ? E x i s t ă două conjuncturi care ne fac să
e z i t ă m : pe de-o parte locul i n s o l i t al acestei
i n s c r i p ţ i i , pe de altă parte, m e n ţ i o n a r e a nume­
lui sfîntului Ioan cel N o u , care nu a f o s t stră­
m u t a t la b i s e r i c a Sfîntul G h e o r g h e d e c î t în
1589. Se p o a t e presupune, este a d e v ă r a t , că
piatra care poartă inscripţia a fost deplasată,
ca şi cele trei p i e t r e de m o r m î n t care se află
a l ă t u r i , cu prilejul uneia d i n restaurările edi-
1 din epoca lui Petru Rareş (V.D.).
Ko/.ak, Inschriflen, ». 135 (P.H).
• •
ficiului, şi că, pe de-altă parte, se ştia p r o b a b i l
încă din 1579 că m o a ş t e l e sfîntului p r o t e g u i t o r
al M o l d o v e i v o r fi aduse în noua c t i t o r i e . Aşa că
nu avem de ce ne m i r a că m a j o r i t a t e a i s t o r i ­
2 3
cilor, Dimitrie Dan şi dl. Balş î n special,
a d m i t ca dată a c o n s t r u i r i i p r i d v o r u l u i anul
4
1 5 7 9 . Se v e d e însă că, in p r i v i n ţ a aceasta, o
oarecare undă de î n d o i a l ă m a i stăruie încă.
2
Biserica sf. Gheorghe din Suceava; B.C.M.I., III
(1910), p. 134 (P.H.).
3
Bisericile lui Ştefan cel Mare, p, 171 (P.H.).
4
Vechile teorii la care se raliază, e drept că şo­
văielnic, P. Henry, privind construirea ulterioară (in
1579) a pridvorului bisericii Sf. Gheorghe din Suceava
trebuie respinsă definitiv, înlrucît decorul pictai. — al.it
cel interior, cît şi cel exterior — este unitar şi datează
•
 CAPITCOJL II
ARHITECTURA RELIGIOASĂ
SUB PETRU RAREŞ ŞI D O A M N A ELENA
(1527—1552)
Biserica Sfîntul G h e o r g h e din Suceava în­
seamnă astfel o splendidă v e r i g ă între epoca
lui Ştefan cel Mare şi cea a lui P e t r u R a r e ş . Sub
acest din urmă v o i e v o d asistăm într-adevăr,
aşa cum am mai spus, la o reluare a construc­
ţ i i l o r religioase in M o l d o v a , ai cărei artişti
continuă tradiţia lui Ştefan cel Mare, d e z v o l t ă
p r i n c i p i i l e şi accelerează e v o l u ţ i a artei locale,
p r e g ă t i n d - o în vederea asimilării i n o v a ţ i i l o r
v e n i t e d i n Ţara R o m â n e a s c ă , i n o v a ţ i i care. de
asemenea, au alterat-o şi au abătut-o de la
calea ei firească.
P r i m a c t i t o r i e a lui P e t r u R a r e ş , biserica
m ă n ă s t i r i i Probota ( p l . V I I , 6), ridicată în
p r i m i i ani ai d o m n i e i , 1530, era destinată, în
viziunea c t i t o r u l u i ei, să devină noua n e c r o p o l ă
a d i n a s t i e i ; căci, dacă şi-a î n m o r m î n t a t pe
p r i m a s o ţ i e , Maria, m o a r t ă la 26 iunie 1529,
la m ă n ă s t i r e a P u t n a a tatălui său, pentru el
însuşi şi pentru a doua soţie, E l e n a , îşi rezervă
m o r m î n t u l în noua c t i t o r i e . P r o b o t a , sigură
de sprijinul d o m n i t o r u l u i , d e v i n e o rivală de
t e m u t pentru Putna şi, în cele clin urmă, c î ş t i g ă
1
bătălia .
Această superbă biserică nu prezintă totuşi
o f o r m u l ă n o u ă . E s t e înrudită încă de aproape
cu Sfîntul G h e o r g h e din Suceava, a t î t p r i n
aspectul său e x t e r i o r , c î t şi d a t o r i t ă planului
(fig. 6 9 ) . E d i f i c i u l a l u n g i t , m a r i l e arcaturi ale
a b s i d e l o r , cele două rînduri superioare de firide
aproape e g a l e , dublul soclu stelat, ornamentaţia
t a m b u r u l u i se aseamănă a p r o a p e întru t o t u l .
I n t e r i o r u l s-ar a p r o p i a mai curînd de cel al
b i s e r i c i i înălţarea de la mănăstirea N e a m ţ ;
g r o p n i ţ a este închisă aici p e t o a t e cele p a t r u
laturi, iar n e r v u r i l e care se văd de-a lungul dife­
ritelor arce s u b l i n i i n d osatura b o l ţ i i pronaosu­
lui p r e z i n t ă o a m p l i f i c a r e a ceea ce exista la
N e a m ţ . F e r e s t r e l e aveau m o d e l u l o b i ş n u i t ;
m i c i l e g o l u r i pe care le v e d e m astăzi sînt de
1
Formularea este retorică, mănăstirea Probota nu
a fost niciodată un centru cultural dc importanta Putnei
(V.D.).
i
dată m a i recentă, p r a c t i c a t e î n m i j l o c u l unei
u m p l u t u r i p a r ţ i a l e a v e c h i l o r ferestre al c ă r o r
p r o f i l g o t i c se p o a t e desluşi încă fără m a r e
g r e u t a t e sub tencuiala care le a c o p e r ă în m o m e n ­
t u l d e faţă.
Fig. 69 Biserica mănăstirii Probota Pianul (după
Balş).
•
T o t u ş i , dacă arhitectul ramine fidel în an­
s a m b l u p r i n c i p i i l o r e p o c i i precedente, el subli­
niază e v o l u ţ i a , ce se v ă d i s e chiar din u l t i m i i
ani ai d o m n i e i lui Ştefan cel M a r c . A l u n g i r e a
edificiului este atestată nu numai p r i n consfin­
ţirea g r o p n i ţ e i apărută la biserica înălţarea de
la N e a m ţ , dar şi p r i n adăugarea unui c o m p a r t i ­
m e n t nou, p r i d v o r u l , a d o p t a t p o a t e , p e n t r u
p r i m a oară, după c u m am v ă z u t , la N e a m ţ , dar
inaugurînd de data aceasta un procedeu obiş­
nuit.
G r o p n i ţ a şi-a găsit, forma d e f i n i t i v ă : o mică
piesă intermediară între naos şi p r o n a o s , cu o
b o l t ă joasă, peste care se află o încăpere secretă
unde se ajunge, p r i n t r - o scară săpată în z i d 2 .
P r i d v o r u l prezintă de asemenea forma pe
care o va lua de-a cum înainte aproape fără nici
o m o d i f i c a r e ; apără p o r t a l u l de la intrare, foarte
d e c o r a t î n t o t d e a u n a , pe c î n d uşa sau p r o p r i i l e - i
2
„încăperea .secretă" la care se referă P. Henry, aşa-
numila tainiţă, este o altă contribuţie originală a arhi­
tecturii din Moldova spre deosebire dc monumentele ariei
sud-est europene cu care adesea a fost comparată. Ideea
tainiţei apăruse încă în secolul al XIV-lea, la biserica din
Rădăuţi, fiind reluată in secolul al XVI-lea, mai ales la
bisericile mănăstireşti (Probota, Humor, Moldoviţa,
Suceviţa). (V.D.).
 142
uşi de acces sînt m o d e s t e şi tăiate la n o r d şi la
s u d ; p r i m e ş t e lumina p r i n nişte imense ferestre
ce ajung aproape pînă la b o l t ă (şi care, aici,
1
au fost u l t e r i o r a s t u p a t e ) .
A c e s t t i p arhitectural c u c i n c i c o m p a r t i ­
m e n t e — p r i d v o r , p r o n a o s , g r o p n i ţ a , naos, al­
tar — va fi de-acum înainte planul o b i ş n u i t al
unei b i s e r i c i , cu următoarele c a r a c t e r i s t i c i :
p r i d v o r u l sub forma unui d r e p t u n g h i a l u n g i t ,
m a i m u l t lat d e c î t lung, l u m i n a t d e nişte feres­
tre m a r i , adesea fără g e a m u r i ; p r o n a o s u l , d i m ­
p o t r i v ă , m a i m u l t lung d e c î t lat, l u m i n a t d e
două sau p a t r u ferestre g o t i c e , b o l t i t p r i n două
c a l o t e pe arce destul de late la nord şi la sud
şi separate printr-un arc m e d i a n , o r n a t de obicei
cu m u l u r i s e m i c i l i n d r i c e ; g r o p n i ţ a , m i c ă şi
scundă, luminată p r i n două ferestre, deasupra
căreia se află în general o mică încăpere unde
se ajunge printr-o scară în spirală p r a c t i c a t ă
î n z i d ; naosul b o l t i t p r i n turla t r a d i ţ i o n a l ă ;
altarul o b i ş n u i t , cu o unică absidă, flancat de
un d i a c o n i c o n şi o p r o s c o m i d i e de d i m e n s i u n i
m o d e s t e , dar nemaiafectînd forma iniţială a
unor s i m p l e firide.
P l a n u l e d i f i c i i l o r ce se v o r ridica după c t i ­
torirea bisericii mănăstirii P r o b o t a va fi deter­
m i n a t în m a r e măsură de aceste p r i n c i p i i arhi­
t e c t u r a l e 2 . Aşa cum sînt, îndeosebi biserica
mănăstirii Humor ( p l . X X X V I I I , 2 ) , ridicată
în 1530 de c ă t r e logofătul T o a d e r , şi cea a
mănăstirii Vatra-Moldoviţei ( p l . X X X V I I I , 3),
z i d i t ă în 1532 de c ă t r e P e t r u R a r e ş , la m i c ă
distanţă de vechea c t i t o r i e a lui A l e x a n d r u cel
B u n , c o m p l e t căzută în ruină. P l a n u l a c e s t o r
două b i s e r i c i este întru totul a s e m ă n ă t o r (fig.
7 0 ) , cu singura diferenţă că naosul de la H u m o r
este a c o p e r i t cu o simplă calotă ce se reazimă
pe dublii pandantivi moldoveneşti, în vreme
ce V a t r a - M o l d o v i ţ e i are o turlă t r a d i ţ i o n a l ă .
Cele două p r i d v o a r e sînt aproape identice,
deschise spre apus, p r i n două şi, r e s p e c t i v , trei
largi g o l u r i , iar la nord şi la sud p r i n cîte un
1
Ferestrele pridvorului au fost redeschise (V.D.).
2
Ctitoriile lui Petru Rareş au următoarea cronologiei:
1530, biserica de la mănăstirea Humor (înălţată de logo­
fătul Toader) şi Probota; 1531 — 1532, Vatra-Moldoviţei :
1532, biserica Adormirea Maicii Domnului de la Baia :
1535, Sf. Dumiliu de la Suceava şi mănăstirea Coşula,
zidită de marele vistiernic Mateiaş; 1539, biserica din
Horod.niceni (ridicată dc acelaşi mare vistiernic); 1511.
biserica Sf. împăraţi de la Iaşi; 1542, biserica clin Zaha-
reşti, zidită de Nicoară Hira, pîrcălab de Holin; mănă­
stirea Rişca, ctitoria episcopului Macèrie, şi Bistriţa ;
iar la date necunoscute, bisericile Sf. Paraschiva din Tirgu-
Frumos, Sf. Dumitru din Hîrlău şi turla „Bisericii Albe"
de la Baia, restul bisericii dat înd probabil clin timpul lui
Ştefan cel Marc. Găsim numele lui Petru Rareş şi printre
ctitorii a două mănăstiri de la Muntele Athos, Protaton
(1534) şi Dionisiu (1537). (P.H.).
gol înalt. Cazul H u m o r u l u i este interesant,
deoarece desenul a b s i d e l o r este întru t o t u l ase­
m ă n ă t o r celui ce aparţine b i s e r i c i l o r cu o turlă
şi că, în general, absidele laterale d i s p a r atunci
cînd nu există t u r l ă . Mai m e n ţ i o n ă m biserica
A d o r m i r e a M a i c i i D o m n u l u i de la Baia (1532).
care nu are g r o p n i ţ a ; biserica Sfîntul D u m i t r u
de la Suceava (1536), care r e p r o d u c e p l a n u l de
3
la H u m o r , doar că lipseşte g r o p n i ţ a şi că p r i d ­
v o r u l este închis p r i n nişte înalte v i t r a l i i g o t i c e
4
( p l . V I I I , 4 ) ; şi mănăstirea Bistriţa, c t i t o r i a lui
A l e x a n d r u cel Bun, restaurată de P e t r u R a r e ş
p r i n 1542, ca r e c u n o ş t i n ţ ă pentru a d ă p o s t u l ce
i l-a oferit în 1538; dar biserica pe care o vedem
astăzi ( p l . V I I I , 2) este rezultatul unei restau­
rări de m a r e anvergură executată din porunca
lui Alexandru L ă p u ş n e a n u .
Moartea lui P e t r u R a r e ş nu a p u s capăt seriei
de edificii r e l i g i o a s e . P r i d v o r u l de Ia V o r o n e ţ ,
d e c o r a t cu m e n o l o g u l c o m p l e t , ca şi toată p i c ­
tura exterioară a b i s e r i c i i , executată în 1547, un
an după moartea lui Petru R a r e ş , i se d a l o r e s c
m i t r o p o l i t u l u i G r i g o r i e R o ş e a . E l e m e n t u l cel
mai remarcabil este oferit, p o a t e , dc cele două
frumoase ferestre g o t i c e care luminează, la
nord şi Ia sud, acest p r i d v o r închis ( p l . X L V I ) .
D a r m a i c u seamă v ă d u v a v o i e v o d u l u i , doamna
Elena, este cea care continuă pioasa t r a d i ţ i e
lăsată de soţul său, care era, în egală măsură,
şi a p r o p r i e i sale f a m i l i i , căci era fiică de d e s p o t
s î r b ; şi-a l e g a t numele de mai m u l t e b i s e r i c i 5 ,
care reproduc în general m o d e l e l e obişnuite,
Fig. 70. Vatra-Moldoviţei. Planul (după Balş).
prilejuind însă unele, observaţii interesante.
Biserica e p i s c o p a l ă din R o m a n , d e p i l d ă ( p l .
V I I I , 3 şi fig. 71), începută de P e t r u R a r e ş în
3
Gropniţa nu există decît in bisericile mănăstireşti
(P.H.).
4
Spre deosebire dc Humor, cu care este comparată,
biserica SI. Dumitru din Suceava mai are şi turlă. De
precizai că ancadramentele ferestrelor sînt de stil gotic
cu traforaci, dar nu au „vitralii gotice", ci geamuri mo­
derne (V.D.).
6
F^piscopia din Roman, 1550: biserica Sf. Gheorghe
clin Botoşani, 1;,51 ; biserica învierii de la Suceava, 1551 ;
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Botoşani,
1552 (IMI.).
 148

1542 şi t e r m i n a t ă de d o a m n a E l e n a în 1550, p u t e r n i c e i detaşări a turlei în r a p o r t cu biserica,

are p r o n a o s u l a c o p e r i t cu două c a l o t e p r o p t i t e
fiecare de cîte două arce, şi un p r i d v o r închis,
de d i m e n s i u n i mai m a r i ca de o b i c e i , în s c o p u l ,
fără îndoială, de a d i s p u n e de un s p a ţ i u sufici­
ent p e n t r u o m a r e m u l ţ i m e de c r e d i n c i o ş i . în
t r e b u i e să c o n s t a t ă m că, luată ca atare, turla
b i s e r i c i i Sfîntul G h e o r g h e denotă o i n c o n t e s ­
tabilă preocupare pentru armonie. O soluţie
c o n t r a r ă ar fi î n s e m n a t ca, în interior, figura
P a n t o c r a t o r u l u i să fie plasată la o î n ă l ţ i m e

I iLsJ*

Fig. 71. Biserica episcopală de la Roman. Planul

(după Balş).

e x t e r i o r este ornată cu trei rînduri suprapuse

de f i r i d e , faţadele fiind î m p ă r ţ i t e în două părţi
aproape e g a l e printr-un fel dc cornişă ( p l . V I I I ,
3 ) , asupra căreia v o m r e v e n i 1 . Biserica Sfîntul
Gheorghe din Botoşani reproduce aproape întoc­
mai t i p u l de biserică din vremea lui Ştefan cel
Mare, dar tendinţa de a l u n g i r e pe verticală se
afirmă aici într-o manieră d e o s e b i t de clară
p r i n tamburul său de o a m e ţ i t o a r e î n ă l ţ i m e
(fig. 72) şi care reprezintă, după c î t e ştim, l i m i t a
Fig. 72. Biserica Sfîntul Gheorghe din Botoşanii
e x t r e m ă a e v o l u ţ i e i semnalată deja şi al cărei Secţiune longitudinală (după Bals).
î n c e p u t datează, înainte de b i s e r i c i l e m o l d o ­ h/li /IMN lij-lisfl tii'1
veneşti d i n secolul p r e c e d e n t , din p r i m e l e t i m ­ m u l t prea m a r e în r a p o r t cu care c r e d i n c i o ş i i să
p u r i ale arhitecturii b i z a n t i n e . Se cuvine totuşi se simtă e x t r e m de m i c i . în biserica Sfîntul
să remarcăm faptul că această alungire insolită G h e o r g h e d i n B o t o ş a n i , ceea ce lipseşte este
nu este p e r c e p t i b i l ă în e x t e r i o r ( p l . V I I I , 1). t o c m a i p i c t u r a , dar c r e a t o r i i acestui gen de turlă
Restaurarea radicală, care a s u p r i m a t în m o d p a r să fi a v u t în v e d e r e o p r e o c u p a r e de genul
curajos t o t ceea ce adăugaseră secolele urmă­ acesta.
toare, a r e g ă s i t şi respectat liniile iniţiale ale
Petru R a r e ş şi doamna Elena s-au a r ă t a t
edificiului şi ne î n g ă d u i e să a d m i r ă m rara mă­
astfel a fi şi în d o m e n i u l a r t i s t i c d e m n i i urmaşi
iestrie cu care a fost g r a d a t ă etajarea p l a n u r i l o r
ai lui Ştefan cel M a r e , fie pentru că regăseau
de la absida laterală piuă în vîri'ul turlei,
m a i m u l t sau m a i p u ţ i n i n t e n ţ i o n a t tradiţia
trecînd p r i n cele două socluri stelate şi p r i n
tronului m o l d a v , fie, de asemenea, din p i e t a t e
t a m b u r ; şi este n e v o i e de un s p o r de a t e n ţ i e
filială. D i n toţi urmaşii lui Ştefan, acest f'iûi
p e n t r u a sesiza că înălţimea a n s a m b l u l u i alcă­
natural al său a depus cea m a i m a r e s t r ă d u i n ţ ă
t u i t din cele două socluri m ă s o a r ă cam un sfert
să-i semene în t o a t e d o m e n i i l e . S-a s i l i t să-11
din înălţimea z i d u r i l o r . Odată a d m i s p r i n c i p i u l
i m i t e pe p l a n p o l i t i c , m i l i t a r şi nu a t r e c u t cu
vederea nici măreaţa p i l d ă de p i e t a t e lăsată
1
Datorită seismelor, biserica episcopală din Roman m o ş t e n i r e de. tatăl său. Ca şi acesta, P e t r u R a r e ş
a fost supusă de-a lungul timpului la mai multe trans­ a înălţat cîteva biserici ca t o t atîtea m ă r t u r i i
formări, turla fiind în întregime reconstruită. Faţadele de credinţă sau de s p e r a n ţ ă ; şi dacă a m ă r i t
sînt înconjurate cu un brîu (nu „cornişe") de piatră cu
aspect dc funie cu răsuciri alternante, ca la Dragomirna. tipul transmis de secolul al X V - l e a , am v ă z u t
în lipsa unor cercetări de parament, nu se cunoaşte dala că i-a respectat liniile generale. Pînă şi harta
exactă a montării acestui brîu (V.D.). pe care este notată repartiţia c t i t o r i i l o r sale
144
(fig. 73) p r e z i n t ă m a r i asemănări cu cea a lui
Ştefan cel Mare (fig. <S). B i s e r i c i l e a l c ă t u i e s c
un g r u p destul de st.rîns, îndepărtîndu-se doar
p u ţ i n de Suceava, aceeaşi p r e s t i g i o a s ă c a p i t a l ă ,
şi înşiriiindu-se a p r o a p e în m o d e x c l u s i v pe
valea Şiretului şi pe cea a M o l d o v e i , a t î t de
Fig. 73. Harta privind repartiţia bisericilor înăl­
ţate sau restaurate în timpul lui Petru Rareş şi
al doamnei Elena.
1 Ioannes Mura tor) în legătură cu care s-a p ă s t r a t
b o g a t înzestrate şi de Ştefan cel M a r e . E x i s t ă ,
în asemenea r e p a r t i ţ i e , a n u m i t e t e m e i u r i d i c t a t e
de t r a d i ţ i e , dar, în egală măsură, şi de î m p r e ­
jurări, aproape, aceleaşi ca şi cu o j u m ă t a t e de
v e a c m a i î n a i n t e . Biserica cea m a i sudică, cea
de la R o m a n , este o c t i t o r i e a d o a m n e i E l e n a ,
clatînd d i n t r - o p e r i o a d ă în care M o l d o v a a renun­
ţ a t a p r o a p e să se m a i m ă s o a r e cu t u r c i i ; sub
P e t r u R a r e ş , d i m p o t r i v ă , acesta era d u ş m a n u l
cel m a r e , î m p o t r i v a t u t u r o r a p a r e n ţ e l o r , şi
v o i e v o d u l şi-a r i d i c a t z i d i r i l e numai în locuri
sigure, în m u n ţ i sau în nordul e x t r e m al ţ ă r i i .
Prin forţa lucrurilor, sub d o m n i a lui şi p î n ă ce
A l e x a n d r u L ă p u ş n e a n u m u t ă c a p i t a l a la Iaşi,
centrul p o l i t i c şi a r t i s t i c al ţării este M o l d o v a
de N o r d .
î n cadrul acesta t r a d i ţ i o n a l , i m p u l s u l d a t
de P e t r u R a r e s va insufla o nouă v i a ţ ă t i p u l u i
de c o n s t r u c ţ i i religioase era acteristice e p o c i i lui
Ştefan cel Mare, care s-a p ă s t r a t aproape p u r
pînă în pragul secolului al X V I I - l e a . T o a t e
b i s e r i c i l e pe care le-am e x a m i n a t pînă acum au
rămas, după cum am m a i spus, c r e d i n c i o a s e
acestui p r o t o t i p , iar a l u n g i r c a edificiului prin
adăugarea unei g r o p n i ţ e şi a unui p r i d v o r mer­
gea de fapt în sensul e v o l u ţ i e i care începuse în
secolul al X V - l e a . S i n g u r e l e diferenţe oarecum
n o t a b i l e sînt d i m e n s i u n i l e ferestrelor, ceva mai
1
m a r i , ca şi caracterul l o r g o t i c m a i a c c e n t u a t .
T o t u l indică, aşadar, în ceea ce-i p r i v e ş t e pe
meşterii f o l o s i ţ i , o t r a d i ţ i e b i n e î n c h e g a t ă .
Asupra a c e s t o r m e ş t e r i sîntem însă m a i b i n e
informaţi d e c î t î n s e c o l u l p r e c e d e n t . P o t r i v i t
d o c u m e n t e l o r p e care l e p o s e d ă m , mîna d e
lucru trebuie să fi f o s t l o c a l ă , se p a r e însă că
v o i e v o d u l a f ă c u t apel şi la străini, îndeosebi
la t r a n s i l v ă n e n i , m a i p u ţ i n pentru a c o l a b o r a
la ridicarea p r o p r i u - z i s ă a e d i f i c i u l u i , c î t pentru
a o dirija, arta c o n s t r u i r i i în p i a t r ă fiind a i c i
încă în faşă. Dar să d ă m c u v î n t u l t e x t e l o r .
La 16 m a i 1529, P e t r u R a r e ş cerc l o c u i t o r i ­
lor din Bistriţa să-i t r i m i t ă , p e n t r u a lucra la
cetatea N e a m ţ , unul d i n meşterii aceia al c ă r o r
număr părea să fie destul de mare în oraşul
r e s p e c t i v 2 . La 23 a p r i l i e 1543, t o t unui l o c u i t o r
din B i s t r i ţ a îi adresează r u g ă m i n t e a de-a veni
să lucreze la cetatea sa din S o r o c a 3 . Pînă acum
nu este v o r b a d e c î t de c o n s t r u c ţ i i m i l i t a r e ; dar
v o i e v o d u l are n e v o i e şi m a i urgentă de un a j u t o r
s t r ă i n p e n t r u b i s e r i c i l e sale. La 12 februarie
1545, îi scrie unui l o c u i t o r d i n B i s t r i ţ a , căruia
îi cere c o n c u r s u l p e n t r u ridicarea unei b i s e r i c i
„de. t i p u l celei de la Suceava", fiind vorba,
fără îndoială, de b i s e r i c a Sfîntul D u m i t r u 4 .
E x i s t ă u n anume „ I o n Z i d a r u l " ( H a n s M a u r e r ,
o adevărată c o r e s p o n d e n ţ ă şi pe care P e t r u
Rareş ţine în m o d d e o s e b i t să-1 aibă ca a r h i t e c t .
Stăruie în m a i m u l t e rînduri asupra faptului
că în M o l d o v a nu lipseşte mîna de lucru, că
meşterului respectiv nu i se cere să lucreze el
însuşi, ci să dirijeze lucrul a l t o r a . „ I - a m dat,
1
P. Henry nu sesizează faptul că în cursul secolului
al XVI-lea formele şi profilelc ancadramentelor de piatră
se resimt de influenţele Renaşterii prin intermediu) pie­
trarilor veniţi din Transilvania. Observaţii pertinente
cu privire la acest fenomen de modernizare stilistică
făcuse G. Balş (Bisericile moldoveneşti din veacul al
XVI-lea, Bucureşti, 1928, pp. 2 3 0 - 2 3 6 ) . (V.D.).
2
„Accepimus a subditis nostris quod Dominaciones
Vcstre. in civitalibus vestris baberent copiam mngislrorum
lapicidarum...", cf. Hurmuzaki, X V , 1, doc. n. 587.
p. 317 (P.H.).
3
ID., ibid,, doc. n. 807, p. 432 (P.H.).
4
»... Cum operis tui opus habemus, videlicet dc una
ecclesia ad edificandum ut sollicil.ares, ad instar Soscha-
viensis eclesiae", id., doc. n. 824, p. 440 (P.H.).
 148

scrie P e t r u R a r e ş la 9 februarie 1546, o m i e şi Aceste documente sînt foarte importante

cinci sute de florini turceşti p e n t r u a-mi face o pentru noi*. Căci ne informează că M o l d o v a nu
biserică de z i d , şi el a făcut-o şi a t e r m i n a t - o . ducea lipsă de z i d a r i , dar că era absolută n e v o i e
D a r nu ştiu cum a l u c r a t p e n t r u că b i s e r i c a s-a de c o n c u r s u l unui a r h i t e c t străin şi că v o i e v o z i i
p r ă b u ş i t : am săpat d i n p r i c i n a asta a l t e t e m e l i i nu se dădeau în lături de la n i m i c pentru a-i
şi am r i d i c a t o altă b i s e r i c ă în a l t m o d . în v e d e ­ a t r a g e în ţ a r ă . Şi ne c o n f i r m ă , într-un m o d evi­
rea acestui scop l-am c h e m a t la noi la t i m p u l
d e n t , ceea ce b ă n u i a m încă de pe v r e m e a lui
p o t r i v i t şi el nu t r e b u i e să se teamă de n i m i c ;
Ştefan cel M a r e . Cu p r i v i r e la originea a c e s t o r
nu-i c e r e m n i m i c alta d e c î t să-i înveţe pe c e i ­
artişti, ea t r e b u i e să fi fost diferită. Cei despre
l a l ţ i z i d a r i — c ă c i , cu ajutorul lui D u m n e z e u ,
1 care este v o r b a aici sînt din Bistriţa, aşadar
am î n c e p u t m a i m u l t e b i s e r i c i . . . " . La 11 a p r i l i e ,
2 saşi d i n T r a n s i l v a n i a . Secolul al X V - l e a trebuie
v o i e v o d u l r e v i n e a p r o a p e în aceiaşi t e r m e n i .
să fi a v u t cu a t î t m a i m a r e n e v o i e de s e r v i c i i l e
Dar arhitectul atît de rîvnit nu v i n e ; pe vremea
d o a m n e i E l e n a (28 februarie 1547), îl v e d e m lor, iar B i s t r i ţ a t r e b u i e să-i fi p u s lui Ştefan
p e Iliaş V o d ă cerînd, tot p e n t r u b i s e r i c a d i n cel Mare la d i s p o z i ţ i e numeroşi m e ş t e r i , a v î n d
R o m a n , a l ţ i „ m u r a t o r e s " de la B i s t r i ţ a , deoa­ in v e d e r e că e x i s t a asemenea tradite în ora­
3
rece m e ş t e r u l Ion a p ă r ă s i t o r a ş u l . T o t Iliaş, şul r e s p e c t i v şi că acesta se afla încă de pe
în anul u r m ă t o r , stăruie p e n t r u reîntoarcerea a t u n c i în sfera de influenţă a M o l d o v e i . Şi astfel,
meşterului L u c a , m e ş t e r care se p l î n s e s e că e p i s ­ s u p o z i ţ i i l e pe care ni le-a sugerat în cartea p r e ­
c o p u l nu-i clădea să m ă n î n c e îndeajuns, p r o m i - cedentă analogia d i n t r e desenul ferestrelor bise­
ţîndu-i că va însărcina un b o i e r să se o c u p e în r i c i l o r lui Ştefan cel Mare şi cel al ferestrelor
m o d special de întreţinerea sa şi a t o v a r ă ş i l o r b i s e r i c i l o r transilvănene se confirmă o dată în
4
săi . plus.

1
„Vor (1er Czeytt hab ych y m geben 1000 unei 500 fi.
haydnyseh, (lass er mir soli macheti eyn slenern Kyrch,
und her hott ssy gemaeht und hoit ssy berett. So wysscn
wyr nyt wy her ssy ho ti gemaeht und berett, dy Kyrchen
yst cyngefallen: so haben wyr eyn ander Temelye gekra-
ben. und haben eyn ander Kyrch gemaeht, yn eynem
andern Stei. Vor dass selbygen wegewn haben wyr yn
ozeytlych czw uns geruffen, und sol sych nycht forchlcn:
nyt ym anderss, nur alleyn dass her dy andern Maurer
soli leren- wen w y r haben mytt Gotless Hylff fyl Kyrchen
angefangen...", ibid., doc. 833, p. 447 (P.H.).
2
„Nani maxime ili ins opus habemus in aedificanda
tantum una ecclesia in Romano Foro; non ut ipse labore!,
céleris indicet...", ibid., doc. 835, p. 448 (P.H.).
y
Ibid., doc. n. 855, p. 460 (P.H.).
4
Ibid., doc. n. 865, p. 465 şi urm. (IMI.).
6
Raporturile dintre domnitorii moldoveni şi meşterii
pietrari din Transilvania, in primul rînd din Bistriţa,
au fost temeinic cercetate de Al. Lapedatu (Ioan. zidarul
lui Petru Vodă Rareş, în BCMI, 1912, pp. 8 3 - 8 6 ) si
G. Balş (op. cit , pp. 3 1 8 - 3 2 3 ) . (V.D.).
 CAPITOLUL
ARHITECTURA RELIGIOASĂ ÎN TIMPUL URMAŞILOR
LUI PETRU RAREŞ ŞI AI DOAMNEI ELENA
A l e x a n d r u L ă p u ş n e a n u , de p i o a s ă şi sumbră
m e m o r i e , n-a înălţat d e c î t o m ă n ă s t i r e , Slatina,
dealtfel f o a r t e frumoasă, dar a făcut danii b o g a t e
unui m a r e număr d e lăcaşuri d e c u l t . U r m î n d
1
p i l d a pe care a dat-o m i t r o p o l i t u l u i G r i g o r i e ,
în 1547, la V o r o n e ţ , A l e x a n d r u L ă p u ş n e a n u a
înzestrat c î t e v a d i n b i s e r i c i l e rămase de la
înaintaşii săi cu c î t e un p r i d v o r închis cu ferestre
g o t i c e , d e - o e x u b e r a n t ă eleganţă, c o n s f i n ţ i n d
astfel t e n d i n ţ a de a l u n g i r e pe care am semna­
lat-o d e m a i m u l t e o r i l a b i s e r i c i l e m o l d o v e ­
neşti. A ş a a f o s t cazul b i s e r i c i i clin R ă d ă u ţ i ,
2
a b i s e r i c i i Sfîntul G h e o r g h e d i n S u c e a v a , u n d e
b o l t a n o u l u i e l e m e n t a r h i t e c t u r a l este o c a l o t ă
care s e reazimă, a i c i , p e d u b l i i p a n d a n t i v i
m o l d o v e n e ş t i , iar la R ă d ă u ţ i pe o p t arce încru­
c i ş a t e . A m ă r i t în m o d c o n s i d e r a b i l m ă n ă s t i r e a
B i s t r i ţ a 3 , a înzestrat P u t n a cu un p a r a c l i s şi
b i s e r i c a Sfîntul D u m i t r u de la Suceava cu o
c l o p o t n i ţ ă ; în sfîrşit, g ă s i m numele său p r i n t r e
donatorii cîtorva mănăstiri de la Muntele Athos,
X e r o p o t a m , Vatoped, Grigoriu, Dochiariu4,
aceasta d i n urmă g ă s t r î n d , în p r o n a o s , o foarte
frumoasă frescă reprezentîndu-1 pe v o i e v o d şi
p e soţia s a R u x a n d r a .
1 altă p a r t e , s p l e n d i d a fereastră a absidei de la
Opera de ctitor a lui Alexandru Lăpuşneanu este
mai bogată decît rezultă din prezentarea lui P. Henry,
căci în afară de Slatina, a reconstruit în întregime bise­
rica mănăstirii Bist'iţa, a construit mănăstirea Pîngă-
raţi, biserica moldovenească de la Lwów (V.D.).
2 cu siguranţă, d a t o r a t ă unei restaurări, cu t o a t e
S-a arătat că pridvorul bisericii Sf. Gheorghe din
Suceava este original (nota 4, p. 140). De altfel, oricum,
acest pridvor nu i se poate atribui lui Lăpuşneanu,
pentru că în 1579, cînd se spune că ar fi fost construit,
domnitorul nu mai trăia demult ( + 1564). (V.D.).
3
De fapt a reconstruit integral biserica în 1554 (V.D.).
* Mănăstirea Dochiariu a fost reconstruită integral de
Alexandru Lăpuşneanu al cărui tablou votiv se află în
biserică (T. Bodogae, Ajutoarele româneşti la mănăstirile
din Sfîntul Munte Athos, Sibiu, 1940; pp. 2 2 7 - 2 2 9 ; V.
Cândea, C. Simionescu, Mont Athos; présences roumaines,
Bucureşti, 1979). (V.D ).
5
înoepînd cu biserica Sfîntul Nicolae de la Hîrlău6
(P.H.).
6
La Hîrlău nu există o biserică cu hramul Sf. Nicolae;
probabil că autorul arc în vedere biserica Sf. Gheorghe
(V.D.).
III
•
M o n u m e n t e l e pe care ni le-a lăsat v ă d e s c
dezvoltarea şi progresul arhitecturii m o l d o v e ­
neşti în s e c o l u l al X V I - l e a , dar, în acelaşi t i m p ,
şi fidelitatea acesteia faţă de t r a d i ţ i i l e celui de
al XV-lea.
P r i d v o r u l şi ferestrele b i s e r i c i i d i n Rădăuţi,
d e p i l d ă , d e s p r e care a m m a i v o r b i t î n Cartea I ,
p r e z i n t ă trăsăturile c a r a c t e r i s t i c e b i s e r i c i l o r p e
care le-am s t u d i a t p î n ă a c u m . Se va nota t o t u ş i
că ferestrele naosului şi ale p r o n a o s u l u i sînt de
tip t r a n s i l v ă n e a n , deşi de m u l t ă v r e m e încă p r o ­
5
naosul avea ferestre g o t i c e . N u m a i p r i m e l e b i ­
serici ale lui Ştefan cel M a r e au, t o a t e , feres­
trele de acelaşi t i p , cu b a g h e t e p e r p e n d i c u l a r e ,
şi aceasta esté una d i n o r i g i n a l i t ă ţ i l e artei
m o l d o v e n e ş t i , d e l o c neglijabilă, de-a fi i n v e r s a t
ordinea c r o n o l o g i c ă a c e l o r două stiluri — g o t i c
şi r e n a s c e n t i s t . E x c e p ţ i a aceasta pe care o c o n ­
stituie b i s e r i c a d i n R ă d ă u ţ i ar p u t e a p l e d a în
favoarea i p o t e z e i că Lăpuşneanu, p u n î n d să se
refacă ferestrele de la R ă d ă u ţ i , a d o r i t să păs­
treze î n t r u c î t v a înfăţişarea lor iniţială şi arhai­
zantă ; a r g u m e n t destul de fragil, dacă ne
a m i n t i m că a r h i t e c t u l lui L ă p u ş n e a n u , c a r e a
restaurat ferestrele naosului ele la N e a m ţ , le-a
r e s p e c t a t a t î t d e p u ţ i n desenul i n i ţ i a l . P e d e
R ă d ă u ţ i ( p l . I I , 4 ) , care r e p r o d u c e f o r m a uşilor
din interior, m o d e l necunoscut în M o l d o v a
pentru ferestre (dar nu şi în T r a n s i l v a n i a ) , este,
că p r i n c i p i u l însuşi al a n c a d r a m e n t u l u i iniţial
cu b a g h e t e a f o s t r e s p e c t a t . D i m p o t r i v ă , prid­
v o r u l , a d ă u g a t u l t e r i o r , prezintă g o l u r i v ă d i t
g o t i c e p r i n care p ă t r u n d e lumina în acest c o m ­
p a r t i m e n t i n t r a t de p u ţ i n ă v r e m e în r e p e r t o r i u ]
arhitecţilor moldoveni (pl. II, 2 ) .
înaltele v i t r a l i i g o t i c e ale p r i d v o r u l u i din
Bistriţa sau ale celui din Slatina continuă
şi ele t r a d i ţ i a f r u m o a s e l o r ferestre ale bisericii
Sfîntului D u m i t r u de la Suceava.
T r e b u i e să ne o p r i m însă m a i m u l t asupra
acestor u l t i m e două b i s e r i c i , c o n s t r u i t e , p r i m a

în p a r t e , iar a doua în î n t r e g i m e , de către
Alexandru Lăpuşneanu.
Bistriţa ( p l . V I I I , 2 ) , t e r m i n a t ă în 1554 ,
1
c o n s t i t u i e un s p l e n d i d a n s a m b l u ce a m i n t e ş t e
întru t o t u l m a n i e r a m ă r e ţ e l o r c t i t o r i i ale lui
P e t r u R a r e ş , ca b i s e r i c a Sfîntul D u m i t r u din
Fig. 74. Bistriţa. Planul bisericii mănăstireşti
(după Balş).
Suceava sau cea de la m ă n ă s t i r e a P r o b o ta ;
se va nota totuşi un p r o g r e s în ceea ce p r i v e ş l e
c a l c u l e l e a r h i t e c ţ i l o r care au a c c e n t u a t supleţea
t a m b u r u l u i şi au a d ă u g a t un c o n t r a f o r t în
d r e p t u l nervurii m e d i a n e care separă cele două
c a l o t e ale p r o n a o s u l u i , reluînd dealtfel o soluţie
folosită la N e a m ţ şi la b i s e r i c a Sfîntul G h e o r g h e
de la S u c e a v a . P l a n u l este cel pe c a r e îl cunoaş­
t e m , c u p r i n z î n d altarul, naosul, g r o p n i ţ a b o l ­
tită în leagăn dar fără să aibă deasupra o altă
î n c ă p e r e ; p r o n a o s u l cu două c a l o t e ce se reazimă
pe dublii pandantivi moldoveneşti, pridvorul
închis şi b o l t i t cu două m i c i c a l o t e de acelaşi
t i p , dar aşezate pe o axă p e r p e n d i c u l a r ă pe cea
a p r o n a o s u l u i (fig. 7 4 ) .
I m p u n ă t o a r e a b i s e r i c ă a m ă n ă s t i r i i Slatina
( p l . I X , 1 şi f i g . 75), r i d i c a t ă în 1561 şi destinată,
de c ă t r e A l e x a n d r u L ă p u ş n e a n u , a fi pentru el
ceea ce fusese P u t n a p e n t r u Ştefan cel M a r e şi
P r o b o t a p e n t r u P e t r u R a r e ş , este u n edificiu
de m a r i p r o p o r ţ i i , dar care nu aduce nici un
e l e m e n t c u a d e v ă r a t n o u : a r c a t u r i l e , ferestrele
g o t i c e , c o n t r a f o r ţ i i , d e c o r a ţ i a t a m b u r u l u i , cu
arcaturi şi c o n t r a f o r t i , prezintă m o d e l e l e obiş­
n u i t e ; chiar şi absidele laterale, m a r c a t e în
e x t e r i o r p r i n t r - o s i m p l ă îngroşare plană a zidu­
lui, r e p r o d u c un p r o c e d e u pe care îl î n t î l n i m
încă d i n u l t i m i i ani ai d o m n i e i lui Ştefan cel
M a r e . O r i c u m , ceea ce c o n s t i t u i e o caracteris­
t i c ă a e p o c i i este prezenţa, în naos, a c î t o r v a
ferestre m a r i , g o t i c e , de acelaşi t i p ca şi cele
d i n p r o n a o s : ceea ce aduce un s p o r de a r m o n i e ,
1
Potrivit unei tradiţii locale, Alexandru Lăpuşneanu
ar fi adăugat spaţiosul pronaos actual şi pridvorul unei
mici biserici alcătuită din naos şi pronaos. Oricît de
Îndoielnică ar fi această tradiţie locală, ea păstrează amin­
tirea importantei restaurări poruncită de voievod (P.H.).
147
dar m e ş t e ş u g i t ă şi clasica g r a d a ţ i e a deschide­
r i l o r de la altar la p r o n a o s a d i s p ă r u t . D a t o r i t ă
ferestrelor restaurate de la N e a m ţ am f o s t în
măsură să p r e v e d e m această e v o l u ţ i e .
Astfel, în a n s a m b l u , r e g ă s i m întotdeauna
tradiţia pe care au lăsat-o Ştefan cel Mare şi
Fig. 75. Mănăstirea Slatina. Biserica. Planul (după
Balş).
Petru R a r e ş ; n o r m e l e rămîn aceleaşi, ca şi exe­
c u t a n ţ i i d e a l t f e l . M î n a de lucru a u t o h t o n ă
continuă să s i m t ă n e v o i a de-a fi dirijată de
meşteri s t r ă i n i . însuşi A l e x a n d r u Lăpuşneanu
afirmă aceasta în 1560, gîndindu-se fără î n d o ­
ială la r i d i c a r e a m ă n ă s t i r i i Slatina, în m a i
m u l t e d o c u m e n t e în care stăruie pc lîngă l o c u i ­
t o r i i din B i s t r i ţ a să-i t r i m i t ă a r h i t e c ţ i , în număr
foarte m a r c c h i a r 2 , f ă g ă d u i n d în p l u s că va
v e g h e a el însuşi ca să nu le lipsească n i m i c .
T r ă i n i c i a z i d i r i i , f r u m o a s e l e nervuri ale a r c e l o r
interioare şi d i s t i n c ţ i a ferestrelor g o t i c e sînt ca
un fel de s e m n ă t u r ă a a c e s t o r artişti transilvă­
neni v e n i ţ i să-i ajute pe z i d a r i i m o l d o v e n i cu
priceperea l o r , m a i m u l t p o a t e d e c î t n u m e r o a ­
sele semne l a p i d a r e c e s e p o t vedea p e m o n u ­
mentele ridicate în e p o c ă 3 .
După Alexandru Lăpuşneanu, stilul s t a t o r ­
n i c i t de a r h i t e c ţ i i lui Ştefan cel Mare m a i b a t e
pasul pe l o c p î n ă în p r i m i i ani ai secolului al
X V I I - l e a , dar d e c a d e n ţ a se face deja simţită.
Doar biserica mănăstirii Suceviţa* (fig. 76),
r i d i c a t ă p r i n 1 5 8 5 5 d e fraţii M o v i l ă , păstrează
2
»... Sed lapidice in regno nostro qiiam pauci el
rarissimi comperiuntur" (10 martie 1560), Hurmuzaki,
op. cit., X V , doc. 1023, p. 556.
„... Vclint ad nos Vestrarum Prudencisarum lapicidas,
quoscunque voluerint, mittere... rogamus eas ob res
Vestras Prudencias ex quo baud dedignéntur predictos
lapicidas, sive vigenti, seu eciam plurcs, quoqonque
mittere eedem voluerint miltant ad nos..." (6 aprilie
1560), ibid., doc. 1025, p. 557. Cr. 1026; ibid. (P.H.).
3
Balş, Bisericile moldoveneşti din veacul al XVI-lea,
p. 262 şi urm. (P.H.).
4
Alături de bibliografia generală, semnalăm mono­
grafia M.A. Musiccscu şi M. Bcrza, Mănăstirea Suceviţa,
Bucureşti, 1958 (V.D.).
6
Mănăstirea Suceviţa a fost construită In anii 1582 —
1584 (V.D.).
148

încă, î n m o d v ă d i t , c a r a c t e r i s t i c i l e secolului interesante din Bucovina — ultima ctitorie a

al X V I - l e a , cu turla sa unică pe s o c l u stelat, v o i e v o z i l o r din secolul al X V I - l e a .
2
cu s i s t e m u l ei m o l d o v e n e s c de a r c a t u r i , cu Căci, c u p u ţ i n înainte d e 1 5 9 0 , P e t r u Şchio­
împărţirea ei în p r i d v o r , p r o n a o s , g r o p n i ţ a , p u l r i d i c a s e , pe o c o l i n ă de lîngă Iaşi, b i s e r i c a
naos şi altar, cu t i p u l ferestrelor, cu b o l t a
p r o n a o s u l u i e i . A c e s t a din urmă p r i m e ş t e lumina
p r i n nişte ferestre m a r i , g o t i c e , deşi desenul
l o r este destul de c o n f u z ; v o m nota că, spre
d e o s e b i r e de Slatina sau de B i s t r i ţ a , a r h i t e c t u l
de la Suceviţa a renunţat, deşi p r o n a o s u l este
de o m ă r i m e neobişnuită, să p r o p t e a s c ă p r i n
c o n t r a f o r t i e x t e r i o r i arcul m e d i a n care separă
cele două c a l o t e ; şi, d i m p o t r i v ă , le-a e c h i l i b r a t
c u m u l t ă a b i l i t a t e p e z i d u r i , ale c ă r o r f i r i d e
m a r i d i n d r e p t u l ferestrelor (fig. 7 6 ş i p l . L I X ,
1) maschează a d e v ă r a t a l o r g r o s i m e sub o apa­ Fig. 76. Biserica mănăstirii Suceviţa. Planul
renţă de s u p l e ţ e . T o t u ş i , desenul g e n e r a l , la (după Balş).
e x t e r i o r , este l i p s i t de energie; t a m b u r u l turlei,
chiar aşa cum se înfăţişează a c u m , d e g a j a t d i n m ă n ă s t i r i i G a l a t a , de un t i p întru t o t u l nou şi
a c o p e r i ş u l de u l t i m ă oră care-1 a s c u n d e pe p u t e r n i c influenţat d e arhitectura d i n Ţ a r a
jumătate, r ă m î n e t i m i d , este prea p u ţ i n î n a l t R o m â n e a s c ă ; spre 1610, acest nou t i p pătrun­
şi r e l a t i v f i r a v . N u m a i vasta î m b r ă c ă m i n t e de 3
dea şi în B u c o v i n a , la D r a g o m i r n a , ihspirîn-
fresce e x t e r i o a r e care acoperă, cam de p r i n anul du-i, p u ţ i n m a i tîrziu, pe m e ş t e r i i de la Solea,
1
1600 încoace, a p r o a p e toată suprafaţa p e r e ţ i l o r , p e n t r u ca, nu după m u l t t i m p , să-şi impună
face d i n S u c e v i ţ a unul din edificiile cele m a i f o r m u l a care v a d ă i n u i p î n ă î n secolul a l X I X -
lea.
1
Biserica mănăstirii Suceviţa a fost pictată, în ani
2
1595—1596, de către meşterii Sofronie şi Ion (Victor Galata a fost construită în 1584 (V.D.).
3
Brătilescu, Pictura Suceviţei şi datarea ei, în MMS, Biserica mare a Dragomirnei este de cu totul alt
1964, nr. 5 — 6, pp. 2 0 6 - 2 2 8 ) (V.D.). tip decît biserica mănăstirii Galata (V.D.).

•
 CAPITOLUL
SIMPTOMELE DEGENERĂRII STILULUI MOLDOVENESC
LA SFÎRŞITUL SECOLULUI AL XVI-LEA
D u p ă Suceviţa, p r i m a , î n o r d i n e c r o n o l o g i c ă ,
1
d i n t r e b i s e r i c i l e B u c o v i n e i , este Dragomima
( p l . I X , 2 ) . Aceasta face d e s i g u r o impresie
e x t r a o r d i n a r ă cu aerul ei de trufaşă c o r a b i e ce
despică v a l u r i l e şi cu t e m e r i t a t e a avîntului ei
c ă t r e c e r . D a r ajunge chiar şi o singură p r i v i r e
pentru a măsura distanţa ce separă un asemenea
monument de Suceviţa.
P r i n c i p i i l e fundamentale ale e p o c i i prece­
dente sînt, b i n e î n ţ e l e s , r e s p e c t a t e şi a i c i . R e c u ­
noaştem turla, cu tambur aşezat pe două socluri
stelate, contraforţii, decoraţia cu arcaturi,
împărţirea în p a t r u c o m p a r t i m e n t e . Ferestrele
r e n a s c e n t i s t e 2 p a r să fi a d o p t a t în m o d defi­
n i t i v t i p u l care se va n u m i de-acum înainte
„ t i p u l m o l d o v e n e s c , " în a c o l a d ă înscrisă într-un
cadru d e b a g h e t e î n c r u c i ş a t e . F o r m a absidială
a p r i d v o r u l u i nu c o n s t i t u i e o n o u t a t e (căci am
v ă z u t - o , de p i l d ă , la B a l i n e ş t i ) , c u m dealtfel
nu este nici aparenta c o m p l e x i t a t e a s i s t e m u l u i
de a r c e care susţin c a l o t e l e şi turla ( p r i d v o a r e l e
de la H î r l ă u , R ă d ă u ţ i e t c . ne-au p r e g ă t i t pentru
această s o l u ţ i e ) . A l u n g i r e a naosului, î n g r o ş ă r i l c
z i d u r i l o r din d r e p t u l a b s i d e l o r laterale, c e î n l o ­
cuiesc ieşindul p o l i g o n a l sau c i r c u l a r la e x t e r i o r ,
d e r i v ă ş i acestea t o t d i n p r o c e d e e l e c u n o s c u t e .
N e r v u r i l e g o t i c e ale b o l ţ i i c e a c o p e r ă p r i d v o r u l
n-au f o s t f o l o s i t e p î n ă acum în M o l d o v a , dar
erau în c o n c o r d a n ţ ă cu influenţa c r e s e î n d ă pe
care o e x e r c i t a u a i c i p r o c e d e e l e g o t i c e 3 .
T o t u ş i , a t u n c i c î n d sînt a p l i c a t e , m u l t e tră­
sături c a r a c t e r i s t i c e trădează o decadenţă, iar
1
Ca lucrări mai récente privind Dragomima, semna­
lăm: Teodora Voincscu, Răzvan Thcodorcsou, Mănă­
stirea Dragomima, Bucureşti, 1965; Radu Florescu, Ion
Miclca, Dragomima, Bucureşti, 1976 (V.D.).
? unor firide, ci se p r e z i n t ă ca un fel de cornişă în
- Dc fapt ancadramentele ferestrelor se. înscriu în
tradiţia constituită a goticului moldovenesc, renas­
centiste fiind doar banchinele ferestrelor (V.D.).
:i
Aspectul şi funcţia structivă a acestor nervuri nu
mai justifică denumirea dc gotice, după cum nu mai
poale fi vorba —acum, la începutul secolului al XVII-lca
— despre o „influenţă creseîndă" a procedeelor gotice.
Epoca de autoritate a stilului gotic trecuse demult, ele­
mentele păstrate încă — precum contraforturile şi anca­
dramentele — fiind un apanaj al tradiţiei locale (V.D.).
IV
unele e l e m e n t e noi p a r cu t o t u l străine s p i r i t u ­
lui m o l d o v e n e s c .
D e c a d e n ţ a se v ă d e ş t e în p r o p o r ţ i i . B i s e r i c a
este în p r i m u l rînd prea înaltă p e n t r u l ă ţ i m e a
4
ei şi a n s a m b l u l p a r e m e s c h i n . I m p o z a n ţ i i c o n ­
traforti o c c i d e n t a l i ai b i s e r i c i l o r p r e c e d e n t e
s-au s u b ţ i a t şi urcă acum pînă la a c o p e r i ş , un
fel de bandă p l a t ă destul dc neplăcută la v e d e r e ,
î n v r e m e c e c î ţ i v a c o n t r a f o r t i foarte m i c i ,
a m i n t i n d d e p r o t o t i p u l obişnuit, dar a t i n g î n d
doar un sfert d i n înălţimea edificiului, se p r o p ­
tesc în el fără nici o raţiune aparentă. Ferestrele,
urmărindu-se să aibă t o a t e aproape aceleaşi
d i m e n s i u n i , sînt p r e a m i c i î n r a p o r t c u restul
faţadelor, ale c ă r o r suprafeţe nu m a i sînt de
a m p l o a r e a ferestrelor g o t i c e d i n secolul a l
X V I - l e a . Cele d i n p r o n a o s sînt d o a r c u p u ţ i n
m a i m a r i ş i numai cele d i n p r i d v o r r e p r o d u c
m a r e l e t i p g o t i c , p e care î l c u n o a ş t e m , deşi d e
p r o p o r ţ i i destul d e m o d e s t e , a v î n d î n v e d e r e
d i m e n s i u n i l e b i s e r i c i i . Chiar şi a r c a t u r i l e infe­
rioare ale c o r n i ş e i , d i n d o r i n ţ a de a nu depăşi
numărul c e l o r superioare, au fost n e v o i t e să-şi
lungească într-un m o d d i z g r a ţ i o s p i c i o a r e l e î n
încercarea de a orna partea de sus, c o m p l e t
goală, a z i d u r i l o r . Chiar şi în i n t e r i o r , nu înţe­
l e g e m prea b i n e raţiunea p e n t r u care cele două
c a l o t e ce a c o p e r ă p r o n a o s u l nu au n i c i aceeaşi
l ă ţ i m e şi nici aceeaşi î n ă l ţ i m e .
I n o v a ţ i i l e , p e d e altă p a r t e , s î n t destul d e
numeroase, E x i s t ă c î t e v a detalii care denotă o
influenţă s t r ă i n ă . P l ă c i l e de p i a t r ă care subli­
niază ferestrele sau p l a s a t e deasupra l o r şi care
a m i n t e s c de a r h i t e c t u r a c i v i l ă sînt de dată
destul d e r e c e n t ă . A r c a t u r i l e n u m a i a u f o r m a
relief care e v o c ă unele s o l u ţ i i r o m a n i c e şi se
a p r o p i e de a r c a t u r i l e m u n t e n e ş t i şi b a l c a n i c e ,
4
A folosi cuvîntul „meschin" în legătură cu Drago-
mima pare cel puţin ciudat. Dc altfel P. Henry se con­
trazice flagrant, pentru că, numai cu puţin înainte
vorbea despre „impresia extraordinară... de trufaşă cora­
bie ce despică valurile" (V.D.).
CARTEA A IV-A

PICTURA
 GTJJVÎNT Î N A I N T E

Secolul lui Ştefan cel Marc fusese secolul arhi­ racteriza ceea ce ne-au lăsat moştenire meşterii zu­
tecturii, secolul lui Petru Rareş a rămas cel al gravi ai lui Ştefan cel Mare.
picturii. Asta nu înseamnă că secolul prece­ O observaţie preliminară lotuşi asupra pla­
dent n-ar fi lăsat cîteva fresce, şi chiar deosebit nului pe care l-am urmărit în acest studiu al nos­
de frumoase; dar, pe lîngă faptul că cele din se­ tru.
colul al XVI-lea s-au păstrat mult mai bine Cu toată dorinţa noastră de-a aduce acestor
monumente cinstirea care li se cuvine consacrino,
şi se pretează mai bine studiului, acesta este se­
cîtorva dintre cele mai frumoase — patru sau cinci
colul in care pictura moldovenească îşi dă întreaga
— cite o monografie completa, nu vom putea fo­
măsură a geniului său, acoperă cele mai neîn­
losi asemenea metodă, căci foarte puţine biserici
semnate porţiuni de pe suprafaţa interioară a zi­
sînt pictate de aceeaşi mină şi chiar în aceeaşi
durilor, năvăleşte in exterior, peste care îşi va epocă. Pictura exterioară este executată, în gene­
întinde peste puţină vreme slăpînirea, în timp ce ral, mai tîrziu, ba chiar şi in interior, cea din
artiştii, credincioşi pînă la pedanterie tradiţiilor altar şi din naos este adesea anterioară celei din
bizantino-sîrbeşti1, îndrăznesc totuşi să fie ei pronaos; şi desluşim, aproape peste lot, diferenţe
înşişi şi să-şi manifeste originalitatea, fie în te­ de stil destul de sensibile între decoraţia acestor
mele iconografice, fie în expresie şi sentiment. diferite părţi. Aşa că vom fi nevoiţi, prin urmare,
Evoluţia acestei picturi în cursul veacului al să studiem, la majoritatea bisericilor, evoluţia
XVI-lea va sta deci in centrul investigaţiilor picturii din altar şi din naos, şi abia după aceea
noastre, după ce vom pune în evidenţă şi vom ca- evoluţia celei din pronaos; planşele in care vom
da, ceva mai departe, un releveu iconografic al
unui anumit număr de biserici vor îngădui citi­
1
Dc cc bizantino-sîrbeşti? Dealtfel, mai încolo, P. torului să reconstituie cu destulă uşurinţă ansam­
Henry se va contrazice (V.D.). blul.
 CAPITOLUL
PICTURA MOLDOVENEASCĂ PÎNĂ LA PETRU RAREŞ
1
G r e u t a t e a de a data frescele m o l d o v e n e ş t i , mai
cu seamă pe cele care par m a i v e c h i , a fost. sem­
nalată de nenumărate o r i . 0 a n u m i t ă p i c t u r ă
ni se pare mai v e c h e d e c î t este în r e a l i t a t e , deoa­
rece e s t e m a i afumată elecît a l t e l e sau deoarece,
d e s c o m p u n e r e a t o n u r i l o r i-a m o d i f i c a t întru t o ­
tul înfăţişarea. în a l t e cazuri, aşa ca la N e a m ţ ,
avem de-a face cu o restaurare recentă şi aşa
de iscusită î n c î t p i c t u r a şi-a p ă s t r a t în între­
g i m e forma i n i ţ i a l ă . Fresca în care sînt repre­
zentaţi c t i t o r i i nu este o i n d i c a ţ i e s i g u r ă : Iere­
m i a M o v i l ă , la S u c e v i ţ a , ţ i n e în m î i n i un p r o ­
t o t i p de lăcaş ce c o m p o r t ă pe una d i n laturi un
m i c p r i d v o r aşa cum îl p u t e m vedea astăzi, dar,
atunci cînd o b s e r v ă m îndeaproape pictura exte­
rioară, ne dăm seama cu toată c e r t i t u d i n e a că
este v o r b a de-o a d ă u g i r e m a i recentă. Iar rarele
i n s c r i p ţ i i care ne dau unele lămuriri despre data
la care a fost p i c t a t ă cutare sau cutare biserică
nu ne spun, bineînţeles, n i m i c despre restaură­
rile u l t e r i o a r e .
A c e a s t ă d i f i c u l t a t e p r i m o r d i a l ă se. confirmă
î n m o d special c i t i n d lucrarea celui m a i tînăr
i s t o r i c a l p i c t u r i i m o l d o v e n e ş t i 2 . D l . Ştefă-
nescu afirmă, într-adevăr, că resturile unor
fresce g ă s i t e în m i c a biserică d i n L u j e n i datează
d i n anii 1 4 6 0 — 1 4 7 0 3 , a n t e r i o a r e aşadar cu v r e o
t r e i z e c i de ani p r i m e l o r p i c t u r i pe care le cu­
n o a ş t e m , fără a-şi da însă osteneala să aducă şi
d o v e z i în sprijinul unei afirmaţii a t î t de i m p o r ­
t a n t e 4 . Mai departe, autorul pare c o n v i n s că
1
Vom Coloşi acest euvinl în sensul genera) de ..pictură
murală" (P.H.).
I. 1). Ştefănescu, L'Evolution de la peinture religieuse
moldave des origines au XIX0 siècle, Paris, Geuthner.
1928 (P.II.).
3
I D . , ibid,, p. 90 (P.H.).
4
Aşa cum s-a mai arătat, cunoaştem a/i numeroase
fragmente de pictură murală datînd din epoca lui Ale­
xandru cel Bun, şi recuperate pe cale arheologică de Ia
Bistriţa, Probota, Humor, Moldoviţa, Vorniccnii Mari.
Giulcşti. Dc asemeni s-au păstrat mărturii documentare
despre zugravii Niellila şi Dohre. (1415) şi Ştefan (1427).
Există, aşadar, toate temeiurile pentru a se vorbi despre
o înflorire a picturii moldoveneşti în prima jumătate a
secolului al XV-lea, chiar dacă azi nu mai dispunem de
I
p i c t u r i l e de la Sfîntul N i c o l a e din D o r o h o i sînt
3
c o n t e m p o r a n e cu z i d i r e a b i s e r i c i i ; dai-, exa-
m i n î n d gradul de degradare a p e r e ţ i l o r din altar,
am c o n s t a t a t că erau a l c ă t u i ţ i , fără nici un fel
de d u b i u : 1 —• din peretele propriu-zis, ale
cărui c ă r ă m i z i sînt în p a r t e a p a r e n t e ; 2 — din­
tr-o p r i m ă tencuială pe suprafaţa căreia meşte­
rul a p i c t a t un apareiaj presupus a fi f o r m a t
d i n m a i m u l t e rînduri de m o l o a n e şi c ă r ă m i z i ,
roşul alternînd cu cenuşiul (fig. 7 8 ) ; 3 — din­
tr-o a doua tencuială p u r t ă t o a r e a frescelor care,
p r i n însuşi faptul acesta, se d o v e d e s c a fi f o s t
e x e c u t a t e mai t î r z i u . In schimb, d l . Ştefănescu
face doar o s i m p l ă m e n ţ i u n e a p i c t u r i i de la R ă ­
dăuţi 0 , restaurată in 1882, este drept, într-o m a ­
nieră barbară, dai - unde d i s p o z i ţ i a scenelor,
în p ă r ţ i l e c o n s e r v a t e , pare să fi fost respectată
şi unde cele p a t r u scene d i n aitai*, fără să m a i
p u n e m la socoteală A d o r a r e a M i e l u l u i , p a r să fi
suferit ceva m a i p u ţ i n . N-ar fi fost inutil să se
semnaleze o anumită a n a l o g i c intre elaborarea
acestor scene şi cea dc la V o r o n e ţ , m a i ales în
ceea ce p r i v e ş t e e x p r e s i v i t a t e a m i ş c ă r i i a p o s t o ­
lului Ioan care-şi p u n e capul p e p i e p t u l lui Iisus.
La fel, d l . Ştefănescu dă ca dată a p i c t u r i i de la
V o r o n e ţ anul 1550 7 , aceasta efectuîndu-se, în
realitate, în m a i m u l t e reprize, cea clin a l t a r
fiind în m o d v i z i b i l m a i v e c h e , unii a u t o r i , ca
P o d l a c h a 8 şi B a l ş 9 , înclinînd să le a t r i b u i e
e p o c i i lui Ştefan cel M a r e .
V e d e m , d i n a c e s t e c î t e v a reflecţii, c i t este
de a n e v o i o a s ă sarcina pe care ne-am a s u m a t - o .
nici un ansamblu întreg. Datarea picturilor de la Lujeni
la începutul sau chiar înaintea domniei lui Ştefan cel
Marc este justificată atît din analiza surselor documen­
tare, cit, mai ales, din analiza lor stilistică. Dealtfel
chiar P. Henry va recunoaşte mai departe calităţile
artistice ale acestor picturi (V.D.).
5
I. D. Ştefănescu, L'Evolution de la peinture reli­
gieuse, p. 91 (P. H.).
0
ID., ibid., p. 170 (P.H.).
7
ID., ibid., p. 86 (P.H.).
s Malowidla, p. 158 (P.H.).
9
Bisericile lui Ştefan cel Mare, p. 158 (P.H.).
156
S î n t e m reduşi, î n p r i v i n ţ a v e a c u l u i a l X V -
lea, la un f o a r t e m i c număr de b i s e r i c i , ale că­
r o r p i c t u r i sînt d a t a t e c u oarecare p r e c i z i e :
p o a t e c î t e v a fresce d i n b i s e r i c a Sfîntul N i c o l a e
d e l a P o p ă u ţ i , lîngă B o t o ş a n i ; m i c u l p a r a c l i s
de la m ă n ă s t i r e a B i s t r i ţ a (1498), u n d e c e l e c î -
V//^V,Y/A WW/SÎA $ c l i s , d l . T a f r a l i , răzuind c u m i j l o a c e i m p r o ­
Fig. 78. Biserica Sfîntul Nicolae din Dorohoi.
Detaliu din stratul inferior al picturii din altar.
l e v a figuri d e s c o p e r i t e sînt lucrate în cel m a i
p u r stil b i z a n t i n c l a s i c ; p o a t e că şi naosul şi
altarul de la V o r o n e ţ (sfirşitul v e a c u l u i al X V -
l e a ) . E s t e t o t c e a v e m , ş i este p u ţ i n ; v o m a d ă u g a
a i c i ş i b i s e r i c a Sfîntul N i c o l a e d i n D o r o h o i ,
p i c t a t ă după ce a fost c o n s t r u i t ă dar, j u d e c i n d
după stil, într-o epocă destul de îndepărtată
d e n o i . D a r p o a t e că, a n a l i z î n d p i c t u r a ş i i c o ­
n o g r a f i a , v o m ajunge l a c o n c l u z i i m a i p r e c i s e .
A - BISERICA DE LA POPĂUŢI (1496)
A u s t e r i t a t e a fondului arhitectural şi s i m p l i t a ­
tea relativă p r i v i n d stilul în care au f o s t lucra­
te f i g u r i l e şi scenele p a r a ne o b l i g a , la p r i m a
v e d e r e , să a t r i b u i m p i c t u r i i de la P o p ă u ţ i o
dată destul de îndepărtată în t i m p . Aceasta
este, î n d e o s e b i , părerea d-lui Iorga care c r e d e
că p i c t u r a a fost efectuată în secolul al X V - l e a ,
adică într-o p e r i o a d ă c o n t e m p o r a n ă c u r i d i ­
carea b i s e r i c i i 1 . î n t r u totul a s e m ă n ă t o a r e a fost
p r i m a noastră impresie, ba chiar şi acum ni se
p a r e că, în n u m e r o a s e p o r ţ i u n i , d e c o r a ţ i a actua­
lă păstrează sau r e p r o d u c e d e c o r a ţ i a iniţială,
care nu t r e b u i e să fi fost executată m a i t î r z i u
d e p r i m i i ani a i secolului a l X V I - l e a . U n exa­
m e n a t e n t al i c o n o g r a f i e i nu ne î n g ă d u i e totuşi
să a f i r m ă m că a n s a m b l u l p i c t u r a l este a t î t de
v e c h i şi ne o b l i g ă să-1 p l a s ă m , cu a p r o x i m a ţ i e ,
către p e r i o a d a H u m o r u l u i şi a M o l d o v i ţ e i .
P e d e altă parte, d a t o r i t ă unui g r a f i t , g ă s i t
în t u r l ă 2 , sîntem în măsură să a f i r m ă m cu toa­
tă c e r t i t u d i n e a că decoraţia nu este poster ioară
m i j l o c u l u i secolului a l X V I - l e a .
M o t i v e l e care ne fac să c r e d e m că t r e b u i e
să m u t ă m data p i c t u r i l o r de la P o p ă u ţ i c ă t r e
a n i i 1540 sau 1550, m o t i v e ce rezultă clin corn-
1
Iorga-Balş, L'Art roumain, p. 61 (P.II.).
2
Comunicare verbală făcută de V. Drăghiceanu căruia
li exprim, cu prilejul acesta, via mea recunoştinţă (P.H.).
p a r a ţ i a cu a l t e b i s e r i c i din această e p o c ă şi clin
cea anterioară, ne o b l i g ă , p e n t r u claritatea
e x p u n e r i i , să lăsăm pentru m a i t î r z i u descrie­
rea acestui interesant m o n u m e n t .
3
B - PARACLISUL DE LA BISTRIŢA (1498)
Mănăstirea B i s t r i ţ a dispune, în c o m p l e x u l ei
de fortificaţii, de un turn de incintă c o n s t r u i t
de Ştefan cel Mare în 1498, după cum reiese d i n
inscripţia care s-a păstrat, a v î n d , la p r i m u l
etaj, un m i c p a r a c l i s , aşa c u m g ă s i m şi la a l t e
m ă n ă s t i r i ( Z a m c a , Suceviţa e t c . ) . î n care para­
v i z a t e o p a r t e d i n tencuiala ce a c o p e r ă z i d u r i ­
le, a scos la iveală, în 1924, c î t e v a fresce de o
neaşteptată frumuseţe, C o m i s i a M o n u m e n t e l o r
I s t o r i c e luîndu-şi o b l i g a ţ i a să degajeze t o t
a n s a m b l u l p r i n p r o c e d e e ştiinţifice d e îndată
4
ce va d i s p u n e de răgazul n e c e s a r .
Cele c î t e v a p i c t u r i care se află aici sînt o
surpriză p l ă c u t ă pentru v i z i t a t o r u l d e z a m ă g i t
de foarte m o d e r n e l e şi m e d i o c r e l e fresce aflate
în b i s e r i c a p r i n c i p a l ă a m ă n ă s t i r i i . E l e fac par­
te d i n f a m i l i a f r e s c e l o r efectuate în e p o c a de
m a r e strălucire a artei m o l d o v e n e ş t i şi p o a t e
că nici nu s î n t cu m u l t m a i noi d e c î t t u r n u l .
Ceea ce a f o s t scos la iveală, destul de p u ţ i n
dealtfel, nu ne î n g ă d u i e să r e c o n s t i t u i m ansam­
blul p i c t u r a l al p a r a c l i s u l u i , ci să e x t r a g e m doar
liniile directoare5 .
E s t e v o r b a de o sală p ă t r a t ă , b o l t i t ă cu o
c a l o t ă pe p a n d a n t i v i , ce ţine l o c şi de naos şi
de a l t a r ; t î m p l a g r o s o l a n ă care o î m p a r t e astăzi
în d o u ă ocupă în m o d sigur l o c u l care îi fusese
destinat, deoarece temele r e p r e z e n t a t e nu lasă
nici o î n d o i a l ă în p r i v i n ţ a aceasta. într-adevăr,
p e r e t e l e de la n o r d , degajat a p r o a p e în între­
g i m e , prezintă un registru inferior care a fost
tăiat în m o d p r e c i s pe la m i j l o c , u n d e se v ă d ,
în stìnga, nişte sfinţi p u s t n i c i , la d r e a p t a un
şir de e p i s c o p i ce se continuă pe p e r e t e l e de la
răsărit, p î n ă după a l t a r . Partea de sus a acestui
u l t i m p e r e t e este a c o p e r i t ă cu tencuială, dar
în partea de est a c u p o l e i , care a c o p e r ă cu s e m i ­
cercul ei p o r ţ i u n e a aceasta a sălii, se v e d e cu
toată p r e c i z i a o Sf. Fecioară de m i c i dimensiuni,
î n t o c m a i ca cele ce decorează conca a l t a r e l o r .
D i n c i c l u l Patimilor Mîntuitorului n-a fost
degajat pînă în p r e z e n t (1929) d e c î t o m i c ă p o r -
3
Cf. capitolul al IV-lca (P.l [.).
4
între timp picturile paraclisului dc la Bistriţa au
fost consolidate şi restaurate, cu îndepărtarea tencuielilor
Urzii (Tatiana Pogonat, Restaurarea picturilor murale
din paraclisul mănăstirii Bistriţa-Neamţ, MIA, 1976, nr. 1.
pp. 8 6 - 8 9 ) . (V.D.).
6 Cf. releveul I (P.H.).

ţ i u n e . în p r i m u l rînd Iisus în Grădina Ghetse-
mani, scenă tratată cu s o b r i e t a t e .şi cu un s i m ţ
al efectului d e c o r a t i v destul de sigur. Figura lui
Iisus, ca şi în alte părţi, este reprezentată de
două o r i , la stìnga, în m i j l o c u l a p o s t o l i l o r , iar
la dreapta, rugîndu-se pe o stîncă. M i j l o c u l
p ă r ţ i i de jos a c o m p o z i ţ i e i este o c u p a t de g r u p u l
a p o s t o l i l o r care d o r m . Maniera narativă îşi
arată aici întreaga superioritate, ca şi în poves­
tea v i e ţ i i sfîntului Ioan cel N o u ; şi este n e v o i e
de o i m a g i n a ţ i e p l i n ă de exuberanţă ca să p o ţ i
desluşi anxietatea lui Iisus 1 pe c h i p u l lui desfi­
gurat de t i m p şi de acţiunea de degajare. Mai
există a p o i , în partea opusă, pe p e r e t e l e de la
sud, o împărţire a veşmintelor destul de dete­
r i o r a t ă , iar deasupra, o urmă de o r a ş care ar
putea fi şi o Fugă în Egipt, dar şi o Intrare în
Ierusalim.
Partea de sus a peretelui de la nord este îm­
părţită în două registre consacrate v i e ţ i i sfîn­
tului Ioan cel Nou, patronul M o l d o v e i , din care
se v e d e , în p r i m u l registru, prezentarea acestuia
în faţa hanului tătar, şi, în al doilea, m u t a r e a
m o a ş t e l o r sfîntului la Suceava, în p r e z e n ţ a lui
A l e x a n d r u cel B u n şi a unei m a r i m u l ţ i m i de
c r e d i n c i o ş i . Se p o a t e deci presupune că isto­
ria v i e ţ i i sfîntului Ioan cel N o u făcea o c o l u l
p a r a c l i s u l u i şi acoperea t o ţ i pereţii .
Pe a r c e l e m a r i , ce s e r e a z i m ă pe c o n s o l e afla te
la î n ă l ţ i m e a unui stat de om (sala este foarte
s c u n d ă ) , se v ă d resturile unor m e d a l i o a n e . In
partea de jos a p e r e ţ i l o r , sub figurile cele m a r i ,
este p i c t a t ă o d r a p e r i e , după un m o d e l c o m u n
artei o r i e n t a l e şi o c c i d e n t a l e . F i g u r i l e sînt
e x e c u t a t e cu cea m a i m a r e grijă, urmărindu-se
cu atenţie justeţea p r o p o r ţ i i l o r şi v e r i d i c i t a t e a
e x p r e s i i l o r . F u n d a l u r i l e sînt a l c ă t u i t e d i n an­
s a m b l u r i l e arhitecturale şi peisajele m u n t o a s e
o b i ş n u i t e ale artei b i z a n t i n e .
în fine, pe p e r e t e l e de la apus, se p o a t e
desluşi un rest din fresca v o t i v a în care recu­
n o a ş t e m cu uşurinţă figura lui Ştefan cel Mare
u r m a t de soţia sa 2 .
O r i c î t de interesant ar fi, o b s e r v ă m t o t u ş i
că p a r a c l i s u l de la Bistriţa nu ne î m b o g ă ţ e ş t e
c u n o ş t i n ţ e l e asupra p r i m e i epoci a p i c t u r i i m o l ­
d o v e n e ş t i . F r a g m e n t e l e degajate sînt prea pu­
ţ i n n u m e r o a s e încă, dar sperăm că celor patru
p e r e ţ i li se va reda în curînd p r o s p e ţ i m e a ini­
ţ i a l ă . A t u n c i , şi numai a t u n c i , v o m putea risca
unele c o n c l u z i i mai p r e c i s e . Să e x a m i n ă m , însă,
cu t o a t ă prudenţa cuvenită, celelalte două an-
1
1. D. Ştefăneseu, Évolution, p. 96 (P.H.).
2
Este vorba despre Petru Rares şi doamna sa Elena
(V.D.)
IB7
sambluri p i c t u r a l e cu dată nesigură, dar in
m o d cert îndepărtată în t i m p , de la biserica
Sfîntul N i c o l a e din D o r o h o i şi cea de la V o r o n e ţ
C - BISERICA S F Î N T U L NICOLAE
DIN D O R O H O I
P i c t u r a d i n biserica Sfîntul N i c o l a e d i n D o r o ­
h o i , cruţată de lucrările de restaurare, este
aproape i n d e s c i f r a b i l ă . Se p o a t e r e c o n s t i t u i ,
însă, cu uşurinţă o r d o n a n ţ a g e n e r a l ă .
Altarul c o m p o r t ă trei r e g i s t r e : sus Maica
D o m n u l u i , la m i j l o c Cina cea de taină şi, fără
îndoială, împărtăşania a p o s t o l i l o r , iar j o s epis­
c o p i i . O A d o r a ţ i e a M i e l u l u i s e m a i v e d e încă pe
feţele laterale ale ferestrei; şi prezintă, nu m o ­
t i v u l o b i ş n u i t al lui Iisus-prunc în patena,
ci un m i e l a d e v ă r a t , aşa c u m este r e p r e z e n t a t
în A p u s . Se ştie că B i s e r i c a o r t o d o x ă , după
interdicţia f o r m u l a t ă de c o n c i l i u l din 692, a
e v i t a t această reprezentare, cu e x c e p ţ i a ilus­
trării A p o c a l i p s e i . T o t u ş i , în e p o c a de care ne
o c u p ă m , se p a r e că, sub influenţa Italiei, res­
pectarea c a n o a n e l o r r e s p e c t i v e nu mai era a t î t
de riguroasă şi nu se va întîmpla prea rar ca la
Muntele A t h o s , ca şi în M o l d o v a , să î n t î l n i m
un miel v e r i t a b i l . D a r m o t i v u l s i m b o l i c al
pruncului Iisus c u l c a t în patena, a t î t de îndră­
g i t de b i s e r i c i l e sîrbeşti, r ă m î n e la m a r e cinste
şi îl găsim în t o a t e e p o c i l e ( B ă l i n e ş t i , R ă d ă u ţ i ,
V o r o n e ţ , S u c e v i ţ a ) , a t u n c i c î n d nu este î n l o c u i t
printr-un s i m p l u p o t i r ( A r b o r e , biserica Sfîn­
tul Ilie din S u c e a v a ) .
M o t i v u l m i e l u l u i , indiferent de f o r m ă , are
în M o l d o v a o soartă aparte, aşa cum nu c u n o a ş t e
la M u n t e l e A t h o s : este reprezentat, cu rare
e x c e p ţ i i , pe intradosul p ă r ţ i i superioare a fe­
restrei altarului ai cărei m o n t a n ţ i sînt a p r o a p e
întotdeauna o c u p a ţ i de doi îngeri în p o z i ţ i e de
a d o r a t o r i . E s t e u n m o t i v m u l t m a i p u ţ i n frec­
v e n t la M u n t e l e A t h o s ; z u g r a v i i sîrbi în s c h i m b
au pentru el o adevărată p r e d i l e c ţ i e ; şi este
c u n o s c u t de cele m a i m a r i b i s e r i c i şi de şcolile
cele m a i diferite ( G r a c a n i c a , Sfinţii C o n s t a n t i n
şi E l e n a de la Ohrida, R a v a n i c a e t c . ) . La Mun­
tele A t h o s , în b i s e r i c a H i l a n d a r , este reprezen­
tat de două ori (în d i a c o n i c o n şi în p r o s c o m i -
d i e ) , dar avem de-a face cu o biserică sîrbească.
încă o dată se p a r e că o r i g i n i l e i m e d i a t e ale
picturii moldoveneşti trebuie căutate m a i
curînd în B a l c a n i d e c î t la M u n t e l e A t h o s .
T o t u ş i , aşa c u m a m m e n ţ i o n a t deseori c î n d
a fost v o r b a de a r h i t e c t u r ă , şi cum ne v o m c o n ­
v i n g e cu şi mai m u l t ă uşurinţă s t u d i i n d p i c t u ­
ra, M o l d o v a nu copiază n i m i c în m o d m e c a n i c ,
ea face un pas înainte sau dacă v r e m , aplică
 150
de o manieră m a i riguros l o g i c ă p r i n c i p i i l e de
la care se i n s p i r ă . Şi în cazul acesta, faptul este
i z b i t o r : m o t i v u l respectiv care la I l i l a n d a r este
surghiunit la dreapta şi la stìnga altarului,
care în Serbia se află deasupra ( R a v a n i c a ) sau
dedesubtul (Gracanica) ferestrei altarului, une­
ori chiar în faţă, în R o m â n i a va fi î n t o t d e a u n a
a c o l o unde l-am g ă s i t la D o r o h o i ; iar c î n d va
trece pe partea exterioară a p e r e ţ i l o r ( V o r o n e ţ ,
M o l d o v i ţ a , Suceviţa), îl v o m găsi t o t într-un
loc b i n e definit, deasupra ferestrei. Să n o t ă m
t o t u ş i că dacă s-ar d o v e d i că p i c t u r a b i s e r i c i i
Sfîntul N i c o l a e din D o r o h o i datează d i n seco­
lul al X V - l e a , această reprezentare a m i e l u l u i
ar preceda cu cincizeci de ani cele m a i v e c h i
e x e m p l e pe care le c u n o a ş t e m în B u c o v i n a ;
ceea ce nu e chiar cu neputinţă, dar ne dă de
g î n d i t , m a i ales dacă ţinem seama de remarca
pe care am făcut-o cu p u ţ i n înainte în l e g ă t u r ă
cu d u b l u l strat al p i c t u r i i aflată în a l t a r .
Naosul se află într-o stare de p l î n s ; este im­
p o s i b i l să descifrezi subiectul înfăţişat în cele
două a b s i d e laterale, de nord şi sud. T o t u ş i ,
registrul m e d i a n este consacrat în m o d evident.
P a t i m i l o r , din care se distinge încă destul de
b i n e , la sud, scena P r i n d e r i i lui Iisus, iar la
nord Punerea pe. cruce, R ă s t i g n i r e a şi Coborîrea
de pe c r u c e . Pe peretele de la apus, destul de
degradat, se p o a t e totuşi recunoaşte A d o r m i r e a
M a i c i i D o m n u l u i , în locul în care sîntem obiş­
nuiţi să vedem scena aceasta în b i s e r i c i l e d i n
B a l c a n i , ca şi în cele de la Muntele A t h o s . în
fine, în registrul inferior al absidei sudice şi al
peretelui de la apus se află fresca v o t i v a .
Două din aceste reprezentări ne v o r reţine
atenţia:
1 — Răstignirea ne emoţionează p r i n solem­
na ei s i m p l i t a t e . în vîrful c o l i n e i , de unde sîn-
gele c u r g e peste craniul lui Aclam, se înalţă
crucea în faţa unei arhitecturi sobre, evochici
Ierusalimul, oraş aflat în apropierea G o l g o t e i .
Iisus este asistat numai de m a m a sa şi de I o a n .
Durerea acestuia din urmă este e x p r i m a t ă p r i n
gestul m î i n i i d r e p t e duse la obraz, stìnga ră­
ni înîndu-i oarecum încurcată în faldurile veş-
m î n t u l u i . Sf. Fecioară pare să-şi d o m i n e sufe­
rinţa p r i n t r - o a t i t u d i n e plină de n o b l e ţ e şi de
d e m n i t a t e . Scenă care, în linii m a i s i m p l e , însă,
este cea de la Bojana (1259), r e p r o d u c e t i p u r i
arhaice, pe care z u g r a v i i sîrbi le p i c t a u de m a i
b i n e de o sută de ani, dar, amintindu-şi de Stu­
denica, reveniseră, ca la Zica de p i l d ă 1 , la o
s o b r i e t a t e a gesturilor m a i a p r o p i a t ă de t i m p u ­
rile p r i m i t i v e , ca de p i l d ă p i c t u r i l e din Cappa-
1
Cf. Millet, Iconographie de l'Évangile, p. 408,
fig. 429 (P.H.).
d o c h i a 2 . V i v a c i t a t e a g e s t u r i l o r care devine ca­
racteristică p e n t r u şcoala macedoneană încă
clin secolul al X I V - l e a , şi mai ales din al X V -
lea, î n t o c m a i ca şi la M u n t e l e A t h o s , n-au lăsat
nici un fel de urmă la D o r o h o i . De asemenea,
înclinarea trupului lui Iisus ce-şi dă ultima
suflare rămîne a r m o n i o a s ă , echilibrată, m a i
p u ţ i n accentuată d e c î t la G r a c a n i c a , şi foarte
departe de e x a g e r ă r i l e de la Matejca sau de la
Cucer. Şi t o t u ş i această înclinare este m a i p r o ­
nunţată d e c î t în frescele de la M u n t e l e Athos,
fresce care aparţin şcolii c r e t a n e ; epuizarea
fizică, omenească, a acestui trup l i p s i t de v l a g ă
denotă o v ă d i t ă înrudire între p i c t u r a noastră
şi şcoala m a c e d o n e a n ă . Sobrietatea l i n i i l o r şi a
a t i t u d i n i l o r , în cazul acesta, este un a r g u m e n t
ce v i n e în sprijinul c e l o r ce susţin v e c h i m e a re­
lativă a d e c o r a ţ i e i de la D o r o h o i . B i s e r i c i l e
p i c t a t e în a doua j u m ă t a t e a veacului al X V I -
lea prezintă deosebiri destul de i m p o r t a n t e ;
2 — Un a l t a r g u m e n t ar putea fi oferit de
d i s p o z i ţ i a insolită a personajelor din fresca
v o t i v a , care r e p r e z i n t ă , p e zidul m e r i d i o n a l ,
pe Iisus pe tron, întors spre dreapta şi asistat de
sfîntul N i c o l a e , p a t r o n u l b i s e r i c i i , care i-1 în­
făţişează pe Ştefan cel M a r e . Acesta îi închină
biserica, u r m a t de soţia sa Maria şi de doi fii
şi un n e p o t : aceştia, p i c t a ţ i pe zidul de la apus,
sînt B o g d a n , Ştefan iţă şi P e t r u .
Nu este un lucru rar ca fresca v o t i v a să se
e x t i n d ă şi pe z i d u l m e r i d i o n a l , dar este unicul
e x e m p l u d i n M o l d o v a unde Iisus este înfăţişat
pe un z i d de la sud, în v r e m e ce familia v o i e v o ­
dului, sau a c t i t o r u l u i , este ordonată de la
dreapta la s t ì n g a . Iisus este p i c t a t aproape în-
totdeauna lîngă uşa d i n t r e naos şi p r o n a o s . Nu
p u t e m oare e m i t e , de a i c i , presupunerea că
biserica a fost p i c t a t ă într-o vreme c î n d i c o n o ­
grafia nu era c o m p l e t fixată? Dealtfel, nu este
v o r b a d e c î t de o s i m p l ă presupunere; la D o l -
heşti, ca şi la H u m o r , c t i t o r i i îşi îndreaptă şi ei
privirea către stinga v i z i t a t o r u l u i ; dar, cel
p u ţ i n , scena este p i c t a t ă în î n t r e g i m e pe un
singur perete, p e r e t e l e de la a p u s .
Dacă, din mai multe m o t i v e , nu putem
accepta anul 1 4 9 5 3 ca fiind data la care s-a efec­
t u a t această p i c t u r ă , p u t e m cel p u ţ i n afirma că
avem de-a face cu o lucrare destul de veche,
anterioară p r o b a b i l anului 1550.
2 Cf. Diehl, Manuel, II, p. 576, fig. 273 ( I M I . ) .
3
Frescele bisericii clin Dorohoi au fost datate cu
temeinice argumente, in anii 1522—1525, în vremea lui
Ştefan cel Tînăr (Sorin Ulea, Datarea ansamblului de
pictură de la Sf. Nicolae- Dorohoi, in SCIA, 1961 nr. 1,
pp. 69-79 (V.D.).
 C o n c l u z i a aceasta, ca şi cea pe care o v o m
formula în legătură cu V o r o n e ţ u l , nu-şi v o r
găsi dealtfel confirmarea definitivă d e c î t după
c e v o m studia b i s e r i c i l e ale c ă r o r p i c t u r i s î n t
datate cu p r e c i z i e şi p o s t e r i o a r e c e l o r de la
D o r o h o i şi Voroneţ.
cea de taină, î m p ă r t ă ş a n i a a p o s t o l i l o r şi Spă­
larea p i c i o a r e l o r , cu, pe i n t r a d o s u l p ă r ţ i i su­
p e r i o a r e a ferestrei, A d o r a ţ i a Mielului sub
forma lui Iisus-prunc în p a t e n a ; jos, sfinţii
e p i s c o p i şi d i a c o n i , în n u m ă r de n o u ă s p r e z e c e ,
d i n t r e care t r e i ocupă firida d i a c o n i c o n u l u i ,

D - A L T A R U L ŞI NAOSUL
BISERICII DE LA V O R O N E Ţ
1
P i c t u r i l e de la V o r o n e ţ se află într-o stare m u l t
m a i bună de c o n s e r v a r e şi la p r i m a v e d e r e par,
d a t o r i t ă frumuseţii l o r , d e dată m u l t m a i re­
2
c e n t ă . T o t u ş i , examenul i c o n o g r a f i c , cum v o m
vedea m a i î n a m ă n u n t c î n d v o m studia e v o l u ­
ţia t e m e l o r , în c a p i t o l u l u r m ă t o r , pledează
pentru o v e c h i m e relativă a acestui a n s a m b l u .
3
Î m p o t r i v a lui W i c k e n h ă u s e r şi a d-lui Ştefă-
4 5
nescti , ne însuşim părerea d-lui P o d l a c h a şi
6
a d-lui B a l ş , care susţin că această p a r t e a
b i s e r i c i i a fost p i c t a t ă înainte de sfirşitul d o m ­
niei lui Ştefan cel M a r e . Şi c r e d e m a fi în m ă s u r ă
să ne susţinem părerea cu a r g u m e n t e dintre Fig. 79. Voroneţ. Sf. Fecioară din altar.
cele m a i c o n v i n g ă t o a r e .
T u r l a ( p l . X I I I , 1) ne înfăţişează, în p a r t e a c i n c i s p r e z e c e altarul, unul fiind s i t u a t în p r o s -
cea m a i de sus, un Iisus P a n t o c r a t o r sever, cu c o m i d i e . U n rînd d e serafimi separă absida d e
un p ă r b o g a t , o barbă aşijderea, cu o e x p r e s i e r e g i s t r u l m e d i a n , iar în p a r t e a de jos a p e r e ţ i l o r
oarecum aspră, aşa cum o c u n o a ş t e m d i n b i s e ­ se află o d r a p e r i e . R e s t u l p r o s c o m i d i e i este
r i c i l e sîrbeşti, şi pe care d l . P o d l a c h a o o p u n e , o c u p a t d e Sacrificiul lui A v r a a m .
şi pe bună d r e p t a t e , f i z i o n o m i e i m a i senine şi Naosul este destul de d e r u t a n t la p r i m a v e ­
m a i u m a n e a P a n t o c r a t o r u l u i de la S u c e v i ţ a 7 . dere, dar i m p r e s i a aceasta d i s p a r e de îndată ce
I m p u n ă t o a r e a figură de la V o r o n e ţ , de unde ne dăm seama că a b s i d e l e laterale sînt t r a t a t e
pornesc, în toate sensurile, numeroase raze, în m o d separat. Gîndiţi-vă numai: în conca
este înconjurată de cele p a t r u simboluri ale absidei sînt r e p r e z e n t a t e două scene, Schim­
e v a n g h e l i ş t i l o r şi încadrată într-un fel de curcu­ barea la faţă şi M u n t e l e M ă s l i n i l o r ; Intrarea în
b e u pe care-1 însoţeşte un rînd de s e r a f i m i . T a m ­ Ierusalim şi î n v i e r e a lui L a z ă r se află în faţa
b u r u l este î m p ă r ţ i t în trei registre, înfăţişînd, acestora, în absida de la n o r d 8 .
de sus în jos, îngeri cu r i p i d e , şaisprezece p r o ­ Al doilea r e g i s t r u p r e z i n t ă , la sud B a t j o c o ­
feţi şi t o t atîţia a p o s t o l i . Cei p a t r u e v a n g h e l i ş t i rirea lui Iisus şi P r e g ă t i r e a c r u c i i , la nord G o -
ocupă p a n d a n t i v i i cei m i c i , cei m a r i fiind atri­ borîrea la iad ( A n a s t a s i s ) şi L e p ă d a r e a lui P e ­
b u i ţ i sfîntului Ioan B o t e z ă t o r u l . tru. Pe p e r e t e l e de la sud se v e d e , la stìnga
Altarul, ca de o b i c e i , este î m p ă r ţ i t în trei absidei, Adormirea Maicii Domnului, iar la
r e g i s t r e : în c o n c a , Sf. F e c i o a r ă pe t r o n , încon­ stìnga Iisus purtîndu-şi c r u c e a ; pe p e r e t e l e de
jurată de p a t r u îngeri (fig. 7 9 ) ; d e d e s u b t , Cina la nord, la stìnga Sfintele femei la mormînt,
iar la d r e a p t a C o b o r î r e a D u h u l u i Sfînt. în par­
1
A se vedea releveul II (P.H.). tea superioară a peretelui de la apus se află
2 Pentru picturile de la Voroneţ, ca bibliografic trei scene foarte d e g r a d a t e , cea din m i j l o c re-
specială mai recentă semnalăm: Petru Comarnescu,
Voroneţ, Bucureşti, 1959 (lucrarea cu cea mai bogată ilu­
8
straţie); M. A. Musicescu, Sorin Ulea, Voroneţ, Bucu­ Nil ştim unde a pulul vedea dl. Ştefănescu, în conca
reşti, 1969 (V.D.). sudica „R u g ă c i u n e a de p e M untele M ă s-
3
Mol dau III. Geschichte cler Kloster Woronetz und l i n i l o r şi î n ă l ţ a r e a , în două scene, pe un
Piitna, p. 13 (P.H.). fundal de munţi", apostolii inghesuindu-se in partea de
4
Évolution, p. 86 (P.H.). jos, iar in conca de la nord S c h i m b a r e a la f a ţ ă
5
Malowidla, p. 158 (P.H.). şi C o 1) o r î r e a la i a d, unde „slincilc fundalului,
0
Bisericile lui Stefan cel Marc (P.H.). tăiate in trepte, dă peisajului un caracter fantezist"
7 Malowidla, p. 160 (P.H.). (p. IBI, 132). (P.H.).
160
p r e z e n t î n d , e v i d e n t î n ă l ţ a r e a . I c o n o g r a f i a res­
pectă aici vechea f o r m u l ă siriană sau c a p p a d o -
chiană, cu cei doi îngeri care zboară susţinînd
n i m b u l lui Iisus, ceilalţi doi j o s , de-o parte şi
de-alta a M a i c i i D o m n u l u i , v o r b i n d a p o s t o l i l o r
şi v e s t indu-i că într-o zi v o r vedea, a p r o a p e sub
aceleaşi trăsături, a doua v e n i r e a lui Iisus. O r d o ­
nanţa scenei, atitudinea Măriei şi a îngerilor care
susţin n i m b u l , gruparea a p o s t o l i l o r , a m i n t e s c
într-o m a r e măsură splendida c o m p o z i ţ i e de la
C r a s e m e 1 . Celelalte două scene p a r să fie Intra­
rea M a i c i i D o m n u l u i în biserică şi î n t î m p i n a -
rea D o m n u l u i . A l doilea registru, m u l t m a i bine
c o n s e r v a t , este î m p ă r ţ i t în p a t r u scene: Pune­
rea pe Cruce, R ă s t i g n i r e a , Coborîrea de pe
cruce, P l î n g e r e a lui I i s u s 2 . în fine, toată partea
inferioară a p e r e ţ i l o r şi a a b s i d e l o r este ocupată
de c î t e v a figuri m o n u m e n t a l e , sfinţi m i l i t a r i
în cea m a i m a r e p a r t e ( P r o c o p i e , A r t e m i c ,
Mercurie, M i n a ) . Pe partea n o r d i c ă a peretelui
de la a p u s este înfăţişat Ştefan cel Mare, u r m a t
de soţia sa Maria şi de un f i u 3 , c o n d u ş i de sfîn­
tul G h e o r g h e ( p a t r o n u l b i s e r i c i i ) către Iisus,
ce ocupă locul în c a r e îl v o m vedea m e r e u de-
acum î n c o l o , în e x t r e m a dreaptă a frescei. Ma­
cheta b i s e r i c i i pe care o ţine în m î n ă v o i e v o d u l
c o r e s p u n d e întru totul f o r m e i iniţiale a edifi­
c i u l u i 4 , cu a b s i d e l e sale, cu t a m b u r u l avînd
soclu dublu şi cu m i c u l p r o n a o s l u m i n a t de o
singură fereastră (fig. 7 ) .
P e n t r u a reveni la frescele cu s u b i e c t evan­
g h e l i c , se va nota că P a t i m i l e nu sînt reprezen­
tate pe larg, după c u m nu sînt nici m i n u n i l e şi
n i c i p r a z n i c e l e : artistul a ales scenele care i s-au
p ă r u t m a i i m p o r t a n t e . A d i c ă cele care înfăţi­
şează cu m a i m u l t ă strălucire, pe de-o p a r t e
atotputernicia Mîntuitorului (atotputernicie
manifestată pe p ă m î n t : Intrarea în Ierusalim,
învierea lui Lazăr, Schimbarea la faţă ; sau
după m o a r t e a sa: Coborîrea la iad, Coborîrea
D u h u l u i Sfînt), iar pe de alta, suferinţele pe
care le-a î n d u r a t pentru o a m e n i : a b a n d o n u l
m o r a l de pe Muntele M ă s l i n i l o r sau Lepădarea
1 Cf. Diehl, Manuel, II, p. 577, fig. 274 (P.H.).
8
Nu am văzut nici urmă clin minunile Mîntuitorului,
de care vorbeşte dl. Ştefănescu (p. 134). (P.H.).
3
Fiul este Bogdan, a cărui prezenţă — singur, fără
Alexandru care murise la 26 iulie 1496 — înlesneşte da­
tarea tabloului votiv şi a întregii picturi (M. A. Musi-
oescu, Considerala asupra picturii din altarul şi naosul
Voroneţului, in „Cultura moldovenească în timpul lui
Ştefan cel Mare", Bucureşti, 1964, p. 368 (V.D.).
4
Opinia contrară exprimată de dl. Ştefănescu (Évo­
lution, p. 132) ni se pare lipsită de temei (P.H.).
lui Petru 5 , injuriile iudeilor sau fierea care i
se dă de băut în momentul crucificării. Se re­
prezentau în acelaşi t i m p cîteva din m a r i l e
s ă r b ă t o r i : Intrarea în Ierusalim, Coborîrea la
iad, Coborîrea D u h u l u i Sfînt, cărora li se adaugă
înălţarea la cer şi A d o r m i r e a Maicii D o m n u l u i ,
în fine, nu se va nega înalta valoare e d u c a t i v ă a
acestui p r o g r a m care conţinea într-un spaţiu
a t î t de restrîns ideile de bază ale c r e ş t i n i s m u l u i ,
cea p r i v i n d nemurirea (învierea lui Lazăr, Mira-
forele, învierea lui Iisus) şi contrastul dintre slă­
biciunea fiinţei umane (Muntele M ă s l i n i l o r ,
Lepădarea lui P e t r u ) şi amploarea ofenselor pe
care Iisus a b i n e v o i t să le suporte din d r a g o s t e
pentru această f i i n ţ ă .
Ciclul narativ propriu-zis se reduce astfel
la şase scene, d e l à Purtarea crucii la P l i n g e r e ,
cele mai i m p o r t a n t e dintre toate. Trădarea,
Caiafa, Căinţa lui Iuda e t c . au fost suprimate,
aşa că nu rămîn d e c î t episoadele in strînsă le­
gătură cu m o a r t e a , cele care nu p o t să nu figu­
reze într-o b i s e r i c ă . D a r , din aceleaşi m o t i v e ,
moartea M î n t u i t o r u l u i este pusă în evidenţă
într-un m o d cu totul deosebit, orice a m ă n u n t
secundar fiind e l i m i n a t . Celelalte e p i s o a d e
i m p o r t a n t e clin viaţa lui Iisus, Buna Vestire,
Naşterea, B o t e z u l sînt rînduite la baza tambu­
rului, între p a n d a n t i v i i cei mari şi cei m i c i şi
amestecate p r i n t r e alte scene ( A r b o r e l e lui
leseti, Viaţa sfîntului Ioan B o t e z ă t o r u l ) . Cupola
c o n s t i t u i e un loc de mare cinste şi z u g r a v u l a
p r o f i t a t de aceasta pentru a salvgarda, fără a
v ă d i v r e o lipsă de respect faţă de viaţa lui Iisus,
simplitatea sugestivă şi plină de m ă r e ţ i e a
c î t o r v a scene pe care le propunea în naos m e d i ­
taţiei c r e d i n c i o ş i l o r . între partea de sus a gla-
fului ferestrelor şi baza celor două c o n c e se
afla p u ţ i n loc de care z u g r a v u l de la Suceviţa
nu a întîrziat să profite pentru a adăuga cîteva
scene: cel de la V o r o n e ţ nici nu se gîndeşte la
aşa ceva şi pictează, la sud, solemna temă nu­
m i t ă Deisis, iar la nord pe E m a n u e l între ar­
hanghelii M i h a i l şi Ga v r i i . Pe lîngă s i m ţ u l m o ­
numental de care dă d o v a d ă z u g r a v u l , m e r i t ă
să fie remarcată alegerea acestor două subiecte
simbolice care se acordă atît de b i n e cu sem­
nificaţia teologică, nicidecum pitorească, a re-
8
Se ştie că episodul acesta s-a bucurat dc mare tre­
cere in iconografia secolului al XIV-lea. Locul de primă
importanţă pe care îl ocupă la Voroneţ, unde preocuparea
educativă pare atît de vădită, ar putea constitui con­
firmarea unei ipoteze formulată cu oarecare rezerve de
Millet (Évangile, p. 52), potrivit căreia motivele acestei
treceri deosebite de care s-a bucurat episodul ar consta
mai ales în profunda lui valoare umană pusă în valoare
de sf. Ioan Hrisostomul, decît tn legătura lui cu Pati­
mile (P.H.).
 Mil

p r e z e n t ă r i l o r ce o coperà în întregime p e r e ţ i i a p o s t o l i i fac a p r o a p e aceleaşi gesturi, dar unde

naosului. mişcarea este şi m a i p u ţ i n a c c e n t u a t ă .
Să p r e c i z ă m încă de pe acum că în M o l d o v a Examenul celorlalte scene ne va îngădui
o asemenea orînduire i c o n o g r a f i c ă c o n s t i t u i e o oare unele p r e c i z ă r i ?
e x c e p ţ i e . V o r o n e ţ u l s-a c o n f o r m a t în m o d sigur
Cina cea de taină ( p l . X, 1) ne oferă un re­
unui m o d e l aparte, care trebuie p u s în legătură
m a r c a b i l e x e m p l u de ataşament faţă de t i p u r i l e
cu unele c o n c e p ţ i i foarte vechi, din care seco­
t r a d i ţ i o n a l e . Iisus şi P e t r u ocupă, fiecare, cîte
lul al X I V - l e a oferă prea p u ţ i n e e x e m p l e . B i ­
o e x t r e m i t a t e a mesei în formă de sigma, fără
serica Sfîntul Atanasie din Castoria (138a) de
ca z u g r a v u l să ţină seama de i n o v a ţ i i l e o c c i d e n ­
p i l d ă , sau biserica Sfîntul N i c o l a e d i n acelaşi
tale pe care Serbia şi Muntele A t h o s încep să le
oraş oferă un c i c l u prescurtat, c o m p a r a b i l cu cel
accepte — masa r o t u n d ă (pe care M o l d o v a nu o
de la V o r o n e ţ 1 ; iar bisericile din Mistra, deşi
va adopta în e p o c a de care ne o c u p ă m ) şi Iisus
cu un număr de scene m u l t m a i m a r e , p r e z i n t ă
aşezat la m i j l o c . P r i n t r - o ciudată inadvertenţă,
t o t un c i c l u p r e s c u r t a t care m e r g e de la Lepă­
din care nu m a i c u n o s c a l t e x e m p l u în afara
darea lui P e t r u şi D r u m u l spre G o l g o t a pînă
celui de la R ă d ă u ţ i , Iisus este înfăţişat în dreap­
la Sfintele femei la m o r m î n t u l lui Iisus2.
ta p r i v i t o r u l u i , in cornu sinistro, pe cînd locul
Astfel că, şi în cazul V o r o n e ţ u l u i , va trebui
de onoare sc află la cealaltă e x t r e m i t a t e , nude
să ne î n d r e p t ă m m a i curînd spre B a l c a n i d e c î t
stă P e t r u . T o t u ş i , influenţa t i m p u r i l o r noi
spre şcoala b i z a n t i n ă propriu-zisă, dacă v r e m
începe să se facă s i m ţ i t ă chiar şi a i c i : a p o s t o l i i
să c ă u t ă m o sursă p o s i b i l ă de i n s p i r a ţ i e .
schiţează deja unele gesturi de u i m i r e şi de p r o ­
I m p r e s i i l e pe care le-am cules d e v i n şi m a i
test (mai cu seamă al patrulea din dreapta Mîn-
p u t e r n i c e atunci cînd t r e c e m la studierea deta­
t u i t o r u l u i ) , destul de discrete încă, destul de
liilor.
p r o n u n ţ a t e t o t u ş i , deoarece z u g r a v u l este obli­
împărtăşania apostolilor ( p l . X, 3 şi 4) este
g a t să exagereze pentru ca gestul lui Iuda să
de un t i p destul de rar în M o l d o v a . în p r i m u l
iasă în e v i d e n ţ ă , aşa cum se obişnuia în aceeaşi
rînd p o a t e că este singura dată cînd împărtă­
epocă în Serbia şi la Muntele A t h o s . Se va obser­
şania cu p î i n e şi împărtăşania cu v i n sînt tra­
va a t i t u d i n e a lui Ioan, c u l c a t aproape cu forţa
tate a b s o l u t i n d e p e n d e n t una de alta, fără nici
pe p i e p t u l lui Iisus (al doilea p u n c t de c o m p a ­
o p r e o c u p a r e în ceea ce p r i v e ş t e simetria obiş­
raţie cu R ă d ă u ţ i i ) ; dar cu t o a t e că b r a ţ u l lui
nuită care plasează sfînta masă de-o p a r t e şi
Iisus, în gestul lui de b i n e c u v î n t a r e , ar fi p u t u t
de-alta a ferestrei şi-i înfăţişează, în consecinţă,
trece cu uşurinţă peste umărul lui Ioan, artis­
pe a p o s t o l i îndreptîndu-se spre ea, de la dreapta
tul nu s-a lăsat sedus de gestul acesta de familia­
şi de la s t ì n g a , v e n i n d cu a l t e c u v i n t e unii în
ritate italienească şi a preferat să lase b r a ţ u l
întîmpinarea c e l o r l a l ţ i . A i c i , cei care v o r p r i m i
d r e p t al lui Iisus a c o p e r i t de d i s c i p o l , d e c î t să
pîinea, aflaţi pe p e r e t e l e de la n o r d , î n t o r c spa­
m o d i f i c e atitudinea h i e r a t i c ă a M î n t u i t o r u l u i .
tele spre fereastră p e n t r u a se a p r o p i a de Iisus,
De fapt, în afara încercării de g e s t i c u l a ţ i e a
p i c t a t la stìnga scenei. Pe de altă parte, c o m p o ­
a p o s t o l i l o r , n i m i c nu trădează încă influenţa
z i ţ i a este destul de s i m p l ă : de fiecare dată sînt
R e n a ş t e r i i , care va fi a t î t de v ă d i t ă la M o l d o ­
înfăţişaţi numai c î t e şase a p o s t o l i , iar scena,
viţa, şi c o m p o r t a m e n t u l personajelor este,
plină de g r a v i t a t e , nu are t o t u ş i solemnitatea
într-o oarecare măsură, acelaşi ca şi la Stude-
frescelor ulterioare; cu t o a t e că este asistat
nica, de p i l d ă , cu două secole î n a i n t e 4 .
de un înger, Iisus p o a r t ă v e ş m î n t u l obişnuit,
cel pe care îl avea, de p i l d ă , şi în scena Cinei, A t i t u d i n e a lui Iisus şi cea a lui P e t r u , în
şi nu v e ş m i n t e l e s a c e r d o t a l e în care îl v o m v e ­ Spălarea picioarelor ( p l . X, 2 ) , ne duc, la înce­
dea m a i t î r z i u ; iar a p o s t o l u l care p r i m e ş t e p u t , cu g î n d u l la m o z a i c u l de la San M a r c o :
împărtăşania nu-i sărută, c o n f o r m ritualului, Iisus şterge p i c i o r u l d r e p t al lui P e t r u cu un
m î n a , aşa cum se î n t î m p l ă în frescele în care p r o s o p pe care îl ţine în mîna stingă, în timp
Iisus apare ca a r h i e p i s c o p . Ceilalţi a p o s t o l i se ce cu dreapta b i n e c u v î n t e a z ă . D a r mişcarea
a p r o p i e , cu oarecare nerăbdare, dar îşi păstrea­ p i c i o r u l u i stîng al lui Petru, care nu îndrăz­
ză c a l m u l , a v î n d m î i n i l e întinse înainte într-o neşte să-1 cufunde în vasul c u a p ă , ne întoarce
a t i t u d i n e d e rugă ( p l . X , 2 ) . î n t r e g a n s a m b l u l în B i z a n ţ şi, de data aceasta, mai curînd la
p i c t u r a l îl e v o c ă pe cel de la H i l a n d a r 3 , unde şcoala cretană d e c î t la cea m a c e d o n e a n ă , u n d e
Iisus este la fel de s i m p l u î m b r ă c a t şi unde dreapta lui Iisus nu b i n e c u v î n t e a z ă , ci e x p l i c ă ,
5
aşa cum se p o a t e vedea la S t u d e n i c a , la G r a -
1
Cf. Millet, Évangile, p. 50 (P.H.).
3 ID., ibid., p. 51 (P.H.). 4
Cf. Petrovic, Manastir Studenica. fig. 34 (P.IT.).
•? Cf. Millet, Monuments de l'Athos, pl. 62 (P.H.). o Ibid., fig. 3 3 ( P . I I . ) .
162
canica, la P r o t a t o n 1 , la P o g a n o v o e t c . . . . Fresca
de la V o r o n e ţ rămîne fidelă vechii f o r m u l e b i ­
z a n t i n e î n m a i m a r e măsură d e c î t ş c o l i l e c o n ­
t e m p o r a n e ; ea se înrudeşte m a i curînd cu cea
de la D i o n i s i u 2 ; remarcă întru t o t u l valabilă
şi p e n t r u a p o s t o l i , dintre care c i n c i , aflaţi în
partea de jos a scenei, se descalţă fără a avea
aerul că-i frămîntă cine ştie ce gînduri, cei cinci
de sus a s c u l t î n d cu atenţie c o n v o r b i r e a dintre
Iisus şi P e t r u .
Sursa de inspiraţie, după cum sc v e d e , nu
este una singură. Pentru a ne da seama care in­
fluenţă este d o m i n a n t ă nu ne va rămîne d e c î t
să e x a m i n ă m n a o s u l .
Schimbarea la faţă ( p l . X I , 2) v ă d e ş t e ace­
laşi a t a ş a m e n t faţă de t r a d i ţ i e pe care l-am
semnalat î n a i n t e . Petru, v i z i b i l înspăimîntat,
nu cade totuşi în genunchi ca la P r o t a t o n sau
ca la H i l a n d a r 3 , şi cu a t î t m a i p u ţ i n nu se pră­
buşeşte în ţărînă ca la V a t o p e d 4 . A i c i avem
de-a face cu a p o s t o l u l tradiţiei b i z a n t i n e , cel
mai tare dintre t o ţ i , care-şi păstrează cel mai
b i n e s î n g e l e rece: îşi îndoaie genunchii, îşi plea­
că fruntea, dar rămîne de fapt în p i c i o a r e . Ioan
cade cu capul înainte, p o t r i v i t unei mişcări
aproape n e s c h i m b a t e în e p o c ă ; c î t d e s p r e Iacob,
el r e p r o d u c e un p r o t o t i p b i n e definit. E s t e
răsturnat pe spate, într-o cădere verticală în
cursul căreia îşi duce mîna stìnga la faţă, ca
să-şi ferească bineînţeles ochii, în t i m p ce dreap­
ta îi atîrnă de-a lungul t r u p u l u i . A c e s t m o t i v ,
a cărui cea m a i o r i g i n a l ă reprezentare se află
la P e r i b l e p t o s 5 , apare, deşi destul de rar, încă
din secolele X I I I şi X I V . Nu p a r e să se fi împă-
m î n t e n i t la M u n t e l e A t h o s , în v r e m e ce îl gă­
sim, în c î t e v a v a r i a n t e , la Gracanica şi la A r i l -
j e 6 . Se va bucura^ de m a i m u l t ă trecere în M o l ­
d o v a , unde se întîlneşte adesea.
Scena este s i m p l ă , limitîndu-se la cele şase
personaje ale d r a m e i . N i m i c din e p i s o a d e l e se­
cundare pe care secolul al X I V - l e a le reia une­
o r i după v e c h i l e m o d e l e . Cei trei m u n ţ i , tripla
aureolă s i m b o l i z î n d Sfînta T r e i m e sînt amă­
nunte o b i ş n u i t e în epoca V o r o n e ţ u l u i .
Iisus pe Muntele Măslinilor ( p l . X I , 2) se
caracterizează, ca m a i m u l t e d i n scenele pe
care le-am analizat, p r i n s o b r i e t a t e . Iisus ru-
gîndu-se, pe o stîncă izolată ; Iisus revenind
lîngă a p o s t o l i i a d o r m i ţ i ; şi asta este t o t . La
P r o t a t o n , la H i l a n d a r , la V a t o p e d , ca şi la La-
i Cf. Millet, Athos, pl. 20 (P.H.).
3 I D . , ibid., pl. 202 (P.H.).
3
Cf. Millet, Monuments de l'Athos, pl. II ş i 6 7 ( P . H . ) .
4
I D . , ibid., pl. 84 (P.H.).
6
Millet, Évangile, p. 229 (P.H.).
6
Ibidem, p. 229 (P.H.).
v r a şi m a i t î r z i u la X e n o f o n sau la D o c h i a r i u ,
Iisus este reprezentat de trei o r i ; iar la D i o n i ­
siu de p a t r u . V o r o n e ţ u l urmăreşte cu m a i p u ­
ţină e x a c t i t a t e t e x t u l b i b l i c ; la L l u m o r scena
se va a m p l i f i c a . Se va observa de asemenea că
d i n cer iese o m i n ă d i v i n ă ; nu este încă v o r b a
de îngerul care va apare în b i s e r i c i l e de m a i
tîrziu ale M o l d o v e i , care nu este încă nici la
P r o t a t o n (dar fresca este foarte deteriorată),
dar care apare la H i l a n d a r (numai dacă nu da­
tează d i n t i m p u l restaurării b i s e r i c i i ) , dar în
o r i c e caz la V a t o p e d şi mai ales în b i s e r i c i l e
d e c o r a t e de şcoala cretană.
Intrarea în Ierusalim ( p l . X I , 1) este c o n ­
formă v e c h i i t r a d i ţ i i b i z a n t i n e care reduce d e ­
taliile la e s e n ţ i a l : Iisus, aşezat pe asinul care
îşi înclină capul pînă la p ă m î n t , p r i v e ş t e c o p i ­
lul d i n faţa lui ; îl urmează c î ţ i v a d i s c i p o l i ; Mun­
tele M ă s l i n i l o r , sub forma c o n v e n ţ i o n a l ă a obiş­
n u i t e l o r stînci, alcătuiesc fundalul scenei.
Solul este p r e s ă r a t cu r a m u r i ; un c o p i l îşi
î n t i n d e haina pe jos, un altul, c o c o ţ a t într-un
arbore, t a i e o r a m u r ă . în faţa oraşului, din ca­
re se v ă d meterezele înalte şi o b i s e r i c ă pe cu­
p o l a căreia se află o cruce, apar cîteva p e r s o ­
naje care v i n grăbindu-se în întimpinarea M î n ­
tuitorului.
Se va nota numărul redus al c o p i i l o r ( d o i ) ,
sobrietatea g e s t u r i l o r m u l ţ i m i i , absenţa a c e l o r
e p i s o a d e p i t o r e ş t i care abundă începînd cu seco­
lul al X I V - l e a . E s t e v o r b a , de un m o d e l v e c h i ,
a n t e r i o r chiar c o m p o z i ţ i e i macedonene din seco­
lul al X I V - l e a , anterior reprezentării p i t o r e ş t i de
la Muntele A t h o s . O icoană veche sau o m i n i a ­
tură l-au i n s p i r a t fără îndoială pe z u g r a v u l de
la V o r o n e ţ . H i l a n d a r , V a t o p e d , chiar şi L a v r a
reprezintă a l t e t r a d i ţ i i . T r e b u i e să m e r g e m
p î n ă la M o l i v o k l i s i a (1536) 7 , X e n o f o n , Sfîntul
P a v e l , p e n t r u a constata oarecare întoarcere la
vechea s i m p l i t a t e . Şi încă nu o întoarcere cate­
g o r i c ă , deoarece la D i o n i s i u 8 abundă d e t a l i i l e
p i t o r e ş t i . Ca z u g r a v u l de la V o r o n e ţ să se fi in­
s p i r a t de la m ă n ă s t i r i l e de la A t h o s pe care le-
am p o m e n i t , nici nu p o a t e fi dealtfel v o r b a ,
deoarece două detalii esenţiale se leagă de tra­
d i ţ i i diferite şi c u n o s c u t e : în aceste trei exem­
p l e , c o p i l u l dă asinului să mănînce o ramură de
p a l m i e r , în l o c să-şi aştearnă haina pe j o s , iar
în p r i m u l şi în al treilea, Iisus nu p r i v e ş t e în
faţa lui, ci se întoarce către d i s c i p o l i . Aşa că,
pentru a găsi p r o t o t i p u l frescei de la V o r o n e ţ ,
se p a r e că t r e b u i e să ne îndreptăm către m o d e l e
m a i v e c h i d e c î t cele c e aparţin ş c o l i i m a c e d o ­
nene sau d e c î t cele de la M u n t e l e A t h o s .
7
Millet, Athos, pl. 156 (P.H.).
8 ID. ibid., pl. 202 (P.H.).

V o m face aceleaşi consideraţii şi în legătură
cu învierea lui Lazăr ( p l . X I , 1), scenă cu un
f r u m o s desen, p l i n de nobleţe şi de s i m p l i t a t e .
Pe un fundal de m u n ţ i stîncoşi, Iisus înaintea­
ză cu paşi m a r i , v o r b i n d , avînd mina dreaptă
c o m p l e t ridicată, iar cealaltă numai pe jumă­
t a t e . Marta, prosternată, cuprinde p i c i o a r e l e
M î n t u i t o r u l u i cu m î i n i l e , Maria, prosternată
şi ea, ridică o mînă şi c a p u l . La dreapta, silueta
lui Lazăr, în sicriu, în p o z i ţ i e v e r t i c a l ă . Fresca
fiind într-o stare proastă de conservare, nu
sîntem în măsură să spunem dacă, aşa cum se
întîmplă de o b i c e i , un a l t personaj, un bărbat,
începe să-i desfacă fesele lui Lazăr. în spatele lui
Iisus, s î n t doar doi a p o s t o l i . N i c i un detaliu
secundar. N i m i c din m u l t i t u d i n e a d e amănun­
te de la H i l a n d a r , V a t o p e d , L a v r a , Sfîntul Pa-
vel sau D i o n i s i u . T r e b u i e să ne întoarcem la
Studenica 1 , p o a t e chiar la iconografia b i z a n ­
tină pură, pentru a regăsi o scenă asemănătoare,
redusă la cele două surori, prosternate în m o d
inegal, şi la o suită a lui Iisus formată doar din
doi a p o s t o l i , Petru ş i T o m a 2 .
Batjocorirea lui Iisus ( p l . X I , 2) se leagă de
o t r a d i ţ i e aparte, cea de la N a g o r i c a 3 , unde
Iisus este luat doar în derìdere, fără a i se aduce
şi injurii. M î n t u i t o r u l are o înfăţişare gravă,
stă în p i c i o a r e , izolat în m i j l o c u l scenei, în­
tocmai ca la N a g o r i c a ; p o a r t ă pe frunte cununa
de spini şi ţine firul de trestie în m î n ă , dar nu-1
loveşte n i m e n i . D o u ă personaje i se proster­
nează la p i c i o a r e ; alte două, aflate l î n g ă el, îi
v o r b e s c cu m u l t ă însufleţire, iar la cele două
e x t r e m i t ă ţ i ale sceiiei doi bărbaţi suflă în c î t e
o t r î m b i ţ ă l u n g ă , în v r e m e ce altul loveşte
t a l g e r e l e : c o m p o z i ţ i e în t o a t e p r i v i n ţ e l e asemă­
n ă t o a r e , m a i simplă însă, cu cea de la N a g o ­
rica. î n t r e p e r s o n a j e l e care suflă în t r î m b i ţ ă
şi Iisus, la dreapta şi la stìnga, două grupuri
ce s i m b o l i z e a z ă m u l ţ i m e a , a t î t şi n i m i c alt­
c e v a ; gestica a c e s t o r p e r s o n a j e este foarte re­
dusă, c î t e v a se uită chiar în altă parte şi sînt
atît de puţin individualizate încît zugravul
nici nu le-a r e d a t p i c i o a r e l e : a m i n t i r e a ceea ce
nemţii numesc „ K u b i s c h e r S y s t e m " 5 , procedeu
s c h e m a t i c d i n care v o m avea numeroase e x e m ­
ple în m e n o l o g .
La H i l a n d a r , z u g r a v u l îşi aduce a m i n t e de
N a g o r i c a de unde ia chiar şi măscăriciul care
1
Cf. Millet, Évangile, p. 239 (P.H.).
9
- ID., ibid., p. 237 (P.H.).
:î
ID., ibid., fig. 636 şi 63 74 (P.IL).
4
Denumirea corectă a localităţii este Staro Nago-
riëno (V.D.).
6
Berstl, Das Raumproblem in der Allclirisll. Malerei,
Bonn, 1920, passim şi în special p. 42 şi urm. (P.H.).
l»8
dănţuieşte fluturîndu-şi mînecile, reprezcn-
tîndu-1 a p r o a p e în aceeaşi a t i t u d i n e ; dar el arc
c u n o ş t i n ţ ă şi de cealaltă tradiţie, cea în care
Iisus este supus u n o r acte de v i o l e n ţ ă 6 , şi de
care ţine în egală măsură şcoala cretană de la
Muntele A t h o s . L a L a v r a , doi b ă r b a ţ i î i p u n
pe cap c u n u n a de s p i n i ; la D i o n i s i u îl l o v e s c .
Aceasta va fi şi f o r m u l a a d o p t a t ă în B u c o v i n a în
f r e s c e l e u l t e r i o a r e , la H u m o r şi la M o l d o v i ţ a .
Şi în cazul acesta, V o r o n e ţ u l se inspiră de la
a l t m o d e l , deosebindu-se d e celelalte c t i t o r i i .
V o r o n e ţ u l este, după c î t e ştim, singurul
m a r e a n s a m b l u p i c t u r a l m o l d o v e n e s c care a
înfăţişat Pregătirea crucii ( p l . X I , 2). în t o a t e
celelalte b i s e r i c i , de la D r u m u l spre G o l g o t a se
t r e c e d i r e c t l a Aşezarea p e c r u c e . A i c i d i m p o ­
trivă, m o t i v u l acesta, î n d r ă g i t de sîrbi şi de
m a c e d o n e n i , este scos în evidenţă, adăugîn-
du-i-se e p i s o d u l în care lui Iisus i se dă să bea
fiere. Iisus, în v e ş m î n t roşu, de ocară, cu m î i n i ­
le legate, î m p i n s cu v i o l e n ţ ă de către iudei,
v e d e un s o l d a t care-i duce un v a s la g u r ă . în
afara faptului că Iisus nu-şi întoarce capul după
ce a gustat, şi a u n o r v a r i a n t e în p r i v i n ţ a amă­
nuntelor, a v e m în faţa noastră scena p i c t a t ă
la H i l a n d a r , şi pe c a r e am văzut-o noi înşine
în biserica Sfîntul Clement din Ohrida şi c a r e
m a i e x i s t ă şi în alte cîteva b i s e r i c i din Mace­
d o n i a . La V a t o p e d g ă s i m d i n nou Pregătirea
crucii, dar fără refuzul lui Iisus de a b e a . Şcoa­
la cretană nu va relua s u b i e c t u l 7 şi nici bise­
ricile din B u c o v i n a c o n s t r u i t e u l t e r i o r .
A d ă u g ă m că personajul ce se urcă pe stinghia
crucii şi a t i n g e inscripţia cu mîna d r e a p t ă cons­
tituie un m o t i v caracteristic z u g r a v i l o r de la
H i l a n d a r şi V a t o p e d 8 .
Coborîrea în iad ( p l . X I , 1) este, în ceea ce
priveşte detaliile, de o sobrietate care o înde­
părtează, t r e b u i e s-o m ă r t u r i s i m , de şcoala
m a c e d o n e a n ă , m a i cu seamă dacă ne a m i n t i m
de splendida scenă care î m p o d o b e ş t e peretele^de
la răsărit al naosului de la G r a c a n i c a . Cu m a i
multă reţinere în gesturi, regăsim totuşi şi aici
ceva d i n e m o ţ i a concentrată de la P r o t a t o n ,
din nobleţea a t i t u d i n i l o r de la H i l a n d a r . Pe
de altă parte, mişcarea, abundenţa detaliilor
din scenele de la L a v r a sau D i o n i s i u par să
indice, atunci c î n d este v o r b a de V o r o n e ţ , un
9
m o d e l m a i v e c h i . N u m a i biserica X e n o f o n a r
6
Millet, Athos, pl. 73 (P.H.).
7
La Lavra, de pildă, sau la Cutlumus, crucea este
înfiptă în pămînt în acelaşi timp cu ţintuirea lui Iisus.
Vom regăsi concepţia aceasta la Humor si în alte părţi
(P.H.).
8
cr. Millet, Athos, pl. 72 şi 92 (P.H.).
0
ID., ibid., pl. 173 (P.H.).
164
v ă d i o înclinare către sobrietate, şi m a i m u l t e
detalii referitoare la gesturi ( A d a m , E v a ) indică
o incontestabilă înrudire cu cea de la V o r o n e ţ .
Am şi remarcat de altfel, în legătură cu Intrarea
în Ierusalim, această întoarcere relativă la sim­
plitatea ce caracterizează biserica X e n o f o n , spre
d e o s e b i r e de alte lăcaşuri c o n t e m p o r a n e .
Lepădarea lui Petru ( p l . X I , 1), în sfîrşit,
pentru a încheia c i c l u l scenelor m a r i d i n abside,
poartă, d a t o r i t ă locului atît d e i m p o r t a n t p e
care-1 ocupă, amprenta a c e l o r preocupări ale
veacului al X I V - l e a pe care le-am m e n ţ i o n a t
ceva mai înainte. Dispoziţia este cea tradiţională:
la stìnga, aflat în faţa slujnicii care t o c m a i iese
pe uşă d î n d din m î i n i , Petru face un gest de
t ă g a d ă ; în m i j l o c u l scenei, Petru stă lingă f o c
şi se încălzeşte laolaltă cu soldaţii şi cu sluji­
t o r i i ; mai la dreapta, Petru se leapădă din nou,
sub o altă uşă, în faţa rudei lui Malcus, iar chiar
alături îl v e d e m plecind, uşor î n c o v o i a t , dar
ştergîndu-şi o c h i i . î n m i j l o c , coloana t r a d i ţ i o ­
nală cu c o c o ş u l în vîrful e i . F o r m u l a este veche;
m a i t î r z i u v o m vedea scena desfăşurîndu-se pe
mai m u l t e planuri, trupul apostolului î n c o v o -
indu-se m a i m u l t , p o t r i v i t i n o v a ţ i i l o r p e care
le a d u c e secolul al X I V - l e a . Şi a i c i , V o r o n e ţ u l
ramine c r e d i n c i o s vechiului m o d e l .
E s t e n e v o i e să m e r g e m mai departe cu de­
monstraţiile?
Să ne aruncăm o c l i p ă ochii asupra scenei
ce înfăţişează, pe peretele de la sud, Ducerea
crucii ( p l . X I I , 1). N i c i urmă d e S i m o n , nici
de frînghie la gitul sau la m î i n i l e M î n t u i t o r u l u i ,
detalii care nu v o r lipsi niciodată, nici la A t h o s
( P r o t a t o n , H i l a n d a r , L a v r a , Cutlumus, X e n o f o n ,
Sfîntul P a v e l , D i o n i s i u e t c . ) , nici în b i s e r i c i l e
m o l d o v e n e ş t i de m a i t î r z i u . M î n t u i t o r u l este
liber, apleeîndu-se abia sub p o v a r a unei cruci
uşoare, î m p i n s destul de brutal de un soldat,
dar r ă m î n î n d i m p a s i b i l , v o r b i n d cu tîlharul cel
b u n şi insensibil la l a c r i m i l e m a m e i sale şi ale
fiicelor S i o n u l u i , care urmează c o r t e g i u l . N i c i
un iudeu care să gesticuleze, nici e m o ţ i i s i n i c i
chinuri c u m p l i t e , n i m i c nu vine să t u l b u r e măre­
ţia acestei scene care pregăteşte m i s t e r u l G o l -
g o t e i . Şi a i c i a v e m de-a face cu o c o n c e p ţ i e
v e c h e pe care nu o v o m m a i întîlni n i c i o d a t ă ,
dar care se înrudeşte îndeaproape cu scena s i m i ­
lară, z u g r ă v i t ă în veacul al X I V - l e a în biserica
domnească de la Curtea de Argeş, unde atitudi­
nea lui Iisus şi a celor doi tîlhari sînt aproape
i d e n t i c e 1 . T o t u ş i nu este v o r b a de o c o p i e . Sol­
datul care, la V o r o n e ţ , îl î m p i n g e pe Iisus în
umăr, la Curtea de A r g e ş se m u l ţ u m e ş t e să-1
1
Cf. Curtea dc Argeş, BCMI, 1923, p. 240, fig. 284
(P.H.).
mustre c u a s p r i m e ; sentimentele p e c a r e l e în­
cearcă Maria sînt dc cu totul altă natură ; în fine,
scena de la V o r o n e ţ este m a i g r a v ă şi numărul
redus al personajelor atrage şi m a i m u l t atenţia
asupra c e l o r din urmă cuvinte pe care le a d r e ­
sează Mîntuitorul condamnatului care va m u r i ,
împreună cu el, peste cîteva c l i p e .
. D u c e r e a c r u c i i , dealtfel, nu este singura
scenă care se înrudeşte cu cele de la Curtea de
A r g e ş . P i c t u r a absidelor laterale se c o m p l e t e a z ă
cu cea a ferestrelor, uşor decalate, dar referin-
du-se tot la tema P a t i m i l o r . P i l a t spălîndu-şi
m î i n i l e (fereastra absidei de la sud) nu pre­
zintă n i m i c deosebit, dar Prinderea lui Iisus
(fereastra absidei de la n o r d ) merită să ne oprim
p r i v i r e a asupra e i . Scena se întinde pe a m b e l e
glafuri. Pe un fundal de stînci se v e d e , la stìnga,
un bătrîn ţinînd în mîna dreaptă o spadă lungă,
iar în stìnga o torţă, în v r e m e ce în partea stìnga
a acestuia (în dreapta noastră), un b ă r b a t care
ţ i n e cu a m î n d o u ă m î i n i l e o m ă c i u c ă . Personaje
pe care le r e g ă s i m , e x a c t în aceleaşi a t i t u d i n i ,
la Curtea de A r g e ş 2 , cu singura deosebire că
p r i m u l , m a i a p r o a p e de tipul o r i g i n a r , are
două t o r ţ e . D a r asta nu este t o t u l . în partea
dreaptă a ferestrei îl v e d e m pe Iisus prins, în
m i j l o c u l unei m u l ţ i m i (la stìnga noastră), pe
c î n d un bărbat, la dreapta şi deasupra M î n t u i t o ­
rului, îl apucă dc păr cu mîna dreaptă şi-1 a m e ­
ninţă cu o m ă c i u c ă pe care o ţine în stìnga,
în sfîrşit, un bărbat, în extrema dreaptă a scenei,
îl apucă pe Iisus cu dreapta şi-1 ameninţă cu o
spadă lungă ţinută în stìnga şi plasată s i m e t r i c
cu cea a p r i m u l u i personaj d e s c r i s , aflat în
partea stingă a ferestrei. T o a t e a m ă n u n t e l e
acestea, cu unele variante, sînt deja reprezentate
la Curtea de A r g e ş . Biserica din Muntenia, înde­
osebi, ne e x p l i c ă originea acestui g e s t c u r i o s
al ultimului personaj ce-şi ţine spada în m î n a
s t ì n g a ; z u g r a v u l de la V o r o n e ţ a r e p r o d u s
eroarea c o m i s ă , la rîndu-i, şi de z u g r a v u l de la
Argeş, care a înfăţişat din faţă un p e r s o n a j pe
care m o d e l u l i-1 arată din spate; lucru cu a t î t
m a i v ă d i t cu c î t braţul său d r e p t se t e r m i n ă
printr-o palmă s t i n g ă . Dar, personajul acesta
nu este altul d e c î t cel de la N a g o r i c a 3 , unde se
află mai m u l t e d e t a l i i ce c o i n c i d cu p i c t u r a de
la Curtea de A r g e ş şi cu cea de la V o r o n e ţ . Şi
a i c i , filiaţia este c l a r ă ; dar eroarea de la A r g e ş
nu este i z o l a t ă ; la Z e m e n , în secolul al X I V - l e a ,
soldatul despre care este v o r b a ţine şi el spada
în mîna stìnga, în v r e m e ce braţul d r e p t i se
1
t e r m i n ă î n m o d v i z i b i l printr-o p a l m ă stingă' .
2
Ibid., fig. 283 a, p. 240 (P.H.).
3 Millet, Évangile, fig. 359 (P.IL).
4
Cf. Grabar, Peinture bulgare, pl. X X V (P.H.).

Aşezarea pe cruce ( p l . X I I , 2) p r e z i n t ă un
m o d e l destul de a p a r t e . Iisus se slujeşte singur
de scară, î n t o c m a i ca în grupul de b i s e r i c i unde
se urcă pe scară de b u n ă v o i e şi fără a fi ajutat
de n i m e n i ( P r o t a t o n , N a g o r i c a e t c . ) , a i c i însă
este r i d i c a t de s o l d a ţ i , iar mişcarea ar fi a p r o a p e
î n t o c m a i cu cea de la Cucer 1 , dacă a i c i c ă l ă i i
ar avea scări iar Iisus nu. Iisus nu o p u n e totuşi
nici un fel de rezistenţă şi se slujeşte de fusceii
scării într-un fel a s e m ă n ă t o r celui pe care îl
v e d e m la P o g a n o v o , în B u l g a r i a 2 , şi pe care îl
v o m r e g ă s i , în M o l d o v a , în b i s e r i c a Sfîntul
Dumitru din Suceava.
Răstignirea aparţine în m o d e v i d e n t ş c o l i i
m a c e d o n e n e p r i n c o n t o r s i o n a r e a trupului M î n t u ­
i t o r u l u i , înclinarea simetrică şi plină de g r a v i ­
t a t e a lui I o a n şi a Măriei, gestul d i s c r e t al
femeii care o susţine, b r a ţ u l a l u n g i t al lui
L o n g h i n 3 . Scena este foarte s i m p l ă , redusă la
esenţial, fără iudei, fără călăi şi fără t î l h a r i .
D i m p o t r i v ă , Coborîrea de pe cruce trădează o
influenţă italiană, care, dealtfel, se făcuse sim­
ţită în O r i e n t încă înainte de s e c o l u l al X V - l e a ,
clar pe care M a c e d o n i a n-a cunoscut-o: Iosif din
A r i m a t e i a se află pe scară pentru a susţine tru­
p u l M î n t u i t o r u l u i , dar Maria s-a şi s t r e c u r a t
între el şi Iisus, c a p u l ei sprijinind c a p u l lui
Iisus. A p o s t o l u l Ioan (dar aici fresca este dete­
riorată) la dreapta, se apleacă pare-se peste
trupul lui Iisus într-o m i ş c a r e plină de afecţiune
şi caută să-l susţină. Un n i m b , m a i j o s , indică
locul u n d e se află N i c o d i m care a t e r m i n a t
t o c m a i să scoată c u i e l e d i n t ă l p i l e celui răstig­
nit, în v r e m e ce, la dreapta şi la stìnga c r u c i i ,
sfintele femei p l î n g . Scena este identică a p r o a p e
cu cea de la D i o n i s i u , v ă d i n d însă m a i m u l t
p a t e t i s m î n atitudinea M a i c i i D o m n u l u i .
C î t d e s p r e Plingerea lui Iisus, o frumoasă
c o m p o z i ţ i e , aceasta aminteşte oarecum d e D i o ­
nisiu şi m a i ales de Sfînta Sofia de la T r e b i -
4
z o n d a ; detaliile corespund iconografiei mace­
d o n e n e d i n s e c o l u l al X V - l e a . Maria, aşezată
pe un scăunel fără spetează, ţ i n e c a p u l lui
Iisus pe p i e p t , asistată cu toata discreţia de o
femeie ce stă în p i c i o a r e , la spatele e i ; Maria
Magdalena îşi arată deznădejdea printr-un g e s t
de mare dramatism, cu ambele mîini, devenit
între t i m p clasic'; I o a n , în p i c i o a r e , foarte a p l e ­
c a t p e s t e t r u p u l lui Iisus, îi ia m î n a p e n t r u a
i-o săruta, pe c î n d un d i s c i p o l , fără î n d o i a l ă
N i c o d i m , îi cuprinde, plin de veneraţie, picioa-
0
•><.[ t>ì iii'n-i huni;:) i ui JcjmViJ i:/')Ji> -> I r>-> .içnloT
Fi i-'in i;i - I N 7Tn/liw aluJitofittjR'O liudV/.vjh un-ol in
1
Millet, Évangile, Sii;. 420 (P.H.).
:iM?:-;C,rabar, Peinture bulgare, pl. L X I b ( P . H ; ) . / n o - >
B A se vedea toate aceste amănunte în Millet, Évan-
i/ilr. -au. VII ( P . H . ) X U RSL .!» F H I B R , B N I J A H . '•..•,<>•!<>/
4
Millet, Évangile, fig. 559 (P.H.).
Miti
r e l e 5 . A p r o a p e în aceeaşi e p o c ă , b i s e r i c a din
P o g a n o v o , B u l g a r i a , urma o t r a d i ţ i e întru totul
asemănătoare6.
N e p u t e m o p r i a i c i î n i n v e s t i g a ţ i a noastră.
D i n o b s e r v a ţ i i l e p e care le-am făcut, p u t e m
t r a g e două c o n c l u z i i de o e v i d e n ţ ă de netăgă­
duit: p e de-o parte, a p r o p i e r e a i n c o n t e s t a b i l ă
d i n t r e m a i m u l t e fresce de la V o r o n e ţ cu şcoala
m a c e d o n e a n ă ; iar pe de-alta, o v ă d i t ă p r e d i l e c ţ i e
p e n t r u p r o t o t i p u r i l e v e c h i , s o b r e şi g r a v e , fără
n i c i o p r e o c u p a r e pentru p i t o r e s c , trăsătură
care, n u peste m u l t t i m p , v a p u n e s t ă p î n i r e p e
p i c t u r a m o l d o v e n e a s c ă . Se pare, după t o t ceea
ce am spus, că sursele de i n s p i r a ţ i e t r e b u i e
căutate m a i curînd în B a l c a n i d e c î t la M u n t e l e
A t h o s , ceea c e , a v î n d în v e d e r e f r e c v e n t e l e şi
strînsele l e g ă t u r i p e care M o l d o v a le-a a v u t
încă de t i m p u r i u cu Serbia, n-ar avea de ce să
ne m i r e 7 . Au p u t u t fi, în egală măsură, stabiliţi
unii termeni d e c o m p a r a ţ i e c u B u l g a r i a . D a r
acel dram de arhaism pe care îl v ă d e s c frescele
de la V o r o n e ţ m e r i t ă să fie s u b l i n i a t . A c e a s t ă
biserică ocupă u n l o c aparte p r i n t r e c e l e l a l t e
c t i t o r i i înrudite, şi t o t u l , în ceea ce p r i v e ş t e i c o ­
nografia, ne îndeamnă să a t r i b u i m d e c o r a ţ i e i
sale o dată destul de îndepărtată în t i m p , aşa
c u m e de altfel şi părerea d-lui P o d l a c h a .
Fără î n d o i a l ă că argumentaţia noastră nu va
f i c o m p l e t ă d e c î t atunci c î n d v o m avea d o v a d a
că bisericile zugrăvite ulterior au avut alte
surse de inspiraţie, ceea ce va c o n s t i t u i o b i e c t u l
c a p i t o l e l o r următoarei^bui io o . N I N I I R U M ;
Se c u v i n e totuşi să insistăm asupra faptului
că la z u g r ă v i r e a acestui m o n u m e n t a l u c r a t un
m a r e artist. Gravitatea tuturor mişcărilor,
linia e l e g a n t ă şi avîntată a siluetelor, m a i
ales ale Sf. F e c i o a r e şi a l e lui Iisus 8 , a b i l i t a t e a
" ID., ibid., pp. 5 1 0 - 5 1 3 (P.Hiy. 1 1 1 1 1
6
Cf.Granar, Peinture bulgare, pl. L I X (P.H.).
7
Arhaismul stilistic şi iconografic la care, sc referă
P. Henry nu mai poate fi explicai prin relaţii ipotetice
cu Serbia veacului precedent. Este simptomatică pentru
ortodoxia românească medievală, care nu a cunoscut
erezii, preferinţa pentru temele iconografice esenţiale,
în comuo/.iţii clare, pe cit posibil temeinic omologate
dc tradiţie. Preluarea unor teme speciale din iconografia
ţărilor învecinate s-a făcut întotdeauna cu prudenţă şi
în circumstanţe istorice bine motivate (V. Drăguţ, Pic­
tura murala din Ţara Românească şi din Moldova şi rapor-
i uri le sale cu Ritrova de sud-est in cursul secolului al
XVI-lea, în BMI. 1970, nr. 4, pp. 1 7 - 3 2 ) (V.D.).
8
Dl. Ştefănescu, ccdînd unei idei preconcepute, decla­
ră că sînt „bondoacc" şi profită de lucrul acesta pènfru a
declara că picturile de Ia Voroneţ nu pot fi anterioare
celei dc a doua jumătăţi a secolului al XVI-lea (op. cit.,
pp. 134 —135). O simplă privire, aruncată asupra foto­
grafiilor noastre ne convinge cît dc gratuită este asemenea
afirmaţie. Frescele dc la Voroneţ, care. fac parte dintre
cele cu caic Bucovina sc inîndreşte, şi pe bună dreniate,
nu se lasă atît de uşor aruncate printre cele din urmă
picturi ale acestei provincii (P.H.).
nit;
îmbinării c e l o r patru tablouri dc pc peretele de
la apus al naosului, unde, în pofida chenarelor
de c u l o a r e roşie, zidurile Ierusalimului p a r să
alcătuiască un fel de fundal neîntrerupt în faţa
căruia au loc diferitele acte ale d r a m e i Calva­
rului, sensul c o m p o z i ţ i e i care dă o notă aparte
fiecăruia din aceste tablouri, toate aceste deta­
lii vădesc mina unui artist ce se află în deplina
stăpînire a meşteşugului său şi capabil să inter­
preteze in m o d inteligent p r o t o t i p u r i l e pe care
le avea la îndemână.
Singura o b i e c ţ i e oarecum serioasă c a r e ar
putea pleda î m p o t r i v a v e c h i m i i p i c t u r i i d e l à
V o r o n e ţ este în legătură cu tehnica t e n c u i e l i i :
aceasta ar fi făcută dintr-un var de calitate
inferioară, amestecat cu m u l t nisip, p r o c e d e u
care n-a fost folosit, niciodată înainte de p r i m a
jumătate a veacului al X V I - l e a 1 . A r g u m e n t u l
nu este însă hotarîtor. M o n u m e n t e l e care au
păstrat p i c t u r i d i n t i m p u l lui Ştefan cel Mare
nu sînt a t î t de numeroase încît să sc p o a t ă
pronunţa cineva cu toată siguranţa asupra c o m ­
p o z i ţ i e i grundurilor, şi chiar clacă ar fi cu
putinţă asemenea lucru, o e x c e p ţ i e este întot­
deauna p o s i b i l ă datorită unor circumstanţe necu­
n o s c u t e 2 . D a r o o b i e c ţ i e de genul acesta ar
putea atîrna m a i greu în faţa datelor a t î t de
precise ale i c o n o g r a f i e i ? „ C o n c l u z i i l e pe care le
tragem din studiul iconografiei, spune d l . Şte-
fănescu, nu sînt decisive: z u g r a v i l o r m o l d o v e n i
le plăcea să respecte, în t i m p u l restaurărilor
fundamentale, o orînduire iconografică m a i
v e c h e " 3 . Această afirmaţie, valabilă în sine, nu
se p o a t e aplica în cazul nostru. A v î n d în v e d e r e
iconografia b i s e r i c i l o r ulterioare, nici unui
artist din a doua jiţmătate a secolului al X V I -
lea nu'i-ar fi v e n i t în g î n d să repartizeze subiec­
tele în felul în care sînt repartizate a i c i ; iar
nota de arhaism a detaliilor de la V o r o n e ţ nu
se va regăsi nicăieri în altă parte. A c c e p t î n d ,
pentru o clipă doar, ipoteza d-lui Ştefănescu,
ar trebui atunci să a d m i t e m că restauratorul a
respectat orînduirea iniţială a temelor, ca şi
spiritul lor: caz în care, o r i c u m , am fi infor­
m a ţ i asupra p i c t u r i i originare de la V o r o n e ţ .
Credem însă că am d e m o n s t r a t în m o d suficient
de c o n v i n g ă t o r că avem de-a face cu o d e c o r a ţ i e
v e c h e şi de o calitate deosebită, din care am
p u t u t e x t r a g e cîteva tendinţe de b a z ă .
1 I. D. ŞtefăiiescUi op. ciL, P- 134 (P.H.).
2
Trebuie precizat că In realitate tehnica picturilor, de
la Voroneţ. este excelentă, fapt demonstrat cu prilejul
lucrărilor de consolidare şi restaurare întreprinse recent
dc Institutul de arte plastice „N. Grigorcscu". Exper­
tizele efectuate de ing. chimist Ion Istudor şi dc piciorul
specialist Oliviu Bol dura sînt revelatoare în acest sens
(V.D.).
3 I. D. ŞtefănescUT, op. cil., p. 134 (P.H.).
E - ALTARUL DE LA RĂDĂUţÎ
Constatările pe care le-am făcut pînă acum rie
v o r p e r m i t e să avansăm o părere p r o p r i e în
legătură cu frescele ce decorează altarul acestei
faimoase b i s e r i c i din R ă d ă u ţ i în jurul căreia
s-a d i s c u t a t atîta şi se va mai discuta încă.
E s t e într-adevăr foarte greu să ne p u t e m face
o idee asupra datei p o s i b i l e a p i c t u r i i 4 , ţinînd
seama de numeroasele restaurări care au fost
făcute m o n u m e n t u l u i , dintre care. ultima a
desfigurat pentru totdeauna întreaga d e c o r a ţ i e .
T o t u ş i , aşa c u m v o m vedea în alte c a p i t o l e ,
a n u m i t e indicii ne v o r îngădui să presupunem că
restauratorii au a c o p e r i t , este d r e p t , vechea
pictură cu una de proastă calitate, dar nu au
s c h i m b a t orînduirea i c o n o g r a f i c ă .
In ceea cc priveşte altarul, s-ar părea că
aspectul iniţial n-a fost. alterat în prea m a r e
măsură şi că pictura de aici este destul dc
v e c h e . D l . P o d l a c h a , fără să se p r o n u n ţ e cu
p r e c i z i e asupra fiecărei părţi a edificiului, este
de părere că a n s a m b l u l aparţine e p o c i i 1487—
1550. N a o s u l nefiind d e c o r a t în m o m e n t u l de
faţă d e c î t cu m e d a l i o a n e şi figuri în p i c i o a r e ,
nu ne putem face nici un fel de idee, p r i n m i j ­
l o c i r e a scenelor pe care le-a c o n ţ i n u t în m o d
sigur, dacă datează din aceeaşi p e r i o a d ă cu
altarul 6 . D a r cele patru scene care au rămas în
acesta din urmă merită cîteva o b s e r v a ţ i i .
Orînduirea lor este clasică: de o parte şi de alta
a ferestrei, ornată cu A d o r a ţ i a M i e l u l u i , se
află, la stìnga, împărtăşania cu v i n , la dreapta
împărtăşania cu pîine, însoţită, p r i m a , de Cina
cea de taină, iar a doua de Spălarea p i c i o a r e l o r .
Repartizarea c e l o r două scene p r i v i n d împăr­
tăşania a p o s t o l i l o r este inversă d e c î t în cele­
lalte b i s e r i c i , unde împărtăşania cu v i n este
la d r e a p t a ; c o m p o z i ţ i a acestora este s i m p l ă ,
doar cu cîte şase a p o s t o l i fiecare. A c e s t e două
trăsături s-ar a c o r d a destul de b i n e cu un anu­
m i t arhaism şi cu o dată la care iconografia
4
într-adevăr, pînă la curăţirea şi restaurarea lor,
datarea picturilor de la Rădăuţi este dificilă. Ştiind însă
că Ştefan cel Mare a transformat acest lăcaş in necropolă
domnească, grupind aici mormintele înaintaşilor săi pe
care le-a împodobit cu lespezi funerare, în anii 1479 — 1480,
parc probabil că tot în acea vreme a fost efectuată şi
pictura interiorului (V.D.).
5
Totuşi, cele cîteva trăsături caracteristice pe care
ni le-au dezvăluit — fragmentele salvate de la distru­
gere prezintă oarecare interes. Ele nu sînt dc natură să
convingă, dar noi credem că le putem atribui o vechime
relativă, socotindu-lc opere contemporane cu cele dc la
Voroneţ, datine! adică de la sfîrşitul secolului al XV-lea
sau de la începutul celui dc al XVI-lea (P.H.).

m o l d o v e n e a s c ă nu era încă definitiv fixată.
A d o r a ţ i a M i e l u l u i prezintă şi ea o formă veche,
a lui Iisus-prunc în patena, v e g h e a t de d o i
îngeri ce stau în p i c i o a r e pe glaful ferestrei. în
sfîrşit, ceea ce este şi m a i curios, este faptul că
Cina cea de taină prezintă două aspecte ciudate
care o a p r o p i e de cea de la V o r o n e ţ : pe de o
parte Iisus este plasat în dreapta noastră, adică
in cornu sinistro al mesei, inadvertenţă care nu
se întîlneşte d e c î t la V o r o n e ţ , pe de altă parte
a p o s t o l u l Ioan se aruncă la p i e p t u l lui Iisus cu
o v i o l e n ţ ă surprinzătoare, rămînînd c o m p l e t
c u l c a t p e s t e e l . E x a c t atitudinea p e care a p o s t o ­
lul o are şi la V o r o n e ţ şi pe care o va păstra şi
în b i s e r i c i l e de m a i tîrziu, dar cu m u l t m a i
m u l t ă discreţie: i se va m a i întîmpla să stea
c u l c a t la p i e p t u l lui Iisus, dar atitudinea lui
v a v ă d i m a i m u l t ă gingăşie, m a i m u l t ă tan­
dreţe şi o p a t i m ă m a i p u ţ i n n e î m b l î n z i t ă .
Restul a dispărut cu desăvîrşire 1 ; la dreapta
şi la stìnga scenei descrise era l o c pentru încă o
reprezentare, din care nu a rămas însă n i m i c ,
conca fiind spoită în m o d banal şi a c o p e r i t ă cu
stele.
F - LU JE NI
E x i s t ă un u l t i m m o n u m e n t pe care îl p u t e m
lega cu oarecare c e r t i t u d i n e de epoca lui Ştefan
cel Mare, dar care, ca şi biserica de la Bistriţa,
nu ne-a destăinuit încă secretul, ascuns sub
un strat de t e n c u i a l ă care ar fi, de altfel, uşor
de înlăturat; este o m i c ă biserică de ţară, bise­
rica din L u j e n i 2 , sat aflat la c i n c i s p r e z e c e k i l o ­
m e t r i nord-est de Cernăuţi. P u t e m a c o r d a oare
încredere unei inscripţii z u g r ă v i t ă într-un l o c
destul de neobişnuit, pe peretele de la nord al
pronaosului, şi a cărei stare de conservare este,
î n m o d c i u d a t , m a i bună d e c î t restul p i c t u r i i ?
I n s c r i p ţ i e care cuprinde, în slavonă, următoa­
rele c u v i n t e : „ E u , T e o d o r V i t o l d , slujitorul lui
D u m n e z e u şi al M a i c i i Preacurate, ctitorul aces­
tei b i s e r i c i " . E un nume pe care l-a purtat doar
un b o i e r d i n s e c o l u l al X V - l e a şi care, către
a nui 1460, a c u m p ă r a t tocmai satul L u j e n i .
O r i c u m , b i s e r i c a este în m o d sigur una d i n
1 Spălarea p i c i o a r e l o r , scenă carc-şi are de o b i c e i
Deşi afectat derepietări, tabloul votiv de la Rădăuţi
merită o menţiune specială, el confirmînd că pictura a
fost realizată în vremea lui .Ştefan cel Mare — al cărui
chip este lesne dc recunoscut — într-un lăcaş ctitorit de
alt domnitor care arc privilegiul de a merge in fruntea
cortegiului, cu macheta ctitoriei în mină. Deocamdată
c greu de precizat dacă acel înaintaş este Petru Muşat
sau Alexandru cel Bun (V.D.).
2
Pentru biserica din Lujeni, principala suria biblio­
grafică ramine G. Balş, Biserica din Lujeni, în A. AR
(mem.s. ist), s. III, tom. X I , 1931, pp. 3 5 - 3 9 (V.D.).
I«7
c e l e m a i v e c h i d i n M o l d o v a ; p r o p o r ţ i i l e sale
reduse ( m a i m u l t chiar d e c î t absenţa t a m b u ­
rului şi a a b s i d e l o r laterale, deşi acestea
sînt schiţate în interior), forma altarului, v i z i ­
b i l m a i îngust d e c î t naosul şi neavînd, d r e p t
p r o s c o m i d i e şi diaconicon, d e c î t două m i ­
nuscule firide în z i d , în fine m i c i m e a p r o ­
naosului, t o t u l pledează în favoarea v e c h i ­
m i i lăcaşului. P i c t u r a să fie însă şi ea c o n t e m ­
porană cu z i d i r e a ? N i m i c nu ne î n g ă d u i e să
facem asemenea afirmaţie în m o d absolut sigur,
cu e x c e p ţ i a inscripţiei a m i n t i t e şi sub b e n e ­
ficiu d e inventar. N u s e v ă d dealtfel d e c î t
unele fragmente lipsite de însemnătate, a c o l o
unde tencuiala s-a lăsat îndepărtată fără riscul
de-a a d u c e v r e o stricăciune p i c t u r i i de sub e a ;
ar trebui, pentru a putea avansa o ipoteză şi a
efectua o analiză, să se degajeze t o t a n s a m b l u l
care, după t o a t e aparenţele, d ă i n u i e oarecum
intact a p r o a p e peste t o t .
P u t e m afirma totuşi, încă de pe a c u m , că
decoraţia datează dintr-o foarte îndepărtată
e p o c ă . înrudirea v i z i b i l ă a celor cîteva frag­
m e n t e scoase la lumina zilei pînă în p r e z e n t cu
cele de la Bistriţa, starea de extremă e s t o m p a r e
a liniilor şi a culorilor, p e r m i t atribuirea acestei
p i c t u r i secolului a l X V - l e a .
în m o m e n t u l în care scriem aceste rînduri
(toamna lui 1929), singurele figuri pe care p a r o ­
hul bisericii, părintele Rusu, le-a d e g a j a t cu
toată atenţia, sînt u r m ă t o a r e l e :
1 — în altar, la dreapta, un d i a c o n , siluetă
prelungă într-un a m p l u v e ş m î n t a l b , cu o că­
delniţă şi o r a r ; m a i către răsărit, două c a p e t e
de e p i s c o p i , p i c t a t e cu o grijă d e o s e b i t ă ; c o r ­
p u r i l e sînt încă a c o p e r i t e de t e n c u i a l ă . Partea
dinspre răsărit a absidei n-a fost încă cercetată,
şi nici b o l t a . La nord, se p o t vedea în m o d des­
luşit un d i a c o n şi partea de sus a trupului sfîn­
tului N i c o l a e . E x t r e m a stìnga a registrului
i m e d i a t superior a fost şi ea cercetată cu m u l t ă
băgare de s e a m ă ; un registru ce pare să fi fost
relativ mare j u d e c i n d după înalta siluetă a lui
Iisus, acum c o m p l e t degajată. L i n g ă el se află
o masă şi un p o t i r ; acesta, la rigoare, ar putea
fi un lighean, iar scena ar reprezenta a t u n c i
locul chiar în partea aceasta; dar nu e încă
v i z i b i l nici un a p o s t o l . Sperăm că lucrările de
degajare v o r fi făcute în m o d ştiinţific; ansam­
b l u l t r e b u i e să fie aproape c o m p l e t , iar silue­
tele înalte ale e p i s c o p i l o r , cu v e ş m i n t e sobru
desenate şi p o d o a b e de o mare s i m p l i t a t e , dar
cu chipuri expresive, lasă să se p r e v a d ă o des­
c o p e r i r e dintre cele m a i interesante; M e n ţ i o n ă m ,
((ili
î n m i e a firidă de la nord, o siluetă foarte
ştearsă ce pare a fi un Iisus al M i l e i .
2 — în naos şi in pronaos'a fost degajat, şi
numai în parte, doar registrul inferior, dar cele
cîteva busturi pe care le-am v ă z u t d e n o t ă un
talent v e r i t a b i l ; sobrietatea c o s t u m u l u i şi sigu­
ranţa cu care a fost desenai capul, linia avîn-
lată a siluetelor amintesc de o p e r e l e cele m a i
vechi ale zugravilor m o l d o v e n i . P e r e t e l e des­
părţitor dintre naos şi pronaos a dispărut, înlo­
c u i t fiind de arcul acela care a fost de atîtea
ori folosit în cursul unor restaurări de dală
recentă, iar pe ceea ce a rămas din acest perete,
a c o l o unde ne aşteptam la un rest din fresca
v o t i v a , nu-1 v e d e m , în c o l ţ u l sud-vest, d e c î t pe
st. T e o d o r Stratilat. într-o atitudine destul de
asemănătoare cu cea a sfîntului I a c o b Persul de
la ( i r i g o r i u 1 . In pronaos. în afara c î t o r v a chi­
puri de sfinţi şi de sfinte, atenţia ne este atrasă
de un misterios călăreţ ce se află pe peretele
de la nord, alături de cunoscuta i n s c r i p ţ i e la
1
Cl'. Millet, Athos, pl. 264, 2 (P.H.).
11
\
•
care ne-am referit m a i înainte. P i c t u r a este
foarte deteriorată, se desluşeşte oarecum doar
bustul, o gambă, lancea şi scutul, şi, ceva m a i
bine, g r u m a z u l şi capul c a l u l u i . D i n capul
r ă z b o i n i c u l u i n-a rămas n i m i c . Să-l fi înfăţişat
oare pe c t i t o r ? C t i t o r i i n-au fost z u g r ă v i ţ i nici­
odată în asemenea l o c şi nici n-au fost repre­
zentaţi v r e o d a t ă înarmaţi şi pe c a l . Nu este
niai curînd un sfînt m i l i t a r , p r e c u m călăreţii
din pronaosul de la P ă t r ă u ţ i ? T o t u ş i , cu toată
starea proastă a p i c t u r i i , nu pare ca figura
respectivă să fi a v u t n i m b . P o a t e că V i t o l d şi-a
ales d r e p t l o c de veci porţiunea aceasta din
biserică şi a pus să fie z u g r ă v i t deasupra, aşa
după cum v e d e m şi la Curtea de A r g e ş , pe
unul din stîlpi, p i c t a t un călăreţ înarmat.
D u p ă c u m se v e d e , cele cîteva f r a g m e n t e
de frescă de la Lujeni nu ne p e r m i t încă un
studiu asupra acestui m o n u m e n t , dar sînt sufi­
ciente pentru a a n t i c i p a , în ziua în care se va
putea lucra şi a i c i , descoperirea unui s p l e n d i d
ansamblu de p i c t u r i datînd de pe vremea lui
Stefan cel M a r e .
 CAPITOLUL
E V O L U Ţ I A PICTURII Î N SECOLUL A L X V I - L E A
ALTARUL ŞI NAOSUL
N i c i nu poate fi vorba să studiem în m o d
a m ă n u n ţ i t toate b i s e r i c i l e din M o l d o v a d e N o r d
a c ă r o r pictură aparţine acestei p e r i o a d e . V o m
a l e g e cîteva dintre cele mai r e p r e z e n t a t i v e .şi
le v o m cerceta î n d e a p r o a p e ; iar d r e p t verificare
v o m semnala pe scurt asemănările şi deose­
b i r i l e pe care le v o m fi remarcat la c e l e l a l t e .
A - BALI\EŞTI
Una d i n t r e b i s e r i c i l e a căror pictură pare a fi
m a i v e c h e , după cele e x a m i n a t e în c a p i t o ­
lul I, este cea de la Bălineşti 1 , pe Şiret, ridicată
în anul 1500 2 de către logofătul T ă u t u , credin­
c i o s u l t o v a r ă ş al lui Ştefan cel M a r e .
Biserica aceasta ne-a atras deja atenţia asu-
pra-i datorită arhitecturii sale destul de singu­
lare. P i c t u r a ne oferă şi ea unele p a r t i c u l a r i t ă ţ i
îndeajuns de m a r c a n t e . D e c o r a ţ i a a c t u a l ă 3 nu
pare întru totul c o n t e m p o r a n ă cu ridicarea e d i ­
f i c i u l u i , d e o a r e c e , ca şi la Sfîntul N i c o l a e d i n
D o r o h o i , aceasta se află pe un dublu strat de
t e n c u i a l ă , p r i m u l d i n t r e ele fiind î m p o d o b i t c u
d e s e n e . P u t e m încerca să d a t ă m această d e c o ­
raţie? Să-i d e t e r m i n ă m trăsăturile caracteris­
tice.
D e c o r a ţ i a altarului, în ansamblu, păstrează
orînduirea o b i ş n u i t ă ; dar alegerea s u b i e c t e l o r
m e r i t ă o c l i p ă de a t e n ţ i e .
în c o n c ă tronează Sf. F e c i o a r ă cu P r u n c u l ,
între patru îngeri, pe un fundal albastru, p r e ­
s ă r a t cu stele, ca la V o r o n e ţ . Scenele de pe
boltă, care încadrează conca, sînt indescifra­
bile. Dedesubtul Maicii Domnului, o scenă
d e t e r i o r a t ă pe care nu am putut-o identifica încă
şi care ar putea înfăţişa Cortul mărturiei, dar
personajele poartă filactere şi nu obiecte, în
afară de u l t i m e l e trei de la s t ì n g a .
1
Cel mai documentat studiu privind ctitoria logo-
fătului Tăutu este in prezent acela publicat de Corina
Popa, Ba Uneşti, 1981 (V.D.).
3
Inadvertenţă, pisania săpată în piatră arată clar
că biserica a fost terminală in 1199 (V.D.).
3 Cf. Releveul III (P.H.).
II
Fereastra este decorată cu A d o r a r e a M i e ­
lului înlr-o formă ceva m a i c o m p l e t ă : Iisuş
prunc în patena este aşezat pe o masă a c o p e r i t ă
cu o draperie, iar la dreapta sînt reprezentate
cartea şi p o t i r u l . Pe fiecare latură, d o i îngeri
in p o z i ţ i e de a d o r a r e . De o parte şi de alta a
ferestrei, împărtăşania a p o s t o l i l o r , la nord
Cina cea de taină, la sud Spălarea p i c i o a r e l o r ;
dar d e c o r a ţ i a nu se termină a i c i ; la stìnga Cinei
e z u g r ă v i t ă C o b o r î r e a la iad şi un s u b i e c t c o m ­
p l e t şters; la dreapta Spălării, Iisus pe M u n t e l e
Măslinilor şi Prinderea lui Iisus. D e c o r a ţ i a este
aşadar m u l t m a i a m p l ă d e c î t a m v ă z u t p î n ă
a c u m ; şi, trebuie să a d ă u g ă m , aşa cum nici nu
v o m m a i vedea v r e o d a t ă ; P a t i m i l e depăşesc
cadrul naosului şi pătrund în altar, o r î n d u i r e cu
totul e x c e p ţ i o n a l ă , care nu se întîlneştc n i c i o ­
dată la M u n t e l e A t h o s şi nici în M o l d o v a : p e n t r u
a o regăsi v o m fi n e v o i ţ i să m e r g e m pînă la
Suceviţa.
în sfîrşit, registrul inferior este d e c o r a t cu
figuri t r a d i ţ i o n a l e de e p i s c o p i şi prezintă, în
e x t r e m a dreaptă, R u g u l în flăcări, s i m b o l u l
M a i c i i D o m n u l u i , tot foarte rar r e p r e z e n t a t în
a c e s t l o c : dar el aminteşte de b i s e r i c i l e înzes­
trate cu o p r o s c o m i d i e unde d e c o r a ţ i a e consa­
crată M a i c i i D o m n u l u i , aşa după cum ne p u t e m
da seama din E r m i n i e 4 .
în p r o s c o m i d i e , cum e şi firesc, este înfăţi­
şată Jertfa lui A v r a a m şi Iisus al M i l e i .
Naosul, b o l t i t în leagăn, prezintă o profu­
ziune de i m a g i n i , d i n pacare foarte şterse. Iată
cele pe care le-am p u t u t identifica (a se vedea
releveul I I I ) :
în centru P a n t o c r a t o r u l , la v e s t Iisus înari­
pat, la est T r o n u l H e t i m a s i e i . La nordul şi la
sudul acestor trei scene, destul de d e g r a d a t e ,
Soborul ceresc.
R e g i s t r u l superior de pe z i d u l de la a p u s
este c o m p l e t d e t e r i o r a t , pe l o c u l acesta nu se
mai v e d e d e c î t p i a t r a ; pe z i d u r i l e de la sud şi
n o r d , registrul este, de asemenea, i l i z i b i l ; p a r e
4
Didron, p. 428 (P.H.).
170
că scena mediană de pe z i d u l de la sud repre­
zintă Coborîrea D u h u l u i Sfînt.
0 parte din registrul de jos este c o n s a c r a t
Maicii D o m n u l u i . Se p o a t e recunoaşte, la nord,
Naşterea şi Intrarea în b i s e r i c ă ; la vest, regis­
trul este împărţit în două scene, una ilizibilă,
la stìnga, şi A d o r m i r e a M a i c i i D o m n u l u i , la
dreapta. R e s t u l registrului e c o n s a c r a t eveni­
m e n t e l o r p r i n c i p a l e din viaţa M î n t u i t o r u l u i
( B o t e z u l , învierea lui Lazăr, Intrarea în Ieru­
s a l i m ) , în registrul inferior sînt înfăţişate Pati­
m i l e , din care se disting destul de p r o s t , la sud
o p r i m ă scenă care pare a fi Iisus în faţa lui Anna
a p o i , in glaful ferestrei, Judecata, şi în sfîrşit
Batjocorirea, de tipul o b i ş n u i t pe care l-am
semnalat deja, Iisus stind în p i c i o a r e , singur
şi impasibil la strigătele iudeilor care se îmbul­
zesc în spatele lui în sunete de t r i m b i ţ c ; la apus
Căinţa şi Moartea lui Tu da, Purtarea crucii şi
Aşezarea pe c r u c e ; la nord, în sfîrşit, R ă s t i g n i ­
rea, Demersul lui Iosif din Arimateea la P i l a t ,
a p o i , în glaful ferestrei, Coborîrea de pe cruce
şi Plîngerea, după care urmează o Aşezare în
m o r m î n t , aceasta în stare proastă însă.
în ultimul registru sînt înfăţişaţi citi va sfinţi
m i l i t a r i , ca şi, pe zidul de la n o r d , la stìnga
frescei v o t i v e (logofătul T ă u t u , asistat de sfîn­
tul N i c o l a e , prezentîndu-şi biserica lui Iisus) şi,
la dreapta, Sfinţii Constantin şi Elena, într-un
loc al bisericii şi într-o atitudine pe care le
v o m revedea adesea.
D o u ă din constatările de ordin general meri­
tă a fi subliniate:
1 — N u m ă r u l registrelor a s p o r i t . în l o c de
trei, ca la V o r o n e ţ , naosul de la B a l i n e ş t i nu­
mără c i n c i , plus partea de sus a b o l ţ i i , şi, d i n t r e
acestea c i n c i , patru sînt c o n s a c r a t e lui Iisus
şi M a i c i i D o m n u l u i . Ciclul narativ s-a e x t i n s ,
aşadar, depăşeşte cu m u l t P a t i m i l e , acestea
fiind prezentate î n m o d m u l t m a i a m ă n u n ţ i t ;
au fost adăugate unele episoade secundare,
precum şi Moartea lui Iuda, o temă veche care
va fi reluată de cretani. Multiplicarea scenelor
şi a registrelor este tot o trăsătură a şcolii cre-
tane. Însuşi e x e m p l u l M o l d o v e i ne d e m o n s t r e a ­
ză că această caracteristică a apărut destul de
t î r z i u ; H u m o r u l , V a t r a - M o l d o v i ţ e i au, ca şi
V o r o n e ţ u l , un număr m i c de registre. î n t r e V o ­
roneţ şi Balineşti a a v u t loc aşadar o întreagă
evoluţie ;
2 — Nu este adevărat, aşa după cum s-a
susţinut, că pictura de la Balineşti p r e z i n t ă un
1
e x e m p l u de friză neîntreruptă . Ar trebui ca
această friză, pentru a putea fi numită astfel,
1
I. D. Ştefănescu, p. 99 (P.IL).
să cuprindă un a n u m i t număr de scene care să
decurgă una din alta fără a fi despărţite de ce­
va, aşa c u m a f i x a t formula respectivă şcoala
macedoneană, şi p o t r i v i t numeroaselor exem­
p l e pe care ni le dă M u n t e l e A t h o s . Ceea ce nu
este c a z u l . Scenele despre care s-a susţinut că
alcătuiesc o friză ( d e la Căinţa lui Iuda pînă la
R ă s t i g n i r e ) sînt în m o d c î t se p o a t e de v ă d i t
despărţite p r i n t r - o linie roşie aflată în stìnga
Aşezării pe cruce, celelalte scene fiind net înca­
d r a t e . E s t e a d e v ă r a t totuşi că zugravul e încli­
nat să reprezinte două sau trei scene într-una
singură, conformîndu-se astfel unei tendinţe
deja c o n s a c r a t e p r i v i n d unele subiecte care al­
cătuiesc un t o t , aşa cum ar fi Lepădarea lui
P e t r u . M o t i v pentru care pictează Căinţa şi
Moartea lui Iuda în acelaşi timp cu D u c e r e a
c r u c i i , tratîndu-le ca pe nişte e p i s o a d e supli­
mentare (zidul de la a p u s ) ; şi t o t din acelaşi
m o t i v , pe zidul de la n o r d , Demersul lui Iosif
din Arimateea la P i l a t v i n e fără nici un semn
d e s p ă r ţ i t o r după R ă s t i g n i r e , ca şi c u m ar vrea
să indice graba lui Iosif de îndată ce Iisus s-a
săvîrşit din v i a ţ ă . Se va observa însă că avem
întotdeauna de-a face cu nişte e p i s o a d e c o n c o ­
mitente, legate unele de altele în m o d l o g i c .
Nu este aşadar friza macedoneană sau succe­
siunea a t h o n i t ă a m e n o l o g u l u i ; ci o e v o l u ţ i e
către frizele de la H u m o r , M o l d o v i ţ a , Suceava
etc.
N i m i c m a i o p u s spiritului care a a n i m a t V o ­
r o n e ţ u l . T o t u ş i H u m o r u l datează din 1530 şi nu
pare să fi f o s t z u g r ă v i t m u l t m a i t î r z i u ; d e c o ­
raţia de la M o l d o v i ţ a poartă data precisă de
1537. P u t e m aşadar a d m i t e că p i c t u r a de la
Balineşti a f o s t efectuată în p r i m a t r e i m e a se­
colului a l X V I - l e a 2 .
M e n ţ i o n ă m că in Muntenia lupta dintre
cele două ş c o l i , c r e t a n ă şi macedoneană, se ma­
nifestă încă din v e a c u l al X I V - l e a la Curtea de
A r g e ş şi că din perioada aceasta încă, într-o
biserică aflată t o t u ş i în afara influenţei sîr­
beşti, Viaţa sfîntului N i c o l a e , în special, este
pictată în p r o n a o s , într-o friză n e î n t r e r u p t ă 3 .
Scenele din altarul de aici sînt şi ele în număr
mai m a r c d e c î t în M o l d o v a . T e n d i n ţ e l e acestea
aveau, după cum v e d e m , să parvină şi în M o l ­
d o v a , fără să se p o a t ă afirma însă că este v o r b a
de o influenţă v e n i t ă din M u n t e n i a . Această
influenţă, totuşi, nu va întîrzia să se facă re­
marcată.
3
Pictura dc La Băliueş+J a fost realizată anterior lui
septembrie 1500, anterior morţii Măgdălinci (Magda)
care figurează în tabloul voliv (V.D.).
3
Curtea de Argeş, B.C.M.I.. 1923. p. 173.şi unu. şi
fig. 287, 293, 295, 299. (P.H.).
 B - HIAIOIU L ŞI MOLDOVIŢA
D e c o r a ţ i a de la Părhăuţi (1522) se află într-o
1 ( a l . Înconjurat de un curcubeu şi de serafimi,
stare d e o s e b i t de proastă şi p i c t u r a de la P r o ­
2 d o m i n ă un t a m b u r î m p ă r ţ i t în patru registre
b o t a (1530) e destul de d e s f i g u r a t ă (în afara
celei clin p r i d v o r ) prin resta urările g r o s o l a n e ce
s-au s u c c e d a t d i n secolul al X V I I - l e a pînă in
3 dalioane, profeţi avîndu-1 la m i l o c pe Ioan B o ­
cel de al X I X - l e a .
B i s e r i c i l e de la H u m o r şi V a t r a - M o l d o v i ţ e i
c o n s t i t u i e , d i m p o t r i v ă , două d i n t r e cele mai
frumoase a n s a m b l u r i d e c o r a t i v e c o m p l e t e din
Moldova (releveele IV şi V ) . Sînt contemporane
şi se armonizează a t î t de perfect, fie p r i n c o n ­
c o r d a n ţ a temelor, fie, a l u n e i c î n d se află în
o p o z i ţ i e , p r i n ordonanţa generală, î n c î t stu­
dierea a m ă n u n ţ i t ă a acestor două b i s e r i c i ne
va îngădui să ne facem o idee foarte clară despre
ceea ce a fost p i c t u r a r e l i g i o a s ă m o l d o v e n e a s c ă
în timpul d o m n i e i lui P e t r u R a r e ş .
Nu p u t e m cerceta d e c î t c u p o l a de la M o l d o ­
v i ţ a . Cea de la H u m o r să fi a v u t a l t ă d a t ă un
tambur astăzi distrus din vreo cauză oarecare,
aşa cum ar sugera p o a t e prezenţa a b s i d e l o r
laterale? Ipoteză ce nu se p o a t e d e m o n s t r a atîta
v r e m e c i t un a r h i t e c t , d i s p u n î n d de m i j l o a c e
tehnice a d e c v a t e , nu va face asemenea verifi­
c a r e . I p o t e z ă , a d ă u g ă m noi, n i c i d e c u m indis­
p e n s a b i l ă . O r i c u m , fumul de la luminări şi-a
î n d e p l i n i t sarcina cu atîta zel şi o b s c u r i t a t e a
care scaldă calota este a t î t de intensă, î n c î t
clacă nu d i s p u n e m de c î t e v a reflectoare puter­
nice, ceea ce nu e cazul nostru, e cu neputinţă
să d e s l u ş i m c e v a .
1
Pictura dc la PărMuţi este, in.l.r-adevăr, destul de
degradată in unele zone, dar ea prezintă întinse supra­
feţe de un ma.'-e interes iconografic şi artistic, niai ales
in pridvor şi în pronaos (Bogdana Iriinia, Datarea pictu­
rilor murale de la Părhăuţi, in MIA, 1974, nr. 1, p. 66—72 ;
idem, Semnificaţia picturilor murale, de la Pàr'hàuìi, in
MIA 1976. nr. 1, pp. 57— 06 (V.D.).
2
Datorită unei greşeli dc tipar, dl. Ştefănescu da­
tează pictura aceasta in 1529. Construcţia bisericii insă
n-a fost terminală decit in 1530, dună zidirea Humorului
(P.H).
3
In pofida degradărilor şi interveni,iilor Urzii, pic­
turile de la Probota meril.au un popas mai stăruitor, alit
pentru complexitatea problemelor de ordin iconografic,
cit şi prin calităţile de ordin artistic. Menţionăm doar
impresionanta Judecată de apoi din pridvor; prima de
acest fel pc carco cunoaştem in Moldova, protolipal tuturor
celorlalte, apoi sinoadele şi mcnoloţjul din pronaos sau
frumoasa rcprczeitare a sfîntului Nicolae. Pictată 1532
in biserha Probotci, care se bucurăşl dc autoritatea de
viitoare necropolă domnească, a exercitai o puternică
influenţă asupra monumentelor ctitorite ulterior (Sorin
Ulea, Portretul funerar al lui Ioan — un fiu necunoscut
al lui Petru Rareş — şt datarea ansamblului de pictură
de la Probota, in SCIA. 1959, nr. 1, pp. 61 — 70: pentru
ilustraţii este util şi albumul Probota, de Ion Miclea şi
R. Florescu, Bucureşti, 1978 (V.D.).
Paniocrulorul de la M o l d o v i ţ a , d i m p o l i i \ , i ,
oferă m u l t m a i b u n e c o n d i ţ i i pentru a fi c e r c e
in care sînt p i c t a ţ i , de sus în j o s , serafimi, un
rînd de îngeri în p i c i o a r e p u r t î n d r i p i d e şi me­
4
tezătorul înaripat , apoi a p o s t o l i i . îngeri în
panda tivi m i c i , e v a n g h e l i ş t i i în cei m a r i . Pc
c i r c u m f e r i n ţ a c e r c u l u i m a r e , sub panda tivi,
patru scene clin viaţa lui Iisus, s e p a r e , d i n t r e care
am p u t u t identifica trei — Buna Vestire, Naş­
terea şi B o t e z u l . A v e m de-a face, după c u m se
v e d e , cu d e c o r a ţ i a de la V o r o n e ţ , efectuată
insă într-o m a n i e r ă ceva m a i s i m p l ă . C o n c e p ­
ţia ramine aceeaşi. Scenele d i n viaţa lui Iisus
şi care subliniază misiunea sa d i v i n ă îşi au lo­
cul între evanghelisti şi P a n t o c r a t o r , p e r e ţ i i
naosului fiind rezervaţi celui m a i înfricoşător
mister, P a t i m i l e ( c o m p l e t a t e , la V o r o n e ţ , cu
scenele pe care le-am s e m n a l a t ) .
C o m p a r a ţ i a cu V o r o n e ţ u l p o a t e fi, în anu­
mite puncte, p r i m e j d i o a s ă pentru M o l d o v i ţ a .
în a c e a s t ă - d i n urmă b i s e r i c ă nu toate scenele
ating perfecţiunea şi Pantocratorul său (pl.
X I I I , 2) ne rezervă o d e c e p ţ i e . Nu că i-ar lipsi
nobleţea sau profunzimea p r i v i r i i , şi nici regula­
ritatea trăsăturilor. T o t u ş i , cel de la V o r o n e ţ
îşi păstrează, nealterată, superioritatea. Da­
torită, se pare, a două cauze. P r i m a c o n s t ă în
faptul că z u g r a v u l de la M o l d o v i ţ a a d o r i t să
lucreze în stil m a r e , astfel că c h i p u l lui Iisus
ocupă toată c u p o l a . Cîştigă, e d r e p t , în m ă r e ­
ţie, dar adaptîndu-se c o n c a v i l ă ţ i i c a l o t e i , stîn-
jeneşte p e r s p e c t i v a şi pare, de jos, mai scund
şi mai îndesat, cu capul v î r î t între umeri, m a i
p u ţ i n d e g a j a t . A doua, m a i i m p o r t a n t ă , deoare­
ce anunţă o e v o l u ţ i e , constă în faptul că repre­
zentarea aceasta t i n d e , fără a reuşi încă pe de­
plin, către umanizarea personajului. Iisus de
la Suceviţa va fi un o m ; cel de la V a t r a - M o l d o ­
v i ţ e i este un o m - D u m n e z e u ; cel de la V o r o n e ţ
este în afară de t i m p , depăşind întru totul uma­
nitatea. Acesta este şi m o t i v u l p e n t r u care Pan­
t o c r a t o r u l de la V o r o n e ţ , m a i m i c , făcînd c o r p
c o m u n eu flăcările şi cu fulgerele care emană
de la el şi eu dubla-i aureolă din care i se i v e ş t e
bustul ne e m o ţ i o n e a z ă m a i m u l t , ca şi cum,
pentru m o m e n t , p o r ţ i l e cerului s-ar fi deschis,
revelind credincioşilor strìnsi dedesubt pri-
4
Se. ştie că reprezentarea aceasta, destul de obişnuita,
simbolizează rolul de Mesager, de înger al Domnului, pc
care Ioan Botezătorul îl îndeplinise prin propovuduirca
sa (P.H.).
 172
v i r i l e Creatorului l o r . în plus, z u g r a v u l de la
V o r o n e ţ vădeşte o superioritate dc n e t ă g ă d u i t
în desenul g e s t i c i i şi în tipul reprezentat.
A l t a r e l e celor două b i s e r i c i sînt d e o p o t r i v ă de
frumoase şi au un e v i d e n t aer de f a m i l i e . D a r
este de-ajuns o clipă dc a t e n ţ i e pentru a ne da
seama în ce măsură a ştiut z u g r a v u l de Ia M o l d o ­
viţa să confere fiecărui a m ă n u n t o notă intere­
santă, ceea ce nu întîlnim la fel de des şi la H u ­
m o r . Şi într-o concă şi într-alta ( p l . X I I I , 3 şi
X I X , 1) este reprezentată Sf. Fecioară, ţinînd
pruncul pe un genunchi şi aşezată pe un scaun
b o g a t o r n a m e n t a t şi a c o p e r i t cu o pernă. Cu
deosebire că, în v r e m e ce la H u m o r v e d e m patru
îngeri, ce p o a r t ă pe m î i n i un v e ş m î n t i m p e r i a l ,
înconjurîndu-şi, plini de s o l i c i t u d i n e , Suvera­
na, la M o l d o v i ţ a z u g r a v u l măreşte interesul
p r i v i t o r u l u i şi aşează în jurul K y r i a t i s s e i , la
stìnga noastră un înger şi pe I o a c h i m , iar la
dreapta noastră un înger şi pe A n a .
Pe intradosul m i n u s c u l e i travei care prece­
de conca, z u g r a v u l de la H u m o r reprezintă trei
rînduri de m e d a l i o a n e ( e p i s c o p i , profeţi e t c . ) ;
cel de la M o l d o v i ţ a plasează, deasupra M a i c i i
Domnului, Tronul Hetimasiei şi porumbelul,
înconjurat dc şase m e d a l i o a n e cu profeţi, dea­
supra P a n t o c r a t o r u l u i între şase m e d a l i o a n e
cu a p o s t o l i ; iar şi m a i sus, un Iisus şi patru
scene g r e u de identificat (o S c h i m b a r e la faţă, o
înălţare sau o C o b o r î r e a D u h u l u i Sfînt, şi încă
d o u ă ) . Nu este nici o îndoială că zugravul nu a
a v u t intenţia, în m o t i v u l central al acestor
trei registre să înfăţişeze Sfînta T r e i m e . La
V o r o n e ţ , d e a s u p r a ' M a i c i i D o m n u l u i se aflau
numai două rînduri, unul a l c ă t u i t din figuri în
p i c i o a r e şi unul d i n m e d a l i o a n e .
S u b c o n c ă , în partea superioară a z i d u l u i
circular al absidei, a c o l o unde z u g r a v u l de la
V o r o n e ţ se m u l ţ u m e ş t e să înfăţişeze o friză
de serafimi, cel dc la H u m o r şi cel de la M o l d o ­
viţa plasează p r i m u l 12, al doilea o p t meda­
lioane cu e p i s c o p i . Această i n o v a ţ i e , care asi­
gură unitatea decoraţiei altarului şi a naosului,
e s t e ' î n acelaşi t i m p un fel de a m i n t i r e a şira­
gului de m e d a l i o a n e sau de b u s t u r i de e p i s c o p i
care se v e d e în absidele b i s e r i c i l o r sîrbeşti şi
b u l g ă r e ş t i deasupra m a r i l o r figuri m o n u m e n ­
tale care se află în partea de jos a p e r e ţ i l o r .
Chiar şi aici, z u g r a v u l dc la M o l d o v i ţ a ţine să
fie o r i g i n a l : în centrul m e d a l i o a n e l o r , deasupra
A d o r ă r i i M i e l u l u i , a c o l o u n d e la H u m o r nu
există d e c î t un m o t i v floral, M o l d o v i ţ a înfă­
ţişează, cu m u l t succes, Sfînta Faţă, care se
prezintă, cu toată gravitatea, p r i v i r i l o r p r e o t u ­
lui dc îndată ce acesta şi le îndreaptă către M i c i .
Miel care, î n a m b e l e biserici ( p l . X I V ş i X X )
este un m i e l a d e v ă r a t , occidental, cu n i m b şi
ţinînd în gură stindardul î n v i e r i i . T i p u l acesta
i c o n o g r a f i c este a d o p t a t acum cu t o t u l , se va
răspîndi în întreg edificiul şi va trece şi pe par­
tea e x t e r i o a r ă a z i d u r i l o r ( p l . X X X I X ) ; dar
nu va înlocui n i c i o d a t ă m o t i v u l tradiţional al
lui Iisus-prunc în patena, care se va bucura
încă de m a r e trecere la S u c e v i ţ a . V o m remarca
faptul că şi aici z u g r a v u l de la M o l d o v i ţ a , prin­
tr-o i n i ţ i a t i v ă foarte s i m p l ă va reuşi să m o d i f i c e
o reprezentare banală pentru a î m b o g ă ţ i o altă
scenă; cei doi îngeri care, Ia H u m o r încă, p l i n i
de respect, îşi pleacă ripidele în faţa Mielului,
se î n t o r c a c u m şi, întovărăşiţi de alţi d o i în­
geri, cu c ă d e l n i ţ i în mînă, îl asistă pe Iisus care
dă împărtăşania a p o s t o l i l o r , p r o i e c t î n d astfel
scena, în m o d m i s t i c , în v e ş n i c i e .
Împărtăşania apostolilor marchează un v ă d i t
progres faţă de V o r o n e ţ . Are mai puţină rigidi­
tate şi în acelaşi t i m p mai puţină s o l e m n i t a t e .
L a H u m o r ( p l . X I V ş i X V , 1 ) Iisus p o a r t ă veş­
m i n t e de a r h i e p i s c o p şi dacă z u g r a v u l de la M o l ­
d o v i ţ a , clin i n a d v e r t e n ţ ă p o a t e , îl îmbracă,
î n scena î m p ă r t ă ş a n i e i c u p î i n e ( p l . X X ) , i n
v e ş m î n t u ] s i m p l u de Ia V o r o n e ţ , în împărtă­
şania cu v i n ( p l . X X I ) îi petrece în jurul umeri­
lor o m o f o r u l . în a m î n d o u ă b i s e r i c i l e masa este
acoperită cu o frumoasă stofă, ornată cu cruci
b r o d a t e cu p e r l e . E v a n g h e l i a este splendid le­
g a t ă . Mişcarea şi varietatea de a t i t u d i n i ale
a p o s t o l i l o r care se a p r o p i e de masă le erau încă
necunoscute la V o r o n e ţ . în sfîrşit, o b i e c t e l e
s-au p r e c i z a t din p u n c t de vedere ritual: sticla
de la V o r o n e ţ , eleganta cupă de la H u m o r de­
v i n e la M o l d o v i ţ a un veritabil p o t i r , pîinea,
abia indicată în p r i m e l e două biserici, a deve­
n i t în aceasta d i n urmă, şi cu toată precizia,
anafura.
L a H u m o r , î m p ă r t ă ş a n i a a p o s t o l i l o r este
încadrată de două scene t r a d i ţ i o n a l e , Cina cea
de taină şi Spălarea p i c i o a r e l o r . La M o l d o v i ţ a
această d i n urmă scenă este înlocuită cu C o b o ­
rîrea la i a d . Si toate m e r i t ă să ne o p r i m asupra
lor.
Cina cea de taină ( p l . X V , 1 şi p l . X X I ) m a i
arc încă masa în formă de s i g m a ; dar, dc la o
biserică la alta, v e d e m infiltrîndu-sc din ce în
ce mai m u l t spiritul Renaşterii. Gesticulaţia,
care la V o r o n e ţ începuse să se schiţeze deja
dar care, cu e x c e p ţ i a a t i t u d i n i i plină de pasiu­
ne a lui Ioan, v ă d e a încă reţinere, la H u m o r
este m u l t mai e n e r g i c ă . Fără îndoială că Petru,
aflat în p r i m u l p l a n , in cornu sinistro, ca de
o b i c e i , se limitează la un g e s t c a l m , dar ener­
g i c , care se adresează cu toată e v i d e n ţ a lui
Ioan, cu toate că, în v i r t u t e a legii p r i v i n d re­
prezentarea în trei sferturi, e m a i întors spre
noi d e c î t spre tovarăşii săi. D a r ceilalţi a p o s t o l i
s-au r i d i c a t t o ţ i ca unul, stăruind pe lîngă Iisus
ca să se e x p l i c e , astfel că p e n t r u a-1 p u n e m a i
b i n e în e v i d e n ţ ă pe Iuda, p i c t o r u l l-a c u l c a t
a p r o a p e pe masă ca să ajungă la taler şi, ca să
afle toată lumea, i-a scris deasupra chiar şi
n u m e l e . Gesticulaţia, ca şi lungirea t r ă d ă t o ­
rului pe masă, este în c o n f o r m i t a t e cu e v o l u ţ i a
inconografiei acestei t e m e sub influenţă apu­
seană, aşa cum se v e d e de p i l d ă la Misfra sau,
începînd din secolul al X V I - l e a , la Muntele
A t h o s ( F i l o t e u , L a v r a , X e n o f o n e t c . ) . Mai m u l t ,
Ioan, care reia la H u m o r mişcarea plină dc pa­
tetism de Ia V o r o n e ţ şi de la R ă d ă u ţ i , face aici
un g e s t de a l i n t (luînd m î i n i l e M î n t u i t o r u l u i
pentru a-şi sprijini capul pe ele) ceea ce repre­
zintă p u n c t u l c u l m i n a n t pe care îl putea a t i n g e
tandreţea b i z a n t i n ă . Iisus, g r a v dar afectuos,
îi lasă mîna şi a p r o a p e că-1 m î n g î i e pe umăr:
gestul acesta intim, .italienesc, care nu apare la
A t h o s înainte de 1535 ( L a v r a ) sau 1540 ( F i l o ­
teu) este realizat la M o l d o v i ţ a în 1537.
A m d a t îndeajuns d e m u l t e a m ă n u n t e pen­
tru a ne putea da seama încă de pe a c u m de dru­
m u l parcurs de la V o r o n e ţ î n c o a c e . P r i m e l e b i ­
serici, a căror d e c o r a ţ i e , de inspiraţie m a i teo­
logică, aveau o adevărată p r e d i l e c ţ i e pentru
v e c h i l e p r o t o t i p u r i m a i sobre, m a i e l o c v e n t e
p r i n însăşi g r a v i t a t e a l o r ; şi este d e m n de reţi­
nut ceea ce spunea cu atîta î n d r e p t ă ţ i r e d l .
P o d l a c h a despre frescele de la V o r o n e ţ : ele „ s e
m ă r g i n e s c să reprezinte doar c î t e v a scene, în
s c h i m b însă în fiecare d i n t r e acestea au pus o
semnificaţie m a i a d î n c ă " 1 . D i m p o t r i v ă , în
secolul al X V I - l e a , p ă t r u n d e m într-o epocă m a i
p u ţ i n r e c e p t i v ă la s i m b o l u r i , m a i atrasă de pi­
t o r e s c şi ele latura narativă a temei, care izbu­
teşte să m u l t i p l i c e scenele şi să a t r i b u i e senti­
m e n t u l u i un rol m a i m a r e .
Cine nu v e d e că este v o r b a de s p i r i t u l gene­
ral al e p o c i i şi că, fără a căuta la M u n t e l e A t h o s
p r o t o t i p u l scenelor pe care le a v e m dinaintea
o c h i l o r , nu v o m putea să nu ne s i m ţ i m frapaţi
de faptul că acelaşi c u r e n t le animă şi pe unele
şi pe c e l e l a l t e ? Curent care nu e altul d e c î t cel
al R e n a ş t e r i i , şi care nu ne î n g ă d u i e nici să pre­
supunem măcar un c o n t a c t d i r e c t cu Italia
(deşi relaţiile se m u l t i p l i c ă de la Ştefan cel Ma­
re încoace) deoarece p ă t r u n d e în acelaşi t i m p
şi în G r e c i a şi în B a l c a n i . v S p i r i t u l m a c e d o -
tti'1'iH lij;: . ! io l|jhi\' >([ ->b 'U»il "
x
Malowidla, pi. 159 (P.H.).
nean şi s p i r i t u l cretan, pentru a folosi n n - s l c
două c u v i n t e de-acum î n c o l o consacra te, se
întîlnesc, se înfruntă, se întrepătrund, iar in
v i i t o r v o m găsi şi urmele unuia şi urmele celui­
lalt. Cu un secol şi j u m ă t a t e m a i înainte, eve­
nimentul avusese deja l o c la Curtea de A r g e ş .
M o l d o v a , m a i o r i g i n a l ă , vedea a c u m că-i v i n e
şi ei r î n d u l .
Şi, de fapt, ce p o a t e fi m a i italienesc d e c î t
Cina cea de taină de la M o l d o v i ţ a ? Pentru p r i ­
ma oară, Iisus renunţă să m a i stea în capul m e ­
sei şi se aşează la m i j l o c u l ei, aşa cum face în
Serbia la M a r k o sau la Gracanica, şi aşa cum a
făcut întotdeauna la Muntele A t h o s . T o t u ş i ,
e v o l u ţ i a a f o s t m a i p u ţ i n rapidă în M o l d o v a
d e c î t în ş c o l i l e ce veniseră în c o n t a c t m a i ne­
m i j l o c i t cu Italia ; Iisus ezită să se aşeze cu ade­
v ă r a t la m i j l o c u l m e s e i ; p a r e m a i curînd să fi
făcut înconjurul m e s e i pentru a sta în m i j l o c u l
d i s c i p o l i l o r în c l i p a în care le va anunţa î n g r o ­
zitoarea v e s t e . D a r c î t de b i n e se s i m t e , în ati­
tudinea a p o s t o l i l o r , că un n o u suflu a n i m ă aceas­
tă scenă t r a d i ţ i o n a l ă şi c î t de m u l t i m p r e s i o ­
nează g e s t u r i l e acestea p l i n e de v e r i d i c i t a t e şi
dc viaţă ! S î n t e m departe de i m p a s i b i l i t a t e a
p r i m i t i v ă , departe de gesturile c u m p ă n i t e de la
V o r o n e ţ : aici fiecare a p o s t o l îşi are p r o p r i a - i
p e r s o n a l i t a t e , încep să se înfiripe unele c o n v e r ­
saţii p a r t i c u l a r e . C î ţ i v a a p o s t o l i se ridică, res-
p i n g î n d cu mîna acuzaţia a n o n i m ă , sau se arată
pe ei înşişi ca şi c u m ar întreba dacă nu c u m v a
ei sînt cei v i z a ţ i ; a l ţ i i se apleacă spre cei de
a l ă t u r i ca şi c u m ar v r e a să se asigure că au au­
z i t b i n e ; în v r e m e ce Iuda, ca să fie b i n e recu­
n o s c u t de noi, se î n t i n d e cu un g e s t cuprinză­
t o r către taler. Gestica m î i n i l o r , a p r o a p e t o t
a t î t de v a r i a t ă ca la L e o n a r d o da V i n c i , clar
realizată cu infinit m a i puţină artă, este cu
a d e v ă r a t r e m a r c a b i l ă , şi întreg t a b l o u l , repe­
t ă m , ne duce cu g î n d u l la cinele italieneşti. în
p r i v i n ţ a a două amănunte, totuşi, z u g r a v u l
nostru rămîne c r e d i n c i o s B i z a n ţ u l u i : masa este
în sigma, iar a p o s t o l i i nu sînt aşezaţi în partea
d i n faţă.
Pe z i d u l de la n o r d , în stìnga împărtăşaniei
cu pîine, a c o l o unde la M o l d o v i ţ a se află C o b o ­
rîrea la iad, H u m o r u l , m a i t r a d i ţ i o n a l i s t , înfă­
ţişează Spălarea picioarelor ( p l . X I V ) . Ne aş­
teaptă, a i c i , o s u r p r i z ă . în v r e m e ce scenele
dinainte ne-au p r e g ă t i t pentru t o t felul de nou­
tăţi, cea de care ne o c u p ă m a c u m ne prezintă
o foarte v e c h e formulă, cea clin psaltirile Şlu-
d o v , părăsită a p r o a p e chiar şi de sîrbi şi pe
care n-o v o m întîlni n i c i o d a t ă la Muntele A t h o s :
în faţa lui P e t r u , care îşi duce mîna la c a p ,
? • i
Iisus îi e x p l i c ă , p r i n gestica a m b e l o r m î i n i ,
174
semnificaţia actului r e s p e c t i v . în t o a t e cele­
lalte scene Iisus l-a a p u c a t de unul clin p i c i o a r e
şi, ori i-1 şterge, şi, daca mina dreaptă îi rămîne
liberă, aceasta binecuvîntează sau mustră, dar
numai ea singură se află în m i ş c a r e . A i c i , Iisus,
la oarecare distanţă de Petru, nici m ă c a r îndea­
juns de aproape ca să-i p o a t ă lua p i c i o r u l ca să
i-1 spele, îl îndeamnă de departe să se lase în­
d u p l e c a t . O icoană veche sau vreun m a n u s c r i s
să fi servit d r e p t m o d e l z u g r a v u l u i ? Aşa s-ar
crede, v ă z î n d scaunul pe care stă Petru, u m b r i t
de haşuri, singurul loc d i n t o t altarul unde se
observă asemenea tehnică. Maniera în care sînt
grupaţi a p o s t o l i i , care asistă în p i c i o a r e la
scenă, în afară de unul singur care se descalţă,
se conformează şi ea unei v e c h i f o r m u l e . ; R e ­
m a r c ă m totuşi că atitudinea a d o p t a t ă aici pen­
tru Iisus nu prezintă o noutate p e n t r u ţările
r o m â n e ; în Muntenia era deja cunoscută, în
secolul al X I V - l e a de către, z u g r a v u l de la Curtea
de A r g e ş 1 . Acesta urmează însă o altă t r a d i ţ i e ,
m a i p u ţ i n v e c h e , în maniera de a grupa a p o s t o ­
lii, care se descalţă aproape cu t o ţ i i . E x i s l ă ,
d i m p o t r i v ă , un aer dc familie destul de m a r c a t
între fresca de la H u m o r şi pictura, p u ţ i n ante­
2
rioară, din biserica bulgară de la P o g a n o v o .
Vedem deci că v e c h i l e teme nu dispar niciodată
cu totul.
în fine, Coborîrea la iad (Anastasis) de la
M o l d o v i ţ a ( p l . X X ) rămîne credincioasă so­
b r i e t ă ţ i i care o caracterizează pe cea de la V o ­
roneţ, dar a m ă n u n t e l e sînt lucrate cu m a i m u l ­
tă grijă, iar personajele v ă d e s c o i n d i v i d u a l i ­
tate m a i m a r c a t ă . Crucea, pe care la V o r o n e ţ
Iisus se m u l ţ u m e ş t e doar s-o p o a r t e , d e v i n e aici
o adevărată armă câre-1 va l o v i , cu de la sine
putere, pe Satan, ferecat sub p i c i o a r e l e celui
care a î n v i a t din m o r ţ i . A d a m şi E v a , scu-
lîndu-se din m o r m î n t şi cerînd îndurare, au
deja atitudinea şi simetria din T r o n u l H e t i m a -
s i e i ; îl v e d e m în sfîrşit, alături de D a v i d ş i d e
S o l o m o n , pe sfîntul Ioan B o t e z ă t o r u l p r i v i n -
du-1 drept în faţă pe Iisus, iar de cealaltă parte,
lingă E v a , un b ă r b a t tînăr care este în m o d sigur
A b e l , cu t o a t e că nu poartă toiagul p ă s t o r e s c
cu care e înfăţişat în alte l o c u r i 3 ; dar, schiţînd
un gest neaşteptat, îl v e d e m ţinînd într-o mînă
m a n d o r l a lui Iisus; numai acesta, p r i m u l dintre
m a r t i r i , cel m a i vechi s i m b o l al lui Iisus, putea
avea asemenea c u r a j .
U l t i m u l registru este o c u p a t , ca p e s t e t o t ,
de sfinţi şi de e p i s c o p i ; numai că, în v r e m e ce
pînă la H u m o r îi v e d e m cu filactere, la M o l d o -
1 Cf. BCMI, 1923, fig. 241 (P.H.).
2
Ci. Grabar, Peinture bulgare, 1923; fig. 241 (P.H.).
Ş De pildă la Protalon ; ef. Millet, Athos, pl. 19(P.H.).
viţa p o a i t ă , cu toţii, „Evanghelia" în mînă.
M e n ţ i o n ă m , ca încheiere, că nici la Humor
şi nici la M o l d o v i ţ a nu există linii despărţi­
toare între scenele din al doilea registru, care se
desfăşoară într-o friză c o n t i n u ă . Soluţie care
va fi a d o p t a t ă şi pentru n a o s ; dar asupra a c e s t o r
lucruri v o m r e v e n i .
Naosul de la M o l d o v i ţ a se află aproape in
întregime, cel p u ţ i n în registrele inferioare,
într-o remarcabilă stare de conservare, ce c o n ­
trastează cu starea de degradare a celui de la
H u m o r ; dar chiar şi aici, au rămas destule
p o r ţ i u n i îndeajuns de b i n e păstrate pentru a
putea c o m p a r a , cu b u n e rezultate, cele două
biserici înrudite.
D i s p o z i ţ i a generală este aceeaşi: cîte un
singur subiect în fiecare, concă, R ă s t i g n i r e a în
absida de la n o r d , şi, la sud, Sfînta T r e i m e (FYlo-
xenia lui A v r a a m ) la H u m o r şi Coborîrea Duhu­
lui Sfînt la M o l d o v i ţ a 4 ; dedesubt, un splendid
rînd de. m e d a l i o a n e ( m a r t i r i ) ca şi în a l t a r ; re­
gistrul median, consacrat. P a t i m i l o r (care se
desfăşoară în m o d n o r m a l de la sud la nord şi
prezintă aproape aceeaşi repartiţie şi într-o b i ­
serică şi în c e a l a l t ă ) ; jos, în sfîrşit, sfinţii m i l i ­
tari, iar în p l u s , la H u m o r , ca şi la M o l d o v i ţ a
şi ca în majoritatea b i s e r i c i l o r din epocă, Maica
D o m n u l u i între d o i îngeri pe zidul m e r i d i o n a l
şi, pe cel o c c i d e n t a l , p o r t r e t u l c t i t o r i l o r la
stìnga, iar la dreapta Sfinţii Constantin şi E l e ­
na. Se va observa, în extrema stìnga a z i d u l u i
sudic de. la H u m o r , un bătrân înalt, în m a n t i e
de profet, ce pare a fi Ilie, apoi sfîntul Ioan B o ­
tezătorul, care deschid seria de j o s : personaje
pe care le. regăsim la M o l d o v i ţ a în acelaşi loc
din naos, în glaful unei m i c i ferestre p r a c t i ­
cată în acel z i d .
Dacă ansamblul p i c t u r i i este a b s o l u t ace­
laşi, amănuntul în s c h i m b variază.
Răstignirea este reprezentată în conca de la
n o r d . Nu va lua în stăpînire locul acesta p e n t r u
totdeauna, aşa c u m v o m şi vedea, dar o v o m
întîlni aici adesea, ca o c o n c l u z i e şi un rezumat
al scenelor din urmă ale P a t i m i l o r , z u g r ă v i t e
chiar d e d e s u b t . R ă s t i g n i r e a de la M o l d o v i ţ a ,
mai bine păstrată ( p l . X I X , 2 ) , merită întreaga
noastră atenţie pentru frumuseţea ca şi pentru
originalitatea ei i c o n o g r a f i c ă . Scena a devenit,
m a i a m p l ă , s e n t i m e n t e l e au e v o l u a t , dar numai
p î n ă la un a n u m i t p u n c t . D u p ă italienismul
Cinei din altar, ne-am fi p u t u t aştepta să în­
tîlnim, aici o şi m a i v ă d i t ă influenţă o c c i d e n l a -
4
Este eu neputinţă să se desluşească ceva din registrul
superior dc pc zidul occidental, atit la 1 Iunior, cit si la
Va tra-Mol do viţei (P. II.).

lă. Z u g r a v u l însă a a v u t un i n s t i n c t foarte sigur
în ceea ce p r i v e ş t e b i z a n t i n i s m u l său. Slujito­
rul care c o n s o l i d e a z ă crucea are pe cap o t i c h i e
italienească, s o l d a ţ i i au u n i f o r m e i t a l i e n e ş t i :
s p i r i t u l operei a r ă m a s însă o r i e n t a l .
Gestul slujitorului nu t r e b u i e să ne inducă
în e r o a r e . P o a t e că nu face d e c î t să c o n s o l i d e z e
crucea, c h i a r dacă nu m a i era n e v o i e . D a r ter­
m i n ă el cu a d e v ă r a t să fixeze o cruce pe care
H r i s t o s a f o s t ţ i n t u i t înainte ca aceasta să fi f o s t
ridicată, aşa că nu v o m fi siliţi să a d m i t e m
influenţa O c c i d e n t u l u i . N o i s î n t e m o b i ş n u i ţ i î n
Apus,, este a d e v ă r a t , să-l v e d e m pe Iisus l e g a t
d e Crucea c u l c a t ă p e p ă m î n t , dar a c e s t m o d d e
reprezentare nu apare în O c c i d e n t d e c î t în seco­
1
lul al X I V - l e a ; în O r i e n t îl î n t î l n i m încă d i n
2
cel de al X I I - l e a . E s t e t o t u ş i destul de rar şi
nu se i m p u n e d e c î t cu trecerea t i m p u l u i , pînă
3
c î n d va fi c o n s a c r a t de E r m i n i e .
Iisus păstrează t i p u l pe care i l-am c u n o s ­
c u t , cel de la G r a c a n i c a , cu acea cută dureroasă
de pe frunte, şi arcuirea plină de realism a tru­
p u l u i pe care v i a ţ a începe să-l p ă r ă s e a s c ă .
Sf. F e c i o a r ă şi a p o s t o l u l Ioan reiau vechea si­
m e t r i e c a p a d o c h i a n ă , cu o perfectă identitate
de g e s t u r i . Maria, m a i ales, ni se pare intere­
santă. C h i p u l pe care îl ridică spre F i u l ei m o r t
(căci a f o s t î m p u n s deja cu lancea) este răvăşit
de durere, dar în p r i v i r e a ei străluceşte lumina
speranţei şi a r e s e m n ă r i i . Ea îşi aduce a m i n t e
de încurajările fiului, a t î t de des d e z v o l t a t e de
c ă t r e P ă r i n ţ i i B i s e r i c i i , şi rămîne r e m a r c a b i l
de dreaptă, m a i tare d e c î t Ioan, v ă d i n d un ase­
menea curaj s u p r a o m e n e s c încît femeia, care se
află în spatele ei şi p l î n g e , abia îndrăzneşte s-o
a t i n g ă cu mîna, gata s-o susţină, dar oprindu-
se din prea m u l t r e s p e c t . Ce distanţă este de
aici pînă la leşinul Fecioarei din calvarurile
italieneşti, p î n ă la starea de sfîrşeală de la Mun­
tele A t h o s şi uneori c h i a r şi din B u l g a r i a , aşa
c u m o v e d e m la P o g a n o v o 4 , în anul 1500. La
M o l d o v i ţ a , Maria d ă d o v a d ă d e m a i m u l t curaj
chiar d e c î t la P r o t a t o n 5 şi de m a i m u l t d e c î t
doreşte E r m i n i a 6 .
A l ă t u r i de s p i r i t u l a t î t de fidel t r a d i ţ i o n a ­
l i s t care a n i m ă aceste scene, ar fi z a d a r n i c să se
nege influenţa O c c i d e n t u l u i în ceea ce p r i v e ş t e
a m ă n u n t e l e . T î l h a r u l cel rău, r ă s u c i t pe cruce
î n t o c m a i ca la L a v r a , s o l d a ţ i i , i n e x p r e s i v e l e
1
E. Mâlc, L'Art religieux en France à la fin du Moyen
Age, p. 19 şi urm. (P.H.).
2 Millet, Evangile, p. 394 (P.II.).
3
Didron, p. 190 (P.IL).
4
Cf. Granar, Peinture bulgare, pl. LXI b (P.1L).
5
Cf. Millet, Athos, pl. 12 (P.H.).
« Didron, p. 195 (P.H.).
17B
ornamente care decorează a t î t de bizar z i d u r i l e
Ierusalimului, t o a t e acestea ne duc cu gîndul la
a l t e c o n c e p ţ i i a r t i s t i c e . Şi t o t u ş i , trebuie să
credem în influenţa directă a I t a l i e i ? La Maluj
G r a d , lîngă Prespa, L o n g h i n are aproape aceea­
şi a t i t u d i n e ca şi a i c i , iar z i d u r i l e oraşului sînt
7
încă şi m a i î m p o d o b i t e . Să spunem că spiri­
tul R e n a ş t e r i i a p ă t r u n s în t o a t ă E u r o p a b i z a n ­
t i n ă : dar în afara unor rare e x c e p ţ i i nu v o m sur­
prinde niciodată împrumuturi propriu-zis di­
r e c t e . S p i r i t care se s i m t e m a i curînd în unele
a m ă n u n t e şi în r e m a r c a b i l a o r î n d u i r e a scenei,
d e c î t într-o a n u m e trăsătură specifică, şi care
a n i m ă această R ă s t i g n i r e cu tot atîta d i s c r e ţ i e
şi artă ca şi Cina d i n altar.
Un a s p e c t interesant, şi care apare p e n t r u
p r i m a oară în M o l d o v a , îl c o n s t i t u i e p r e z e n ţ a
lui M o i s e , în e x t r e m a dreaptă, stînd în m i j l o ­
cul s o l d a ţ i l o r , a c o l o unde î n t î l n i m uneori un
s i m b o l al p a g i n i l o r sau al i u d e i l o r . Să fie v o r b a
de o i n t e r p r e t a r e locală a figurii filosofului
a n t i c pe care îl î n t î l n i m uneori în locul acesta,
8
la G r a d a c aflîndu-se, se pare, una d i n t r e cele
m a i c u r i o a s e reprezentări ale sale? A v e m m a i
curînd i m p r e s i a că apariţia sa a i c i este c o n f o r ­
mă unei t r a d i ţ i i al cărei s p i r i t este m a i a p r o a p e
de fresca pe care o s t u d i e m , cea care ni se face
cunoscută p r i n i n t e r m e d i u l R ă s t i g n i r i i de la
S t u d e n i c a 9 de p i l d ă , unde v e d e m în cer, la
dreapta şi la stìnga, doi profeţi d i n t r e care cel
mai bătrîn, din dreapta, este fără îndoială Isaia
sau Ieremia, deoarece pe filacterul său stă s c r i s :
„ Ş i a f o s t dus ca o oaie la t ă i e r e " 1 0 ; o p r o f e ţ i e
făcută de M o i s e în legătură cu răstignirea va fi
consfinţită dealtfel de E r m i n i e 1 1 . Profetul se află
aici ca p e n t r u a sublinia unirea c e l o r două T e s ­
tamente, a t î t de p u t e r n i c s i m b o l i z a t ă deja în
aceeaşi frescă p r i n învierea lui A d a m s t r o p i t de
sìngole M î n t u i t o r u l u i . î l v o m regăsi p e M o i s e
la Suceava, î n s o ţ i t de data aceasta de o p r o f e ţ i e
lizibilă.
Nu este necesar să u r m ă r i m pas cu p a s t o a t e
scenele care a l c ă t u i e s c P a t i m i l e . Cea m a i m a r e
p a r t e d i n ele m e r i t ă t o t u ş i să ne o p r i m m a i
m u l t sau m a i p u ţ i n asupra l o r .
Iisus pe Muntele Măslinilor păstrează orîn-
duirea obişnuită a secolului al XVI-lea, cu
a p o s t o l i i a d o r m i ţ i şi cu Iisus înfăţişat de trei
7
Cf. Millet, Évangile, fig. 435 (P.1I.1. ,
8
Cf. Millet, Évangile, fig. 474 (P.H.j.
9
Cf. de pildă Petkovié, Manastir Sludcnica, fig. 42
(P.H.).
10
Isaia, LIII, 8; Ieremia, X I , 19. Aceste profeţii sini
amintite de Erminie în legătură cu Răstignirea (Didron,
p. 143). (P.H.).
11
Ibid. (P.H.).
176
o r i . La H u m o r , unde scena prezintă o deosebită
a m p l o a r e ( p l . X V I , 2 ) , o p o z i ţ i a c u s p i r i t u l ce­
lor m a i vechi p i c t u r i se manifestă în m o d v i z i ­
b i l , în a m ă n u n t e , în p r i m u l rînd, îngerul, ne­
c u n o s c u t la V o r o n e ţ şi la B i s t r i ţ a , care apare
aici şi v o r b e ş t e cu Iisus 1 . Iisus p r o s t e r n a t la
stìnga, în faţa cerului care îl ascultă (se v ă d , de
cealaltă parte a t i m p l e i , razele care ies dintr-
un n o r ) îşi dă pe faţă tulburarea chiar pe st.înca
alături de care d o r m d i s c i p o l i i . S p l e n d i d ă idee,
fără îndoială, ce pare să fi fost întrezărită de
z u g r a v u l de la P r o t a t o n 2 şi p o a t e că şi de cel
de la L a v r a 3 , dar şi mai sigur de cel care a de­
c o r a t paraclisul de la Bistriţa, dar care nu se
i m p u n e nicăieri cu atîta forţă ca a i c i . T o t u ş i ,
exista o mai înfricoşată g r a n d o a r e in izolarea
lui Iisus de la V o r o n e ţ ( p l . X I , 2), faţă în faţă
cu D u m n e z e u - T a t ă l , îngenuncheat, dar nu pros­
ternat 4 , pe un m u n t e despărţit de iestul lumii.
Ne g î n d i m la splendida expresie, folosită şi
astăzi în R o m â n i a , pentru a indica episodul
de pe M u n t e l e M ă s l i n i l o r : „ R u g ă c i u n e a supra­
omenească", măreţie supraomenească a i c i , pro­
funzime a unei d r a m e umane d i n c o l o : ială dife-
fenţa care separă, în scena aceasla, ca şi în atî­
tea altele, s p i r i t u l V o r o n e ţ u l u i de cel al secolu­
lui X V I m o l d o v e n e s c .
Mai m e n ţ i o n ă m , în fresca de la H u m o r , o
anume tendinţă către c a r i c a t u r ă . Vulgaritatea
t r ă s ă t u r i l o r celor doi tineri a p o s t o l i care încep
să sforăie ( p l . X V I , 2), aerul oarecum a b r u t i z a t
al lui P e t r u în clipa în care îl trezeşte Iisus, în
e x t r e m a dreaptă a scenei ( p l . X V , 2 ) , marchează
în suficientă măsură g r a b n i c u l p r o g r e s al rea­
l i s m u l u i şi declinul s o l e m n i t ă ţ i i g r a v e , aproa­
pe ireale ce caracterizează pictura secolului
al XV-lea.
î n t r e R u g ă c i u n e a de pe Muntele M ă s l i n i l o r
şi Sărutul lui Iuda, H u m o r u l şi M o l d o v i ţ a în­
făţişează, în absida de la sud, o scenă destul de
curioasă, dar pe care am m a i întîlnit-o, în ace­
laşi l o c d i n absidă, l a P o p ă u ţ i ( p l . X X X V I , 1 ) :
Invadarea G r ă d i n i i Ghetsemani ( p l . X V , 2 şi
X X I I , 1 ) . î n toate aceste trei b i s e r i c i , c o m p o ­
z i ţ i a este aceeaşi: Iisus, în p i c i o a r e , în centru,
b i n e î n ţ e l e s , a p o s t o l i i în spatele lui, cu un rotulus
1
„Atunci I s-a arătat un înger din cer. ca să-L iutii
rcască", Luca, X X I I , 43 (P.H.).
2
Of. Millet, Athos, pl. 20 (P.H.).
3
ID., iòidi, pl. 225 (P.H.).
4
Matei, X X V I , 39: „Şi a căzut cu faţa la păunul";
Maieu, X I V , 35: „S-a aruncat la pămînt". Zugravul de la
Voroneţ l-a preferat pe Luca („a îngenuncheat, şi a început
să seroage", X X I I , 41), care dă tulburării lui Iisus o notă
mai bărbătească. Zugravii din secolul al XVI-lea, mai
realişti, adoptă atitudinea mai dureroasă din „Evan­
ghelia după Matei" şi din,, Evanghelia după Marcii" (P.IÏ.)
în mîna stìnga, îşi ridică dreapta pentru bine-
cuvîntare, răspunzând: „ E u sînt" cetei ostaşi­
lor care se a p r o p i e şi pe care cuvinful d i v i n o
aruncă la p ă m î n t 5 . Unele variaţii în ceea ce
priveşte a m ă n u n t e l e nu alterează cu n i m i c spi­
ritul a n s a m b l u l u i . La H u m o r , a p o s t o l i i se află
la stìnga şi soldaţii la dreapta: la P o p ă u ţ i şi la
M o l d o v i ţ a invers. în aceste două b i s e r i c i , Iisus
este m a i i m p a s i b i l ; la H u m o r se a p r o p i e de
d i s c i p o l i i săi, dar este întors cu faţa spre cei ce
năvălesc în g r ă d i n ă . La M o l d o v i ţ a se observă
m a i m u l t ă m i ş c a r e în grupul a p o s t o l i l o r , şi in
special gestul p l i n dc înfricoşare al lui Petru
p ă r e a lăsa să se ghicească viitoarea-i tăgadă. Nu
p u t e m , din p ă c a t e , să-i aducem laude zugra­
vului dc la V a t r a - M o l d o v i ţ e i pentru asemenea
i n v o c a ţ i e . Căci scena a fost i m a g i n a t ă după
un vechi p r o t o t i p , pe care l-am d e s c o p e r i t în
Vinzaréa lui Iuda de la biserica de la Curtea de
Argeş, secolul al X I V - l e a , unde îl vedem pe
Petru v r î n d să dea oarecum înapoi, unde-i gă­
sim, la stinga, pe iudei p r ă v ă l i ţ i la p ă m î n t , iar
unul din ei stînd pe burtă. Dealtfel intenţia zu­
g r a v u l u i din Muntenia nu este prea l i m p e d e ; s-ar
părea chiar că şi-a i m a g i n a t personajele din
partea stingă ca şi cum ar fi vorba de a p o s t o l i i
care se trezesc la chemarea lui I i s u s ; şi e cît se
p o a t e de e v i d e n t că tînărul întors cu faţa către
soldaţi este chiar I u d a . Pe de altă parte, perso­
najul de la stìnga, care doarme cu capul lăsat
pe p i e p t şi din care nu-i v e d e m d e c î t părul,
p o a t e fi văzut, e x a c t în aceeaşi p o z i ţ i e , la Z e -
men (secolul al X I V - l e a ) , în scena t r e z i r i i a p o s ­
t o l i l o r din s o m n 0 . T o t u ş i nu există nici o în­
doială în p r i v i n ţ a semnificaţiei scenei care l-a
inspirat pe z u g r a v u l de la A r g e ş : a p o s t o l i i ma­
saţi în spatele lui Iisus, t o ţ i în p i c i o a r e , nu au
fără îndoială nici o legătură cu personajele aşe­
zate jos ori îngenuncheate, care susţin cu teamă
p r i v i r e a dulce şi tristă a lui Iisus. Şi nu e m a i
p u ţ i n e v i d e n t că acesta este p r o t o t i p u l pe care
îl regăsim la P o p ă u ţ i şi la V a t r a - M o l d o v i ţ e i .
E s t e d r e p t totuşi că scena reprezentată la aceas­
tă ultimă biserică e m a i dramatică şi că splen­
dida m i ş c a r e , sugerînd teama, ce i se a t r i b u i e
lui Petru, este o d e z v o l t a r e , p o a t e chiar o inter­
pretare, a ceea ce exista în p r o t o t i p doar în
germene.
La H u m o r , scena este m a i s o b r ă : c î ţ i v a sol­
daţi au căzut în g e n u n c h i . La M o l d o v i ţ a sol­
d a ţ i i sînt în p i c i o a r e , aliniaţi după t o a t e regu­
lile, în fundul s c e n e i ; dar iudeii înarmaţi care-i
precedau s-au p r ă b u ş i t la p ă m î n t , iar unul din-
5
Ioan, X V I I I , 6 (P.H.).
G
Grabar, Peinture bulgare, pl. X X I V (P.H.).

tre ei, lăsînd să-i cadă lancea din mînă, se arun­
că la p i c i o a r e l e M î n t u i t o r u l u i . Personaj pe
care-1 r e g ă s i m , a p r o a p e în aceeaşi p o z i ţ i e , la
P o p ă u ţ i ; s o l d a ţ i i însă lipsesc, se v e d e doar unul
singur ce ridică un fel de p a l o ş 1 . Aşa că H u m o ­
rul p a r e a fi m a i aproape de t r a d i ţ i a helenică şi
b i z a n t i n ă şi că celelalte două b i s e r i c i îşi amin­
tesc m a i curînd de realismul „ P s a l t i r i i " Şlu-
d o v 2 . O r i c u m , a v e m de-a face cu o temă veche,
care p a r e să e l i m i n e Sărutul din dorinţa de a
p u n e d e a c o r d „ E v a n g h e l i a după I o a n " cu, cele
s i n o p t i c e , temă pe care nu o regăsim la Muntele
A t h o s . Nu e nici p e n t r u p r i m a şi nici pentru
ultima dată c î n d v o m întîlni î n M o l d o v a unele
arhaisme.
Sărutul lui Iuda ( p l . X V I , 3 şi p l . X X I I , 1)
nu oferă d e c î t lucruri c u n o s c u t e : Iisus ferindu-
se oarecum de îmbrăţişarea trădătorului care
i-a p u s m î i n i l e pe umeri, iudeii g e s t i c u l î n d şi
ameninţîndu-1 cu p u m n i i sau cu bîtele, Petru
tăind urechea lui Malcus, t r î n t i t la p ă m î n t , şi
soldaţii ce asistă indiferenţi la scenă. în plus,
doar ceva m a i m u l t ă m i ş c a r e la M o l d o v i ţ a ,
unde un bărbat îl apucă pe Iisus de p ă r . D a r şi
a i c i , a m ă n u n t u l acesta trădează o influenţă care
ne-a f o s t relevată de pictura de la Curtea de
A r g e ş , ca şi în scena precedentă, şi pe care am
descris-o c î n d am v o r b i t de V o r o n e ţ . Sărutul
de la A r g e ş se inspiră, în m o d e v i d e n t , de la
acelaşi p r o t o t i p ca şi cel de la M o l d o v i ţ a . D o i
băbraţi întind m î i n i l e spre capul lui I i s u s ; iar
cel din dreapta pare să reuşească, aflîndu-se
într-un l o c m a i r i d i c a t , aşa cum se p o a t e vedea
la M o l d o v i ţ a ; atitudinea lui Iisus este aproape
aceeaşi, iar o m u l cu barbă care-1 ameninţă pe
Iisus cu o b î t ă există şi la A r g e ş . Şcoala bal­
canică îl cunoaşte şi e a ; îl regăsim, ele pildă, la
P o g a n o v o 3 . Biserica din Ţara R o m â n e a s c ă ne
e x p l i c ă şi ce e cu tînărul care, la extrema stingă
a scenei de la M o l d o v i ţ a , ţine c î t e o b î t ă în
b r a ţ c l e - i r i d i c a t e : e p u r t ă t o r u l de t o r ţ e ce lu­
minează scena de la A r g e ş , în acelaşi l o c , şi pe
care l-am regăsit, p u ţ i n s c h i m b a t , la V o r o n e ţ 4 .
Z u g r a v u l de la M o l d o v i ţ a , nevăzînd flăcări şi
ltt'îhd t o r ţ e l e d r e p t b î t e , a c o r e c t a t gestul care i
se părea p r o s t r e d a t la A r g e ş ; el a înclinat b î ­
tele ca şi c u m ar fi f o s t r i d i c a t e pentru a l o v i şi a
a p l e c a t puţin capul personajului pentru a-1 face
să-şi ia a v î n t . în fine, personajul care, la stìnga
lui Iisus ridică, în mod b i z a r , o armă cu mîna stîn-
1
Semnalăm în treacăt inadvertenţa zugravului de la
Popăuţi, care, în mod mecanic fără îndoială, a pictat un
fond arhitectural în locul stîncilor de rigoare (P.H.).
2
Cf. Millet, Évangile, p. 328 şi 330 (P.H.).
3
Cf. Granar, Peinture bulgare, pl. LVII (P.H.).
4
Millet, Évangile, fig. 399 (P.H.). j dc o femeie şi dc doi bărbaţi (P.H.).
177
gă, repetă, după cum am v ă z u t la V o r o n e ţ , QtfOfl
rea z u g r a v u l u i de la Argeş, care a înfăţişat din
faţă, c a ş i l a Z e m e n dealtfel, u n personaj c i i c
de fapt, t r e b u i e v ă z u t din spate, şi în care am
recunoscut t r a d i ţ i a de la N a g o r i c a .
Iisus înaintea lui Anna, de la M o l d o v i ţ a ,
nu p r e z i n t ă n i m i c d e o s e b i t . M î n t u i t o r u l , pre­
c e d a t şi u r m a t de soldaţi, este adus în faţa unei
mese în spatele căreia se află doi b ă t r î n i ; unul,
cel din stìnga, îşi sfîşie veşmintele cu un g e s t
c a l m , ca întotdeauna, pe cînd celălalt v o r b e ş t e .
D i m p o t r i v ă , Lepădarea lui Petru este, în
a m b e l e b i s e r i c i , remarcabilă, mai p u ţ i n d i n
p u n c t d e v e d e r e c o m p o z i ţ i o n a l , c î t din cel t i ­
p o l o g i c . Naraţiunea este reprezentată cu m u l t ă
grijă, fără licenţele pe care şi le îngăduie une­
ori s e c o l u l . a l X I V - l e a , fără lacunele a d m i s e
de cel de al X V I - l e a . T r i p l a lepădare este re­
dată cu toată rigoarea: la stìnga slujnica, la
m i j l o c s o l d a ţ i i , la dreapta ruda lui M a l c u s
(nu fata 5 care, încetul cu încetul, se va stator­
nici în asemenea măsură încît va fi consacrată
de către E r m i n i e ) . D a c ă , după cum am spus,
c o m p o z i ţ i a este t o t a t î t d e b i n e orînduită c a
şi la V o r o n e ţ , personajele sînt m a i interesante
p r i n v e r i d i c i t a t e a lor umană. L a H u m o r ( p l .
X V I I , 2), o r i c î t de degradată ar fi fresca, ea
lasă să se ghicească, de cele trei ori, p r i v i r i l e
lui Petru alunecînd cu teamă de jos în sus, ca
şi cum ar vrea să se sustragă acuzaţiei şi, a t u n c i
c î n d a v e m la d i s p o z i ţ i e destulă lumină ca să-l
e x a m i n ă m pe P e t r u care p l î n g e în fund, spri­
j i n i n d u-se de o c o l o a n ă , afară ( u r m î n d o rîn-
duială introdusă dc sîrbi, cunoscută şi de b u l ­
g a r i — Z e m e n — şi a d o p t a t ă de z u g r a v i i de
şcoală cretană de la A t h o s ) , nu se p o a t e să nu
fim i m p r e s i o n a ţ i de frumuseţea expresiei aces­
tui cap, î n g r o p a t în mîna stìnga într-o m a n i e r ă
a t î t de v e r o s i m i l ă încît sîntem ispitiţi să
c ă u t ă m în el a m i n t i r e a Italiei, dacă nu am şti,
pc de altă p a r t e , că arta b i z a n t i n ă ştie să gă­
sească un a c c e n t p a t e t i c de cea m a i bună c a l i ­
t a t e . Lepădarea de la M o l d o v i ţ a ( p l . X X I I , 2),
m u l t m a i b i n e conservată, p e r m i t e u n s t u d i u
p s i h o l o g i c p r i v i t o r la fiecare f i z i o n o m i e . G e s ­
tul a t î t de v e r i d i c al slujnicei, b r a ţ e l e întinse
înainte şi p a l m e l e deschise, ca şi cum ar s p u n e :
„ H a i , de ce t ă g ă d u i e ş t i , că doar te-am v ă z u t ? " ;
gestul s o l d a t u l u i care se află la dreapta lui
Petru, m a i p r e o c u p a t să se încălzească d e c î t
6
După „Evanghelia lui Ioan", X V I I I , 17, 18 şi
26, din care se inspiră aici zugravul dc la Moldoviţa, ca
şi cel de la Humor, Petru e interogat, rînd pe rînd, de
o slujnică, de soldaţi şi de ruda lui Malcus; după cea a
lui Matei, X X V I , 69—73, de două slujnice, iar o dată
de cei din mulţime; după cea a lui Luca, X X I I , 56—00,
 178
să i n c r i m i n e z e , dar r i d i c î n d mina către un l o c
n e d e t e r m i n a t , unde ar l'i p u t u t vedea pe a p o s ­
t o l şi înturnînd spre el faţa unui om pe care
nu-1 p o ţ i t r a g e pe sfoară; atitudinea s o l d a t u l u i
clin m i j l o c , ale cărui b r a ţ e larg deschise îl m u s ­
tră pe P e t r u pentru faptul că neagă e v i d e n ţ a ,
cu, s-ar spune, o nuanţă de c o m p a s i u n e în p r i ­
v i r e ; g e s t u l rudei lui Malcus, care îl r e p r o d u c e
a p r o a p e î n t o c m a i pe cel al slujnicei, p o a t e
chiar şi m a i a c c e n t u a t ; t o a t e acestea v ă d e s c
deja marea artă, unde viaţa şi spiritul de obser­
v a ţ i e v i n să r e î m p r o s p ă t e z e şabloanele secu­
lare. A n a l i z a t ă însă în m o d d e o s e b i t este ati­
tudinea lui P e t r u . Aerul profund n e n o r o c i t
şi u m i l cu care răspunde slujnicei şi s o l d a ţ i l o r ,
spatele lui î n c o v o i a t , p r i v i r i l e r u g ă t o a r e de­
notă mîna unui artist nu numai a b i l , dar şi cu
p e r s o n a l i t a t e ; oricare i-ar fi fost m o d e l e l e , el
le-a r e c r e a t ; o asemenea intensitate în ceea ce
p r i v e ş t e expresia nu p o a t e fi c o p i a t ă , ci doar
g î n d i t ă . Se va remarca faptul că, d a t o r i t ă l i p ­
sei de s p a ţ i u p o a t e , p i c t o r u l a c o m b i n a t a treia
tăgadă cu rem uscarea: ruda lui Malcus nu are
de f a p t i n t e r l o c u t o r ; artistul pare să scoată de
aici un nou efect, sugerînd rapiditatea acestei
u l t i m e s c e n e ; slujitorul nici n-a t e r m i n a t încă
de v o r b i t că P e t r u şi-a şi renegat î n v ă ţ ă t o r u l
p e n t r u a treia oară, iar c o c o ş u l a c î n t a t . î m b i ­
narea a c e s t o r trei m o t i v e , c o c o ş u l c o c o ţ a t p e
z i d , slujitorul v o r b i n d şi P e t r u întoreîndu-i
spatele, deznădăjduit, incapabil să înfrunte
p r i v i r i l e i n t e r l o c u t o r u l u i său şi să suporte
t o t o d a t ă m u s t r ă r i l e p r o p r i e i sale c o n ş t i i n ţ e ,
este într-adevăr o i n o v a ţ i e de p r i m o r d i n . Iar
dacă se d a t o r e ş t e (Unei î n t î m p l ă r i , t r e b u i e să
m ă r t u r i s i m că artistul a fost n e m a i p o m e n i t
de inspirat.
N i m i c special de n o t a t în l e g ă t u r ă cu Iisus
adus în faţa lui Pilat, cu m î i n i l e l e g a t e cu o
funie pe care o trage, la H u m o r , un s o l d a t
( p l . X V I I , 2 ) , la M o l d o v i ţ a uri iudeu (pl.
X X I I I , 1 ) . D i m p o t r i v ă , Judecata t r e b u i e men­
ţ i o n a t ă ca un e x e m p l u p r i v i t o r la această con­
taminano a procesului desfăşurat în faţa lui
Caiafa şi a celui ce a a v u t l o c în faţa lui P i l a t
care p a r e a fi o soluţie anatoliană c u n o s c u t ă
uneori şi de slavi, m a i ales de către ruşi 1 . în­
tr-adevăr, l a H u m o r ( p l . X V I I I , 1), d o i b ă t r î n i
2
(număr i n s o l i t ) îşi sfîşie v e ş m i n t e l e , uitîndu-se
1 Millet, Évangile, pp. 590, G35, 636 (P.H.).
2
Evanghelia atribuie gestul acesta numai lui Caiafa;
cf. Matei, X X V I , 65, Marcii, X I V , 63. Dar tradiţia care
îl înfăţişează pe Anna în această atitudine ne este reve­
lată de Erminie (Didron, p. 191: „Un bătrin cu barba
mare stă în picioare pe un tron şi-şi sfîşie veşmintele.
Alături de el Caiafa... îşi arată indignarea"). Se poate
la P i l a t care-şi spală m î i n i l e într-un vas pe care
i-1 întinde un m i c s c l a v . P a r e că cei doi iudei
şi cel ce se află între aceştia alcătuiesc Sine-
driul, şi s-ar putea a d m i t e că cele trei perso­
naje s-au a d u n a t p e n t r u a-1 judeca pe Iisus
care a fost adus în faţa lor, legat, pe z i d u l de
l a sud ( p l . X V I I , 2 ) , dacă p r i v i r i l e c e l o r doi
m e m b r i care s-au s c u l a t în p i c i o a r e n-ar fi
îndreptate către P i l a t . Dealtfel scena repre­
zentată la M o l d o v i ţ a este întru t o t u l clară
( p l . X X I I I , 1) şi confirmă ceea ce presupuneam
cu p r i v i r e la cea de la H u m o r : Iisus este adus,
de m u l ţ i m e şi de s o l d a ţ i , în faţa lui P i l a t ce
poartă haine împărăteşti şi-şi spală m î i n i l e
întorcindu-se c ă t r e cei doi iudei aşezaţi în ace­
laşi h e m i c i c l u ca şi e l ; unul d i n t r e ei v o r b e ş t e
cu v e h e m e n ţ ă , c e l ă l a l t d i s c u t ă cu un tînăr ce
stă în p i c i o a r e , p o a t e că unul din m a r t o r i i cei
m i n c i n o ş i ; în v r e m e ce i n s c r i p ţ i a îi numeşte
în m o d l i m p e d e Anna şi Caiafa, a p o i P i l a t .
Convingerea noastră că la V a t r a - M o l d o v i ţ e i
au fost folosite în acelaşi t i m p două t r a d i ţ i i
este c o n f i r m a t ă de faptul că e p i s o d u l referitor
la Iisus adus în faţa lui Anna a m a i fost repre­
zentat, în absida de la sud, între P r i n d e r e şi
Tăgadă.
O dată în plus, v o m putea observa c o n t r a s t u l
dintre o veche temă şi m a n i e r a de a fi t r a t a t ă .
C o m p o z i ţ i a , la M o l d o v i ţ a , este în m o d m a g n i ­
fic orînduită şi „ c e n t r a t ă " , dacă p o t îndrăzni
a spune astfel, cu g e s t u l lui P i l a t în m i j l o c u l
scenei, g r u p u r i l e s i m e t r i c e ale s o l d a ţ i l o r care-1
înconjoară, separate de c î ţ i v a iudei, şi structu­
rile arhitecturale care a l c ă t u i e s c fondul ta­
b l o u l u i . D a r fondul acesta oferă o p a r t i c u l a r i ­
tate e x t r e m de c u r i o a s ă : de cealaltă p a r t e a
zidului, detaşîndu-se pe coama acoperişului
uneia dintre c l ă d i r i , apare M î n t u i t o r u l într-o
c o n v e r s a ţ i e plină de însufleţire cu un personaj
î n c o r o n a t . Nu p o a t e să fie I r o d ; în i n s c r i p ţ i e
nu este m e n ţ i o n a t în nici un fel şi noi ş t i m , pe
de altă parte, că Iisus, adus în faţa lui, a refu­
3
z a t să-i răspundă la întrebări . T r e b u i e să a d m i ­
tem aşadar că este v o r b a de P i l a t , căci numai
el era î n d r e p t ă ţ i t să p o a r t e însemnele p u t e r i i ,
şi dealtfel are acelaşi c h i p ca cel ce-şi spală
m î i n i l e . Care să fie m o m e n t u l reprezentat în
porţiunea aceasta? Ne-am putea g î n d i la Ecce
homo, dar Iisus nu este încă î n c o r o n a t cu spini şi
m a i ales v o r b e ş t e . T r e b u i e aşadar să presupunem
că scena reprezintă i n t e r o g a t o r i u l pe care i-1
ia P i l a t lui Iisus, înăuntrul pretoriului. E v a n -
aşadar presupune că unul din cei doi bătrîni dc la Humor
Iar înfăţişa pe Anna, pe cînd celălalt, conform textului
evanghelic, ar fi Caiafa (P.H.).
» Luca, X X I I I , 9 (P.H.).

g h e l i s t u l Ioan ne spune într-adevăr că iudeii
1
au i n t r a t a c o l o , că P i l a t l-a i n t e r o g a t în încă­
2
perea de j u d e c a t ă şi a p o i a ieşit afară ca s\
3
rostească sentinţa .
Nu c u n o a ş t e m un p r o t o t i p al acestei scene ,
a t î t d e l o g i c e t o t u ş i dacă a v e m î n v e d e r e „ E v a n ­
ghelia după I o a n " . E a a m i n t e ş t e d e unele tăgă­
d u i r i ale lui P e t r u a p a r ţ i n î n d şcolii sîrbeşti ,
şi, m a i tîrziu, M u n t e l u i A t h o s . V o m reveni
n u m a i d e c î t asupra unor p o s i b i l e influenţe.
Batjocorirea lui Iisus r e p r o d u c e destul de
b i n e orînduirea obişnuită, aceea pe care, în
m o d special, am semnalat-o la V o r o n e ţ , dar
s p r e d e o s e b i r e de cea de a c o l o , scena de a i c i
se c o m b i n ă cu Încoronarea cu s p i n i şi cu unele
a c t e d e v i o l e n ţ ă . L a H u m o r , u n iudeu ( p l .
X V I I I , 1), l a M o l d o v i ţ a d o i s o l d a ţ i ( p l . X X I I I ,
1) aşază cununa pe capul lui Iisus, iar la H u m o r
un tînăr cu un profil foarte v u l g a r îl scuipă în
faţă şi ridică mîna d r e a p t ă ca să-1 l o v e a s c ă .
Z u g r ă v i r e a a c t e l o r de v i o l e n ţ ă ne readuce la
tradiţia slavă (sîrbească sau rusească)
secolul al X I V - l e a , care se c o m p l ă c e a în reda­
rea c h i n u r i l o r pe care le-a îndurat M î n t u i t o ­
rul. T e n d i n ţ a de a amesteca scenele în care
Iisus e j u d e c a t de Caiafa şi de P i l a t , ca şi v i o ­
lenţele c o m i s e d e v u l g c u insultele p r o f e r a t e
de s o l d a ţ i , a f o s t s e m n a l a t ă în „ B i b l i a de la
Farfa" ş i î n „ A m b r o s . L . 5 8 s u p " e , m a n u s c r i s e
latine dar care se inspiră d i n i c o n o g r a f i a capa-
d o c h i a n ă , ca şi din „ E v a n g h e l i a după N i c o d i m " .
Soluţia aceasta p a r e să se fi r ă s p î n d i t , parţial,
c e v a m a i tîrziu, la H i l a n d a r , la L a v r a ; unde
s e p o t v e d e a c î ţ i v a iudei amestecaţi p r i n t r e
s o l d a ţ i şi lovindu-1 pe I i s u s : dar nu se va i m ­
p u n e , deoarece E r m i n i a face o d i s t i n c ţ i e netă
între b r u t a l i t ă ţ i l e c o m i s e de iudei şi insultele
aduse d e r o m a n i 7 . Iar dacă z u g r a v i i m o l d o v e n i
au a d o p t a t această s o l u ţ i e n-au făcut-o ca
urmare a faptului că slavii i-au î n v ă ţ a t să se
înduioşeze de suferinţele M î n t u i t o r u l u i ? Un
d e t a l i u , la M o l d o v i ţ a , p a r e să ne arate calea
pe care t r e b u i e să m e r g e m : în dreapta scenei,
în faţa s o l d a ţ i l o r , se v e d e un p e r s o n a j ce dăn-
ţuieşte fluturînd în fiecare mîna un soi de ba­
tistă ( p l . X X I I I , 1 ) . P e r s o n a j p e care î l regă-
i loan, X V I I I , 28 (P.H.).
3
ID., ibid., pp. 3 3 - 3 8 (P.H.).
3 ID., X I X , 13 (P.H.).
4
Am avut totuşi impresia că putem desluşi ceva
oarecum asemănător pe peretele de la nord al leagănului
oentral din naosul de la Zemeu, destul de degradat
dealtfel (P.H.).
6
Mateica, Prokuplje etc. (cf. Millet, Évangile, fig.
378 şi 379). (P.H.).
a
Millet, Evangile, p. 607 (P.H.).
» Didron, pp. 191 şi 194 (P.H.).
ITU
sim, deşi foarte şters, la H u m o r . Un gest de
neînţeles^ dar care d e v i n e clar pentru cine
8
cunoaşte fresca de la N a g o r i c a , unde, ex.n I
în acelaşi l o c , una d i n persoanele prezente
4
se dedă unor strîmbături caraghioase, agitîn-
du-şi m a r g i n e a m î n e e i l o r foarte l u n g i . E s t e
9
v o r b a , fără î n d o i a l ă , de un p r o t o t i p e l e n i s t i c ;
5
dar c v a s i i d e n t i t a t e a gestului de la M o l d o ­
viţa sau de la H u m o r cu a celui de la N a g o r i c a
ne î n d r e p t ă ţ e ş t e să presupunem cu oarecare
şansă de v e r o s i m i l i t a t e că avem de-a face, în
b i s e r i c i l e r o m â n e ş t i , cu o replică a acesteia
d i n urmă, deosebirea d i n t r e ele datorîndu-se
unei erori de i n t e r p r e t a r e ; şi iarăşi eroarea
respectivă p a r e să ne d e z v ă l u i e calea influen­
ţ e l o r : o dată în p l u s , spiritul p i c t u r i l o r ana-
t o l i e n e va fi ajuns în M o l d o v a p r i n i n t e r m e d i u l
Serbiei, c u a t î t m a i m u l t c u c î t scena c o r e s ­
p u n z ă t o a r e de la P o g a n o v o ( a t î t de a p r o a p e de
şcoala de pe v a l e a M o r a v e i ) , cunoaşte şi ea
10
episodul batistelor .
din Căinţa lui Iuda nu prilejuieşte nici o re­
m a r c ă s p e c i a l ă ; î l v e d e m p e Iuda a r u n e î n d
a r g i n t i i pe o masă în spatele căreia se află
şapte bătrîni, şi, alături, spînzurîndu-se de un
a r b o r e . D i m p o t r i v ă , Purtarea Crucii este d e o ­
sebit de interesantă. La H u m o r ( p l . X V I I I , 3)
nu se observă d e c î t cei doi tîlhari şi S i m o n .
Ne a m i n t i m că la V o r o n e ţ , Iisus purta el însuşi
crucea, p o t r i v i t , „ E v a n g h e l i e i după I o a n " 1 1 ,
şi u r m î n d una d i n f o r m u l e l e b i z a n t i n e pe c a r e
O c c i d e n t u l le-a c o n s a c r a t î n m o d d e f i n i t i v .
Cealaltă s o l u ţ i e p r i v i n d reprezentarea acestei
scene este t o t a t î t de v e c h e şi a f o s t deseori
reprodusă în Serbia, în R u s i a , la A t h o s ; E r m i ­
nia, amintindu-şi de-o a treia t r a d i ţ i e (dublul
c o r t e g i u ) , se o p r e ş t e asupra m o m e n t u l u i în care
Iisus, e p u i z a t , îi dă crucea lui S i m o n 1 2 . Z u ­
g r a v i i de la H u m o r şi de la M o l d o v i ţ a înfăţi­
şează c o r t e g i u l în drum spre G o l g o t a , crucea
fiind p u r t a t ă de S i m o n . La H u m o r , însă, artis­
tul p a r e să-şi a m i n t e a s c ă în m o d confuz de
tradiţia din care s-au i n s p i r a t z u g r a v i i de la
V o r o n e ţ ( p l . X I I , 1) şi de la Curtea de A r g e ş :
unul d i n t r e tîlhari se întoarce către S i m o n ,
g e s t care nu m a i are rost, deoarece Iisus nu-i
m a i este t o v a r ă ş d e d r u m . L a M o l d o v i ţ a ( p l .
X X I I I , 2) ne va i m p r e s i o n a o altă trăsătură
c a r a c t e r i s t i c ă : însuşi c o r t e g i u l , cu regularitatea
oarecum m o n o t o n ă a c e l o r trei c r u c i p u r t a t e în
m i j l o c u l p e d e s t r a ş i l o r , şi m a i cu seamă g r u p u l
8
Millet, Évangile, fig. 637 (P.H.).
0
Millet, Évangile, p. 640 (P.H.).
10
Cf. Grabar, Peinture bulgare, pl. LVI1I (P.H.).
» X I X , 17 (P.H.).
12
Didron, p. 194 (P.H.).
ino
numeros al călăreţilor care vin în urma lor.
Modalitate rară de reprezentare, ce amin­
teşte, atît prin compoziţie, cit şi prin mişcarea
cailor, acele mari fresce italiene dintre care
Călătoria Magilor a lui Benozzo Gozzoli este
unul dintre exemplele cele mai cunoscute. E greu
să negăm că aici n-ar fi vorba de o influ­
enţă italienească, poate că mai directă chiar decit
toate celelalte, căci in epocă nu mai există o
scenă asemănătoare. Se va bucura totuşi de
mare trecere, deoarece Erminia o consacră
prin cuvintele: „Munţi. Soldaţi pedestri şi
călări, înconjurîndu-1 pe Iisus; unul dintre ei
poartă un stindard" 1 , amănunt reprodus şi la
Moldoviţa. Se va observa că, printr-o anomalie
greu de explicat, împărţirea veşmintelor se
află intre Căinţa lui Iuda şi Drumul spre Gol­
gota, în vreme ce la Humor scena se plasenză,
mult mai logic, după Răstignire. Şi vom men­
ţiona, în ambele biserici, amănuntul amuzant
privitor la perechea enormă de foarfece pe care
o agilă unul din cei trei soldaţi, gata să taie
veşmintele lui Iisus (pl. X V I I I , 3). Şi încă un
motiv de uimire: acel personaj încoronat, călare,
mergînd in fruntea călăreţilor; să fie oare Pilat
care vine să asiste la executarea sentinţei pe
care el însuşi a dal-o? Explicaţie ce vine in
contradicţie cu toate textele evanghelice, cu
spiritul comenta lorilor care au lăsat întotdea­
una în umbră rolul jucat de autoritatea romană,
sugerată însă de atributele stăpînirii purtate
de acest personaj, ca şi de mina sa .dreaptă
îndreptată spre inscripţie. Se ştie că inscripţia
a fost concepută de Pilat şi că acesta a refuzat,
cu toate insistenţele iudeilor, ş-o schimbe?.
Aşezarea pe òrucc de la Humor (pl. X V I I I ,
3) o reproduce cu exactitate, în cele mai mici
detalii, pe cea de la Voroneţ (pl. X I I , 2): Iisus
ureîndu-se pe unica scară, apucat de cot de un
călău suit pe scară, împins de jos de un soldat
care-i ţine antebraţul şi care şi-a pus un picior
pe scară, în vreme ce Sf. Fecioară, pe jumătate
ascunsă între munte şi zidurile oraşului, asistă
de departe la scenă, de care o desparte grupul
de soldaţi. Doar soldatul care la Voroneţ stă
de pază, în dreapta, este înlocuit aici de un
călău care îl ajută pe primul. Este evident
că cei doi artişti s-au inspirat de la un model
comun. La Vatra-Moldoviţei, dimpotrivă
(pl. X X I I I , 2), cei doi călăi stau, fiecare, pe
cîte o scară, în vreme ce Iisus se urcă pe cruce
' D i d r o n , p. 194 ( I U I . ) .
8 loan, X I X 1 0 — 2 2 . G l i i m detaliu asemănător I n
1Ô98, In biserica bulgărească (lc la Yultovo ( f l r a b a r ,
l'ctnture bulgare, p l . I.V). ( P . H . ) .
de bunăvoie, pare-se, slujindu-.se de suportul
pentru picioare ca de o treaptă, un slujitor
consolidează crucea, iar un altul aduce cuiele
într-un coş. Este exact scena de la Cucer 3 , şi
Moldoviţa ne readuce la şcoala macedoneană,
pe cînd Voroneţul şi Humorul prezintă unele
similitudini cu şcoala cretană 4 .
Astfel, la fiecare pas se afirmă din ce in ce
mai mult diversitatea de inspiraţie care animă
zugravii din şcoala moldovenească. Se poate
oare susţine că zugravii aceştia au ales, printre
prototipurile de provenienţă atît de diferită,
cele care se potriveau în cea mai mare măsură
temperamentului lor? Evident că nu 5 . In seco­
lul al XVI-lea toate vechile şcoli au intrat,
unele lingă altele, în patrimoniul comun al
artei religioase din Orient, iar privilegiul bise­
ricilor moldoveneşti este tocmai acela de-a ne
oferi cîtcva impresionante exemple despre ceea
ce putea realiza arta compozită a acestei ultime
perioade. Este drept însă că numărul maro de
modele putea îngădui zugravului moldovean
o indiscutabilă originalitate, nu numai refe­
ritor la alegerea subiectelor şi a temelor, dar
chiar şi la execuţie: s-ar putea vorbi chiar de
personalitatea zugravilor moldoveni.
Să nu existe oare încă personalitate, ca să
nu mergem prea departe, în acest zguduitor
Demers al lui Iosif din Arimateea pe lingă Pilot,
care urmează, în glaful ferestrei de la nord a
naosului de la Moldoviţa, Aşezării pe Cruce
(pl. X X I V , 1)? Pe figura lui Iosif smerenia şi
deferenta sint zugrăvite mai bine poate decit
în scenele similare, acesta fiind reprezentat
într-o atitudine foarte apropiată de cea a lui
Petru din Lepădare (pl. X X I I , 2) şi care tră­
dează aceeaşi mînă şi acelaşi simţ psihologic;
căci respectul pe care-1 vădeşte Iosif nu-1 împie­
dică să nu-1 privească pe Pilal drept in faţă,
fără teama aceea dureroasă pe care ne-o destăi­
nuia figura lui Petru. Nici aici, Moldoviţa nu
ramine îndatorată cu nimic Athosului; absenţa
centurionului pe care îl interoghează Pilat
8
este un indiciu formal: prototipul, de data
s M i l i t i . ^vangile, f i g . 420 ( I M I . ) .
* I D . , tbid., p. 392 ( P . H . ) .
* Negaţie paradoxala, l i s t e evident că Ia n o i , ca
p r e t u t i n d e n i in lume, a r t i ş t i i l o r n l i au ales din r.mna de
modele care le stăteau la dispoziţie tocmai pe acelea care
se potriveau cu t r a d i ţ i i l e , cu exigenţele societăţii con­
temporane şi cu propria l o r sensibilitate. Tocmai acest
mod de selecţie, u r m a t dc interpretările originale, asigură
personalitatea unei şcoli dc arta şi tocmai acest l u c r u
este nevoii să II rccm.oască şi P. H e n r y , clteva r l n d u r i
mal departe ( V . D . ) .
• C f . I n special, P olalon ( M i l l e t , Athos, p l . 2 7 ) ,
C.utlumiis (tbtd., p l . 2 0 0 ) ( P . I I . ) .
 un

aceasta, nu mai trebuie căutat la Nagorica, rămas credincios curbei bizantine a trupului,
ce pare a fi modelul de la care s-a inspirat necunoscînd linia frîntă a lui Duccio. Aşa ofl
1
zugravul de la Dionisiu , ci mai curînd către n u în O c c i d e n t t r e b u i e c ă u t a t e s u r s e l e sale di'
Peribleptos, către Evangheliarul de la Atena inspiraţie, ci în modelele folosite dc zugravii
nr. 13, către o anume icoană rusească dc la de la Mistra.
2
Kiev , care se conformează unei tradiţii mai Pentru a termina cu ciclul Patimilor, vom
simple şi cu care prezintă unele asemănări, m a i adăuga cîteva c u v i n t e despre Plîngerca
opunîndu-sc, o dată in plus celorlalte mănăs­ lui Iisus. S c e n a de la H u m o r este f o a r t e a s e m ă ­
3
tiri, scena corespunzătoare de Ia Xenofon . n ă t o a r e cu cea de Ia Voroneţ, Maria fetind pe
într-adevăr, Pilat este flancat dc doi soldaţi, u n s c ă u n e l fără s p e t e a z ă , capul fiindu-i culcat
d a r a c e ş t i a c o n s t i t u i e î n m o d e v i d e n t , cel p u ţ i n p e cel a l lui Iisus, Maria M a g d a l e n a cu amîn-
in concepţia artistului, garda lui personală, două braţele ridicate. E s t e tipul pe care l-am
nu este. vorba de sulaşul căruia Pilat îi cerc identificat a fi cel a d o p t a t de s l a v i în secolul
4
confirmarea morţii condamnatului . al X I V - l e a , iar mai apoi de către Muntele
Coborirca de pe cruce d c la H u m o r ş i Cobo- Athos .
8
Cel de la Moldoviţa se conformează,
rlrcu de la Moldoviţa aparţin unor tradiţii dimpotrivă, unui prototip mai vechi (pl.
8
foarte diferite între ele, diferite în e g a l ă m ă s u r ă X X I V , 2 ) , cel care î l inspiră p e Duccio şi pe
şi d e cea care a i n s p i r a t fresca de la Voroneţ zugravii din Balcani. Fresca moldovenească
(pl. X I I , 2 ) . La H u m o r (pl. X V I I I , 2), Iosif, sc apropie mult de cea de la Cucer10, unde
s u i t pe o scară, susţine în aşa fel trupul lui Maria, aproape culcată, îl îmbrăţişează pe
Iisus încît g r e u t a t e a lui îl covîrşeşte; mîinile I i s u s , i a r I o a n şi I o s i f stau a p l e c a ţ i a s u p r a t r u ­
Mîntuitorului atîrnă, inerte, oferindu-sc săru­ pului acestuia. Gestul îndurerat al lui Ioan,
t ă r i l o r lui I o a n şi a l e M ă r i e i , pe cînd N i c o d i m care-şi sprijină faţa cu mina dreaptă, este
îi scoate cuiele din picioare. Avem de-a face întru totul a s e m ă n ă t o r cu gestul lui Ioan din
cu reprezentarea primară, e adevărat că nu f r e s c a d e l a Cucer. D a r p o a t e c ă a r t i s t u l n u
cea d i n c e l e m a i v e c h i f r e s c e capadochiene sau s-a inspirat în mod nemijlocit din Serbia. Ta­
din manuscrisele carolingiene sau atonite, care blou] de la M o l d o v i ţ a reproduce cu atîta exac­
a d u c în scenă numai doi discipoli5, ci aşa cum titate orînduirea personajelor dintr-o icoană
a elaborat Bizanţul formula acesteia încă din aflată în colecţia Ostruhov, aparţinînd şcolii
secolul al X-lea, aproape întocmai cum ne-o de la Novgorod din secolul al XV-Iea11, încît
prezintă fresca de la F o t i din C r e t a 9 şi cum o este f o a r t e p o s i b i l să a v e m dc-a face c u o influ­
v o m vedea reprodusă pina în secolul al XlII-lea. enţă v e n i t ă pe calea aceasta. Cele şase p e r s o ­
Dimpotrivă, veacul al XIV-lea, care nu are naje principale de la Moldoviţa au aceeaşi
nici un a m e s t e c în fresca de la H u m o r , o inspiră a t i t u d i n e ca şi cele din icoană, ceea c e ne dă
în m o d v i z i b i l p e cea de la Vatra-Moldoviţei de gîndit. Ambele imagini sînt legate, în m o d
(pl. X X I V , 1 ) . A i c i întreaga orînduire e schim­ evident, de un m o d e l comun, influenţat poate
bată. Iosif este u r c a t pe scară şi susţine trupul de către pictura franciscană. Dar fresca mol­
lui Iisus în aşa fel încît M a r i a îl p o a t e p r i m i dovenească este m a i completă d e c î t cea de la
în braţe, obraz lingă obraz, în t i m p ce Maria Cucer şi decit icoana; zugravul a adăugat
M a g d a l e n a îi ia o m î n ă , I o a n îi ţ i n e picioarele, într-adevăr unele detalii ce par să trăJeze
Nicodim îi scoate cuiele, iar „sfintele" femei, altă sursă de inspiraţie: crucea ce se ridică
de o p a r t e şi de alta a scenei, plîng. E s t e de f a p t în spatele Măriei Magdalena întocmai ca la
o compoziţie tipică pentru secolul al XIV-lea; Sfîntul T e o d o r de la M i s t r a 1 2 , un grup impre­
dar, spre deosebire de V o r o n e ţ , z u g r a v u l nostru sionant de femei care plîng, mormîntul în
nu a p u s întrebări nici V e n e ţ i e i şi nici Munte­ curs de-a fi săpat, la dreapta (amănunt pe
lui A t h o s ; c i şi-a însuşit tipul din Peribleptos, c a r e l-am î n t î l n i t deja la Voroneţ). Menţionăm
care este şi tipul primitivilor sienezi. Sîntem, că trupul, înfăşurat în fesele rituale de pînză,
într-adevăr, foarte aproape de retablul lui este î n t i n s p e p i a t r a de oncţiune, gata pregă­
D u c c i o 7 , v o m o b s e r v a însă că a r t i s t u l moldav a tit p e n t r u îiunormîntare; şi că în toate repre­
zentările acestea, inscripţia^nu vorbeşte nicio-

1
Cf. Millet, Évangile, fig. 490 (P.H.).
* I D . , tbld., p 466. (P.H.). • Millet, Évangile, p. 116 (P.H.).
3
Cf. UOUti M: Pi- 177 (P.H.). » Millet, Évangile, tip. 547 (P.H.).
10
* Maieu, X V , 44 (P.H.). 11
I D . , ibid., fig. 545 (P.H.).
» M i l e t , Evangile, p. 468 (P.H.). !.. Réau, L'Art russe, l, p. 35; P. Muralnv, Les
* 1D., tbld., p. 419 (P.H.). icônes russes, pl. 46 (P.H.).
' Millet, Évangile, fig. 503 (P.H.). W Millet., Évangile, p. 501 (P.H.).
1112
dată decit de „Punerea in mormînt", şi nu dc
Plîngerea propriu-zisă, denumire care nu i
se va da decit mai tîrziu, la Muntele Athos,
cînd lumea creştină se va obişnui să separe
cele două scene 1 .
După cum se. poate vedea, ar fi zadarnic să
încercăm a lega picturile de la Humor şi de la
Moldoviţa de o şcoală anume. întreaga bogăţie
şi varietate a diferitelor şcoli bizantine se află
la dispoziţia pictorului din secolul al XVI-lea,
într-un soi de „corpus" compozit din care artis­
tul îşi ia modelele potrivit fanteziei sau inspira­
ţiei sale. Printre aceste modele de care s-a
folosit, am identificat unele extrem de vechi,
înrudite cu manuscrisele latine (Sf. Fecioară şi
Ioan din scena Răstignirii, Prinderea lui Iisus
de Ia Moldoviţa, Iisus înaintea lui Pilat) şi
altele care se inspiră din pură tradiţie bizan­
tină (unele detalii din Cina cea de taină, ati­
tudinea Măriei din scena Răstignirii de fia Mol­
doviţa, Prinderea lui Iisus sau Coborîrea de
pe cruce de la Humor). Alături de motivele
acestea vechi, am identificat, unele teme de la
Mistra (Iosif din Arimateea, Coborîrea de pe
cruce şi unele detalii din Plîngerea lui Iisus
dc la Moldoviţa) şi alte motive de inspiraţie
sîrbească, asupra cărora vom reveni numai-
decît, precum şi unele analogii cu şcoala de la
N o v g o r o d ; în fine, achiziţiile italieneşti cele
mai recente din Balcani (Mielul, Cina de la
Moldoviţa, Drumul crucii, Iisus mîngîindu-1
pe Ioan, predilecţia pentru pitoresc) şi cîteva
soluţii la care ajujisese şi şcoala cretană (ten­
dinţă paralelă către idealism, Aşezarea pe
cruce şi Plîngerea de la Humor).
în haosul acesta — care, repetăm, carac­
terizează în mai mică măsură şcoala moldo­
venească propriu-zisă decit materialul icono­
grafic pe care 1-a avut la dispoziţie orice artist
din secolul al XVI-lea, fără a avea măcar
conştiinţa acestei diversităţi de origini — am
putea discerne două influenţe dominante, care
vin din trecut şi care luptă, sau mai curînd se
pun de acord, cu inovaţiile, pe care le introduce
suflul Renaşterii.
1 — O foarte veche sursă de. inspiraţie care,
conferind frescelor moldoveneşti şi cîtorva
manuscrise latine un anumit aer de familie,
îşi trage seva din iconografia capadochiană
pe de o parte, şi elcnizantă pe de alta. Prima
ne este revelată prin detaliile din scena Spă­
lării picioarelor de la Humor, de tipul Psal-
i Cf. Didron, p. 198 (P.H.).
tivii Pantocratorului şi Psaltirii Şludov. unde
simetria dintre gestica Măriei şi a lui Ioan
din scena Răstignirii (conca de la nord a ace­
leiaşi biserici), fără a pune la socoteală tipul
sirian sau a na loi ian al asociaţiei Pilat-Caiafa
din scena Judecăţii. A doua se manifestă prin
reţinerea şi discreţia anumitor scene, precum
atitudinea plină de curaj a Măriei din Răstig­
nirea de la Moldoviţa, calmul relativ din
scena Invadării Grădinii Ghetsemani de la
Humor, sau concepţia anumitor tablouri, Cina
cea de taină şi mai cu seamă Coborîrea de pe
cruce de la Humor etc. . . . ;
2 — Influenţa sîrbo-bulgară, încă foarte
puternică, deşi nu-i exclusivă. Am notat pe
parcurs împrumuturile absolut sigure: tripla
lepădare a Iui Petru, unde amănuntele luate
de la Nagorica, fie direct, fie prin interme­
diul bisericii dc la Curtea de Argeş (Prinderea,
Sărutul lui Iuda, Ducerea crucii, Batjocorirea),
unde, se vede clar, inspiraţia nu e de natură
constantinopolitană. Dar, mai mult chiar,
există spiritul general al picturii, care, foarte
adesea, este spiritul şcolii macedonene: aceeaşi
emoţie şi aceeaşi sensibilitate pentru suferin­
ţele Mîntuitorului, aceeaşi insistenţă asupra
laturii dureroase, a Patimilor şi asupra răutăţii
oamenilor. Există în sfîrşit această soluţie,
destul de rară în Moldova, abia schiţată la
Bălineşti, dar care este cu atît mai revelatoare
la Humor şi la Moldoviţa: friza. Avem dc-a
face, în mod evident, cu un vechi procedeu
capadochian şi pictura acestor două biserici
aminteşte uneori de arta Cappadochiei. Dar
este mult mai firesc să presupunem, ţinînd
seama de numeroasele împrumuturi luate din
Serbia, şi mai ales de pătrunderea spiritului
macedonean în arta moldavă, că cele două
biserici au primit friza din Serbia sau din
Bulgaria. Nu e, fără îndoială, o pură întîm-
plare faptul că întîlniin atîtca clemente sîrbeşti
în bisericile, ridicate dc Petru Rareş şi de soţia
sa, Elena, fiica unui despot sîrb. Extinderea
acestui procedeu în Moldova şi în Muntenia
este cu atît mai puţin surprinzătoare cu cît e
un procedeu comun Serbiei şi Bulgariei (de.
pildă la Zemen sau la Poganovo). îl regăsim
ici şi colo şi la Curtea de Argeş. Friza aceasta
dă ocol naosului şi altarului; esternai riguros
închegată la Humor decit la Vatra-Moldoviţei,
unde, în două rînduri, zugravul parc să aibă
oarecare şovăială: în altar, între Pogoiîrca
la iad şi împărtăşanie, a început să schiţeze,
jos, o linie de demarcaţie; în naos, în colţul
din stîng i al absidei sudice, Invadarea Grădi­
nii Ghetsemani e complet separată de scena
 III

precedentă. Făcînd abstracţie de aceste două apus. Şi spiritul acesta dc Sistematizare ">
excepţii lipsite de însemnătate, artiştii moldo­ duie geniului artiştilor să se afirme chiui M
veni au împins pînă la limita extremă formula în tratarea unor scene, stabilite, cu cea mai m u r
macedoneană, deoarece tot registrul de mijloc precizie, scene a căror elaborare lăsa faiilcn i
al naosului şi al altarului formează o unică un loc dintre cele mai neînsemnate. La Humoi.
friză continui. Zugravul nu dă nici o atenţie de pildă, scenele care decorează absidele laic
contingenţelor arhitecturale': cutare, figură va raie sint dispuse cu un deosebit simţ arhlteC
fi tăiată de, un colţ, cutare scenă va fi repar­ turai : personajele care se mişcă pe absida mei Ir
tizată pe doi pereţi —- acestea sint lucruri fără dională stau faţă în faţă si par să se Îndrepte
importanţă. Pe el nu-1 interesează decit conti­ către centrul ferestrei, în vreme ce două com­
nuitatea naraţiunii, înlănţuirea didactică a poziţii de. mari dimensiuni, Grădina Ghetse­
povestirii. mani şi Lepădarea lui Petru, le încadrează pe
Ceea ce ne îngăduie să vorbim de persona­ zidul piatti Absida de la nord (pl. X V I I I , 2 şi 3)
litatea lui. prezintă aceeaşi regularitate: pe ; arlea stingă
a absidei, Aşezarea pe cruce, în partea dreaptă,
Nu e imposibil ca la Humor ca şi la Moldo­
Plîngerea lui Iisus; în glaful sting al ferestrei,
viţa să fi lucrat mai mulţi zugravi. Sîntcru
împărţirea veşmintelor, în glaful drept, Cobo­
frapaţi, în a doua biserică, de unele erori dc
rîrea de pe Cruce. La Moldoviţa, preocuparea
execuţie care provin, fără îndoială, din faptul
aceasta pare mai puţin vădită, iar friza arc
că lucrarea a fost efectuată dc mai multe
mai curînd aspectul unei derulări continue;
mîini. Cîteva personaje, secundare sint dese­
dar ceea ce merită să fie luat în seamă este
nate cu o stîngăcic pe care nu o intîlnim în
organizarea fiecărei scene. Compoziţia cea mai
restul picturii: de pildă soldatul care se încăl­
remarcabilă este, fără îndoială. Răstignirea
zeşte în partea stìnga a focului, în Lepădarea
(pl. X I X , 2), ale cărei detalii le-am analizat
lui Petru (pl. X X I I , 2), picioarele lui Simon
cu toată atenţia. Artistul a ştiut să profite cu
care par să se mişte în gol (pl. X X I I I , 2), exe­
multă abilitate de curba pc care o face conca.
cuţia bizară şi prea puţin naturală a unor dra­
Nu că ar fi vrut s-o sublinieze: o linie dreaptă
perii (Maica Domnului din altar, p l . X I X , 1;
trasată pe o suprafaţă sferică parc în mod nece­
apostolii în timpul împărtăşaniei, pl. XX şi
sar curbă. Dar a ştiut să evite curburile acelea
X X I ; sfîntul Petru vorbind cu slujnica, p l .
bizare care ar fi putut compromite întreaga
X X I I , 2; sfîntul Ioan din scena Răstignirii,
scenă. A ştiut să concentreze interesul asupra
p l . X I X , 2), ce contrastează cu frumuseţea
imensei figuri a celui crucificat, ale cărui
gravă a pliurilor veşmîntului Măriei din scena
proporţii excesive nu provoacă nici un fel de
Răstignirii, sau tensiunea plină de vigoare a
uimire. A ştiut să-şi grupeze personajele într-o
stofei provocată de umbletul grăbit din Coborî­
simetric perfectă, lipsită totuşi de monotonie.
rea în iad (pl. X X ) etc. Este evident că, în ceea
A ştiut, în sfîrşit, să se opună curbei arhitec­
ce priveşte redarea draperiilor, unii zugravi
turale din concă pentru a menţine orizontali­
s-au inspirat de la modele mai mult sau mai
tatea braţelor crucii pe care este răstignit
puţin rigide, alţii au observat pur şi simplu
Iisus. Remarcăm aceeaşi preocupare în ceea ce
realitatea. Alături de asemenea divergenţe dc
priveşte compoziţia şi linia şi în celelalte
factură observate în această din urmă biserică,
scene pe care le-am analizat şi despre care am
unde ne vom putea baza pe un număr mai mare
spus destul dc multe lucruri atunci cînd le-am
de fresce perfect conservate, diversitatea de
descris pentru a nu mai fi nevoie să le amintim
inspiraţie se face remarcată la fiecare pas.
şi cu prilejul acesta. Subliniem totuşi şi grija
Oricum ar fi, însă, în edificiul acesta domneşte
de a individualiza personajele, pînă şi pc cele
o nedezminţită unitate, întocmai ca şi în pic­
episodice, chiar şi atunci cînd sînt calchiate
turile care au fost păstrate la Humor. Am men­
după şabloanele uzuale. S-a încercat în mod
ţionat în nenumărate rînduri dorinţa zugravu­
evident să se diferenţieze, dc pildă, figurile
lui de a ieşi din banalitate printr-un amănunt
soldaţilor din Ducerea crucii (pl. X X I I I , 2)
care să fie în stare, să reactualizeze interesul
şi mai cu scamă din Iisus în faţa lui Pilat (pl.
pentru o temă convenţională. Este una din
X X I I I , 1), prin cîteva trăsături individuale,
trăsăturile cele mai remarcabile ale frescelor de
pline de. însufleţire. Oriunde a putut, zugra­
la Moldoviţa, şi din cele mai statornice.
vul a încercat, nu să scape, dc sub tutela prol.ol i
Dorinţa de unitale e subliniată, la ambele purilor tradiţionale, ci să-şi anime compoziţia
biserici, printr-o dispoziţie generală: friza con­ printr-o notă personală sau printr-o trăsătură
tinuă şi medalioanele, care se derulează în mod pitorească.
neîntrerupt în cele trei abside şi pe zidul dc la
 i:: :
Talentul pe care-1 vădeşte artistul în redarea
unui model viu se lasă sesizat de o manieră
remarcabilă in fresca votiva (pl. X X I X , 3), în
care Petru Rareş e înfăţişat împreună cu doam­
na Elena şi cu cei doi fii ai lor, Iliaş şi Şte­
fan. Aici avem într-adevăr de-a face cu nişte
veritabile portrete. Veşmintele, ale căror po­
doabe sint executate cu o anumită minuţiozi­
tate, sînt de altă mînă poate, sau în orice caz
desenate după un model tip, deoarece toate
patru prezintă exact acelaşi model, fără a se fi
schimbat o singură cută şi fără cea mai mică
variaţie în privinţa poziţiei. Figurile însă sînt
interesante. Cea a voievodului a fost în mod
sigur executată după un portret sau după na­
tură, căci c mult prea.veridică. Avem în faţa
noastră un cap rotund de moldovean, de ţăran
aproape, despre a cărui naţionalitate nu s-ar
putea îndoi nimeni. In plus el ne aminteşte
într-un mod izbitor de portretele pe care ni
le-a lăsat Ştefan cel Măre şi atestă, conform
tradiţiei, marea asemănare dintre faimosul voie­
vod şi cel mai viteaz dintre fiii săi. Tipul oare­
cum slav al doamnei Elena, care era fiica unui
despot sîrb, ne îndeamnă să credem că şi în
cazul acesta artistul a căutat similitudinea.
Cit priveşte copiii (care, bineînţeles, sînt înfă­
ţişaţi sub chipul unor bărbaţi mai mici, şi nu ca
nişte tineri), chipul lor vădeşte o înrudire des­
tul de accentuată cu mama lor.
Dar aceasta nu' este totul. Dacă Iisus,
destul de umanizat deja, nu se îndepărtează
totuşi de tipul tradiţional, Maica Domnului c,
în mod neîndoielnic, româncă. Capu-i oval,
bărbia ascuţită, şurîsul dulce şi privirea
aproape îmbietoare şi destul de lumească,
aparţin multor tinere din partea locului, şi
modelul viu se ghiceşte cu uşurinţă şi aici.
Acest spirit de observaţie este acelaşi pe care
l-am văzut exercitîndu-se şi în alte împreju­
rări, în prezentarea istoriei evanghelice pusă în
serviciul învăţăturii creştine.
Aici se opresc dealtfel originalitatea şi ini­
ţiativa artistului, care nu trebuie să ne creeze
iluzii în legătură cu concepţiile sale, acestea
rămînînd foarte legate de tradiţie. D l . Ştefă-
nescu admiră, şi pe bună dreptate, calităţile
decorative ale acestei picturi, dar ni se pare că
forţează nota atunci cînd vorbeşte de „preocu­
pări decorative". Nu, căci nu asemenea preocu­
pări se află pe primul plan. Deoarece zugra­
vul care a imaginat această splendidă deco­
raţie monumentali din abside, această friză
cu mii de detalii care se derulează de-a lungul
pereţilor naosului, nu e zugrav dc icoane. Esen­
ţiale, pentru el, sînt preocupările didactice,
ca în şcoala balcanică, şi descrierea, explicaţia
trece înaintea oricărei alte intenţii. Cum să
înţelegem altfel nepăsarea cu care îşi distri­
buie zugravul personajele aceleiaşi scene pe
două suprafeţe diferite? cum să explicăm, în
reprezentarea atît de remarcabilă a Plîngerii
lui Iisus (pl. X X I V , 2), strania eroare de desen
care lasă piatra de oncţiune ca suspendată în
1
aer , pcrmiţînd să se vadă pc sub ea partea
de jos a personajelor care se află în partea opu­
să? lipsa picioarelor discipolilor aflaţi în al
doilea plan în scena Invadării Grădinii Ghet­
semani (pl. X X I I , 1) sau a soldaţilor din Duce­
rea crucii (pl. X X I I I , 2)? Nu avem oare aici,
o dată în plus, un perfect exemplu de ceea ce
se cheamă Kubischcr System, pe care de fapt
l-am şi întîlnit, cu alte cuvinte dovada că nu
avem de-a face, în realitate, cu o eroare dc
desen, ci cu un procedeu rapid, consfinţit de
vechea artă creştină (miniatură, mozaic, pic­
tură) în tratarea grupărilor umane? Şi nu e,
în acelaşi timp, şi dovada că preocupările artis­
tului sînt înainte de toate de. ordin moral şi
didactic?
Despre o preocupare artistică nu se poate
vorbi nici chiar în Moldova secolului al X V I -
lea, căci am fi acuzaţi dc anacronism 2 . Numai
că lipsa unei preocupări artistice nu exclude
simţul artistic, iar ceea ce constituie un ade­
văr (constatare interesantă deoarece ne ajută
să intuim naşterea acestui sentiment, ca şi ori­
ginea lui morală) este faptul că zugravul posedă
simţul concentrării interesului, al ierarhici
compoziţionale şi că s-a străduit în mod vizi­
bil să redea modificările de fizionomie. Şi nu a
făcut lucrul acesta pentru a obţine un anume
efect artistic; ci 1-a făcut pentru a conferi ilus­
trării textului biblic sau simbolului maxi­
mum de veridicitate în scopul dc a impresiona
inima privitorului. Trebuia ca monumentala
figură a celui răstignit să se impună cu aseme­
nea forţă încît să fie considerată drept însăşi
esenţa misterului Patimilor; trebuia ca toţi
credincioşii să se poată pătrunde, prin inter­
mediul durerii Măriei, de întăritoarea pildă dc
stoicism şi de credinţă pe care nc-o dă aceasta;
' Nu este vorba despre o „stranie eroare"; In Moldova,
a cărei artă a cultivat un profund simbolism al imagi­
nilor, reprezentarea lui Iisus mori (cu sau fără piatră de
oncţiune) ca suspendat In aer este frecventă şi sc inltl-
ncşlc mai ales In compoziţiile cpilafelor brodate (Epi­
taful mitropolitului Macarie — 1428, epitaful dc hi
Moldoviţa - 1184 etc.). ( V . D . ) .
• Dimpotrivă, exista o asemenea preocupare artistică
şi ca este demonstrată dc numeroase documente din care
rezultă că principalii ctitori urmăreau in mod conştient
şi programitic să obţină opere de calitate ( V . D . ) .
 ins

trebuia ca c i să i n t u i a s c ă , p r i n i n t e r m e d i u l L e ­ Humor şi Moldoviţa. Aceste dmia din nuna

p ă d ă r i i lui P e t r u , c i t d c fără d e n ă d e j d e e s l ă ­ însă pot. oferi o i d e e f o a r t e p r e c i s ă d e s p i c cern
biciunea naturii umane, şi să înţeleagă că ce a f o s t a r t a religioasă în timpul domniei Ini
maiestatea Mînfuitoriilui nu putea fi umbrită Petru Rareş, iar celelalte, edificii se roiil'or-
de a t i t u d i n e a necuviincioasă a .snidatilo]- şi oi theaZă mai m u l t sau mai puţin acestui model.
mai curînd sporea în mijlocul injuriilor... Este. necesară, totuşi, o distincţie, căci pai Ic
Căci pentru a atinge un asemenea stop se dintre acestea anunţă o e v o l u ţ i e pc care o v o m
străduia zugravul să observe viaţa şi profun­ vedea pe deplin consfinţită la Succviţa, punctul
zimea expresiei umane. în domeniul acesta nu terminus al cercetării noastre, şi care va fi for­
i m a g i n e a z ă încă n i m i c ; ci se conformează pre­ mula operelor din secolele X V I I ş i X V I I I .
scripţiilor Părinţilor Bisericii şi modelelor pe Secolul al X V I - l e a oferă în p r i m u l rlnd o
c a r e le a r e la î n d e m î n ă . C e e a ce. îi a p a r ţ i n e î n s ă s e r i e d e b i s e r i c i a c ă r o r d e c o r a ţ i e se supune in
în exclusivitate este reuşita şi originalitatea toate privinţele principiilor elaborate la Hu­
execuţiei, este frumuseţea compoziţiei acestei m o r şi la M o l d o v i ţ a . Printre acestea, cele m a i
Răstigniri, seninătatea Mintuitorului batjoco­ interesante sînt, fără îndoială, bisericile Sfîntul
rit, intensitatea' sentimentelor pc care o tră­ G h e o r g h e din Suceava, zidită în 1 5 2 2 , şi Sfin-
dează figura Maicii Domnului, a lui Petru..} lul Dumitru din acelaşi oraş. zidită în 1536.
Ceea ce îl inspiră e s t e a ş a d a r o c o n c e p ţ i e m o r a l ă Celelalte, Arbore (1502), Sfîntul Gheorghe de
şi t e o l o g i c ă ; d a r care îl duce încetul cu încetul la Hîrlăti ( 1 5 0 2 ) şi biserica din P ă t r ă u ţ i , au a v u t
la o concepţie artistică. Valoarea artei sale prea m u l t . d e s u f e r i t p e n t r u a se p u t e a p r e t a u n u i
c o n s t ă în ideea pe c a r e o e x p r i m ă , idee p e c a r e studiu complet.
artistul o redă prin minuţiozitatea execuţiei.
Trăsătura comună a tuturor acestor biserici
E l s e apropie, c u a t î t m a i m u l t d c s c o p u l p r o p u s
constă în aceea că, în general, comportă un
cu cît p e r s o n a l i t a t e a sa e m a i p u t e r n i c ă şi re-
n u m ă r redus de scene, ca şi în orînduirea fres­
gîndeşte cu m a i m u l t ă v i g o a r e scenele pe care
celor din a l t a r (Fecioara în concă, împărtăşa­
le pictează. D a r prin aceasta el se apropie în
nia a p o s t o l i l o r , însoţită de obicei de Cina cea
egală măsură de spiritul secolului al X V I - l e a ,
de taină şi de Spălarea picioarelor, apoi cîţiva
mai puţin impersonal, mai puţin rigid. Odată
sfinţi episcopi) şi din naos (o m a r e compoziţie
în plus, gindirca bizantină se împrospăta, se
în fiecare concă, în general Coborîrea Duhului
însufleţea, şi p r i n aceasta se p r e g ă t e a să înţe­
Sfînt şi Răstignirea, un rînd dc medalioane,
leagă, să asimileze, să-şi pună de acord pro-
un registru c o n s a c r a t P a t i m i l o r . a p o i cîţiva sfinţi
pria-i mentalitate cu lecţiile venite din occi­
militari).
dentul italienesc care, pe lîngă transformările
La Arbore, de pildă, se poate desluşi, nu
pe care Orientul nu le va accepta, elabora o
fără greutate, însă, o Sf. Fecioară stînd jos,
evoluţie asemănătoare. Astfel se explică faptul
avînd la dreapta sa două personaje; nu se p o a t e
că zugravul nostru, atît de aproape în unele
descifra d e c î t u n u l l a s t ì n g a . D e d e s u b t p a r e să
privinţe de vechea artă, capadochiană sau bi­
f i e x i s t a t d o u ă r e g i s t r e , care. n u n e l a s ă s ă g h i ­
zantină, a t î t de fidel de a s e m e n e a tradiţiei bal­
cim decît un f r a g m e n t din împărtăşanie şi din
canice, a fost capabil să-şi însuşească şi unele
Cină. Episcopii poartă în mîini cărţi, ca la
forme, pur i t a l i e n e ş t i , iar acestea să-şi g ă s e a s c ă
Moldoviţa, şi sînt urmaţi, la stìnga şi la
locul firesc în scenele respective. Nn e vorba,
dreapta, de cîte un diacon cu un chivot în
aici, de o imitaţie mecanică, ci de un sincre­
formă de b i s e r i c ă . Adoraţia Mielului, în p a r t e a
tism, artistul luînd, din m o d e l e ce provin din
de sus a ferestrei, este reprezentată prin patru
şcoli diferite şi aproape contradictorii, trăsă­
îngeri (doi la dreapta şi doi la s t ì n g a ) în faţa
t u r i l e c a r e e x p r i m ă c u cea m a i m a r e f o r ţ ă gîn-
unui simplu potir, scenă pe care o v o m regăsi
direa sa viguroasă — sau sentimentul religios
la b i s e r i c a S f î n t u l Ilie. Frescele din naos, care
al vremii în care trăieşte.1
au a v u t enorm de mult dc suferit din pricină
că acesta a f o s t l ă s a t m a i m u l t de un secol fără
C — ALTE BISE BICI DIN SECOLUL AL acoperiş, sînt aproape indescifrabile. T o t u ş i se
XVI-LEA mai poate observa o Răstignire în concă, iar
deasupra uşii se vede Sfînta faţă, iar pe intra­
Decoraţia celorlalte biserici din veacul al X V I - d o s , m i n a d i v i n ă ; pe z i d u l d i n d r e a p t a u ş i i , d o u ă
lea aii a,ce,ea,şi y a l o a r e şi se p r e t e a z ă la o b s e r v a ­ figuri în p i c i o a r e şi Sfinţii C o n s t a n t i n şi E l e n a ,
ţ i i la fel <Ie i n t e r e s a n t e ca şi c e l e de la V o r o n e ţ , avînd între ei crucea; la stìnga, fresca votiva
care-1 înfăţişează pe Luca Arbore, plrcălabili
'Concluzie corectă care anulează uncie afirmai ii S u c e v e i , î n g e n u n c h i ş i u r m a t d e c o p i i i s ă i , ofe-
făcute anterior (p. 179). ( V . D . ) .
 Iflfi

rindu-şi biserica lui Iisus, sub patronajul sfin- î n ţ e l e s la s c e n ă , se. a f l ă p r o b a b i l in partea dreap­
tului Ioan Botezătorul. tă a tabloului .şi s i n t a s c u n ş i s u b s t r a t u l de f u m .
Biserica Sfinlul Gheorghe din Htrlău, f o a r t e Registrul inferior e s t e o c u p a t de cîteva frumoa­
pricina fu­
d e t e r i o r a l a şi ea, m a i c u s e a m ă d i n se f i g u r i de. e p i s c o p i , dintre care unele par a fi
m u l u i d c la l u m i n ă r i , prezintă cîteva fragmente fost m a i m u l t sau m a i p u ţ i n retuşate; Ia mijloc,
importante d i n f o a r t e f r u m o a s a ei decoraţiei c a r e sub fereastră, se intercalează într-un mod cu
ne d u c e a d e s e a cu g l n d u l , fără a o egala insă lotul neobişnuit motivul lui Iisus-prunc in
î n t r u l o t u l , l a cea d c l a M o l d o v i ţ a ; f r e s c e l e d i n patena.
biserica d c la I I irlă ti s i n t a n t e r i o a r e , d e a l t f e l , în diaconico!! se. p o t v e d e a încă, p e peretele
c e l o r d e l a M o l d o v i ţ a , cel p u ţ i n o p a r t e d i n e l e ' . de la răsărit, un e p i s c o p , iar pc cele de la sud şi
E s t e nevoie să se efectueze o curăţire completă apus doi diaconi. Proscomidia e decorată la
a picturilor, o p e r a ţ i e care va rezerva s p e c i a l i ş ­ a p u s cu un diacon, la nord cu Jertfa lui A v r a a m ,
tilor, ca şi a m a t o r i l o r de artă, nenumărate sa­ iar l a s u d c u Iisus al m i l e i .
tisfacţii. Ceea ce p u t e m descifra în momentul
N a o s u l e s t e , fără î n d o i a l ă , u n u l d i n c e l e m a i
de faţă, în pofida stratului gros dc fum care
interesante naosuri din M o l d o v a . Conccle, în­
estompează toate, conlururile, ne Iasă să ghi­
cercuite de m e d a l i o a n e , înfăţişează, la sud C o ­
cim mina unui foarte mare artist.
borîrea Duhului Sfinì, iar la nord R ă s t i g n i r e a .
Turla, aproape complet afumată, nu îngă­
Primul din aceste două subiecte prezintă o
d u i e s ă s e d e s l u ş e a s c ă a p r o a p e n i m i c . S-ar p ă r e a
formă întru totul clasică, apostolii sînt aşezaţi
tolu.şi c ă t a m b u r u l a a v u t t r e i z o n e d c o r n a m e n ­
în cerc şi figura L u m i i ţinînd cele Douăsprezece
te. Lucru ciudat, pandantivii nu sînt consacraţi
suluri într-un v ă l . A doua scenă este, din p ă c a t e ,
c v a n g h e l i ş t i l o r : căci dacă trei d i n ci s î n t d c nc-
foarte a f u m a t ă şi e una din cele a căror curăţire
descifrat în stadiul actual, pandantivul de la
o a ş t e p t ă m c u cea m a i m a r e n e r ă b d a r e . A ş a cum
sud-est lasă să se recunoască în m o d limpede se prezintă în m o m e n t u l de faţă, ni s-a părut
resturile unei Schimbări la faţă.
a avea unele p u n c t e comune şi cu Moldoviţa
Altarul ne îngăduie, dar cu m a r c greutate., şi cu Suceava, dar m a i curînd cu aceasta din
să ghicim, în concă, o Sf. F e c i o a r ă între doi
urină. Partea din faţă a scenei este, într-ade­
îngeri. Micul registru, plasat chiar dedesubt,
văr, m a i încărcată şi e m o ţ i a m a i puţin concen­
din care nu se desluşeşte aproape nimic, pare
t r a t ă a s u p r a c e l o r trei p e r s o n a j e : Iisus, Maica
să fi fost a l c ă t u i t din medalioane. Apoi patru
D o m n u l u i şi Ioan. Nu am p u t u t preciza în m o d
scene m a r i ce încadrează fereastra. M a i întîi o
s i g u r l o c u l p e care-1 o c u p a a c e s t a d i n u r m ă ; c î t
împărtăşanie a apostolilor, foarte puţin vizi­
d e s p r e M a r i a , n i s-a p ă r u t a f i g a t a s ă l e ş i n e î n
bilă, dar u n d e se află un d e t a l i u p e care. l-am
braţele femeii care o însoţeşte, ceea ce ar fi o
m a i î n t î l n i t l a M o l d o v i ţ a : cei d o i î n g e r i c a r e s e
indicaţie preţioasă în legătură cu data şi cu
văd în general în scena A d o r ă r i i M i e l u l u i s-au
evoluţia picturii moldoveneşti; din păcate, nu
întors şi iau p a r t e hi î m p ă r t ă ş a n i e ; M i e l u l , pc
p u t e m face nici un fel de afirmaţie. Arhitectu­
i n t r a d o s u l ferestrei, c un m i e l a d e v ă r a t . Pe. p a r ­
rii f o n d u l u i i s-a d a t o d e o s e b i t ă a m p l o a r e , a ş a
tea dinspre sud, alături de împărtăşania cu
că nu inai înlîlnim s p l e n d i d u l efect o b ţ i n u t , la
vin, o frumoasă Cină, destul de bine conserva­
Moldoviţa, prin izolarea, pe cer, a celor trei
tă, a m i n t e ş t e c î t e v a t r ă s ă t u r i tipice de la M o l ­
cruci. Ca şi lâ S u c e a v a , în jurul p ă r ţ i i de sus a
doviţa, masa frumos împodobită, iar Iisus la
crucii zboară doi îngeri. Alţi doi zboară sub
mijloc; printre vasele aşezate pe jos, în faţa
b r a ţ e l e c r u c i i : cel din stìnga asistă oare B i s e ­
mesei, ne face plăcere să remarcăm o ploscă
rica ce a d u n ă s î n g e l e pe. care-1 vedem ţîşnind
românească. De cealaltă parte, Coborîrea în iad
din coasta lui Iisus, i a r cel d i n d r e a p t a a l u n g ă
ne destăinuit- o iconografic destul de aparte:
oare S i n a g o g a , aşa cum se întîmplă la S u c e a v a ?
Iisus, care înaintează cu impetuozitate spre
L u c r u r i pe care, în m o m e n t u l de faţă, ne-a f o s t
dreapta, pare că vrea mai curînd să distrugă
absolut imposibil să le desluşim. T o a t e aceste
iadul şi pe c e i ce se. a f l ă acolo, slujindu-sc dc
amănunte deosebit dc importante vor fi, din
cruce ca de o a r m ă , decît să calce p e s t e porţile
fericire, scoase la lumină cu prilejul curăţirii.
prăvălite a l e acestuia. îi recunoaştem în m o d
Vag p e D a v i d şi p c S o l o i n o n şi un grup alcătuit Registrul Patimilor, care se derula în friză
d i n cei drepţi; Adam şi E v a , c a r e a s i s t ă bine¬ continuă, ca la H u m o r sau la V a t r a - M o l d o v i ţ e i ,
e, în m o d supărător, întrerupt, pc de o parte
1
Picturile bisericii SI. Olicorghc tli'i Hirlâu au fosl datorită reparaţiilor efectuate în glaful feres­
realizate la vremea lui Petru H a n ş , mai exact In anul trelor, pe de alta prin suprimarea peretelui
1530 (Sorin Ulea. In lucrarea colectivă Istoria artelor vestic al naosului, înlocuit, mai tîrziu cu un
plastice In România, I, Bucureşti, 1968, p. 3 6 2 ) . ( V . D . ) . arc m a r e , ca la Suceava şi la atîtea a l t e b i s e r i c i .

S-au păstrat totuşi mai multe scene de o mare
frumuseţe. Grădina Ghetsemani. pe zidul de. la
sud, este complet acoperită de fum ; cu toate
acestea se. observă prezenţa îngerului. In absi­
dă, la stìnga, se poate recunoaşte cu toată pre­
cizia Invadarea Grădinii Ghetsemani, temă
tratată ca şi la Moldoviţa, şi un fragment din
Prinderea lui Iisus (în special omul ce ridică
ciomagul cu amîndouă mîinile, ca la Moldo­
viţa, Voroneţ, Argeş etc.); la dreapta ferestrei,
se vede. o frumoasă Lepădare ce merită să ne
oprim asupra ei. Soldaţi şi slujitori se. încălzesc,
ca şi Petru, stînd în jurul unui lighean mare,
un fel de brasero foarte diferit faţă de. focurile
aprinse chiar pe sol pe. care le-am intîlnit aproa­
pe pretutindeni. Printre, cei dinţii se detaşea­
ză, stînd în picioare, o admirabilă figură de
tînăr, cu trăsături expresive şi regulate, pe care.
nu ştim cum să-1 identificăm: să fie chiar Ioan
care, după cum spune Evanghelia, profitase
de legăturile lui cu Marele Preot pentru a-I
introduce pe Petru în locuinţa acestuia? N-am
îndrăzni să afirmăm asemenea lucru, avînd în
vedere că detaliul acesta nu se mai întîlneştc
niciodată. Convorbirea lui Petru cu slujnica
are, aici, o amploare neobişnuită: femeia iese
pe o uşă mare, sub un peristil alcătuit din mai
multe coloane înalte, şi-i adresează cuvîntul
lui Petru, care se. ţine, şovăitor, ceva mai de­
parte. La dreapta acestei scene, pe zidul sudic,
un panou mare îl înfăţişează pe Iisus care c dus,
fără menajamente. în faţa lui Anna, iar acesta,
în picioare pe o estradă, îşi sfîşie veşmintele cu
acelaşi gest calm pe care l-am intîlnit pretutin­
deni. Atitudinea şi veşmintele lui Iisus sînt
aceleaşi ca la Voroneţ sau la Moldoviţa. Pc zi­
dul de la nord se văd încă, în mod distinct,
Căinţa şi Moartea lui Iuda, Ducerea crucii (de.
către Simon, cu călăreţii de la Moldoviţa), sce­
nă care se. întinde pînă la fereastră, la dreapta
acesteia aflîndu-se Demersul lui Iosif din Ari-
mateia; în sfirşit, pe perete, în faţa tîmplei,
Coborîrea de pe cruce (Iisus căzînd în braţele.
Măriei, avînd picioarele bătute încă în cuie).
Registrul inferior prezintă cîteva frumoase
figuri de sfinţi, multe dintre acestea fiind dealt­
fel refăcute; altele însă nu au suferit nici un fel
dc retuş, şi sfîntul Nestor de pildă, cu tichia lui
bizară, şi alţii, încă, vădesc o factură energică
şi dc calitate. Fresca ctitorilor a dispărut; se
mai vede numai Maria Voichiţa, soţia lui Şte­
fan cel Mare, cu aceeaşi figură şi cu coroana pe
care o poartă la Voroneţ.
Aceste remarcabile picturi par a fi, sub
stratul de fum care le acoperă, într-ojbună stare
de conservare; pe alocuri, şi nu de multă vre­
III-
me, au fost refăcute in mod cu toiul ucinspirnl
(aşa cum pare să se fi întimplat cu Răstignirea
şi Ducerea crucii), dar în foarte mică măsură,
nealferind cu nimic ceea ce considerăm a li
esenţial. Numai sfinţii militari din pârlea de
sud-vesta naosului au fost refăcuţi în întregime.
Prin iconografia ei al îl de bogată, prin si­
guranţa miinii zugravului, prin frumuseţea
figurilor, prin precizia şi veridicitatea atitu­
dinilor, biserica din Ilîrlău este. astfel posesoa­
rea unuia dintre cele mai frumoase ansambluri
dc pictură murală moldoveneşti pe care ni lc-a
lăsat moştenire secolul al XVI-lea. Dar o mo­
nografie completă a ei nu va putea fi realizată
decît în ziua în care aceste, fresce îşi vor redo-
bîndi prospeţimea iniţială. Se observă totuşi că,
chiar sub forma lor actuală, sînt deja fertile in
revelaţii.
Picturile de pe arcul despărţitori moderne,
nu prezintă nici un fel de interes. Cele din pro­
naos, dimpotrivă, aparţin celei mai bune epoci
şi le vom consacra cîteva rînduri în capitolul
rezervat acestei componente arhitecturale.
Biserica din Păirăuţi, în sfirşit, zidită în
anul 1487 şi zugrăvită nu se ştie cînd, dar în
mod sigur în secolul al XVI-lea 1 (cu excepţia
unor porţiuni executate mai tîrziu), lasă încă
să se ghicească, în altar, o împărtăşanie între,
o Cină şi o Spălare a picioarelor, episcopi în
partea de jos, şi, în naos, cîteva scene înfă-
ţişînd Patimile. Fresca votiva (Ştefan cel Mare
şi familia sa) pare să fi fost retuşată.
Biserica Sfîntul Gheorghe de la Succaua (a se.
vedea releveul V I ) , dimpotrivă, se află într-o
excelentă stare de conservare şi spălaturile
efectuate în 1894 lasă să se vadă cu toată pre­
cizia întreaga decoraţie interioară care nu a su­
ferit, de fapt, în momentul restaurării, decît
un minimum de. repictări.
în turlă se află Pantocratorul înconjurat dc
simbolurile evangheliştilor şi de doisprezece
îngeri; tamburul e împărţit în cinci registre ce
înfăţişează, de sus în jos, serafimi sau heru­
vimi (printre care, la est, două Tronuri), îngeri
în picioare, profeţi (printre aceştia, la est, sfin­
tui Ioan Botezătorul purtînd aripi), apostoli,
şi, în sfîrşit, pentru prima dată în Moldova,
Liturghia divină 2 . Nu este nevoie să descriem
această liturghie a îngerilor, inspirată în mod
1
In realitate, uleiurile Inserirli (lin Pătrăuţi datează
1
l u m i i 1190—1109. fiind real izul e prin dania lui Şlefau
e e) Mare, al carili tablou voliv, ea familia, se află In
naos ( V . D . ) .
* Liturghia îngerească apăruse,prima oară In Moldova,
la Dobrovăţ, lăcaş împodobit, cu picturi murale in anul
1529 (V. Drăguţ, Dobrouăt, Bucureşti, 1984). ( V . D . ) .
1011

nemijlocit dc către ritul Bisericii ortodoxe şi c i t cea a înălţimii' bisericii, sau să avem cel
reprodusă, atît de des, în special la Muntele puţin in vedere o modificare ulterioară a tur­
Athos. Să semnalăm mai curînd interesanta lei d c l a S u c e a v a ? P o d l a c h a p a r e s ă î n c l i n e c ă t r e
observaţie pe care. a făcut-o di. Podlacha in supoziţia aceasta. Nu este totuşi cu neputinţă
1
s i udiul consacrat acestei reprezentări : printre ca m o t i v u l să fi a p ă r u i în a l t e regiuni mai de­
obiectele pe care îngerii i Ie aduc lui Iisus, v r e m e decît la A t h o s ; putem şti v r e o d a t ă dacă
raie-i aşteaptă în faţa altarului, întocmai ca un monument e primul dintr-o serie? O icoană,
arhiepiscopul iu timpul liturghiilor solemne, o m i n i a t u r ă , fie c h i a r reprodusă într-un-simplu
Vedevi figurinei Evanghelia şi eiteva cărţi li­ manual, a pulul, cădea în secolul al XVI-lea
turgice. Subiectul s e a f l ă a ş a d a r î n t r - o fază de sub ochii z u g r a v u l u i moldovean. Să nu uităm
tranziţie: pictorul depăşeşte ritul, sau m a i cu­ de fapt că reprezentarea Sfintei T r e i m i deasu­
rînd combină două momente din rit, Intrarea pra a l t a r u l u i a p a r e în s e c o l u l ' a l X V I I - l e a , dar
cei mică şi Intrarea cea mare; întregul cler Suceava n u a r c c u n o ş t i n ţ ă de. c a . N i m i c n u se.
poartă iu procesiune instrumentele Patimilor, opune nici ipotezei unei inovaţii datorate zu­
caic sini, în acelaşi timp, cele ale sacrificiu­ gravului m o l d o v e a n ; nu ar fi prima pe care am
lui euharistie, discul, potirul, lancea, lingula, consemna-o, iar aceasta nici nu cere un m a r e
Sfinì ul giulgiu... Erminia, mai exactă, nu efort de imaginaţie''. Problema, după cum se
recomandă decît reprezentarea Intrării celei vede, ramine deschisă.
mari-; dar adaugă, ş i ca, unele d e t a l i i care nu
Conca sanctuarului a fost dată cu v a r şi nu
se a f l ă în v e c h i l e m a n u s c r i s e , nici în Artos-u\
prezintă decît un roi de stele lipsit de orice
prinţesei P u l c h c r i a d e la M u n t e l e A t h o s , şi nici,
i n t e r e s . S u b u n r i n d de. m e d a l i o a n e , d o u ă s c e n e
dealtfel, în frescele din Moldova: Dumnezcu-
mari, ce înfăţişează împărtăşania apostolilor.
T a t ă l şi Sfîntul D u h , cu alte cuvinte reprezen­
ocupă registrul m e d i a n de o p a r t e şi de a l t a a
tarea Sfintei T r e i m i . Se părea că t e m a se pre­
ferestrei; jos se v ă d şaisprezece episcopi, înso­
tează la amplificări. Sculptorul catedralei din
ţiţi de un d i a c o n în p r o s c o m i d i e şi de a l t u l în
Reims, care încerca să dea scenei o versiune
diaconicon.
occidentală, semnalată deja de Didron, punea
în mîinile graţioşilor îngeri care încoronează Colicele a b s i d e l o r laterale, p r e z i n t ă , la nord

fiecare c o n t r a f o r t şi a căror procesiune are d r e p t Răstignirea, la sud Coborîrea Duhului Sfînt;

centru pe Iisus a f l a t în partea superioară a con­ r e g i s t r u l m e d i a n , sub un rind dc zece medalioa­

trafortului, nu numai instrumentele folosite la ne, e s t e o c u p a t d c c î t e v a scene d i n s u i t a P a t i ­

celebrarea liturghiei, dar şi atributele suvera­ milor: la sud, Spălarea picioarelor, Iisus pe

nităţii cereşti sau terestre (soare, lună, sceptru, Muntele Măslinilor, Invadarea Grădinii Ghet­

s a b i e , t e m p l u e t c . ) . V e d e m a ş a d a r c ă nici orien­ s e m a n i (ca in bisericile de la H u m o r , Moldo­

tul b i z a n t i n nu se m u l ţ u m e a cu pura transcriere viţa şi Popăuţi), Sărutul lui Iuda ; peretele

a r i t u a l u l u i ; încă de là f r e s c a a f l a t ă la Suceava, dinspre a p u s a fost d ă r î m a t ; la nord, Ducerea

prima din Moldova, evoluţia aceasta începuse crucii, Coborîrea de pe cruce, Plîngerea lui

deja, deoarece fresca nu reprezintă numai un Iisus, păzirea M o r m î n t u l u i , apoi o scenă care.

episod din serviciul divin, ci îmbinarea celor p a r e s ă fie ( d a r i n c a z u l a c e s t a n u s e a f l ă l a l o ­

două Intrări. La Muntele Athos, această fu­ cul cuvenit) D e m e r s u l lui Iosif din Arimateea.

ziune nu se c o n s t a t ă nici la Hilandar, nici la Partea de jos e ocupată de obişnuiţii sfinţi m i l i ­

Lavra, nici l a D o c h i a r i u ; î n s c h i m b . E v a n g h e ­ tari, însoţiţi de sfîntul Gheorghe şi de sfîntul

lia apare la K a r y e s , în chilia lui D i o n i s i e d i n M i h a i l l a nord, d e sfîntul D u m i t r u ş i d e arhan­

Funia3, sau la Vatoped. Observaţie care ne ghelul G a v r i l la sud.

p o a t e da dc gîndit. Fresca de la K a r y e s datea­ D i n t r e toate acestea, Răstignirea merită o

ză din 1701, iar cupola dc la Vatoped a fost menţiune specială. Personajele principale au
pictată între 1 5 5 4 şi 1 6 2 1 . T r e b u i e să ajungem oarecum atitudinea pe care am descris-o la
a ş a d a r la sfîrşitul secolului al X V I - l e a , a p r o a p e M o l d o v i ţ a : Iisus, uriaş, cu uşoara-i c u r b u r ă spre
la începutul celui de al XVII-lea, pentru a dreapta. Sf. F e c i o a r ă c o p l e ş i t ă de durere şi în
vedea apărînd o carte în L i t u r g h i a divină. Va acelaşi timp resemnată, sfîntul Ioan sprijiniii-
trebui a ş a d a r să acceptăm pentru fresca de la du-şi cu mare. tristeţe capul în mînă, „Lon-
Sfîntul Gheorghe o dată m u l t m a i recentă dc- ghin" n i m b a t si întinzînd mina spre Iisus, cele
două cruci ale tîlharilor încadrîud grupurile şi

1
Podlacha, Die gòtlliche Liturghie in (1er Uukoirina, 4
Zfl. fllr chrisU. Kunst, 1010 ( P . H . ) . Nimic nu exclude posibilitatea ca această inovaţie
2'Dldrou, p. 228. si urm. ( P . H . ) . iconografică să fie moldovenească, secolul al XVI-lea
3 Mllleti Athos, pl. 261 ( P . H . ) . fiind din plin marcat de asemenea inovaţii ( V . D . ) .

păslrînd aceeaşi perspectivă ca la Moldoviţa,
in sfirşit Moise, cn o inscripţie (in greceşte):
„Priviţi viaţa noastră suspendată în faţa (ochi­
lor noştri)". Acestea sint cuvintele pe care i
le pune în gură Erminia 1 , o adaptare din Detitc-
ronom, X X V I I I , 66: „Viaţa îţi va'sta nehotă-
rîtă, înainte".
Dar compoziţia e mult inai complicala decît
la Moldoviţa, unde nenumăratele personaje erau
repartizate cu iscusinţă, astfel încît să nu dău­
neze cu nimic simplităţii plină de grandoare a
tabloului. Aici, Iisus c despărţit de mama sa şi
de discipolul său preaiubit de cîteva personaje
mai mult sau mai puţin episodice: slujitorul
care fixa crucea era atît de mic şi dc încovoiat
încît trecea aproape neobservat la Moldoviţa;
la Suceava s-a transformat într-un bătrîn înalt,
care se uită la solda tul. înarmat cu lance bătind
neglijent un ic. Acest lăncier lipsea la Moldovi­
ţa; aici el stă lingă cruce, uitîndu-se vag la cel
răstignit; de cealaltă parte, doi soldaţi ee par
a voi să-1 îmbrînccască pe Ioan ; unul dintre ei
dealtfel — tot înarmat cu lance, dar al cărei
vîrf nu se vede — ar putca.fi soldatul cu bure­
tele.Aceste personaje, cu totul inutile, încarcă
scena; ele apar în mod obişnuit în operele mi­
nia turiştilor armeni sau copţi, uneori în ale celor
latini 2 , şi se îndepărtează, dacă nu de spiritul
Bizanţului, cel puţin de preferinţele 'mărturi­
site ale acestuia. Cerul este şi el plin de diverse
motive: Soarele şi Luna (două chipuri stînd
faţă in faţă, umbrite de un fel de triunghi, ca la
Cucer, la Vatoped etc.), de fiecare parte a cru­
cii, şi, tot pe cer, sub braţele crucii, „Noul Tes­
tament", adică Biserica, încoronată şi cu nimb,
asistată de un înger şi adunimi într-un potir
sîngele ce curge din rană, şi, la stìnga lui Iisus,
„Vechiul Testament", cu alte cuvinte Sinagoga,
toi încoronată dar fără nimb, ţinînd în mîini
arca şi alungată de un înger. Două inscripţii
foarte vizibile nu lasă nici o îndoială asupra
semnificaţiei acestor personaje. De data aceasta
însă nu spre Asia, ci spre Bizanţ sau spre Bal­
cani trebuie căutată sursa de inspiraţie a mo­
delului pe care 1-a avut sub ochi zugravul: aceas­
tă alegorie, ce aparţine tradiţiei Paris. 74, fuse­
se deja folosilă la decoraţia murală de zugra­
vul de la Graèanica şi de cel de la Zeinen. Ast­
3
fel, în vreme ce unele trăsături lasă să se între­
vadă o decadenţă (încărcarea compoziţiei, cute­
le pronunţate de la veşmîntul lăncicrului, ce
anunţă draperiile picturii exterioare de la Suce-
viţa), detaliile iconografice vădesc persistenţa,
. l Didrou, p. 143 ( P . H . ) .
2 Millet, Evangile, p. 427 ( P . H . ) .
3 Millet, Évangile, p. 450 .şi fifi. 430 (P.II.).
Hit)
în tezaurul artei religioase, a vechilor tradiţii,
siriene pe dc o parte, macedonene pe de alia.
Impresie confirmată imediat ce ne aruncăm
privirea asupra registrului unde sint reprezen­
tate Paliinilc. Scena cea mai caracteristică
în această privinţă este poate. Aşezarea pe cruce,
scenă ce reproduce cu destulă exactitate fresca
de la Cucer: doi călăi urcaţi fiecare pe cile o
scară il ţin pe Iisus care nu opune nici un fel de
rezistenţă, stînd cu spatele către cruce, cu un
picior pe pămînt şi cu celălalt pe suport. Apoi
întreaga reprezentare a Patimilor ce se derulea­
ză într-o friză neîntreruptă, procedeu sîrbo-bul-
gar probabil, care a pătruns în Moldova prin
Humor, Moldoviţa, Hîrlău şi Popăuţi.
Totuşi observaţiile acestea nu ajung pentru
a defini cu toată preciziunea Răstignirea de la
biserica Sfîntul Gheorghe.Nici unul din noile per­
sonaje, ajutor, soldaţi, călău, Biserică şi Sinagogă
cu îngerii respectivi, nu ne amintesc tipurile
cu care ne-au obişnuit bisericile decorate mai
înainte. Chipurile sînt niai puţin expresive, mai
banale, mai puţin energice. Aceste trăsături,
asociate cu drapajul veşmîntului lăncierului,
ne fac să ne gîndim că n-ar fi imposibil ca m o ­
dificările efectuate la sfîrşitul secolului-al X V I -
lea, cu care prilej a fost adăugat pridvorul,
zugrăvit în aceeaşi epocă, laolaltă cu ornamen­
taţia exterioară, să fi afectat în mai mare sati
mică măsură şi decoraţia naosului. Supozi­
ţiile în legătură cu o eventuală retuşare a tam­
burului, sugerată de concepţia Liturghiei divine,
ar părea să Capete, în cazul acesta, oarecare
consistenţă.
Cu toate că sînt foarte degradate, frescele
din biserica Sfîntul Dumitru din Suceam meri­
tau lotuşi mai mult decît o simplă menţiune.
D l . Ştefane Seu declară că sînt prea deteriora­
te „pentru a permite un studiu, chiar şi sumar" 4 .
Nu împărtăşim asemenea părere. Pictura este
încă destul dc vizibilă pentru a ne putea da
seama de orînduirea iconografică din altar şi
din naos (cf. releveul VII), şi a constata că e
aproape identică cu cea dirt biserica Sfîntul
Gheorghe care, fiind mai bine conservată, ne
ajută s-o descifrăm pe cea de la Sfînlul Dumi­
tru. Sf. Fecioară din conca absidei mari a dis­
părut, iar pe zidul dat cu var se înalţă o simplă
cruce în relief. Dar registrele inferioare au ră­
mas. Sub un ornament în formă de vrej şi o sui­
tă de zece medalioane cu episcopi, împărtă­
şania apostolilor încadrează fereastra şi este
însoţită, la sud de Cina cea de taină (Iisus fiind
plasat la mijloc), iar la nord de Spălarea picioa-
Évolution, p. 168 (P.II.).
 IM

relor. Sfinţii episcopi ocupă lot registrul de pas in evoluţia decoraţiei religioase din secolul
j o s . P a r t e a superioară a ferestrei e d e c o r a l a cu al XVI-lea. Aşa cum este biserica Sfinivi Ilie
un simplu serafim, in m o d e v i d e n t refăcut, şi din Suceava.
înlocuind Mielul (indiferent de forma în care Această mică şi splendidă biserică (cf. re­
a r fi fost reprezentat), a d o r a t de p a t r u ingerì leveul V I I I ) parc să fi fost z u g r ă v i t ă către anul
p u r t i n d r i p i d e , c a r e s e m a i v ă d încă d e o p a r t e 2
1 5 4 0 . Şi este înrudită, din m u l t e p u n c t e de ve­
şi de a l t a , în glaful ferestrei. P r o s c o m i d i a j p r e ­ dere, cu cele pe care le-am studiat pină acum.
zintă motivul obişnuit carc-1 înfăţişează pe Cupola prezintă modelul obişnuit: Pantocrato­
Iisus în picioare în m o r m î n t şi a s i s t a t de Fecioa­ rul într-o d u b l ă aureolă şi înconjurat de p a t r u
ra Maria. Pantocratorul din turla naosului a simboluri, de serafimi, îngeri, profeţi şi apos­
d i s p ă r u t şi el, înlocuit în mod straniu, într-o t o l i ; scene din v i a ţ a M i n t u i t o r u l u i la baza cu­
epocă ulterioară, dc o cruce înconjurată de ste­ p o l e i ş i p e p a n d a n t i v ! (cf. p l . X X V , 3). C a în­
le. Dar pictura de pe tambur dăinuie încă şi totdeauna, în conca altarului este înfăţişată
înfăţişează, ca la biserica Sfîntul Gheorghe, M a i c a D o m n u l u i i n t r e p a t r u î n g e r i şi, s u b o f r i ­
îngeri, profeţi, apostoli şi Liturghia divină. ză care nu m a i e ocupată de m e d a l i o a n e , ci dc
Colicele absidelor laterale prezintă, la nord serafimi, ca la Voroneţ, registrul median ne
R ă s t i g n i r e a ( t r a t a t ă ca la Sfîntul G h e o r g h e , cu prezintă împărtăşania apostolilor între Cina
M o i s c şi cele două a l e g o r i i — B i s e r i c a şi Sina­ cea de taină la nord şi S p ă l a r e a p i c i o a r e l o r la
g o g a ) , l a s u d S f i n i a T r e i m e ( F i l o x e n i a lui Avra- sud. în registrul inferior vedem episcopi, in
a m ) ; a p o i , s u b o friză de m e d a l i o a n e cu e p i s c o p i , diaconicon o Bună Vestire foarte simplă, iar
în unicul registru m e d i a n sînt înfăţişate o sea­ în p r o s c o m i d i c pe I i s u s in picioare în faţa crucii,
mă de scene din suita Patimilor (Muntele Măs­ în m o r m i n t . Adorarea Mielului e redată prin-
linilor, Invadarea Grădinii Ghetsemani, Săru­ tr-uu s i m p l u p o t i r , ca la A r b o r e , între d o i în­
tul lui Iuda, Lepădarea lui P e t r u [ n u d e s l u j ­ geri în glaful ferestrei.
nica apare bogat inveşmîntată], Iisus în faţa
Dar naosul aduce unele inovaţii: deasupra
lui A n n a , I i s u s î n f a ţ a lui P i l a t ; l a n o r d , Dru­
registrului în care sînt reprezentate Patimile,
mul spre Golgota, Aşezarea pe cruce, Cobo­
in locul său obişnuit, se află un al doilea re­
rîrea de pe cruce, Plîngerea lui Iisus, Iosif din
g i s t r u c o n s a c r a t cîtorva scene m a r i (Sfinta T r e i ­
Arimalcea), deasupra obişnuiţilor sfinţi mili­
me, Adormirea Maicii Domnului, Coborîrea în
tari. Bineînţeles, pictura aceasta nu prezintă
i a d ) şi, în abside, î n v ă ţ ă t u r i l o r lui Iisus. E s t e
o m a r e o r i g i n a l i t a t e şi trebuie să se fi i n s p i r a t
p r i m a d a t ă cînd a p a r e , i n M o l d o v a , a c e s t ciclu,
î n m a r e m ă s u r ă d i n cea d e l a S t ì n t i l i Gheorghe;
şi p r i m a dată cînd d e c o r a ţ i a unui naos c o m p o r t ă
cu toate acestea nu a v e m de-a face cu o s i m p l ă
p a t r u r e g i s t r e 3 . O t e n d i n ţ ă care va progresa cu
copie: dl. Podlacha remarcase deja analogiile
repeziciune: absidele de la Suceviţa, la sfirşi-
care, din p u n c t de vedere al formelor, apropie
tul secolului, v o r fi î m p ă r ţ i t e în cinci registre,
a c e a s t ă b i s e r i c ă d c cea d e l a M o l d o v i ţ a 1 . Sem­
iar cele a l e E p i s c o p i e i d i n R o m a n , a cărei pic­
nalăm totuşi un d e t a l i u care ni se p a r e esenţial:
tură, d a c ă a r f i s-o j u d e c ă m după stil, p a r e să
Iisus, în A ş e z a r e a pe cruce, apucă scara cu t o a t ă
dateze de la începutul secolului al XVII-lea,
puterea şi se urcă pc ea de bunăvoie, întocmai
sînt decorate cu şapte rinduri de figuri*.
ca In b i s e r i c i l e s î r b c ş l i de la P i o t a t o l i , N a g o r i c a
etc. După cile ştim, aici este singurul exemplu, Colicele absidelor laterale, foarte deterio­
din secolul al XVI-lea, privind prezenţa aces­ rate, par să înfăţişeze Coborîrea Duhului Sfinì
tei teme in M o l d o v a . întreaga suită a P a t i m i ­
la nord şi I i s u s in t e m p l u la s u d , două subiecte
lor de la biserica Sfîntul D u m i t r u p a r e i m p r e g ­
care se a c o r d ă foarte bine cu suprafaţa arhitec­
nala de spiritul sîrbesc. Nu vom fi surprinşi
t u r a l ă c a r e lc-a f o s t a t r i b u i t ă şi care s t a u faţă
aşadar să vedem suita aceasta desfăşurîndu-se
în f r i z ă , ca la S f î n t u l G h e o r g h e , şi o f e r i n d u - n e ,
în f a ţ ă într-o simetrie perfectă.
în Moldova, al şaselea exemplu privind acest
procedeu prin excelenţă sirbesc. * Uiserieo SI. Ilie a fost pictaţii in ultimul deceniu al
secolului al XY-lca, ahUurlndu-se — din pun l de vedere
Iconografic — grupului Voroneţ, Patrfluti, Milişauţi.
Bite surprinzător cft P. Henry nu a observat asemănările
dintre programele iconografice ale celor patru monumente
A l ă t u r i însă d e a c e s t e m o n u m e n t e c a r e s e l e a g ă (Istoria artelor plastice In Romania, 1, 1968, p. 350 şi
m a i m u l t sau m a i puţin de acelaşi tip, altele, urm.) ( V . D . ) .
contemporane cu primele, marchează un nou * Aceeaşi organila re a programului iiouograftc a
existat şi la Milişauţi. In ambele cazuri fiind vorba despic
biserici Înalte ( V . D . ) .
4
' Malowidla, p. 179 (P.H.). Pentru picturile de Iu Uoman.nota 1. p. 1 9 8 . ( V . 1 ) . ) .
 Abilitatea zugravului în ceea ce priveşte Impetuozitatea m i ş c ă r i i pe. c a r e o face Iisus e
compoziţia scenelor şi utilizarea suprafeţelor frumos realizată, veşmîntul flutură î n jurii i cu
m u r a l e este dealtfel neîndoielnică. Şi denotă 0 dezinvoltură şi naturaleţe, iar b r u s c a lensiune
anume dorinţă de a impresiona, instructivă a stofei p r o v o c a t ă de m e r s u l g r ă b i t al Mintili-
poate, dar al cărei spirit ne-ar împiedica el torului este redată cu mai multă veridicitate
singur să a t r i b u i m acestor picturi o dată foarte d e c î t c h i a r in P o g o r i r e a in i a d de la Moldoviţa .
1

veche, chiar dacă prezenţa unui miel verita­ Şi toate acestea datorită prezenţei unui splen­
bil, în intradosul unui mic arc din partea de did p r o t â t i p v e c h i , s a u o b s e r v ă r i i m a i n e m i j l o ­
nord-vest a cupolei, nu ne-ar fi pus in gardă cite a r e a l i t ă ţ i i ? Nu avem de unde şti, cu toate
(pl. X X V , 3). Sigur însă că la prima vedere că, in general, cercetarea naturii de către zu­
ne-am putea înşela. Gravitatea şi simplitatea gravii din Moldova se trădează mai curînd în
scenelor înfăţişate, calmul ce caracterizează gestică şi în jocul fizionomiei decît în felul de
gesturile, s o b r i e t a t e a a t i t u d i n i l o r şi a detaliilor a trata draperiile. Oricum, sobrietatea vaste­
păreau s ă n e î n d r e p t ă ţ e a s c ă a conferi a c e s t o r f r e s ­ lor linii arhitecturale ale fondului, discreţia
ce o dată m a i îndepărtată în t i m p . A r t i s t u l s-a cu care e sugerată scena care se p e t r e c e în
inspirat în m o d vizibil de la unele prototipuri interior (mărfurile aruncate afară se reduc la
arhaice, de o discreţie elenistică. A c e a s t ă obser­ două păsări cc-şi iau z b o r u l şi la un b o u ) , li­
v a ţ i e , t o t u ş i , vizează m a i curînd a t i t u d i n e a per­ niştea, s-ar p u t e a spune chiar demnitatea ţinu­
sonajelor decît c o m p o z i ţ i a . Ca să luăm un e x e m ­ tei neguţătorilor care se retrag, vădesc un spi­
plu, întîmpinarea Domnului ni se pare tratată rit foarte d e o s e b i t d c cel a l veacului al XVI-
într-o m a n i e r ă m a i s i m p l ă c a d e o b i c e i , ş i t o t u ş i lea. Dispoziţia registrelor însă nu n e l a s ă nici
c o m p o z i ţ i a c o r e s p u n d e c u t o a t ă e x a c t i t a t e a celei o îndoială asupra datei relativ recente a exe­
pe care o va consacra Dionisio în secolul al cuţiei lor; este pentru prima dată, d u p ă c u m ani
XVII-lea, in asemenea măsură chiar încît nu mai spus, cînd registrul median este ocupat de
va trebui să schimbăm, ca să zicem aşa, nici două rinduri de figuri suprapuse, inovaţie care
un cuvîut din textul respectiv pentru a descrie înseamnă preludiul unei evoluţii care va avea
scena zugrăvită la biserica Sfîntul Ilie: „Un drept rezultat multiplicarea la infinit a scene­
t e m p l u şi o cupolă. S u b cupolă o m a s ă ! pe care l o r c a r e a c o p e r ă p e r e ţ i i ş i c a r e v a f i una d i n t r ă ­
se află o cădelniţă de aur1. Sfîntul Simeon îl săturile caracteristice ale secolului al X V I I - l e a .
ia în b r a ţ e pe P r u n c u l I i s u s şi-1 b i n e c u v î n t e a z ă .
De partea cealaltă a mesei, Maica D o m n u l u i îşi Nu vom putea, fără a c o m i t e o nedreptate,
deschide braţele şi le întinde către acesta. în să trecem cu totul s u b tăcere un a n s a m b l u pic­
s p a t e l e ei a p a r e Iosif, p u r t i n d iu faldurii v e ş - t u r a l c a r e n e e s t e a p r o a p e c u n e p u t i n ţ ă să-1 da­
mintului doi porumbei. Lingă el, prorocită tăm, dar care, cu t o a t e r e p i c t ă r i l e a t î t d e nein-
A n a ce spune pe un înscris: „Pruncul acesta e deminatj.ee efectuate în secolul al XIX-lea,
creatorul cerului şi al pămiiitului"2. Totuşi l a s ă s ă s e m a i v a d ă încă orinduirea iconografică
scena comportă aici un simbolism m a i profund d i n cel d e a l X V I - l e a : e s t e v o r b a d e n a o s u l b i s e ­
decît în E r m i nie. Cartea plasată pc altar e m a i
ricii din Rădăuţi. Registrul superior a dispă­
puţin b a n a l ă d e c î t c ă d e l n i ţ a şi s u g e r e a z ă L e g e a
rui compiei, fiind înlocuit cu cîteva desene
care va fi detronată prin însăşi împlinirea ei,
informe, d a r a i doilea r e g i s t r u , a l c ă t u i t din me­
sau cartea A l i a n ţ e i celei noi. Şi este un s i m b o ­
dalioane cu episcopi (douăsprezece la nord şi
l i s m l a fel d e s f i ş i e t o r c a cel c a r e p l a s e a z ă , d e a ­
douăsprezece la Sud) şi din episcopi stînd în
supra baldachinului unde c binecuvîntat Prun­
picioare, (la vest) s-a păstrat în întregime, ca
cul I i s u s , m i e l u l care a n u n ţ ă jertfa a cărei v i c t i ­
şi personajele de mari dimensiuni din registrul
m ă v a f i t o c m a i p r u n c u l a c e s t a . I d e e c a r e se. în­
inferior, sfinţi, schiinnici-slîlpnici, purtind toţi
rudeşte cu cea care îi determina pc sculptorii
inscripţii. Registrul median, destul de neobiş­
noştri medievali, ca şi pe cîţiva pictori bizan­
nuit sub această formă in M o l d o v a , aminteşte
tini, să dea ieslei din Betleeni forma unui altar.
d e cel din unele biserici din Mistra. E s t e evi­
D i m p o t r i v ă , o s c e n ă ca cea a N e g u ţ ă t o r i l o r dent faptul că restaurarea efectuată în secolul
alungaţi din templu (pl. X X V , 2) se confor­ al XIX-lea a respectat cel puţin orinduirea
mează unei formule mai vechi decît Erminia, veche, căci o decoraţie nouă n-ar fi a d o p t a t în
mai puţin complicată şi mai puţin însufleţită3. mod sigur asemenea program iconografic. Per­
sonajele, dealtfel, cu toată stîngăcia retu.şă-
1
Doar acest unic detaliu nu corespunde frescei rilor, păstrează o anumită nobleţe şi lasă s a s e
noastre, unde cădelniţa c înlocuită cu o carte (P.H.). întrevadă cu destulă uşurinţă stilul celui dc al
2 Didron, p. 160 ( I M I . ) .
XVI-lea veac.
* Cf. Didron, p. 187 ( I M I . ) .
i!>r:
D - CONCLUZIE îmbine, într-un tot de o incontestabilă uni­
tate, experienţele unor şcoli şi ale unor ţări
P i c t u r a clin a l t a r u l .şi naosul bisericilor m o l d o ­ dintre cele m a i diferite, opuse chiar, experienţe
veneşti urmează aşadar în secolul al XVI-lea a căror sumă totală destul de disparată alcă­
o e v o l u ţ i e ale cărei trăsături principale le-am tuia m a t e r i a l u l iconografic pe care îl a v e a u la
d e s p r i n s cu destulă uşurinţă. Fără a reveni în dispoziţie artiştii din veacul al XVI-lea.
amănunt asupra constatărilor noastre, vom A c e s t a e s t e r e z u l t a t u l cel m a i i m p r e s i o n a n t
putea rezuma pc dată punctele dobîndite. al demersului nostru.
P r o b l e m a d a t ă r i i frescelor de la V o r o n e ţ , ră­ Ne-am extins apoi cercetările asupra mul­
masă în suspensie la sfîrşitul primului capitol tiplelor origini ale surselor de inspiraţie din
al acestei lucrări, pare acum definitiv tranşa­ c a r e şi-a e x t r a s tematica zugravul moldovean.
tă. Oricare ar fi erorile de desen sau proasta Şi am recunoscut, m a i cu scamă în primele an­
calitate a tencuielii, n i m i c nu ne î n g ă d u i e , de­ sambluri picturale care ne-au fixat atenţia,
altfel, să s o c o t i m decoraţia interioară a acestei forţa c u r e n t u l u i „ m a c e d o n e a n " , a t î t de explica­
biserici d r e p t o operă de decadenţă ; t o t u l , d i m ­ bilă prin strinisele l e g ă t u r i c a r e a u u n i t în m o d
potrivă, pledează pentru vechimea ei. Erorile constant ţările române cu Serbia ş i adesea şi
1
de desen se reduc, în fond, la lucruri de mică cu Bulgaria . Am delimitat, pe de altă parte,
2
importanţă, p e ' cînd abilitatea zugravului se influenţa prototipurilor foarte vechi şi foarte
manifestă, din contra, mult mai des decît slă­ diferite, bizantine, capadochiene, siriene. Am
biciunile sale; pe de altă parte, dispoziţia şi sesizat, în sfirşit, amprenta lăsată de relaţiile
însăşi alegerea subiectelor înfăţişate vădesc pe care le-a întreţinut Moldova cu ţări ca
preocupări cu totul diferite de cele dc la sfîr­ Rusia novgorodiană sau cu Italia renascentistă.
şitul secolului al XVI-lea. Numărul mic dc Relaţii care nu ascund nici un mister. Ruşii
scene, reprezentarea în e x c l u s i v i t a t e a P a t i m i ­ n o v g o r o d i e n i au lucrat şi în P o l o n i a , iar Ş t e f a n
lor, l i m i t a t e şi acestea la cîteva episoade, orin­ cel M a r e a f o s t e l însuşi în legătură cu R u s i a
duirea s u b i e c t e l o r după o ordine teologică sau lui Ivan cel Groaznic;l. Influenţa Italiei este
didactică, nicidecum cronologică, nu ne îngă­ chiar şi m a i uşor de e x p l i c a t , căci a p u t u t să se
duie să considerăm că biserica de la Voroneţ exercite, direct sau indirect, printr-o seamă de
ar fi contemporană cu cele c t i t o r i t e de P e t r u c ă i b i n e c u n o s c u t e n o u ă . Ş t e f a n cel M a r e a tri­
Rareş, observaţie întărită şi de spiritul ce ani­ m i s , aşa după cum ne a m i n t i m , m a i m u l ţ i emi­
mă pictura. întreaga evoluţie a cărei istorie sari la V e n e ţ i a , iar o seamă de italieni au v e n i t
tocmai am t r a s a t - o se află aici p e n t r u a confir­ ei înşişi în M o l d o v a : m e d i c i ca cei c a r e l-au
ma că i d e a l i s m u l care inspiră frescele de la V o ­ îngrijit pe Ştefan în ultimele zile ale vieţii sale,
roneţ, ca şi caracterul lor s u p r a s e n s i b i l , supra- a r t i ş t i ca cei care, chemaţi de către Ivan cel
lerestru, le p l a s e a z ă la începutul şi nu la sfîr­ Groaznic, au fost reţinuţi citva timp în M o l d o ­
şitul acestei evoluţii. va, către a n u l 1 5 0 0 , de către v o i e v o d , care v o i a
să-i păstreze pentru sine4. Pe de altă parte,
în bisericile înălţate în timpul domniei lui
Petru R a r e ş am văzut, într-adevăr, cum zugra­ 1
încă o «lata Ircbuic precizat că aşuzisa şcoală de
vul, întotdeauna plin de respect faţă dc tradi­ pictură macedoneană, deseori invocată de către bizantino­
ţii, se îndepărtează l o t u ş i încetul cu încetul de logii francezi in frunte cu Gabriel Millcl (Recherches sur
ele p e n t r u a face m a i mult. loc s p i r i t u l u i celui Viconyraphic de l'évangile un XIV , XV' et XVI' siècle
d'après les monuments dc Mislia. de la Macédoine et du
nou, ca şi observării nemijlocite a naturii; şi
Mont Athos, Paris, 1916, p. 6 : 1 0 - 6 8 3 ) nu a existai,
am v ă z u t cum îi evoluează gîndirea de la actul liai.ală exclusiv pe speculaţii de ordin iconografii:, fără
de credinţă pur, t r a d u s printr-o naraţiune pre­ legătură cu aspectele de ordin istoric şi de evoluţie artis­
cisă şi urmînd întocmai textul biblic, la scru­ tică, teoria lui Millet a fost definitiv infirmată dc cer­
cetările ulterioare, punerea la punct in plan ştiinţific
tarea sufletului personajelor principale pe care
revenind lui Viklor Lazarev (Storia della pittura bizan­
le vedem evoluînd de-a lungul sumbrei drame tina, Torino, 1967, p. 350 — 357). Totodată este es ideal
ce se desfăşoară între Muntele Măslinilor şi că In Moldova secolelor XV şi X V I nu se mai puica
Răstignire; şi l-am văzut, în cele din urmă, manifesta influenţa, In sensul strict al cuvlntului, a
unor monumente pictate In secolul al XIV-lea ( V . D . ) .
destăinuindu-şi propriile-i sentimente şi ridi-
2 Guvlntul „influenţă" nu este potrivit in cazul unor
cîndu-se de la r e p r e z e n t a r e a t r a d i ţ i o n a l ă a gîn-
scheme iconografice dc veche tradiţie şi vehiculate prin
durilor şi a suferinţelor Mîntiiitorului şi ale intermediul unor caiete de modele ( V . D . ) .
celor apropiaţi lui la interpretarea individuală 3
Inadvertenţă; Ştefan cel Mare nu putea Întreţine
a peripeţiilor dramei, bazată pe analiza psiho­ relaţii cu Rusia lui Ivan cel Groaznic care a devenii marc
cneaz, minor fiind, In anul 1533, la aproape treizeci
logică şi emoţia lăuntrică. O personalitate
de ani de la moartea domnitorului moldovean ( V . D . ) .
mai bogată, mai puternică reuşea astfel să 4
! . . Reati, L'Art russe, I, p. 238 ( P . H . ) .
 ISS

renaşterea italiană impresionează în prea m a r e nici un fel d e e x a g e r a r e , cu cea a operelor renaş­

măsură arta balcanică şi pe cea athonită din terii italiene.
secolul al X V I - l e a , aşa că nu ne s u r p r i n d e fap­ Alături de o atare evoluţie care nu mar­
tul să c o n s t a t ă m că M o l d o v a a suferit, şi ea, la chează un p r o g r e s p r o p r i u - z i s ( d e o a r e c e pici ura
rindu-i, această influenţă. de la V o r o n e ţ este. l a fel d e f r u m o a s ă în g e n u l
R e m a r c a b i l este doar faptul că o inspiraţie c i m i s t i c ş i t e o l o g i c , a ş a c u m cea d e l a M o l d o ­

fetit de e t e r o g e n ă nu a a v u t , transpusă în prac­ viţa este datorită sentimentului profund şi

tică, efecte s u p ă r ă t o a r e şi că un p u t e r n i c senti­ v a l o r i i ei a r t i s t i c e ) , d a r c a r e . î n l o c u i n d a nuni i l e

m e n t al u n i t ă ţ i i continuă să se degajeze din fas­ calităţi prin altele, tinde spre un ideal mai
apropiat de concepţiile moderne, trebuie sem­
t u o s u l a n s a m b l u d c fresce p e c a r e ni-1 oferă H u ­
n a l a t ă încă una, c a r e a b i a î n c e p e , d a r c a r e a n u n ­
m o r u l sau M o l d o v i ţ a . E nevoie dc preciziunea
ţ ă deja a r t a d e c a d e n ţ e i . E s t e v o r b a d e e v o l u ţ i a
de a n a l i z ă a unui s p e c i a l i s t p e n t r u a sesiza ac­
care-şi face a p a r i ţ i a la biserica Sfintul Ilie, a
ţiunea acestor curente uneori contradictorii.
cărei t r ă s ă t u r ă e s e n ţ i a l ă constă i n s p o r i r e a nu­
Deoarece, la drept vorbind, diversitatea aceasta
mărului de registre. Nici uri simptom îngrijo­
nu e d e c i t o a p a r e n ţ ă . C ă c i e x i s t ă n u m a i pentru
r ă t o r nu ni se r e l e v ă încă la S f î n t u l I l i e , stilul
noi, istoricii de a r t ă ; ea nu există p e n t r u artis­
picturii de aici conferă a n s a m b l u l u i un aer de
tul din secolul al X V I - l e a , care avea în mode­
g r a v i t a t e al cărui efect se v ă d e ş t e a fi destul
lele sale, fără deosebire de origine, tipurile şi
d e s a t i s f ă c ă t o r . D a r a t u n c i cînd r e g i s t r e l e d e v i n
temele transmise de experienţa tuturor şcoli­
m a i numeroase, scenele m a i mici şi mai înghe­
lor a n t e r i o a r e . T o t u ş i , în această multitudine
s u i t e u n e l e î n a l t e l e , v a lua n a ş t e r e o nouă ma­
de p r o t o t i p u r i , u n g u s t f o a r t e s i g u r i-a s u g e r a t
nieră: o manieră care va pretinde ca fiecare
alegerea şi i-a îngăduit să acorde fiecărui
tablou să fie t r a t a t p e n t r u el însuşi, indepen­
subiect, fiecărei teme, maximum dc intensi­
dent de exigenţele m o n u m e n t a l e sau de preocu­
tate, de e x p r e s i v i t a t e şi de eficienţă didactică.
pările didactice, multitudinea acestor tablouri
O doctrină fermă a călăuzit în m o d foarte s i g u r va incìnta în continuare ochiul prin valoarea
activitatea zugravului, i-a inspirat preferin­ l o r d e c o r a t i v ă şi a r m o n i a c r o m a t i c ă , dar nu şi
ţ e l e şi 1-a î n d r u m a t să a l e a g ă , dintre modelele prin efectul artistic datorat orînduirii subiec­
de care p u t e a d i s p u n e , cele care r ă s p u n d e a u în telor, de cele m a i m u l t e ori greu de descifrat,
cel m a i î n a l t g r a d s c o p u l u i p e c a r e şi-1 p r o p u s e s e . şi nici p r i n f r u m u s e ţ e a compoziţiei sau a per­
Trebuie, după părerea noastră, să ezităm cu sonajelor, adesea prea mici şi prea departe dc
atît mai puţin in a aduce l a u d e artist ului pen­ ochiul privitorului pentru a putea fi preţuite
tru valoarea alegerii sale cu cil se a r a t ă a fi, p e n t r u ele însele. V o m a v e a în M o l d o v a , ca şi
in practica'', de-o a b i l i t a t e desăvirşită. Ştiinţa î n M u n t e n i a s a u c a l a M u n t e l e A t h o s , ceea c e s e
d e c a r e d ă d o v a d ă î n ceea c e p r i v e ş t e c o m p o z i ­ cheamă arta veacului al XVII-lea, o artă in­
ţia, sentimentul artistic care-i animă realiză­ teresantă, personală, p l i n ă de g r a ţ i e , o artă de
r i l e , m a i a l e s pe. c e l e d c l a M o l d o v i ţ a , ne per­ decadenţă t o t u ş i . A c e a s t ă a doua e v o l u ţ i e , abia
m i t să afirmăm cu toată certitudinea că avem schiţată la biserica Sfîntul Ilie, se va afla in
de-a face nu cu un c o p i s t , ci cu un adevărat plină înflorire la Suceviţa, ultimul exemplu
creator, b'rtunuscţea Răstignirii de la Moldo­ a ceea ce v o m p u t e a numi arta clasică a Mol­
v i ţ a p o a t e f i a s e m u i t ă , ş i d e c l a r ă m a c e a s t a fără dovei.

•
•

.• •

• :
 CAPITOLUL III

EVOLUŢIA PICTURII MOLDOVENEŞTI

ÎN SECOLUL AL XVI-LEA

Gropniţa şi pronaosul

Cînd, după ce am contemplat îndelung impre­ nuna. Purificat astfel de atîtea amintiri sacre,
sionantele figuri şi marile compoziţii ale teo­ credinciosul este acuma d e m n să intre în naos
logiei bizantine din altar şi din naos, ce par şi să contemple Patimile Mîntuitorului, unde
că iau parte la serviciul divin, ne întoarcem i se face c u n o s c u t ă însăşi esenţa d o g m e i pentru
în pronaos, avem impresia că păşim în altă care şi-au dat viaţa sfinţii ce 1-au întîmpinat
l u m e şi că ne trezim dinfr-un vis de slavă care în pronaos, în vreme ce aceleaşi Patimi îi
ne-a p u r t a t î n s f e r e l e e t e r n e , p e n t r u a n e c u f u n d a amintesc de infinita d r a g o s t e pe care a revăr­
iarăşi în v i a ţ a plină de z g o m o t şi de a g i t a ţ i e a sat-o Iisus asupra şi întru mîntuirea noastră.
acestui pămînt. Impresia aceasta, binecunos­ Iar dincolo de t î m p l ă , î n sfînta sfintelor, unde
c u t ă d e t o ţ i cei c ă r o r a le-a p l ă c u t s ă z ă b o v e a s c ă m i r e n i i a p r o a p e că nici nu îndrăznesc să intre,
ceasuri întregi în umbra sanctuarelor moldave, fiindu-le interzis să treacă prin faţa altarului,
corespunde unei r e a l i t ă ţ i e x a c t e r c ă c i a m p ă r ă s i t şi unde femeile nu intră niciodată, s i n g u r preo­
cu a d e v ă r a t cerul pentru p ă m i n t , sau, conform tul are deasupra capului, în timpul sacrificiu­
d o g m e i , Biserica cerească pentru Biserica mili­ lui, simbolul înfricoşător şi plin de graţie al
tantă1. Credincios canoanelor bizantine, zugra­ credinţei, Sf. Fecioară cu pruncul.
vul m o l d o v e a n a c o n s a c r a t în m o d efectiv pro­ în pofida acestei gradări, contrastul dintre
naosul vieţii sfinţilor, oprindu-se dc preferinţă maiestatea supranaturală a scenelor din naos
asupra morţii acestora, şi m a i fertilă în învă­ şi forfota întru totul terestră a sfinţilor din
ţăminte decît restul vieţii lor, şi luînd destul pronaos este imens. Avem de-a face cu o altă
de r e p e d e h o t ă r î r e a de a înfăţişa, o dată pentru lume şi, de asemenea, cu o altă artă; nu mai
totdeauna, în această p a r t e a edificiului, calen­ recunoaştem mina care a împodobit naosul şi
darul. Ş i a s t f e l s-a r e a l i z a t m ă i e s t r i t a gradaţie altarul cu scene d i n care se degajă un a n u m e
ce s-a păstrat în decorarea diferitelor părţi sens mistic. Zugravul s-a dedat aici naraţi­
ale bisericii. Credinciosul, plin dc groază deja unii pure, urmărind adesea o latură pitorească,
şi î n d e m n a t să-şi facă un e x a m e n de c o n ş t i i n ţ ă nedîndu-se în l ă t u r i d i n faţa amănuntului p r o ­
de i m e n s u l t a b l o u al J u d e c ă ţ i i d e A p o i c a r e 1-a fan sau vulgar, realiziiid u n e o r i adevărate
întîmpinat la uşa bisericii, se simte oarecum t a b l o u r i d e g e n . S e s i m t e că, dincolo dc cano­
încurajat de sutele de m a r t i r i care-1 înconjoară nul stabilit, i s-a lăsat o mai mare libertate
în p r o n a o s , care-i a m i n t e s c că nu s-au arătat în ceea ce priveşte execuţia şi că a putut da
nevolnici în cazne, în timp ce Sf. Fecioară, compoziţiei sale un ton mai personal.
uneori chiar Sfînta Treime, pare să vegheze Totuşi, în marile biserici mănăstireşti există
din înaltul bolţilor agitaţia acestor personaje o încăpere unde zugravul dă uneori dovadă
şi să ateste, prin prezenţa sa, că toţi aceşti de o şi m a i m a r e l i b e r t a t e ca în naos dar, de
martiri ai credinţei şi-au p r i m i t a c o l o sus cu- asemenea, de o ţ i n u t ă m a i g r a v ă ca în p r o n a o s ,
şi care p r e z i n t ă o tranziţie destul de abil d o z a t ă :
1
Nu iconografia pronaosului reprezintă bisericii mi­ este vorba de camera m o r m i n t e l o r .
litantă, cum lasă să se înţeleagă P. Henry. Cele două
trepte: biserica militantă (simbolizată de registrul sfin­ A - GROPNIŢA
ţilor militari) şi biserica cerească (simbolizată de ierarhia
celestă, in frunte cil Pantocratorul, pictat pc intradosul N e a d u c e m a m i n t e că, excepţie făcind biserica
cupolei) se află in naos. Pronaosul,aşa cum II arată şi de la R ă d ă u ţ i , biserică funerară unde m o r m i n ­
numele, fiind o parle Introductivi n bisericii, conţine t e l e se î n t î l n e s c la t o t p a s u l , Biserica D-a îngă­
teme iconografice de pregălire: sfinţi cuvioşi şi menolognl
duit decît foarte tîrziu înhumările în naos. Cei
(iu ideca exemplarităţii), sinoadele (In ideca ortodoxiei).
Maica Domnului cu prun -ul (ca simbol al mlntiiirii răposaţi nu aveau acces decît în pronaos, în
promise) şi viaţa sfiulului patron al bisericii ( V . D . ) . afară de unele m ă n ă s t i r i unde a fost rezervată
 iim

o încăpere specială pentru resturile pămînteşti naraţiuni. Să recunoaştem dealtfel că, aici.
a l e c t i t o r u l u i şi a l e celor inai de seamă binefă­ a r t i s t u l n-a f ă c u t d e c i t să s e a d a p t e z e spiritului
c ă t o r i . 0 piesă care a primit o decoraţie pro­ subiectului tratat. Dar nici nu era nevoie de
prie, deosebit de bine conservată la Humor, m a i m u l t pentrn ca i m p r e s i a p e c a r e ne-o f a c e
1
la Moldoviţa şi la Suceviţa . a n s a m b l u l să fie c u totul alta.
Gropniţa de la Moldoviţa nu are, e drept, Bolta gropniţei de la Humor este împăr­
o decoraţie proprie în adevăratul înţeles al ţită în două de o linie roşie trasată chiar la
cuvîntului; ci prezintă continuarea Menolo- mijloc, de la nord la sud, de o p a r t e şi de a l t a
gului, căruia îi fusese consacrat deja pronao­ căreia se succed trei serii de scene, un al p a t r u l e a
s u l ; aşa că v o m include a c e s t e două p i e s e într-o registru, la bază, fiind o c u p a t de m a r i l e figuri
descriere comună. In celelalte două biserici, m o n u m e n t a l e care se v ă d în a c e l a ş i loc în toate
însă, compartimentul respectiv e p i c t a t pentru părţile edificiului. P r i m u l registru, la e s t şi la
el însuşi: gropniţa de Ia H u m o r este dedicată vest, este dedicat vieţii lui Ioachim şi a Anei
v i e ţ i i Sf. F e c i o a r e şi a n u m i t o r profeţi d i n „ V e ­ şi copilăriei Sf. Fecioare, al doilea, care face
chiul T e s t a m e n t " ; cea de la Suceviţa ne pre­ înconjurul celorlalţi pereţi, Bunei Vestiri şi
zintă unul din a n s a m b l u r i l e cele m a i c o m p l e t e copilăriei lui Iisus, al treilea este ornat cu
privind viaţa lui Moise din cite cunoaştem. diferite scene, precum Soborul arhanghelilor,
Vom reveni asupra-i în capitolul pe care îl şi unele episoade din „Vechiul Testament",
v o m consacra în m o d special acestei m ă n ă s t i r i . ca povestea lui Iacob, a lui B a l a a m e t c . 2 Toate
Să ne oprim puţin asupra gropuiţei de la H u m o r . scenele acestea gravitează, de. f a p t , î n t r - u n fel
In primul rind se impune atenţiei urmă­ mai mult sau mai puţin evident, în jurul
torul fapt (pl. X X X V , 1): numărul mare de Sf. Fecioare, inclusiv episoadele profetice din
scene. Din clipa aceasta va începe s ă domine „Vechiul Testament".
procedeul imaginilor gen Épinal, şi nu vom mai
Textele apocrife îşi aduc din plin şi ele
intilni altele de-acum înainte, nici în interio­
c o n t r i b u ţ i a , nu n u m a i , cum e firesc, în p o v e s t e a
rul, nici, c u excepţia cltorva mari compoziţii,
v i e ţ i i lui Ioachim şi a A n e i , d a r şi în aceea a
la exteriorul edificiului. Peretele nu mai este
naşterii Mintuitorului: vestirea de la fîntînă
a c o p e r i t decît de o succesiune de icoane, pre­
şi m u s t r ă r i l e lui I o s i f fac p a r t e d i n a m ă n u n t e l e
ţuită, fiecare, nu în funcţie de ansamblu, ci
cele m a i caracteristice. Modelele folosite sînt
pentru ea însăşi, şi mai puţin destinate să
în general de foarte bună calitate şi amintesc
trezească în sufletul credinciosului o anumită
de unele tradiţii binecunoscute: Ioachim în
impresie religioasă sau teologică, c i t să-i ofere
„deşert" şi stînd de vorbă cu păstorii, aşezat
0 naraţiune exactă şi amănunţită. Decoraţia
m a i la o parte, eu b ă r b i a in m i n ă şi ineditînd,
nu m a i e s t e o p r e d i c ă , o reprezentare a dogmei
este, în m o d e v i d e n t , o transpunere a clasicu­
sau a sărbătorilor religioase, ci o n a r a ţ i u n e pe
lui Iosif din Naşterea lui Iisus; Ana la puţ
care o parcurgem asemeni unei culegeri de
aminteşte de Sf. Fecioară la fintînă, îmbrăţi­
legende.
şarea lui Ioachim şi a Anei este o replică a
Totuşi, dacă formula generală a decoraţiei V i z i t a ţ i e i , i a r N a ş t e r e a Sf. Fecioare nu e prea
e s t e f o a r t e d i f e r i t ă d e cea folosită în naos. spi­ d e o s e b i t ă d e cea a lui I i s u s . A r t i s t u l , d u p ă c u m
ritul care a n i m ă fiecare scenă nu se a b a t e de la se p o a t e vedea, n u face i n o v a ţ i i şi-şi r e î n n o i e ş t e
aceasta decîl cu m o d e r a ţ i e . S i m p l i t a t e a cu care destul de puţin tematica. Desenul însă rămîne
e schiţat peisajul, exactitatea şi calmul rela­ pur, drapajul lucrat cu îngrijire, atitudinile
tiv al gesticii, numărul mic de personaje, grija b i n e s t u d i a t e . G e s t u l Sf. F e c i o a r e , de surpriză
evidentă cu care au fost desenate draperiile, şi de recul, cu un p i c i o r pe bordura inferioară
dacă nu şi munţii şi arhitecturile, alcătuiesc a puţului şi cu m i n a adusă la spate, descope­
a c e l e a ş i t r ă s ă t u r i c a r a c t e r i s t i c e c a r e ne-au a t r a s rind palma, e foarte tradiţional, în acelaşi
deja atenţia în capitolele precedente. Unele timp însă de o veridicitate incontestabilă.
modele sînt identice şi remarca va ramine Gestica Măriei şi a lui Iosif, în scena urmă­
valabilă pentru nenumărate scene din Mono­ toare, vădesc deopotrivă excepţionala calitate
logul din pronaos, atît de diferit totuşi prin a m o d e l e l o r şi o b s e r v a r e a n e m i j l o c i t ă a n a t u r i i .
ţinută şi spirit. D a r cel p u ţ i n una d i n c a r a c t e ­ Se vor avea în vedere de asemenea notaţiile
ristici s-a schimbat cu totul: expresia interi­ discrete şi delicate ale peisajului, precum arbo­
oară a c h i p u r i l o r şi profunzimea sentimentului rele şi fîntîna din Vestirea Anei şi Vestirea
religios fac loc descrierii şi chiar unei simple

1
Mai trebuia amintita şi foarte interesanta gropniţa ' In fapt este vorba despre o ilustrare a acatistului
de la Probota ( V . D . ) . arhanghelului Mihail ( V . D . ) .
 CAPITOLUL III
EVOLUŢIA PICTURII MOLDOVENEŞTI
ÎN SECOLUL AL XVI-LEA
Gropniţa şi pronaosul
Cînd, după ce am contemplat îndelung impre­
sionantele figuri şi marile compoziţii ale teo­
logiei bizantine din altar şi din naos, ce par
că iau parte la serviciul divin, ne întoarcem
în pronaos, avem impresia că păşim în altă
lume şi că ne trezim dinlr-un vis de slavă care
nc-a purtat în sferele eterne, pentru a ne cufunda
iarăşi în viaţa plină de zgomot şi de agitaţie a
acestui pămînt. Impresia aceasta, binecunos­
cută de toţi cei cărora lc-a plăcut să zăbovească
ceasuri întregi în umbra sanctuarelor moldave,
corespunde unei realităţi exacte:căci am părăsit
cu adevărat cerul pentru pămiiif, sau, conform
dogmei, Biserica cerească pentru Biserica mili­
tantă 1 . Credincios canoanelor bizantine, zugra­
vul moldovean a consacrat în mod efectiv pro­
naosul vieţii sfinţilor, oprindu-se dc preferinţă
asupra morţii acestora, şi mai fertilă în învă­
ţăminte decît restul vieţii lor, şi luînd destul
de repede hotărîrea de a înfăţişa, o dată pentru
totdeauna, în această parte a edificiului, calen­
darul. Şi astfel s-a realizat măiestrita gradaţie
ce s-a păstrat în decorarea diferitelor părţi
ale bisericii. Credinc\iosul, plin dc groază deja
şi îndemnat să-şi facă un examen de conştiinţă
de imensul tablou al Judecăţii de Apoi care 1-a
întîmpinat la uşa bisericii, se. simte oarecum
încurajat de sutele de martiri care-1 înconjoară
în pronaos, care-i amintesc că nu s-au arătat
nevolnici în cazne, în timp ce Sf. Fecioară,
uneori chiar Sfînta Treime, pare să vegheze
din înaltul bolţilor agitaţia acestor persona je
şi să ateste, prin prezenţa sa, că toţi aceşti
martiri ai credinţei şi-au primit acolo sus cu-
> Nu Iconografi* pronaosului reprezintă biserica mi­
litantă, cum lasă să se înţeleagă P. Henry. Cele două
trepte: biserica militantă (simbolizată <le registrul sfin­
ţilor militari) şi biserica cerească (simbolizată dc ierarhia
celestă, în frunte cu Pantocratorul, pictat pe intradosul
cupolei) se află in naos. Pronaosul,aşa cum II arată şi
numele, fiind o parte inlroductivă a bisericii, conţine
teme iconografice de pregătire: sfinţi cuvioşl şi menologu!
(Iu ideca excmpla'ilăţ ii), sinoadele (in ideca ortodoxiei),
Maica Domnului cu prunul) (ca simbol al mîntiiirii
promise) şi viaţa sfintului patron al bisericii ( V . D . ) .
nuna. Purificat astfel de atîtea amintiri sacre,
credinciosul este acuma demn să intre în naos
şi să contemple Patimile Mîntuitorului, unde
i se face cunoscută însăşi esenţa dogmei pentru
care şi-au dat viaţa sfinţii ce l-au întîmpinat
în pronaos, în vreme ce aceleaşi Patimi îi
amintesc de infinita dragoste pe care a revăr­
sat-o Iisus asupra şi întru mîntuirea noastră.
Iar dincolo de tîmplă, în sfînta sfintelor, unde
mirenii aproape că nici nu îndrăznesc să intre,
liindu-le interzis să treacă prin faţa altarului,
şi unde femeile nu intră niciodată, singur preo­
tul are deasupra capului, în timpul sacrificiu­
lui, simbolul înfricoşător şi plin de graţie al
credinţei, Sf. Fecioară cu pruncul.
în pofida acestei gradări, contrastul dintre
maiestatea supranaturală a scenelor din naos
şi forfota întru totul terestră a sfinţilor din
pronaos este imens.Avem de-a face cu o altă
lume şi, de asemenea, cu o altă artă; nu mai
recunoaştem mina care a împodobit naosul şi
altarul cu scene din care se degajă un anume
sens mistic. Zugravul s-a dedat aici naraţi­
unii pure, urmărind adesea o latură pitorească,
nedindu-se în lături din faţa amănuntului pro­
fan sau vulgar, rcalizînd uneori adevărate
tablouri de gen. Se simte că, dincolo dc cano­
nul stabilit, i s-a lăsat o mai mare libertate
in ceea ce priveşte execuţia şi că a putut da
compoziţiei sale un ton mai personal.
Totuşi, în marile biserici mănăstireşti există
o încăpere unde zugravul dă uneori dovadă
de o şi mai mare libertate ca în naos dar, de
asemenea, de o ţinută mai gravă ca în pronaos,
şi care prezintă o tranziţie destul de abil dozată:
este vorba de camera mormintelor.
A - GROPNIŢA
Ne aducem aminte că, excepţie făcînd biserica
de la Rădăuţi, biserică funerară unde mormin­
tele se întîlnesc la tot pasul, Biserica n-a îngă­
duit decît foarte tîrziu înhumările în naos. Cei
răposaţi nu aveau acces decît în pronaos, în
afară de unele mănăstiri unde a fost rezervată
 IMI

o încăpere specială pentru resturile p ă m î n t e ş t i naraţiuni. Să recunoaştem dealtfel că, aici.

ale ctitorului şi ale celor m a i de seamă binefă­ a r t i s t u l n-a f ă c u t d e c i t s ă s e a d a p t e z e s p i r i t u l u i
cători. 0 piesă care a primit o decoraţie pro­ subiectului tratat. Dar nici nu era nevoie dc
prie, deosebit de bine conservată la Humor, m a i m u l t pentru ca i m p r e s i a p e c a r e ne-o f a c e
1
la Moldoviţa şi la Suceviţa . a n s a m b l u l să fie c u totul alta.
Gropniţa de la Moldoviţa nu are, e drept, Bolta gropniţei de la Humor este împăr­
o decoraţie proprie în adevăratul înţeles al ţită în două de o linie roşie trasată c h i a r la
cuvîntului; ci prezintă continuarea Menolo- mijloc, de la n o r d la sud, de o p a r t e şi de a l t a
gului, căruia îi fusese consacrat deja pronao­ căreia se succed trei serii de scene, un al p a t r u l e a
s u l ; aşa că v o m include aceste două piese într-o registru, la bază, fiind o c u p a t de m a r i l e figuri
descriere comună. în celelalte două biserici, m o n u m e n t a l e care se v ă d în a c e l a ş i loc în toate
însă, c o m p a r t i m e n t u l respectiv e p i c t a t pentru părţile edificiului. P r i m u l registru, la est şi la
el însuşi: gropniţa de la H u m o r este dedicată vest, este dedicat vieţii lui Ioachim şi a Anei
v i e ţ i i S f . F e c i o a r e şi a n u m i t o r p r o f e ţ i din „Ve­ şi c o p i l ă r i e i Sf. Fecioare, al doilea, care face
chiul T e s t a m e n t " ; cea de la Suceviţa ne pre­ înconjurul celorlalţi pereţi, Bunei Vestiri şi
zintă unul din a n s a m b l u r i l e cele m a i c o m p l e t e copilăriei lui Iisus, al treilea este ornat cu
privind viaţa lui Moise din cîte cunoaştem. diferite scene, precum Soborul arhanghelilor,
Vom reveni asupra-i în capitolul pe care îl şi unele episoade din „Vechiul Testament",
vom consacra în m o d special acestei m ă n ă s t i r i . ca povestea lui Iacob, a lui B a l a a m e t c . 2 Toate
Să ne oprim puţin asupra gropniţei de la H u m o r . scenele acestea gravitează, de fapt, î n t r - u n fel
în primul rind se impune atenţiei urmă­ mai mult sau mai puţin evident, în jurul
torul fapt (pl. X X X V , 1): numărul mare de Sf. Fecioare, inclusiv episoadele profetice din
scene. Din clipa aceasta va începe s ă domine „Vechiul Testament".
procedeul imaginilor g e n É p i n a l , şi nu vom mai
Textele apocrife îşi aduc din plin şi ele
intîlni altele de-acum înainte, nici în interio­
c o n t r i b u ţ i a , nu n u m a i , cum e firesc, în p o v e s t e a
rul, nici, cu excepţia cîtorva mari compoziţii,
v i e ţ i i lui Ioachim şi a A n e i , d a r şi în aceea a
la exteriorul edificiului. Peretele nu mai este
naşterii M Intui torului: vestirea de la fîntînă
acoperit decît de o succesiune de icoane, pre­
şi m u s t r ă r i l e lui I o s i f fac p a r t e d i n a m ă n u n t e l e
ţuită, fiecare, nu în funcţie de ansamblu, ci
cele m a i caracteristice. Modelele folosite sînt
pentru ea însăşi, şi mai puţin destinate să
în general de foarte bună calitate şi amintesc
trezească în sufletul credinciosului o anumită
de unele tradiţii binecunoscute: Ioachim în
impresie religioasă sau teologică, c i t să-i ofere
„deşert" şi stînd de vorbă cu păstorii, aşezat
o naraţiune exactă şi amănunţită. Decoraţia
m a i la o parte, cu bărbia in m i n ă şi inedilînd,
nu m a i e s t e o p r e d i c ă , o reprezentare a dogmei
este, în m o d e v i d e n t , o transpunere a clasicu­
sau a sărbătorilor religioase, ci o n a r a ţ i u n e pe
lui Iosif din Naşterea lui Iisus; Ana la puţ
care o parcurgem asemeni unei culegeri de
aminteşte de Sf. Fecioară la fintînă, îmbrăţi­
legende.
şarea lui Ioachim şi a Anei este o replică a
Totuşi, dacă formula generală a decoraţiei V i z i t a ţ i e i , i a r N a ş t e r e a Sf. Fecioare nu e prea
e s t e f o a r t e d i f e r i t ă d e cea folosită in naos. spi­ d e o s e b i t ă d e cea a lui I i s u s . A r t i s t u l , d u p ă c u m
ritul care a n i m ă fiecare scenă nu se a b a t e de la se p o a t e vedea, n u face i n o v a ţ i i şi-şi r e î n n o i e ş t e
a c e a s t a decît cu m o d e r a ţ i e . Simplitatea cu care destul de puţin tematica. Desenul însă ramine
e schiţat peisajul, exactitatea şi calmul rela­ pur, drapajul lucrat cu îngrijire, atitudinile
tiv al gesticii, numărul mic de personaje, grija b i n e s t u d i a t e . G e s t u l Sf. F e c i o a r e , d e surpriză
evidentă cu care au fost desenate draperiile, şi de recul, cu un picior pe bordura inferioară
dacă nu şi munţii şi arhitecturile, alcătuiesc a puţului şi cu mîna a d u s ă la spate, descope­
a c e l e a ş i t r ă s ă t u r i c a r a c t e r i s t i c e c a r e ne-au a t r a s rind palma, e foarte tradiţional, în acelaşi
deja atenţia în capitolele precedente. Unele timp însă de o veridicitate incontestabilă.
modele sînt identice şi remarca va ramine Gestica Măriei şi a lui Iosif, în scena urmă­
valabilă pentru nenumărate scene din Meno- toare, vădesc deopotrivă excepţionala calitate
logul din pronaos, atît de diferit totuşi prin a m o d e l e l o r şi o b s e r v a r e a n e m i j l o c i t ă a n a t u r i i .
ţinută şi spirit. D a r c e l p u ţ i n una din caracte­ Se vor avea în vedere de asemenea notaţiile
ristici s-a schimbat cu totul: expresia interi­ discrete şi d e l i c a t e a l e peisajului, precum a r b o ­
oară a c h i p u r i l o r şi profunzimea sentimentului rele şi fîntîna din Vestirea Anei şi Vestirea
religios fac loc descrierii şi chiar unei simple

1
Mai trebuia ainiiilllfl şi foarte interesanta gropniţa * In fapt este vorba despre o ilustrare a arai Istillili
de la Probota ( V . D . ) . arhanghelului Mihall ( V . D . ) .
 196

Malici. Ce p o t oare s ă facă î m p o t r i v a a c e s t o r pronaosul este dedicat sfinţilor şi martirilor.

virtuţi cele cîteva erori de desen, poate că şi In această parte a edificiului domneşte, aşa
ele imaginare, cum ar fi perspectiva balda­ cum am spus m a i înainte, o deosebită a n i m a ţ i e ;
chinului sub care stă Marele Preot ce refuză desenul e mai liber, mai agitat, adesea chiar
darurile aduse dc Ioachim, şi care nu face dc ş i m a i c o n f u z ; s c e n e l e s-au înmulţii pesle mă­
fapt decit să se conformeze vechii formule a sură, realizîndu-se acest paradox de a juxta­
artei creştine ce nu admite secţionarea unui pune o multitudine de icoane, valoroase fie­
personaj principal, interpunind între el şi noi care prin ea însăşi, dar pc care ochiul abia p o a l e
un detaliu arhitectonic, oricit dc necesar ar fi să le d i s t i n g ă . în general, a n s a m b l u l sugerează
acesta perspectivei?1 dezordinea şi totuşi nu e cîluşi de p u ţ i n neplă­
T o a t e personajele acestea vădesc o a n i m a ţ i e cut ochiului: ceea ce salvează totul, mai cu
destul dc m o d e r a t ă ; a n s a m b l u l lasă o impresie, scamă în b i s e r i c i l e în c a r e p i c t u r a şi-a păstrai
d e g r a v i t a t e , căci toate episoadele, oricum mai prospeţimea, este culoarea. Aşa după cum
umane decit cele din naos, se leagă totuşi de vitraliile noastre de la sfîrşitul secolului al
istoria sacră şi de misterul întrupării. Impresie X I I I - l e a şi începutul celui de al X I V - l e a pro­
întărită şi de a l t e scene de pură contemplaţie duc o impresie de ansamblu gravă şi tristă,
teologică, precum Soborul arhanghelilor, unde in care p r e d o m i n ă v i o l a c e u l , şi în a c e l a ş i lini])
ni se înfăţişează un grup de îngeri militari, foarte plăcută, şi care nu e decît rezultatul
în p i c i o a r e şi într-o a t i t u d i n e plină de o d e m n i ­ sumei nenumăratelor scene de mici dimensiuni
tate oarecum r i g i d ă ; sau ca tabloul care p o a r t ă şi a ornamentelor care le c o m p u n , lucrate în
inscripţie şi reprezintă o Maica Domnului în albastru şi roşu, tot astfel pronaosul multor
g l o r i e , s a u scena a t i t dc c u n o s c u t ă a Somnului biserici, precum cele de la H u m o r , Moldoviţa
lui Iisus, c a r e ni-l prezintă, lungit pe p a l , pe sau Suceviţa, creează o impresie complexă in
Emmanuel veghind, sau mai bine-zis dormind care multitudinea de tablouri se contopesc
cu ochii deschişi, în vreme ce lingă el stau, inlr-o vibraţie conlinuă î n t r e cei patru pereţi,
la s t i n g a un înger p u r t i n d in m i n ă crucea, lan­ unde nuanţele de roşu a l e v e ş m i n t e l o r , cele de
cea ş i i s o p u l i n m i n i a t u r ă , i a r l a d r e a p t a M a i c a albastru intens ale fundalurilor, aurul nimbu­
D o m n u l u i copleşită dc o adîncă t r i s t e ţ e . A m i n ­ rilor şi galbenul sau a l b u l accesoriilor se între­
tim totuşi că tema, sub forma aceasta, nu e pătrund în mod armonios, dind nasiere unei
foarte veche; Emmanuel veghind de la Prota- combinaţii cu un aspect general sumbru şi
ton nu este asistat decît de doi îngeri, scenă viguros, strălucitor totuşi de îndată ce cade
care este, după K o n d a k o v , adevărata reprezen­ asupră-i lumina generos distribuită de cele
tare b i z a n t i n ă ; instrumentele Patimilor şi Sf. două sau palm mari ferestre gotice, cu o des­
Fecioară cuprinsă de nelinişte nu apar decît chidere din ce în ce m a i largă, pe m ă s u r ă ri­
mai tîrziu2. Zugravul din Moldova urmează ne apropiem de secolul al XVII-lea. însufle­
deci tendinţa e p o c i i h a l e ; d a r ş t i e să redea,pé ţirea ce c a r a c t e r i z e a z ă scenele, r o b u s t e ţ e a c o l o ­
lingă scenele pitoreşti şi narative ce caracteri­ ritului, abundenţa luminii, absenţa, iu sfirşit.
zează secolul al X V I - l e a , şi gravitatea m a r i l o r a acelui strat gros de fum pe care luminările
compoziţii religioase .
3
l-au d e p u s p e t o a t ă d e c o r a ţ i a naosului, acestea
sînt, se p a r e , c l e m e n t e l e care c o n t r i b u i e la cre­
a r e a a c e l e i i m p r e s i i a t î t d e v i i p e c a r e <> încer­
H - I'ItONAOSUL
căm la ieşirea din naos, ca şi cum, dintr-o
Aceste mari compoziţii dispar aproape cu totul s u m b r ă sală a unui castel medieval, d e s c h i d e m
dc îndată ce pătrundem în pronaos. Excepţie brusc o fereastră spre cîmpiile Însorite şi c l o ­
lai nul Î n ă l ţ a r e a , Sfînta T r e i m e , N a ş t e r e a D o m ­ cotind de viaţă. Printr-un paradox care nu e
nului, sau a l t e subiecte de genul acesta, ca şi decît aparent» efectul ramine tot grav, de o
pictura din turle, stilul narativ domină in exclu­ frumuseţe severă şi oarecum tristă, ce se acordă
sivitate. Soluţie dealtfel legitimă, deoarece dc m i n u n e cu s e n t i m e n t e l e de c o m p a s i u n e pen­
tru chinurile indurate de m a r t i r i , şi de bărbă­
1
Tonio scenele la caro no referim aici pot fi văzute tească bucurie pentru triumful lor in ceruri,
pc pli X X X V , 1. p. 65 ( P . H . ) .
s e n t i m e n t e pe care trebuie să le (iezească in
2
Kondakov, Pamiatntici hrtsltantkçpc (tJnjMAw na sufletul credinciosului povestea morţii lor.
Alone, p. 65 ( I M I . ) .
Impresie care este o b ţ i n u t ă prin mijloace de-o
* Este uimitoare graba cu care P. Henry Ircrc poste
decoraţia pictată a grop'iiţelor, aceste im-ăperi care nu marc simplitate şi o ştiinţă foarle sigură pri­
erau prevăzute in caietele dc modele şi care nu ocazionat vind acţiunea lor: folosirea în e x c l u s i v i t a l c a
nu puţine interpretări de certă originalitate Iconografică: cîtorva culori fundamentale, albastru-inchis
dacă a nr Ti dorit vinţn lui Moisc din gropniţa de In
Suceviţa şi Incă ar atrage atenţia cercetătorului ( V . D . ) .
 11)7

(toate cerurile), roşu aprins, galben sau aur, A c e s t a e c a z u l , î n d e o s e b i , a I c u p o l e i de In 11 unim

ca şi, cu mai mullă discreţie, alb şi negru; ( p l . X X V I . 2). pe care o v o m menţiona iilăluil
nici o nuanţă fadă, nici un Ion secundai-, ei d e cea de la Voroneţ (pl. XXVI, 1) şi de cea
numai, ici ş i c o l o , un verde m a i deschis pentru de la Moldoviţa (pl. XXVII).
a p u n e in v a l o a r e un p e i s a j s a u p e n t r u a l u m i n a
Ceea c e i m p r e s i o n e a z ă m a i m u l t , i n cea de
scena.
a doua. este, în mai mare măsură chiar decîl
Cu excepţia unor monumente ca cele din impunătoarea figură centrală, desăvîrşitul con­
Doiohoi, Sfinlul Gheorghe din Botoşani, din t r a s t p e c a r e ni-l p r e z i n t ă a c e s t v e c h i tip vene­
Piatra-Neamţ. e l e , al căror pronaos nu com­ rabil şi solemn al Vlacherniolissei, fixat de
portă nici u n fel d e p i c t u r ă , b i s e r i c i l e d i n M o l ­ secole de adoraţie intr-o formulă imuabilă,
d o v a d e n o r d p o l fi împărţite, în c e e a ce pri¬ cu cei şase graţioşi îngeri ..italieni" ce susţin
veşte pronaosul .
1
în două grupe uşor de recu­ într-un zbor plin de supleţe şi de eleganţă
noscui : curcubeul in care apare Regina cerurilor. Nu
1 — Cele al căror pronaos este dedicat există poate simbol mai evident al fuziunii,
nirfii unuia sau mai multor sfinţi, la care s e într-o şcoală p o s t - b i z a n l ină. dintre vechile
adaugă de obicei rileva personaje izolate. în tipuri şi influenţele contemporane, fără ca
medalioane sau in picioare; acest surprinzător amalgam să producă o im­

2 — Cele al căror pronaos este dedicat presie cit de cil dezagreabilă'. Acelaşi spirit

Minolof/ului. s t r ă b a t e tot a n s a m b l u l ; îngerii şi M a r i a nu s î n t

de proporţii prea diferite, şi se s i m t e m a i ales
Cu toate acestea, şi la u n e l e şi la c e l e l a l t e
că a r t i s t u l a u r m ă r i t să apropie oarecum pute­
d e c o r a ţ i a b o l ţ i i , ca şi cea a r e g i s t r u l u i s u p e r i o r
rile cereşti de sfinţii care populează pronaosul
s i n i a p r o a p e la fel. In afara unor rare e x c e p ţ i i ,
şi dc credinciosul care le contemplă. însăşi
în p a r t e a dc m i j l o c a b o l ţ i i sc află M a i c a Dom­
dimensiunea Sf. F e c i o a r e şi cea a pruncului ii
nului o r a n t ă (Vlacherniotissa), cu pruncul in faţa
fac s ă pară m a i puţin îndepărtaţi de muritorii
ei, o r a n t şi el, ş i v e n e r a t ă , î n p a n d a n t i v i , d e cei
de rind, oferindu-se rugăciunilor acestora şi
pa t iu d o c t o r i [fără de a r g i n ţ i — C o s m a , T e o f a n ,
dăruindu-şi ocrotirea de o manieră aproape
Iosif şi Ioan D a m a s c h i l i . A ş a cum e cazul, dc pil­
tangibilă; in v r e m e ce c h i a r şi îngerii se indi­
dă, l a B ă l i n e ş l i , S f î n t u l I l i e , A r b o r e , P ă r h ă u ţ i ,
vidualizează, lăsîndu-se chemaţi pc nume —
V o r o n e ţ , H u m o r , M o l d o v i ţ a , Sfîntul D u m i t r u ş i
Minali, G a b r i e l , U r i c i , Ioil e t c .
Sfîntul G h e o r g h e d i n S u c e a v a , e p i s c o p i a din Ro¬
man* e t e . Pa r te d i n a c es te p ic t u r i s i n t d e o f r mn u - In a l t e p ă r ţ i , ca la M o l d o v i ţ a , Sf. F e c i o a r ă
sete s u r p r i n z ă t o a r e ; căci nu vădesc n u m a i un s i m ţ se îndepărtează în mijlocul complicaţiilor bol­
artistic cu totul ieşit din comun, ci respiră ţii (pl. X X V I I ) . Desigur, un frumos zbor de
m a i cu scamă veneraţia, am putea spune chiar ingerì ii s u s ţ i n e şi aici nimbul, d a r ci se află
ş i d r a g o s t e a c a r e l-au i n s p i r a i p e z u g r a v i n d e c o ­ prea departe, sînt prea impersonali şi prea
rarea acestor largi suprafeţe, mai potrivite, schematici în v r e m e ce, în p r i m u l şi al treilea
trebuie s-o mărturisim, pentru o mare com­ şirag, sînt indicaţi doar prin simboluri sau
poziţie, decît turla îngustă a naosului. Ne va busturi. De asemenea, m a i m u l t fast, am putea
fi de ajuns, pentru a avea o idee precisă, să spune, curtea cerească c m a i n u m e r o a s ă : două­
alegem doar trei dintre compoziţiile cele mai zeci şi p a t r u de îngeri orînduiţi în trei ş i r a g u r i ,
grandioase — c u v î n t u l nu e p r e a e x a g e r a t , c ă c i cărora li se a d a u g ă o p t profeţi, M o i s e , A a r o n ,
proporţiile reduse ale unui monument nu se Solomon, Isaia, Habaeuc, Daniel, Ezechiel şi
opun acestor evadări către infinit, de unde David. Pare abia îndoielnic, pe de altă parte,
pare intr-adevăr că privitorului ii esle î n g ă d u i t că preocupările decorative nu au fost dc data
să contemple un colţ din măreţia cerurilor. aceasta complet străine artistului. Orinduirea
celor p a t r u z e c i şi două de personaje care a n i m ă

1
cupola, concordanţa nimburilor, bogata deco­
Nu rezervăm un loc spechi pridvorului. Acesla
r a ţ i e a a r c e l o r şi a c e r c u l u i de la b a z ă produc,
(lin urmă nu posedă dc fnpl o decoraţie specifică: uneori
accasili se leagă de cea dlu pronaos (Voroneţ, Suceava asupra ochiului un soi de admirativă uimire,
etc.), alteori dc cea dc pe suprafaţa exterioară a pereţilor agreabilă bineînţeles, dar oarecum obositoare
(Humor, Moldoviţa. Suceviţa e l e ) . O vom studia, tu deja. A p r o a p e că regretăm seninătatea naosului
fiecare caz special, cu cen din acca parte a edificiului cu
care face corp comun ( P . H . ) .
d e la V o r o n e ţ , a t î t d e g r a v ă , de emoţionantă,
* In acestea două din urmă, pronaosul comportă două î n f a ţ a a c e s t o r g r a ţ i o a s e c a p r i c i i a l e unei ima­
calote, una consacrată Maicii Domnului şi a doua Bote­ ginaţii artistice care aparţine deja unei alte
zului. I.a I.ujcni. I'opăuţi etc. nu sc poale desluşi nimic: e p o c i , in c a r e a g r e a b i l u l începe să c î ş t i g e teren
la Sfinlul Gheorghe din Botoşani şi In Piatra sc pare că
a s u p r a a ceea ce v ă d e ş t e p r o f u n z i m e . O t e n d i n ţ ă
nu u existat nici un fel de pictura ( P . H . ) .
isti

care, abia vizibilă în cazul de faţă, se va im­ sul cu două cupole ne prezintă o Fecioară în
pune aproape cu violenţă in secolul al XVII-lea. glorie. Maria Vlachcrniotissa se întilneşte des­
Dar armonia cea mai desăvirşită a genului tul de r a r la A t h o s , şi nu în p r o n a o s , ci în a b s i -
este atinsă d e cupola d c l a H u m o r ( p l . X X V I , d i o l e l e d i n a l t a r , ca d e p i l d ă la Lavra (pe lea­
2). In jurul curcubeului ce-o înconjoară pe găn), la Cutlumus, la Dochiariu în cupolele
Maria Vlachcrniotissa, şaisprezece îngeri în cele mici). Dar in aceste lăcaşuri, constrînsă
picioare, imobili sau in mers, dar prezentin- de îngustimea spaţiului ce-i fusese destinat,
du-şi toţi, din faţă, a m b e l e aripi într-o perfectă compoziţia nu comportă niciodată amploarea
simetric, alcătuiesc o gardă dc onoare pe cit pc care i-am admirat-o în Moldova; deoarece
de maiestoasă pe atît dc plină dc graţie, pc curtea Măriei are numai cîţiva serafimi sau,
cînd, în registrul inferior al cupolei se Inşii î n cazurile, c e l e m a i f e r i c i t e , cîţiva îngeri căro­
ruie douăzeci şi patru de profeţi, purtaţi dc ra nu li se văd decît busturile. Nici nu s-ar
acel impetuos vîrtej care umflă draperiile şi pune măcar problema unei eventuale influenţe
lasă vesmintele să f l u t u r e în v o i e , şi c a r e a f o s t exercitată de alte cîteva reprezentări similare
a t î t dc adesea descris, considerindu-se a consti­ de la M u n t e l e A t h o s : personajele care gravitează
tui una din trăsăturile caracteristice secolului în jurul Pantocratorului sint repartizate in
al X I V - l e a . li desluşim, de la stinga la dreapta, tambur, nu pc suprafaţa cupolei, iar cînd cer­
pe M o i s e (ţinind in mîini un rug), A a r o n (pur- cetăm faimoasa compoziţie „Ca tot ceea ce
tindu-şi t o i a g u l ) , S o l o m o n (dueîndu-şi t e m p l u l ) , respiră...", rămînem surprinşi de faptul că
Isaia (cu destile), Iacob (agitindu-şi scara), artistul athonit. a speculat într-o măsură atît
Ghedeon (oferindu-şi lina), Daniel (ţinind în de m i c ă un s u b i e c t care se pretează t o t u ş i la o
mînă un m i c munte1), Ilie, Ioil, Avdie, Ţefa- reprezentare atît de magnifică şi de neînsemnata
nia, Maleahi, Ezra, Amos, Osca, Naum, Ava- a m p l o a r e pe care a dat-o unei scene ce părea
cum, Ionâ, Zaharia, Miheia, Iercmia, Ezcchiel făcută să ispitească imaginaţia năvalnică a
şi D a v i d . A m p l o a r e a acestei viziuni de dincolo unui Michelangelo. Nici iconografia şi nici
d e t i m p e s t e i m p r e s i o n a n t ă ; d a r ceea c e m e r i t ă spiritul în care a fost concepută decoraţia
a fi pus şi mai mult in lumină este faptul că cupolelor din pronaosul bisericilor moldove­
sensul arhitectural al decoraţiei n-a atins nică­ neşti nu rămîn îndatorate cu ceva Sfîntului
ieri in Moldova un asemenea grad de perfec­ M u n t e . Se pare că asemenea gen de decoraţie"
ţiune şi nici o suprafaţă sferică n-a fost mai n u e x i s t ă nici î n S e r b i a ş i n i c i î n B u l g a r i a . Ne
judicios folosită. Ce spun însă, în toată arta aflăm astfel, o dată in p l u s , în faţa unei între­
creştină există puţine opere care, prin justeţea bări la care ne e greu să răspundem. N-ar fi
liniei şi vigoarea atitudinilor şi, înainte de oare cu putinţă ca spiritul capodoperelor pri­
toate, prin măiestria îmbinării registrelor şi mei arte bizantine să fi revenit prin interme­
prin simetria dc ansamblu, p o t oferi ceva mai diul Italiei2 pentru a stimula gîndirea modeş­
satisfăcător pentru \ ochiul cel mai exigent. tilor zugravi ai Moldovei?
Arta italienească, în domeniul acesta, nu pò-*
sedă nici o lucrare mai frumoasă, iar artistull Registrul superior al pereţilor din pronaos,
pare să fi regăsit fără efort marea tradiţie bi­ d e l i m i t a t de m a r i l e arce ale cupolei, este dedi­
zantină şi sensul profund al compoziţiei arhi­ cat, în general, celor şapte concilii ecumenice.
t e c t u r a l e ce c a r a c t e r i z e a z ă d e p i l d ă Baptisteriul Voroneţul, şi dc data aceasta, face excepţie3,
4
o r t o d o x de la R a v e n n a . -* împreună cu biserica Sfintul I l i e . Ceea ce con­
stituie o raritate: sinoadele reprezintă, poate,
Regretăm că nu ne putem opri mai mult
tema cea mai constantă din pronaosul tuturor
înaintea unor asemenea opere, care nu s i n t cu
bisericilor din Moldova. La Sfintul Dumitru
nimic mai prejos de cele m a i f r u m o a s e produc­
din Suceava, unde registrul superior e complet
ţii ale altor şcoli bizantine. Am dat totuşi
degradat, putem afirma cu toată certitudinea
destule amănunte pentru a ne putea convinge
că fuseseră prezentate şi acolo, căci se vede
că, in privinţa aceasta, arta moldovenească
încă f o a r t e b i n e v r e j u l c a r e l e s e p a r a d e Meno-
e foarte puţin îndatorată artei athonite. în­
log, situat chiar dedesubtul locului ritual al
tr-adevăr, in bisericile de la Muntele Athos,
atunci cînd pronaosul nu comportă decît o 2
Dc ce prii intermediul Ilaliei. clnd chiar intórni
cupolă, aceasta c dedicată M i n t u i t o r u l u i (ceea recunoaşte, cu puţin înainte, că renaşterea italiană nu
ce aici constituie o raritate); numai pronao- posedă ceva similar ( V . D . ) .
* Pronaosul de la Voroneţ. a (ost pictat in anul 1550,
prin grija mitropolitului Tcofan ( V . D . ) .
1
Aluzie la textul: -Iar pint"a s-a făcut un munte ma­ * S-a arătat 'ă biserica Sf. Ilie a fost pictată In vremea
re..." (Daniel, 2, 2 3 . ( P . H . ) . lui Ştefan cel Marc (cea 1 4 9 0 - 1 5 0 0 ) . ( V . D . ) .
 nifi

acestora. La Roman, biserică a cărei deco­ ciliilor decit în reprezentarea lor însufleţită
raţie e m u l t m a i recentă şi care datează, după şi plină de agitaţie, şi poate că Sentimentul
toate aparenţele, potrivit părerii noastre şi e m a i profund pentru a înlocui, de pildă, mul
1
avînd in v e d e r e stilul, de Ia începutul secolului titudinea i m a g i n i l o r de care vorbeşte Erminia' ,
al X V I I - l e a . sinoadele lipsesc din nou: aceasta cu o simplă cruce care simbolizează, in mod
însă datorită faptului că au fost orinduite in mai adecvat decît pictura cea mai realistă,
pridvor .
1
triumful ortodoxiei...
Reprezentarea acestor concilii nu are nimic
remarcabil şi e aproape aceeaşi peste tot .
2
în­ Dară registrul superior din pronaos şi cu­

cepe pe zidul ce desparte naosul de pronaos, p o l a p a r să fi u r m a i , a t u n c i cînd e s t e v o r b a de.

unde se află zugrăvit în toată amploarea lui decoraţie, nişte reguli aproape imuabile, nu

primul d i n i re a c e s t e a , concilini dc la Niccea, se. p o a l e s p u n e a c e l a ş i lucru de restul picturii.

ţinut in anul 3 2 5 , sub Constantin, şi îndreptai Concepţia artistică şi orinduirea iconografică

împotriva lui A r i e ; continuă pe peretele de la au variat potrivit timpurilor. Se parc că la

sud, s u b c o n c i 1 iile d c l a Constantinopol (381) IttcepUl pronaosul fusese oarecum destinat să

ş i d e l a K f e s ( 4 3 1 ) , a p o i p e cel d e l a v e s t , d e a ­ înfăţişeze viaţa patronului bisericii. Aşa cum

supra uşii de intrare, cu conciliile din Calce- e cel de la Popăuţi, dedicat vieţii sf intuiţii

donia ( 1 5 1 ) şi din C o n s l a n t i n o p o l ( 5 5 3 ) pentru N i c o l a e ; aşa după cum cel de la Hirlău şi de

a lua s f i r ş i t pc p e r e t e l e . d e la n o r d cu c e l e dc la la Voroneţ sint c o n s a c r a t e sfîntului Gheorghe,

Constantinopol (G80) şi de la Niceea (787). i a r cel dc la biserica Sfintul Ilie profetului

Iconografia nu variază deloc de la o scenă la omonim.

alta: împăratul este înfăţişat în mod constant V o m reveni nuinaidccit la V o r o n e ţ . P r o n a o ­

la mijloc, cu n i m b şi avînd într-o m i n ă s c e p t r u l sul de la Hirlău, mai vechi, merită să reţină
şi in a l t a crucea ortodoxiei; in dreapta şi în atenţia noastră datorită frumuseţii excepţio­
stinga sa o multitudine de prelaţi, toţi cu nale a personajelor din registrul inferior, ca şi
n i m b , iar i n s p a t e o g a r d ă i m p o z a n t ă ( p l . X X X din pricina orînduirii neobişnuite din zonele
şi X X X I ) . T i p u l acestora pare fix, fără v a r i ­ superioare. Maica D o m n u l u i din calotă, încon­
ante, iar zugravul nu pare nicăieri preocupat jurată, în a r c e , de îngeri, de profeţi şi de doc­
să ofere o a r e c a r e v a r i a ţ i e ; c i s e m u l ţ u m e ş t e s ă tori, e foarte ştearsă şi sc pretează prea puţin
indice pe o b a n d e r o l ă care flutură pe cer locul unui studiu. Dar conciliile nu păstrează ordi­
unde s-a ţinut conciliul şi numele bazileului nea pe care am constatat-o în celelalte mo­
care 1-a prezidat, fără să adauge nici o trăsă­ n u m e n t e . U n u l din ele se află în partea dc sus
tură caracteristică, precum ar fi controversa a peretelui de la nord, a l t u l pe p e r e t e l e de la
lui N e s t o r , sau a p ă r a r e a lui O r i g e n e , s a u c i n s t i ­ sud, i a r c i n c i p e cel d e l a vest, adică unul sus
rea icoanelor. T o a t e amănuntele respective îşi de t o t şi celelalte, două cite două, în două re­
v o r face a p a r i ţ i a mai tîrziu, în secolele X V I I g i s t r e p l a s a t e d e d e s u b t . P r i m e l e trei sînt foarte
şi X V I I I
3
, iar în cele din urmă le va legifera şterse; celelalte patru se află într-o s t a r e m u l t
şi E r m i n i a . Singurii protagonişti pe carezugra- mai bună şi un soi de estradă ceva mai înaltă
vii moldoveni din secolul al XVl-lea îşi iau îngăduie vizitatorului să examineze pictura
libertatea să-i reprezinte sînt Arie. pe care îl de aproape. Scenele sînt compuse aproape
atacă Sf. N i c o l a e , în p r i m u l conciliu, şi Con­ toate la fel, au o g r a v i t a t e oarecum hieratică,
s t a n t i n şi Irina, ţ i n i n d între ei o cruce i m e n s ă , nici un fel dc convorbire însufleţită, nici un
în ultimul. I c o n o g r a f i e care era şi ea reprodu­ eretic ameninţat î n v r e u n fel oarecare; desenul
cerea aproape identică a portretelor sfinţilor figurilor este precis şi ferm, cu o tendinţă
Constantin şi E l e n a . D a r poate că există mai destul de c u r i o a s ă de a subţia şi a lungi nasu­
multă măreţie în solemnitatea anonimă a con- rile, mai cu seamă în ultimele două sinoade.
Pe peretele de la r ă s ă r i t nu e x i s t ă nici un c o n ­
1 c i l i u ; ci e d e d i c a t în întregime, ca şi cele t r e i
Pridvorul şi pronaosul bisericii episcopale din
Roman păslrază remarcabile picluri realizate, verosimil, registre mediane ale pereţilor de la nord şi
la iniţiativa episcopului Macarie. In vremea lui Ale- de la sud, v i e ţ i i sfinì ului G h e o r g h e , ca şi v i e ţ i l o r
xnnd-u I.ăpuşncanu (cea 1550). In naos şi a'lar. ca ţi
a l t o r sfinţi. Această porţiune a picturii e foarte
pe bolta pronaosului, picturile au fost executate In anii
d e t e r i o r a t ă ; tencuiala căzută pe alocuri, distru­
1806 — 1807 de meşlerii Grigoric şi Nccliila. întregul an­
samblu de picturi u fost consolidat si restaurai In anii gerea părţii de jos a zidului şi o remaniere
1979-1984 (V.D.). ulterioară a m a r i l o r ferestre gotice, n-au lăSaM
2
Nu este chiar aşa; In fapt nu există două reprezentări intacte decît puţine scene, generos tratate şi
identice, chiar dacă schema compoziţională esle prin
forţa lucrurilor aceeaşi ( V . D . ) .
3 Dc pildă la Golia ( P . H . ) . • Didron, p. 351 ( P . H . ) .
 2110

de dimensiuni destul de mari pentru a li se sfinţi in n u m ă r nedefinit şi l ă s a ţ i la bunul p l a c

putea descifra toate detaliile (aşa cum sînt al zugravului, simpla reprezentare a calenda­
cele care înfăţişează, de pildă, pe zidul de la rului liturgic.
nord, lupta cu b a l a u r u l , sau pe sfîntul G h e o r g h e Menţionăm că pronaosul de la Voroneţ
legat de roată); ceea ce denotă încă o dată parc să fie locul de tranziţie, iar m e d a l i o a n e l e
vechimea frescelor. un pas inainle către calendar. Acestea cuprind,

D e d e s u b t u l unei benzi d e g r a ţ i o a s e p a l m e l e , toatei sau aproape toate, dala sărbătoririi

r e g i s t r u l inferior prezintă o s c a m ă de personaje sfinì ului pc care îl înfăţişează şi se inşi m i c

dc primă importanţă, dintre cele mai reuşite într-o ordine cît de cit cronologică, începînd

din toată pictura m o l d o v e n e a s c ă . A c e s t e sfinte cu rindul de sus şi cu peretele de la răsărit.

femei, hieratic, orînduile, văzute toate din Iată, de fapt, n u m e l e p c c a r e le-am p u t u t d e s ­

faţă, in aceeaşi a t i t u d i n e t r a d i ţ i o n a l ă a m a r t i ­ cifra:

relor, mîna stingă cu palma întinsă, dreapta P rimili rind dc s u s :

ţinînd o cruce m i c ă ; capul cu c o r o a n ă şi nimb; P e r e t e l e de la e s t — P r i m e l e trei n u m e sint
chipul graţios încadrat de un văl ce cade pe ilizibile, apoi urmează Grigoric Armeanul
umeri; trupul înfăşurat într-un veşmînt lung, (30 septembrie);
cu i n îneci largi şi împodobit cu perle, vădesc P e r e t e l e de la sud - Anania (1 o c t o m b r i e ) ,
o abilitate manuală şi o cunoaştere sigură a Pelaghia (8 octombrie), Visarion (21 octom­
tradiţiilor pe care ne este rareori d a t să l e în- brie), Z e n o v i e ( 3 0 octombrie), Ioauichie ( 4 no­
tîlnim într-un pronaos. Frumoasele chipuri iembrie), Ioan M i l o s t i v u l ( 1 2 noiembrie), Apos­
ovale, cu trăsături fine şi regulate, întăresc tolul Filimon (22 noiembrie);
această impresie. Avem dc-a face, aici, cu o Peretele dc la v e s t — Ecaterina ( 2 5 noiem­
pictură foarte veche, dc la începutul secolului brie), T e o d o s i e (11 ianuarie), T i m o l e i ( 2 2 ia­
al X V I - l e a , probabil, şi efectuată de un foarte nuarie), E f r e m ( 2 8 ianuarie). Trifon (1 februa­
marc artist. rie), Isidor Pclusiotul (4 februarie), Agata (5
febrila r i e ) .
A l t e biserici evocă, într-un m o d m a i g e n e r a l ,
Al doilea rind:
u n m a i m a r e n u m ă r de. s f i n ţ i , fără a respecta,
P e r e t e l e de la est - - Evdochia (1 martie),
se p a r e , o a n u m i t ă o r d i n e ; aşa e cazul la B a l i ­
C.odrat ( 1 0 m a r t i e ) , M a t r o n a ( 2 7 m a r t i e ) , S a v a
lle ^ti şi la P ă t r ă u ţ i şi, la o d a t ă n e p r e c i s ă , la
Stratilat (24 aprilie);
Rădăuţi. Adăugăm dealtfel că toate bisericile,
Peretele de la sud — Vasile, episcopul
sau aproape toate, comportă, in registrul infe­
Amasiei (26 aprilie). Simeon „ruda Domnului",
rior, o serie de sfinţi înfăţişaţi in p i c i o a r e , m i l i ­
fiul lui Cleopa (27 aprilie), cuviosul Memnon
tari, duhovnici, anahoreţi, femei sfinte etc.,
( 2 9 aprilie). Pelaghia (4 mai), Mihail Mărtu­
şi că m u l t e d i n t r e ele c o m p l e t e a z ă prezentarea
risitorul (23 mai), cuviosul Simeon (24 m a i ) ;
vieţii sfîntului protector prin evocarea altor
Peretele de la v e s t — Carp ( 2 6 mai), Tera-
sfinţi, aşa cum se rfitîmplă de pildă la Hirlău
pont (27 mai), Constantin (21 mai), Elena
şi mai cu seamă la Voroneţ, a cărei formulă
(21 m a i ) . V i s a r i o n ( 6 iunie), T e o d o l ( 7 iunie);
e destul de caracteristică: între arcele mari
este povestită, în două registre, acolo unde in Peretele de la nord — Iachint (3 iulie),

mod obişnuit se văd sinoadele, viaţa sfîntului Pangratie (9 iulie), Eufimie (11 iulie), Pinten

Gheorghe, iar dedesubt, cele două şiruri de ( 2 7 august), Andrei Stratilat (19 august). Fior

medalioane, pe un delicat fond vegetal, sînt (18 august).

împodobite, fiecare, cu bustul altui sfînt (pl.

D u p ă cum se vede, in afară dc C o n s t a n t i n şi
X X V I I I , 1). Douăzeci şi patru de sectoare sînt
E l e n a ş i d e cei t r e i s f i n ţ i a i l u n i i a u g u s t , ordi­
dedicate astfel vieţii şi suferinţelor sfîntului
nea c a l e n d a r i s t i c ă e r e s p e c t a t ă cu ţ o a l ă riguro­
Gheorghe, de jur împrejurul pronaosului, iar
z i t a t e a . De aici pină la reprezentarea in între­
patruzeci şi şase de m e d a l i o a n e evocă numele
gime a Menologului nu m a i era decît un pas.
tot atîtor martiri şi duhovnici. Ferestrele,
Şi era d e - a j u n s să se m u l t i p l i c e şi să se r e d u c ă .
in sfirşit. înfăţişează la sud Naşterea Sf. F e ­
p r o p o r ţ i i l e fiecărei imagini in aşa fel încît pe
cioare, iar la nord Tăierea capului .sfîntului
suprafaţa z i d u r i l o r s ă p o a t ă încăpea 3 6 5 . A c e a s ­
Ioan Botezătorul.
tă evoluţie către pictura gen icoană, către un
O evoluţie naturală, care a avut l o c şi Ia m a r e număr dc scene, valoroase, fiecare p e n t r u
Muntele Athos, vizind adoptarea unor formule ea însăşi, şi care c a r a c t e r i z e a z ă în m o d special
m a i precise şi a unei orinduiri iconografice m a i şcoala cretană, am r e m a r c a t - o deja în pictura
riguroase, a determinat arta religioasă mol­ din n a o s ; în pronaos insă e v o l u ţ i a a c e a s t a e s t e
dovenească să admită, în locul chipurilor de încă şi mai rapidă.
 UHI

P r o n a o s u l de la 1 Iunior ( p l . X X X ) prezintă, tranziţie către Menolog. Inscripţia zugrav ila

sub sinoade, trei l u n i încheiate, p r i m e l e , adică care se află deasupra uşii dintre pronaos si
septembrie, octombrie şi noiembrie, ocupind naos ne oferă într-adevăr următoarele infor­
fiecare cile un registru. Personajele de mari maţii, enigmatice la prima vedere: „Accsl
dimensiuni din p â r l e a de jos nu se m a i supun naos a fost decorai şi a u r i t de T e o f a n , mitro­
ordinii calendaristice. Pronaosul dc la Moldo­ p o l i i al M o l d o v e i , in a n u l 7 0 5 8 ( 1 5 5 0 ) 12 iulie.
viţa (pl. XXXI) marchează un sbattiu m a i Veşnici pomenire'' '. O r . î n c e p i n d
3
din 1)11.
avansat i n ceea ce p r i v e ş t e multiplicarea sce­ mitropolit; c ă c i
T e o f a n nu m a i e r a fusese inlo-
nelor: şi cuprinde, in cinci r e g i s t r e , sfinţii din euil cu Grigoric, vărul primar al lui Petru
primele sase luni, din septembrie piuă in fe­ Rareş. şi fostul e g u m e n al m ă n ă s t i r i i P r o b o l a .
bruarie. Zugravul lin se mărgineşte numai la Totuşi cuvintele „Veşnică pomenire" sint o
a l i l a ; ci inolila dc prezenţa unei g r o p n i ţ e pen­ dovadă c ă T e o f a n era mori a l u n e i c î n d s-a z u ­
tru a-şi Încheia .Menologul. începind cu luna grăvit inscripţia, şi era cit. se poate dc evi­
martie în partea de sus a b o l ţ i i şi terminimi d e n t că „mitropolit" însenina „fostul mitropo­
cu augusl, jos de tot. Figurile cele mari din l i t " . N u e m a i p u ţ i n c u r i o s nici f a p t u l c ă , trei
partea inferioară a pronaosului nu fac parle ani după Ierni i n a r e a lucrărilor întreprinse de
din calendar, dar cele din gropniţa înfăţişează succesorul său, T e o f a n punea să sc decoreze o
sfinţii lunii a u g u s l . I'; pentru prima dală cînd parie din biserică in numele său. Trebuit- să
întîlnim, în Moldova, un Menolog compiei1, a d m i t e m atunci sau că T e o f a n începuse să cola­
începînd de-acuin, fiecare biserică îşi va da b o r e z e cu G r i g o r i c , s a u că pornise deja, s a u că
s i l i n ţ a să-.şi a i b ă M e n o l o g u l r e p r e z e n t a t i n î n t r e ­ cel puţin işi asumase decoraţia naosului în
gime şi-şi va realiza scopul repartizîndu-1 in momentul în care îşi părăsise scaunul,' şi că
g e n e r a l , ca şi la M o l d o v i ţ a , în două încăperi: i se îngăduise să-şi termine opera la care se
la Sfîntul G h e o r g h e de la S u c e a v a unde acoperă a n g a j a s e , sau că aceasta a fost t e r m i n a t ă , după
zidurile pronaosului şi ale pridvorului, ca şi moartea sa. potrivit, planurilor sale personale.
la Sfîntul Dumitru dealtfel, in acelaşi oraş, Aşa sc e x p l i c ă , fără îndoială, că pronaosul a
căci în pronaos nu s i n t decit şase luni, restul putut fi pictat după terminarea lucrărilor pc
găsindu-se probabil în pridvor, actualmente care şi le a s u m a s e m i t r o p o l i t u l Grigorie, fără
d a t cu var, cu excepţia cîtorva personaje din ca autorul să fie acest mitropolit. Şi astfel,
glaful ferestrelor; ca şi la N e a m ţ , cu toate că mai ales, poate fi explicat acest fapt, bizar
restaurările efectuate în veacul al XIX-lea din punct de vedere iconografic, că decoraţia
nu ne îngăduie să aflăm în m o d s i g u r c u m era pronaosului a luat forma unui c a l e n d a r p r e s c u r ­
pictată iniţial biserica. tat, care nu m a i oferea nici un fel de interes
din clipa în care biserica fusese înzestrată cu
La Voroneţ, mitropolitul Grigoric Roşea
u n M e n o l o g c o m p l e t . Cei doi p r e l a ţ i a u a c ţ i o ­
a mărit biserica şi, potrivit unei inscripţii
nat independent unul faţă de altul, poate chiar
care ni s-a p ă s t r a t 2 , a p u s să fie z u g r ă v i l ă in
fără să-şi comunice planurile respective; stilul
î n t r e g i m e p a r t e a e x t e r i o a r a a p e r e ţ i l o r i n 15'17.
a m p l u şi c o n c e p ţ i a însăşi a decorării p r o n a o s u ­
Să sc fi e f e c t u a t in a c e l a ş i finii) şi p i c t u r a p r i d ­
l u i v ă d e s c u n p r o t o t i p m a i v e c h i d e c i t cel f o l o ­
v o r u l u i ? Inscripţia nu pomeneşte nimic în legă­
s i t iu p r i d v o r , cu t o a t e că acesta a fost t e r m i ­
tură cu aceasta, dar e destul de probabil să
nat, m a i întîi. Pentru moment nu vedem altă
se fi inlimplal aşa. Totuşi la Voroneţ se pune
explicaţie satisfăcătoare privind ciudăţenia de
o problemă dintre cele mai curioase. Dacă
c a r e am pomenit. în a f a r ă de c a z u l că am ad­
admitem că pictura pridvorului a fost; execu­
mite, ceea ce nu e imposibil, dar e oarecum
tată in acelaşi t i m p cu celelalte lucrări, adică
foarte improbabil, că Grigorie. a p u s să se zu­
in anul 1547, rezultă că M e n o l o g u l este cu liei
ani mai vechi decît decoraţia pronaosului,
grăvească mai întîi partea exterioară a pere­
ţilor, lăsind pentru mai liiziu decoraţia prid­
care nouă ni s-a părut a fi, in mod precis, o
vorului.

1
Faptul că I*. Henry şi-a rcslrlns voit aria ele cer­ A c e s t a din urmă a fost a ş a d a r dotat el singur
cetare numai la monumentele Moldovei dc nord. fără eu un M e n o l o g c o m p l e t , astfel că micul p r i d v o r
să ia In considerare conexiunile artistice care firesc nu
c ticsit de un a s e m e n e a n u m ă r de i m a g i n i incit
existai in interiorul ţării, conduce uneori la interpretări
eronate. Un exemplu este prilejuit de discuţia despre p r i v i t o r u l u i ii v i n e a p r o a p e ameţeala. Cele două­
'epre/.entarea monologului: V. Henry Ignoră menologul sprezece luni se restrîng într-adevăr în spaţiul
din grop'iiţa bisericii foslei mănăstiri Dobrovăţ unde acesta strimt (pi. XXIX).
această temă fusese tratală foarte amplu, incă din .IjjUj!.
Ì : .' • . i . . ..| •
deci cu opl ani înaintea Muldoviţei | ( V . D . ) .
2
Kozak, p. 210 ( I M I . ) . • Cf. Kozak, Inschrtlten, p. 210, n. 1 ( I M I . ) .
202

Iconografia Menologului, î n cea mai mare b ) Episcopi -- Barbă, sacos ( m a n t i e ornată

măsură aceeaşi in toate bisericile despre care cu pătrăţele sau cu cruci), omofor cu cruce,
am vorbit, este, în pofida unei aparente com­ carte. î n c ă l ţ a ţ i . Cf. l a V o r o n e ţ , s f i n t u l S i m e o n .
plicaţii, relativ uşor de determinai. C ă c i nu m a i la 17 aprilie; sfîntul Alexandru, la 16 mai;
esle vorba — cu excepţia reprezentării citorva sfinlul P a t r i c h i e , la l'J m a i ; s f i n t u l N i c o l a e s a u
sărbători mari sau a uuor episoade din suita sfintul A m b r o z i e la 6 şi 7 d e c e m b r i e ( p l . X X I X ) ,
Patimilor, care se conforma c a n o a n e l o r tradi­ s a u l.i Moldoviţa la 30 i a n u a r i e , jos in d r e a p t a
ţionale ca z u g r a v u l să i n s u f l e c r e d i n c i o s u l u i (pl. X X X ) etc.;
un sentiment religios profund sau să-1 e m o ţ i o ­ c) Diaconi -•• Fără barbă, păr lung, veş­
neze printr-0 r e d a r e fidelă a r e a l i t ă ţ i i psiholo­ mint alb, lung, cădelniţă sau relicvariu, încăl­
gice . Decoraţia Menologului esle m a i presus de ţaţi. Cf. diaconul Filip, la 11 octombrie, la
orice narativă şi nu urmăreşte decit să amin­ Voroneţ (pl. X X I X ) ;
t e a s c ă n u m e l e ş i , cel m a i a d e s e a , c a z n e l e l a c a r e d) Schimnici — Veşmint l u n g pe dedesubt,
a fost supus sfintul din ziua respectivă. Prin m a n t i e ceva mai scurtă, barbă, încălţaţi, orar
aceasta Menologul se aproprie întru totul de e t c . Cf. la Voroneţ, sfîntul Dia. la HI iulie;
spiritul icoanei, schimbată zilnic, care se sfintul Pahomie şi sfintul Teodor, la 15 mai
aşază pc a n a l o g , in partea dreaptă a naosului, ( p l . X X V I I I . 2 ) ; sfinlul Sava, la 5 d e c e m b r i e ;
in faţa timplei, oferită fiind veneraţiei credin­ sfintul P o t a p i e . la 8 decembrie ( p l . X X I X ) e t c . ;
cioşilor. M o d e s t u l t a b l o u c a r e se. î n l o c u i e ş t e in şi la Moldoviţa, sfintul Ilarion, 28 martie;
fiecare d i m i n e a ţ ă şi care nu arc nici u n fel de sfîntul I o a n ş i s f î n t u l A c a c h i c , l a 3 0 ş i 3 1 m a r ­
allă semnificaţie pentru credincios, ci ii îngă­ tie (pl. X X X I I ) ;
d u i e d o a r să-1 s ă r u t e d u p ă c e a a t i n s păminlul e ) Asceti — G o i , barbă foarte lungă, miinile
eu fruntea, n u a r e d e s i g u r î n g e n e r a l nici o p r e ­ ilici u c i s a l e ; s a u a c o p e r i ţ i c u o bla nă c u p i r lung;
tenţie artistică şi nici un s e n s profund şi p a r e cf. H u m o r , r i n d u l d c j o s ( p l . X X X ) ;
fabricat în serie. Or fabricarea in seric este f) Sttlpnici — B a r b ă , m a n t i e , a s c u n ş i p i n ă
însăşi legea Menologului mural. Personajele la j u m ă t a t e inlr-o coloană reprezentată în mod
nu sînt i n d i v i d u a l i z a t e , un episcop s e a m ă n ă cu schematic prin bază şi capitel. Cf. Daniil, la
un a l t episcop, un schmnie cu un alt schimnic, 11 decembrie, la Voroneţ (pl. X X I X ) ;
0 s f i n t ă f e m e i e cu a l t ă sfintă femeie. .Ştefan e g ) Sfintele femei — Încălţate, v e ş m i n t lung,
l a p i d a t î n t o c m a i ca şi H a r i t i n a , S a v a e înecat, văl l u n g . Cf. la Voroneţ, sfînta P e l a g h i a , la 8
c a ş i I p o l i t , A r i s t a r h d e c a p i t a t c a ş i P a v e l , fără octombrie, sau sfînta T e o c t i s t a , la 9 n o i e m b r i e
ca z u g r a v u l să încerce in v r e u n fel o a r e c a r e s ă - ş i (pl. X X I X ) ; la Moldoviţa, sfînta Eufrosina,
reîmprospăteze maniera, altfel decit schimbînd la 25 septembrie (pl. X X X I ) sau sfinta Teodo-
locul g i d e l u i sau m o d i f i c i n d culoarea veşminte­ sia, la 29 mai (pl. X X X I I I ) ; la Humor, sfînta
lor. Aşa că nu nei v i n e greu să distingem un Eufrosina, la 25 septembrie (pl. X X X ) etc.
anume număr de tipuri imuabile, ce-şi au cu Maica D o m n u l u i poartă aceleaşi veşminte, îm­
siguranţă obirşia in manualele folosite de zu­ podobite însă cu perle şi diamante;
g r a v i , a s t f e l incit d o a r după c i t e v a m o m e n t e de h) Călăi — F ă r ă b a r b ă , v e ş m i n t s c u r t , c i z m e
c e r c e t a r e , o c h i u l cel m a i p r o f a n p o a t e r e c u n o a ş ­ înalte, t i c h i e d e d i f e r i t e f o r m e . Cf. l a V o r o n e ţ ,
te fără să şovăie calitatea personajului repre­ Ia 1 7 si 1 8 i u n i e ( p l . X X V I I I , 2 ) s a u la 7 n o i e m ­
zentat şi natura supliciului. S i m p l i t a t e a execu­ brie (pl. X X I X ) ; la Moldoviţa şi la Humor.
ţiei şi uniformitatea tipologică, avînd drept passim. S o l d a ţ i i a u a c e l a ş i t i p , d a r c u u n coif
corolar facilitatea descifrării, iată care este şi o platoşă ( e x . H u m o r , la 25 decembrie, pl.
1 rasatura caracteristică a Menologului. X X X ) .

V o m f a c e o d i s t i n c ţ i e , pc de o p a r t e , in ceea Prin această enumerare n-am epuizat lista

ce priveşte condiţiile sociale, semnalate de cos­ personajelor care se întîlnesc in Menolog, dar
le-am descris pc cele m a i importante şi care
tumaţie, iar pe dc alta referitor la diferitele
sînt reprezentate m a i des. Aceste citeva indicaţii
tipuri de cazne.
sînt suficiente p e n t r u o orientare rapidă şi pen­
1 — Condiţii sociale: tru a i n t e r p r e t a cu uşurinţă o a n u m e scenă lip­
a) Profe(i — Desculţi (privilegiu pe c a r e îl s i t ă d e o r i c e fel d e explicaţie.
impart cu apostolii şi cu personajele divine), 2 — Tipuri de cazne:
v e ş m i n t lung, mantie a r u n c a t ă p e u m e r i , nefi­ a) Decapitare — E s t e s u p l i c i u l c e l m a i frec­
xată, susţinută dc unul din braţe. Cf. sfintul vent, singurul, ne spun „ V i e ţ i l e sfinţilor", care
Ioan, la 7 ianuarie, la V o r o n e ţ (pl. X X I X ) , sau izbuteşte să pună capăt rezistenţei de nebiruit
Iov, la 5 mai, la Moldoviţa (pl. X X X I I ) etc.; a martirilor. Personajul in g e n u n c h i şi p r o s t e r -
 Unit

nat, capul nimbai şi în g e n e r a l detaşat deja d e din R ă s t i g n i r e . D o u ă ajutoare î l sfişie c u nlşle

trup. Călăul alături, eu sabia ridicată. Cf. la g h e a r e m a r i d e f i e r . Cf. l a H u m o r , sfinì u l S i a I n c
V o r o n e ţ , la 17 aprilie. 19 m a i , 19 iunie etc. ( p l . la 31 octombrie, sau sfintul Andrei la 30 im
XXVIII, 2 ) ; la Moldoviţa, la 4 şi 6 m a r t i e . 7 iembrie (pl. X X X ) .
m a i ( p l . X X X I I ) . 21 m a i , 2 6 iulie ( p l . X X X I I I ) Plus alte rileva feluri de cazne m a i puţin
şi alte numeroase exemple p e planşa X X X I ; frecvente.
la Humor, passim ( p l . X X X ) . S e v a r e m a r c a 3 - Scene şi sărbători:
gestul realist, représentai d e m a i m u l t e o r i . a l P e n t r u a nu l ă s a n i m i c la o p a r l e , t r e b u i e să
c ă l ă u l u i care-şi ş t e r g e s a b i a cu o b a t i s t ă sau cu menţionăm anumite compoziţii de alt gen,
o cîrpă (în special la Moldoviţa, 26 iulie, pl. înfăţişind scene mai complete sau sărbători.
XXXIII); Se va observa numaidecit că sint intru totul

b) Înec — Apa reprezentată in m o d s c h e m a ­ asemănătoare celor pe care le-am întîlnil mai

tic printr-un fel de mic lac cu malurile stîn- Înainte in n a o s . I c o n o g r a f i a e s l e în m o d evident
coase şi accidentate. M a r t i r u l îngenuncheat ca bine stabilită şi calendarul ii reproduce, mai
p e n t r u decapitare, cu m li ni le l e g a t e , î m p i n s la mult sau mai puţin sumar, principalele trăsă­
fund c u a j u t o r u l unei b i t e . Cf. la Voroneţ, la turi. Schimbarea la faţă, de pildă, se confor­
18 aprilie, la 18 m a i (pl. X X V I I I , 2 ) ; la Moldo­ mează aceluiaşi prototip ca şi cea care deco­
viţa, l a 3 0 ianuarie (p l . X X X I ) ; la Humor, la rează conca a b s i d e i l a t e r a l e d e l a V o r o n e ţ ; N a ş ­
25 noiembrie, de un tip oarecum diferit (pl. terea M a i c i i D o m n u l u i n e p r e z i n t ă , c a d e o b i c e i ,
X X X ) ; patul, s l u j n i c e l e ş i î m b ă i e r e a p r u n c u l u i (cf. V o ­
c) Lovire cu ciocanul — M a r t i r u l gol, întins, roneţ, l a 8 s e p t e m b r i e , p l . X X I X ) ; Z ă m i s l i r e a
l o v i t c u c i o c a n u l . Cf. l a V o r o n e ţ , 18 iunie (pl. Anei, Buna Vestire, V i z i t a ţ i a etc. sint aceleaşi
XXVIII, 2); ca în Imnul Acatist, şi pc c a r e le-am intîlnit,
d) Ardere pe rug — Sfintul, îmbrăcat, dis- in special, in gropniţa dc la Humor; putem
p ă r i n d î n f l ă c ă r i p î n ă l a m i j l o c . Cf. l a V o r o n e ţ , spune acelaşi lucru şi pentru Soborul arhanghe­
la 18 iulie (pl. XXVIII, 2); la Moldoviţa, 4 lilor. Prezentarea la templu, B o t e z u l D o m n u l u i
mai (pl. XXXII), 26 mai (pl. XXXIII) etc.; e t c . Cf. la V o r o n e ţ , la 3 şi 8 n o i e m b r i e , 9 d e c e m ­

e) Frigere pe grătar — Sfîntul gol, întins brie, 6 ianuarie (pl. X X I X ) , la M o l d o v i ţ a , la 25

d e a s u p r a u n o r c ă r b u n i a p r i n ş i . Cf. l a M o l d o v i ţ a , şi 26 martie (pi. X X X I I ) e t c .

la 29 iulie (pl. X X X I I I ) ;
f) Lapidare — Sfintul, in genunchi, l o v i t cu Vedem aşadar că e x p r e s i a ..fabricare in serie",

pietre. Cf. la Voroneţ, la 5 octombrie, la 3 de care ne-am f o l o s i t p e n t r u a desemna icono­

noiembrie (pl. X X I X ) ; la Moldoviţa, l a 2 6 de­ grafia Menologului este îndeajuns de îndreptă­

cembrie (pl. X X X I ) ; ţ i t ă . D a r nu n u m a i tipurile şi veşmintele, sau

g) Sfirlecarc — S f i n t u l g o l , cu capul în j o s , scenele t r a d i ţ i o n a l e şi m a r i l e sărbători sc supun

picioarele l e g a t e de doi a r b o r i ce revin la pozi­ unui canon imuabil. Simplificările, mai ales
ţ i a i n i ţ i a l ă . Cf. l a M o l d o v i ţ a . s f i n t u l S a b i n , l a c î n d e v o r b a de p e r s p e c t i v ă şi de r e d a r e a m u l ţ i ­
1 6 m a r t i e ( p l . X X X I I ) ; l a H u m o r , sfintul Chi- m i l o r , p e c a r e l e - a m i n t î l n i t ici ş i c o l o , î n deco­
riac, l a 2 9 s e p t e m b r i e ( p l . X X X ) ; raţia naosului, alcătuiesc, in calendar, regula
h) Răstignire — Tipul lui Iisus pe cruce de bază. Această formulă ce aparţine vechilor
(martir gol, în afara m i j l o c u l u i , cruce pe o mică manuscrise creştine este în m o d special justifi­
î n ă l ţ i m e , attillile b ă t u t e in c u i e s a u l e g a t e , fond cată in cazul de faţă, deoarece reprezentarea
arhitectural). Influenţa unor reprezentări ale individului nu interesează pe nimeni, sc urmă­
Răstignirii Minluitorului devine uneori izbi­ reşte numai sugerarea ideii de număr. Să ne
toare, în cazul sfîntului Timotei, la 3 mai. oprim de pildă la reprezentarea supliciului celor
Moldoviţa (pl. XXXII), unde regăsim capul P a t r u z e c i de mucenici ( M o l d o v i ţ a , la 9 martie,
aplecat şi curba trupului, caracteristice şcolii p l . X X X I I ) ; d o a r p r i m u l rind. alcătuit din c i n c i
macedonene ; personaje, este z u g r ă v i t in a m ă n u n t ; in spatele

i) Gheare de fier — Sfintul, legat gol de o a c e s t o r a s c v e d e u n n u m ă r n e d e terni inai d e ca­

cruce s a u de un stilp, tip foarte a s e m ă n ă t o r celui petti ca şi citeva picioare, dealtfel mult mai
p u t t i ) n u m e r o a s e , iar p c c e r u n g r u p c o m p a c t d e cutaţi mai mulţi martiri în aceeaşi zi, numai
cununi pianinei asupra grupului de mucenici: p r i m u l d i n t r e ei, cel m u l t doi, sint reprezentaţi
una s i n g u r ă s e d e t a ş e a z ă d e e l e ş i s e î n t o a r c e î n mai în amănunt; in spatele lor sc văd citeva
cei. cununa celui c a r e s-a dat bătut dinaintea spinări paralele, iar dacă e vorba de o d e c a p i ­
caznelor şi care sc refugiază într-o încăpere t a r e citeva capete care se rostogolesc împreună
Unde-l a ş t e a p t ă o h a i e c a l d ă . Soborul arhanghe­ sau capele şi nimburi aliniindu-se unele după
lului G a v r i l ( 2 0 m a r t i e , ibidem) nu ne p r e z i n t ă altele. Cf. la Voroneţ, la 7 noiembrie, 10
(lefii Irei a r h a n g h e l i i n p i c i o a r e ş i c i t e v a c a p e t e d e c e m b r i e ( p l . X X I X ) , la 1 7 i u n i e ( p l . XXVIII,
cu nini 1) in s p a t e l e a c e s t o r a . C o r u l î n g e r i l o r , la 2 ) ; la Humor, la 25 o c t o m b r i e ( p l . X X X ) ; la
Voroneţ. (X noiembrie, pil XXIX), este exact .Moldoviţa, la 24 o c t o m b r i e , 29 noiembrie ( p l .
d e aceeaşi f a c t u r ă . D e a s e m e n e a , cînd s i n t e x c - X X X ) s a u la 2 6 i u l i e ( p l . X X X I I I ) e t c .

. •

•
•

. . . .
•

:
• •

• • • • •

y x x
'I
. . . . .

••'i... s-Htt'wh . Ili M li-"ol I Oliviii •»•.••) •>!••

V
• :

Ili
 CAPITOLUL IV

PROBLEMA BISERICII DIN POPÂUŢI

.....
•

. . . .
:
i. ivii.. :
!. ••.. p .;l.-.:v!«ii «;*.{. !
• .• . ni

.. .

'. - •

După ce am dus astfel la b u n sfirşit studierea ce seamănă aproape cil un mormînt, amintire
picturii interioare a bisericilor moldoveneşti inconştientă poate a unui străvechi simbolism,
din secolul al X V I - l e a , p u t e m aborda cu ajuto­ care nu e necunoscut dealtfel nici în O c c i d e n t .
rul unor termeni de c o m p a r a ţ i e m a i precisi stu­ Botezul, în ansamblu, pare şi el vechi; Iisus
diul bisericii din Popăuţi, pe care am lăsat-o înfăţişat în înlregime în a p a I o r d a n u l u i c a r e îl
pînă acum la o p a r t e . D e c l a r ă m c h i a r de la în­ cuprinde din toate părţile asemeni unui m u n c e l
c e p u t că nu v o m putea a j u n g e la nici u n fel de înconjurat de stînci, gestul plin de stîngăcie
certitudine şi că numai un document autentic a l lui Ioan înaintemergătorul, simetria, în a t i ­
ar p e r m i t e să se rezolve p r o b l e m a datării aces­ tudine, a celor trei îngeri, consolidează şi ele
tui m o n u m e n t . C u t o a t e a c e s t e a v o m a v e a p o s i ­ supoziţia aceasta. Totuşi capelele îngerilor au
bilitatea să facem citeva comparaţii sugestive, f o s t r e f ă c u t e , ş i încă d e s t u l d e p r o s t r e f ă c u t e , ş i
în a ş t e p t a r e a a p a r i ţ i e i lucrării pe care dl. Iorga parte din draperii cu m a r g i n i l e şi cutele degra­
îşi propune s-o f a c ă asupra acestor picturi şi date dau loc unor dubii.
c a r e p r o m i t e a f i d e cel m a i m a r e i n t e r e s , i a t ă c e
Dispoziţia frescelor (releveul I X ) din ailor
concluzii credem a putea t r a g e după o îndelun­
este dintre cele m a i s i m p l e şi orinduirea icono­
gă cercetare personală.
g r a f i c ă î n t r u t o t u l c l a s i c ă ; î n r o n c a . Sf. F e c i o a r ă
In pofida numeroaselor repictări destul de stînd pc tron şi ţinind pruncul pe genunchi,
g r o s o l a n e şi pline de slîngăcie, orinduirea ini­ înconjurată de p a t r u îngeri1 care se a p r o p i e de
ţială a decoraţiei nu p a r e să fi fost remanială. ea. din dreapta şi din stìnga, în aceeaşi a t i t u ­
Despre stil nu vom spune mare lucru; descom­ dine dc a d o r a ţ i e . D e d e s u b t , in al doilea registru,
punerea culorilor, repictările şi restaurarea au separat de p r i m u l prinlr-un rînd de serafimi în
răpit personajelor orice u r m ă de energie, atitu­ medalioane. împărtăşania apostolilor se întinde
dinilor orice urmă de. vigoare, iar coloritului de o p a r t e şi de a l l a a f e r e s t r e i : la s t ì n g a , î m p ă r ­
orice f a r m e c . I c o n o g r a f i a însă nu se p r e t e a z ă în t ă ş a n i a cu p î i n e , Ia dreapta cea cu v i n . A ş a c u m
mai mică măsură cercetării. se intimplă adesea, masa şi Iisus comportă o
Turla, in p r i m u l rînd, p a r e să fi s u f e r i t m a i dublă reprezentare, dar lucru destul de iar,
puţin de pe urma restaurărilor. Comporlă. in masa şi Iisiis ocupă glafurile ferestrei, acolo
partea de sus, un Pantocrator înconjurat de unde nc a ş t e p t ă m să v e d e m m a i curînd A d o r a r e a
coruri îngereşti', iar pc tambur trei registre Mielului ( p l . X X X I V , 2). O singură biserică din
ocupate, respectiv, de îngeri, profeţi şi a p o s t o l i , Moldova de Nord prezintă o orînduire icono­
în partea dc jos, cîteva scene cu a s p e c t arhaic nc grafică oarecum asemănătoare: cea de la Mol­
prezintă o Bună Vestire, o Naştere a D o m n u l u i doviţa, unde îngerii d i n scena Adoraţiei Mielu­
şi un B o t e z al lui Iisus, pe care ne este destul lui s e î n t o r c ş i i a u p a r t e l a c e l e b r a r e a î m p ă r t ă ­
de greu să le datăm. P r i m a d i n scenele acestea ş a n i e i . M e n ţ i o n ă m ş i f a p t u l c ă a p o s t o l i i s e îm­
pare a fi m a i p u ţ i n retuşată ; s i m p l i t a t e a arhitec- părtăşesc cu a z i m ă şi nu cu pîine; a l t punct de
t u r i l o r care a l c ă t u i e s c 1undalul şi a t r o n u l u i Sf. comparaţie cu Moldoviţa. Dimpotrivă, împăr­
Fecioare pledează pentru o vechime relativă; tăşania cu v i n p r e z i n t ă o m a r e analogie cu cea
îngerul însuşi, cu braţu-i lung şi slab, draperiile
complicate şi suple, t r a t a t e cu grijă, întăresc 1
1. D. Şlcfăncscu, Évolution, ]>. 94, crede că avem
această impresie, pe care o c o n f i r m ă , în scena de-a fave ca doi îngeri şi doi sfinţi. Dubiu] In legătură
Naşterii, peisajul stîncos, t r a t a t cu sobrietate, cu Welililntcn acestor patru personaje care poartă. Ionie,
stilul larg în care e reprezentată Maica D o m n u ­ veşminte împărăteşti, nu c cu putinţă. Ioacliim şi Ana,
in special, care.apar uneori in locul acesta (cf. Valili-Mol
l u i ş i cei t r e i î n g e r i d i n s t ì n g a , a r h a i s m u l înfă­ (lovitei), ca şi ceilalţi sfinţi dealtfel, nu tini îmbrăcaţi
ţişării pruncului, înfăşat şi c u l c a t într-un culcuş niciodată In felul acesta ( P . H . ) .
liuti

de la Voroneţ; vasul din care beau apostolii, la iad au f o s t fără îndoială refăcute, Împărtă­
gesturile şi draperiile lor, atitudinea îngerului şania, parte din a m ă n u n t e l e căreia, după cum
amintesc in m a r e parte scena corespunzătoare am spus, ne a m i n t e s c de V o r o n e ţ , trebuie să fi
din această biserică. D i n păcate retuşările sînt f o s t r e t u ş a t ă ş i e a d u p ă cea d e l a M o l d o v i ţ a , i a r
foarte vizibile. rigiditatea oarecum tăioasă a draperiilor, urî­

De o p a r t e şi de alta a Împărtăşaniei, regis­ ţenia surprinzătoare a fizionomiilor relevă,

trul se c o m p l e t e a z ă , la stinga cu Coborirca la fără îndoială, o restaurare d e o s e b i t de inabilă.

iad, iar la dreapta cu Cina cea de taină, in Încercarea de a degaja, t o t u ş i , ceea c e a r p u t e a

Coborîrea l a iad (p. X X X I V , 1) Iisus, în m a n ­ fi originar în frescele acestea pare, pentru m o ­

dorla, cu crucea in m i n a s t i n g ă , îl învie cu d r e a p ­ ment, o acţiune fără sorţi de izbindă.

ta pe Adam, care iese din m o r m i n t , in stinga Naosul e s t e a c o p e r i t în î n t r e g i m e d e p i c t u r i

scenei, dinaintea u n u i grup f o r m a t din David, destul de deteriorate, unele din pricina t i m p u l u i ,
Solomon şi alţi regi ce [poartă aureolă. La a l t e l e de o recentă restaurare. Se p o a t e desluşi
dreapta, Eva iese şi ea din m o r m i n t , cu m i i n i l e totuşi destul de bine orinduirea generală:
a c o p e r i t e şi intinse a rugă, dinaintea unui g r u p 1 — Colicele, înconjurate de medalioane
alcătuit din Drepţi, d a r fără a u r e o l e . D e d e s u b t consacrate diverşilor martiri, înfăţişează la
Satana, bătrîu, ferecat în lanţuri, priveşte sud înălţarea, iar la nord Pogorîrea Duhului
înfricoşat; lacăt, chei, lanţ e t c ; porţile lipsesc. Sfint. Înălţarea, redată in m o d detaliat şi tra­
Toate aceste detalii sînt tradiţionale şi nu ne tată cu generozitate, îl înfăţişează pe Iisus
oferă nimic deosebit, dar faptul că au fost ti unind pe un curcubeu purtat de doigraţioşi
o m i s e p o r ţ i l e iadului e destul de neobişnuit, iar îngeri care trădează, p o a t e , o influenţă italieneas­
vulgaritatea chipurilor, linia apăsată caredeli- că (deşi există cîţiva întru totul asemănători
mitează chipurile şi draperiile, ne spun destul şi în S e r b i a ) ; Sf. F e c i o a r ă , la m i j l o c , stă ca de
de l i m p e d e că ne a f l ă m I n p r e z e n ţ a unei restau­ obicei între doi îngeri, care explică taina ce se
rări m e d i o c r e , ulterioară, fără îndoială, secolu­ săvîr.şeşte s u b o c h i i lor a p o s t o l i l o r c u m i n t e rîn-
lui a l X V I - l e a . C i n a cea d e t a i n ă ( p l . X X X V , 1), duiţi şase cîte şase în a t i t u d i n i s i m e t r i c e şi vă­
pe de altă parte, după tot ce am aflat din sce­ dind uimirea. Fundalul e alcătuit de un vast
n e l e c o r e s p u n z ă t o a r e p c c a r e le-am s t u d i a t pînă p e i s a j f a n t a s t i c d e s t î n c i ş i d e a r b o r i , c a r e ne-ar
in prezettt, nu t r e b u i e să ne l a s e n i c i u n d u b i u . duce către sfirşitul secolului al XVI-lea, dacă
Aceasta o reproduce aproape întocmai pe cea nu chiar şi m a i lîrziu, răci e m u l t m a i a p r o p i a t
de la Moldoviţa, Iisus în p i c i o a r e la mijlocul d e t r a d i ţ i i l e cc-şi a u începutul la Suceviţa decît
mesei, cu mina afectuos lăsală pe umărul lui d e ceea c e a m intîlnit pînă a c u m ; complicaţia
I o a n ; t i p u r i l e a p o s t o l i l o r s i n t aproape i d e n t i c e . bizară a cîtorva draperii şi rigiditatea rutelor
Dacă ne aducem aminte că Iisus nu ocupă acestora vin în sprijinul acestei impresii.
niciodată asemenea loc, şi nici nu-şi îngăduie
Pogorîrea Duhului Sfînt, care a a v u t foarte
asemenea gest in bisericile moldoveneşti ante­
mult dc suferit, se pretează prea puţin unei
rioare mijlocului veacului al XVI-lea, ne vom
analize. U r m e de restaurare sînt totuşi eviden­
c o n v i n g e cu uşurinţă că există posibilitatea să
te la draperii; inscripţia „Sfintul Duh", aflată
n u a v e m de-a f a c e , a i c i , c u f r e s c a i n i ţ i a l ă . A m ă ­
a l ă t u r i de personificarea L u m i i , denotă o eroare
n u n t ce-şi a r c ş i e l importanţii lui, a l e g e r e a şi
d e s t u l de n e o b i ş n u i t ă a z u g r a v u l u i şi ar lăsa să
ordinea scenelor este a i d o m a celei de la .Moldo­
se presupună o lucrare m a i m u l t sau m a i puţin
viţa şi ele se derulează in friză, ceea c e n u a m
r e c e n t ă ( f ă r ă a p u n e la socoteală chiar termenul,
Intîlnit pînă acum, după cum am văzut, decît
grec şi nu slavon), dacă stilul literelor inscrip­
la Humor, Moldoviţa, Hirlău şi Suceava.
ţ i e i n-ar f i m a i v e c h i decit secolul al XVII-lea
Episcopii, bine executaţi, iar unii dintre ei şi n u a r împiedica prin aceasta orice c o n c l u z i e .
cu chipuri grave, lucrate CU m u l t ă grijă, nu ne I n ceea c e p r i v e ş t e p e r s o n i f i c a r e a L u m i i , a c e a s t a
dau prilejul să tragem nici u n fel d e c o n c l u z i e . este conformă iconografiei tradiţionale şi ni se

Am fi ispitiţi să vedem în toată pictura înfăţişează s u b t r ă s ă t u r i l e unui b ă t r i n ce p o a r t ă

aceasta o r e m a n i e r e a vechii p i c t u r i . F u n d a t u r i l e coroană, în v e ş m i n t e împărăteşti, ţinind într-un

arhitecturale mult mai sobre decît cele intîl- văl cele douăsprezece filactere reprezentînd

nite in general în secolul al X V I - l e a , t r a t a t e ca Evanghelia în douăsprezece limbi. Astfel apare

la M o l d o v i ţ a ; astfel îl g ă s i m şi î n E r m i n i e ;
nişte s i m p l e cuburi ş i fără ornamente, siluetele
i m p u n ă t o a r e şi destul de zvelte încă, desenate 2 — Patimile, deşi m a i m u l t sau m a i puţin
in linii m a r i . cutele veşmintelor bine precizate r e s t a u r a t e şi d e s f i g u r a t e şi ele, p r e z i n t ă un m a r e
ş i fără complicaţii, p a r să aparţină unei epoci interes iconografic. C o m p o r t ă scenele pe care le
d e s t u l d e v e c h i . C i n a cea d e t a i n ă ş i Coborîrea cunoaştem, în ordinea şi oarecum în maniera
 itti

folosită la Humor şi la Moldoviţa. încep iu corpul fiului; ca la V o r o n e ţ s a n la I I u n i o r , inculi

partea de sud, lingă t i m p i i , cu Iisus pe M u n t e l e jurată ca întotdeauna de M a r i a M a g d a l e n a . cu
M ă s l i n i l o r , rugîndu-se pe î n ă l ţ i m e a la p i c i o a r e l e braţele ridicate, de Ioan care plînge, de Iosif
căreia se v ă d cum dorm apostolii, aproape ca a ş e z a t la picioarele M i n t u i t o r u l u i şi de N i c o d i m
la H u m o r ; în v r e m e c e , la dreapta. I u d a îşi v i n d e care sapi groapa.
Învăţătorul (inscripţia spune: „Ce îmi daţi ca Stilul se menţine mediocru, desfigurai dc
s ă vi-1 p r e d a u ? " ) . U r m e a z ă Invadarea Grădinii retuşări; totuşi orinduirea iconografică in scria
G h e t s e m a n i (pl. X X X V I , 1), interpretati ca in P a t i m i l o r ca şi in a m ă n u n t e e s t e a b s o l u t aceea
bisericile de la Curtea de A r g e ş , Hirlău, Humor de la mijlocul secolului al XVI-lea moldav
şi M o l d o v i ţ a , in sensul că personajele care cad şi se leagă de vechea tradiţie p o t r i v i t căreia sînt
la pămînt sînt confundate de către zugrav cu reprezentate doar Patimile, fără m i n u n i ş i fără
discipolii care dorm, cu excepţia unuia singur pilde. In plus. de menţionat un lucru foarte
care, ca la Moldoviţa, sc p r o s t e r n e a z ă în faţa important^ decoraţia naosului, ca şi cea din
lui Iisus. Zugravul î n ţ e l e g e a t î t d e p r o s t ceea altar, este concepută ca o friză. Prin aceasta
ce p i c t e a z ă ş i ceea ce scrie încît reproduce în biserica din P o p ă u ţ i , m a i m u l t chiar decît prin
acelaşi t i m p in inscripţie, fără să priceapă, fraza orice altă trăsătură caracteristică, se vădeşte
lui I o a n ( 1 8 , C ) : „ Ş i au c ă z u t la p ă m î n t " . Prin­ a fi strins l e g a t ă de g r u p u l H u m o r - M o l d o v i ţ a .
derea lipseşte, căci fereastra e s p o i t ă . U r m e a z ă D a r prin aceasta se explică poate, in parte, şi
a p o i Lepădarea lui Petru, deteriorată, din care caracterul ei primitiv care ne-a frapat atît de
n-a r ă m a s decît un s o l d a t c a r e se încălzeşte la muli, numărul mic de scene, sobrietatea amă­
foc, indicind o scenă care se petrece probabil nuntului pitoresc: friza punîndu-ne pe urma
în altă parte, în v r e m e ce Petru, la marginea curentului sîrbo-bulgar, ne vom mira mai puţin
băncii, încălzindu-şi picioarele goale, schiţează că întîlnim la Popăuţi cîteva din trăsăturile
un gest de protest. Deasupra îl revedem pe tradiţiei macedonene; italienismele (Cina etc.)
P e t r u v o r b i n d cu slujnica, î m b r ă c a t ă ca o prin­ s î n t t o c m a i c e l e p e c a r e le-ain o b s e r v a t deja la
cipesă. Toată partea aceasta poartă pecetea M o l d o v i ţ a . O r i c î t de riscată p o a t e fi o ipoteză
unor restaurări efectuate cu m a i m u l t ă sau m a i avînd în vedere starea a c t u a l ă de c o n s e r v a r e a
puţini s t î n g ă c i e şi a unei e p o c i în c a r e z u g r a v u l , vechii picturi, vom fi ispitiţi să afirmăm că
în m o d vizibil, nu mai e la c u r e n t cu vechea restaurările nu au modificat orinduirea iniţială
iconografie. Dăinuie însă şi aici acele arhitec­ şi că aceasta este de tipul Humor-Moldoviţa.
turi s i m p l e dc fundal ce par să evoce vechimea
picturii i n i ţ i a l e . N i m i c de remarcat relativ la
scena în c a r e e î n f ă ţ i ş a t I i s u s în f a ţ a lui A n n a , Pronaosul nu esle nici el mult mai uşor de
scenă ce r e p r o d u c e a m ă n u n t e l e o b i ş n u i t e , Iisus dalai şi de a n a l i z a i . Comportă un număr mic
împins de unii, apucat de gît de alţii, Anna de scene, repartizate, cu mai multă sau mai
sfî.şiindu-şi veşmintele cu acelaşi gest calm pe puţină pricepere. în patru registre.
care îl are peste tot in M o l d o v a . îmbrăcămin­
Pârlea superioară, sub arce, este ocupată
t e a e s t e in m o d c a t e g o r i c o c c i d e n t a l ă şi amin­ de p a t r u s i n o a d e ; a l t e două se află în al doilea
teşte dc evul m e d i u francez şi m a i cu seamă de
r e g i s t r u de pe z i d u l de la nord, iar al şaptelea
cel italian.
e înfăţişat. în acelaşi registru, pe z i d u l de la
P e r e t e l e ce d e s p a r t e n a o s u l de p r o n a o s fiind vest, alături de o scenă care seamănă cu o
suprimat în s e c o l u l a l X V I I I - l e a , s e trece f ă r ă A d o r m i r e a M a i c i i D o m n u l u i şi care p a r e a fi
tranziţie la Moartea lui Iuda şi la Ducerea Inmormfntarèa sfîntului Ifrim. Celelalte regis-
Crucii; Răstignirea a dispărui sub spoiala care t r e d e p e cei p a t r u p e r e ţ i , cu excepţia rîndului

acoperă glaful ferestrei, pictura reapărînd cu inferior al personajelor prezentate în picioare,

D e m e r s u l lui Iosif din A r i m a t c e a pe lingă P i l a t erau dedicate vieţii sfîntului Nicolae1, patro­

( p l . X X X V I , 2), c a r e î n a i n t e a z ă p l i n d e e n e r g i e nul bisericii; dar dispariţia peretelui ce des­

p ă r ţ e a n a o s u l d e p r o n a o s a a n t r e n a t ş i p e cea a
către Pilat, acesta fiind înveşmîntat ca un
unei bune părţi din pictură. Calota bolţii,
r e g e şi a s i s t a t de o c ă p e t e n i e ce p o a r t ă o c o r o a n ă
foarte deteriorată, lasă încă să se vadă şase
bizară, m a i m u l t sau m a i puţin persană, şi un
profeţi.
iatagan, în v r e m e ce m u l ţ i m e a se îmbulzeşte in
spatele lor. Am explicat toate aceste amănunte Contrar soluţiei adoptată pentru naos şi

caracteristice la timpul potrivit. în Plîngerea conform sistemului de decoraţie din pronaosul

bisericilor m o l d o v e n e ş t i , scenele, aici, sînt sepa-
lui Iisus, care încheie suita Patimilor (pl.
X X X V I I I , 1), Fecioara stă jos, p o t r i v i t ico­ 1
N u vedem M e n o l o g u l de care v o r b e ş t e cil. ş t e f i i m s i n,
nografiei secolului al XIV-lea, aplecată peste
Évolution, p. 91 ( P . H . ) .
2011

rate uncie de altele prin obişnuitele linii roşii istoria artei moldoveneşti. împărtăşim şi no-
ce conferă zidului a s p e c l u l de c o m p a r t i m e n t a r e părerea d-lui Iorga, a d m i ţ î n d că fondul acestei
caracteristic şi regulat ce se vede a p r o a p e întot­ picturi t r e b u i e să fie foarte v e c h i , a p r o a p e eoni
deauna la Muntele Athos şi întotdeauna în temporali, poate, cu întemeierea bisericii. D a r
Romania în p a r t e a aceasta a bisericii. ş i p e a c e e a a d-lui Ş l e f ă n e s c u a t u n c i c î n d s u s ţ i n e
S t i l u l e d e s t u l d e d i f e r i t d e cel pe care l-am
că ansamblul a fost desfigurat de numeroase
intîlnit în naos şi in a l t a r . Personajele, e x t r e m
restaurări şi că unele dintre ele sînt foarte m o ­
de alungite, par să aparţină unui tip m a i a r h a i c 1
derne . Credem totuşi că putem încerca să m a i
(pl. XXXVII, 2). Capul sfîntului Nicolae nu
facem un pas înainte. Unele detalii îndeajuns
depăşeşte 1/8 din înălţimea loială a trupului,
de importante. Cina, Invadarea Grădinii Ghet­
î n v r e m e c e c a p u l lui I i s u s ( I i n I n v a d a r e a G r ă d i n i i
s e m a n i şi, m a i c u s e a m ă , f o r m a d e f r i z ă p e c a r e
Ghetsemani măsoară deja 1/7, iar cel al lui
Iisus din Coborîrea la iad un pic mai puţin o Capătă d e c o r a ţ i a n a o s u l u i ar părea să îndrep­

d e l / C , cel a l lui I i s u s î n f a ţ a lui A n n a a p r o a p e tăţească ipoteza potrivit căreia o mare parte

l/C, iar cele ale s o l d a ţ i l o r aproape I/o. N u m a i din pictura altarului şi a naosului, sub forma
episcopii din aliar au o siluetă care o evocă ei a c t u a l ă , datează de pe la mijlocul veacului
p e cea a sfîntului N i c o l a e . Simplitatea ftinda- al X V I - l e a . Rcmanieriile ulterioare sînt eviden­
lurilor arhitecturale sau a stîncilor, sobrietatea t e , d a r n u s-a e f e c l i i a l o n o u ă d e c o r a ţ i e : r e s t a u ­
scenelor, numărul mic de despărţituri ar părea ratorii s-au mărginit să retuşeze, cu m a i m a r e
să indice că pictura pronaosului din Popăuţi sau mai mică stîngăcie, fiecare personaj.
este una din cele m a i vechi din Moldova. Din
Cit despre pronaos, n-ar fi imposibil ca el
păcate a fost retuşată, decolorată şi deterio­
să p ă s t r e z e încă, în l i n i i l e - i g e n e r a l e şi în ceea
rată a p r o a p e p e s t e l o t . Culoarea e in m o d s p e c i a l
ce p r i v e ş t e concepţia p e r s o n a j e l o r şi a scenelor,
degradala şi impresia destul de neplăcută de
ceva din pictura iniţială. A c e a s t ă s i m p l ă consta­
galben general pe care o produce, incă de la
t a r e ni l-ar î n f ă ţ i ş a deja ca pe un edificiu vene­
intrare, decoraţia, e datorată in p a r t e d e s c o m ­
punerii culorilor sub acţiunea timpului şi a rabil. D a r repiclâi'ile şi deteriorările provocate

umezelii. Cum să ne reprezentăm atunci aspec­ de a g e n ţ i i fizici nu ne î n g ă d u i e decît o a p r e c i e r e

tul iniţial al p i c t u r i i ? Se pare că trebuie să re­ cu totul nesigură şi g e n e r a l ă a t r ă s ă t u r i l o r pro­

n u n ţ ă m la a s e m e n e a lucru şi e î n t r - a d e v ă r p ă c a t prii ale artei respective2. i
deoarece a v e m destule m o l i ve să credem că ne
aflăm iu prezenţa unei lucrări din primii ani
ai secolului al X V I - l e a . ' II).. ibid.. p . fii (IMI.).
* Dincolo de toate şovăielile .şi ezilflrilc lui V. Henry,
Se vede, din aceste citeva observaţii, cit
Ireliuic spus că picturile bisericii Sf. Nicolae (lin Holo-
e s t e d e g r e u s ă n e f a c e m o idee o a r e c u m p r e c i s ă şani (lalea/A (lin epoca lui Ştefan cel Mari', mai exact
despre însemnătatea picturii de la Popăuţi in din ullimiil deceniu al secolului al XV-lea ( V . D . ) .

•
 CAPITOLUL V

EVOLUŢIA PICTURII MOLDOVENEŞTI ÎN SECOLUL AL XVI-LEA

DECORAŢIA EXTERIOARA
i

Artiştii din vremea lui Ş t e f a n cel M a r e solici­ deli n u p o a t e f i fără legătură, credem noi, cu o
taseră, după cum ne a m i n t i m , zidăriei şi jocu­ tradiţie eminamente naţională. Fără îndoială
lui p o l i c r o m a l c ă r ă m i z i i , molonului şi discuri­ că în ţările vecine, Bulgaria, Serbia, Ungaria,
lor d e c e r a m i c ă un principiu dc decoraţie e x t e ­ Rusia, întîlnim numeroase biserici spoite, şi
r i o a r ă c e e r a î n f o a r t e strinsi l e g ă t u r ă c u t r a ­ asta cu atît m a i adesea cu cit edificiile cerce­
diţiile bizantine şi din care ni s-au păstrat tate datează dintr-o epocă m a i tirzie. Nicăieri,
multe exemple interesante. însă, procedeul acesta nu e m a i c o n s t a n t ca în
Se pare că arta moldovenească s-a detaşat România; şi, de asemenea, nicăieri altundeva
destul de t i m p u r i u de formula aceasta p e n t r u a decoratorii nu au ştiut să scoată efecte mai
nu m a i reveni la ea decît arareori. începind cu estetice ca artiştii r o m â n i din secolul a l X V I -
epoca lui Petru Rareş, zidăria dispare sub o lea. Or, originea unei a s e m e n e a formule nu ni
tencuială care, timp de o jumătate de secol, se pare că trebuie căutată prea departe: ivită
va fi acoperită d e cel m a i extraordinar sistem pe sol moldovenesc, sau inspirată fiind de lăca­
de fresce pe care 1-a cunoscut arta bizantină; ş u r i l e b u l g ă r e ş t i c a c e l e p e c a r e le-am p o m e n i t ,
iar cînd in secolul al X V I I - l e a pictura exteri­ ca se dezvoltă in sensul unor a n u m i t e obiceiuri
oară va deveni din ce în ce m a i discretă şi va locale. R o m â n u l , am spune, are fobia m a t e r i a ­
dispărea din cea mai mare parte a edificiului, lelor de construcţie a p a r e n t e ; pare să aibă nos­
piatra şi materialele de construcţie nu-şi vor talgia marilor suprafeţe m o n o c r o m e , viu colo­
face nicidecum reapariţia: în afara unor strălu­ r a t e . Ţ ă r a n u l , p o t r i v i t regiunii în care trăieşte,
cite excepţii, precum ciudata ornamentaţie îşi d u r e a z ă c a s a d i n l e m n . din cărămidă nearsă,
geometrică sculptată de la Trei Ierarhi din din lut, din chirpici: şi întotdeauna acoperă
Iaşi, bisericile vor fi aproape întotdeauna aco­ partea interioară a pereţilor cu var, iar cea
peri le de. o spoială albă, gălbuie sau verzuie, exterioară cu o tencuială de un a l b strălucitor,
de un g u s t îndoielnic, care, in secolele XVIII în general, sau de un a l b a s t r u delicat, pe care o
şi X I X , va deveni o regulă absolută, pe care o reînnoieşte cu grijă în fiecare an de P a ş t i . D a r
va călca numai fantezia cîtorva arhitecţi con­ nu se mărgineşte numai la asta, şi, adesea,
temporani. îneîntătoarei decoraţii naturale pe care o alcă­
Această soluţie nu c o n s t i t u i e o noutate în tuiesc ş t i u l e ţ i i d e a u r , agăţaţi deasupra prispei
arta bizantină, deoarece ştim că unele vechi ce se întinde de-a lungul faţadei, ţăranul îi
biserici, ca, de pildă, Sfîntul Dumitru de la adaugă notele crude şi vii ale florilor roşii,
Salonic, fuseseră p i c t a t e şi în exterior. Proce­ v e r z i , g a l b e n e , p i c t a t e pc. p e r e t e . L a o r a ş , a r h i ­
d e u l însă c ă z u s e , t i m p d e s e c o l e , î n d e s u e t u d i n e , t e c t u l u i p a r e să-i fie t e a m ă d e c ă r ă m i d ă ( p e c a r e
c u t o a t e c ă l-au c u n o s c u t ş i u n e l e b i s e r i c i b u l g ă ­ o foloseşte a p r o a p e cu e x c l u s i v i t a t e în construc­
reşti, ca I v a n A s e n de la S t a n i m a k a sau D r a g a - ţ i e ) şi o acoperă cu un s t r a t strălucitor de ten­
levci de lingă Sofia1. Reînvierea acestui proce- cuială şi de vopsea albă, adăugind uneori orna­
mente din gips, — coloane, pilaştri, capiteluri,
1 arhivolte, ancadramente la ferestre etc. Poate
La monumentele citate nu a existat un decor mural
pictat pc faţade, ci doar mici suprafeţe de pictură, ceea ce că dintr-o necesitate de felul acesta a luat
este cu lotul altceva. In fapt, nu originea ideii unei pic­
turi murale la exterior trebuie căutată, pentru că prac­
tica picturii pe faţadele construcţiilor este atlt de veche punct de vedere, picturile exterioare din Moldova nu au
şi de răspindllă Incit poate fi considerată atipică. Pro­ nici un precedent şi nici un echivalent, constituind o
blema esenţială care sc pune In discuţie atunci clnd se invenţie absolută lu istoria artei. (Un comentariu delallat
analizează picturile exterioare din Moldova secolului al privind practica picturilor exterioare, In articolul nostru,
XVI-lea este aceea a programului iconografic corelat cu Picturi murale exterioare In Transilvania medievalii, In
perfecta unitate decorativă. Or, considerate din acest SCIA, 1965, nr. 1, pp. 7 5 - 8 3 ) . (V.D.).
naştere acea originală decoraţie exterioară în
frescă ce caracterizează Lisericile din epoca lui
Petru Rareş şi care este, fără îndoială, partea
cea mai interesantă, în domeniul monumental,
pe care nc-o oferă Moldova de Nord.
în ce moment a început, procedeul acesta,
să înlocuiască policromia materialelor, atît de
scumpii constructorilor bizantini?
S-ar părea că artiştii moldoveni au cerut
dc foarte timpuriu picturii să-şi aducă partea
ei de contribuţie la decoraţia generală a lăca­
şului de cult. Răposatul O. Luţia, care plănuia
o monografie amănunţită a bisericii de la Voro­
neţ şi clin care nu s-a putut, clin păcate, publica
după moartea sa. decît un capitol în legătură
cu reprezentarea legendei sfintului Ioan cel
1 menea imitaţii, cu toate că numai parţiale, nu
Nou , descoperise in podul acestei biserici, pe
partea superioară a zidului occidental al pro­
naosului (care, în 1488, era de fapt zidul exte­
rior), deasupra bolţii pridvorului adăugat în
1547, un ancadrament pictat în formă de vrej,
întru totul asemănător celui care decorează
partea interioară a tamburului turlei, ce părea
să înconjoare iniţial, sub formă de friză, partea
superioară a zidurilor 2 . O. Luţia adăuga, nu
fără oarecare temei, că decoraţia aceasta data
probabil clin timpul construcţiei bisericii şi că
astfel pictura şi-ar fi făcut apariţia in decoraţia
cîtorva porţiuni ale faţadei încă din epoca lui
Ştefan cel Mare 3 .
Avem anumite motive să credem că trecerea
de la decorarea cu ajutorul zidăriei însăşi la
utilizarea generală a frescei nu a fost făcută în
mod brusc şi că, timp de cîţiva ani cel puţin,
s-a folosit o forinola intermediară.
Deteriorările tencuielii exterioare, la mai
multe biserici, permit să se constate că aceasta
nu e întinsă direct pe zid, ci pe un alt strat de
tencuială. Or, cele două straturi nu par să fi
fost aplicate în acelaşi timp, aşadar nu este
vorba de un procedeu destinat să întărească
rezistenţa tencuielii pe care sc află aplicată
fresca, ci dc o decoraţie independentă. Astfel,
la Humor, am găsit din loc în loc, mai cu seamă
1
O. I.uti i. Legenda S/. Ioan cel Nou de la Suceava
In frcscurlle de la Voroncf, „Codrul Cosininului", I (1924),
pp. 279—864 (P.H.).
* I D . , tbld., p. 284 ( P . H . ) .
3
Observaţiile lui O. Luţia au fosl reconfirmate eu
ocazia restaurării bisericii Voroneţ, In a i i i 1960—1961.
Picturi murale exterioare dallnd din vremea lui Alexan­
dru cel Bun sc păstrează pe faţada sudică a bisericii
catolice din Hala. Martori arheologici de pictură exlc ioară
din prima parle a domniei lui Ştefan cel Mare au fost
descoperiţi la Probola veche. ICpocii lui Ştefan cel Mare li
sint atribuite şi figurile de sfinţi din ocniţcle bisericii
înălţării dc la Neamţ ( V . D . ) .
pe zidul de la nord şi în pridvor, această primă
tencuială, pictată în aşa fel încît să imite alter­
nanţa dintre cărămidă şi molon, aproape in
aceeaşi manieră ca în altarul bisericii Sfintul
Nicolae din Dorohoi. Exact aceleaşi constatări
le vom face şi pe partea exterioară a zidului
meridional de la biserica Sfîntul Ilie ( p l .
X L V I I , 2 ) . Astfel, în momenliil in care meşterii
încep să se lase ispitiţi de moda tencuielilor,
îndemnaţi poate şi de dorinţa de a masca, în
unele cazuri, o zidărie mai mult sau mai puţin
grosolană, ei rămîn totuşi fideli, chiar clacă
numai pentru scurtă vreme, tradiţiei hizan-
tino-baIcanice şi clacă nu mai lasă la vedere
aspectul natural al materialelor din care a fost
durat zidul, le imită oricum prin pictură. Ase­
se înliliiesc prea rar nici în Serbia.
Dar formula aceasta nu are o viaţă lungă şi
este foarte posibil ca unele biserici nici să n-o
fi cunoscut măcar şi să fi primit direct, odată
ce principiul frescelor fusese încuviinţat, deco­
raţia pe care o vedem şi astăzi. Or, această solu­
ţie pare să fi fost adoptată destul de timpuriu.
O inscripţie de la Moldoviţa* ne spune că bise­
rica, zidită în 1532, a fost pictată în 1537. Să
facă această inscripţie aluzie şi Ia decoraţia
exterioară? Kozak crede că da, iar noi nu avem
nici un temei sigur ca să respingem a priori
această părere; ştim din sursă sigură că decora­
ţia exterioară a Voroneţului a fost executată
în 1547, adică exact cu zece ani mai tîrziu, şi
nimic nu ne îndreptăţeşte să susţinem că bise­
rica aceasta a primit, cea dinţii, asemenea deco­
raţie. Nimeni nu se va mira că o mănăstire voie­
vodală, ca cea de la Moldoviţa, a luat-o înaintea
unui monument a cărei decoraţie a fost făcută
pe cheltuiala unui simplu mitropolit. In ceea ce
priveşte Humorul, decoraţia acestei biserici
seamănă atît de mult cu cea de la Moldoviţa,
încît s-ar putea ca aceste două edificii să fie con­
temporane. Kozak parc să admită că pictura
acesteia datează din 15315, chiar anul zidirii ei.
Aserţiune greu acceptabilă, deoarece am văzut
că sub pictura actuală există un prim strat pic­
tat, menit deci să dăinuie cîtva timp ; subscriem
însă cu dragă inimă la ideca că fresca a putut
acoperi aproape imediat prima decoraţie, adică
la o distanţă dc numai cîţiva ani. Unele trăsă­
turi caracteristice, mai cu seamă în Arborele lui
Ieseu, nc-a determinat totuşi odinioară să nu
considerăm cu totul inadmisibilă ipoteza că
pictura exterioară de la Voroneţ este anterioară
« Cf. Kozak, Insclirtlten, p. 188 ( P . H . ) .
6
iniâailUn, p. 32 (P.ii.).
 1
1I

celei de la H u m o r , ca şi celei de la Moldoviţa1, m o n u m e n t e l o r d e s p r e c a r e a m v o r b i t pînă .•num .

adăugăm insă că divergenţele puteau să-şi gă­ O a n a l i z ă d e s t u l de î n d e l u n g a t ă a p i c t u r i i mol­
sească foarte bine e x p l i c a ţ i a în diferenţele pro­ d o v e n e ş t i ne-a d o v e d i t c ă f r e s c e l e e x t e r i o a r e , c e l
totipurilor folosite. In privinţa picturii exteri­ p u ţ i n c e l e c a r e m a i d ă i n u i e încă, a u f o s t conce­
oare a bisericii Sfîntul Gheorghe din Suceava, pute potrivit unui program destul de precis şi
fie-ne î n g ă d u i t să a v e m unele e z i t ă r i ; nu e cu de c o n s t a n t şi că nici chiar execuţia nu e prea
totul imposibil ca ea să dateze din 1579, dacă diferită de la o biserică la a l t a pe p a r c u r s u l s e c o ­
aceasta este într-adevăr epoca în care a fost lului al X V I - l e a , aşa cum ne v o m c o n v i n g e nu-
adăugat pridvorul*; este, în o r i c e c a z , poste- maidecît. In legătură cu p r o g r a m u l acesta ico­
rioară a d ă u g ă r i i acestuia, deoarece Imnul aca­ nografic, sînt cîţiva ani de cînd i-am semnalat,
t i s t acoperă totodată şi peretele p r o n a o s u l u i şi în mare, caracteristicile7, iar cercetările amă­
p e cel a l pridvorului3. In sfirşit, decoraţia ex­ n u n ţ i t e la care ne-am a n g a j a t de-atunci încoace
terioară a două biserici — Sfîntul I l i e şi Arbore n-au făcut decît să întărească convingerea pe
— n u e s t e d a t a t ă . I n ceea ce-o p r i v e ş t e p e prima, c a r e ne-o f ă c u s e m relativ la unitatea picturii
construită in M 8 8 , o eroare destul de neobişnui­ exterioare moldoveneşti din secolul al XVI-
tă, comisă de A r o n P u m n u l , ne pune poate pe lea8. A ş a că ne va fi oarecum uşor să e x t r a g e m
calea cea bună. Căci acesta emitea părerea, principiile generale care dirijează genul acesta
e drept, fără nici un t e m e i , că biserica Sfîntul de decoraţie, care nu marchează dealtfel decît
Ilie ar fi fost înălţată în anul 15404, dar lui u n e p i s o d , cel m a i interesant poate, din evolu­
K o z a k şi lui P o d l a c h a n u le-a fost. deloc, greu, ţia artei m o l d o v e n e ş t i , dintre m o m e n t u l apogeu-
dată fiind pisania aflată deasupra intrării, să l u i e i şi î n c e p u t u l d e c a d e n ţ e i , in s e c o l u l a l X V I I -
înlăture o atare afirmaţie6. Nu ş t i m de unde a lea.
luat Aron Pumnul asemenea informaţie eronată, „Interesul pe care îl trezesc aceste picturi
doar n-o fi avut cunoştinţă de vreo tradiţie exterioare, scriam în 1924", constă în o r i n d u i ­
c e c o n s e m n a d e p i l d ă o r e s t a u r a r e de-a l u i P e t r u rea lor, care se supune unei ordini logice tot
R a r e ş ? D a t a d e 1 5 4 0 n-ar f i n i c i d e c u m s u r p r i n ­ a t î t de r i g u r o a s e ca şi cea a f r e s c e l o r i n t e r i o a r e .
zătoare p e n t i u anul î n c a r e s-ar f i putut efectua Intîlnim aici aplicarea unui principiu care nu
pictura, deoarece ne plasează în epoca de maxi­ este numai cel al picturii ortodoxe, ci şi al
mă strălucire a acestei şcoli decorative. Fără sculpturii religioase occidentale şi, în general,
îndoială că puţinele fragmente care au rămas al întregii arte creştine: acela care urmăreşte
din frescele exterioare ne prezintă un motiv să înfăţişeze credincioşilor un fel de «sumă »
(Scara lui Ioan Sinaitul) care, in M o l d o v a , nu a adevărurilor religiei creştine". Biserica din
se mai întîlneşte decît la Suceviţa, adică în Voronef ne o f e r ă , în p r i v i n ţ a a c e a s t a , un exce­
jurul anului 1600; în regiunea Fălticenilor, lent exemplu.
însă, bisericuţa de la Rişca, singura care, îm­ In p a r t e a de s u s a a b s i d e l o r e x i s t ă o friză de
preună cu cele două biserici m a i sus pomenite, îngeri în b u s t ce p o a r t ă fiecare m e d a l i o n u l lui
p ă s t r e a z ă încă s c e n a a c e a s t a s i m b o l i c ă ( ş i e x a c t Iisus şi privesc spre Dumnezeu-Tatăl bine-
in a c e l a ş i loc, pe z i d u l de la s u d ) , datează chiar cuvîntînd, în mijlocul absidei principale
din anul 1540, a d m i ţ i n d că pictura, desfigurată ( p l . X X X V I I I , 3 ) . A l doilea registru înfăţişează o
de nenumărate retuşări, a păstrat orinduirea s c r i e d e s e r a f i m i , o c u p î n d f i e c a r e una d i n ocniţe.
iconografică iniţială15. Ramine biserica de la D e d e s u b t se află Sf. F e c i o a r ă şi pruncul, stînd
Arbore asupra căreia nu avem nici un fel de pe tron şi înconjurată de profeţi; iar m a i jos,
informaţie. Asediul Constanlinopolului de pe Mîntuitorul, sub forma euharistică a lui Iisus-
zidurile sale o plasează către domnia lui Petru prunc în patena ( A m n o s ) v e g h e a t de doi îngeri
Rareş. ş i î n c o n j u r a t d e a p o s t o l i . C e l e d o u ă r e g i s t r e infe­

Incertitudinea relativă a c r o n o l o g i e i nu pre­ rioare sînt ocupate, p r i m u l de episcopi şi de si­

zintă, totuşi, un obstacol de netrecut atunci hastri, al d o i l e a d e m u c e n i c i , a v î n d u - 1 la mijloc

cînd avem în vedere studierea sistematică a pe sfîntul Gheorghe, m a r e mucenic şi patronul

bisericii.

1
L'Hymne Akathtsle dans la peinture murale de
Bukovlne, Mélanges de l'Inst. fr., 1928. p. 48 ( P . H . ) . • Scara lui Ioan Sinaitul apare prima oară In Moldova
* Kozak, Inschrlţten, p. 135 ( P . H . ) . la Dobrovăt (1529), apoi la Rişca (1552), Suceviţa
3
S-a precizat si cu alt p-ilej ca pridvorul bisericii ( 1 5 9 5 - 1 5 9 6 ) şi Sf. Iile (sec. X V I I , cea 1640). ( V . D . ) .
St. Gheorghe din Suceava este original, iar pictura — 7
De l'originalité des peintures bukoutnlennes, „lly-
perfect unitară — a fost executată In epoca lui Petru zantion". 1, 1924 ( P . H . ) .
Rares ( V . D . ) . • Folklore et Iconographie religieuse, 1 9 2 7 ; L'Arbre
* Citat dc Kozak, tbld., p. 128 ( P . H . ) . de Jessé dans lis églises de Bukovlne, 1928 ( P . I I . ) .
s
Kozak, loc. cit.; Podlacha, Malowtdla, p. 153 ( P . H . ) . • De l'originalité..., p. 293 ( P . H . ) .
212

Rindurile acestea de personaje încing cele X L ) . La Arbore, unde, din pricina intempe­
trei abside, urmînd profilul benzilor lombarde şi riilor, n-au m a i rămas aproape decit siluetele,
al contraforţilor. s e d e s l u ş e s c încă d e s t u l d e b i n e d o u ă rînduri d e
După abside găsim, pc zidul meridional, îngeri care ajung, cei din primul rînd, pînă la
A r b o r e l e lui l e s e l i ( p l . X I , I , 1 ) , a p o i , p e p e r e t e l e tronul lui D u m n e z e u , iar cei d i n a l d o i l e a pînă
pridvorului,, viaţa sfîntului Nicolae şi viaţa la tronul I Ietimasiei ; apostolii se îndreaptă
s f i n t u l u i I o a n cel N o u ( p l . X I . V I , 1 şi 2 ) . Dea­ s p r e D e i s i s ; profeţii c ă t r e Maica D o m n u l u i ; a p o i
supra uşii se află reprezentată tema Deisis, vin episcopii şi mucenicii. Dar, după ruin se
f l a n c a t ă , l a d r e a p t a , d e u n p o r t r e t a l lui D a n i i l vede, aceste neînsemnate deosebiri nu alte­
Sihastrul care, potrivit legendei, 1-a î n d e m n a i rează cu nimic semnificaţia ansamblului şi,
pe Ş t e f a n cel M a r e să zidească m ă n ă s t i r e a , şi al aşa cum a f i r m a m iu studiul citat, „la orinduirea
mitropolitului G r i g o r i e care a adăugat pridvo­ scenelor a prezidat aceeaşi concepţie: este vorba
rul ş i a p u s s ă s e a c o p e r e c u f r e s c e p a r t e a e x t e ­ de tabloul Bisericii triumfătoare, cu alte cuvin­
r i o a r ă a z i d u r i l o r ; pc p a r t e a i n f e r i o a r ă a c o n t r a ­ te pe de o p a r t e p u t e r i l e cereşti ce ridică i m n u r i
fortului se v e d e o i m a g i n e dc m a r i d i m e n s i u n i a de slavă lui Dumnezeu, iar p e d e a l t a marile
sfintului Gheorghe, patronul mănăstirii, in figuri ale istoriei Bisericii pe care credinciosul
luptă cu balaurul. Pe zidul de la nord regăsim, trebuie, să le v e n e r e z e ş i , la n e v o i e , să le i m i t e :
în registrul superior, îngerii din partea de sus profeţii care au vestit venirea Mintuilorului,
a a b s i d e l o r ; dedesubt, după serafimii din ocniţe, apostolii care i-au răspîndit învăţăturile, epis­
sînt r e p r e z e n t a t e cîteva scene d i n G e n e z ă , de la c o p i i c a r e a u f o s t u r m a ş i i lui, m u c e n i c i i , d u h o v ­
Facerea lumii la Uciderea lui A b e l . R e s t u l pe­ nicii şi sfinţii sihastri care i-au închinat pro­
retelui este ocupat, la stìnga, de I m n u l A c a t i s t pria lor viaţă şi uneori i-au şi adus-o drept
şi, în rîndul de jos, de un g r u p foarte degradat jertfă, pentru a da ascultare poruncilor sale.
a l c ă t u i t din trei scene ce p a r a fi un R u g în flă­ Reprezentare întru totul conformă spiritului
cări, la s t ì n g a , iar la dreapta un subiect indesci- creştin şi m a i cu s e a m ă celui b i z a n t i n : credin­
f r a b i l ; partea dreaptă a peretelui este dedicată ciosul va regăsi, în pronaos, aceiaşi mucenici
vieţii sfîntului Anton. Deasupra uşii se află o şi d u h o v n i c i care îl a ş t e a p t ă ca şi cum ar v r e a
Sf. F e c i o a r ă cu pruncul, stînd între Mihail şi să-i destăinuie tainele sanctuarului, reprezen­
G a v r i l , c o n t r a f o r t u l fiind c o n s a c r a t S c ă r i i ceru­ tarea a c e s t o r a însă e s t e i m a g i n a t ă aici, în gene­
rilor. ral, sub formă de m e n o l o g , de calendar, aco­
perind pereţii pronaosului în întregime. în
Z i d u l de la apus este ocupat în întregime de
plus, orinduirea aceasta este de o logică a b s o ­
Judecata de apoi (pl. X L I I , 1).
l u t ă : e j u s t ca Biserica t r i u m f ă t o a r e să ocupe
între diferitele biserici există, bineînţeles,
locul de cinste, adică absidele, pereţii alta­
unele deosebiri în ceea cc priveşte detaliul.
rului"2.
Absidele sînt decorate întotdeauna în acelaşi
fel, d a r n u e x i s t ă d o u ă s e r i i d e fresce c a r e s ă fie La fel, decoraţia faţadelor nu este nici ea
absolut identice. Am semnalat nu demult ase­ intru totul asemănătoare. La Humor, de pildă
menea v a r i a ţ i i 1 , aşa că acum nu ne rămîne decit (cf. r e l e v e u l X I ) , z i d u l m e r i d i o n a l e s t e dedicat
să le r e z u m ă m . Astfel, la M o l d o v i ţ a , sub îngeri sfintului Nicolae şi Imnului Acatist, sub care
şi sub serafimi, se îuşiruie aceleaşi personaje vedem Rugul în flăcări şi Asediul Constanti-
ca la Voroneţ, cu deosebirea că mucenicii se nopolului, în vreme ce colţul pridvorului des­
află deasupra călugărilor şi a sihastrilor, că chis ne prezintă figurile sfinţilor Gheorghe,
tema Amnos e s t e p r e z e n t a t ă printr-un m i e l ve­ Dumitru, Mercurie şi N e s t o r . Pe zidul de la
ritabil, aşa cum se obişnuieşte în Occident, pur- nord se află A r b o r e l e lui Ieseu, u ş o r d e t e r i o r a t ,
tînd stindardul învierii, şi că personajul cen­ şi viaţa sfintului Gheorghe, iar pe stîlpul de
tral d i n rîndul dc jos, care la V o r o n e ţ era sfîn­ la colţul pridvorului V ă m i l e văzduhului. Ocni-
tul G h e o r g h e , iar la S u c e v i ţ a va fi sfîntul I o a n ţ c l e s u p e r i o a r e a u f o s t p ă s t r a t e p e s t e t o t ş i fie­
Botezătorul, cedează în m o d destul de ciudat care d i n ele a d ă p o s t e ş t e cite un înger. Peretele
locul motivului Iisus-prunc în patena (pl. dc la apus al pronaosului este consacrai Jude­
X X X I X ) . H u m o r u l p r e z i n t ă cinci r e g i s t r e : pro­ căţii de apoi, pe pereţii de la a p u s ai pridvoru­
feţi, apostoli, episcopi, mucenici şi sihastri, lui, daţi în î n t r e g i m e c u var, nu se m a i vede
personajele c e n t r a l e fiind cele cunoscute, doar nimic.
că Dumnczeu-Tatăl, din partea superioară, L a \lol<hi>i[a (cf. r e l e v e u l X I I ) , zidul meri­
între îngeri, este înlocuit prin Emmanuel (pl. dional este acoperii c u A r b o r e l e lui Ieseu şi cu

1
Ibtd., pp. 294-295 (P.H.). ] Ibld., p. 205 (P.H.).

VA

Imnul Acatist însoţit dc Rug şi dc Tron, iar
stîlpul de colţ dc către aceiaşi sfinţi ca şi la
Humor. Pe zidul de la nord sc mai văd cîteva
urme din Viaţa Sf. Fecioare şi din învăţăturile
apostolilor; pe stîlpul de colţ sînt reprezentate,
ca şi la Humor, Vămile văzduhului, ocniţele
de sus au fost păstrate împreună cu îngerii lor,
zidul de la apus al pronaosului este consacrat
Judecăţii de apoi, iar cel al pridvorului, stră­
puns de, trei arcade, Genezei, Facerii lumii şi
Beţiei lui Noe. Poale că legenda aceasta se
continuă, dar ţoală partea de jos a zidului este
dată cu var.
Pe lingă aceste remarcabile ansambluri pic­
turale, biserica de. la Arbore mai păstrează încă
două treimi din decoraţia sa, prezentînd, la
sud Judecata dc apoi şi Imnul Acatist, cu Rugul
şi Tronul, iar la vest citeva scene, din Geneză,
Vămile văzduhului şi o suită dc scene cu muce­
nici 1 . La biserica Sfinlul Gheorqhe dc la Suceava
se mai vede încă. dar într-o Stare deplorabilă,
pe zidul meridional, doar Arborele lui Ieseu
şi Imnul Acatist, însoţit de Rug şi dc Tron,
aproape dc ncrecunoscut'-. Decoraţia bisericii
din Bălineşli, foarte degradată, nc îngăduie să
recunoaştem, pe zidul meridional, un Imn Aca­
tist şi un Asediu al Constanlinopolului, iar pe
peretele dela vest să desluşim citeva resturi din­
tr-o Judecată dc apoi. Şi mai deteriorate încă,
dacă aşa ceva este cu putinţă, sînt frescele dc
la Sfinlul Ilie, unde nu a mai rămas decît Sca­
ra lui Ioan Sinaitul, şi de la Rîşca, unde pic­
tura iniţială a fost acoperită de un alt strat
lipsit de valoare, lăsînd încă la vedere, degra­
date însă, doar Scara lui Ioan Sinaitul şi Jude­
cata de apoi.
înainte de a trece la o analiză amănunţită a
acestor teme diverse, constatăm, aşa cum am
remarcat ceva mai înainte, o identitate aproa­
pe totală a programelor iconografice. Absidele
sînt tratate peste tot după aceleaşi principii:
apar, pretutindeni, Arborele lui Ieseu, Imnul
1
Picturile bisericii tic la Arbore slut leniate sur­
prinzător dc sumar, deşi ele sc numără printre cele mai
valoroase din punct dc vedere artistic, iar iconografia
lor este allt dc bogată. Paul Philippol aprecia că Dragoş
Coman, autorul acestor pitturi, este un adevărat Pisa-
ncllo biţ&nlin, poate cel mai marc pictor ortodox din
secolul al XVI-lea ( P . Philippol, Die Wandmaleret,
Wicn & .Miinchcn. 1072, p. 6 0 ; a sc vedea şi V. Drăguţ,
Dragoţ Coman, maestrul frescelor de la Arbore, Bucureşti,
1969). ( V . D . ) .
2
Picturile exterioare ale bisericii Sf. Gheorghe din
Suceava sint supuse dc cîţiva ani unei migăloase ope­
raţiuni dc restaurare. Pictorii specialişti, Tatiana Pogonat
şi Oliviu Bol dura, au dat la iveală pe peretele vestic o
mpozi'i'.ă Judecată d". anal, iar In zona de sud a alta­
rului o legendă a Sf. Ioan cel Nou de la Suceava ( V . D . ) .
•u
Acatist, Judecata de apoi, şi aproape piciului
deni viaţa sfîntului Nicolae. Asupra Asediului
Constanlinopolului, a Vămilor şi a Seinii lui
Ioan Sinaitul, subiecte mai puţin frecvente,
vom reveni de asemenea. Analiza acestor di­
verse teme nc va explica fără îndoială consec­
venţa programului iconografic, precum şi sem­
nificaţia sa.
Am dat ceva inai sus explicaţia reprezentării
de pe abside: o viziune a Bisericii triumfătoare,
dc la corurile îngereşti şi de la profeţi pînă la
umilii călugări şi schimnici care i-au slujit lui
Dumnezeu in pustie, cu toată modestia, din
toată inima lor, trerind prin apostoli şi prin
sfinţii episcopi, Părinţi ai Bisericii sau simpli
duhovnici de ţară. Toţi aceştia sînt grupaţi
potrivit unei foarte savante ierarhii, dar călu­
gării, aflaţi în pârlea de jos, fac în acelaşi timp,
s-ar putea spune, legătura între cer şi pămînt;
ei atestă prin însăşi prezenţa lor că îndeplini­
rea strictă a îndatoririlor vieţii monahale are
drept rezultat aşezarea lor în lăcaşul dreptferi-
ciţilor, încurajîndu-şi astfel fraţii din mănăsti­
rea respectivă să-i imite.
Artistul care zugrăvea aceste numeroase per­
sonaje — sau cel carc-i indica programul —
îşi dădea perfect scama dc importanţa subiec­
tului. Alegerea absidelor, un loc dintre cele mai
onorabile din biserică, o dovedeşte din plin.
Dar minuţiozitatea execuţiei ne arată grija cu
care a fost alcătuită compoziţia, ca şi respectul
faţă de ierarhie. Deoarece vom rezerva Sucevi-
ţei un capitol special, ne vom adresa mai cu
seamă bisericii din Voroneţ, cea mai puţin dete­
riorată dintre lăcaşurile secolului al XVI-lea,
pentru a căpăta lămuririle necesare.
Efortul privind rigurozitatea compoziţiei
este cit se poate de vizibil. Centrul, marcat
de mijlocul absidei principale, cu Tatăl ceresc,
Fecioara, Mielul şi sfîntul Gheorghe, este subli­
niat prin tendinţa tuturor personajelor de a se
îndrepta, în ansamblu, spre acelaşi punct, cele
din partea sudică spre dreapta, iar cele din
partea nordică spre stinga. Artistul şi-a dat si­
linţa să centreze în mod egal fiecare dintre
cele două abside. Cea de la sud, în special, pre­
zintă la mijloc, in registrul profeţilor, pe bă-
trîntil Simion cu pruncul Iisus în braţe, asistat
dc doi îngeri; în registrul apostolilor, pe sfin­
tul Mihail în chip de înger luptător, cu spadă
şi cu medalionul lui Iisus; în registrul de jos.
aşezaţi faţă în faţă, pc Teodor Tiron şi pe Tm
dor Stratilat, aflaţi sub binecuvîntărea divină.
Absida de la nord este complot ştearsă, lotuşi
214
il mai putem desluşi pc sfintul Ioan Botezăto­
rul, asistat de doi îngeri, la mijlocul registru­
lui rezervat profeţilor.
Şi mai izbitor însă este efortul depus în
vederea respectării ierarhiei. In sens vertical,
găsim aceeaşi succesiune ca pe tamburul tur­
lei. In sens orizontal, ierarhia este respectată
în fiecare şir.
1 — Cei 54 de profeţi (dintre « i r e se mai văd
doar 38) sînt reprezentaţi in felul următor: la
stinga Fecioarei, asistată de Mihail şi Gavril,
Aaron, David, Isaia, Ieremia, Ilie, Mica, Ghe-
deon, Iacob, trei storsi. Osca, un necunoscut,
Nason, Abia, Abidan, Amos, Sofonie, Achim,
Ţcfania, bătrinul Simeon, Agheu, Osie, Naum,
Achim, Natan, losafat. La dreapta Maicii Dom­
nului se înşiruic Melchiscdcc, Moise, Solomon,
Ezechicl, Ionă, Daniel... ceilalţi fiind şterşi
pina la absida de la nord unde se pot desluşi
Azor, Ioil, Ioan Botezătorul, Avraam, Elisei,
Natan, Arămia şi Azaria.
Astfel, marii profeţi sini aşezaţi la loc de
cinste, de o parte şi de alla a Maicii Domnului;
faptul că Melchisedec este înfăţişat înaintea lui
Moise se explică, fără îndoială, prin înalta
semnificaţie cuharistică a darul ui adus de Avraam,
reprezentat dealtfel cu un corn şi o pîine.
Şi alţi profeţi sînt reprezentaţi, dealtfel, cu un
semn distinctiv, Isaia cu cleştele şi cărbunele
aprins 1 , Iacob cu scara lui, Moise cu rugul (sub
forma unui vas cu flori). Abia după profeţi ur­
mează patriarhii şi modeştii strămoşi ai Genea­
logici.
2 — Cei 70 de apostoli (dintre care sc mai
văd 42) păstrează ordinea următoare: la stinga
Mielului vegheat de Mihail şi Gavril, urmează
Petru, Matei, Marcu, Andrei, Iacob, Filip,
Iuda, aşa-numiţii minores, numele unora dintre
aceştia fiind alterate, diaconii Nicanor, Tadeu,
Roman şi Prohorie încheind cortegiul; la dreap­
ta, Pavcl, Ioan, Luca, Simon, Bartolomcu,
Toma, apoi Carp, Achila etc., aproape toţi
ceilalţi fiind şterşi.
Ordinea este simplă: întîi cei Doisprezece,
printre care, cu precădere, Petru şi Pavel, apoi
evangheliştii, apoi ceilalţi apostoli din grupul
celor Doisprezece, după aceea apostolii în înţe­
lesul larg al cuvintului, aleşi dintre cei 70, şi,
la urmă de tot, plini de modestie, simplii dia­
coni.
3 — Cei 61 de episcopi, călugări şi pustnici
urmează aceeaşi rigurosă ierarhie. La stìnga
ferestrei, Ioan Gură de Aur, Grigoric Teologul,
Chirii, Atanasio, Eutihie, Grigoric Armeanul,
1
Isaia, 6 , 6 - 7 ( P . H . ) .
Dionisio, Blasie, Chiriachi, Foca, Babila, Ig"
nat, Alexandru şi un episcop necunoscut; un
slîlpnic; apoi un Ştefan, Ifrim, Atanasie Atho-
nitul, Marcu din Aretuza, Onofrei, Macaric,
Isidor, Maxim, Pavel Pustnicul, loanichie,
Baritoni Antonie, Lazăr, Chiriac, Abecic, Sa­
batic, Abram. La dreapta, un necunoscut (fără
îndoială Vasilc), Nicolae, un alt necunoscut,
Gherman, toţi ceilalţi fiind şterşi.
Această serie ne este cunoscută: fiind, in
mare măsură, cea pe care am întîlnit-o în altar.
Dar episcopilor li se adaugă aici şi cîţiva simpli
stareţi şi pustnici, în alte biserici îi vom găsi
însă într-un registru aparte.
4 — Cei 65 dc mucenici sini rinduiţi după
, m i urinează: la stinga sfîntului Gheorghe,
0
sfintul Ioan cel Nou, Mina, Pantelimon. Arctic,
Nichifor, Pamfil, Conon, Entropie, S&vatie,
Hrisant, Terentie, Mardarie, Oreste, Eustatie,
doi şterşi, cei 40 de mucenici, Cleonic, Eutihie.
Isidor, Tintoteli Basilic. Talclcu, Teodor Stra­
tilat şi Teodor Tiron, Iulian, Teodot, Cristo-
for.Elefterie, Panera tic, Calinic etc. La dreapta,
Dumitru, Procopie, doi necunoscuţi, Sava Stra­
tilat, cîţiva alţi sfinţi militari ale căror nume
sint şterse, ca şi restul seriei.
Faptul că sfintul Ioan cel Nou poate sta
faţă în faţă cu sfîntul Dumitru înseamnă că,
in mod evident, avem de-a face cu o versiune
moldovenească. Se ştie că decoraţia exterioară
de Ia Voroneţ a fost comandată dc mitropolitul
Grigorie, care a şi supravegheat, poate, excu-
ţia în toate amănuntele c i . Dealtfel este foarte
posibil ca zugravul să fi fost el însuşi moldo-
vea n.
Seriile de personaje de la Humor (pl. X L )
şi de la Moldoviţa (pl. X X X I X ) sînt întru to­
tul asemănătoare. Se elaborase un prototip,
consfinţit fără îndoială de unele reţetare ce nu
mai există în momentul de faţă, dar pc care le-am
putea reconstitui aproape în mod sigur cu aju­
torul monumentelor celor mai bine conservate.
Un prototip care lăsa artistului o oarecare li­
bertate, deoarece numele nu sînt întotdeauna
aceleaşi, şi exista şi o versiune moldovenească
a lui, admiţînd chiar că acest prototip nu fusese
elaborat în Moldova. Prezenţa sfîntului Ioan
cel Nou pe absida principală, a vieţii sale pc
zidul meridional, este deja un indiciu, care va
fi confirmat şi de alte detalii, în special dc
Vămile văzduhului, al căror caracter nu numai
popular şi folcloric, ci poate că şi local, l-am
evidenţiat cu altă ocazie 2 . Dar să nu anticipăm.
3
Folklore cl Iconographie, p. 61 şi urni. ( P . H . ) .
 am

A doua temă care nu lipseşte niciodată specie de „ G a l e r i e a R e g i l o r " alcătuită de |nţ.i

dintr-o biserică m o l d o v e n e a s c ă , p i c t a t ă în seco­ g e n e a l o g i c ă ce p o r n e ş t e de la Ieseu şi se t e r m l u ă
lul a l X V I - l e a , e s t e cea c u n o s c u t ă s u b n u m e l e c u I i s u s , r e z u m a t ă p r i n f i g u r i l e lui D a v i d , S o l o
de Arborele lui Ieseu. L-am s t u d i a t d e curînd mon, Roboam, Iostia, M â n a s e , I e h o n i n ş i l'V
1
în m o d d e t a l i a t , a s t f e l că a i c i ne v o m m u Itomi cioara M a r i a . De o p a r t e şi de alta a aceslni
doar cu rezumatul concluziilor noastre. trunchi central, cele D o u ă s p r e z e c e T r i b u r i for­
Arborele lui Ieseu e s t e , după cum se ştie, m e a z ă î n j u r u l R e g i l o r u n fel d e g a r d ă d e onoa­
o temă occidentală şi chiar franţuzească, pri­ re, in ordinea succesiunii fiilor lui Iacob (dc
mul exemplu ronsliluindu-1, după cum se pare, jos in sus), Simeon şi Ruben, Levi şi Iuda,
reprezentarea făcută dc S u g c r p e u n g e a m d e la Isahar şi Zàbulon, D a n şi G a d , A ş e r şi Neftali,
Saint-Denis, astăzi dispărut, dar pe care II I o s i f şi Veniamin, In vlrful t r u n c h i u l u i se află
cunoaştem dintr-o c o p i e care împodobeşte un Iisus, care binecuvîntează, între soţul Măriei
vitraliu de la Chartres.
2
Destinat iniţial să şi Ioan Botezătorul. La dreapta şi la stinga
simbolizeze arborele genealogic al M ă r i e i şi al a c e s t o r p r i m e serii v e r t i c a l e , două suite de scene
lui Iisus, s-a complicat, încă de Ia început, sînt dedicate cîtorva profeţi sau simboluri, sau
ţinindu-se scama şi de alte considerente. La unor episoade din viaţa terestră sau v i i t o a r e
S a i n t - D e n i s încă, p r o f e ţ i i î n s o ţ e a u d o i c i t e doi a lui Iisus; la stinga, de jos în sus, Lina lui
f i e c a r e rege, ca pentru a c o n f i r m a f i l i a ţ i a . S-au Ghedeon (simbol al virginităţii Măriei), Pri­
adăugat apoi alţi profeţi şi alte scene biblice. m i t o r u l E g i p t ( a m i n t i n d d e sfatul d a t d c D u m ­
A r t i s t u l p ă r e a să-şi a m i n t e a s c ă i m p o r t a n t a p r o ­ nezeu lui Isaac şi simbolizind fără îndoială
c e s i u n e c e avea l o c in C a t e d r a l ă , d e C r ă c i u n , şi Fuga in E g i p t ) , V e s t i r e a celei de a doua v e n i r i
unde puteau fi auziţi, rînd pe rînd, H a b a cuc şi înălţarea, Blestemul aruncat asupra Ieru­
şi D a v i d , Simeon şi Vcrgiliu, Sibila, Nabuco­ salimului4, Intervenţia Reginei de la Miazăzi
d ò n o s o r , B a l a a m , c a ş i Moise, A a r o n , Ieremia, în timpul Judecăţii dc apoi5, şi M o i s e p r i m i n d
D a n i e l , Osea, Ioil, Obadia, Ionă, M i c a , Naum, Tablele Legii; la dreapta, Balaam oprit din
Ţefania, Agheu, Zaharia, Elisabeta sau Ioan drum de către Înger, întîmpinarea Domnului,
B o t e z ă t o r u l , ce veniseră să confirme făgăduiala V i s u l lui N a b u c o d ò n o s o r 8 , N a ş t e r e a Domnului,
făcută în legătură cu venirea unui Mîntuitor Scara lui Iacob, ("întărirea faptelor7 şi Iisus
ş i s ă e v o c e s i m b o l u r i l e c a r e î l a n u n ţ a u încă din pc cruce. în sfirşit, celelalte ramuri ale A r b o ­
timpul Legii celei vechi3. relui sînt ocupate de c ă t r e profeţi, de s t r ă m o ş i i
g e n e a l o g i e i începind cu A v r a a m , şi de patriarhi.
T o a t e personajele acestea se regăsesc, lao­
Rîndul orizontal de jos prezintă imaginile cele
l a l t ă cu unele noi, pe i m e n ş i i a r b o r i ai lui Ieseu
m a i cunoscute ale Mintuirii sau ale V i r g i n i t ă ţ i i
din M o l d o v a de N o r d , care arbori, ieşind din
M ă r i e i , Cei trei tineri evrei în cuptor, T o i a g u l
trupul patriarhului, se divid într-o infinitate lui A a r o n , U n g e r e a lui D a v i d d e c ă t r e Samuel,
de ramuri, ocupînd toată înălţimea faţadei. Isaac, Lina lui Ghedeon (pe care am numit-o
A c e a s t ă reprezentare sc conformează unui canon d e j a ) , a p o i l a d r e a p t a V i z i u n e a lui I a c o b , Bal­
precis, ale cărui trăsături esenţiale au fost a a m ( p e c a r e l-am n u m i t deja, simbolizind poa­
indicate în studiul despre care am pomenit. te convertirea paginilor) şi Viziunea lui Eze­
Arborele dc la Voroneţ (pl. X L I , 1) este cel chiele Trebuie să subliniem extraordinara bo­
mai bine conservat dintre toţi, iar c o m p o z i ţ i a g ă ţ i e a acestei i m e n s e c o m p o z i ţ i i , care numără
lui s e v ă d e ş t e a f i ş i cea m a i r i g u r o a s ă . U n p r i m
ax vertical este constituit, într-adevăr, de acea
4
Iisus arăltnd un oraş, deasupra căruia stau scrise
următoarele cuvinte: „Oraşul acesta va deveni o pustie".
1
Bibi. (Ic r i n f i l i l i français (le Haulcs-Éludcs en Versetul, care sc Inlllneşlc In mai multe locuri din
Roumanie, Mélanges. 1928, pp. 1 — 31 (P.II.). ..BibMc" (1er. 2 5 , 11 şi 5 0 . 1 3 ; Ezeeb. 5, 14 şi 29, 9;
2
Nu este aici locul să arătăm că demonstraţia lui Sof. 2, I şi 13) sc aplică aici, Iu mod evident, la Ieru­
E. Mâle privind originea Arborelui lui Ieseu ca temă salim ( P . H . ) .
iconografică nu corespunde adevărului. In realitate • Este vorba de Hcgiua din Saba. „împărăteasa dc Ia
abatele Sugcr nu a făcut decit să adopte pentru prima Miazăzi se va scula alături de neamul acesta. In ziua
oară In Franţa şi, poale, In Occident o temă iconografică Judecăţii, şi-l va oslndi, pentru că ca a venit dc la
bizantină de veche tradiţie şi dc largă răsplndirc Încă marginile pămlntului ca să audă Înţelepciunea lui Solo-
din secolul al X l I I I c a . din Caucaz pînă In sud-estul mon". Matei, 12, 42 şi I.uca, 11, 31 (P.IL).
european (Tania Vclmans. La peinture murale byzantine • Daniel ţinind In mlini un mic munte. Inscripţia
à la /in du Moyen Age, Paris, 1977, indice. In orice caz aminteşte visul Regelui „Şi piatra s-a făcui un munte"
parc curios că P. Henry nici măcar nu se întreabă cum a (Daniel, 2, 35). La dreapta scenei chipul cu picioarele
ajuns Arborele lut Ieseu (lin Franţa — cum credea el — In de lut ( P . H . ) .
Moldova ( V . D . ) . ' Iisus ţinind In mină o balanţă. In prezenţa Fe­
3
Cf. E. Mâle, L'art religieux en France au XIII" cioarei ( P . H . ) .
siècle, p. 173 ( P . H . ) . • Ezechiel, I, 4 - 2 8 ( P . H . ) .
 21G
nu mai puţin de o sută treizeci de figuri şi care
se străduieşte să fie atît de completă încît chiar
o parte din strămoşii lui Ieseu, ca Avraam, Ia­
cob, Isaac, Baruh, Esram, Tares, Naason etc.,
ca şi cei doisprezece fii ai lui Iacob, figurează
pe ramurile Arborelui ca şi cum ar fi urmaşii
lui Ieseu. Sc înţelege destul de bine că imagi­
nea iniţială s-a şters din mintea zugravului şi
că este vorba, înainte de toate, de fuziunea din­
tre cele două „Testamente" şi de confirmarea
învăţăturii lui Iisus de către masa impunătoare
a Legii celei vechi.
O altă constatare interesantă este identi­
tatea (cu excepţia inversării unui anume număr
de nume) prototipului folosit în bisericile mol­
doveneşti (pl. X L I şi X L I I , 2 şi 3) şi în cele
de la Muntele Athos (trapeza dc la Lavra, D o -
chiariu). în lucrarea pe care am citat-o ceva
mai înainte 1 şi unde am studiat în amănunt,
comparîndu-le, aceste cîteva versiuni ale te­
mei, am ajuns, nu fără surpriză, la concluzia
că cea mai riguroasă dintre compoziţii, şi prin
urmare cea mai apropiată, fără îndoială, dc
prototipul necunoscut din care derivă toţi
aceşti arbori, este cea de la Voroneţ. Prin aceas­
ta importanţa picturilor clin Moldova de Nord
pentru istoria artei neobizantine a fost pusă,
încă o dată, în adevărata ei lumină.
Mai există însă un amănunt la aceşti arbori
ai lui Ieseu din Orient, care îi este specific şi
nu lipseşte niciodată: este vorba de prezenţa
filosofilor păgîni (desemnaţi în mod uniform
prin cuvîntul grecul) care întăresc prin mărturia
lor laică profeţiile din „Vechiul Testament".
Reprezentarea acestor gînditori a fost studiată
cu toată griija de dl. Grecu 2 , care a demonstrat
printre altele şi de o manieră de netăgăduit că
pictura moldovenească se conforma în privinţa
aceasta (ca dealtfel şi în altele) unei tradiţii
diferite dc cea instituită de Erminia lui D i o -
nisie, remarcă ce se confirmă şi în urma verifi­
cării colecţiei dc erminii care se găseşte la Bucu­
reşti, la Biblioteca Academici 3 . Constatările pe
care le-a făcut, în legătură cu subiectul acesta,
dl. Grecu, vin în sprijinul celor la care am
ajuns şi noi, de cîteva ori chiar, la începutul
lucrării de faţă, atunci cînd ne-am referit la
decoraţia interioară, ca şi a celor pe care ni le-a
1
Op. cit., pp. 2-1-27 (P.H.).
8
Darsiellungen altheidnischer Denker und Schrlflsteller
in der Ktrcbenmaleret des Morgenlandes, Bucureşti, 1921
(Bui. Seci,, dc Ist. a Academiei Române). (P.H.).
3
Ibid., pp. 3 1 - 6 2 . Cf. Id., Versiunile româneşti ale
erminiilor de pictură bizantină. „Codrul Cosminului".
I, 1921, pp. 107-174 (P.II.).
sugerat, cu alte prilejuri, studiile dedicate anu­
mitor porţiuni clin pictura exterioară.
Printre filosofii aceştia, îi găsim întotdeauna
pe Tucidide, Socrate, Platon, Aristotel, Pita­
gora, Sibila, în general pe Homer, apoi cîteva
nume greu de identificat, precum „Astakoe",
4
„Zmovagl" e t c . Numele vor fi şi mai greu de
descifrat la Suceviţa. Marele număr de'gîndi­
tori ce însoţesc Arborele lui Ieseu (zece, doi­
sprezece sau paisprezece, după caz), erorile
înseşi pc care le-am semnalat, ne fac să ne gîn-
dim că tema aceasta iconografică şi, prin exten­
sie, toţi arborii lui Ieseu bineînţeles, deoa­
rece nu poate fi separată de aceştia, nu au fost
creaţi în Moldova, ci trebuie să fi venit aici
clin ţinuturile, greceşti. Poate că chiar de la
Muntele Athos, unde cei doi arbori pe care i-am
analizat vădesc tradiţii întru totul asemănă­
toare. Trebuie, să insistăm însă asupra faptului
că nu cunoaştem în mod nemijlocit originea aces­
tor tradiţii, nefiind păstrată de nici un monu­
ment, şi de care. frescele clin Moldova de Nord,
para fi în cea mai marc măsură influenţate. Dacă
nici una, de pildă, nu plasează cele Douăspre­
zece Triburi cu rigoarea de la Voroneţ, nu avem
totuşi de-a face cu o fantezie a zugravului res­
pectiv, căci, întotdeauna, întîlnim cel puţin
cîteva Triburi reprezentate alături dc axa Re­
gilor. Moldova de Nord a cunoscut aşadar o tra­
diţie despre care Athosul, cel puţin în privinţa
monumentelor sale actuale, nu parc să fi avut
aceeaşi concepţie. Scenele simbolice sînt mai
inteligibile în Moldova decît la Sfîntul Munte.
Erminia, oricare ar fi vechimea surselor
sale, nu ne poate da nici un fel de informaţie
în legătură cu aceste tradiţii, căci formula pe.
care o propune este. deosebită şi în acelaşi timp
mai puţin precisă. Filosofii pe care îi cunoaşte
aceasta sînt Apollonius, Solon, Tucidide, Fiu­
tarti, Platon, Aristotel, Filon, Sofocle, Tulis
(rege al Egiptului), Balaam şi Sibila: frescele
moldoveneşti îi ignoră pc Apollonius, pe Filon
şi poate că şi pe Tulis şi, dimpotrivă, îl aşază
pe Balaam în ramurile arborelui, şi-i introduce,
printre înţelepţi, pe Socrate şi Pitagora, iar
la Suceviţa pe Porfirio, fără a pune la socoteală
numele pe care nu le-am putut interpreta. Chiar
şi manualele româneşti dau diferite versiuni
în legătură cu canonul pe care l-au urmat zu­
gravii din Bucovina. Pe de altă parte, Erminia
nu dă, r în legătură cu Arborele, decît unele vagi
4
O încercare de descifrare a tuturor acestor nume
bizare a fost făcută dc Grigorc Nandriş (Christian lui-
mantsm In the nco-bijzanline mural painllng of Eastern
Europe, Wi es ba den, 1970 — lucrare in curs de publicare,
In versiune românească, la Editura Meridiane), (V.D.).
indicaţii: „ . . . R e g i i iudei, de la David pina la p l ă m pe zidurile bisericilor din M o l d o v a . In MI I
Cristos. P r i m u l este D a v i d : ţine o harpă. Apoi subiectul se pretează, şi cu uşurinţă chiar, unul
vine S o l o m o n şi după el ceilalţi regi după ordi­ delicat comentariu artistic, ş i z u g r a v i i molilo
nea lor şi ţ i n i n d sceptruri. în vîrful tulpinei, veni nu au p i e r d u i nicidecum prilejul. Au şllul
n a ş t e r e a lui C r i s t o s . D e f i e c a r e p a r t e , în mijlo­ să s p e c u l e z e c u m u l t ă rîvnă noile posibilităţi
cul ramurilor, sînt profeţii cu profeţiile lor; oferite de decoraţia exterioară, pentru a aşeza
ei se uită la C r i s t o s şi îl a r a t ă . D e d e s u b t u l pro­ l a l o c d e c i n s t e o t e m ă c a r e , v e n i t ă t î r z i u , nu-şi
feţilor, înţelepţii Greciei şi ghicitorul Bala­ mai găsea loc in b i s e r i c ă şi era surghiunită, la
1
am..." ; or, s-a văzut cit de precisă era tra­ Athos cel puţin, în pronaos sau în trapeză .
diţia care s-a impus în Bucovina, unde trei L i b e r t a t e a m a i m a r e p e c a r e i-o l ă s a ş c o l i i m o l ­
d i n t r e a r b o r i i cei m a i bine. c o n s e r v a ţ i sînt întru doveneşti o temă care nu mai exista în altă
t o t u l a s e m ă n ă t o r i ş i u n d e , p u t e m s p u n e încă d e p a r t e şi p e n t r u s o l u ţ i o n a r e a c ă r e i a n u s e niai
pe acum, chiar biserica de la Suceviţa, care în exercita tirania m o d e l e l o r consacrate, i-a îngă­
atîtea privinţe marchează o evoluţie, îşi va d u i t să-şi exprime, in m a n i e r a cea mai agrea­
aminti c u o f i d e l i t a t e de-a dreptul remarcabilă bilă pentru ochiul unui artist, a t a ş a m e n t u l lot.
de prototipul comun. Aceleaşi nume se regă­ mai profund pentru cultul Fecioarei. Zugravul
sesc, fără îndoială, dar în locuri diferite, în d e l a S u c e v i ţ a v a a v e a c h i a r ideca p l i n ă de sem­
f u n c ţ i e de. biserici; n u m a i că nicăieri, nici în nificaţie, de a reprezenta Imnul Acatist, pre-
M o l d o v a şi nici la M u n t e l e A t h o s , n u v o m re­ scurlîndu-1 c d r e p t , chiar deasupra concai alta­
găsi rigoarea de la Voroneţ, şi nici locul spe­ rului, adică î n l o c u l cel m a i v e n e r a t : n u v a re­
cial ce li sc cuvenea celor Douăsprezece Tri­ nunţa dealtfel să-1 înfăţişeze p c l a r g în locul
buri; dar vom regăsi p r e t u t i n d e n i scenele sim­ lui obişnuit, pe zidul meridional. Căci acesta
bolice, rîndul inferior, filosofii şi uneori înseşi e s t e , d c f a p t , l o c u l î n care. î l g ă s i m î n m o d o b i ş ­
ramurile coincid aproape foliolă cu foliolă. nuit, excepţie făcind, din pacale, Voroneţul,
Astfel, în Bucovina, atît decoraţia absidelor, unde Imnul A c a t i s t sc află pe z i d u l de. l a nord
cît şi reprezentarea Arborelui lui Ieseu, sînt, şi într-o s t a r e dc conservare, destul de p r o a s t ă !
se pare, f i x a t e de o t r a d i ţ i e solidă şi s p e c i f i c ă 2 . Nu avem dealtfel d e c i t trei a n s a m b l u r i perfecte,
la H u m o r (pl. X L I I I ) , la Moldoviţa (pl. X L I I )
A r b o r e l e lui I e s e u , c u t o t a l a i u l lui de. s t r ă ­
ş i I a S u c e v i ţ a ( p l . L X V ) . L a S u c e a v a , d e ş i fresca
m o ş i şi dc profeţi, este dedicat in acelaşi t i m p
e destul de degradată, putem identifica to­
g l o r i f i c ă r i i Sf. F e c i o a r e ş i a l u i Iisus, reprezen­
t u ş i siluetele, f i e c ă r e i s c e n e , d a r cele trei feres­
taţi în ramurile, de sus ale trunchiului şi care
t r e care, din nenorocire, au fost t ă i a t e ulterior
domină întreg ansamblul. Dimpotrivă, Imnul
în peretele respectiv, au m a s a c r a t pur şi simplu
Acatist, care ocupă o v a s t ă p o r ţ i u n e d e pe p a r t e a
sfirşitul I m n u l u i începind de Ia strofa a X V I I I - a .
exterioară a zidului, laolaltă cu anexele sale
La Arbore cinci scene, din partea superioară,
aproape constante, Rugul în flăcări şi Asediul
au dispărut odată cu tencuiala aplicată pe zid,
Constantinopolului, este. consacrat in mod
căderea acesteia nelăsînd să persiste decît stro­
exclusiv Fecioarei.
f e l e 1 ş i 2 , d e l a 7 l a 1 1 , şi r e s t u l începind cu
S u i t a aceasta de douăzeci şi p a t r u dc scene,
scena 13. Nu e s t e nici o î n d o i a l ă că şi în deco­
cărora le-am dedicat de curînd un alt studiu,
raţia a l t o r biserici a fost inclusă tema aceasta.
rezumind trăsăturile caracteristice, ale icono­
3
Cea d e l a B ă l i n c ş t i , d e p i l d ă , u n d e o p a r t e clin
grafici , alcătuieşte una din cele m a i graţioase
tencuiala căzută ne îngăduie să ne facem o
compoziţii pe care ne-a fost dat s-o contem-
idee despre sistemul de decoraţie folosit in
t i m p u l l u i Ş t e f a n cel Mare, păstrează, pe ab­
• • ra i an<
1
Didron, p. 151 ( Î M I . ) . side, cîteva personaje şi unele resturi din Jude­
3
Menţionăm de asemenea ci primii! Arbore al lui cata de apoi, iar pe zidul m e r i d i o n a l lasă să se
Ieseu care pătrunde iu interiorul unei biseri-i moldo­ g h i c e a s c ă u d o u ă z e c i ş i p a t r u d é c a d r é d i n care nu
veneşti c cel de la Cctăluia, lingă Iaşi, in secolul al
se p o a t e d e s l u ş i n i m i c , e x i s t î n d însă şansa de a
X V I I - l e a . Piuă acum zugravii li rezervaseră unul din
locurile do frunte ale decoraţiei exterioare. Dar în seco­ fi conţinut Imnul Acatist, cu atît m a i m u l t cu
lul al X V I I - l e a , folosirea frescei exterioare căzuse In c î t r e g i s t r u l i n f e r i o r l a s ă s ă s c v a d ă u r i n e l e unui
desuetudine, deşi nu dispăruse chiar cu totul ; iar influen­ Asediu al Constantinopolului.
ţele greceşti deveneau din ce In ce mal stăruitoare. Sini
evidente dealtfel şi la Cclăţuia şi se traduc In special
prin limba inscripţiilor. Aici arborele sc află, ca şi la
4
Dochiariu, in pridvor. Formula secolului al XVI-lea Acatistul Maicii Domnului apăruse In iconografia
părea, dimpotrivă, eminamente locală ( P . H . ) . Ţării Româneşti incă clin secolul al X I V - l e a , la CoZla
8
Quelques noies sur la représentation de l'Hymne Aka- (V.D.).
IMsle dans la peinture murale de liukoiilnc, Bibl. de l'Iust. * Aşa ca în unele b i s c i c i slrbesli. de pildă Mariai
Fr. dc H. E. en R. Mélanges, 1928, pp. 3 3 — 19 ( P . I I . ) . (P.H.).
 ::i!ì

Fără a urmări să studiem în amănunt fie­ doviţa tratează subiectul ca în Dionisie scena
care dintre scene, pe care le-am analizat în 18 (Iisus me.rgînd, urmat de o m u l ţ i m e plină
mod succint în articolul redactat pentru Les de respect). N o t ă m dealtfel că nu este imposi­
Mélanges 1928, publicate de Institutul Fran­ b i l ca aici dreptatea Să f i e d e p a r t e a M o l d o v i -
cez din Bucureşti, vom menţiona înainte de ţei, împotriva F r m i n i e i . Strofele 14 şi 16 ( „ î n ­
toate că iconografia Imnului A c a t i s t din M o l ­ treaga fire îngerească" şi „ V ă z î n d acest Prunc
dova este destul de diferită de cea pe care o minunat") urinează îndeaproape' versiunea Dio­
2
recomandă Erminia, şi destul de. d i f e r i t ă şi de nisie. ; s t r o f a a 15-a ( „ M î n f u i t o r u l în c e r şi pe
cea prescrisă în m a n u s c r i s u l aflat, la A c a d e m i a pămînt"), dimpotrivă, se îndepărtează în mare
Romană şi 1
c e r c e t a t dc d l . T a f r a l i , ş i , l u c r u m a i măsură dc modelul alhonit — excepţie făcînd
important poate, diferă si de versiunile adop­ Suceviţa şi A r b o r e — Humorul, M o l d o v i ţ a şi
tate la M u n t e l e Athos, in 1 5 1 2 in trapeza de Suceava înfăţişează pe. T a t ă l şi pc Fiul stind
la L a v r a , în 1 5 6 8 in p r o n a o s u l dc Ia Dochiariu faţă în faţă pe o bancă, cu Crucea, deasupra
şi c h i a r m a i t î r z i u , ca in 1 6 2 1 , în t r a p e z a de la c ă r e i a s e află p o r u m b e l u l , i n t r e e i . S t r o f a a 17-a
I l i l a n d a r . Primele, p a t r u scene, care nc p r e z i n t ă e deosebii, d e i n t e r e s a n t ă . în v r e m e ce A t h o s u l
diferite, momente din timpul convorbirii şi Dionisie. o p r e z i n t ă pe Fecioara M a r i a încon­
Măriei cu îngerul, sint tratate într-o m a n i e r ă jurată dc „ r e t o r i " c a r e o s a l u t ă cu adînc respect,
mult. m a i s i m p l ă i n M o l d o v a şi, in pofida e x e m ­ doar Suceviţa se conformează acestei f o r m u l e ;
plului de la Marito, anterior cu două secole, nu H u m o r u l prezintă u n î m p ă r a t ş i icoana Sf. F e ­
fac decît să repete de p a t r u oii acelaşi tablou, c i o a r e , în jurul cărora se află episcopi şi b ă t r i n i ,
Maria stind jos şi îngerul venind către ea. Chiar aproape aşa cum este ilustrată la A t h o s strofa
şi s p l e n d i d a ilustrare a scenei a IV-a, u n d e la a 2 0 - a ; M o l d o v i ţ a , A r b o r e şi Suceava prezintă,
Mar ko, deja, si mai tîrziu la Muntele Athos într-un peisaj stincos, cîteva personaje căzute
şi în E r m i n i e , ni se înfăţişează m a n t i a (simbo­ pe spate, orbite de lumina pe care o emană
lizind forţa Atotputernicului) pe care o desfac, Sf. Fecioară şi Pruncul ce planează sus pe cer.
î n s p a t e l e M a i c i i D o m n u l u i , d o i î n g e r i , e s t e ne­ Această reprezentare, inspirată in mod cît se
cunoscută artiştilor moldoveni: numai zugra­ poate dc cert din scena Schimbării la Faţă,
vul de la Suceviţa este la curent cu tema aceasta. vădeşte slrădania, încununată de succes, pe
Vizitaţia şi Mustrările lui Iosif (strofele 5 care a depus-o z u g r a v u l in a d a p t a r e a unei a l t e
şi 6) nu p r i l e j u i e s c nici o o b s e r v a ţ i e , d o a r că la t e m e , c a r e n u e l i p s i t ă n i c i d e p i t o r e s c ş i nici d e
H u m o r , M o l d o v i ţ a şi Suceava, singurele în pri­ profunzime. Aceeaşi remarcă şi pentru a 18-a
vinţa aceasta, Maria şi Iosif sînt înfăţişaţi strofă („Fiindcă a v o i t să mîntuiască lumea"):
stînd pc o bancă şi discutimi. Naşterea şi le­ p e cinci E r m i n i a p r e s c r i e o s c e n ă destul de ase­
g e n d a M a g i l o r (strofele, de la 7 la 1 0 ) s î n t la fel m ă n ă t o a r e c u cea p e c a r e ne.-o p r e z i n t ă M o l d o ­
ca p e s t e t o t , cu o t e n d i n ţ ă s p r e s i m p l i f i c a r e ; în viţa pentru strofa a 13-a, Athosul din secolul
F u g a în E g i p t (strofa 11), H u m o r u l şi Suceava al XVI-lea găseşte o imagine de toată frumu­
fac notă aparte înfăţişindu-i pe Maria şi pe seţea: Iisus apleeîndu-sc şi întinzînd o mînă
Iosif în picioare, dinaintea oraşului egiptean, s a l v a t o a r e omenirii ce se roagă î n t r - o g r o t ă în­
fără asin şi fără slujitor. Nimic, deosebit nici tunecoasă. Moldova cunoaşte şi ea asemenea
in întîmpinarea Domnului (strofa 12). t r a d i ţ i e , d a r o i n t e r p r e t e a z ă ca o C o b o r i r e la i a d
(Arbore, Suceviţa), regăsind formula de la M a r ­
Felul de a concepe scenele simbolice este,
ito ; sau înfăţişează pur şi simplu Moartea lui
dimpotrivă, mai interesant şi mai original.
Iisus, fie prin tema Răstignirii (Humor), fie
Să m e n ţ i o n ă m şi faptul că uneori z u g r a v u l inter­
p r i n aceea a D r u m u l u i p e G o l g o t a (Moldoviţa).
p r e t e a z ă , fără a le înţelege, temele propuse de
modelele respective. î n scena c e i l u s t r e a z ă s t r o f a a 19-a ( M a r i a

Ilustrarea strofei a 13-a ( „ Ş i C r e a t o r u l înfă­ ocrotitoare), o v e d e m pc M a r i a , l a fel c a şi la

ţişă noua lui creaţie...") diferă de la o biserică Muntele Athos, adorată de Fecioare, dar strofa

la a l t a . în v r e m e ce H u m o r u l şi Suceava u r m e a ­ a 20-a ( „ U n i m n universal") este tratată adesea

ză aproape versiunea pe care. o va da Erminia într-o manieră mai amplă. în vreme ce Atho­

pentru strofa a 11-a ( F e c i o a r a ş i P r u n c u l p e u n sul şi Suceviţa ni-1 prezintă pe Iisus stînd pe

tron şi adoraţi), Arbore ni-1 prezintă pe Iisus

2
într-o aureolă încadrată de simbolurile apoca­ Esle impropriu sil se spună eă „urmează îndeaproape
liptice ale evangheliştilor, ca în E r m i n i e , M o l - versiunea Dionisie", ştiind eă Dionisie din Furna s-a
născut i« 1670, iar cartea sa (le pictură a fost redac­
tată abia în anii 1 7 2 9 — 1 7 3 3 . Dionisie din F u m a nu a
1
O. 't'iifrali, Iconografia Imnului Acatist, B.C.M.I., făcut decit să compileze mai multe modele iconografice
V I I , 1914, pp. 49 — 8 1 , 1 2 7 - 1 4 0 şi 1 5 3 - 1 7 3 ( P . H . ) . mai vechi şi să redacteze propria sa carte de pictură ( V . D ) .

tron şi binccuvintînd, iar Moldoviţa în veşmint
imperial, stînd în mijlocul unui mare număr de
episcopi. Humorul şi Suceviţa oferă privirilor
noastre uimite ocompoziţic de mari dimensiuni,
la fel de frumoasă ca un tablou sienez, unde. se
vede Sf. Fecioară cu Pruncul, pe tron, într-o
mandorla, în faţa unui splendid peisaj, de jur
împrejur cu coruri de îngeri, la picioarele, lor
fiind adunată o mare mulţime, de bălrîni pur-
tînd aureolă.
Maica Domnului cu grota ce ilustrează strofa
a 21-a („Lampă luminoasă") este imaginea tra­
diţională, dar Iisus rupînd zapisul lui Adam,
în strofa a 22-a, scenă pe care o vedem la Athos
şi la Suceviţa, este înlocuit la Humor şi la Mol­
doviţa cu Cogorîrea Ia iad. A 23-a şi a 24-a stro­
fă nu parc să-i fi inspirat. în mod deosebit pe ar­
tişti, care zugrăvesc de două ori adoraţia, fie
a Sf. Fecioare in persoană, fie a icoanei sale.
Vom reveni în capitolul următor asupra splen­
didei compoziţii de la Suceviţa.
în articolul citat mai sus am scos în evi­
denţă toate, erorile de la Humor şi mai cu seamă
incredibila confuzie de la Arbore, care nu lasă
nici o îndoială asupra felului mecanic în care
unii decoratori copiau teme pc care nu le mai
înţelegeau.
Dar n-am putea spune acelaşi lucru despre
toţi artiştii moldoveni, şi am văzut dealtfel ce
noi tradiţii, necunoscute uneori nici chiar la
Athos, ne destăinuic pictura Moldovei care, o
dată în plus, ne face să înţelegem ce loc impor­
tant ocupă ea în istoria artei bizantine. Şi este
dc netăgăduit faptul că unele curente icono­
grafice care au trecut prin România au ocolit cu
totul alte ţări din această parte a Europei.
Rugul în flăcări şi Asediul Constantinopo­
lului fac parte integrantă din ilustrarea Imnu­
lui Acatist. Prima temă este intr-adevăr simbo­
lul preferat al virginităţii Măriei, şi pentru
aceasta îl întilnim în Moldova în mod constant,
sub forma unei stînci încununată cu un marc
buchet de flori din care se iveşte un medalion
înfăţişînd Fecioara şi Pruncul. Aşa îl întilnim
la Humor şi la Moldoviţa, aşa se lasă încă ghicit
Ia Voroneţ şi la Suceava. Moise este înfăţişat de
obicei de două, uneori de trei ori: în momentul
în care zăreşte îngerul, lepădîndu-şi încălţările,
şi eventual în adorare în faţa Rugului, sau în
faţa Tablelor Legii ce se ivesc din cer. O formulă
necunoscută la Protaton, dar pe care o regăsim
Ia Lavra încă din 1535, adică la o dată contem­
porană cu frescele moldoveneşti.
Cît despre Asediul Constantinopolului, aces­
ta constituie una din scenele cele mai originale
ale picturii moldoveneşti. Nu am auzit vor-
II III
bindu-sc. nicăieri în altă parte despre nseuieiii i
temă, care nu există în nici un manual şi nu ig
întilneşte decit în cele. cîteva biserici din ncCQ
Iul al XVI-lea. pierdute la poalele Carpatilo",
Mai exact, la ora actuală o întilnim la Humoi sl
la Moldoviţa, unde pictura se află într-o sţaro
de conservare aproape perfectă ; puţin mai dete­
riorată, la Arbore şi la Baia; se ghiceşte încă la
biserica Sfîntul Gheorghe din Suceava, la cea
din Bălineşti n-a mai rămas însă. in afara unui
crimpei de cer, a cîtorva stropi de foc şi a unui
petic cu turnuri, decît silueta incizală pe ten­
cuială, orice urmă dc culoare dispărînd cu
totul.
Aceste asedii sînt aceleaşi peste tot, cu ex­
cepţia unuia singur, cel dc Ia Arbore. Şi ni sc
înfăţişează sub forma unui oraş înconjurat, dc
o incintă fortificată, oraş atacat şi de pc marc
şi de pc usait. In inferior are loc o procesiune,
cu care prilej a fost scoasă icoana Fecioarei şi
Sfînta faţă, procesiune la care. ia parle, toată
lumea, împăratul şi împărăteasa, episcopii,
dregătorii etc. Colinele din interior, inscripţia
nu lasă nici o îndoială asupra numelui oraşului,
în afara oraşului se dezlănţuie o furtună care
împinge vasele atacanţilor unele in altele., în
vreme ce o ploaie de. foc cade peste flota inamică.
Despre ce asediu este vorba? Pentru zugrav,
nici o îndoială posibilă; este cel din 1453;
tunul, uniformele turceşti ale ienicerilor şi ale
călăreţilor vădesc cu prisosinţă asemenea lucru.
Dar ce interes poate avea acesta să imortali­
zeze amintirea celei mai mari înfrîngcri pc care
a suferit-o Creştinătatea?
Tocmai asupra acestui lucru ne dă fresca
de la Arbore, lămuririle necesare. Aici, nici
tun, nici turci; iar inscripţia spune textual:
„In 6035 împăratul Kosroi a venit cu perşii şi
cu... (?) şi cu sciţii şi cu libienii şi cu idolatrii
împotriva Constantinopolului cu armate, în
zilele împăratului Erakli (Heraklius). Rugă­
ciunile, au atras asupra lor minia Maicii D o m ­
nului, si Dumnezeu a trimis peste ei tunetul,
1
şi ploaia, şi focul, şi i-a înecat în mare" . Textul
acesta clarifică totul. într-adevăr, în timpul
lui Heraklius (dar nu in anul 6035=527, ci în
2
626 ) un mare asalt al perşilor a fost respins
graţie miraculoasei intervenţii a Maicii Dom­
nului, cu care prilej, potrivit tradiţiei, a fost
compus Imnul Acatist. Aşa că reprezentarea
Asediului Constantinopolului face corp coin un
1
Inscripţie In Grecu, Etne Bclugcrung Konslanll-
nonles in der rumiinischen Kirchcnmaicrci, Byzantion, I,
1 9 2 t . p. 288 ( P . H . ) .
2
Dala „60.13 ( = 5 2 7 ) " poale că trebuie să se citească
,,6I35(=626)" (P.H.).
cu Iranul A c a t i s t ; trebuia să se a m i n t e a s c ă ori­ Acatist, urmează, în aceste două lăcaşuri, dou^
ginea acestei rugăciuni şi să se comemoreze, tradiţii diferite, e un lucru ce nu p o a t e fi p u l
în acelaşi timp, divina protecţie a Măriei, şi la îndoială. N i c i c h i a r A s e d i u l nu e întru t o t u s
datorită unei greşeli au înfăţişat z u g r a v i i m o l ­ identic. Constanlinopolul, ca în toate biseri­
doveni, cu excepţia celui de la A r b o r e , asediul cile moldoveneşti, reproduce în silueta-i gene­
din anul 1453, care a v u s e s e loc cu mai puţin rală tipul clasic al oraşelor, aşa cimi apare
de un secol înainte. deja în Geneza de la Viena (cf. d e p i l d ă r e p r e ­
Care este totuşi motivul pentru care au zentarea oraşului Nachor); dar în privinţa
adoptat moldovenii o temă care nu se. îulîl- interiorului aportul zugravului moldovean e.
neşte nicăieri? mai vădit la Humor, u n d e s e poate, v e d e a , la
1)1. G r e c u , p r i m u l c a r e nu a s e m n a l a t , ci a dreapta, o b i s e r i c ă al cărei a c o p e r i ş e caracte­
studiat în m o d sistematic aceste asedii ,
1
emite ristic pentru arhitectura moldovenească din
o i p o t e z ă c a r e nu c l i p s i t ă n i c i de i n g e n i o z i t a t e secolele X V ş i X V I .
şi nici de verosimilitate. El are convingerea Să nu nc avîntăm aşadar în direcţia aceasta,
că arta athonită a cunoscut, a c e a s t ă reprezen­ ci să s p u n e m d o a r c ă s-a c o n s t i t u i t un tip ico­
t a r e ş i c r e d e c ă u r m e l e a c e s t e i a s c află într-una nografic care, pînă spre sfirşitul secolului, s-a
din minunile arhanghelului Mihiil, căruia impus atenţiei majorităţii zugravilor din Mol­
Erminia îi a t r i b u i e , printre altele, o intervenţie dova. Dacă toate bisericile din timpul lui
2
plină de eficacitate, în favoarea Ţarigrndului . Petru Rareş sînt. înzestrate cu un Asediu al
A c e a s t ă m i n u n e ş i cea p e c a r e a f ă c u t - ò F e c i o a r a Constantinopolului, lucrul acesta denotă că o
n-ar c o n s t i t u i d e c î t una s i n g u r ă , ca urmare, a aceeaşi concepţie generală pare să fi dirijai,
unei confuzii pusă pc s c a m a unui epitet aplicat decoraţia acestor monumente, şi că zugravul
M ă r i e i si p r i n c a r e s-ar fi p u t u t c r e d e că e. d e s e m ­ însărcinai să acopere cu fresce o biserică ştia
nat arhanghelul. Totuşi, oricum a r fi, n i c ă i e r i in m o d sigur dc existenţa celorlalte; identita­
în afară de Moldova dc Nord nu vom ini il ni tea r e ţ e t e l o r nu ar Ti f o s t î n d e a j u n s ea s i n g u r ă
această t e m ă , şi m o n u m e n t e l e unde o g ă s i m repre­ p e n t r u a s e obţine, d o u ă a n s a m b l u r i a t î t d e a s e ­
z e n t a t ă d a t e a z ă aproape, t o a t e de pe vremea lui mănătoare, in pofida nenumăratelor diferenţe
Petru Rareş. Deoarece, nici Voronoţul, şi nici de ordin structural, ca cele de la Moldoviţa
Suceviţa dealtfel, nu o cunosc. Data zidirii şi Humor. Iar ivirea sau însuşirea însăşi a
bisericii din Bălineşti nu e sigură, şi p o a t e că teniei nu poartă ea oare amprenta unor preo­
numai biserica Sfîntul Gheorghe din Suceava cupări specifice epocii?
face excepţie, dacă c a d e v ă r a t că a fost p i c t a t ă
într-adevăr, faptul că artiştii moldoveni
în jurul a n u l u i 1589. Oricum, ştim cu precizie
au putut include în decoraţia exterioară a
că Asediul a apărut odată cu primele decora­
bisericilor ceva din propriile lor concepţii ar­
t a m i exterioare de la H u m o r si de la M o l d o -
t i s t i c e pare. î n m o m e n t u l d c f a ţ ă u n l u c r u d e f i ­
viţa. {
nitiv admis. Nenumăratele trăsături caracte­
D l . G r e c u c d e p ă r e r e că a s e d i i l c d c la Mol­ ristice locale în detalii, ce se vădesc aproape
doviţa; H u m o r şi B a i a a u f o s t l u c r a t e d e a c e ­ p e s t e t o t , î n M e n o l o g ş i î n alte. t e m e ; m a i m u l t
eaşi mină3. Lucru posibil, avînd în vedere chiar, unele părţi, şi nu puţine, d i n însuşi p r o ­
datele, atît de apropiate la care s-au executat gramul iconografic, demonstrează că asupra
4
frescele monumentelor respective . Dar nimic acestei porţiuni din pictură concepţia locală
nu ne obligă să ne însuşim această opinie; se putea exercita in deplina ei libertate. O b s e r ­
Suceava, Arbore şi Bălineşti au cunoscut şi v a ţ i i l e pe care le-am f ă c u t în legătură cu deco­
ele t e m a a c e a s t a ; în plus, am v ă z u t că în ceea raţia de la Voroneţ, u n d e l-am v ă z u t p e s f i n t u l
ce priveşte amănuntele chiar H u m o r u l şi M o l ­ Ioan cel Nou, patronul Moldovei, în primul
doviţa, aceste două biserici surori, se deose­ rînd al mucenicilor reprezentaţi pe absidă,
besc în mod fundamental, chiar dacă progra­ stînd faţă în faţă cu sfîntul Dumitru, şi, pe
m u l general rămîne acelaşi. Şi dealtfel nu a v e m zidurile pridvorului, redarea amănunţită a
n i c i u n fel d e s i g u r a n ţ ă că a c e l a ş i a r t i s t a e x e ­ vieţii aceluiaşi sfînt, ni se par esenţiale în
cutat şi I m n u l A c a t i s t şi A s e d i u l ; dar că Imnul a c e a s t ă privinţa. V o m v e d e a chiar, în c a p i t o ­

1
lul următor, că viaţa sfîntului Ioan cel Nou
Articolul aiut, tu „Byzantion", I , pp. 273-289
pătrunde în biserică, pe pereţii pridvorului
(P.H.).
Didron, p. 354 (P.H.). de la Suceviţa.
» Articolul citat, p. 289 (P.H.).
4 A s t f e l că o p r e o c u p a r e de ordin local, naţio­
Asemănările stilistice şl iconografice intre pictu­
rile de la Humor, Baia şi Moldoviţa' sini evidente, incit nal, putea fi consemnată pe suprafaţa zidu­
ipoteza avansată de Grecu merită să fie reţinută (V.D.). rilor unui monument. Aşa stînd lucrurile, nu
ne putem reprima mirarea observîiul coinci­ zile), in mod general înfăţişată sub domnia
denţa apariţiei motivului privind Asediul unui principe hotărît să înfrunte cu lot. c u r a j u l
Constantinopolului cu domnia lui P e t r u R a r e ş , primejdiile unui război cu turcii, şi mai mult
voievodul care, dintre toţi urmaşii lui Ştefan chiar, a p r o a p e în c l i p a în care p o r n e ş t e la luptă
cel Mare, s-a a r ă t a t cel m a i f i d e l tradiţiei pa­ pentru a redeschide o problemă rezohalăin
t e r n e ş i , c u t o a t e greşelile, c o m i s e , cel m a i d e m n mod necorespunzălor cu douăzeci de ani mai
moştenitor al politicii sale. Tradiţie care în­ î n a i n t e şi de a risca.- p o a l e , l o t u l p e o s i n g u r ă
semna independenţa ţării faţă. în primul rînd, carte? Şi nu sînlem oare î n d e m n a ţ i să vedem
de t u r c i ; se ştie că, în pofida c o n v e n ţ i e i pe care, în pioasele ctitorii ale lui Petru Rareş un fel
în 1521, o semnase Bogdan cu furcii, Petru de priveghere a armelor, iar iu reprezentarea
Rareş nu se gîndea decît la posibilitatea de-a Imnului Acatist, dacă nu chiar şi a Asediului
scăpa de jugul suzeranităţii acestora. Or, în a m i n t i r e a căruia a luat naştere acest Imn,
datele ppliticij duse de,voievod sînt. îndeajuns m a t e r i a l i z a r e a , ca să s p u n e m a s t f e l , a rugăciu­
de. s u g e s t i v e . C ă c i G r i l l i a f o s t a s a s i n a t î n 1 5 3 4 , nilor şi a i n v o c a ţ i i l o r pe care voievodul pune
iar în 1 5 3 5 a.fost semnat, acordul cu Ferdinand, să fie î n ă l ţ a t e în m o m e n t u l cînd e g a t a să treacă
cînd voievodul moldav se gîndeşte să reia în la a t a c ? ,:
cel mai scurt t i m p lupta cu turcii; date care O r i c î t ar fi de. ipotetică o asemenea expli­
coincid oarecum cu cele legate de. decorarea caţie, nouă nu ni se p a r e m a i p u ţ i n c a p t i v a n t ă ,
Humorului şi a Moldo viţei. Şi alunei cînd şi nicidecum neverosimilă, explicaţie datorită
ştim ce profundă semnificaţie avea în epocă căreia splendidele biserici de la m i j l o c u l seco­
o ctitorie, r e l i g i o a s ă , cînd fervoarea unor suve­ lului al X V I - l e a apar nu numai ca nişte inte­
rani de calitatea m o r a l ă a lui Ş t e f a n cel M a r e resante m o n u m e n t e de artă, ci ca nişte m a r t o r i
nu cedase încă locul spiritului cavaleresc şi d e o s e b i t de. t u l b u r ă t o r i a i u n u i a din m o m e n t e l e
energiei personale a lui Mihai Viteazul1, sîn- cele m a i critice din v i a ţ a naţiunii, şi ai uneia
tem îndemnaţi, şi pe bună dreptate, să aflăm din cele m a i g r a v e hotărîri a l e ei. Şi există o
care erau preocupările imediate ale fondato­ doză de tragică m ă r e ţ i e în acest suprem s t r i g ă t
rului. Am arătat, în capitolele precedente, de s p e r a n ţ ă şi de î n c r e d e r e , u l t i m u l pe c a r e 1-a
c ă t o a t e b i s e r i c i l e lui Ş t e f a n cel M a r e e r a u l e g a t e scos Moldova înaintea eşecului definitiv şi a
de a n u m i t e e v e n i m e n t e din viaţa sa sau de li­ îndelungatei aşteptări a reînvierii, ai cărei
nele concepţii personale. în t i m p u l lui Petru zori nu aveau să se ivească decît peste mai bine
R a r e ş a t m o s f e r a g e n e r a l ă n u s e s c h i m b a s e încă, de trei sute de ani.
şi ctitoriile sale au la baza loi' t e m e i u r i a s e m ă ­
nătoare.
A patra şi ultima temă care nu lipseşte
A s t f e l că, o a n u m e i p o t e z ă p a r e s ă s c i v e a s c ă niciodată din decoraţia exterioară a unei b i s e ­
de la sine. Căci ce este Imnul Acatist, dacă rici m o l d o v e n e ş t i e s t e a c e e a a Judecăţii de apoi.
nu un act de gratitudine pentru izbăvirea de E x i s t ă m a i m u l t e , ş i încă î n t r - o s t a r e f o a r t e
o anume primejdie, îmbinat cu o rugă pentru bună: cele de la H u m o r , Moldoviţa, Voroneţ,
îndepărtarea aceleiaşi a m e n i n ţ ă r i ? La Constan­ A r b o r e , R î ş c a , S u c e v i ţ a . D i n a l t e l e n-au r ă m a s
ti nopol, în situaţiile deosebit de critice, şe decît f r a g m e n t e , ca la B ă l i n e ş t i . Şi se pretează
cìnta acest I m n în biserici şi se purta în proce­ f ă r ă n i c i u n fel d e g r e u t a t e l a un e x a m e n a m ă ­
siuni solemne în jurul oraşului icoana Măriei nunţit şi precis.
Vlacherniotissa. Cronicarii ne relatează că
Ca şi în O c c i d e n t , şi p e n t r u aceleaşi teme­
prin procedeul acesta s-a reuşit să se obţină
iuri, locul de predilecţie al Judecăţii dc apoi
de mai multe ori ajutorul Reginei Cerurilor,
este peretele de la apus, chiar deasupra uşii
de pildă, în afara asediului din anul 626, în
principale. Scopul final al vieţii unui creştin,
timpul atacurilor date de. arabi în 677 sau a
scop care nu trebuie să părăsească niciodată
celor date de ruşi în 860. Amintirea dăinuia
mintea unui credincios, este astfel p r i m u l lucru
încă î n 1453, c u c a r e p r i l e j s-au o r g a n i z a t m a i
ce se i m p u n e privirii celui ce intră în biserică.
multe procesiuni. Nu e oare i m p r e s i o n a n t fap­
A ş a cum o şi v e d e m la H u m o r , la M o l d o v i ţ a ,
tul de a vedea I m n u l A c a t i s t , celebrînd a t o t p u ­
la S u c e v i ţ a . C î t e v a b i s e r i c i însă, ca cele de la
ternicia intervenţiei Fecioarei, şi apărarea vic­
V o r o n e ţ , R î ş c a ş i A r b o r e fac e x c e p ţ i e ; l a a c e s t e a
torioasă a Constantinopolului (cu amănunte
două din urmă Judecata se află pe zidul m e r i ­
tipice, cum ar fi procesiunea ce s t r ă b a t e slră-
dional, dar uşa principală c tăiată tocmai în

1
zidul acesta; cît despre Voroneţ, aici Judecata
Cf. N. Iorga, Phases psychologiques cl livres repré­
este zugrăvită, cum e şi normal, pe zidul de
sentatifs des Roumains. Dui. Seci. Ist. a Academici Ro­
mane, 11)15, pp. 185-189 (P.II.). la apus, d a r i n t r a r e a s e face p e l a s u d ş i p e l a
n o r d . C r e d e m eă nu n u m a i d a t o r i t ă Obişnuinţei înghenuncheaţi şi riigîudu-se Adam şi Eva,
Judecata de la Voroneţ ocupă locul acesta; înviaţi in timpul Coborîrii lui Iisus în iad şi
vasta suprafaţă oferită de zidul occidental se care au venit să implore îndurarea divină
preta mai bine ca oricare alta extinderii pe pentru urmaşii lor, condamnaţi să cunoască
toate planurile a acestei grandioase compo­ păcatul datorită propriei lor greşeli. Judecata
z i ţ i i (cf. p l . XL1J, 1). Adăugăm că fresca se a şi început, căci se v e d e într-o p a r t e o mină
1
află chiar in faţa p o r ţ i i incintei , şi că i m p r e s i a dumnezeiască, ţinind între d e g e t e cîteva suflete,
pe care o produce asupra vizitatorului pus pe lăsînd să atîrne balanţa fatală, în v r e m e ce la
neaşteptate în faţa acestei teribile drame este dreapla şi la stìnga tronului s-au şi f o r m a t
de-a dreptul Zguduitoare. cîteva grupuri: la s t ì n g a n o a s t r ă cei a l e ş i , î m p ă r ­
Am putea lua drept prototip oricare dintre ţ i ţ i in profeţi, e p i s c o p i , m u c e n i c i şi p u s t n i c i ; la
Judecăţile acestea de apoi mai sus pomenite; margine de tot sfîntul Pavel, într-o atitudine
o vom descrie însă p e cea d e l a Voroneţ, com­ pe care o va avea pretutindeni, întoreînd
poziţia de aici fiind cea mai clară, şi-i vom spatele acestora, c u f a ţ a s p r e e i însă ş i s p u n i n -
compara detaliile cu cele de la alte biserici. du-le, potrivit inscripţiei: „însuşi Mîntuitorul
Suprafaţa zidului e împărţită în cinci re­ vă cheamă prin glasul arhanghelilor săi."
gistre. Sus de lot se află Dumnezeu-Tatăl La dreapta, în spatele lui Moise care li-1
bust, în mijlocul cerului ale cărui porţi, cu arată pc Iisus în care n-au v o i t s ă creadă, se
două canaturi, sînt deschise; iar de o p a r t e şi Inşiruie iudei, turci, tătari, armeni, „arabi"
de alta se inşiruie semnele zodiacului, pe un (musulmani), ce se recunosc datorită veşmin­
2
fel d e b a n d ă a l b ă p e c a r e s e p r e g ă t e s c s-o înfă­ telor şi inscripţiei de deasupra lor.
şoare la loc doi îngeri. Ceea c e v r e a să spună
în registrul următor scena se a n i m ă . M i j ­
c ă v r e m u r i l e s-au î m p l i n i t ş i c ă v e c h i u l u n i v e r s
3
locul este o c u p a t într-adevăr de cîntărirea fap­
dispare . La cele două extremităţi stă cîte un
telor bune şi a celor rele, cîntărire figurată
a r h a n g h e l c u s p a d ă ş i c u m e d a l i o n u l lui H r i s t o s .
printr-o balanţă, ţinută de mina divină dc care
In al doilea registru tronează Iisus într-o
am v o r b i t cu p u ţ i n înainte, şi pe care diavolii
4
aureolă de mari proporţii, aşezat pc curcubeu ,
deşartă saci întregi dc păcate în speranţa că
cu picioarele pe Tronuri (înfăţişate, ca de
v o r sili talgerul b a l a n ţ e i să se aplece de partea
obicei, prin cîteva roţi de foc înaripate) şi
lor. N i m i c m a i c o m i c decît înverşunarea aceasta
înconjurat de cetele îngereşti. Dc o parte şi de
a d i a v o l i l o r : unii cară î n s p a t e noi p o v e r i , a l ţ i i
alta, cîte un sobor alcătuit din doisprezece
sar pe tija balanţei, iar unul din ei încearcă
membri (cei doisprezece apostoli) ce stau pe
chiar să a g a t e cu un cîrlig g r o s m i c u ţ u l suflet
nişte jilţuri somptuoase acoperite cu covoare,
gol ce a ş t e a p t ă să i sc hotărască s o a r t a . Z u g r a ­
iar în spatele lor se v ă d , pierzindu-se în zare,
vul stăruie totuşi asupra îndurării divine:
impresionante miliţii celeste. Intre apostoli
numărul celor aleşi este cu mult mai mare
şi Iisus se află, la ; s t i n g a (dreapta lui Iisus)
decît numărul celor osîndiţi, şi nici chiar în
Sf. Fecioară, dreaptă şi gravă pe banca ei, la
timpul judecăţii sufletul nu e lăsat fără apă­
dreapta (stinga lui Iisus) sfintul Ioan Boteză­
rare: un înger ţine pe loc talgerul cu faptele
torul, şi el pe o bancă, dar pleeîndu-şi, plin
bune, alţii alungă cu lovituri de lance sau de
de respect, capul. E s t e tema numită „Deisis"
trident pe cei mai îndrăzneţi dintre diavoli,
în toată splendoarea ei supraterestră.
şi m i c u ţ u l suflet d r e p t le dă dc înţeles acestora
Al treilea registru înfăţişează: la mijloc din urmă, fără a se arăta din cale-afară de
Hetimasia, tronul gol, care aşteaptă să vină înfricoşat şi cu un g e s t plin de m o d e s t i e şi de
Judecătorul, şi ocupat acum de Carte, Porum­ elocvenţă, că eforturile lor sînt zadarnice. Su­
bel şi Cruce, pe cînd la d r e a p t a şi la s t ì n g a s t a u fletele care au fost deja judecate şi-au relual
veşmintele distinctive, de pustnici, de episcopi
Vechea intrare In incinta Voroncţului — intrare
1
etc.; iar acum poartă nimburi, în vreme ce
pc care lucrările dc restaurare din anii 197-I — 1U7Û au în registrul precedent nu le aveau încă, şi se
reslubilit-o — se afla pe latura de răsărit, prin gangul
îndreaptă grăbiţi către intrarea în rai, a cărui
turnnlui-clopotiiţă. Poarta vestică, la care se referă
P. Henry. Intese deschisă In secolul trecui ; In prezent nu poartă, păzită de un serafim, le-o deschide
mai există, ca urinare a reconstruirii zidului de incintă sfîntul P e t r u . R a i u l este î n f ă ţ i ş a t ca o grădină
(V.IJ.I. luminoasă, înconjurată de un zid fortificat,
!
In fapt bandi cu semnele zodiacului uu este albă,
plină de flori şi de arbori. Maica Domnului,
ci colorată Iu dungi de griuri albastre, căci este vorba
despre o reprezentare simbolică a cerului ( V . D . ) . pe care o slujesc doi îngeri, stă pe tron şi aş­
a
„Cerul s-a strlns ca o carte de piele, pe care o faci t e a p t ă , g î n d i t o a r e , s o s i r e a c e l o r a l e ş i . L i n g ă ea,
SÙ1... (Apoc. 6, 14). ( I M I ) . tîlharul cel bun stă în picioare, pnrtîndu-şi
« A p o c , 4, 3 ( Î M I . ) .

crucea, fiind primul om care a pătruns in rai,
şi asta chiar in seara zilei în care a murit Iisus1 ;
în sfirşit, cei trei patriarhi — Avraam, Isaac
şi Iacob — aşezaţi unul lingă altul la umbra
arborilor, şi ţinind în sin micile suflete drepte.
La drept vorbind, amănuntul este prematur,
deoarece primii aleşi abia au ajuns la poartă,
Dar pictura bizantină nu-.şi face probleme în
priviate verosimilităţii şi nu se teme de contra­
dicţii, deoarece este explicativă, şi aici scopul
ei este să prezinte credinciosului imaginea cla­
sică a „Sinului lui Avraam" 2 . La dreapta, in
partea opusă, e înfăţişată învierea morţilor!
intr-un peisaj accidentat, la marginile căruia
îngerii sună din trîmbiţă, Pămintui personi­
ficat, pe o pernă mare, ţine în mîna dreaptă
un mormint din care se ridică cel înviat, înfă­
şurat încă în giulgiu, pe. cînd de jur împrejur
se deschid alte morminte care-şi restituie morţii.
Mai jos, personificarea Mării, aşezată pe doi
peşti voluminosi, ţine într-o mînă stindardul
învierii, iar în cealaltă o corabie pe care odi­
nioară o înghiţise şi pe care acum, în ziua Ju­
decăţii, o dă înapoi 3 . Animalele de pe uscat
şi din mare îşi joacă şi ele rolul în drama aceasta
universală, îndreptîndu-sc către locul Jude­
căţii şi aducînd mădularele oamenilor pe care
i-au devorat.
Am auzit spunîndu-se că animalele care
stau cu spatele spre locul unde se ţine Judeţul
(aşa cum ar fi cerbul, raţa, păstrăvul) din unele
reprezentări sînt animale nevinovate care n-au
ucis pe nimeni, şi pe care folclorul local le
socoate chiar providenţiale. Nu trebuie însă
mers atît de departe. Această seducătoare
ipoteză nu este de fapt îndeajuns de întemeiată,
căci unele animale se îndreaptă spre locul
Judecăţii fără să aducă nimic, iar altele, la
Moldoviţa de pildă, îi întorc spatele restitu­
ind totuşi cîteva resturi tunane. La Bălineşti
chiar şi Marea stă cu spatele spre Judeţ.
La stinga învierii morţilor, fluviul de foc
care izvorăşte din picioarele lui Iisus şi care
a devenit din ce în ce mai mare, se aruncă
într-un monstru cu două capete, ce era com­
plet mascat de o enormă pată de ipsos (vizibilă
pe pl. X L I I , 1) şi pe care dl. inginer Rezori
şi cu mine am reuşit, în 1924, după ce am înlă­
turat tencuiala, să-1 scoatem la lumină, astfel
încît să-i putem desluşi silueta. Valurile rîului
poartă cu ele o mare mulţime de damnaţi, pe
Arie în primul rînd, apoi, mai aproape de
» Luca. 2 3 , 43 ( P . H . ) .
2 l.ucn, 10, 22 ( P . H . ) .
• „Marea a dai tnapni De morţi! care erau In ea..."
(Apoc., 2 0 , 13). ( P . H . ) .
uu:i
monstru, pe Liciniu, Mahomed, Maxiiuln,
Iulian, şi chiar în gurile iadului, la sllngu
Iuda (care de dala aceasta nu e în braţele lui
Satana), iar la dreapta Caiafa. Călare pe mon­
stru, îl vedem pe Satana, cu o cupă in mină,
dar restul corpului, cu excepţia a patru coarne,
a fost fărtraitât în mod sistematic, ca şi alţi
demoni dealtfel. Unii călugări sau ţărani igno­
ranţi şi superstiţioşi au distrus imaginile dia­
volului, acolo unde au putut ajunge pînă la ele,
regăsind astfel, ca de atîtea ori în evul mediu,
acea teamă instinctivă şi milenară de imaginea
unei fiinţe sau a unui lucru ce caracterizează
animismul primitiv pe care sufletele simple
îl practică şi astăzi aproape ca şi în timpul
primelor dinastii faraonice.
între rîul de foc şi rai, în sfirşit, întilnim
motivele clasice ale morţii celui drept (un înger
ia cu sine micul suflet ce iese din gura muri­
bundului, în timp ce David cinta la harpă,
un instrument, care seamănă destul de bine cu
o mandolină) şi a morţii păcătosului (îngerul
loveşte muribundul cu lancea, dar cei doi dia­
voli care-1 chinuiau au dispărut). îngerul răz­
bunării ţine in mînă un rotulus cu o inscripţie
pe care o redăm întocmai, dar pe care nimeni
din cei cărora le-am arătat-o n-au putut s-o
descifreze (fig. 80). Am fi foarte fericiţi dacă
un specialist în lingvistică ar descoperi cheia
acestui mister. S-ar putea să nu fie vorba decît
dc unele semne bizare, fără semnificaţie.
F i g . 80. V o r o n e ţ . Rotulus ţinut in anină
d e Ingenui răzbunării
( m o a r t e a păcătosului).
Judecăţile de apoi din celelalte biserici
sînt aproape identice. La Humor (pl. X L V , 2),
la acelaşi nivel cu Tronul Hetimasiei, în spa­
tele grupului necredincioşilor, se află un înger
ce ţine un pergament cu semnele zodiacului
pe el şi care începe să se facă sul. Profeţii, epis­
copii, mucenicii sînt dispuşi în aceeaşi ordine
ca la Voroneţ. Raiul este complet şters; se
ghiceşte totuşi Fecioara, tîlharul cel bun şi
cîţiva arbori. La Moldoviţa (pl. X L V , 1),
regăsim zodiacul în partea de sus, Ioan Bote­
zătorul fiind înfăţişat cu aripi, ca un înger al
Domnului ce se. află. Variaţiile acestea de
amănunte sînt lipsite de semnificaţie. Totuşi
biserica de la Humor este singura care ne înfă­
ţişează, JOS la dreapta, chinurile iadului repar­
tizate în mai multe sectoare.
0 trăsătură esenţială a tuturor judecăţilor
constă in faptul că acestea sînt o interpretare
a preocupărilor cu precădere teologice ale ar­
tiştilor şi a programului monahal care le-a fost
impus. în Occident, ea şi în ţările române în
secolul al XVIII-lea, damnaţii sînt luaţi din
toate clasele sociale, şi sînt osindiţi în general
pentru că au călcat comandamentele morale:
bogatul cel rău, morarul care vindea făină
stricată, neguţătorul care dădea lipsă la cintar,
prostituata, preotul care-şi încălca îndatoririle,
sînt personaje binecunoscute, pe care le întil­
nim în. catedralele noastre ca şi în picturile
epocii lui Brincoveanu. In Moldova secolului
al XVI-lea nimic asemănător. Pe cine duce
torentul de foc, alături de Iuda şi de împăraţii
care i-au persecutat pe creştini? Pe A rie (Voroneţ,
Humor), pe Mahomed (Voroneţ), pe Nestorie:
pagini şi eretici aşadar. In registrul Hetimasiei,
cei care sînt pe cale de-a fi osindiţi sînt cei
ce n-au voit să asculte lecţia dată de Moise:
iudeii, musulmanii, perşii. La care se adaugă
întotdeauna şi unele categorii de creştini neorto-
docşi: armenii sint înfăţişaţi cu consecvenţă în
mijlocul iudeilor şi al turcilor. La Moldoviţa
nu se şovăie să-i pună printre necredincioşi,
numindu-i în mod expres, pe catolici, călu­
gării fiind aşezaţi în primul rînd chiar (pl.
X L V , 1 ) . Astfel că morala trece pe planul al
doilea; marea problemă este Credinţa 1 , care,
este adevărat, include totul, şi cu care morala
se şi identifică dealtfel.
Iconografia este aproape aceeaşi peste tot.
Orinduirea personajelor ş i a grupurilor e f i x ă .
Se va observa că viitorii aleşi vin la Judecată
pe jos, şi nu purtaţi pe nouri ca la Muntele
Athos şi ca în ţările române ale secolului al
X V I I I - l e a ; dealtfel s o l u ţ i a moldovenească, ce
sc apropie mai curînd de unele fresce bulgă­
reşti (ca cele din pronaosul de la Dragalevci)
1
Observaţia Iul P. Henry are o valoare fumlumental»,
dezvăluind substanţa anlircformlstă a picturilor murale
exterioare ( V . D . ) .
este, din punct de vedere artistic, net superi­
oară. Sc va remarca de asemenea că cei înviaţi
se prezintă la Judeţ îmbrăcaţi, dar în timpul
cintăririi faptelor rămîn goi, căci acolo devin
anonimi, şi-şi reiau veşmintele pentru a putea
intra în rai. In iad, dimpotrivă, sînt goi, ca
nişte osindiţi ce sc află, pierduţi în mulţimea
anonimă a celor păcătoşi, unde nu mai au nici
personalitate, nici putinţa, oricît de mică, de
a se sustrage caznelor. Numai în unele mici
amănunte intră în joc fantezia artistului — cum
ar fi acel diavol care, la Moldoviţa, îl trage de
barbă pe primul iudeu, sau acele reprezentări
fantastice ale unor demoni de la Voroneţ, care-şi
au chipul pe genunchi, pe pîntece etc.; sau,
în sfîrşit. eforturile diavolilor pentru ca tal­
gerul unde se află păcatele să se încline spre ei;
şi o referinţă specială privind Humorul, unde
zugravul se amuză prezentîndu-ne tiu demon
care face acrobaţii pe tija balanţei, sau un altul
care Se agaţă, cu un cîrlig, de coada încovri­
gată a unui congener, cocoţat şi acesta pe tijă.
Moartea dreptului şi cea a păcătosului se regă­
sesc şi la Humor; lipsesc însă la Moldoviţa,
unde uşa, monumentală, reduce puţin dimen­
siunile compoziţiei şi incomodează I în mod
special scena Cintăririi faptelor. Astfel că o
parte din ea este surghiunită pe stîlpii care
susţin bolta pridvorului; acolo se găseşte dealt­
fel aproape toată scena învierii morţilor^ iar
cei din urmă damnaţi, maurii, invadează
stîlpii de colţ de la sud-vestul acestei încăperi.
Dar, după cum se vede, în pofida unor neîn­
semnate divergenţe, Judecata de apoi din
Moldova prezintă un tip fixat cu toată rigoa­
rea, şi, trebuie să adăugăm, mult mai reuşit
decît cel reprezentat in majoritatea bisericilor
de la Muntele Athos. Şi aici nu se află in tra­
peză, ca la Lavra sau la Dionisiu, şi nici în
pronaos ca la Vatoped sau la Dochiariu, ci
chiar la intrare, în plină lumină, unde se im­
pune, am putea afirma, cu brutalitate privirii
vizitatorului. Dar chiar şi compoziţia este mai
ordonată, mai amplă, concepută în mod mai
clar şi mai logic. Chiar şi la Arbore, chiar şi
la Rîşca, unde avem de-a face cu o execuţie
inferioară, planul iconografic ramine neschim­
bat. Aceste judecăţi de apoi din bisericile lui
Petru Rareş sînt printre, cele mai bune din
loată lumea bizantină. Ceea ce pare să se dato­
reze în mare măsură faptului că, o dată în plus,
artiştii moldoveni au regăsit vechile tradiţii
bizantine, net superioare celor contemporane.
Nu ne putem opri, in special, să nu facem o
apropiere între judecăţile de la Voroneţ, Humor
 şi Moldoviţa şi amplul mozaic din bazilica de
la Toi cello, ce datează din secolul al XII-lea
şi cu care coincid aproape punct cu punct.
Alături de aceste compoziţii de mari dimensi­
uni, decoraţia exterioară a bisericii, care este
acoperită în întregime cu fresce, cuprinde şi
alte subiecte. Această a doua categorie de teme
parc să fie lăsată, pînă la o anumită limită,
la libera alegere a artistului. Cutare biserică
aduce laude sfîntului Nicolae 1 , alta înalţă
imnuri de slavă Sf. Fecioare, a treia sfîntului
Ioan cel N o u ; în altele, locul lăsat liber de ma­
rile compoziţii este împărţit între mai mulţi
sfinţi.
O serie de scene sînt, totuşi, prezente întot­
deauna: seria de scene care ilustrează Geneza.
Ar fi fost într-adevăr surprinzător faptul că
tocmai punctul de plecare a acestei mari drame
umane care-şi găseşte dezlegarea odată cu Mîn-
tuirea şi cu Judecata de apoi să nu fi fost repre­
zentat. Istoria Căderii, totuşi, nu ocupă locul
care ni se pare că i s-ar fi cuvenit; tema aceasta
este plasată într-un colţ, fie în partea de sus a
zidului de la nord (Voroneţ, Suceviţa), fie pe
zidul de la apus (Moldoviţa, Arbore); şi nu com­
portă, în general, decît o povestire destul de
simplă à primelor episoade din Geneză, de la
Creaţiune pînă la Uciderea lui Abel (Voroneţ,
Suceviţa) sau piuă la Beţia lui Noe (Moldoviţa),
adică pînă la sfîrşitul Potopului: şi se reduce,
adesea, la patru scene, ca la Arbore. Cînd este
completă, înfăţişează cîteva episoade ale Cre­
aţiei (Pămîntul şi Cerul, Adam, Grădina Ede­
nului, Eva, Denumirea vieţuitoarelor), apoi
Ispitirea (şarpele veşnic încolăcit în jurul
arborelui, între Adam şi Eva, aşezaţi simetric),
Uimirea, Alungarea din rai, Osîndirea la muncă ;
apoi Naşterea lui Abel, Jertfa lui Abel şi a l'ili
Cain, Uciderea lui Abel... Bineînţeles, Crea­
torul este înfăţişat tot timpul cu trăsăturile
lui Iisus. Adam şi Eva, goi în momentul cînd
au fost creaţi, sînt bogat înveşmîntaţi în rai,
apoi după ce au căzut în ispită, din nou goi,
contrast ce trebuia să simbolizeze descoperirea
propriei lor goliciuni. Iconografia respectivă
este atît de obişnuită încît Geneza aceasta nu
ne-ar fi atras atenţia dacă nu ar comporta o
scenă inexistentă în „ B i b l i e " şi care, aşa cum
avem credinţa că am demonstrat nu demult,
nu se poate explica decît prin influenţa litera-
1
Acatistul sfintului Nicolae este reprezentat destul
dc des In pictura murali, interioară şi exterioară, din
Moldova, Intruclt figura acestui sftnl era asociată cu
Ulcea de ortodoxie (V. Drăguţ, Humor. Hucureşti, 1973,
pp. 39—40). (V.D.).
turii apocrife şi populare: este vorba de Zapi Sili
lui Adam. într-adevăr, scena aceasta se gă­
seşte peste tot, la Voroneţ, la Humor, la Suce­
viţa, înfăţişîndu-1 pe primul om, scriind, pe un
pergament pe care i-1 indică diavolul, „un act
de recunoaştere". Nu vom reveni asupra aces­
tei teme pe care am analizat-o în amănunt,
făcînd o apropiere între ea şi legendele dualiste,
în special bogomilice, legende cc s-au răspîndit
şi în ţările române, şi potrivit cărora în urma
unui vechi contract încheiat, după caz, cu
Adam sau cu Dumnezeu, morţii aparţin dia­
volului 2 . In versiunea adoptată de pictura
moldovenească, diavolul pune această condiţie
absolută pentru a-1 lăsa, în schimb, pe Adam
să-şi lucreze nestingherit ogorul. Adam, pus în
faţa acestei crude necesităţi, a semnat, fără
să-şi dea poate prea bine seama de ceea ce face,
osîndirea propriilor săi urmaşi. Şi este repre­
zentarea populară a acelui „chirograf" pe care
îl rupe Iisus în bucăţi in strofa a 22-a din Imnul
Acatist, cu prilejul Cogorîrii sale în iad. In
jurul acestei credinţe s-a dezvoltat o întreagă
literatură populară, asupra căreia ne-am oprit
îndelung în studiul citat mai sus. Era firesc,
legendele acestea avînd o mare circulaţie, ca
pactul demoniac, pe care jertfa lui Iisus îl ani­
hilează, să fie reprezentat în mod expres. Se
pare totuşi că nu i s-a dat o prea mare impor-
Fig. 81. Voroneţ. Geneza: Zapisul lui Adam.
tanţă dincolo de hotarele Bucovinei. Avem
şi în cazul acesta un exemplu privind influenţa
unei teme folclorice asupra picturii religioase
(fig. 81), şi nu este singurul.
• Folklore Mélanges", 1927, dc l'Inst. fr., p. 83
şi urm. (P.H.).
22C

2
O altă legendă, chiar şi mai răspîndită poate (pl. X L V I I , 2) şi la Suceviţa (pl. L X V I I , 1).
decît cea precedentă, inspiră într-adevăr o Comparînd frescele acestor trei biserici am pu­
8
scenă pe care o întilnim întotdeauna pe partea tut constata că lucrarea lui Ioan Climax e
exterioară a zidurilor bisericilor din Bucovina, urmată punct cu punct, dar că spiritul picturii
deşi sub două forme foarte diferite: este vorba şi strînsele ei legături cu ilustrarea Judecăţii
de credinţa în existenţa Vămilor văzduhului,
adică a Primei Judecăţi, cea care survine ime­
diat după moarte. Am fost, credem, primul
cercetător care a semnalat această reprezen­
1
tare ; şi am făcut, ceva mai tîrziu, un studiu
amănunţit în articolul citat cu puţin înainte,
ceea ce ne dispensează de comentarii prea ample.
In Viaţa sfintului Vasile cel Nou se spune
că ballimi slujnică a sfintului i-a apărut după
moarte unuia din discipolii acestuia, pc ninne
Grigorie, povestindu-i că, însoţită de îngerul
său păzitor, a fost nevoită să înfrunte, în dru­
mul său către cer, de douăzeci şi patru de ori
agresiunea diavolilor. Fiecare popas era hără­
zit unui anume păcat, şi abia după al douăzeci
şi patrulea a putut bătrîna slujnică să-şi ter­
mine liniştită drumul. Această veche poves­
tire a pătruns în folclorul oriental şi, în vari­
ante diferite, legenda Vămilor văzduhului se
întilneştc în povestirile ce se deapănă în serile
de clacă pe tot întinsul Moldovei. După cum
se vede, Biserica a încuviinţat intrarea acestei
istorioare în programul iconografic al lăcaşu­
rilor de cult, socotind că ar putea veni in spri­
jinul scopurilor sale moralizatoare. Amănun­
tele scenei, înşiruirea numelor păcatelor sînt
exact aceleaşi ca şi în povestirea respectivă,
ori de cîte ori ne aflăm în prezenţa unei repre­
zentări fidele. Care capătă forma unui fel de Fig. 82. V a t r a - M o l d o v i t e i : V ă m i l e văzduhului.
turn cu douăsprezece etaje duble, ce comunică
între ele prin douăzeci şi patru de rampe, fie­ de apoi confereau o mare doză de plauzibili­
care dintre acestea purtind numele unui păcat tate ipotezei că artistul se gîndea mai curînd
şi fiindu-i atribuit un demon prin faţa căruia la o încercare post mortem decit la gradele dc
trebuie să treacă sufletul, asistat de doi îngeri perfecţiune atinse în viaţă, şi că, fără să-şi
păzitori. în vîrf, o scară ce duce către cerul dea seama, era obsedat de amintirea Vămilor
larg deschis, de unde Iisus ii intinde celui ce-a văzduhului. Vom reveni dealtfel asupra subiec­
trecut cu bine prin atitea încercări o mînă tului cînd ne vom ocupa de Suceviţa.
milostivă.
Decorajia părţii exterioare a zidurilor, pe
Aşa sc prezintă versiunea de la Voroneţ,
lingă temele despre care am vorbit pînă acum,
de la Humor (foarte deteriorată), de la Vatra-
comportă întotdeauna o suită de scene din
Moldoviţei (fig. 82), de la Arbore (unde n-au viaţa unuia sau a mai multor sfinţi.
mai rămas decît siluetele). In celelalte bise­
rici găsim o altă temă, ce pare să fi fost influ­ 2
„Scara virtuţilor" a lui Ioan Sinaitul apare pentru
enţată de Vămi. Este vorba de tema denumită prima oară In pictura murală din Moldova la Doforovăţ
(1529), fiindrcluată la Rişca (1552), Suceviţa ( 1 5 9 5 - 1 5 9 6 ) ,
Scara virtuţilor. Pe care n-o întilnim decit în Sf. Ilie (cea 1640). Dc reţinut că In manuscrisele mol­
trei locuri, la Rîşca, la biserica Sfintul Ilie doveneşti, „Scara" apare prima oară In I I 1 6 , fiind copiată
de Gavril Urie (P. P. Panailescu, Manuscrisele sUwc din
Biblioteca Academiei Ii.F.Il., I, ilucnreşli, 1959, p. 178)
1
De Vorigtnaltti.. „Hyznntion", 1, p. 300 şi urm. (V.D.).
(P.H.). » Folklore..., pp. 6 4 - 8 2 ( P . H . ) .

La Humor, dc pildă (pl. X L I I I ) , pârlea
dreaptă a zidului meridional este dedicată
vieţii sfintului Nicolae, in 24 de scene, sime­
trice fată de Imnul Acatist şi lucrate probabil
de aceeaşi mină. Proporţiile, personajele, chiar
şi fundalurile, sînt intru totul asemănătoare.
Viaţa sfîntului Nicolae e mai dezvoltată în
Moldova decît ne va indica Erminia, cu două
secole mai tîrziu. Aceasta, iutr-adevăr, cunoaşte
doar nouă scene, ignorino! episoadele care revin
întotdeauna pe zidurile bisericilor moldove­
neşti. Totuşi acestea nu înfăţişează, cum s-ar
putea crede, Acatistul sfintului Nicolae; sce­
nele reprezentate şi strofele Imnului nu au nici
un fel de legătură între ele. Şi în cazul acesta,
Bucovina a elaborat sau a folosit o formulă
specifică, a cărei autoare, fără îndoială, nu
este, doar că ea singură i-a păstrat tradiţia 1 .
Frescele care se află sub viaţa sfîntului Nico­
lae, foarte deteriorate, se lasă foarte greu des­
cifrate, dar dezvoltă parabola Fiului risipitor'-'.
Pe zidul de la nord, în simetrie cu Acatistul
Maicii Domnului, intre Arborele lui Ieseu şi
pridvor, se ghicesc resturile unor scene din
viaţa sfîntului Gheorghe. In sfirşit, pe stîlpul
de la sud-vest al pridvorului se văd, unul sub
altul, sfinţii militari Gheorghe, Dumitru, Mer­
curie şi Nestor; primii trei călări, în poziţie
de atac, ultimul pedestru şi luptînd cu Lie
păgînul. Stîlpii pridvorului sint acoperiţi, pe
toată înălţimea feţelor lor interioare, de sfinţi
în picioare.
La Vatra-Moldoviţei, zidul de la nord este
dedicat, jumătatea din stinga vieţii lui Ioachim
şi a Anei, ca şi vieţii Fecioarei (aproape toate
scenele fiind foarte şterse), iar partea dreaptă
învăţămintelor apostolilor. Pridvorul este de­
corat întocmai ca la Humor.
Voroneţal merită, cu prisosinţă, un popas
mai îndelungat. Scenele ce ilustrează vieţile
sfinţilor, printre care şi sfîntul Anton, şi care
împodobesc zidul nordic sînt foarte deterio­
rate, deşi se mai pot recunoaşte încă princi­
palele episoade. Dimpotrivă, pe zidul de la
sud, viaţa sfîntului Nicolae, ca şi viaţa sfintului
Ioan cel Nou, se află in perfectă stare de con-
1
Nu avem nici un motiv sil nc iudoim că mediul
cărturăresc autohton puica să elaboreze o variantă pro­
prie a Acatistului sfintului Nicolae, dovezile de creati­
vitate in domeniul Iconografic liind destul de numeroase
şi de importante, In primul rind elaborarea complexului
program al picturilor exterioare ( V . D . ) .
* Adresăm aici viile noastre mulţumiri d-lui Granar
pentru a ne fi dat ideca acestei interpretări. Parabola sc
n u i află ilustrată In încă două biserici, Ia Sfintul Gheorghe
din Suceava, sub Arborele lui Ieseu şi la Arbore, In
stinga Judecăţii de apoi ( Î M I . ) .
UU7
servare (pl. X L V I , 1 şi 2 ) . Prima reproduce
principalele scene din relatarea de la I I m u n i ,
dar nu chiar intocmai. Stilul, bineînţeles, nu
diferă prea muli, dar aici nu sînt decît 17 scene,
în locul celor 20 de la Humor, şi nu păstrează
nici aceeaşi ordine. Cele mai importante totuşi,
Hirotonisirea, Nicolae salvînd un om de la
înec, înviind năierul, apărînd în faţa împăra­
tului, slobozindu-i pe nevinovaţi, stînd de
vorbă cu îngerii şi în sfirşit Adormirea sa, se
regăsesc în ambele biserici, dar tratate în mod
deosebit. Începind din secolul al XVI-lea,
artiştii trebuie să se fi bucurat de mai multă
libertate atunci cînd nu tratau marile subiecte
liturgice. Însuşi Dionisie va scrie în secolul
al XVIII-lea, după explicaţiile privitoare la
vieţile cîtorva sfinţi: „Urmind calea aceasta,
putem înfăţişa, fie complet, fie parţial, minu­
nile altor sfinţi 3 ..." Monumentele religioase
din Bucovina demonstrează că, chiar şi atunci
cind este vorba de ilustrarea vieţii sfinţilor
de primă mărime, zugravul nu era nicidecum
prizonierul unei tradiţii rigide.
Dar cea mai interesantă compoziţie de felul
acesta, de la Voroneţ, este viaţa sfîntului Ioan
cel Nou. Acest mucenic naţional al Moldovei
a fost un onest neguţător din Trebizonda care
a trăit în secolul al XIV-lea. Şi care, într-o
bună zi, a pornit pe o corabie către Cetatea
Albă, aflată pe atunci sub dominaţia tătarilor,
şi căpitanul corăbiei, un „Frînc" (catolic),
invidios din pricina pietăţii sale şi furios de-a
fi fost pus în încurcătură de către pasagerul
său în cursul unei discuţii teologice, a profitat
de împrejurări ca să se răzbune. In scopul
acesta i-a dat mai-marelui cetăţii să înţeleagă
că Ioan ar vrea să treacă la mahomedanism.
Exarhul a trimis după Ioan, care a fost adus
cu mare pompă iu faţa lui, dar ncobţinind de
la el decît mărturisirea credinţei ortodoxe,
s-a supărat, punind să fie biciuit fără milă
şi aruncat în închisoare. A doua zi, scena s-a
repetat întocmai. In cele din urmă Ioan a fost
legat de coada unui cal şi sfirtecat. Un iudeu
i-a tăiat capul, iar corpul i-a fost lăsat în mij­
locul ghetoului. Creştinii, temindu-se de mai-
marele cetăţii, nu îndrăzneau să-1 înmormîn-
teze. Dar iată că trei îngeri, de-o albeaţă orbi­
toare, au venit să-i privegheze rămăşiţele pa­
ni intesti; un iudeu, luîndu-i drept preoţi creş­
tini, a pus mîna pe arc, dar nici n-a apucat
să-1 încordeze bine, că a şi înţepenit în poziţia
aceasta, rămînînd aşa toată noaptea şi o parte
din ziua următoare, pînă ce, arătîndu-şi căinţa
a
Didron, p. 378 ( P . H . ) .
228
s-a vindecat. înspăimîntat, mai-marele cetăţii
a îngăduit locuitorilor să-1 îngroape. „Frincul"
însă, autorul nenorocirilor care se abătuseră
asupra mucenicului, a vrut să-i fure trupul in
timpul nopţii; dar Ioan a apărut atunci în vis
episcopului, care a împiedicat profanarea. Se
ştie că Alexandru cel Bun a pus să fie adus
la Suceava moaştele sfintului, fiind apoi depuso
în biserica de la .Miranti. Se parc insă că sfîn­
tul nu s-a simţit acolo prea bine, căci a dispă­
rut de mai multe ori, pînă ce s-a luat hotărirea
să fie transportat în biserica cea nouă, Sfîntul
1
Gheorghe, unde se află şi astăzi . Ian Sobieski
a răpit, în 1686, racla sfîntului şi a dus-o la
Z o l k i c v ; in 1783, după anexarea Bucovinei,
Iosif al II-lea a hotărit să fie adusă din nou
la Suceava.
E firesc aşadar ca mitropolitul Grigoriesă
fi dispus reprezentarea vieţii sfintului protector
al ţării pe zidurile ctitoriei sale, sfiut în cinstea
căruia are loc în fiecare an la Suceava, în ziua
dc 2 iunie, un impresionant pelerinaj. Zugravul
a urmat legenda punct cu punct, aşa cum se
poate vedea şi din planşa X L V I , şi a redat
totul cu multă vervă, începind cu prima înfă­
ţişare în faţa mai-marelui cetăţii şi sfirşind cu
aducerea moaştelor la Suceava. Să fi avut in
faţa lui un model? Nu avem de unde şti; căci
nu ni s-a păstrat nici o reprezentare anterioară
celei de la Voroneţ, în afara resturilor de la
Bistriţa 2 . Dar, beneficiind de experienţa do-
bîndită cu prilejul ilustrării menologului şi
inspirindu-se, în ceea ce priveşte detaliile, din
realitatea înconjurătoare, acesta a executat,
in douăsprezece scene, dintre care două duble,
1
Despre accusili raclă, vezi Teodora Volncscu, Cea
mai veche operă dc anjinlăric medievală din Moldova, in
SCIA, 1964, nr. 2 , p . 2 6 5 - 2 8 9 ( V . D . ) .
2
Prima consemnare privind viaţa, martiriul şi adu­
cerea moaştelor Sfintului Ioan cel Nou la Suceava o
găsim la Gavril Urie, In Sborniati copiat dc el In anul
1439. Prima ilustrare a acatistului acestui sfint apare pc
lucia dc argint In care se află depuse moaştele sale, raclă
păstrată iu biserica Sf. Gheorghe clin Suceava şi data-
bilă iu ultima parte a domniei lui Alexandru cel liun.
In 1498, Ştefan cel Marc construia la mănăstirea Bis­
triţa un turn-clopotniţă, In interiorul căruia a fost ame­
najat un paraclis Închinat, dintru început, Sfintului
Ioan cel Nou. în anul 1534, prin grija lui Petru Rarei,
se picta biserica Sf. Gheorghe din Suceava pe a cărei
faţadă sudică, I i Zona naosului, se află o reprezentare a
vieţii sfintului a cărui raclă este adăpostită chiar In acest
lăcaş. Cîţiva ani mai llrziu era decorat cu picturi murale
paraclisul Sf. Ioan cel Nou, de la Bistriţa, In ansamblul
iconografic fiind cuprinsă şi viaţa sfintului patron al
paraclisului. Aşadar, in 1547, clnd se realizau picturile
de la Voroneţ existau îndestulătoare izvoare şi modele
autohtone pentru a reprezenta acatistul sfintului martir
dc la Cetatea Albă, care devenise, Intre timp, unul dintre
patronii Moldovei ( V . D . ) .
o serie dintre cele mai originale fresce din
Moldova. Răposatul O. Luţia a consacrat aces­
tora un impresionant studiu pe care avem sa­
3
tisfacţia să-1 cităm . Fără a stărui prea mult
asupra părerilor sale în legătură cu posibilul
autor al frescelor (despre care autorul crede că
este român, iar noi ne alăturăm fără greutate
acestei afirmaţii), cu tehnica sau cu icono­
grafia specifică fiecărei scene, vom sublinia
doar cîteva trăsături caracteristice. Unitatea,
caracterul ansamblului sînt date de factura
net populară a povestirii. Astfel, ne spune O.
Luţia, cu privire la scena a treia (pl. X L V I , 1).
„aceste repetiţii, insistenţa aceasta, tot excesul
de cruzime pe care o săvirşesc cei doi călăi
şi înfăţişată dc zugrav în povestirea sa, nu se
aseamănă oare cu repetiţiile, cu insistenţa, cu
expresiile şi cu termenii pleonastici din cinte­
cele noastre populare?'" 1 . în privinţa aceasta,
sîntem întru totul de acord cu O. Luţia. într-a­
devăr, expresivitatea cu care sint redate supli­
ciile, numărul călăilor care lovesc toţi deodată,
numărul caznelor aplicate în acelaşi timp (cf.
scenele 3, 6 şi 7, p l . X L V I , 1), evocă repeti­
ţiile de cuvinte, de cadenţe, de întorsături de
frază ce caracterizează doinele româneşti. A¬
ceastă plasticitate se putea observa şi în repre­
zentarea Menologului; aici însă ajunge la pa­
roxism, ca şi cum natura ardentă şi primitivă
a artistului profita, pentru a se manifesta în
toată plenitudinea, de prilejul pe care i-1 oferea
tema respectivă, căci nu exista nici un model
care să-i stăvilească spontaneitatea. Proce­
deul este simplu: tipurile dc călăi, orinduirea
generală a scenelor îi sînt inspirate de canonul
Menologului; anatomiile urmează cu fideli­
tate modelul bizantin; dar in cadrul acesta
zugravul s-a exprimat cu o totală libertate.
Observaţi, în scena a treia, spectatorii care
privesc pe deasupra zidului şi par să-i aţiţe pc
călăi, întocmai ca vecinii, la ţară, care asistă
la un conflict local. Sau fantezia cu care sînt
alcătuite fnndalurile arhitecturale (in special
scenele 5 şi 6), unde artistul creează o atmo­
sferă de „orientalism" sui generis şi se amuză
în mod vizibil să introducă o notă exotică,
poate că nu de mai prost gust ca in unele filme
moderne care au ca subiect cîte o poveste din
„O mie şi una de nopţi". în sfirşit, nota moldo­
venească se afirmă în mod victorios prin bise­
rica aceea cu acoperişuri multiple din scena
10 (pl. X L V I , 2 ) , în care se recunoaşte tipul
3
Legenda S/. Ioan cel .Von «V Iu Suceava In Inscurite
dr la Voroneţ, „Codrul Cosininului", 1, 1924, pp. 2 7 9 — 3 5 4
(P.H.).
4
Ibld., p. 312 (P.H.).
 tradiţional al monumentelor figurate în fres­
cele votive.
Două picturi nc vor mai reţine încă puţin
la Voroneţ. Sfintul Gheorghe care decorează
partea de jos a contrafortului, la stinga (pl.
X L V I , 1), esle înfăţişat in chiar clipa în care
străpunge balaurul pc care tînăra principesă îl
aduce, legat, sub zidurile cetăţii. Sfintul este
imens, la fel dc înalt ca şi zidul, iar calul sc
cabrează cu mişcarea tradiţională cu care ne-au
obişnuit deja Humorul şi Vatra-Moldoviţei
(pl. X L I I , 3 şi X L I I I ) . Cîţiva soldaţi ţintesc
monstrul cu săgeţile, în vreme ce, în mijlocul
donjonului, regele, regina şi mulţimea de
oameni se agită, înspăimintaţi. Cele două mari
personaje ce se află Ungă uşa principală sînt
mitropolitul Grigorie, de care am vorbit mai
înainte, şi Daniil Sihastrul. Sc va remarca înfă­
ţişarea tipic românească a înaltului prelat:
barba lungă şi rotunjită la colţuri evocă mai
curînd uncie portrete păstrate în palatele episco­
pale, decît vreun bătrîn prelat bizantin sau
athonit, iar trăsăturile feţei sînt cele pc care le
au nenumăraţi ierarhi din zilele noastre. Al
doilea personaj este o figură destul de bizară,
pe «ire am întîlnit-o de nenumărate ori, unul
din acei pustnici veneraţi asemenea sfinţilor
încă clin timpul vieţii de către oamenii din
popor, şi cărora domnitorii nu se dau în lături
să le ceară sfatul în clipe de grea cumpănă.
Mitropolitul care a renovat biserica a avut
tulburătoarea idee de a pune să fie înfăţişat,
alături de el, umilul călugăr căruia legenda îi
atribuie chiar întemeierea acestei biserici. Fără
îndoială că Putna îl reclamă pe Daniil Sihas­
trul pentru ea, şi prezintă, la mică distanţă,
o grotă unde ar fi locuit pustnicul. Dar legenda
este luată de la Voroneţ. Căci, potrivit tradi­
ţiei, la Voroneţ l-ar fi intîlnit Ştefan cel Mare pe
Daniil după bătălia de la Războieni. Povesti­
rea este plină de farmec şi merită s-o repro­
ducem. Ştefan învins, recunoscîndu-1 pe pustni­
cul a cărui faimă se întinsese în tot ţinutul, şi
în tovărăşia căruia — spune o altă legendă —
petrecuse în copilăria Iui cîteva zile, 1-a întrebat,
dacă trebuie să-şi încerce clin nou norocul pe
cîmpul de luptă. „Vino lîngă copacul acesta,
i-a spus pustnicul, şi ascultă. N-auzi nimic? —
Nimic decît geamătul vîntului. — Pune-ţi
piciorul peste piciorul meu. — Ce glasuri melo­
dioase desluşesc acuma ! a spus voievodul. —
Sint cintările îngerilor, a răspuns Daniil. Dum­
nezeu ţi-a dat un semn. Fă lcgămînt că vei ridica
aici o mănăstire, şi vei învinge." Ştefan s-a
întors pe cîmpul dc luptă, i-a bătut pe turci şl,
unsprezece ani mai tîrziu, îşi ţine legăm iul ul,
înlocuind bisericuţa de lemn dc la Voroneţ cu
splendidul monument pc care îl vedem aslă/.i1.
E greu dc spus dacă personajul reprezenta I
airi sub numele de Daniil, alături de Grigorie
Roşea, este un portret. Tipul este cel al tuturor
călugărilor clin pictura bizantină. Figura expre­
sivă a mitropolitului apare astfel şi mai remar­
cabilă.
Acestea sînt principalele ansambluri ale
picturii exterioare clin Moldova de Nord a seco­
lului al XVI-lea, pictură atît dc interesantă şi
de personală. Alte biserici prezintă şi acum, pc
partea exterioară a zidurilor, resturi de frescă,
dar mult mai degradate. La Suceava, n-au per­
sistat decît siluetele din Arborele lui Ieseu şi
din Imnul Acatist"; la Sfintul Ilie, un fragment
din Scara virtuţilor; la Rîşca, Judecata şi Scara
sînt desfigurate datorită unor repetate retuşări,
restul fiind refăcut într-un mod cu totul neco­
respunzător. Numai biserica de la Arbore, pc
al cărei zid de la nord nu se mai vede nimic, dă
dovadă de oarecare personalitate pe cel de la
sud unde, între Acatist şi Judecată, sînt interca­
late patru scene referitoare la Parabola fiului
risipitor, şi mai ales pe cel de la vest, acoperit
de cincizeci dc imagini care se continuă dealtfel
pe feţele interioare ale contraforţilor, şi care,
cu excepţia părţii de sus, sînt conservate înde­
ajuns de bine (pl. X L V I I , 1 ) . Aceste imagini,
care ilustrează viaţa şi suferinţele mai multor
sfinţi, vădesc multă vervă şi sînt, în ansamblu,
superioare celor ce reprezintă Imnul Acatist de
pc zidul meridional. Sînt, oricum, foarte îngri­
jit lucrate, munţii şi arhitecturile ce alcătuiesc
fundaturile au căpătat o extindere mai mare,
majoritatea acestor imagini relevînd vocaţia
artistului pentru compoziţie. Mulţimile, în
special, oricît de simplă ar fi maniera tradiţio­
nală, trăiesc şi formează mase impunătoare de
oameni; strădania pentru a conferi chipurilor
individualitate este şi ea de netăgăduit şi echiva-
1
Cu ocnzin cercetărilor arheologice efectuate In
anii 1000— 1961, sub pardoselile biscrkii de la Voroneţ
au fost descoperile urmele bisericii dc lemn premergă­
toare, confirmlndu-sc astfel tradiţia. ( V . D . ) .
* La biserica Sf. Gheorghe din Suceava lucrările de
consolidare şi restaurare (cu îndepărtarea tcn-nlelllor
suprapuse) au dat la iveală Intinse suprafeţe de pictură
exterioară din ansamblul căro'a menţionăm doar Judecata
de apot (peretele vestic). Acatistul sfintului Ioan cel
Nou (peretele sudic), Rugăciunea tuturor sfinţilor (pe
abside). ( V . D . ) .
230
lează destul de des cu o reuşită. 1 Nu ne-ar mira
faptul ca porţiunea aceasta să fi fost pictată de
altă mînă decît restul bisericii 2 .
Aşadar, pictura exterioară din Moldova de
Nord se vădeşte a fi dc-o extraordinară bogăţie.
Şi ne prezintă nenumărate teme iconografice
despre care celelalte lăcaşuri bizantine nu păs­
trează nici o urmă sau pe care cel puţin le tra­
tează într-o manieră diferită. Dacă şcoala
moldovenească este înrudită îndeaproape cu
şcoala athonită, ca sc inspiră totuşi din mai
vechi tradiţii, bulgăreşti, sîrbeşti, macedonene
şi mai vechi încă, regăsind uneori splendoarea
celei dintîi ere bizantine. Şi, mai cu seamă, folo­
seşte aceste tradiţii adaptîndu-le propriei sale
viziuni, selccţionînd, inovînd. Suflul popular
sparge vechile tipare, animă unele scene clasice,
reuşeşte să imagineze altele, atunci cînd tra­
tează de pildă vreo legendă naţională, ca viaţa
sfîntului Ioan cel Nou, sau cînd ilustrează anu­
mite credinţe puse în circulaţie de folclorul lo­
cal, precum Vămile văzduhului sau Zapisul
lui Adam. Şcoala moldavă abordează însă în
egală măsură şi compoziţia de mari dimensiuni,
şi ştie, atunci cînd se află în faţa unei probleme
noi ca aceea a frescei exterioare, să elaboreze un
vast program iconografic, spre lauda simţului
său teologic, ca şi a darurilor sale artistice.
Astfel că absidele şi zidurile se acoperă de-o
multitudine de personaje sau dc scene simbolice,
1
I'. Henry trece surprinzător de repede peste pic­
turile exterioare dc In Arbore al căror ansamblu este cu
ndcvăral uimitor prin originalitatea si bogăţia Iconogra­
fică, poziţia sa fiind singulară In raport cu toate celelalte
biserici decorate la exterior. Peretele vestic cuprinde
vămile văzduhului (24 episoade), Geneza (5 scene) aca­
tistul sfintului Gheorghe (33 scene), acatistul sfintului
Dumitru (11 scene), acatistul sfintului Nichita mărturi­
sitorul (22 scenei, acatistul sfintei Paraschiva (11 scene).
Pc peretele sudic sc află Acatistul Matetl Domnului
particularizat prin ilustrarea neinterprelată a Asediului
Conslanlinopolului. Parabola fiului risipitor Judecata
de apoi cu o redactare foarte generoasă, dar şi cu unele
episoade risipita (moartea săracului, moartea bogatului),
o impresionantă reprezentare a temei Rugăciune tn vari­
antă dezvoltată, grupul central fiind încadrat dc două­
zeci de sfinţi. Pe absida altarului se află marea rugă­
ciune a tuturor sfinţilor (dc reţinut li gura dc mari pro­
porţii a sfintului C.rlstofor aşezată In axa altarului).
Despre aceste picturi si-a exprimat un entuziast punct
de vedere istoricul dc artă Paul Philippnt (Die Wand-
malcrct, Wicn A Mllnchcn, 1972, p. 6 0 ) : a sc vedea şl
lucrarea noastră Dragos Coman, maestrul frescelor de la
Arbore. Bucureşti, 1969 ( V . D . ) .
2
In afara monumentelor menţionate, picturi murale
exterioare se mai păstrează la Pă'.răuţi (Judecata de apoi,
pe peretele vestic, degajată parţial). Coşula(Judecata de
apoi, pc peretele vestic, păstrată fragmentar). ( V . D . ) .
orînduite in mod desăvirşit. şi încă şi mai bine
executate, care, cu toate că nu dau nici un
moment senzaţia de umplutură, nu Iasă nici o
porţiune dc zid neocupată.
Dc unde rezultă cel mai uimitor mozaic ce
se poate imagina, dar care nu este lipsit de
farmec. Ansamblul nu oboseşte ochiul şi monu­
mentul păstrează, în pofida acestui amalgam
de culori, o indiscutabilă tonalitate generală1,
destul dc caldă şi de o gravitate nu fără un anume,
aer intim. Culoarea dominantă a bisericii de. la
Suceviţa, despre care vom vorbi ceva mai tîrziu,
este verdele: nenumăratele ramuri din Arborele
lui Ieseu, nuanţa solului pe suprafaţa căruia
se mişcă numeroasele personaje de pe abside —
iată, în mare parte, cauza acestei impresii gene­
rale. Biserica de la Voroneţ este albastră, de un
albastru-închis, profund, foarte plăcut ochiu­
lui cînd îl priveşti, dar în acelaşi timp foarte
viguros; şi totul datorită culorii de fond a Arbo­
relui lui Ieseu, fond pe care ramurile atît de.
subţiratice ale acestuia se decupează asemeni
unei ghirlande ajurate cu mare fineţe; şi, în
egală măsură, fondului tuturor scenelor şi tu­
turor figurilor de pe ziduri şi de pe abside; în
sfirşit, fondului acelei extraordinare Judecăţi
de apoi, unde domină două culori intense,
albastrul şi aurul numeroaselor diademe şi
nimburi, a căror seînteiere dă poate acestui
albastru cea mai înaltă vibraţie şi transparenţa
lui maximă.
Albastrul acestor biserici are dealtfel o nu­
anţă specifică. Cine 1-a contemplat nu-1 mai uită
niciodată. Este un indigo ce nu se poate vedea
decît în apele Mării Egee, sau în adîiicul ceru­
lui Mcditeranei răsăritene; dar cerul acesta
ajunge uneori şi în România, în timp dc mare
vipie, sau în strălucitoarele zile ale iernii, cînd
termometrul scade la 25° sub zero, iar Zăpada
şi chiciura îşi aştern alaeaţa-le sclipitoare sub
razele de foc ale unui soare scăpărător, ce lunecă
pe un cerfără nouri. Aceste biserici din Bucovina
sînt un crîmpei de cer şi, fără îndoială, întoc­
mai aşa le-a imaginat şi cel care le-a făurit.
Pe albastrul acesta se suprapun cîteva culori
fundamentale, foarte puţin numeroase: aurul
nimburilor care se armonizează atît de. bine cu
culoarea de fond; apoi verdele discret al Arbo­
relui Iui Ieseu, care, la Voroneţ mai ales, are o
moliciune neaşteptată, părînd a fi ţesut ca un
vechi covor persan; apoi albul şi verdele tunici­
lor sau al veşmintelor dedesubt, roşul şi
brunul mantiilor, ale căror nenumărate pete
cromatice fac ca ansamblul pictural de pc abside
să dea impresia, deosebit de ciudată, a unei
mulţimi în mişcare; artistul însă a ştiut să-şi
varieze efectele, căci pe suprafaţa de azur a
Judecăţii de apoi sînt placate mari porţiuni
de alb, de brun şi de galben, ceea cc însufleţeşte
pur şi simplu grupurile dc aleşi ce se îndreaptă
cu un pas grav spre balanţa fatală şi apoi spre
paradis. Şi nu este nimic, pină Ia dezagreabila
pată de un roşu viu, pe care o alcătuieşte riul
de foc, pată ce sfişie în mod brutal savanta armo­
nic a compoziţiei, care să nu pară calculat cu
toată grija pentru a ni se impune cu o forţă halu­
cinantă .
Dar, bineînţeles, nu toate ansamblurile
picturale sint deopotrivă de reuşite; nici unul
poate nu-1 egalează pc cel dc la Voroneţ, ale
cărui culori strălucitoare sau grave se îmbină
TJrir.'» nr i;>llTT |.-TTrnr î . l |-t|iTf^,li fiMUUj i.'Oi
in mod armonios cu tonurile atît dc asemenea
cerului limpede şi sumbrelor păduri de brad din
apropiere; dar aproape toate se Învecinează ni
arta aceasta desăvirşită şi oferă ochiului un
complex plăcut şi satisfăcător. Iar scerei ul
constă, credem noi, tocmai în faptul că zugra­
vul a folosit acest mic număr dc culori simple,
fără nici o nuanţă dulceagă, fără nici o tonali­
tate dubioasă ce-ar fi slăbit efectul acordului
desăvîr.şit dintre notele fundamentale. Şi este
absolut remarcabil faptul că un atît de mare
număr de personaje şi de pete dc culoare au
putut să se contopească într-un tot armonios,
simplu fără îndoială şi oarecum frust, dar, de
asemenea, susţinut cu atîta pricepere.
•
 CAPITOLUL VI
TESTAMENTUL ARTEI MOLDOVENEŞTI
DIN SECOLUL AL XVI-LEA
Suceviţa
Şi astfel, mijlocul secolului al XVI-lea a văzut
sfîrşitul evoluţiei a ceea ce s-ar putea numi
prima artă moldovenească, sau, dacă dorim,
arta moldovenească clasică. Avint plin de stră­
lucire dar efemer, care nu avea să dăinuie decît
o jumătate de secol, pentru a face loc unei
arte complet diferite, in care trăsăturilor spe­
cific moldoveneşti ale artei li sc vor suprapune
încetul cu încetul alte trăsături, străine — mun­
teneşti sau ruseşti în ceea ce priveşte arhitec­
tura, şi greceşti, pe deasupra, in ceea ce priveşte,
pictura. încă din 1590, Galata 1 anunţa noua
formulă, pe care o va desăvîrşi secolul al X V I I -
lea.
Către anul 1600 totuşi, arta moldovenească
din prima epocă dădea la iveală încă o floare,
plină de rafinament şi tîrzie, ce includea tot ceea
ce dobindise în răstimp de două secole, lăsînd
însă să se întrezărească acea evoluţie de neînlă­
turat: este vorba de biserica de la Suceviţa.
Graţios cuibărită într-o vileea plină de ver­
deaţă, mănăstirea aceasta pare nu mai puţin
impregnată de-o tristeţe inexplicabilă, pe care
ne-o transmit, fără îndoială amintirile istorice
ce se leagă de ca. Mitropolitul Gheorghe Movilă,
ce pare să fieadevăratul ctitoralbisericii 2 (către
anul 1584) 3 , era frate cu Ieremia şi Simion
Movilă, faimoşi, cu toţii, datorită avatarurilor
prin care le-a fost dat să treacă. Ieremia (1595—
1606), ce pare să fi terminat biserica şi să fi
pus să fie pictată, cîţiva ani mai tîrziu, a fost.
alungat pentru scurt timp de pe tron de către
Mihai Viteazul în 1600 şi forţat să se refugieze
la Hotin. Fratele său Simion a murit după o
domnie de paisprezece luni, după toate proba­
bilităţile otrăvit (1607). Soţia sa, frumoasa
1
Biserica mănăstirii Galata a fost ctitorită de dom­
nitorul Petru Şchiopii In anul 1584 ( V . D . ) .
D. Dan, Mănăstirea Sucemla, Bucureşti, 1923,
pp. 9 - 1 7 (P.H.).
3
Mănăstirea Suceviţa, cu Întregul său complex dc
clădiri, a fost ctitorită de fraţii Ieremia, Simion şi Gheor­
ghe Movilă in anii 1 5 8 2 - 1 5 8 4 ( V . D . ) .
»l
doamnă Elisabeta, după o seamă de strădanii
deznădăjduite pentru a da tronul fiilor săi, a
fost prinsă de turci în 1616 şi dusă in capti­
vitate. O casetă mică de argint, suspendată,
în mijlocul celor cîteva ouă de struţ, de marele
candelabru al bisericii, păstrează încă şi astăzi
două minunate cosiţe brune pe care nefericita
principesă şi le-a tăiat ea singură şi le-a trimis, ca
cel din urmă dar, mănăstirii ctitorite de soţul
şi de cumnatul ei. Toate amintirile acestea nu
fac decît să sublinieze absenţa semnificativă a
glorioasei apărări a Constantinopolului, care
nu lipseşte niciodată din lăcaşurile ridicate în
timpul lui Petru Rareş, dar pe care zadarnic
am căutat-o la Suceviţa, sub Imnul Acatist.
Numai reprezentarea Vălului intercesiunii evocă
protecţia Maicii Domnului...
Avem parcă de-a face cu o altă Moldovă, a
cărei istorie începe în secolul al XVII-lea şi,
de asemenea, cu o altă artă, care-şi face chiar
acum apariţia. Suceviţa marchează punctul ex­
trem, ultima afirmarea Moldovei independente.
Şi este, în zile de mare tristeţe, cea din urmă
amintire a epocii lui Petru Rareş. Descrierea
ei va fi aidoma unui rezumat al artei moldo­
veneşti clin perioada ci eroică.
A - TU H LA ŞI ALTARUL
Arhitectura, aşa cum ani văzut mai înainte,
nu ne oferă nimic deosebit. Pictura, dimpotrivă,
fără a avea valoarea celei de la mijlocul veacu­
lui al XVI-lea, este deosebit de interesantă,
iar numeroasele inovaţii pe care ni le prezintă
anunţă ivirea unei noi formule.
Poate că nu avem dc spus mare lucru despre
frumoasa figură a Pantocratorului aflat în
turlă, în afară de aceea că este mai umani şi,
clacă vrem, mai realistă decît cea de la Voro­
neţ şi chiar decît cea de la Moldoviţa; nu
exprimă însă o solemnitate mai puţin maies-
toasă, şi vădeşte o mînă surprinzător dc fermă
 Ml

şi UD meşteşug desăvir.şit .
1
S u b i n g e r i i şi s e r a ­ din scena înălţării, Treimea acatistului, înge­
f i m i i obişnuiţi, s u b p r o f e ţ i şi a p o s t o l i , ultimul rul j u d e c ă ţ i i ş i D u m n c z c u - T a t ă l ( p l . X L I X , 2 ) .
registru al tamburului este ocupat de o Litur­ Releveul numărul XIII indică succesiunea
ghie divină, a treia versiune a motivului, după scenelor. La nord, Buna V e s t i r e se reduce la o
cele din bisericile Sfintul Dumitru şi Sfinlul singură scenă, a 3-a (Acceptarea Măriei): la
2
G h e o r g h e de la Suceava . dreapta, s t r o f a a 5-a (obişnuita Vizilaţie). De­

Conca altarului însă ne. o f e r ă o n o u t a t e ; c ă c i d e s u b t sînt p l a s a t e s t r o f e l e 6 ( R e p r o ş u r i l e , l u i I o ­

n-o m a i înfăţişează pe Fecioara Maria, ci înăl­ sif, cele două personaje în p i c i o a r e şi separate

ţarea (pl. XLVIII). Aceasta, înrudită îndea­ i n t o c m a i ca la M u n t e l e A t h o s ) şi 7 ( N a ş t e r e a ,

proape cu înălţarea de la Popăuţi, este execu­ unde, din greşeală, desigur, apar şi M a g i i ) . Şi

tată totuşi cu mult mai multă fineţe: stîncile mai jos, se înşiruie strofele 9 (închinarea Ma­

nu m a i sînt nişte blocuri informe, ci au tăietura g i l o r ) şi 10 ( î n t o a r c e r e a M a g i l o r , cu intervenţia

clasică, în faţete, arborii sint m a i supli, zborul î n g e r u l u i ) . în sfirşit, u r m e a z ă strofele 11 (Sosirea

î n g e r i l o r m a i n a t u r a l ; Sf. F e c i o a r ă , în picioare, lui Iosif şi a M ă r i e i în E g i p t pe j o s , ca la Humor

îşi menţine atitudinea clasică, de orantă, şi şi la Suceava, in faţă cîteva personaje care îi

z u g r a v u l s-a s i l i t s ă dea celor doi îngeri care o piimcsc în genunchi) şi 12 (Prezentarea la

asistă o atitudine simetrică, braţul dinspre Maria Templu, n u m a i cu S i m e o n in partea dreaptă, ca

ridicat, s p r e c e r , celălalt indoit şi ţinind meda­ la Muntele Athos).

lionul lui Iisus, capul întors spre fiecare grup Strofa 15, după cum am spus ( „ D u m n e z e u în
de şase de lingă el. Gesturile apostolilor sint c e r şi p c pămînt"), r e p r e z i n t ă S f i n t a T r e i m e , ca
şi ele ceva mai fireşti. Dimpotrivă, draperia la Humor, Moldoviţa şi Suceava. Factura ta­
este şi mai prost executată, şi multiplele cute bloului, îndeosebi numeroasele haşuri ce reiază
arbitrare denotă procedee tipice de şcoală. draperiile şi banca atestă influenţa picturii dc
F o n d u l scenei este a l c ă t u i t dintr-un mare număr icoane.
de stele; şi, amănunte n e î n t i l n i t e pînă acum,
L a s u d se. î n ş i r u i e , de sus în j o s : strofele 17
D a v i d ş i I s a i a a s i s t ă ş i c i l a s c e n ă , u r c a t fiecare
(Maria stind în mijlocul retorilor) şi 24 (Sf.
pe cite o stincă, iar M a i c a D o m n u l u i poartă pe
Fecioară in picioare, cu Pruncul, p r i m i n d oma­
c a p o c o r o a n ă m a r e , ca in i c o a n e l e r u s e ş t i .
giile bătrinilor, ale călugărilor şi ale anahore­
Pe traveea care precede conca, şi care este ţilor); apoi strofele 16 (Adorarea îngerilor) şi
compusă din trei arce uşor retrase unul faţă de 19 (Maica D o m n u l u i ocrotitoare, foarte curioasă;
celălalt, acolo unde. in bisericile dinainte erau un personaj, înconjurat de episcopi, ţine în
n u m a i m e d a l i o a n e , z u g r a v u l d e l a S u c e v i ţ a a in­ m ii ni o icoană a Maicii Domnului; avem de-a
tercalat un alt subiect. Imnul A c a t i s t ; pare că face, în m a r e , cu scena de la L a y r a sau de la
nu s-a putut hotărî s-o elimine pc Fecioara D o c h i a r i u , fără f e c i o a r e însă, c a r e , n u ş t i m p e n ­
Maria d i n locul unde domneşte in m o d absolut tru ce, aici nu a p a r d e l o c ) ; strofele 21 ( A n a s l a -
în întreaga şcoală moldovenească de pictură, sis) şi 1 3 ( p o t r i v i t cel p u ţ i n i n s c r i p ţ i e i : „Crea­
şi, departe de a se mulţumi cu prezenţa ci în torul a înfăţişat noua sa creaţie" etc.;
punctul central al înălţării, îi aduce prinosul d e o a r e c e M a r i a intr-o m a n d o r l a , în mijlocul unei
veneraţiei sale pictînd p e boltă vestitul şi g r a ­ mulţimi, este greu de interpretat); in sfir.şil.
ţiosul Imn carc-i preamăreşte atotputernicia. strofele 23 (sf. Fecioară pc tron, cu Pruncul,
Şi face lucrul acesta cu destulă abilitate: dacă adoraţi de episcopi) şi 20 („Imnul universal";
numărul scenelor este redus (şaptesprezece în Iisus pc tron, de asemenea adorat).
loc de douăzeci şi patru) şi dacă ordinea lor,
Vedem că, dacă pînă la strofa 15, ordinea
aşa cum vom vedea, este întrucitva schimbată,
strofelor este respectată, nu se mai întimplă
zugravul a r e s p e c t a t cel puţin o incontestabilă
acelaşi lucru cu scenele simbolice: acestea par
simetrie, ( o p t scene în d o u ă rînduri, de. o p a r t e
să-i fi pus cu consecvenţă în încurcătură pe
şi de a l t a a figurii centrale); şi însăşi această
zugravii moldoveni, chiar şi iconografia esle
figmă centrală, care ilustrează strofa 15 ca la
oarecum şovăitoare, dovadă alcătuirea scenei
H u m o r ş i l a M o l d o v i ţ a , se. i n t e r c a l e a z ă in m o d
a 13-a, s a u confuzia, ce p a r c r e v e l a t ă de l o c u r i l e
fericit într-o scrie verticală alcătuită din Iisus
lor reciproce, dintre strofele. 20 şi 21. Lucru
curios. Acatistul pictat pe partea exterioară a
1
Autorii picturii ile In Suceviţa sint. fraţii Sofronic zidului pronaosului nu va p r e z e n t a aproape, nici
şi Ioan, care erau, neîndoielnic, români, după cum una din greşelile acestea. Din punct de vedere
rezultă şi din unele particularităţi ale inscripţiilor pic­ artistic, insă, Acatistul de. la Suceviţa nu dă
tate, observate şi de P, Henry ( V . D . ) .
3 prilej la nici un fel de critică; contururile şi
Prima reprezentare a I.itimjhici divine se află la
Dobrovăţ (1529). ( V . D . ) . atitudinile sînt ferme, compoziţia abilă, iar
su
comparaţia cu redacţiunile Imnului Acatist
menţionate in capitolul anterior nu este în deza­
vantajul acestuia.
Imnul Acatist este precedat de un arc împo­
dobit cu serafimi şi cu îngeri, asistindu-1 pe
îngerul judecăţii, şi de un al doilea arc împodo­
bit cu îngeri de a doua mărime, făcind de gardă
în jurul lui Dumnezcu-Tatăl.
Toată porţiunea aceasta a decoraţiei sc pre­
zintă satisfăcător din punct de vedere artistic,
dar ne sugerează pictura de icoane; fiecare ta­
blou este valoros pentru el însuşi şi este cu
neputinţă ca, privindu-Ic de jos, să le putem
distinge, şi asta din pricina fumului de la lumi­
nări care s-a depus pe suprafaţa lor; dealtfel,
chiar cînd culorile. îşi păstrau prospeţimea;
scenele respective nu aveau prea mult de
cîştigat, deoarece sînt plasate prea sus şi au
dimensiuni prea mici pentru a putea fi cerce­
tate de jos cu oarecare profit. Ne dăm seama că
sensul ansamblului începe să se piardă.
între concă şi împărtăşania apostolilor
a fost intercalat un registru nou. Acolo unde,
in bisericile decorate anterior, nu se vedea decît
un rînd de serafimi mai mult sau mai puţin de­
corativi, apare o scenă de mari dimensiuni,
necunoscută pînă acum în Moldova: Taberna­
colul. Temă a cărei iconografie este cu totul
ieşită din comun şi interesantă. Deasupra feres­
trei se situează un fel de altar protejat de un
imens baldachin. în mijlocul acestui altar,
într-un mic medalion, Fecioara orantă (ca în
Erminie 1 ). Pe masă, la stìnga, un vas; la
dreapta, un re.licvariu avînd cinci cupole, iar în
faţa acestuia un nou medalion cu Maica Domnului
(se ştie că Maria este denumită uneori arca
aiuin(ci); la mijloc, ceva care a dispărut aproape
si care reprezintă poate pîinile din Erminie.
în spate, doi serafimi. Alături dc altar, la stinga,
sfeşnicul cu şapte braţe, prezentat într-o inter­
pretare populari', ba chiar, am putea spune,
românească: un picior marc de lemn sculptat,
cit un stat de om, cu şapte capete ce par că sînt
in aşteptarea lot atîlor luminări. în sfirşit, la
dreapta şi la stinga, două personaje necunos­
cute şi foarte, şterse, dar care sînt. fără îndoială
Moise şi Aaron; cel din dreapta tămîiază alta­
rul, cel din stìnga ţine în mînă un toiag înflorit.
De o parte şi de. alta a Tabernacolului, părinţii
celor Douăsprezece. Triburi, îmbrăcaţi în veş­
minte regeşti, vin cu bogate obiecte de cult, mai
cu seamă cupe şi flacoane. Inscripţiile sînt încă
vizibile, mai ales de la stinga spre dreapta:
Zàbulon, Iosif, Asahar, Gad (?) şi Ruben, Si-
1
Didron, p. 89 (P.H.).
meon, Levi, Iuda şi Veniamin. Un nume este
ilizibil, iar unul dintre regi lipseşte.
Este cu neputinţă să nu fim izbiţi de asemă­
narea dintre scena aceasta şi cea, mai veche
cu două secole, care decorează absida bisericii
domneşti de la Curtea de Argeş 2 . Aceeaşi pre­
zenţă a regilor, aceleaşi vase de. cult, aceeaşi
adoraţie a lui Moise şi Aaron, aceeaşi concepţie
privitoare la sfeşnic, aceeaşi orinduire generală.
Remarcabil e şi faptul că la Suceviţa lipseşte un
rege, in dreapta scenei, unde sint zugrăviţi
numai cinci, şi că la Curtea de Argeş, exact la
dreapta, unul din regi este acoperit aproape cu
totul de ceilalţi. Este cît sc poate de sigur
că artistul din Bucovina a cunoscut modelul de
la care s-a inspirat biserica din Muntenia, dacă
nu chiar însăşi biserica aceasta. Şi totuşi pictura
de la Suceviţa nu este o simplă copie. La Curtea
de Argeş, numele celor Douăsprezece Triburi
lipsesc, ca şi toiagul înflorit al lui Aaron; forma
cortului de aici diferă şi ea, relicvariul are înfă­
ţişarea mai veche a unui mic sipet gen Saint-
Louis, iar sfeşnicul pare aşezat pe masă, aşa
cum se cuvine să fie, dar lucrul acesta este de
neînţeles pentru zugravul moldovean, care-i
lungeşte piciorul şi-1 aşază pe pămînt, întoc­
mai ca sfeşnicele, de lemn ce luminează ana-
loagele. Iar alături, tot pe masă, zugravul
bisericii argeşene plasează un al doilea sfeşnic
cu şapte braţe, care este un fel de mic sfeşnic
cu toartă, mult mai conform tradiţiei, dar
care e de prisos şi pe care artistul moldovean îl
suprimă, din motivul acesta, fără îndoială.
Aşadar, că modelul a putut ajunge în Moldova
prin intermediul Munteniei, este foarte posibil;
dar e mai puţin sigur că Argeşul a putut fi el
însuşi acest model.
Datorită multiplicării scenelor şi registre­
lor, biserica de la Suceviţa pare. oarecum înru­
dită cu faimoasa biserică valahă. Dar multi­
plicarea aceasta şi evoluţia spre. pictura speci­
fică icoanelor, în detrimentul decoraţiei arhi­
tecturale, nu-şi au începutul la Suceviţa ; simp-
lomcle acestor fenomene le-am observat încă
de la mijlocul secolului al XVI-lea; şi ni s-a
întîmplat dealtfel ca, ici şi colo, chiar şi la
Voroneţ, să atragem atenţia asupra unor teme,
ba chiar şi asupra unor scene foarte apropiate
de unele reprezentări de. la Argeş. Printr-o
seamă dc intermediari necunoscuţi, arta marii
necropole din Ţara Românească n-a rămas
niciodată complet necunoscută artiştilor mol­
doveni.
* Cf. Cartea de Argeş, B.CM., /.,1923,pp. 204-205,
fig. 214 (P.H.).
 La stìnga impozantei scene a Tabernaco-
lului, registrul sc termină printr-o tradiţio­
nală Sfintă Treime, sub forma Filoxeniei lui
Avraam şi a Sarci (pl. X L I X , 1); la dreapta,
poziţia geometrică este ocupată dc un Rug
în flăcări, reprezentîndu-1 pe Moise (pl. L) de
două ori, descălţîndu-se şi contempline Rugul
(adică Medalionul Fecioarei pe o stincă). Nu
vom insista niciodată îndeajuns de mult asu­
pra unei trăsături care nc-a frapat la pictura
din concă: dorinţa zugravului de a prezenta
un peisaj. Aceasta va fi chiar una din trăsătu­
rile caracteristice ale artei de la Suceviţa. Pe
un fundal de stînci cc se profilează pc un cer
înstelat pasc sau se odihnesc numeroase oi,
iar în mijlocul lor se ivesc de peste tot feluriţi
arbori, este drept, nu mai mari decît animalele
respective, dar desenaţi cu fineţe, zugravul
vădind, se pare, un spirit de observaţie a na­
turii îndeajuns de exact. Locul Rugului, în
altar şi sub Imnul Acatist, este dintre cele mai
logice.
Al treilea registru, ca şi al patrulea, este
foarte fracţional de cele trei ferestre ale absidei.
Şi înfăţişează, la stìnga ferestrei dc la mijloc,
împărtăşania cu pîine: sub un imens baldachin,
Iisus, asistat de, un serafim şi de un îuger-dia-
con, îi dă lui Petru anafora, urmat, în glaful
ferestrei de la nord, dc cinci apostoli, pe care
îi urmează, la rîndul lor, în glaful stîng, alte şase
personaje. Aceeaşi orînduire şi la dreapta unde
Iisus. lucru demn de menţionat, îi dă să bea
Iui Pavel, urmat la rîndu-i de douăsprezece
personaje. Se va observa că pe masa din scena
împărtăşaniei cu vin se află un potir, dar că
Iisus îi întinde lui Pavel un flacon, cu acelaşi
gest ca la Voroneţ. Aşadar, cu toate fanteziile
italieneşti dc la Moldoviţa, zugravii nu au
părăsit vechile teme iconografice.
La stinga ferestrei de la nord ni sc înfăţi­
şează o Cină ce se inspiră şi ea dintr-un vechi
prototip, cu Iisus in cornu dcxlro, vorbind cu
Iuda întins peste masă, şi ncdîndu-i atenţie
lui Ioan care îl întreabă ceva. Ceea cc-i şi mai
ciudat, este acel ucenic solitar, aşezat jos, în
faţa mesei: este pentru prima dată cînd, în
Moldova, apostolii nu se află cu toţii de partea
cealaltă a mesei. In faţă, pe zidul de la sud,
Spălarea picioarelor aminteşte atitudinile din
scena similară de la Voroneţ: Iisus apucînd cu
mina stingă piciorul lui Petru, cu dreapta bine-
cuvîntînd, în vreme cc Petru îşi indică pro-
priu-i cap. Aceasta ne. întoarce la şcoala cre-
tană tradiţională, aşa cum remarcasem şi atunci
cînd am vorbit despre Voroneţ. Ceilalţi apos­
toli, împărţiţi în două grupuri, şapte deasupra
şi cinci dedesubt, prezintă prea puţin i n l n c .
Ultimul registru este dedicat episcopilor,
re prezintă, cu toţii, aproape acelaşi tip, uşm
înclinaţi înainte, cu spinarea rotunjită, in
mînă cu o cruce de mici dimensiuni (ceea ce
constituie, în mod mai general, atributul
mucenicilor). Aceştia sînt, de la stìnga la
dreapta, Sofronie, Mitrofan, Ainfilohie, Chirii,
Atanasic, Grigoric I, Macarie, Silvestru, Ia­
cob şi Ioan Gură-de-Aur, Vasile, Grigorie.
Teologul, Nicolae, Dionisie, Ieroteu, Timoteu,
Leon din Catania şi Eumeneu. Zugravul, care
lingă fiecare nume adaugă locul de origine al
personajului sau mai curînd locul unde a păsto­
rit, a comis o foarte ciudată inadvertenţă în
legătură cu cel de al şaselea personaj. Inscripţia
începută în slavonă se termină în româneşte.
Binecuvîntată greşeală, vom spune noi, care
ne lămureşte asupra personalităţii artistului.
Figurile sînt frumoase dar prea lucrate în
serie, nici urmă, aici, de mişcarea şi relieful
din celelalte registre; siluetele prezintă lipsa
de relief şi strania subţirime a unui spaţiu cu
două dimensiuni.
Interiorul ferestrei centrale este împodobit.
cu Adoraţia Mielului (Iisus-prunc în patena
asistat, de fiecare parte, de cîte doi îngeri în­
genuncheaţi şi cu ripide), iar în ferestrele late­
rale un serafim planează deasupra celor două­
sprezece personaje, pc care le-am pomenit mai
sus, din glafuri.
In diaconicon nu sc mai vede decît, în faţa
mesei, Simeon ţinind Pruncul în braţe şi în­
conjurat de serafimi, iar pictura din proscomi-
die, cu excepţia unui Iisus într-o mandorla
cu simboluri de jur împrejur şi un Iisus în mor-
mînl, este complet acoperită cu fum.
B - NAOSUL
Naosul de la Suceviţa nu este puţin mai inte­
resant decît altarul.
Prezintă aceeaşi particularitate de-a multi­
plica, în proporţii pe care nu le-am intîlnit
pînă acum decît în pronaos, scene în general
foarte bine alcătuite, executate cu multă grijă
şi deseori cu abilitate, dar o parte din calită­
ţile cărora se pierd datorită distanţei prea mari.
Pe de altă parte, apare un anumit număr de noi
reprezentări.
In primul rînd, decoraţia concclor şi a re­
gistrului superior al zidului dinspre apus al
naosului este destul de neaşteptată şi prezintă
un marc interes iconografic, ba chiar şi artis­
tic.
23B
Conca dc la sud (pl. L, 3) este încercuită de.
Un are mare, foarte afumat, unde se pare că
a fost pictată o Coborirc a Duhului Sfint;
extremităţile inferioare ale arcului sint ocu­
pate de arhanghelii Mihail şi Hafail.
Conca propriu-zisă este consacrată unui
simbol de prim rang: „Fiu unic, Verb divin,
nemuritor şi increat..." etc. Ilustrarea este
complicată şi îndeajuns de greu de. interpretat,
din pricina stării înaintate, de. degradare in caic
se află pictura. Atît cît ne-am putut da scama,
zugravul a încercat să concentreze în fresca
sa lot ceea ce ilustrează în mod mai adecvat
puterea lui Dumnezeu şi unitatea celor trei
Ipostaze. într-adevăr, centrul compoziţiei este
ocupat; ( p l . L, 2) de. Ilristos Emmanuel încon­
jurat de serafimi şi ţinind în mină porumbelul,
deasupra lui aflindu-se Dumnezeul Oştirilor.
Acesta este flancat de doi serafimi ce par să
se. mişte într-o sferă înstelată, care nu e bine­
înţeles decit o aureolă, şi dc patru îngeri în
picioare: primul din stinga este un înger-diacon
dotat cu o cădelniţă, al doilea şi al treilea,
faţă în faţă şi de o parte şi de alla a lui Dumne­
zeu Savaot, par să ţină in infini, fiecare, cile
unul din serafimi, in timp ce al patrulea se
înclină plin de respect. Sub Emmanuel, Iisus
al (Milei, stind in picioare in propriu-i sarco­
fag, şi spunind mamei sale. care i-a cuprins
gilul cu braţele, să nu-1 plingă, ca şi cum ar
enunţa în mod cit mai precis deşerlăciunea
morţii. Este cn neputinţă dealtfel să nu te
gindeşti, in faţa acestei asocieri de figuri cen­
trale, la faimoasa rugăciune: „Jos in Mormint
şi sus in Ceruri...", Ansamblul este completat
şi dc alte detalii. Mai iutii, la stinga, se află
o fîntină pe care nu mi-o pot explica prea bine
(să fie vorba de Izvorul Vieţii'?); iar dedesubtul
ei, o grotă întunecoasă unde sc vede. un grup
dc demoni ce privesc cu groază crucea Mînlui-
lorului care pătrunde înăuntru, în vreme ce un
arhanghel loveşte cu lancea citeva personaje
cc stau, încovoiate, în grotă (să fie cîţiva osin­
diţi'?). Partea dreaptă a concai, şi mai degra­
dată încă, ne înfăţişează un oraş important,
prin faţa căruia aleargă doi sau trei serafimi,
cu sabia în mină; pe cînd jos, un monstru,
din care. nu se mai desluşesc decît ghearele,
zdrobeşte citeva persoane trintite la pămînt.
Această bizară reprezentare trebuie să aibă,
fără îndoială, o semnificaţie apocaliptică.
Este pentru prima dală cînd întilnim, in
România, în conca unei abside, o scenă simbo­
lică şi nu una istorică: ceca cc ne pune pc urma
unei noi influenţe care începe să se exercite
cu oarecare forţă, influenţa rusească. într-ade­
văr, concepţia acestei reprezentări este întru
totul asemănătoare cu cea a zugravilor de la
1
Novgorod şi de la Pskov, din secolul al XV-lca .
Conca de la nord (pl. L I I I , 2) se pretează
aceloraşi observaţii. Cu toate că, şi mai afumată
decît cea dinlii, dacă aşa ceva este cu putinţă,
accasla lasă să se recunoască marile linii ale
unei compoziţii simbolice, compusă intru slava
Maicii Domnului.
Foarte sus, Dumnezeu Savaot între doi
îngeri; de desubt. Maria pe tron purtînd, sim­
bolic, pe sîn, un medalion in care se află Prun­
cul, asistată de îngerul Bunei Vestiri şi dc
profetul Isaia; de o parte şi de alta, Naşterea
şi Adorarea. Dedesubt, într-un cerc mare, o
fermecătoare viziune a raiului: într-o grădină
plină de strălucire, in mijlocul arborilor şi a
viţei-de-vie, slă Sf. Fecioară înconjurată de în­
geri; între ea şi poarta raiului, Iisus, cu braţele
întinse; în grădină, mai multe personaje înge­
nuncheate şi tilharul cel bun. La dreapta şi la
stinga raiului, o marc mulţime de profeţi, de
apostoli, de sfinţi de toate virstclc, de femei
sfinte, de episcopi etc. Toată partea aceasta
de jos a concai urmează cu destulă fidelitate
prescripţiile pe care le vom găsi consemnate
in Erminie sub numele de Salutări'-. Ansamblul
însă este mai complex şi vădeşte acelaşi spirit
care a inspirat decoraţia concai de la sud.
Arcul care înconjoară conca pare să-1 repre­
zinte pe Iisus în mijlocul cărturarilor, într-o
compoziţie simetrică faţă de cea care se află
in faţa ei.
Dar cum să interpretăm compoziţia atît de
frumoasă (pl. L I ) care decorează registrul supe­
rior al zidului occidentali Este. un loc consacrat
tot glorificării Fecioarei, ocupat, în general,
in Serbia, iar in Moldova începind din secolul
al XVII-lea. de tema Adormirii Maicii Domnu­
lui. Din nenorocire, zidurile sînt atît de afu­
mate incit detaliile nu se pot observa cu prea
marc uşurinţă. Se desluşesc lotuşi, într-o dublă
aureolă circulară, Maria cu Pruncul, pc tron,
înconjuraţi de. oştiri îngereşti. în spaţiul for­
mat de a doua aureolă zboară, dedesubt, cincr
serafimi, pe cînd deasupra (adică, bineînţeles,
in spate şi ţ.inînd loc de fundal) se întinde un
încinlălor peisaj unde, in mijlocul arborilor,
i.şi înalţă cupolele cîteva biserici. De o parte,
şi de alta a acestei scene centrale, şi in faţa
unui bogat fond alcătuit din arhitecturi, se
îmbulzesc apostoli, profeţi, episcopi, femei
sfinte etc. Marele arc în consolă care susţine
1
Podkclia, Malowidla. p. 193 (P.H.).
2 Didron, p. 292 şi urm. (P.H.).
turla şi î n c a d r e a z ă z i d u l d e la a p u s e s t e a c o p e ­ rătoarea, Magii dinaintea lui Irod, Inlnani
rii de î n g e r i , picttfţl d o i c î t e d o i , in p i c i o a r e şi rea M a g i l o r şi Visul lui Iosif, Fuga în F.glpl,
pnrlind medalionul lui I l r i s t o s . in opt panouri, Uciderea pruncilor şi Fuga Elisabclei, Pescui­
de o parte şi de a l l a a unui serafim. rea lui Petru. Vindecarea paraliticului, luce
Acest magnific lablou nu este frecvent, dar pulul propovăduiţii, Predica de pe lac. Vin
nu ne e cu totul necunoscut. P a r c să se înru­ decalca leprosului. Chemarea lui Maici (pi
dească, la prima vedere, cu cel pe care l-am LI şi LII), două scene pe care nu le-am pulul
văzul in conca de la nord. dar sc deosebeşte identifica, apoi P o l o l i r e a furtunii, un exorcism.
de acesta in foarte multe privinţe. Căci, dim­ Fiica lui Iair, Trimiterea celor Doisprezece.
potrivă, reproduce aproape eu exactitate, deşi I i s u s p r i m i n d u - i p e cei d o i d i s c i p o l i a i lui Ioan
ii dă o amploare mai mare, compoziţia mai Botezătorul... Seria continuă in al doilea re­
mult sau mai puţin misterioasă pe care am gistru, în absida de la sud, începind cu Înmul­
admirat-o pc zidul meridional dc la Humor ţirea p l i n i l o r şi terminind cu Oncţiunea de la
( p l . X L I I I ) , aflată in partea centrală a scenelor Simon', trecind prin cîteva pilde (Pilda sama­
ce c o m p u n I m n u l A c a t i s t , cînd n i s-a p ă r u t c ă riteanului) şi vindecări; apoi încep Patimile:
artistul a confundat-o, într-o mai mică sau Vinzarea lui Iuda, Muntele Măslinilor, iar
m a i m a r c măsură, cu strofa a 2 0 - a . R e i e s e destul p e z i d u l d e la a p u s . Sărutul şi P r i n d e r e a ; I i s u s
de l i m p e d e că t e m a aceasta se inspiră din ceea î n faţa l u i A n n a , I i s u s î n faţa l u i P i l a t , T ă g a d a ,
cc Dionisie va numi Salutările, dar aici lip­ Căinţa lui Iuda, Iisus în faţa lui' I r o d , trimis
seşte R a i u l , m u l t m a i p u ţ i n d e z v o l t a t l a H u m o r din nou la Pilat, Pilat spălindu-se pe miini.
şi aici decît in conca descrisă mai înainte. apoi diferite episoade din tema Răstignirii,
Restul corespunde aproape cu totul; profeţii pînă la sosirea ucenicilor în faţa m o r m i n t ului
cu inscripţiile lor sint redaţi cu mai multă gol.
fidelitate la Humor, dar sc văd cîţiva şi la
în sfirşit, cel din urmă registru, în abside,
Suceviţa, la dreapta şi la stinga, în fund.
este ocupat de diferite episoade din Geneză
Suceviţa ne oferă o mai inspirată orinduire
(Animalele, Adam, Eva, Raiul, Dumnezeu
şi vădeşte un efort remarcabil in ceea ce pri­
binecuvintindu-şi lucrarea şi odihnindu-se etc.).
veşte c o m p o z i ţ i a . Şi poate că nu este lipsit de
Dumnezeu, bineînţeles, este redat sub chipul
interes să menţionăm faptul că bisericile din
lui Iisus. Registrul acesta nu se continuă pe
grădină au o siluetă valahă dintre cele mai
ziduri: pe zidul de la apus este înfăţişat Iere­
caracteristice.
mia Movilă, urmat dc numeroasa sa familie,
Sub acest prim registru, la monumentele oferindu-i lui Iisus biserica pe care, de fapt,
pc care le cunoaştem erau reprezentale întot­ nu a întemeiat-o el, ci a înfrumuseţat-o numai.
deauna P a t i m i l e , intr-o zonă, şi sfinţi în picioa­ Fresca aceasta, sub forma ei actuală ( p l . L I V ,
re, in registrul infettai). Aici orinduirea este 2), nu poate data de la întemeierea bisericii.
sensibil diferită. Evoluţia semnalată la bise­ Iisus ni se p r e z i n t ă ca un destul de mediocru
rica Sfinlul Ilie continuă: aici avem dc-a face arhiepiscop copiat dc pc o miniatură (după
cu Irei registre care decorează absidele de la c u m o d o v e d e ş t e însuşi s t i l u l , in t o t a l i t a t e a lui),
concă pînă la baza ferestrelor, şi ar fi loc şi chiar şi Maica Domnului este îndeajuns de
pentru un al patrulea care, nu prea ştim bine banală, iar m o d e l u l bisericii comportă un mic
de ce, nu e x i s t ă . Căci z u g r a v u l a înlocuit prin­ p r i d v o r deschis ce pare să dea în pronaos, ceea
tr-o serie de desene geometrice solemnul şir ce este CU neputinţă, iar m i c i l e g a l e r i i e x t e r i ­
d e s f i n ţ i m i l i t a r i c u care. e r a m o b i ş n u i ţ i . E x p l i ­ oare m a i ales nu p o t fi contemporane cu bise­
c a ţ i a cea m a i p l a u z i b i l ă a r f i a c e e a că, încă d e rica, deoarece acestea acoperă pictura de pe
la început, stranele trebuiau să ocupe,în această partea exterioară a zidurilor'-. Există lotuşi
biserică mănăstirească, locurile în care le v e d e m două chipuri desenate cu grijă şi care par a fi
astăzi (pl. L I ) , mascînd î n felul acesta întreg
registrul. 1
Şi nu Ginn mistica, aşa cum, din greşeala, spune
Cele două registre superioare fac corp c o m u n I. D. Ştcfujicscu, p. 117 ( l ' . H . ) .
ş i i l u s t r e a z ă o V i a ţ ă a lui I i s u s c o m p l e t ă : N a ş ­ * Pridvornşelc laterale ale Suceviţci pol fi considerate
ca dallnd din perioada de construcţie a edificiului, dar
tere, Învăţătură. Minuni şi P a t i m i ; şi sint se­
cu un mic decalaj. Tabloul voliv dallnd din anii
parate de al treilea printr-un ornament din 151)5—1591) arată biserica cu pridvorul sudic care — sc
frunze de aur. vede bine — acoperii o parte din pictura exterioară.
Rezulta că pictorii procedaseră Iutii la decorarea faţa­
R e c u n o a ş t e m cu uşurinţă, de la sud la nord:
delor şi că, in timp cc se aflau In interior, ctitorii au
Naşterea (cu un a m ă n u n t puţin frecvent pină decis construirea pridvoarelor a căror prezenţă esle
aici, îngerul stind de vorbă cu Iosif), Numă­ imediat consemnată In hibloiil votiv ( V . D . ) .
au
portrete, cel al lui Ieremia Movilă, destul dc
asemănător cu cel brodat pe somptuoasa invc-
litoare dc mormint păstrată la mănăstire, şi
cel al Doamnei, soţia sa, care are o faţă frumoa­
să de moldoveancă, deopotrivă cu mama voie­
vodului, pictata intre Ieremia şi Elisabeta.
Dc cealaltă parte a uşii, o scenă foarte curioasă
şi al cărei subiect nu se deosebeşte în mod fun­
damental de tema Deisis, dar execuţia este
total diferită: sub un baldachin imens, ce aco­
peră totul, lisus-pruuc în patena, deasupra
lui afliudu-sc Crucea, înconjurai dc serafimi,
asistat de două mici figuri aureolate; la dreapta
Ioan şi un înger, la stinga Maria şi un înger.
Iu văzduh, îngerii care fac cerul sul.
Aluzia aceasta la a doua Venire pare să fie
in legătură cu decoraţia atil de ciudată a uşii,
pc timpanul căreia se vede o mină dumne­
zeiască ţinind sufletele celor drepţi, pe intrados
afliudu-se o aluzie la Creaţiune: Iisus şi porum­
belul, ambii intr-o mandorla, in vreme ce de-o
parte şi de-alta sc află Ziua şi Noaptea (un înger
purtînd pe cap Soarele şi un altul purtind
Luna), inscripţia nu lasă nici o îndoială cu pri­
vire la intenţiile zugravului: „La început
Dumnezeu a făcut cerurile şi pămintul. Pa­
in intui era pustiu şi g o l ; pcsle faţa adine ulm
de ape era întuneric, şi Duhul lui Dumnezeu
se mişca pc deasupra apelor" (pl. LIV, 3).
Pc zidul de la nord, un sfinì militar şi Sfin­
tul Ioan cel Nou, singurii care amintesc şirul
de figuri monumentale ce sc află întotdeauna
în registrul acesta; la dreapta, alegoria viţei-
de-vie ( p l . L I I I , 1).
După ciun se jvede, inovaţiile nu lipsesc
nici in naos şi nici in altar. Ansamblul totuşi,
dacă facem abstracţie de cele Irei conci, nu
este foarte deosebii ca aspect de cel al biseri­
cilor dinainte, iar programul iconografic gene­
ral ramine oarecum acelaşi. S-a accentuat
doar tendinţa de multiplicare a imaginilor.
Stilul picturii din naosul bisericii de la Su­
ceviţa merită o atenţie specială. Pictura este,
în mod vădit, lucrată de aceeaşi mină ca şi
cea din altar; compoziţia este abilă şi ansam­
blurile mai pline de îndrăzneală decit în monu­
mentele mai vechi; siluetele puţin alungite,
adesea oarecum ghemuite, nu sint lipsite nici
dc vigoare şi nici de dinamism. Unele scene
vădesc chiar calităţile unui tablou de g e n ;
in orice caz, artistul arc cunoştinţe foarte
precise de perspectivă şi ştie să minuiască mul­
ţimile. Acel „Kubischcs System" la care am
făcut de mai multe ori aluzie cînd am studiai
menologul aici este aplicat mult mai rar şi
începe să facă loc individualizării detaliilor.
O scenă, ca cea a Sărutului lui Iuda, ar puica
constitui o piesă remarcabilă în orice altă
artă (pi. L I , stinga). Centrul tabloului, bine
marcat de trădătorul care se aruncă la pieptul
lui Iisus, cele două extremităţi subliniate, la
dreapta de un iudeu înarmai cu o suliţă, iar
la stinga de un soldai cu sabia ridicată (unica
amintire a vechii iconografii balcanice), ca şi
dc Petru trintindu-1 la pămînt pe Malchus, la
dreapta, iu sfirşit o mare mulţime de soldaţi,
disciplinată insă, care sc Îmbulzeşte dinaintea
unui fundal stincos, de o ariditate dezolantă,
pe cînd cerul, sfirtecat de o adevărată pădure
de halebarde, te duce fără să vrei cu gindul la
faimosul tablou al lui Velăzquez, toate amă­
nuntele acestea demonstrind ceea cc arta bizan­
tină, in contact, evident de data aceasta, cu
Occidentul, putea să dea după includerea unor
elemente noi, făcindu-ne să regretăm insă dis­
pariţia rapidă, in Moldova, in secolele urmă­
toare, a acestei tradiţii in faţa invaziei a ceea
ce va avea spiritul occidental mai plat si mai
fad.
Acest savant efort in ceca ce priveşte com­
poziţia nu este un fenomen izolat. Numără­
toarea, Magii in faţa lui Irod, Oncţiunea de
la Simon, Iisus înaintea lui Anna şi Pilat, sau
Pilat spălîndu-sc pe miini denotă, deşi intr-o
măsură mai puţin pregnantă, aceleaşi cali­
tăţi. Această ultimă scenă este deosebit de
seducătoare ( p l . L I I I , 1). Atitudinea indife­
rentă sau maliţioasă a soldaţilor care-1 păzesc
pe Iisus, gravitatea neobişnuită a iudeilor al
căror conducător l-a apucat pe Iisus de mină
şi-şi întoarce faţa către Pilat, vădind o impla­
cabilă seriozitate in acuzaţia pe care o aduce,
imobilitatea pricinuită dc o atenţie prea încor­
dată de care dă dovadă garda guvernatorului,
luate acestea alcătuiesc un tablou cu multă
grijă împărţit în trei grupuri al căror calm
subliniază, iu acelaşi timp, solemnitatea acestei
clipe hotăritoare şi izolarea desăvirşită în care
sc află Iisus în faţa duşmanilor săi. Cîteva
atitudini sint în mod special bine redate: cea
a iudeului despre care am vorbit, cea a ofiţe­
rului, uşor aplecat spre Pilat, ca şi cum i-ar
aştepta ordinele şi cea, mai ales, a primului
ostaş din stinga, cu sabia în mînă, încremenit
în poziţie de „repaus", cu capul puţin întors
spre prizonierul său, sînt pline de-o extraor-
dmara însufleţire.
Darul de observaţie este, dealtfel, calitatea
cea mai dc scamă a picturii din naosul dc la
Suceviţa. Poate că nu există nici o scenă în
care să nu se afle unul, dacă nu chiar mai multe
personaje, a căror atitudine să nu vădească o
 Uliii

emoţionantă veridicitate. Dar şi peisajul, după c a t e d i n c a u z a f u m u l u i şi, p e a l o c u r i , d e g r a d a l e

cum am a v u t prilejul să remarcăm, este redat d i n cea a umezelii. înfăţişarea naosului nu esle
in m o d a d m i r a b i l . Se observă o surprinzătoare mai puţin satisfăcătoare, aş spune chiar odih­
p r o s p e ţ i m e în g r ă d i n i l e din conca de la nord şi nitoare p e n t r u o c h i , ceea cc ţine i n p r i m u l rind
în A c a t i s t u l Maicii D o m n u l u i de pe zidul de la de ştiinţa cu care a fost a p l i c a t ă c u l o a r e a . E x i s l i i
a p u s ; aceeaşi frăgezime caracterizează şi L u m e a inni m u l i de o s u l ă de c a d r e în această decora
în care se odihneşte în a şaptea zi D u m n e z e u , ţie, din care se degajă totuşi o puternică impre­
sau cadrul din Predica de pe l a c . Oraşele, s i n i sie de unitate, cc c o n t r a s t e a z ă cu petele m u l t i ­
lot atît de. interesante şi ele; prezintă toate colore şi oarecum agresive din bisericile din
acelaşi model, dar un model pe care z u g r a v u l secolele XVII şi XVIII. Deoarece zugravul
l-ar fi putut vedea în Transilvania vecină; ştie încă s ă păstreze o anumită măsură, gama
înaltele turnuri p ă t r a t e ale zidurilor de incintă, s a c o l o r i s t i c a r ă m i n i n d cea d e l a V o r o n e ţ ş i d e
cu acoperişurile în formă de piramidă, p a r c o - la M o l d o v i ţ a , şi că se i m p u n e p r i v i r i i o singură
piate după cele pe care le putem vedea şi culoare dominantă, albastrul-închis. La care,
astăzi în unele oraşe ca Sibiu sau Sighişoara; adăugaţi splendidul roşu al veşmintelor; o
înfăţişarea lor occidentală ne face să ne gîndim idee de brun, de alb, un verde discret pentru
la miniaturile din unele manuscrise dc-ale peisaje, în sfirşit aurul nimburilor şi al orna­
noastre din secolul al X V - l c a . Fără îndoială că mentelor alcătuite din frunze care luminează
nu toate scenele denotă aceeaşi perfecţiune; întreg ansamblul: rezultă de aici o armonic
în felul de-a lucra al zugravului moldovean savantă care îl onorează în cel m a i î n a l t g r a d
există mult meşteşug şi multe formule luate pe artist. Impresia de unitate este întărită şi
de-a g a t a ; M u n t e l e M ă s l i n i l o r nu este decît o de m i i l e de stele răspîndite pretutindeni şi care
destul de mediocră suprapunere dc trei stînci alcătuiesc fundalul fiecărui tablou, fără nici o
ş i d e c i ţ i v a c o p ă c e i ; T ă g a d a nu-i d e c î t u n e p i s o d excepţie. Procedeul este monoton şi simplist:
banal care nu trezeşte nici un fel de emoţie; dar folosit la asemenea scară, creează impresia
Vindecările nu sînt, adesea, decît nişte fapte că toate scenele acestea sacre planează pe un
diverse cu nimic superioare scenelor din m e n o ­ firmament care inundă întreaga biserică.
logul de la alte biserici; în sfirşit şi mai cu Se va spune, şi este adevărat, că artistul sau
seamă, căci aceasta este imputarea cea mai artiştii erau p i c t o r i de icoane şi au a v u t în faţă
g r a v ă p e c a r e t r e b u i e s ă i-o f a c e m , e f o r t u l d e p u s cîteva m o d e l e e x c e l e n t e 1 . T o t u ş i , aici n u avem
p e n t r u a l c ă t u i r e a unei c o m p o z i ţ i i , efortul artis­ de-a f a c e c u n i ş t e copii banale. Unitatea abso­
tic am putea spune, deoarece nu ne îndoim că lută a stilului ( a t i t u d i n i , arhitecturi, a m ă n u n t e
asemenea preocupare îi era cunoscută, efortul peisagistice) presupune ceva mai mult decît o
acesta epuizează capacităţile sale în detrimen­ o p ţ i u n e ; şi a r t i s t u l care a ş t i u t să redea în m o d
tul efectului moral şi al sentimentului. Din atît de fericit a t i t u d i n i l e pe care le-am relevat
p r i c i n ă c ă a d o r i t s ă dea e x p r e s i e t u t u r o r p e r s o ­ ş i să-şi p u n ă m u l ţ i m i l e î n m i ş c a r e c u a l i t a f o r ţ ă
n a j e l o r s a l e , z u g r a v u l n-a m a i ş t i u t s ă d e a relief este mai mult decît un copist; este un artist
eroului principal: Iisus, Pilat, B o l n a v u l , Petru d o t a t cu o g î n d i r e v i g u r o a s ă , care a regîndit cl
etc. Ceea ce cîştigă pictura în incontestabilă însuşi s u b i e c t e l e p e c a r e le-a r e p r o d u s , ş i a c ă r e i
valoare artistică pierde în profunzime. Este viaţă şi personalitate animă, în fiecare clipă,
preţul triumfului picturii anecdotice. temele consacrate.

în fine, sensul decoraţiei monumentale se

p i e r d e . Căci este aproape cu neputinţă să poţi C - (iROI»VIŢA

distinge scenele din registrul superior, şi nu ştii

cc trebuie să a d m i r i m a i m u l t , grija cu care sînt I e r e m i a M o v i l ă ş i f r a t e l e s ă u S i m i o n , c a ş i una

tratate detaliile, sau inutilitatea unui efort atît din fiicele celui dinţii, Zamfira2, odihnesc în

dc c o n ş t i i n c i o s , deoarece nu p o t fi a p r e c i a t e aşa g r o p n i ţ a care, ca în m a j o r i t a t e a mănăstirilor,

cum se cuvine decît cu ajutorul unui binoclu. e x i s t ă şi la S u c e v i ţ a . D a r trufaşa şi nefericita

Aceste defecte sînt reale; nu trebuie să uităm

1
însă, din pricina lor, foarte m a r i l e calităţi pe I'. Henry n sesizai cu scusilo) ilalc calităţile <lc
c a r e l e - a m s e m n a l a t ; cea p r i v i t o a r e l a c o m p o z i ­ iconari nlc pictorilor «Ic la Suceviţa. Că accşliii nu fost
Într-adevăr şi iconari, a dovedit Alexandru IJIremov
ţie, foarte apropiată de concepţiile occidentale, cercclînd un grup de icoane provenind dcl.afosla mănăs¬
pitorescul grădinilor, al arborilor şi al peisaje­ tire Plngăraţi ( A l . Iîfrcmov, lotui Ii So/rontc, zugravii
lor, însufleţirea pe care o v ă d e s c m u l t e d i n a t i ­ măiiustirii Suceviţa, pictori de icoane, In „Revista Mu­
zeelor", 1968, li". 6. pp. 503 — 508). ( V . D . ) .
tudinile personajelor. La care trebuie adăugată
* Care poate fi văzută pe zidul meridional nl naosului,
şi calitatea culorii. S i g u r că tonurile sînt întune- ultima din familia voievodală ( H . H . ) .
240

Elisabetta a m u r i t in captivitate, surghiunită c a c e i c u c a r e ne-a o b i ş n u i t restul bisericii. S c e ­

în cine ştie ce harem. na următoare, unde coşul este găsit de fiica
P a r t e a a c e a s t a clin b i s e r i c ă a fost înzestrată faraonului, nu-i lipsită de solemnitate; avem
cu o decoraţie destul de n e o b i ş n u i t ă . Cu excep­ în faţa noastră un impresionant cortegiu de
ţ i a r e g i s t r u l u i inferior, unde se află un oarecare fete care o însoţesc pe principesă in p l i m b a r e a
număr de sfinţi militari răspindiţi printre ei pe m a l u l fluviului. Apoi nimic deosebit, în
apostoli, femei sfinte, profeţi şi schimnici, afară p o a t e dc oile a d u s e la a d ă p a t in ţara M a d i -
restul suprafeţei zidurilor este consacrat Vieţii aniţilor, pină la R u g u l in flăcări ( p l . L V I , 2),
lui M o i s e . R e m a r c ă m în treacăt faptul că regis­ executat potrivit canonului tradiţional, cu
trul de jos este p l a s a t la o î n ă l ţ i m e neobişnuită, M o i s e care se descalţă, îngerul care îl strigă şi
dc un stat de om, pe cînd toată partea inferioară Maria într-un buchet de flori pe un munte.
a zidului e acoperită de o draperie imensă, E x i s t ă totuşi o încercare de a reda într-un m o d
prinsă în nenumărate inele dc o vergea imagi­ oarecum realist oile care sc îmbulzesc la a d ă p ă ­
nară c e f a c e o c o l u l s ă l i i ş i c a r e s e c o n f u n d ă c u toare', ca in s c e n a m a i s u s - p o m e n i t ă , şi c e i d o i
ornamentul de frunze aurite ce tiveşte partea ţapi care se bat. Nimic remarcabil în scena
de jos a frescelor. care-i p r e z i n t ă pe Moise şi pe A a r o n aduşi în
faţa f a r a o n u l u i , în afară de c ă m ă ş i l e de zale a l e
In mijlocul bolţii se detaşează o frumoasă
s o l d a ţ i l o r ş i b u r g u l s a x o n clin f u n d . S c e n a u r m ă ­
Fecioară Vlachcrniotissa (pl. LV, 2), într-un
t o a r e ( e v r e i i i e ş i n d clin E g i p t ) a r e a p r o a p e a c e ­
cadru destul de ciudat dealtfel, pe un fundal
laşi fundal. Se va remarca reţinerea cu care
de stinci lipsite de orice v e g e t a ţ i e , înconjurată
trece zugravul peste cele zece plăgi ale E g i p ­
de simbolurile celor patru evanghelişti şi asis­
tului: o singură intîlnire cu f a r a o n u l ii e s t e de
tată de un înger m i c u ţ ce se iveşte din cer, la
ajuns pentru a trece la exod. A patrusprezecea
d r e a p t a . F a p t u l că Fecioara s e află plasată în
scenă insă p r e z i n t ă cel m a i imprevizibil interes
centrul Vieţii lui Moise, că razele lumi­
istoric: armata egipteană pornind la război,
noase ce pornesc din propriu-i trup se termină
făcind abstracţie de cavalerie, cu căştile şi
p r i n cîte o f l o a r e , stîncile c h i a r şi soiul acela de
platoşele tradiţionale, cu convoiul ei de atelaje
reţea c a r e l e u n e ş t e c u p a r t e a d e j o s a a u r e o l e i ,
şi cu uniformele ei m o d e r n e . Ultima scenă de
lasă să se presupună cu oarecare aparenţă de
pe zid, care îi înfăţişează pe evrei conduşi de
certitudine că z u g r a v u l a ales, drept centru al
un nor şi de, un stîlp de foc precedat de un
decoraţiei sale, Rugul în flăcări.
înger, este mai banală; trecerea Mării Roşii
Bolta şi zidurile sînt împărţite în trei re­
însă (scena 17, zidul de la sud) este oarecum
gistre. Viaţa lui M o i s e este redată aici, cu o
curioasă; pe cer, un cap ce suflă cu violenţă,
m a r e abundenţă de detalii, în circa patruzeci de
marea resorbită în două rîuri ce curg longitu­
scene, şi constituie una din cele mai bogate
dinal, în v r e m e ce, î n s p a t e l e lui M o i s e c a r e - ş i
ilustrări ale vieţii profetului din cîte c u n o a ş t e m .
ridică toiagul şi a lui Aaron care sc roagă,
Erminia, c u cele şaisprezece s u b i e c t e a l e e i , înaintează, în mai multe grupuri, un lung şir
e s t e f o a r t e s ă r a c ă faţă d e a c e a s t a . F ă r ă a u r m ă r i de bătrîni, a p o i de tineri, a p o i de femei. Copiii,
să a n a l i z ă m toate scenele care alcătuiesc acest ca întotdeauna, l-au s t î n j e n i t p e z u g r a v ; e x i s t ă
ansamblu, ceea c e a r p u t e a a v e a d r e p t r e z u l t a t , un evident efort dc-a observa realitatea, clar
şi pe bună dreptate, o scurtă m o n o g r a f i e , vom cei care încheie a l a i u l , mergînd alături de femei,
releva un a n u m i t număr de detalii iconografice, par suspendaţi in aer, p i c i o a r e l e lor abia atin-
n u c u t o t u l l i p s i t e d e i n t e r e s . N a ş t e r e a lui M o i s e , gind poalele veşmintelor materne, care, este
la dreapta Fecioarei dc pe boltă1, şi care m a r ­ adevărat, sînt m u l t m a i lungi decît cele care se
chează începutul seriei, este puternic impreg­ poartă astăzi. Cealaltă scenă de pe zidul de la
nată de amintirea altor diverse naşteri. M a m a sud, marea înghiţindu-i pe egipteni ( p l . L V , 1),
stă pe un p a t , aproape t o t atît de m i r a c u l o s pre­ suscită oarecare interes datorită pitorescului
gătită ca şi M a r i a , iar s l u j i t o a r e l e s e a g i t ă în ei şi încercării d e a-i insufla puţină viaţă.
jurul ei ca şi în jurul A n e i din N a ş t e i e a M a i c i i
î n c e p i n d d e a i c i , z u g r a v u l p a r e s ă dea d o v a d ă
Domnului. O slujnică, la dreapta, spală copi­
lul, iar a l t a îl aşază într-un leagăn. Apoi, pe de uri pic dc neglijenţă, cel puţin în tratarea

zid, o vedem pe sărmana mamă încredinţind fundaturilor, din ce în ce mai convenţionale.

coşul apelor Nilului, mărginit de nenumăraţi A r e chiar un fundal preferat care, după cit ne
mici arbori de formă triunghiulară, întocmai d ă m seama, nu p r e z i n t ă cine ştie ce s e m n i f i c a ţ i e :
doi m u n ţ i , la dreapta şi la stìnga, despărţiţi la
1 orizont de un zid clin s p a t e l e căruia se iveşte
Din care se vede un fragment tn planşa I.V, 2.
(P,H.). un t u r n . A c e s t a e s t e c a z u l p e n t r u r u g ă c i u n i l e de

mulţumire ale lui Moise şi pentru Miriam cìn-
tine! la timpani (pi. L V I , 1, prima scenă din
stìnga), pentru cele douăsprezece izvoare din
Elim, care sînt totuşi la o distanţă de Irei zile
de la scena cu Miriam 1 , sau pentru aşezarea
Judecătorilor. Motivul acesta forma deja fun­
dalul, în registrul superior al zidului de la nord,
în scena în care Moise le ajută pe fetele lui Heuel
să-şi adape vitele. Unele episoade sînt şi ele
foarte mediocre, şi încredinţarea Tablelor Legii,
de pildă (zidul de la nord), este una dintre cele
mai banale. Ceea ce nu-1 împiedică însă pe zu­
grav să facă unele, fericite inovaţii. Alături tic
izvoarele din Elim, de un paralelism monoton,
scena cu mana cerească şi cu prepeliţele este
deosebit de vie şi, păsările mai ales, sînt uimi­
toare in zborul lor redat cu atîta exactitate
şi naturaleţe (pl. L V I , 1 ) . Un efort nesusţinut
insă; scena Viţelului de aur este total lipsită
de semnificaţie, numeroşii şerpi (scena 28, cf.
pl. L V I , 2) care se năpustesc asupra evreilor
recalcitranţi nu reuşesc să le inspire nici măcar
un gest de teamă sau dc surpriză, şi poate că
numai consacrarea Şarpelui de aramă (scena
29), deşi tot rece, vădeşte o anume preocupare
pentru compoziţie. La ultimele, scene, artistul
ajunsese la capătul puterilor, aşa că a încredin­
ţat executarea acestora unui ucenic oarecare.
Nu mai găsesc nici un tablou demn de reţinut
în afară de Consacrarea Arcei Mărturiei (zidul
de la sud), Întoarcerea iscoadelor trimise în ţara
Canaanului (zidul de la apus), şi, poate, apa
izvorind din stîncă (zidul de la nord, deasupra
ferestrei). în prima clin scenele acestea, mijlo­
cul este ocupat de Arcă, cu serafimi deasupra
şi susţinută de patru bărbaţi, în vreme ce la
dreapta şi la stîuga, dinaintea unui fundal alcă­
tuit din stilici, se adună o mare mulţime de
evrei care lasă centrul scenei complet gol. în
cea clc-a doua (cf. pl. L V I , 1), Moise şi cei
apropiaţi lui vin din stinga, iscoadele înar­
mate înaintează, venind din dreapta, şi adu-
cind cîţiva struguri enormi, fundalul, dominînd
întru totul scena, fiind alcătuit dintr-un munte
cu creste ascuţite la margini şi de o pădure la
mijloc. în cea de a treia, in sfirşit, Moise, soli­
tar, îndreptindu-şi înalta-i statură în centrul
compoziţiei, loveşte cu toiagul în solul stîncos,
de unde iese un rîuleţ din care au şi început
să bea cîţiva inşi însetaţi, pe cînd două grupe,
vădind mai multă gravitate, ocupă colţurile
scenei. Solemnitatea acestei minuni săvîrşită
în plin deşert este subliniată prin absenţa funda­
lului.
' Exodul, 15, 22 şl 27 ( P . H . ) .
"Il
Celelalte scene sînt mult mai puţin Interi
sante. în scena Morţii Iui Moise, de pildă, II
vedem pe acesta culcat în mormint, asistat de
un înger care loveşte cu lancea demonul, fără ca
zugravul să se fi gîndit, după cum avem impre­
sia, să speculeze posibilităţile pe care i le oferea
acest important subiect. Ansamblul denotă însă
o muncă îndelungată, deosebit de minuţioasă,
de conştiincioasă şi de perseverentă, ca şi
cum ar fi fost vorba de nişte icoane portative,
fără nici o preocupare în ceea ce priveşte contin­
genţele arhitecturale sau depărtarea datorită
căreia nici nu se pot desluşi, dc jos, o seamă de
detalii dintre care nu a fost neglijat totuşi nici
unul. Ca şi în celelalte porţiuni ale bisericii,
mii de stele alcătuiesc, pentru această legendă
biblică, un fundal mai mult sau mai puţin atem­
poral, fără ca artistul să fi profitat dc faptul
acesta pentru a-şi simplifica peisajele, cele mai
multe din ele executate cu o marc fineţe. Culo­
rile sînt aproape la fel cu cele pe care le-am
amintit puţin mai înainte. în fine, caracterul
moldovenesc al elaborării acestui ansamblu sc
afirmă de o manieră de netăgăduit mai cu seamă
in două scene, cea în care Moise ridică altarul
mărturiei (scena 30, zidul de la răsărit) şi cea în
care norul acoperă atît pe Moise, cît şi altarul
(scena 32, zidul de la sud): in amîndouă cazurile,
altarul e reprezentat ca o biserică moldove­
nească, tipică, avîndu-şi acoperişul ei articulat,
tamburul central cu două socluri şi acoperiş
ascuţit, ba chiar şi contraforţii (cf. pl. LV, 1).
D - PUONAOSUL
Ieşind din gropniţa, ochiul este puternic impre­
sionat de agitaţia miilor de personaje care-1
întîmpină în pronaos. în această vastă şi frumoa­
să încăpere, generos luminată de patru ferestre
cu chenare gotice, artistul a ţinut să înfăţişeze
un menolog complet, cele şapte concilii, viaţa
sfintului Gheorghe şi viaţa sfintului Nicolae.
De unde rezultă cea mai complicată învălmă­
şeală ce se poate imagina, despre care planşa
noastră de la numărul L V I I I încearcă să dea
oarecare idee. Este triumful tendinţei pe care
am văzut-o luînd naştere şi dezvoltîndu-se pe
întreg parcursul veacului al XVI-lea, către o
mai mare cantitate de scene şi către pictura
anecdotică. Este absolut imposibil să se poată
distinge detaliile, executate totuşi cu grijă, de
deasupra celui de al treilea registru pornind de
jos, şi mai sînt încă trei, fără să punem la soco­
teală şi registrul conciliilor. Şi, mai puţin ca
oricînd, expresia figurilor nu reflectă nici gîn-
durile şi nici emoţiile. Tipurile sînt repartizate,
toate, în funcţie de anumite canoane, aproape
242

invariabile, aceleaşi pe care le-am analizat numele „sfînt"*, fac înconjurul bazei calotei.
în capitolul al III-lea, cînd am studiat pronaosul A doua calotă, la răsărit, prezintă Sfinta T r e i ­
de la V o r o n e ţ şi de la a l t e biserici a s e m ă n ă t o a r e . me, sub forma ei tradiţională: in jurul unei
Interesul privitorului se redeşteaptă datorită mese dreptunghiulare, acoperită cu o stofă
detaliilor exterioare, peisaje m a i m u l t sau m a i somptuoasă, sînt aşezaţi trei îngeri. Cel din
puţin îneîntătoare, fortăreţe m a i m u l t sau m a i mijloc e numit în mod expres, iar A v r a a m şi
puţin impozante. Totuşi impresia de ansamblu S a r a s e g r ă b e s c să-1 s e r v e a s c ă . Un slujitor, în
e agreabilă. Prospeţimea picturii, vioiciunea faţa mesei, taie un taur. Cîţiva îngeri în pi­
tonurilor care vibrează la lumină (in special c i o a r e şi c î ţ i v a s e r a f i m i fac şi ei înconjurul b a z e i
alburile strălucitoare ale unor veşminte, ale acestei calote. In p r i m a , ca şi in a d o u a s c e n ă ,
arhilecturilor şi mai cu seamă ale inscripţiilor, dar m a i ales în prima, zugravul dă dovadă de
albastrul intens al fondurilor, rosurile g r a v e ale un deosebit s i m ţ al decoraţiei arhitecturale, şi
separaţiilor panourilor şi ale mantiilor, aurul totuşi un m a r e n u m ă r de detalii, cum ar fi reda­
viu al nimburilor şi al semnelor zodiacale, rea pliurilor sau a u m b r e l o r cu ajutorul haşuri­
toate acestea alcătuiesc un acord perfect pri­ lor, a m i n t e s c pictura dc icoane.
vind culorile fundamentale, realizat poate in In sfirşit, z u g r a v u l a p r o f i t a i cu a b i l i t a t e de
mod şi mai magistral decît in toate bisericile spaţiul rămas liber între arcele longitudinale şi
p r e c e d e n t e . N i c i u n fel d e v i a r i a ţ i e f a d ă n u m a i calote pentru a plasa aici patru sinoade, cele­
c o m p r o m i t e efectul, nici o nuanţă m i n o r ă , nici lalte trei fiind r e p a r t i z a t e pe z i d u r i l e de la a p u s
o modulaţie necorespunzătoare, singurele tri­ şi răsărit. Aceste sinoade sc succed în felul
luri fiind acelea pc care le făuresc razele de următor: primul în fund, pe zidul dc la e s t ; al
soare a t u n c i cînd p r i n d să se joace cu n i m b u r i l e , doilea la nord, la stinga Sfintei T r e i m i , şi al
îndeosebi acel albastru-deschis care va apărea treilea la sud, la dreapta acesteia; al patrulea
în secolul al X V I I - l e a şi care va forma fondul la d r e a p t a lui D u m n e z e u - T a t ă l , la sud, al cinci­
tuturor panourilor începind din veacul următor lea ş i a l ş a s e l e a p e z i d u l d i n s p r e a p u s , d e a s u p r a
e s t e încă necunoscut aici. uşii de intrare, iar a l ş a p t e l e a l a n o r d , l a s t i n g a
Bolta, înainte de toate, este de o v i g u r o a s ă lui Iisus. în aceste şapte c o m p o z i ţ i i artistul nu
m ă r e ţ i e ( p l . L V I I ) . Afliudu-se i n faţa celor d o u ă aduce nimic nou şi aspectul fiecărui sinod e
calote s e p a r a t e printr-un arc şi plasate destul de a p r o a p e i d e n t i c c u a l c e l o r l a l t e , ceea c e p r e z i n t ă ,
sus deasupra pandantivilor, artistul a ş t i u t să dealtfel, avantajul de a conferi o mare unitate
speculeze în mod îndeajuns de fericit această registrului superior al zidurilor şi a pune între­
dispoziţie. Arcul este acoperit de medalioane gul pronaos sub ocrotirea unui impozant număr
care, în p a r t e a inferioară de la sud, îi p r e z i n t ă de prelaţi. Iconografia n u s-a schimbat deloc
pe A d a m (bătrîn şi cu barbă mare), pe E v a (sub de la H u m o r şi de la Moldoviţa, şi este încă
chipul unei femei sfinte), pc A v r a a m , pe Sem destul de deosebită d e cea din E r m i n i e ; nu ve­
(bătrîn) şi pe A b e l l (tînăr, arătînd locul unde dem nicăieri nici casă, nici pc Sfîntul D u h , nici
1-a l o v i t f r a t e l e s ă u ; ) iar î n p a r t e a inferioară dc eretici discutimi în faţa adunării. Fundalul e
la nord, pe Iacob, pe Noe (ţinind în miini o format de o impozantă gardă temeinic înarma­
mică ambarcaţiune cu pinza umflată), pe M a t u - tă, ale cărei halebarde se decupează pe cerul
s a l e m , pe L e m c h ( l e g a t la ochi şi ţ i n i n d în m î n ă i n s t e l a t ce se intinde, nu fără m ă r e ţ i e , p e s t e reu­
un arc şi o săgeată1) şi pc Isaac. niunile acestea s o l e m n e . în p r i m u l rind se află
In p r i m a calotă, la a p u s , sc a f l ă un f o a r t e întotdeauna împăratul, pe tronul său, înconju­
f r u m o s P a n t o c r a t o r (pe care inscripţia îl numeş­ rat de opt sau zece episcopi aşezaţi la acelaşi
te Dumnczeu-Tatăl), cu o privire adîncă şi nivel, în spatele lor îngrămădindu-se o mare
pătrunzătoare, a cărui calmă şi oarecum tristă mulţime de prelaţi. în spatele tronului impe­
m a i e s t a t e nu e lipsită de blîndeţe şi nici de tris­ rial se află şi ciţiva l a i c i . D i s c u ţ i i l e sînt e x p u l ­
teţe u m a n ă . Aurul n i m b u l u i şi razele care emană zate într-un colţ, la dreapta sau la stinga, şi
din trupul său dau acestui personaj un relief nu sînt lipsite de însufleţire; în cursul celui de
extraordinar. Cele opt colţuri ale dublei aureole al doilea sinod un episcop îşi p ă l m u i e ş l c a d v e r ­
pătrate sînt ocupate, fiecare, dc către un sera­ s a r u l ; la dreapta, şi, la toate sinoadele, ereticii,
fim, şi alţi şaisprezece serafimi, dintre care o fără n i m b , s î n t p u ş i p e f u g ă c u d e s t u l ă a s p r i m e .
jumătate din ei ţin o inscripţie purtînd pe ea Dar aceasta sc petrece, am putea spune, în
c u l i s e ; m a i e s t a t e a p r i m u l u i rînd nu e t u l b u r a t ă
1
Este vorba, ţări Îndoială, de o aluzie la (exlul
Genezei: „Nevestele lui Lcmeb, aseulluţi tuvintul meu:
am omorll un om pentru rana mea, si un llnăr pentru vi; ' Aluzie la Clnlarea serafimilor: „Sflnt, sfiit, sflut
n a t ă i l e melc" (4, 23) (P.H.). esle Domnul" ( I U I . ) .
 84 -l

şi pare să ignore, in c a l m u l ei suveran, a g i t a ţ i a a l e u n o r m o d e l e c o n s e m n a t e în c u t a r e s a u ctitore

care are loc u n d e v a în s p a t e . m a n u a l ? în p a r t e , d a , f ă r ă î n d o i a l ă , d a r in i I
Restul pereţilor e ocupat de M e n o l o g , cu sigur nu în totalitatea l o r . M u l t e din ele c o m ­
e x c e p ţ i a registrului inferior, s e p a r a t de c e l e l a l t e p o r t ă o prea m a r e v a r i e t a t e , şi m a i ales o prea
printr-unmotiv ornamental alcătuitdinfrunze, şi m a r e v e r i d i c i t a t e , p e n t r u ca a r t i s t u l să nu se fi
dedicat, în partea dinspre nord sfîntului G h e o r ­ i n s p i r a t , t o t o d a t ă , ş i d i n ceea c e v ă z u s e c u p r o ­
ghe, iar î n cea d i n s p r e s u d s f î n t u l u i N i c o l a e . priii săi o c h i . C e p o a t e fi îndeosebi mai îneîntă-
Cele cinci registre care au mai rămas sint tor şi m g i autentic, decît acel zid de incintă ce
ocupate în întregime de. acel imens calendar, coboară odată cu pantele unei coline care îl
atît de complet, încît e p r e v ă z u t , la începutul maschează pe jumătate, in despărţitură de la
fiecărei luni, cu o despărţitură în plus pentru 2 9 m a r t i e ( p l . I . V 1 I I , r î n d u l 3)V G î n d u l z b o a r ă
s e m n u l z o d i a c a l c o r e s p u n z ă t o r (cf. p l . L V I I I ) . spre fortificaţiile V e r o n e i , m a i curînd însă s p r e

Tipurile, am mai spus, prezintă acelaşi cele — aflate m u l t m a i aproape — ale Sighi-

m o d e l pe care l-am întîlnit în bisericile prece­ ş o a r e i . L e g ă t u r i l e a t î t d e frecvente, c u T r a n s i l ­

dente. Aşa că nu a v e m de cc reveni asupra lor. vania, mai cordiale chiar după domnia lui

Sînt insă unele trăsături caracteristice foarte P e t r u R a r e ş , nu m a i lasă nici o î n d o i a l ă că arta

interesante la care ne v o m opri. arhitecturală a acestei p r o v i n c i i era cunoscută

în Moldova.
în primul rînd linia care separă despărţi­
î n a l t r e i l e a rînd, e v o r b a d e p e i s a j u l propriu-
turile între ele. Cu excepţia şirului superior,
zis, ce pare să aibă soarta peisajului din minia­
care face ocolul bisericii, prezentînd doar sim­
turile noastre medievale. Recunoaştem mîna
plele linii roşii tradiţionale, celelalte despărţi­
care a decorat naosul şi a ilustrat viaţa lui
turi sînt încadrate de un soi de cablu sau de
M o i s e ; M e n o l o g u l oferea însă o l i b e r t a t e d e p l i n ă
funie întreruptă din loc in loc de o torsiune.
atît darurilor cît şi fanteziei a r t i s t u l u i . în scena
Această decoraţie, aproape necunoscută în alte
a c e a s t a d e l a 2 9 m a r t i e e x i s t ă deja o î n c e r c a r e
părţi, p a r e să indice o influenţă muntenească.
d e a r e d a u n p e i s a j d u p ă n a t u r ă ; î n cea d e l a 3 1
A c e a s t ă funie cu torsiuni intermitente e tocmai
m a i (rîndul 4 ) e x i s t ă ceva m a i m u l t , schiţarea
motivul decorativ care, sub numele dc brîu,
u n e i p e r s p e c t i v e c h i a r , c u c o n d i ţ i a de-a s u p r i m a
face înconjurul b i s e r i c i l o r din M u n t e n i a , plasat
grupul martirilor din fund; putem spune ace­
la jumătatea sau la două treimi din înălţimea
laşi lucru şi despre scena de la 4 septembrie
zidului, începutul făcîndu-1 biserica episcopală
(zidul de la sud) în care casele se etajează pe
de la Curtea de A r g e ş . A c e s t o r n a m e n t sculptu­
c o a s t a u n u i m u n t e s l i n c o s ; s a u d e s p r e cea d e l a
r a l îşi f ă c u s e a p a r i ţ i a d e f o a r t e p u ţ i n ă v r e m e î n
7 octombrie, unde v e d e m un oraş ivindu-se de
M o l d o v a , la biserica G a l a t a de lingă Iaşi; peste
d u p ă o c o l i n ă , s a u cea d e l a 19 ianuarie, unde
cîţiva a n i va putea fi v ă z u t şi în B u c o v i n a , şi
vedem o pădure pe versantul unui deal; sau
a n u m e l a D r a g o n i i m a J d a r îşi v a l'i d o b î n d i t deja
despre altele douăzeci. Fără îndoială că artis­
un caracter nou, dubla torsiune, spre dreapta
t u l nu a r e încă n i c i o c u n o ş t i n ţ ă în ceea ce p r i ­
şi stinga în m o d alternativ, formă sub care va
veşte proporţiile şi că nu-1 interesează decît
caracteriza şcoala moldovenească începind din
latura pitorească. Personajele, care constituie
secolul a l X V I I - l e a . V a face carieră ş i v a subli­
totuşi esenţialul, sint mult mai mari decit
nia arhitecturile şi în interior, mai cu seamă
arborii care le înconjoară şi care nu au, aici,
arcele. Suceviţa însă, c a r e n u 1-a a d o p t a t încă
decît rolul de umplutură. Dar umplutura
p e n t r u d e c o r a ţ i a s a e x t e r i o a r ă , ni-1 p r e z i n t ă s u b
a c e a s t a e t r a t a t ă p e n t r u ea însăşi şi se s u p u n e
forma lui muntenească, răsucit într-o singură
unor a n u m i t e legi, chiar şi de perspectivă. A ş a
parte. Este, poate, u n i c u l e x e m p l u d e a c e s t fel
cum se poate observa în acel bizar peisaj m o n t a n
în Moldova.
p e unde trece carul lui Ilie ( p l . L I X , 2 ) , s a u ş i
Sînt, apoi, fundaturile. D a c ă nu avem nimic mai bine chiar în încintătoarea pajişte m ă r g i ­
de remarcat în ceea ce priveşte stincile,. nu nită de arbori, de unde un arcaş t r a g e în m u c e n i ­
p u t e m spune acelaşi lucru şi despre arhitecturi. cul F o c a , a f l a t într-un c u p t o r ( 2 2 iulie, aceeaşi
Oraşele sînt lucrate, toate, după modelul sem­ p l a n ş ă ) . E l i m p e d e că a r b o r i i , iarba, cerul alcă­
nalat deja in naos sau în gropniţa, modelul tuiesc un tot independent şi foarte atrăgător.
s p e c i f i c O c c i d e n t u l u i , cel c u c a r e n c - a u o b i ş n u i t Există dealtfel unele cazuri, cînd, fără a sc
miniaturile din vechile noastre manuscrise. supune încă regulilor picturii de şevalet occi­
Nu există decît ziduri de incintă crenelate, dentale, artistul de la Suceviţa izbuteşte să
străpunse de ferestre de tragere, flancate de compună cîteva tablouri mari, pline de viaţă
m a s i v e turnuri pătrate, cu acoperişul i n f o r m ă de şi dc p r o s p e ţ i m e , a ş a c u m e de p i l d ă cel în c a r e
p i r a m i d ă . S ă fie v o r b a d o a r d e .nişte s i m p l e c o p i i
244
înfăţişează strămutarea rămăşiţelor pămintesti
ale lui Ioan Gură-de-Aur, tablou peste care
trece un puternic suflu marin şi care atrage
ochiul privitorului de îndată ce intră în sală
(zidul de. la nord, partea de sus, pl. L I X , 1).
La dreapta, oraşul cu crenelurile, lurnurile şi
bisericile lui şi cu procesiunea care aşteaptă pe
ţărm; celălalt oraş în depărtare, iar între aces­
tea două flota de caravele şi de bărci alcătuiesc
un ansamblu lucrat cu grijă şi de un mare efect.
Zugravul ştie bine că ambarcaţiunile, cu cît se
îndepărtează cu atît devin mai miei; ceea ce
ne îngăduie să nu-1 suspectăm de ignorantă
atunci cînd, în alte ocazii, trece cu vederea
perspectiva.
Dealtfel, şi aceasta e. a patra observaţie pe
care ne-a sugerat-o pronaosul de la Suceviţa,
spiritul de observaţie este unul din darurile de
netăgăduit ale artistului nostru. Are un ochi
precis şi e atras spre notaţiile pitoreşti. Cara-
vela lui e ireproşabilă, seamănă întru totul cu
modelele de la Muzeul Marinei de la Paris sau
dc la Madrid, şi redă cu deosebită grijă hobancle,
gabiile, pînzele umflate de vînt, ca şi manevra
propriu-zisă. Se va observa că celelalte echipaje,
aflate în plină mare, sc lasă în voia vîntului,
nepregătindu-se încă să acosteze (pl. L I X , 3 ) .
Acelaşi spirit de observaţie sc vădeşte şi în ati­
tudinea arcaşului care trage în Foca (pl. L I X , 2),
în gestul apostolului Toma care cade şi încearcă
să sc ferească de lovituri (6 octombrie, zidul de
la sud) etc. etc. Dar ceea ce frapează în această
decoraţie e, mai cu seamă, înclinarea către
pitoresc. Căci aceasta îi inspiră, în parte,
încîntătoarele peisaje de care am pomenit, dar
se vădeşte şi în unele detalii pline de neprevă­
zut. Moaştele sfîntului Ştefan sint aduse, de
pildă, la 2 august, pe spatele a doi catîri destul
de îndărătnici pe care un catîrgiu ii mînă din
urmă plesnindu-i fără cruţare cu biciul; dar
cum un altul crede de cuviinţă să-i lovească în
cap, catîrii se opresc locului, cu picioarele bine
înfipte în pămînt, şi refuză să meargă mai
departe ( p l . L V I I I , jos). Imaginaţia artistului
născoceşte instrumentul de tortură cel mai com­
plicat cu putinţă pentru a-1 strivi între două
seînduri pe episcopul Marcu (29 martie, p l .
L V I I I ) , care, în realitate, a murit de moarte
bună. Şi îl ajută uneori să creeze sau să adopte
unele peisaje pline de farmec, ca cel în care se
poate vedea martirajul sfinţilor Olimp, Oreste
şi Rodion (10 noiembrie, p l . L I X , 3), despre
care ai putea jura că sînt luate din una din
cărţile noastre dc rugăciuni, cu fortăreaţa în
fund şi cu cimpiilc sale în prim-plan, unde ar
fi de ajuns să înlocuim martirii cu nişte plugari.
Desigur, artistul care a pictat toate scenele
acestea era înzestrat cu multă răbdare, dar şi
cu un incontestabil talent. Să fi fost român?
E mai mult decît probabil; trăsăturile locale pe
care le-am semnalat deja se regăsesc şi în pro­
naos; fundalurile deseori transilvane, nu trebuie
să ne înşele, căci de mai multe ori în pictura sa
se ghiceşte amintirea Moldovei. Arhitectura
care alcătuieşte fundalul Soborului arhanghe­
lului Mihail (8 noiembrie, pl. L I X , 3) nu e,
propriu-zis, o biserică moldovenească, dar e
puternic inspirată de. una din ele. Şi nu va fi
pentru ultima dată. Nu e inutil poate să men­
ţionăm Botezul Domnului (G ianuarie, p l .
L V I I I ) : între Ioan Botezătorul şi cei trei îngeri,
Iisus stă în apele riului, în picioare pe o piatră,
avînd în mină o htrtie, chirograful Iui Adam.
Credinţa potrivit căreia, Iisus, în momentul
botezului, se urcă pe piatra sub care se găsea
contractul încheiat între Satana şi Adam şi o
sfărimă, e deosebit de populară şi răspîndită în
România, lucru pe care l-am semnalat şi într-un
studiu anterior 1 ...
Adăugăm încă două observaţii. Prima că
artistul, atunci cînd arc de-a face cu doi sfinţi
comemoraţi în aceeaşi zi, îi reprezintă pe am în­
doi în aceeaşi casetă, chiar dacă nu au nici o
legătură unul cu altul. Cînd îi prezintă pe
amîndoi în picioare, cind unul din ei asistă la
caznele celuilalt, în caz că nu sînt supuşi la
chinuri în acelaşi t i m p . Astfel la 22 iulie (pl.
L I X , 2) Maria Magdalena stă, plină de gravi­
tate, cu vasul de smirnă în mînă, lîngă locul
unde e ars Foca. Chirii, la 29 martie, e decapitat
nu departe dc locul unde e strivit Marcu ( p l .
L V I I I ) şi aşa mai departe.
A doua că, în pofida originalităţii sale, zu­
gravul — şi cum ar putea fi altfel cind e vorba
de o decoraţie atît de bogată? — lucrează în
serie şi foloseşte adesea un canon general, ceea
ce nemţii niunesc Schablon, întocmai ca şi pre­
decesorii săi. Nu vorbesc nici de personaje şi
nici de tipurile de cazne, ceea ce nu ar surprinde
pe nimeni, dar el nu va face nici o deosebire
nici chiar între Naşterea Domnului, cea a Fe­
cioarei sau cea a sfintului Gheorghe. Toate
acestea comportă acelaşi model: mama, la
stìnga, aşezată în pat şi ţinindu-şi copilul in bra­
ţe, în vreme ce slujnicele sale se apropie pe la
spatele unei mese mai mult sau mai puţin îm­
belşugate. Adormirile sint lucrate şi ele, toate,
după acelaşi model, cu excepţia Adormirii
Maicii Domnului, prea individualizată dc ico­
nografia sa proprie. Mai e nevoie să adăugăm
1
Folklore el Iconographie, p. 89 (P.II ).

că viaţa sfintului Nicolae şi cea a sfintului
Gheorghe sînt tratate, în întregime, în stilul
Menologului? I sc intimplă uneori ca, datorită
obişnuinţei, să scrie „(şi tovarăşii săi)" chiar
atunci cînd martirul nu arc nici unul, şi să
înfăţişeze mai mulţi morţi (de pildă sfintul
Timotei, la 3 mai). Uneori se înşeală cu o zi,
sau citeşte prost numele, luind-o pe sfînta Teo­
dora drept sfintul Teodor etc. Erorile acestea,
puţin frecvente dealtfel, ne amintesc dc' folo­
sirea constantă a manualelor. Aşa că nu ne-ar
fi dc nici un folos, poale, să încercăm a afla ce
biserici a putut cunoaşte zugravul: codexul
explică în suficientă măsură, şi aproape întot­
deauna, asemănările dintre ele. Am văzut totuşi
in mod constant., în această plimbare pe care
am făcut-o prin Moldova, că zugravul de biserici
nu era un simplu copist. Stilul calendarului
ne este cunoscut, dc pildă, dc la menologul vasi-
lian; el nu se schimbă deloc, şi totuşi detaliile,
o anume expresie, un accesoriu pitoresc, un
peisaj, toate acestea echivalează cu semnătura
fiecărui artist în parte. Iar printre aceştia, cel
dc la Suceviţa era, fără nici un fel de îndoială,
un maestru. Putem regreta profunzimea teolo­
gică de la Voroneţ, emoţia de la Humor sau de
la Moldoviţa: pictura de la Suceviţa rămîne însă
vie, plină de fermitate, foarte sigură de ea şi
vădind un simţ decorativ de cea mai bună
calitate.
E - PRIDVORUL
Ultima încăpere a bisericii dc la Suceviţa apar­
ţine aproape exteriorului. Ceea cc izbeşte cel
mai mult privirea încă dc la intrare este
într-adevăr gigantica Judecată dc apoi care aco­
peră tot peretele de la răsărit, deasupra uşii pro­
naosului. Cu toate acestea, numeroasele scene
care împodobesc ceilalţi pereţi amintesc încă
dc stilul acestuia din urmă.
Mijlocul bolţii e alcătuit dintr-o mare calotă
în care opt arce m i c i , divizate ca de obicei,
generează o a doua calotă, mai mică, ocupată
de o Platijlera clasică, şi care nu prezintă prea
mare interes. Locurile unde sc întîlnesc arcele
sînt decorate cu serafimi, intervalele cu îngeri
în picioare. Pc pandantivi sc află Ion Damas­
chili, Mitrofan, Cosma şi Teofan (pi. L X I I I , 2).
Cu toate că în locul acesta avem dinainte
o reprezentare tradiţională, orinduirea decora­
ţiei este dc aşa natură încît Maria pare să pre­
zideze tot. ansamblul, conferind astfel Judecăţii
de apoi o notă de blindeţc. Marile arce duble
care încadrează bolta la nord şi la sud sînt deco­
rate într-adevăr cu tema clasică a înfăşurării
cerului: cele două arce mai apropiate purtînd
IMS
semnele zodiacului, stelele, Soarele şi Luna,
arcele exterioare prezentînd fiecare, cîte şase
îngeri înfăşurind firmamentul aidoma unui
pergament, ajutaţi dc alţi patru îngeri de la
baza arcelor interioare (pl. L X I I I , 2 şi pl. L X ) .
Apoi , pe zidul de la est, Judecata se desfăşoară
ca de obicei: sus a Doua Venire sub forma unei
Deisis înconjurată de legiunile îngereşti; in al
doilea registru Tronul hetimasiei cu îngerii şi
areopagul apostolilor; dedesubt întărirea, cu
cei drepţi şi cu sfintul Pavel, iar necredincioşii
cu Moise (aceleaşi scene pline de. mişcare ca şi la
Voroneţ); in sfirşit Raiul şi Învierea. Maniera
reprezentării rămîne aceeaşi ca peste tot, ceva
mai rigidă poate, mai seacă; singurele detalii
ceva puţin mai pitoreşti ni le prezintă nume­
roşii diavoli care aduc în spate maldăre de catas­
tife ca să le arunce pe cintar (micuţul suflet
drept nu se. simte prea înfricoşat, schiţează
totuşi un gest către Îngerul Judecăţii, care
îl apără de o lovitură de lance), şi sufletul acela
care, la dreapta jos.c luai de. un demon, în vreme
cc un cocoş, cocoţai, pe umărul lui, cìnta
(pl. L X ) ; este. foarte probabil vorba de leneşul
pe care cîntecul cocoşului nu izbuteşte să-1
smulgă din pat. Ca întotdeauna, cei osindiţi
sînt goi, in vreme ce aleşii îşi păstrează veşmin­
tele lor păm intesti.
Registrul superior de pe ceilalţi pereţi este
ocupat, fiecare, de cîte o scenă simbolică: la sud
este pictată Înţelepciunea lui Solonwn sub forma
unui ospăţ la care iau parte Iisus, Solomon
şi Ioan Damaschili (pl. L X I I , 2). De remarcat
fidelitatea cu care s-a conformat zugravul textu­
lui biblic: „Înţelepciunea şi-a zidit casa, şi-a
cioplit cei şapte stilpi. Şi-a junghiat vitele, şi-a
amestecat vinul, şi-a pus masa. Şi şi-a trimis
slujnicele. Şi strigă, de pc virful înălţimilor
cetăţii: Cine este prost să vină încoace! Celor
lipsiţi de pricepere le zice: Veniţi de mîncaţi
din piinea mea. şi beţi din vinul pe care l-am
amestecat... etc." (Proverbele, I X , 1 — 5). Mul­
ţimea se înghesuie, slujnicele şi slujitorii împart
pîinea şi vinul, in vreme ce in faţa mesei sînt
tăiaţi doi boi în acelaşi fel ca în Filoxenia lui
Avraam de pe cupola pronaosului.
Pe zidul de la apus este înfăţişat Visul lui
Nabucodònosor (pl. L X I I , l ) : u n înger cu aripile,
larg desfăcute îi arată regelui adormit muntele
deasupra căruia se află medalionul Fecioarei,
explicaţiile dîndu-i-le Daniil, care stă la picioa­
rele patului. Tînărul gol, în picioare pe o co­
loană, s-ar putea să fie statuia visului, lucru mai
greu de afirmat, deşi detaliul acesta sc găseşte
în mod obişnuit la locul respectiv.
24 G
în fino, pe zidul de la nord se află un foarte
frumos tablou înfăţişînd episodul intitulat
Lina lui Ghedcon (pl. L X I I I , 3), în trei scene:
la mijloc, episodul tradiţional: roua cerească
umezind lina, pe care e înfăţişată, ca întot­
deauna aproape, o Maria Vlachcrniotissa ; Ta
1
stinga, un înger loveşte cu un băţ lung lîua,
peste care coboară un stîlp de foc: este, poate,
vorba de contraproba lui Ghedeon, cînd lîna
rămîne uscată, deşi pămîntul de sub ea c umed
2
de rouă ; în sfirşit, la dreapta, Ghedeon stînd
de vorbă cu îngerul, care, fără îndoială, îl
îndeamnă să înceapă lupta imptriva Madia-
nului. Tipurile şi atitudinile nu au nimic deo­
sebit; compoziţia insă, de o mare regularitate
şi bine construită, merită toate laudele. Maica
Domnului, în medalionul ei, formează centrul
tabloului, cu roua care cade, încadrată de cele
două reprezentări ale lui Ghedeon, în picioare;
îngerul cel mare, la stìnga, face pandant cu
Ghedeon, aflat la dreapta, care vorbeşte cu uh
înger pc care depărtarea 1-a micşorat foarte
mult; stîncilc sînt repartizate in mod egal pe
margini şi în fund, în mijlocul lor aflîndu-se
un oraş dublu, unul occidental în stilul obişnuit
al Suceviţci, altul fantezist, cu un aer oriental,
care conferă ansamblului o remarcabilă profun­
zime.
Sub aceste compoziţii de mari proporţii se
află cinci registre.
Primul e consacrat vieţii înaintemergăto-
rului: Vestirea lui Zaharia. Vizitaţia. Naşterea
lui Ioan, Fuga Elisabetei, Uciderea lui Zaharia.
îngerul ducindu-1 pe, Ioan in pustie, Ioan bote-
zind, Iisus primindlpe trimişii.lui Ioan, Ioan
salutîndu-1 pe Iisus, Botezul Domnului, Ioan îl
mustră pe Irod, Tăierea capului, Punerea în
mormînt, Ospăţul lui Irod, Descoperirea capului
lui Ioan, a Treia descoperire a capului lui Ioan.
Stilul acestor scene e destul de asemănător eu
cel al reprezentărilor din naos şi din pronaos;
domină, şi aici, o anume notă pitorească în
atitudini, costume, arhitecturi şi peisaje 3 . De
remarcat, îndeosebi, Naşterea, unde o vedem
pe. Elisabetta aşezată în faţa unei mese îmbelşu­
gate, slujitoarele care se grăbesc s-o servească
şi un incintă tor vas cu flori, în fund, pe o
coloană ( p l . L X I I , 2 ) ; sau mişcarea din scena
1
Sc ştie (rit Lina lui Ghedeon. uniczilă In mod mira­
culos dc roua cereasca, esle un simbol al virginităţii Măriei
(P.H.).
* Cf. Judecătorii, VI, pp. 311-1(1 ( P . I I . ) .
* Primele clemente dc peisaj apăruseră In pictura
bisericii episcopale din Homan (cea 1555), notabile fiind
fundal urile scenelor din acatistul sfintului Nicolae
(V.D.). . vuloarc documentară din pictura noastră veche ( V . D . ) .
urmăririi Elisabetei; sau fantezia cu care ne
prezintă ospăţul lui Irod, gestul afectuos al
Irodiadei, Salomeea dănţuind pe o estradă cu
capul lui Ioan pe cap, timpanul in dreapta,
suflătorii din Iriinbiţă, şi oraşul care alcătuieş­
te fundalul. Scena cea mai interesantă din serie
este poate Botezul lui Iisus, în picioare pe o
piatră, şi strivind un fel de hidră (pl. L X I I I , 1 ) .
Am semnalat dealtfel ceva mai înainte valoarea
folclorică a acestei reprezentări, din care pro­
naosul ne-a oferit deja un exemplu. Peştii care
vin să asiste la scenă sînt, poate, o amintire
inconştientă a vechilor alegorii ale Iordanului.
A doua scrie de scene este dedicată lui
Avraam şi patriarhilor'. Amintim, printre altele,
Scara lui Iacob, Lupta lui Iacob cu îngerul etc.,
pe zidul de la sud; îngerul ameninţîndu-1 pe
Faraon din pricina Sarei, Filoxenia, Sodoma şi
Gomora, îngerul ocrotind trupul lui Moise,
Potopul, Cei trei tineri in cuptor, Balaam oprit,
din drum de. înger, pc zidul de la răsărit; zidul
de la nord înfăţişează cîteva minuni de-ale
arhanghelului Mihail, îndeosebi slobozirea lui
Petru. Există în registrul acesta o idee preconce­
pută privind unitatea, realizată prin prezenţa
îngerilor, care intervin in fiecare scenă, confe­
rind astfel întregii suite un anume aer suprana­
tural şi plin de graţie pe care nu l-am intîlnit
decit a ici.
Al treilea registru e consacrat Legendei sfin­
tului Ioan cel Nou, a cărei iconografie c foarte
asemănătoare cu c e a dc la Voronel '•
Penultimul registru, separat de celelalte
prinlr-iin motiv ornamental alcătuit din frunze,
este ocupat de citeva figuri mari, tratate în sfii
monumental, sfinţi militari sau anahoreţi:. îl
amintim pe Pafnutie, Arsenie, Gheorghe, Ba­
laam, Mercurie, Teodor Studitul, Teodor Tiron,
Procopie, Sava, Gherasim, Dumitru. Nifon,
Teodor Stratilat. Registrul inferior c decorat cu
draperii, excepţie făcînd glafurile ferestrelor,
ocupate, fiecare, de figuri în picioare.
Personajele pictate pc uşa pronaosului sînt
moderne şi lipsite de valoare.
* P. Henry trece prea repede peste legenda sfintului
Ioan cel Nou, fapt cu a t l l mai surprin.ălor cu cit esle
vorba despre una dintre cele mai originale realizări ale
iconografiei din Moldova. Notabil este şi faptul eă la
Suceviţa ("a şi la Voroneţ), episodul aducerii moaştelor
la Suceava şi liitiiupinami lor dc către Alexandru cel
Bun şi curtea sa este tratat cu mullă grijă, la proporţii
mai amp'e. Ştiind că acest episod corespunde unui fapt
istoric real, redarea lui In pictura murală a amintitelor
momenle echivalează cu primele compoi.il ii istorice cu

F - EXTERIORI L Aaron, Solomon, Zaharia, Ieremia, Ezechtol
Vom omite, cu bună ştiinţă cele două pridvoare
de la nord şi de la sud, primul ne.avînd nici un
fel de decoraţie, iar al doilea fiind grosolan
pictat în secolul al XIX-lea cu citeva scene din
Apocalips, destul de. interesante dealtfel, dar
care nu se încadrează în limitele studiului nos­
tru .
Frescele exterioare de la Suceviţa sînt cele
mai bogate şi mai bine conservate din cite se află
în Bucovina 1 . Acest din urmă exemplu din
arta veacului al XVI-lea face cinste epocii sale,
al cărei rezultat şi este dealtfel, cu toate că
unele trăsături denotă deja alte influenţe.
1 — Absidele (cf. releveul X I V ) , comportimi
şapte registre bogat decorate (pl. L X I V ) , se con­
formează, în mod mai complet însă, canonului
obişnuit. Sus de tot un rînd dc serafimi, purtînd,
alternativ, ripide sau inscripţii, ale căror aripi
roşii tivite cu alb se evidenţiază cu toată preg­
nanţa pe un fond negru, alcătuiesc un fel de
gardă de onoare în jurul lui Dumnezeu-Tatăl,
ce tronează intr-o triplă aureolă decorată cu
îngeri şi cu tetramorfi, între doi îngeri înge­
nuncheaţi.
Dedesubt, îngerii pe care Erminia îi descrie
ca făcind parte din categoria a doua, încon-
jurîndu-1 pe Emmanuel binccuvintînd şi pur­
tat dc un serafim. Fiecare dintre ei este calificat
drept înger al Domnului.
Al treilea registru e ocupat de profeţi care
înaintează dintr-o parte şi din alta a absidei
principale in întîmpinarea Fecioarei cu Pruncul
ce stă pe tron între doi îngeri. Aceeaşi savantă
ierarhie pe care am găsit-o în bisericile prece­
dente este păstrată şi aici. Iată de fapt numele
lor, pornind de la Maria şi mergînd spre absidele
laterale: la stinga, Moise (purtînd un medalion
al Fecioarei, aluzie la R u g ) , David, Zaharia
(bătrîn), Isaia (ţinind in cleşte un cărbune
aprins), Ghedeon (cu lina sa), Daniil (cu meda­
lionul Maicii Domnului pe o stîncă, aluzie la
visul lui Nabucodònosor), Ilie (purtîndu-şi
cîrja), Ilabacuc, Avraam; pe zidul de la sud,
Enoh, Zaharia cel tînăr, Natan; pc absida de la
sud, Isaac, Iuda cel drept, Melchisedec, Baruh,
Efram, Ieseu, Iona cel drept, Ioachim, Iosua (?),
Simion; pe zid, Iona, T o b i c . La dreapta Măriei,
1
Trebuie precizat că starea de conservale bună a pic­
turilor Suceviţei sc explică prin condiţiile favorabile de
microclimat. La Suceviţa zidurile de incintă sini foarte
Înalte, prolcjlnd faţadele Împotriva curenţilor puternici.
Tocmai pentru a asigura o mai bună protecţie a picturilor
exterioare, la Voroneţ zidurile de incintă au fost refăcute
pe Irci latori (est, nord, vest), iar streşinile au fost lărgite
mtre anii 1 9 7 1 - 1 9 7 5 ) . ( V . D . ) .
•'.
(cu un fel de carte de aur în mînă), Mica, I a c u l i
(dueîndu-şi scara), Maleahi, Osca, Ilie; pe zidul
de la nord:?, Naum; pc absida de Ia nord, So-
fonie, Ezra, Noe (ţinîndu-şi în mîini corabia),
Abdia, Baruh; Ioil. Agheu, Samuel, Szm cel
drept; pe. zid, Iafet, Balaam.
Al patrulea registru, consacrat celor 70 de
apostoli, păstrează aceeaşi ierarhie: la stinga lui
Iisus tronind, între Maria şi Ioan Botezătorul,
asistaţi dc doi îngeri, sc înşiruie Ioan, Petru,
Simon, Marcu, Toma, Bartolomeu, Ştefan,
Lena; pe zid, Timon, Flegona; pe contrafort,
Fortunatus şi doi apostoli nesiguri; pe. zid,
Urban, pe absida de la sud Epafras, Tichie,
Narcis, Saraţiu, Tit, Crisp, Dinat, Sil, Sif,
Apolo, Clim ( ? ) , Curatus ( ? ) , Iuda; pc zid, Egin,
Tadeu şi Onisifor; pe contrafort diaconii Ştefan
şi Nicanor. La dreapta lui Iisus, Pavel, Matei,
Luca, Andrei, Iacob, Filip, Condrat; Ctahias
( ? ) ; pc zid, Olimp, Erast; Rodimi; pc contra­
fort, Olimp, Filimon, Timotei; pe zid, Onesim
şi Arhip; pe absida de la nord, Claudiu, Agapie,
Hcrm, Ruf, Aristarh, Trifoii, Iason, Sosipatru,
Andronic, Carp, Cleopa, Sila, Anania; pe zid,
Filip, Prohor, Nicanor; pc contrafort, Rodion,
Sostenie şi Tadeu. Toţi poartă, fie o carte, fie
un rotulus (în afară de diaconi care au cîte un
relicvariu); pe abside sînt grupaţi doi cîte doi,
despărţiţi de cîte un înger pictat pe fiecare
bandă lombarda.
A cincea serie, cea a episcopilor, porneşte
de la simbolul Euharistiei (Iisus-prunc în patena
vegheat dc doi serafimi). Aceştia sînt: la stinga,
Ioan Gură-de-Aur. Nicolae, Atanasie, Antim,
papa Silvestru, Dionisie Areopagitul, Chiprian,
papa Leon, Averkios, Icroteu, Arhilohie, Ioan
Milostivul ; pe zid, Ambrozie, Domiţian, Igna-
ţiu, Meletie; pe contrafort Tarasie, papa Leon
din Catania, Vicol; pe zid, Haralambie, Blazie
şi Policarp; pc absida de la nord, Teodat din
Cirenaica, Nichifor, Iacob, Marcu, Antipa,
papa Chirii, Vasile, Autonomie, Sofronie, Ar­
sénié, Artimon, Ieremia, Sava (?), Eftimie; pe
zid, Clement, Blazie, Ianuarie; pe contrafort
Mitrofan şi papa Agaton; la dreapta Mielului.
Grigorie Teologul, Vasile cel Mare, papa Celes­
tin, Chirii, Babila, papa Clement, Simion Ze-
lotul, Machie, Epifanie, Gherman, un papă
Nichita; pe contrafort, Doroftei..., toate cele­
lalte nume fiind şterse, deşi figurile au rămas
intacte. Toţi poartă sacos şi omofor; papii se
deosebesc datorită acope.remîntului pentru cap
în formă de bulb şi cu două proeminenţe în par­
tea de sus, menit să înfăţişeze, fără îndoială,
dar într-un mod plin de stîngăcie, o tiară sau
 248
o mitri. Pe benzile lombarele se află aceiaşi
îngeri din registrul precedent.
Al şaselea registru e ocupat de martiri, al
căror nume. au mai puţină importanţă: 70 de
figuri, înarmate cu micuţa cruce tradiţională.
Printre aceştia figurează unele personaje care au
făcut parte şi dintre apostoli şi episcopi. Partea
centrală a absidei principale e ocupată de o
fereastră.
Al şaptelea şi ultimul registru ne prezintă
92 de nume dc duhovnici. Părinţi ai Bisericii,
anahoreţi, stîlpnici etc. Aceştia sc grupează
cu toţii in jurul lui Ioan Botezătorul înaripat
şi purtînd veşmînlul lui din păr de cămilă. Al
şaptelea rînd este singurul, şi încă la urmă dc
tot, care conţine şi cîteva nume de femei (Pela­
ghia, Teodora, Barbara, Maria Egipteanca).
Inscripţiile sînt inteligibile aproape întot­
deauna, dar sînt înţesate, de greşeli şi folosesc,
fără diferenţiere, nominativul sau genitivul.
Uneori un i iniţial deformează in mod destul
dc bizar un nume, ceea ce denotă că zugravul
copia inscripţiile fără să lc înţeleagă sensul;
este vorba, foarte probabil, de aglutinarea pre­
poziţiei cu al doilea nume atunci cînd doi sfinţi
sint numiţi împreună în îndreptar sau în calen­
dar: cazul acesta nu ne mai lasă nici o îndoială
pentru sfinţii Sergio şi Bachus, mai cu seamă,
pictaţi unul alături dc altul, şi exemplul acesta
le explică în mod neîndoielnic pc toate celelalte.
Fundalul pe care sc detaşează toate persona­
jele acestea e foarte sumbru, negru sau albastru
foarte închis, presărat cu stele, dealtfel destul
de puţin vizibile; fundalul acesta nu mai este
însă spaţiul nedefinit şi mai mult sau mai puţin
ireal cu care ne-am'obişnuit pînă acum; mai
multe registre, în partea inferioară, comportă o
bandă lată şi verde reprczentînd, se pare, un
sol acoperit cu iarbă, deşi printr-o simplă tentă
plată. întrucît roşul domină totul cînd c
vorba de personaje (aripile îngerilor, veşmin­
tele îngerilor, ca şi ale foarte multor profeţi,
episcopi sau martiri), pus în valoare de cîteva
tonuri vii (alb. verde, aurul nimburilor), toate
culorile acestea creează o impresie de pestriţ
destul de neplăcută, trebuie s-o mărturisim, la
care. se adaugă mişcarea mai mult sau mai puţin
dezordonată a unui anumit număr de figuri.
Nicăieri poate această aparenţă de ritm de dans,
semnalată adesea în arta bizantină din perioada
ei finală, nu se relevă într-un mod mai constant
şi mai vădit ca la Suceviţa 1 (pl. L X V I I , 2).O
mişcare impetuoasă antrenează toate persona­
jele spre centrul absidei principale, desfăcînd
draperiile, făcînd să fîlfiic mantiile. Şi există,
fără îndoială, o anume forţă în această mişcare
generală ce împinge, în toate registrele, toate
figurile în aceeaşi direcţie. Detaliul însă e mai
puţin satisfăcător. Feţele mai mult sau mai
puţin insignifiante, mai mult sau mai puţin
calchiate după nişte şabloane nu prea nume­
roase, sînt totuşi corect executate, draperiile
însă, cu contururile lor rigide, cu pliurile com­
plicate şi ascuţite, fac în general impresia des­
tul de supărătoare a unui lucru făcut dc mîn-
tuială. Cu toate lipsurile acestea, somptuosul
ansamblu al celor trei abside, cu personajele
lor fără număr, dar păstrînd totuşi o anume
ordine, dispuse în mod savant în şapte registre,
deşi conformîndu-se, în chiar cadrul fiecărui
registru, celei mai riguroase giudici teologice,
vădeşte o forţă dc netăgăduit. Arta frescei ex­
terioare din Bucovina a ştiut să respecte pînă
în ultima clipă, in această parte de mare impor­
tanţă care sînt. absidele, principiul fundamen­
tal de unitate care organizează haosul aparent
al acestei formidabile „sume" de cunoştinţe
religioase oferite, meditaţiei credincioşilor, şi
pare. evident eă Suceviţa a creat în domeniul
acesta formula cea mai dcsăvîrşită.
2 — Arborele lui Ieseu prezintă aproape ace­
laşi model ca cei din bisericile precedente. Totuşi
c mult mai amplu şi conţine nume care apar
pentru prima dată în Moldova. Şi, dc asemenea,
multmai monoton: crengile şi ramurile, se împle­
tesc dc o manieră absolut regulată pentru a for­
ma un fel de medalioane aproape geometrice, in
care toate, personajele, stau in picioare, fără
să-şi îngăduie nici una din fanteziile pe. care
lc-am văzut pînă aici, ca, mai ales, să fie aşe­
zate într-o corolă. Artistul nu mai face impre­
sia că înţelege prea bine ceca ce pictează:
Chemarea în Egipt, de pildă, înfăţişează un
oraş deasupra căruia planează Emmanuel;
numele sînt extrem de deformate şi deseori
ncintcligibilc. In seria de filozofi găsim nume
cu neputinţă de identificat: Goliud. Umid,
Vason, Ason, Aslakoe, Udin. Seliin, Saul, şi
care sînt, fără îndoială, rezultatul unor alterări
progresive perpetuate din manual în manual 1 .
Alături de numele acestea bizare, regăsim dealt­
fel şi ninne cunoscute ca Porfirie, Sofocle,
Platon, Aristotel, Pitagora, Sibila. Există posi­
bilitatea ca Selim să fie dc fapt Solon. In legă­
tură cu celelalte nume, orice încercare de a lc
interpreta în vreun fel e zadarnică. Adăugăm că
la Suceviţa filozofii, în loc să încadreze arborele
1
O încercare (Ic identificare a tuturor filosofilor
cure « p i r (cu nume sltlcite.) In picturile exterioare din
Moldova, a Încercai Gvigorc Nandriş, Christian huma­
nisai in the neobyzanline mural palntiny ol Eastern Eu­
rope. Wicsbaden, 1970 ( V . D . ) .
 ca în toate celelalte biserici din Bucovina, sint
orînduiţi dedesubt, ca la Lavra.
Arborele de la Suceviţa arc totuşi unele
calităţi reale. Desenul figurilor, al atitudinilor,
deşi canonul urinat c aproape banal, nu e mai
puţin ferm şi nici mai puţin lipsit de măiestrie.
Unele scene vădesc nu numai o iconografie per­
fectă, dar şi un incontestabil simţ artistic.
Astfel Răstignirea (al doilea rînd de sus, la
dreapta), prezintă cel mai pur model macedo­
nean, aş zice chiar sirian, şi aerul demn şi tot­
odată profund îndurerat al Măriei şi al lui Ioan,
aflaţi de o parte şi de alla a celui Crucificat,
evocă cele mai frumoase calvare bizantine.
Scena înălţării (al cincilea rind la dreapta) are,
în miniatura medalionului său, aceeaşi amploare
ca şi scena triumfală de pc bolta altarului, în
interior. Mişcarea plină de graţie a îngerilor,
figura înaltă a Măriei, bine pusă în evidenţă
în mijlocul apostolilor, profunzimea atmosferei
transparente fac ca acest minuscul tablou să sc
înrudească foarte îndeaproape cu cea mai bună
pictură monumentală.
Calităţile şi defectele acestui Arbore al lui
Ieseu ar părea să trădeze mina care a decorat
interiorul: aceeaşi indiferenţă — sau ignoranţă
— cu privire la efectele de ansamblu, aceeaşi
monotonie generală şi aceleaşi remarcabile
calităţi privind desenul, spiritul de observaţie,
grija pentru amănunt. Sc va observa in Chema­
rea în Egipt (ultimul rînd la stinga) că oraşul
care reprezintă această împărăţie e un burg
cu o siluetă occidentală sau transilvăneană,
cu turnurile sale pătrate şi acoperişurile sale.
ascuţite, ca toate oraşele pe care le-am intîlnit
în interiorul bisericii, din altar pînă în prid­
vor. Astfel, cu toată deosebirea fundamentală
a subiectelor, in stilul şi caracterul picturii
interioare şi exterioare de la Suceviţa domneşte,
o dcsăvîrşită unitate: celelalte fresce nc vor con­
firma această impresie 1 .
3 — Imnul Acatist vădeşte o şi mai mare
înrudire cu pictura interioară: aceeaşi indife­
renţă faţă de expresia chipurilor, acelaşi stil
incisiv al penelului, aceeaşi fermitate în ceea
ce priveşte desenul; şi, mai ales, aceleaşi
arhitecturi şi aceleaşi peisaje. Fermecătorul
tablou de gen care încheie seria, la strofa a
24-a, cu vasta-i pajişte acoperită dc iarbă şi de
o mulţime de arbori pe care se decupează cortul
de unde iese Maica Domnului, se vădeşte a fi
întru totul în maniera unor peisaje pe care le-am
remarcat în viaţa lui Moise sau în Menolog.
1
Pentru amănuntele privitoare la Arborele, lui Ieseu,
cf. studiul pe care l-am publicat In Mélanges, 1928,
I.F., pp. 10-17 (P.H.).
Dar iconografia propriu-zisă a Acatist ului
e interesantă 2 . în primul rînd Imnul nu începe
cu prima strofă, ci cu o dată mult mai veche
privind istoria Sf. Fecioare: suita tablourilor
e deschisă de patru scene din viaţa Anei şi a lui
Ioachim, ca un preludiu dedicat Zămislirii
Maicii Domnului. Apoi, în chiar cuprinsul
celor 24 de strofe, unele interpretări specifice,
şcolii moldoveneşti, asupra cărora ne-am oprit,
ceva mai înainte, în capitolul V, cind am stu­
diat Acatistele, atestă că Suceviţa, în pofida
influenţelor străine pe care le-am relevat şi le
vom mai releva, rămîne credincioasă, în mare,
iconografiei consacrate de către zugravii moldo­
veni, care. nu seamănă întru totul nici cu cea a
sîrbilor, nici cu cea dc la Muntele Athos.
în sfirşit, ceea ce e şi mai interesant poate, e
interpretarea stofei a 24-a, despre care am po­
menit ceva mai înainte. Imensul cort sub
care se adăposteşte o mulţime de credincioşi
care se roagă şi de unde iese Maica Domnului
cu Pruncul, nu poate fi decît o transpunere a
occidentalei Fecioare, cu mantie, a cărei tră­
sătură caracteristică c, după cum sc ştie, am­
ploarea pulpanelor ce adăpostesc un mare
număr de credincioşi aflaţi în rugăciune, Esle
prima şi singura dată cînd am Intîlnit tema
aceasta în Moldova, de la origini şi pînă la
sfirşitul secolului al XVI-lea, remarcă de o
importanţă deosebită atunci cînd avem în ve­
dere problema influenţelor, deoarece Fecioara
cu mantie este necunoscută în Răsărit*.
în registrul inferior se află şi alte teme.
străine care însoţesc Imnul acatist.
Mai iutii tema cu precădere, occidentală a
Încoronării Fecioarei (jos la stìnga): Tatăl şi
Fiul stau faţă in faţă pe un fel de bancă (întoc­
mai ca în strofa 15 a Acatistului, la Humor,
Moldoviţa sau Suceava) şi aşază, împreună, o
coroană pe capul Măriei. Nu e imposibil ca
arta italiană să fi influenţat această reprezen­
tare; totuşi, cum nc aflăm tocmai în epoca în
care tema începe să sc răspîndcască la Muntele
Athos, sînte.m obligaţi să păstrăm o anumită
rezervă, deoarece s-ar putea să nu avem de-a
face decît cu un ecou al noilor tendinţe ce
prind să-şi croiască drum în tot Orientul apro­
piat bizantin.
2
Se găseşte descrisă In mod amănunţit In studiul
nostru cu pjiv.re la I mu ul Acatist In Bucovina, tbld,,
pp. 45-42 (PU.).
3
I. D. Şlefăncscu foloseşte termenul acesta in diferite
locuri (Évolution, passim), dindu-i insă o extensie abuzivă.
In toate exemplele acestea. Maica Domnului are pur şi
simplu umerii acoperiţi de o mantie, ceca cc nu conslll 11 Ic
nimic special (P.H.).
250
Dimpotrivă, vastul tablou. consacrat Pok-
roo-\\\\\\, de alături, este întru totul rusesc.
Rusească tema: sc cunoaşte bine viziunea lui
Andrei Bogoliubski şi importanţa sărbătorii
Vălului (Sfînta faţă) in biserica rusească. Ru­
seşti chiar şi detaliile: imensa catedrală ce
slujeşte scenei drept cadru este incununală de
cinci cupole cu bulbul aurit, pe de-a întregul
moscovite. .Şi de fapt nici nu ne vom mira, după
ce am contemplat marile scene simbolice, luate
din iconografia rusă, care împodobesc colicele
naosului.
Se va observa că Pokrov-ul ia locul Asediu­
lui Constantinopolului. în epoca Movileştilor
măreţele iluzii războinice de pe vremea Iui Petru
Rareş nu mai erau decît o amintire, şi ar fi fost
o ironie mult prea crudă să se proslăvească
victorioasa apărare a acestui ora.ş in momentul
în care nu numai Imperiul bizantin, dar
Balcanii şi înseşi ţările române sc aflau sub
autoritatea legilor otomane. Dacă motivul s-a
schimbat, ideea a rămas însă aceeaşi. Căci este
vorba tot de. atotputernica intercesiune a Sf.
Fecioare, prin care credincioşii nădăjduiesc să
obţină prin imnul acesta care e Acatistul o
acţiune salvatoare. Aşa că, chiar atunci cind
pictura moldovenească pare a fi în cel mai
înalt grad influenţată de teme străine, ea ra­
mine fidelă tradiţiilor ci şi propriului ci spirit.
Rugul tn flăcări se află la locul Iui obişnuit,
dar c mult mai amplu şi aminteşte aceeaşi
scenă din altar sau din gropniţa. într-o friză
alungită, îl vedem pe Moise în mijlocul turme­
lor sale şi interpelat, de înger, Moise descălţin-
du-se în faţa Rugului, Moise primind Tablele
Legii. E mai eurînq un rezumat al vieţii lui
Moise decit Rugul propriu-zis. Un vast peisaj
cu arbori, cu pajişti, cu stînci şi cu oi alcătuieşte
un plăcut cadru pastoral, exact acelaşi pe care
l-am intîlnit mai înainte în interiorul bisericii.
Ansamblul e completat cu două scene: apa­
riţia Maicii Domnului in faţa egumenului
Sergiu, autorul, potrivit tradiţiei, Imnului
acatist, şi Martiriul călugărilor de la Sinai şi
al lui Raiethu, descăpăţînaţi de. către pagini.
Acest clin urmă motiv nu pare să aibă vreo
legătură cu celelalte, dimpotrivă, se grupează
în jurul Acatistului într-un soi dé cîhtec de
slavă întru cinstea Măriei.
4 — Zidul dc la apus al pridvorului, complet
văruit în alb. nu comportă nici un fel de pic­
tură.
5 — Zidul de la nord, cel mai bine conservat
din toată Bucovina, este şi linul dintre cele mai
interesante, deoarece ne prezintă, într-o per­
fectă stare, un subiect destul de singular, din
care am mai intîlnit un exemplu in biserica
Sfîntul Ilie, dar mult mai deteriorat, Scardini
Ioan Sinaitul. Această reprezentare frecventă
in vechile manuscrise, cunoscută şi de pictura
murală, la Athos (Lavra, Dochiariu) şi chiar
în Muntenia (Hurez), se. intîlneşte şi în Mol­
dova; din care cunoaştem trei exemple: Sfintul
Ilie şi Suceviţa, pe care le-am pomenit, şi Rişca 1 ,
o mică biserică de 1 irigă Fălticeni.
Tabloul de la Suceviţa (pl. L X V I I , 1) este
cel mai impresionant. Şi cum i-am consacrat
deja un studiu destul dc amănunţit, ne vom
mulţumi, aici, cu un rezumat al acestuia 2 .
Imensa scară, ce ocupă toată înălţimea
zidului, este împărţită în treizeci de trepte
numerotate de două ori, la stìnga de jos în sus,
la dreapta de sus în jos. Pe fiecare treaptă stă
scris numele unei virtuţi sau al unui păcat, ce.
corespunde aproape cuvînt cu cuvînt celor
din celebra lucrare a Preafericitului Ioan.
Scena, la Suceviţa, are o amploare extraordi­
nară. Cincisprezece călugări urcă încet scara,
asistaţi dc o adevărată legiune cerească, numă-
rînd nu mai puţin de cincizeci şi doi de îngeri;
alţi nouă călugări sînt pe cale să alunece. în
hău, în vreme ce alţi paisprezece sint duşi deja
departe de către demoni şi aruncaţi în gurile
iadului, figurat ca un monstru dublu; cu trei
enorme capete verzi, pe care stau doi inspăimîn-
fători demoni încornoraţi, tot de culoare verde
şi ei. Partea de jos a scenei, la dreapta, e văru­
ită, dar, după toate aparenţele, trebuia să înfă­
ţişeze ieşirea călugărilor din mănăstire, ca
la Lavra sau la Sfintul Ilie. în partea de sus a
scenei, la stìnga, se vede cerul, ale cărui porţi
sînt deschise de. îngeri, în vreme ce în interior
legiuni întregi de îngeri de un cenuşiu uniform
(simbolul imaterialităţii?) se slring în jurul lui
Iisus, ce iese pc jumătate clin aureola sa pentru
a inlinde mina celui clintii călugăr ajuns în rai.
Şi nu se poate, contempiînd această vastă
scenă al cărei conţinut e, la origine, întru
totul simbolic, să nu te gîndeşti la Judecata de
apoi. Şi pare intr-adevăr că zugravul a fost
influenţat, şi de amintirea acesteia. Lupta înver­
şunată a demonilor, cununile pc care îngerii clin
primul şir le pun pe creştetul celor drepţi,
mîinile care acoperă atît dc respectuos pe cei­
lalţi treizeci şi şapte de îngeri păzitori, ca şi
pe cei ce se află in cer, îngerul răzbunării care.
loveşte cu lancea un damnat, toate amănuntele
acestea vădesc o sursă de inspiraţie foarte
1
Am arătat şi mai sus că, pentru prima oară in
pictura din Mol clovn. Scara lui Ioan Sinaitulapăruse in
pronaosul ile la Dobrovâţ (1529). (V.D.).
2
Folklore el Iconographie, pp. 7 3 - 8 2 ( P . H . ) .

apropiată de cea a Judecăţii. Totuşi, deoarece
Judecata de apoi este reprezentată deja in prid­
vor şi la nişte dimensiuni care nu par să justifice
o revenire, ne întrebăm dacă itti cumva in par­
tea aceasta e cu totul de prisos. Răspunsul,
după noi, este că, dacă zugravul pare să se fi
îndepărtat de alegoria primitivă, imaginaţia
lui nu a deviat de fapt spre Judecata de apoi,
ci mai curînd spre cea clintii Judecată, ce are
loc imediat după moarte — cea pe care, într-un
cuvint, folclorul şi iconografia din partea
locului au conceput-o adesea sub forma Vămilor
văzduhului. Nu e lipsit de interes să menţio­
năm că, într-adevăr, reprezentarea acestora nu
se vede la Suceviţa, după cum nu se vede nici
la Sfîntul Ilic şi nici la Rişca, adică acolo
unde îşi face apariţia scara; şi că, pe deasupra.
Scara lui Ioan Simitul lipseşte la Voroneţ, la
Moldoviţa, la Humor, la Arbore etc., acolo
undo, pe scurt, apar Vămile. Obsesia folcloru­
lui, vădită în pictura acestor din urmă biserici,
se manifestă în egală măsură şi la Suceviţa: am
văzut că, în două reprize, Mintuitorul e repre­
zentat, în momentul botezului, stind în picioare
pe piatra sub care c ascuns chirograful lui Adam,
legendă a cărei răspîndire in folclor, ca şi in
iconografia religioasă, am urmărit-o în arti­
colul mai sus citat.
6 — Partea de sus a zidului de la nord e
ocupată, ca şi la Voroneţ, de Geneză; scenele,
aflate în foarte bună stare, sfat de cele mai
multe ori graţioase şi interesante. Prima scenă
prezintă Crearea păinîntului (un peisaj subli­
niat de ciţiva arbori), a cerului (stele, soarele
şi luna într-un semicerc) şi a apelor (mai multe
linii curbe paralele). Creatorul e înfăţişat,
bineînţeles, sub trăsăturile lui Iisus. A doua
scenă prezintă, pe un fundal de stilici, pe Dum­
nezeu creino! trupul omului. în a treia. Dum­
nezeu îi insuflă lui Adam viaţă, luîndii-i mina
stingă şi binecuvîntîndu-1 cu dreapta: eboşă
îndepărtată, emoţionantă însă, a sublimei Tre­
ziri a lui Adam pe care Michelangelo o pictase
deja în Capela Sixtină.
Următoarele, opt scene se detaşează pe. un
fond de un alb strălucitor ce simbolizează, in mod
evident, lumina supranaturală a raiului: ve­
dem, rînd pe rînd, pe Adam preumblîndu-se
prin Eden, în mijlocul unor arbori mai mult
sau mai puţin exotici ce vor alcătui fundalul
întregii serii; Adam dînd nume vieţuitoarelor
care se îmbulzesc in jurul lui; Dumnezeu cre-
ind-o pe femeie; Adam şi Eva în faţa Pomului
cunoştinţei; Ispita sub una din formele ei cele
mai vechi şi mai statornice: şarpele încolăcit
• .1
in jurul pomului, purtind cununa care-i s u n
bolizează puterea, şi şoptindu-i Evei la ureche
cuvinte ademenitoare, in vreme ce Adam, de
cealaltă parte a pomului, parc c-ar vrea să
încerce să se facă auzit de tovarăşa sa; Căderea
(Eva mincind; Adam şi tovarăşa sa înfăţişaţi
goi, şi nu bogat îiiveşminlaţi ca mai înainte),
Adam şi Eva plini de uimire (aţinindu-sc pe
sub arbori, in vreme ce, din cer, cad asupra
lor cîteva raze); Adam şi Eva izgoniţi de un
înger şi tiecind de temuta poartă păzită de un
serafim stacojiu.
Apoi reîncepe peisajul terestru, cu st incile
şi cu cerul lui de un albastru-inchis: Adam
şi Eva se tinguie; Adam şi Eva începindu-şi
ucenicia vieţii omeneşti, el săpînd un sol ingrat,
ea torcimi lingă leagănul lui Abel; contractul
lui Adam (aproape ascuns, din păcate, de aco­
perişul pridvorului); o scenă ascunsă cu totul
şi care trebuie să fie foarte interesantă, deoarece
următoarea ni-1 prezintă pe Abel în mijlocul
oilor sale, scena intermediară ncaflindu-se ni­
căieri; in sfîrşit jertfa adusă de Abel şi de Cain,
şi Uciderea lui Abel.
7 — Viaţa sfîntului Nicolae. atît de des
reprezentată in bisericile din Bucovina, aici
lipseşte, fiind însă înlocuită cu Via/a sfîntului
Pahomie, mare patron al monahismului: cu
ilustraţia aceasta, întreruptă, se pare, de spoiala
albă care acoperă partea de jos a zidului, sc
termină decoraţia peretelui de la nord.
8 — Pentru a nu lăsa nimic la o parte,
trebuie să .semnalăm resturile unor fresce care
decorează pe dinafară tamburul turlei, şi care
par să urmeze orinduirea generală a absidelor,
sau şi mai precis a părţii interioare a pereţilor
tamburului, serafimi in partea de sus, îngeri
stînd in picioare dedesubt, apostoli şi diverşi
sfinţi inşiruindu-se piuă la baza soclurilor.
Se observă că numeroasele inovaţii ce se pot
constata la Suceviţa nu dăunează cu nimic
unităţii profunde a operei şi nici fidelităţii faţă
de principiile moldoveneşti.
Orinduirea generală a picturii ramine tot
aceea pe care am determinat-o in capitolele
precedente pentru secolul al XVI-lea, şi face
chiar impresia că aici desfăşurarea acestei
orinduiri e mai completă. Stilul, foarte diferit
de cel dc la Voroneţ, se vădeşte mai puţin di­
ferit de cel al bisericilor imediat anterioare,
în care începe să se afirme predominanţa pic­
turii narative asupra picturii simbolice sau
idealiste. Multiplicarea scenelor şi a registrelor,
252
urmărirea notei pitoreşti, pe scurt toate ten­
dinţele noi se accentuează din ce în ce mai
mult şi consacră maniera care va defini secolul
următor. Desenul draperiilor devine din-ce în
ce mai puţin abil, jocul de culori mai violent,
nu mai prezintă estomparea şi armonia de. la
Voroneţ sau de la Moldoviţa, inai cu seamă
în decoraţia exterioară. Şi totuşi calităţile de
bază ale picturii din secolul al XVI-lea nu au
dispărut; profunzimea tonurilor de albastru-
:
•
i
. . .
•
închis, ştiinţa compoziţiei interioare a fiecărui
tablou, strălucirea moderată a tentelor din
menolog sau din naos, nu lasă încă să se prevadă
decadenţa care stă deja la pindă. Artistul dc
la Suceviţa se află încă în posesia unor temei­
nice calităţi, şi dacă se poate spune că biserica
sa indică un stil de tranziţie, ea nu înseamnă
mai puţin o concluzie, o perfecţionare uneori,
în tot cazul un testament artistic demn de
infloritoarca şcoală care a ilustrat al XV-lea
şi al XVI-lea secol moldav.
• -
•
•
•
• ,
•
...
•
 CONCLUZIE
• •
• ;
In cursul aceslci îndelungi excursii pe. la lăca­
şurile religioase ale Moldovei de Nord ridicate
în secolele XV şi X V I , ain văzut ivindu-se
numeroase semne de întrebare cărora nu le-am
putut da un răspuns satisfăcător. Pe ce cale
anume a ajuns să se împămîntenească în Mol­
dova secolului al XV-lea, simplificat într-o
oarecare măsură, planul sîrbesc de pe valea
Moravei? Căror principii li se supuneau con­
strucţiile lui Alexandru cel Bun, dispărute
astăzi cu totul? Care e originea exactă a cupolei
moldoveneşti? Ce ţară, Ungaria sau Polonia,
a exercitat o influenţă hotărîtoare în ceea ce
priveşte desenul uşilor şi al ferestrelor? Care
au fost primele modele ale acoperişului moldo­
venesc? De unde s-au inspirat picturile acestea
care ţin de spiritul enciclopedic al artei bizan­
tine din secolul al XVI-lea, dar care se vădesc
mai bogate decît cele din ţările vecine şi care
îmbină, mai mult poate decît în orice altă
şcoală, unele tradiţii foarte îndepărtate în timp
(la un moment dat am citat psaltirile Şludov)
.şi în spaţiu (găsim curioase amintiri din Capa*
dochia sau din Siria)? Şi apoi, ce fel de perso­
nalitate aveau artiştii care au decorat aceste
fermecătoare edificii şi, mai ales, din ce îndrep­
tare tematice s-au putut inspira cind au exe­
cutat frescele exterioare, care se conformă unui
canon bine determinat, dar în legătură cu care
nu cunoaştem nici o culegere de indicaţii sau
de prescripţii? T o t atîtea probleme pe care
le-am abordat, pe care am încercat să le apro­
fundam, dar cărora nu le-am putut găsi decît
o soluţie aproximativă şi expusă oricînd unei
1 un anumit număr de rezultate pe care ne va fi
revizuiri .
Astfel că prima însuşire cu care ni s-a
părut indispensabil să ne înarmăm este modes­
tia. Cei cîţiva ani de investigaţii ne-au dus la
convingerea că, înainte de toate, trebuie să
1
Iii legătură eu toate aceste întrebări şl probleme,
cititorul este rugat să la tacă o dală In consideraţie
notele noastre anterioare, de asemeni observaţiile gene­
rale din postfaţă (V.D.).
in ;•I.DIid
•
i'Jfi'iliQ'jU L I • • ' U'ilnuu •jJjiuniliHi -linul il, û'inii') o
ne temperăm ambiţiile, şi că nu vom face
nici un pas înainte dacă nu vom relua ab ovo
examinarea materialului existent. Să ne con­
sacram descrierii monumentelor pe cît mai
exact cu putinţă (excelentele lucrări ale d-lui
Balş ne-au uşurat sarcina în ceea ce priveşte
arhitectura, în legătură cu pictura însă a
trebuit să ne mulţumim, în cea mai mare parte,
doar cu propriile noastre observaţii), repunerii
lor în cadrul istoric pentru a le înţelege semni­
ficaţia, clasării cronologice şi grupării acestora
potrivit înrudirii mai mult sau mai puţin vădite
dintre formulele lor; şi, bazîndu-ne pe acest
stadiu pregătitor şi indispensabil, să încercăm
a trasa din nou evoluţia arhitecturii şi a picturii
în răstimpul celor două secole în care Moldova
îşi făureşte un stil personal — aceasta ni s-a
părut a fi, înainte de toate, problema, şi ni
s-a părut că faptul de. a ajunge la unele rezul­
tate precise în domeniul acesta va suscita deja
un foarte mare interes. Şi am căutat întot­
deauna, atunci cînd am crezut că ne putem
sprijini pe indicii incontestabile, să ne dăm
seama de anumite filiaţii, influenţe, personali­
tăţi. Dar descrierea precisă şi exactă a principa­
lelor monumente — lucru pe atre nu 1-a încer­
cat nimeni niciodată — a constituit prima
noastră sarcină.
Redusă la aceste proporţii, lucrarea se vădea
încă foarte cuprinzătoare şi, credem noi, de o
certă utilitate. Am fixat, la fiecare fază a căr­
ţii noastre, punctele pe care aveam credinţa că
le vom putea clarifica. Şi am obţinut astfel
suficient să le rezumăm aici ca o privire ge­
nerală.
O populaţie tracă supusă unor puternice influ­
enţe latine, apoi slave, rămînînd însă fidelă
unor anume tradiţii milenare şi situîndu-se,
prin portul, locuinţa şi obiceiurile sale, în
marea familie umană care porneşte din Balcani
şi ajunge în Rusia; o biserică de rit ortodox
ii54
bizantin, ce s-a constituit prin intermediul
vecinilor săi de la miazăzi, a bulgarilor în parte,
dar în mod şi mai direct încă, a sîrbilor; un
stat ale cărui elemente, puse la dispoziţie
de mici formaţiuni locale şi spontane, au fost
grupate într-o bună zi, pe la sfîrşitul veacului
al XIV-lea, de un cuceritor îndrăzneţ, imediat
după plecarea tătarilor, într-un Principat a
cărui extindere teritorială a fost fixată după
un mic. număr de ani, iar organizarea asigurată
încă din secolul al XV-lea de către doi voievozi
energici, Alexandru cel Bun şi Ştefan cel Mare;
o epocă de lupte necurmate pentru independenţa,
ameninţată de lăcomia unor vecini puternici,
polonezi, unguri, turci, asociate adesea cu răz­
boaie civile sau cu revolte puse la cale de unii
pretendenţi la tron; un veac de glorie şi de
răsunătoare victorii, care n-ali putut totuşi
decît să amine acceptarea fatală a suzeranităţii
turcilor, aflaţi pe atunci în culmea puterii şi
porniţi să cucerească Europa; domnitori buni
sau răi, deseori violenţi, pioşi întotdeauna
şi mari amatori de construcţii religioase; în
sfîrşit, un talent artistic, incontestabil, mai
cu seamă în domeniul picturii, ajutat de mo­
dele necunoscute nouă, dar inspirate de cele
mai valoroase tradiţii: acesta este cadrul unde
are loc evoluţia artei monumentale moldove­
neşti în epoca pe care am studiat-o şi care, în
mare parte, îi determină fizionomia.
Prin originile sale depărtate, prin caracterul
său cu desăvîrşire popular şi tradiţionalist,
prin strînsa înrudire a civilizaţiei sale cu cea a
slavilor, moldoveanul este un maestru în arta
lemnului. Mai puţin iscusit decît scandinavul
sau rusul din inima marilor păduri, el nu
mînuicştc cu mai mică abilitate securea, de care
se slujeşte în orice împrejurare, ca să doboare
copacii, să-i prefacă în scînduri şi birne, să-şi
dureze casa, să-şi cresteze pălimarul şi stîlpii
prispei, să-şi meşterească mobilele şi să le orneze
cu flori, cu stele şi cu motive geometrice. El
străbate astfel secolele, şi cînd e vorba să-i
ridice lui Dumnezeu un altar, el înalţă o cruce,
adesea foarte împodobită, ba chiar de o factură
extrem de complicată, judecind după unele troi­
ţe care se pot vedea şi astăzi în Oltenia sau,
dacă îl îndeamnă ambiţia, îi construieşte o
casă asemenea celei în care locuieşte el însuşi
şi-i împarte interiorul potrivit cerinţelor cul­
tului. După întemeierea Principatelor, ţăranul
ramine credincios acestei tradiţii şi ridică,
chiar şi în zilele noastre, nişte încîntătoare
căsuţe cu acoperişul foarte înclinat, cu absidă
poligonală, al căror interior reproduce clasica
împărţire a bisericilor o r t o d o x e ' — altar, naos
şi pronaos. Forma aceasta, aidoma unei case
ţărăneşti, caracterizează biserica de lemn ro­
mânească; impresionantele biserici încununate
cu mai multe turle piramidale datează din se­
colele X V I I şi X V I I I şi vădesc o influenţă
rusească: acest ultim tip aparţine Bucovinei
rutene şi reproduce tipul bisericii ucrainiene.
Şi într-un caz şi în altul, clopotniţa, potrivit
tradiţiei bisericii ortodoxe, e un fel de campa­
nilă separată de biserică şi constă fie dintr-o
suită de arcade de care sînt suspendate clopo­
tele, fie dintr-un fel de turn cu un prim etaj
larg deschis, destinat să adăpostească clopotele.
Cu toate că obiceiul dc-a construi biserici
de lemn dăinuie pînă în zilele, noastre, biserica
de zid e cea care, începind cu întemeierea
Principatului, corespunde in general năzuinţe­
lor marilor ctitori. Distrugerile pricinuite de
vreme, de natură şi de mîna omului ne-au lăsat
din păcate o Moldovă foarte săracă in monumen­
te de zid, pînă la sfîrşitul secolului al XV-lea.
De la Alexandru cel Bun (1400-1432) nu ne-a
rămas decît o biserică, restaurată dealtfel încă
de pe atunci, biserica de la Rădăuţi: şi chiar şi
aceasta ne prezintă o formulă cu totul deosebită,
unică în Moldova, cea a unei bazilici romane în
miniatură, de tip cistercian. Ea nici nu consti­
tuie dealtfel, sub Alexandru cel Bun, singurul
împrumut din arta occidentală: pentru soţia sa,
catolica Ringala, voievodul a pus să se constru­
iască biserica gotică, astăzi în ruină, de la
Baia. Frecvenţa relaţiilor dintre Alexandru
cel Bun şi Polonia ne indică în mod suficient
de limpede locul de unde veneau modelele, şi
fără îndoială şi artiştii cărora li se datorează
aceste edificii.
Nepotul său, Ştetan cel Mare (1457—1504),
consfinţeşte tipul clasic al bisericii moldove­
neşti. In mai puţin de zece ani de diverse
încercări, deseori fericite, formula a fost găsită
la Neamţ, şi va comporta de-acum încolo, în
plan, un altar, un naos, uneori o gropniţa, un
pronaos şi un pridvor închis. Altarul va avea
o unică absidă, proscomidia şi diaconiconul
fiind reduse la două nişe care ajung, de la o
simplă, gaură practicată în zid, la nişte adîn-
cituri îndeajuns de mari pentru a îngădui unui
om să se strecoare înăuntru. Naosul va fi
întotdeauna acoperit de o cupolă cu tambur şi
flancat de abside laterale. Tamburul se va
sprijini în mod constant pe o dublă serie de
pandantivi specifici artei moldoveneşti şi a
căror origine rămîne incertă; nu le putem găsi
asenlănâre decît iti unele procedee privind arta
lemnului sau în anunie soluţii proptii artei
musulmane. Bolta pronaosului va fi alcătuită

din una sàu din două calote, fără tambur, cînd
susţinute direct de arcele mari. cînd de dublii
pandantivi moldoveneşti, cînd, mai ales în
secolul al XVI-lea, de o încrucişare de arce cu
aspect musulman. în sfirşit, pridvorul, la în­
ceput boltit adesea în leagăn, va primi după
puţin, în secolul al XVI-lea, această ultimă
formă de acoperire.
Se intîlnesc, în egală măsură, şi alte planuri,
fie că e vorba de o simplificare a formulei gene­
rale, fie că marchează o reîntoarcere către anume
soluţii romanice. Acestea însă nu vor fi nicio­
dată decît încercări izolate, care nu răpesc nimic
din universalitatea planului pe care l-am pre­
zentat cu puţin mai înainte. Acesta nu e decît
planul sîrbesc, şi mai precis cel de pe valea
Moravei, simplificat aproape întotdeauna, cu
toate că uneori reapare în toată puritatea lui;
cu o anume tendinţă totuşi spre ..accentuarea
evoluţiei care începuse încă din Serbia, îndeo­
sebi alungirea bisericii de la est spre vest şi
totodată în înălţime, cu un tambur îngust şi
avîntat, cocoţat pe un dublu, uneori triplu
soclu.
Acoperişul are o formă accidentată carac­
teristică, provenind din faptul că fiecare ele­
ment arhitectural, absidă principală, abside
laterale, turlă, pronaos, este acoperit fiecare
separat. Este o consecinţă a evoluţiei turlei
şi a necesităţilor impuse de regimul de ploi şi
de zăpezi din Moldova, căruia trebuie să i se
adauge poate influenţa exercitată de înaltele
acoperişuri articulate ale castelelor din Tran­
silvania, inspirate ele însele de arhitectura
civilă occidentală. Materialul folosit pare să fi
fost şiţa.
Ferestrele, la început de mici dimensiuni,
încep, in cele din urmă să se diferenţieze: absi­
dele sint înzestrate cu nişte iniei goluri înca­
drate cu baghete de tip rinascimental, pronaosul
cu ferestre mari, oarecum gotice, pridvorul
însfîrşit cu înalte vitralii gotice. Uşile exte­
rioare sînt în arc frînt şi cu nervuri gotice,
uşile interioare cu ancadrament de baghete în
forma lor transilvăneană inspirate de arhitec­
tura civilă de la începutul Renaşterii occiden­
tale. Toate formele acestea par să fi fost aduse
în Moldova de meşterii polonezi şi mai cu
seamă dc cei din Transilvania, chemaţi de voie­
vozi pentru a compensa, prin muncă sau îndru­
mările lor, lipsa de experienţă a constructorilor
moldoveni. Şi, fără îndoială, tot, acestora le
datorează arta moldovenească expedientul, pqn-
traforţilor exteriori ca. eleinent.de ecrţilibru,
procedeu occidental necunoscut bizantinilor.
!!5Ï
Menţionăm totuşi că, dacă mina acest m
meşteri transilvăneni sau polonezi se recu­
noaşte cu uşurinţă în detaliile de execuţie, ei
nu au modificat nici planul şi nici liniile fun­
damentale ale arhitecturii, care rămin cre­
dincioase lecţiei sîrbo-bizantine.
Tuturor acestor detalii care rezervă arhi­
tecturii moldoveneşti un loc aparte în lumea
bizantină, trebuie să li se adauge decorarea
faţadelor, care se conformează, şi ea, unor
reguli cu totul deosebite.
Pé tot parcursul secolului al XV-lea, Mol­
dova a rămas credincioasă principiului bizantin
al decoraţiei ce rezultă din policromia mate­
rialelor. Dar, pe cînd Grecia, Balcanii şi Ser­
bia se mulţumeau să opună albului relativ al
aparatului de piatră nota roşie a cărămizilor
ce formau arcaturile absidelor şi centrul feres­
trelor, şi subţiraticele brîuri mai mult sau mai
puţin distanţate care încingeau zidurile şi tam­
burele, Moldova adoptă o decoraţie mult mai
complicată, ce pare a-i aparţine în exclusivi­
tate. Nu numai că edificiul este încercuit de
mai multe brîie dc cărămidă smălţuită şi mul­
ticoloră, nu numai că benzile lombarde ale
absidelor şi ocniţele care alcătuiesc o friză în
partea de sus a zidurilor par să proiecteze asupra
construcţiei o platoşă de un roşu intens, dar şi
tamburul turlei,, ca şi dublul sau triplul său
soclu, este făcut adesea în întregime din cără­
midă aparentă, şi însăşi friza de ocniţe se com­
plică în continuare cu alte ornamente lăsînd
să i se pună deasupra cîteva rînduri de cără­
midă şi de discuri smălţuite, galbene, verzi,
brune, împodobite cu un simplu buton central
sau cu figuri fantastice, în vreme ce unul, une­
ori două rînduri de ocniţe, din ce în ce mai
largi şi mai înalte, se alungesc sub cele dintîi,
complicate cu cîteva brîie în dinţi de ferăstrău
şi punctate de discuri alcătuind un fel de repe­
tare a motivului precedent. Arhitectura şovăie
cîtva timp între simpla friză de sus, în con­
formitate cu vechea tradiţie bizantină şi cu
exemplele cele mai recente din Bulgaria, şi
decoraţia complicată ce ocupă mai mult de o
treime din partea superioară a zidurilor, apoi
se hotărăşte pentru prima soluţie, părăsind-o
pe, a doua. încă de la sfîrşitul secolului al
XV-lea problema e rezolvată: friza va lăsa
dedesubtul ei o vastă suprafaţă plată care va
da impresia că cere să fie decorată în alt m o d :
secolul al XVI-lea o va acoperi cu fresce şi va
aplica, în acelaşi timp,''procedeul pe întreaga
faţă exterioară a zidurilor bisericii.
25C
Secolul al XVI-lea este într-adevăr secolul pic­
turii. Nu pentru că în secolul al XV-lea nu ar
fi existat picturi, şi încă de bună calitate; dar
ceea ce ne-a rămas de atunci nu c suficient
pentru a ne. putea face o idee corespunzătoare.
Puţinele fresce care ne dan posibilitatea să le
.studiem ne indică, cel puţin, o orînduire şi
principii destul de asemănătoare celor din seco­
lul următor.
O excepţie trebuie totuşi făcută în privinţa
Voroneţului. Naosul acestei biserici, contrai'
unor obiceiuri constante în Moldova, face o
selecţie din suita dc tablouri cc alcătuiesc Pa­
timile şi grupează, pc absidele laterale, sce­
nele ce par a fi cu adevărat esenţiale pentru
învăţătura creştină, sau cele mai semnificative
în privinţa conţinutului moral. Concole care,
caz unic, comportă două subiecte, prezintă,
una Intrarea în Ierusalim şi învierea lui Lazăr,
cealaltă Schimbarea la faţă şi Rugăciunea din
Grădina Ghetsemani; pereţii hemiciclurilor, la
sud Batjocorirea lui Iisus şi Pregătirea Crucii,
la nord Pogorîrea in iad (Anastasis) şi Tăgă­
duirea lui Petru. Ciclul e completat de alte
cîteva scene mai puţin puse în evidenţă,
în glaful ferestrelor; in sfîrşit Răstigni­
rea decorează zidul de la apus cu o serie
de patru despărţituri ce vădesc o admirabilă
unitate stilistică: Iisus aşezat pe Cruce, Iisus
pe Cruce, Iisus coborît de pe Cruce, Iisus jeluit.
Aceste ultime patru scene sînt de fapt cele
obişnuite, dar orinduirea decoraţiei absidelor
e cu totul ieşită din comun şi n-o vom mai
întîi ni niciodată de-acum încolo. Şi denotă un
efort către abstractizare, pe cînd in bisericile
ce vor urma va domina din ce în ce mai mult
tendinţa către naraţiune.
în privinţa subiectelor înfăţişate, bisericile
din secolul al XVI-lea alcătuiesc un grup de o
remarcabilă unitate. Orinduirea rămîne aceeaşi
peste tot. Turla naosului e împodobită întot­
deauna cu figura Pantocratorului; dedesubt
urmează unul sau două rinduri de îngeri, apoi
profeţii şi apostolii, şi arareori, în ultimul re­
gistru, Liturghia divină (Sfîntul Gheorghe şi
Sfintul Dumitru de la Suceava, Suceviţa). In
concă, altarul prezintă o maiestuoasă Fecioară
cu Pruncul, stînd pe tron şi asistată de doi sau
patru îngeri, mai arar (Moldoviţa) de doi
îngeri şi do Ioachim şi de Ana. Registrul
median, separat, de concă printr-o friză de sera­
fimi sau de medalioane cu episcopi, este întot­
deauna dedicat, în fereastra de la răsărit Ado­
rării Mielului, iar la dreapta şi la stinga Împăr­
tăşaniei apostolilor, Spălării picioarelor, Cinei,
şi adesea Cogorîrii la iad. Registrul inferior e
ocupat de sfinţii episcopi orînduiţi după o
anume ierarhie, cei mai de seamă dintre Pă­
rinţii Bisericii (Ioan Gură-de-Aur, Vasile cel
Mare) şi cei mai cunoscuţi prelaţi (Atanasie
etc.) la mijloc, la urmă de tot afiinciu-.se dia­
conii. Proscomidia prezintă în general un Iisus
al milei, diaconiconul episcopi sau diaconi.
în colicele absidelor laterale se află cîte un
subiect de cea mai mare importanţă, Răstig­
nirea aproape întotdeauna şi Pogorîrea Duhului
Sfint in general, uneori (Humor, Sfintul Du­
mitru de la Suceava) Sfînta Treime, şi nicio­
dată, piuă în secolul al XVII-lea, Naşterea,
care va fi reprezentată mai ales în bisericile de
curînd înălţate. Se intîmplă ca uneori Răstig­
nirea să lipsească: biserica din Popăuţi ne
prezintă înălţarea şi Pogorîrea Duhului Sfint,
Suceviţa două scene simbolice.
Zidurile hemiciclurilor sint consacrate întot­
deauna Patimilor, care se întind de la zidul
sudic la cel nordic incepînd in general cu Rugă­
ciunea de pe Muntele Măslinilor şi terminin-
du-se cu Plîngerea lui Iisus. Subiectele cele
mai constante sînt Ghetsemani, Vinzarea,
Sărutul, acesta din urmă fiind precedat adesea
(Moldoviţa, Humor, Hirlău, Popăuţi, Sfîntul
Gheorghe şi Sfintul Dumitru dc la Suceava)
de Invadarea Grădinii Ghetsemani din care nu
lipseşte episodul cotropitorilor cc cad cu faţa
la pămînt auzind cuvîntul Mîntuitorului; Iisus
adus în faţa lui Anna, Iisus in faţa lui Pilat,
Lepădarea lui Petru, Căinţa şi Moartea lui
Iuda, Ducerea Crucii, împărţirea veşmintelor,
Aşezarea pe Cruce, Demersul lui Iosif din
Arimateea pe lîngă Pilat, Coborirea de pe
Cruce (Iisus pe Cruce, partea fundamentală a
dogmei, fiind un subiect rezervat uneia dintre
conci), Plîngerea lui Iisus.
Adormirea Maicii Domnului de pe zidul
occidental nu pare să aibă consecvenţa pe caro.
am constatat-o în alte ţări sau în alte epoci;
căci numai începind cu o dată mai recentă ea nu
va lipsi niciodată din locul acesta.
Registrul inferior e ocupat de cîţiva sfinţi
militari, ca şi de Constantin şi Elena, iar la
sud-vest de fresca votiva, foarte importantă
pentru noi din punct de vedere istoric atunci
cînd e puţin retuşată.
Gropniţa prezintă rareori o decoraţie pro­
prie (excepţie făcînd Humorul, unde e con­
sacrată Maicii Domnului, şi Suceviţa care
înfăţişează viaţa lui Moise). Pronaosurile sînt
dedicate, ca întotdeauna, sfinţilor şi martirilor,
în general sub formă de menolog. Registrul su­
perior, în afară de Voroneţ (viaţa sfîntului
Gheorghe), este ocupat de cele şapte sinoade,

iar bolta de Maria Vlacherniotissa, însoţită,
atunci cînd există două calote, de Stìnta Treime
sau de Botezul Domnului. Suceviţa, la sfirşitul
secolului, îl înfăţişează pe Durnnezeu-Tatăl
şi Sfìnta Treime.
Dar dacă programul iconografic. în ansam­
blu, nu variază cîtuşi de puţin, nu putem spune
acelaşi lucru şi în privinţa spiritului care 1-a
inspirat. Căci trăsătura cea mai interesantă,
poate, a artei clin secolul al XVI-lea este diver­
sitatea surselor ce alcătuiesc bagajul său artis­
tic. Astfel că studiul iconografiei prezintă un
interes cu totul deosebit. Căci ne îngăduie,
printre altele, să afirmăm că. dacă pictura mol­
davă continuă secolul al XIV-lea sîrbo-bulgar,
ca cunoaşte şi alte tradiţii şi le preferă adesea
pe cele mai vechi. Unul din gesturile lui Iisus,
în scena Spălării picioarelor, aminteşte psal­
tirile Şludov; o anume Răstignire e siriană, o
anume Plingerc e o icoană rusească impregnată
ca însăşi de sensibilitate franciscană (Moldo-
viţa); cutare cupolă din pronaos (Humor) vă­
deşte un sens arhitectural de o amploare com­
parabilă cu cea a monumentelor din Ravenna;
cutare Drum spre Golgota sau cutare Cină,
dimpotrivă, par o replică a renaşterii italiene:
Mielul sub formă de miel adevărat e un motiv
occidental, pe cînd la sfîi'.şitul secolului scenele
simbolice din colicele nord şi sud de la Suceviţa
sînt, fără nici o îndoială, ruseşti, şi aproape
nimic, lucru într-adevăr curios, nu pare să fi
suferit influenţa Muntelui Athos; există uneori
surse comune de inspiraţie, dar nu se poate spune
că avem de-a face cu o copie. Totuşi sursa cea
mai bogată dc inspiraţie rimine Serbia, sau,
mai bine zis, slavii din sud, căci de nenumă­
rate ori am asociat Bulgaria cu vecina sa de la
apus; această influenţă ni se. vădeşte nu numai
prin unele detalii compoziţionale, dar şi prin
spirit, mai ales printr-o anume sensibilitate
de esenţă macedoneană, şi prin unele procedee
specifice sîrbilor, cum ar fi utilizarea frizelor,
pe care le cunosc şi bulgarii, ce relatează, fără
ca scenele să fie separate între ele. Patimile
Mîntuitorului în principalele biserici din Buco­
vina (Humor, Moldoviţa, Popăuţi, I-Iirlău,
Sf intui Gheorghc şi Sfînful Dumitru de la
Suceava).
Aceste excelente modele, pe care le punea la
dispoziţie bogatul fond al artei bizantine din
secolul al XVI-lea, au fost reluate, în majo­
ritatea cazurilor, de cîţiva artişti de primul
rang, al căror anonimat nu ne împiedică să le
recunoaştem incontestabilul lor talent. Nn
numai vigoarea şi fermitatea desenului, dar
chiar şi emoţia şi transpunerea plastică a sen-
IM7
tinientelor ating adesea un nivel artistic cu
totul remarcabil. Intensitatea psihologică a
Răstignirii de la Suceviţa este poate expresia
cea mai emoţionantă a acestuia. Aproape întot­
deauna, canoanele cele mai cunoscute au fost
reîmprospătate şi însufleţite deoarece zugravul
le-a regîndit, le.-a reprezentat nil numai cu
siguranţa meşteşugului său, clar şi cu inteli­
genţa şi inima sa.
Astfel definită, pictura moldovenească alcă­
tuieşte un ansamblu foarte distinct, care me­
rită un loc aparte în istoria artei bizantine.
Dar nu lipseşte mult ca această şcoală, nu in mai
mare măsură ca altele, să se închidă într-o
formulă (oricît de bogată şi de complexă ar fi),
pentru a nu mai ieşi clin ea. O evoluţie certă
şi rapidă se manifestă în chiar cursul veacului
al XVI-lea. evoluţie care în anumite privinţe
dobîndeşte noi valenţe, clar lasă, de asemenea,
să se piardă cîteva preţioase calităţi.
Această evoluţie merge in sensul celei care se
efectuează şi în sînul celorlalte şcoli neo-bizan-
I ine.şi corespunde — eu mare aproximaţie — tri­
umfului spiritului cretan asupra spiritului mace­
donean. Spunem cu mare aproximaţie, deoarece
această evoluţie nu are loc întru totul decît în
pronaos.şi in mult mai mică măsură în altar sau
în naos. Şcoala cretană, care se lasă ademenită cu
dragă inimă de pictura dc icoane şi de tabloul
de gen, este marcată şi de un anumit idealism
şi prin aceasta de o anumită uscăciune sufle­
tească, trăsătură ce nu corespunde în nici un
fel picturii moldoveneşti. Aproape pînă la
sfîrşitul secolului al XVI-lea artiştii moldoveni,
repetînd la nesfirşit aceleaşi subiecte în termeni
aproximativi identici, au ştiut să păstreze o
incontestabilă vioiciune, nu numai din punct de
vedere pitoresc, clar şi clin cel psihic, şi, cu
excepţia Suceviţei, pornită cu toată hotărîrea
pe noile făgaşuri. majoritatea scenelor din
suita Patimilor sînt profund emoţionante, iar
personajele individualizate şi pline de viaţă.
Totuşi influenţa timpurilor noi se face simţită
prin altă particularitate, şi anume multipli­
carea imaginilor şi accentuarea notei pitoreşti.
Toate zidurile devin ele însele un fel dc vaste
tîmple pline de imagini care au, fiecare, o va­
loare proprie, făurită, fiecare, pentru ea însăşi,
şi, datorită unei eludări privind exigenţele
monumentale, destul dc greu de descifrat cînd
sînt privite de jos. Altarul începuse deja să
intercaleze un rînd dc medalioane cu episcopi,
între concă şi Împărtăşanie: la Suceviţa, ca în
anumite biserici din Muntenia, se află un regis­
tru nou care prezintă Sărbătoarea Taberna­
colului, şi şaptesprezece scene clin Imnul Aca-
 251)
tist găsesc modalitatea de-a încercui partea de
sus a concài. în noas, începînd cu biserica
Sfîntul Ilie, apar două registre mediane, supra-
punînd învăţătura lui Iisus Patimilor. La
Suceviţa, găsim trei registre în care se înghesuie
unele în altele o mare mulţime de personaje,
adăugind celor două scrii de la Sfîntul Ilie le­
genda Genezei. Toate scenele acestea pierd în
ceea ce priveşte valoarea morală ceea ce cîş-
tigă ca număr şi amănunt pitoresc: la Suceviţa,
peisaje fermecătoare se intercalează pretutin­
deni în cursul naraţiunii, detalii pline de dina­
mism, uneori de ironie, se adaugă subiectului
principal ; dar personajele sînt trase, toate, după
acelaşi calapod, şi putem spune — să nu fie cu
supărare — că procedeul imaginilor gen Épinal
a devenit stăpîn absolut. Pitorescul a ucis gîndi-
rea, respcctînd doar orinduirea exterioară şi
alegerea subiectului. Această schimbare de front
e şi mai evidentă şi mai timpurie în pronaos.
Plasarea definitivă a Menologului în partea
aceasta a bisericii a grăbit înscăunarea stilului
narativ.
Evoluţia aceasta, repetăm, nu trebuie cri­
ticată în totalitatea ei; dacă sintem nevoiţi
să deplîngcm unele mari pierderi in privinţa
conţinutului picturii, forma, în schimb, se
rafinează şi se emancipează; draperiile şi tot
ceea ce presupune o tehnică minuţioasă sînt
în regres, dar gesturile devin mai libere, miş­
carea prezintă mai multă spontaneitate, mina
artistului trece cu uşurinţă de la un subiect
la altul, şi spiritul său de observaţie (amănunte
secundare pline de pitoresc şi peisaje) se ascute
şi se afirmă cu graţie, jiar uneori cu umor. Cît
priveşte calitatea excepţională a culorii, seco­
lul al XVI-lea nu dă dovadă de slăbiciune.
O ultimă inovaţie caracteristică acestui
veac al XVI-lea este folosirea frescei în deco­
rarea suprafeţelor exterioare. A luat naştere
un canon, acesta însă nu evoluează; din anul
1530 şi piuă în 1600, cele cîteva monumente
pictate pe dinafară care ne-au rămas vădesc
un plan cărora acestea i s-au conformat cu toată
fidelitatea. Partea exterioară a zidurilor alta­
rului şi naosului, partea cea mai venerabilă a
edificiului, ne prezintă un tablou riguros ierar­
hizat al Bisericii triumfătoare, al cărui centru
coincide cu cel al absidei principale. Formula,
comportînd unele variaţii, ne înfăţişează în
general, registru după registru, pe Dumnezeu-
Tatăl în mijlocul serafimilor, pe Maica Dom­
nului între apostoli, pc Iisus în megas arhiereus
între profeţi, Mielul intre sfinţii episcopi, în
sfîrşit pe Ioan Botezătorul sau pc patronul
bisericii între martiri, anahoreţi, femei sfinte
şi alţi duhovnici. Sute de figuri, pline de dina­
mism sau grave, circulă astfel de-a lungul celor
trei abside îndreptindu-sc spre centrul absidei
principale. Pe celelalte ziduri întilnim întot­
deauna Arborele lui Ieseu, de foarte mari pro­
porţii, conformindu-se unei formule apropiată
de cea de la Muntele Athos, diferită totuşi,
Imnul Acatist vădind ici şi colo unele tradiţii
necunoscute pe alte meleaguri, însoţit de Rugul
in flăcări, şi, pe vremea lui Petru Rareş, de
Asediul Constantinopolului (scena aceasta fiind
înlocuită, la Suceviţa, de sărbătoarea rusească
a Pokrov-ului); Judecata dc apoi, dc o remar­
cabilă amploare, o compoziţie mai fermă şi o
unitate de gîndire mai temeinică decît oriunde
iu altă parte; Geneza, dc la Creaţiune pină la
Uciderea lui Abel, sau uneori pînă la Beţia lui
Noe (Moldoviţa), şi inchrzînd întotdeauna epi­
sodul folcloric al învoielii lui Adam; în sfîrşit
viaţa unui sfînt venerat în mod deosebit (Ioan
cel Nou la Voroneţ, Nicolae la Humor, Pahomie
la Suceviţa etc.). Pe lingă aceste teme esenţiale,
merită a fi menţionate şi altele, mai ales două
care par, în viziunea zugravului, mai apropiate
una de alta decit sint ele la origine: Vămile
văzduhului, temă cu precădere folclorică, sim­
bolizind prima judecată ce are loc imediat
după moarte; şi Scara lui Ioan Sinaitul, mai
puţin alegorică poate decît Cartea virtuţilor
şi mai mult sau mai puţin asemănătoare cu
concepţia Vămilor, care, în funcţie de biserică,
o înlocuiesc sau sînt înlocuite de c a .
Pictura exterioară este ceea ce a produs
Moldova mai personal şi mai original; nu nu­
mai orinduirea iconografică a acestei picturi,
dar interpretarea motivelor obişnuite şi intro­
ducerea unor teme luate din folclor vădesc o
gindire proprie, o adevărată şcoală locală
avînd tradiţiile şi concepţiile ei specifice. A-i
trasa evoluţia, totuşi, ar fi destul de greu; an­
samblurile care ni s-au păstrat seamănă mult
unele cu altele, şi numai Suceviţa ar da dovadă
de oarecare oboseală spirituală, după cum reiese
din acel plus de rigiditate, de monotonie, din­
tr-o mai mică abilitate în ceea ce priveşte jocul
de culori şi redarea pliurilor de la draperii,
într-un cuvînt dintr-o mai puţin vădită natu­
raleţe suverană decît la Voroneţ, de pildă, sau
la Moldoviţa. Temele străine sînt aici, şi ele,
mai numeroase, acest ultim produs al scoalei
moldoveneşti clasice, totuşi, cu toată evidenta
apariţie a declinului şi a unor tradiţii noi,
rămîne credincioasă, în general, spiritului care
a dominat, timp de două secole, Moldova.
 Nu am putea spune acelaşi lucru şi despre bise­
ricile ridicate imediat după începutul secolu­
lui al XVII-lea. Influenţa Munteniei, percep­
tibilă deja la Suceviţa, se afirmă în cel mai
înalt grad în arhitectură, ba chiar şi in pictură.
Influenţa rusească de asemenea. Încă din 1590
Galata aducea în Moldova dubla turlă valahă
(una pe naos, alta pe pronaos), ca şi brîul care
va încinge de-acum înainte, la jumătatea înăl­
ţimii zidurilor, orice biserică românească;
1
acest ornament de origine sîrbă , adoptat în
secolul precedent în Ţara Românească de
Mănăstirea Dealu şi Curtea de Argeş, va deveni,
in egală măsură, uşor modificat însă, una din
caracteristicile şcolii moldoveneşti. Turlele se
vor multiplica, datorită influenţei venită, în
acelaşi timp, din Ţara Românească şi din Rusia.
Şi ia astfel naştere un stil hibrid, în care unele
clemente moldoveneşti (forma uşilor şi a feres­
trelor, dublul soclu al tamburului) se asociază
unor tradiţii cu totul străine. Biserica Ador­
mirii Maicii Domnului din Iţea ni i- Vechi are
un pridvor valah deschis (pl. L X V I I I , 2 ) . Bise­
rica Trei Ierarhi din Iaşi păstrează — cît de
greoi — soclul pătrat cu soclul stelat deasu­
pra; are însă două turle, şi o reţea bizară, exe­
cutată dealtfel cu artă, alcătuită dintr-o mul­
titudine de entrelacs, siriene şi arabe, acoperă
suprafaţa zidurilor, iar delicate vaze persane,
pline de flori, se intercalează intre ocniţe. (pl.
L X V I I I , 4 ) . Biserica Golia, tot din Iaşi, îşi
împodobeşte faţada cu pilaştri italieneşti, ve­
niţi desigur prin Rusia meridională 2 ; şi comportă
şase turle 3 (una pc altar, una pe naos, una pe
pronaos, una pc pridvor şi două mici, oarbe,
pe vechea gropniţă); şi un imens soclu încon­
joară acoperişul, comun primelor patru turle
( p l . L X V I I I , 3 ) . Şi aşa mai departe. Decăderea
veritabilei arte moldoveneşti se face cu marc
repeziciune şi, în scurtă vreme, nu va mai ra­
mine nimic din silueta bisericilor lui Şlefan
1
S-a arătat şi mai sus (noia 1 p. 151) că brini car,
Încinge bisericile romaneşti nu este (le origine s l r b ă
ci <1 Împotrivă îşi arc originea in arhitectura populară
romanească ( V . D . ) .
8
Se ştie sigur că pietrarii de la Golia au lucrai in
prealabil In Polonia, nu în Rusia meridională care pe.
alunei ignora arhitectura de tip baroc ( T . Goslynski,
Cine « tosi autorul bisericii Golia, in „Revista Istorică",
X X X , 1914, p . 5 5 - 6 0 ) . ( V . D . ) .
3
In realitate biserica fostei mănăstiri Golia are
numai Irci turle (|>e altar, pe naos şi pc pronaos) şi un
turnclopolnlţă (pe pridvor; la origine mai înalt) al
căror aspect aciuai se datorează reconstrucţiei din secolul
al XVIII-len, In urma cutremurului din 1738. P. Henry
numără ca turle şi cxtradosurilc cupolelor gropniţei,
evidenţiate pe coronament şi marcate de cruci metalice
V.D.).
cel Mare. îşi face debutul un stil absolut nou
ca, dealtfel, şi o nouă pictură. începind cu
biserica Cetăţuia din Iaşi, dc pildă, legendele
4
se scriu în greceşte , albastrul profund al fun-
dalurilor se transformă într-un albastru-deschis.
scenele se multiplică şi nu mai prezintă nici
un fel de conţinut emotiv, în vreme cc culorile
devin tot mai fade şi, din punct de vedere cali­
tativ, din ce în ce mai proaste. Sigur, biseri­
cile din secolele X V I I şi X V I I I nu sînt nici­
decum lipsite de interes, şi merită un studiu
tot atit de amănunţit ca şi cel pc care tocmai
l-am terminat, se vede însă că ele constituie o
cu totul altă şcoală, şi faptul că facem o netă
diferenţiere intre acestea şi Suceviţa e cit se
poate de îndreptăţit. Odată cu pierderea inde­
pendenţei Moldovei se termină si cu formulele
artistice specifice acesteia.
Dar, repetăm, arta moldavă nu a pierdut
nimic din vechea-i vigoare. Dacă formulele
ei s-au schimbat, răinîne credincioasă cîtorva
soluţii care nu vor dispare niciodată: dublul
soclu şi dublii pandantivi ai turlei; portalurile
gotice şi ferestrele ogivale ale pridvorului,
uneori şi ale pronaosului; ferestrele de lip ri-
nascimental ale naosului şi ale altarului. în
planul bisericii chiar, dacă ia poziţie împotriva
unei compartimentări excesive şi suprimă cîţiva
pereţi despărţitori, îi păstrează totuşi amin­
tirea, intercaline! in general, între naos şi locul
unde trebuie să fie gropniţă, o serie de trei
arce susţinute de doi stîlpi groşi; şi orice extin­
dere ar lua dimensiunile naosului, turla se va
sprijini întotdeauna pe zidurile absidelor late­
rale, niciodată pe un careu alcătuit din stîlpi.
In sfîrşit şi mai ales, ceea ce dovedeşte vitali­
tatea acestei arte, este faptul că ea continuă
să se răspîndească .şi să-şi exercite influenţa
şi dincolo dc hotare. Fără a vorbi de biserica
Stelea din Tîrgovişte, pe care a ridicat-o Vasile
Lupu în 1645 ca urmare a împăcării sale cu
Matei Basarab, şi care e un edificiu de tip
moldovenesc specific secolului al XVII-lea.
in Muntenia pătrund, la rîndu-le, mai multe
clemente arhitecturale moldoveneşti, în spe­
cial contraforţii, necunoscuţi pînă atunci în
această regiune. Şi am putea eventual întilni
ecouri ale artei moldoveneşti chiar şi la Athos;
căci toţi marii voievozi şi-au avut aici ctitoriile
lor — reparaţii, decoraţii şi chiar biserici ridi-
4
La Celătuia inscripţiile sini in greceşte Pentru că
zugravii principali erau greci — Minai, Dima şi Ghcoi-
glie din (anina —, alături dc care au lucrai meşterii
localnici — Nicolae „zugravul cel bălrln" şi Şlefan.
Ulterior nu sc mai Intîlnesc picturi cu inscripţii gre­
ceşti ( V . D . ) .
260
cate de ei din temelie. Şi nu e nici o îndoială
că bisericile de la Sfîntul Munte în a căror
frescă votiva figurează un voievod român, nu
se depărtează deloc dc planul obişnuit athonit;
cu toate acestea am semnalat catholiconul de
la Dochiariu, ridicat de Alexandru Lăpuşneanu,
şi înzestrat cu contraforti; cercetări susţinute,
în această direcţie ar duce poate la descoperiri
interesante.
în mai mică măsură ca oricine, nu vom trece
sub tăcere lacunele lucrării noastre. într-un
domeniu în care, asupra multor puncte, am
efectuat cele dinţii explorări, căci nimeni nu
încercase încă să facă o descriere exactă a monu­
mentelor, ne v o r fi scăpat nenumărate detalii
care ar fi putut lămuri o anume problemă ră­
masă neclarificată, sau datorită cărora o anume
ipoteză formulată de noi ar fi putut fi precizată
sau infirmată. Ni se vor ierta fără îndoială
aceste omisiuni şi aceste erori avînd în vedere
imensa sarcină pe care ne-am asumat-o. Se va
ţine seama de faptul că, pînă într-o epocă tar­
divă din istoria Moldovei, nu există nici un
document care să ne dea vreo relaţie asupra
personalităţii artiştilor sau asupra modelelor
pe care le-au putut avea la dispoziţie. Şi ni sc
va ierta poate faptul de-a fi pus un număr mai
mare de întrebări decît cel al descoperirilor
pe care le-am făcut. Şi, am mai spus: nimeni
nu se poate angaja să ducă la bun sfîrşit un
studiu serios asupra artei moldoveneşti, şi
nici româneşti în general, fără o descriere pre­
cisă a materialului existent. D l . Balş a făcut
acest lucru pentru arhitectură, noi am încercat
să-1 facem pentru pictură, şi am căutat, de
îndată cc ne-am aflat în posesia acestor date,
să extragem trăsăturile generale ale caracte­
rului şi evoluţiei artei moldoveneşti clasice.
Fie ca străduinţele noastre să nu fi fost inutile,
şi să poată constitui o bază pentru unele studii
viitoare. Dacă ne-ar fi hărăzită bucuria ca lucra­
rea noastră să ducă la alte investigaţii care să
corecteze şi să completeze ideile pe care am
crezut că le putem expune în cuprinsul aces­
teia, şi care să facă, pentru arta moldovenească
din secolul al XVII-lea pînă în zilele noastre,
şi pentru Ţara Românească, ceea ce am încercat
noi să facem pentru arta moldovenească din
secolele. XV şi X V I , vom socoti că nu ne-am
pierdut timpul în zadar şi că am contribuit,
în modesta măsură a mijloacelor noastre, să
restituim artei româneşti locul ce i se cuvine
de drept în istoria artei bizantine, dovedind
o dată în plus, dacă mai era nevoie, vitalitatea
şi miraculoasele ei facultăţi de reînnoire.
•
SCHEME ICONOGRAFICE ŞI PLANŞE*

• EDIŢIA ROMANEASCA REPRODUCE LA SCARA

REDUSA SCHEMELE ŞI PLANŞELE DIN EDIŢIA
FRANCEZA (PARIS, 1930), RESPECTlND MODUL IN
CARE AUTORUL LE-A CONCEPUT.
I
 Sanctuaire Abside nord Abside sud

Absidi! noul Mur oucil Abside sud

S . I I H I I I . I I I i'
Abside nord Abside lud
 6S5D w U
{

•fifinnf

1
I ' IM
* )( )f>nr
IN/ Z

mmm
ocupat de sfinţii episcopi orînduiţi după o
anume ierarhie, cei mai de seamă dintre Pă­
rinţii Bisericii (Ioan Gură-de-Aur, Vasile cel
Mare) şi cei mai cunoscuţi prelaţi (Atanasie
etc.) la mijloc, la urmă de tot aflîndu-se dia­
conii. Proscomidia prezintă în general un Iisus
al milei, diaconiconul episcopi sau diaconi.
In colicele absidelor laterale se află cîte un
subiect de cea mai mare importanţă, Răstig­
nirea aproape întotdeauna şi Pogorîrea Duhului
Sfint în general, uneori (IIunior, Sfîntul Du­
mitru de la Suceava) Sfinta Treime, şi nicio­
dată, piuă in secolul al XVII-lea, Naşterea,
care va fi reprezentată mai ales în bisericile de
curînd înălţate. Se întîmplă ca uneori Răstig­
nirea să lipsească: biserica din Popăuţi ne
prezintă înălţarea şi Pogorîrea Duhului Sfînt,
Suceviţa două scene simbolice.
Zidurile hemiciclurilor sînt consacrate întot­
deauna Patimilor, care se întind de la zidul
sudic la cel nordic inccpînd în general cu Rugă­
ciunea de pe Muntele Măslinilor şi terniinin-
du-se cu Plingerea lui Iisus. Subiectele cele
mai constante sînt Ghctseniani, Vinzarea,
Sărutul, acesta din urmă fiind precedat adesea
(Moldoviţa, Humor, Ilirlău, Popăuţi, Sfîntul
Gheorghe şi Sfîntul Dumitru de la Suceava)
de Invadarea Grădinii Ghetsemani din care nu
lipseşte episodul cotropitorilor ce cad cu faţa
la pămînt auzind cuvîntul Mîntuitorului; Iisus
adus în faţa lui Anna, Iisus în faţa lui Pilat,
Lepădarea lui Petru, C ă i n ţ a şi Moartea lui
Iuda, Ducerea Crucii, împărţirea veşmintelor,
Aşezarea pe Cruce, Demersul lui Iosif din
Arimateea pc lîngă Pilat, Coborirea de pe
Cruce (Iisus pe Cruce, partea fundamentală ţa
dogmei, fiind un subiect rezervat uneia dintre
conci), PIîngerea lui Iisus.
Adormirea Maicii Domnului de pe zidul
occidental nu pare să aibă consecvenţa pe care
am constatat-o în alte ţări sau în alte epoci;
căci numai începînd cu o dată mai recentă ea nu
va lipsi niciodată din locul acesta.
Registrul inferior e ocupat de cîţiva sfinţi
militari, ca şi de Constantin şi Elena, iar la
sud-vest de fresca votiva, foarte importantă
pentru noi din punct de vedere istoric atunci
cînd e puţin retuşată.
Gropniţă prezintă rareori o decoraţie pro­
prie (excepţie făcînd Humorul, unde e con­
sacrată Maicii Domnului, şi Suceviţa care
înfăţişează viaţa lui Moise). Pronaosurile sînt
dedicate, ca întotdeauna, sfinţilor şi martirilor,
în general sub formă de menolog. Registrul su­
perior, în afară de Voroneţ (viaţa sfîntului
Gheorghe), este ocupat de cele şapte sinoade, Muc uucsl <*" , "
J
 —t-

iioirnM' 5 <' I-q...

L A mmm A
- p r o p i. ; t , ,

IP
t « 5

5 '

AtuMr |iiliKÌ|Mla

Si* ' 11 ç
I

IVI——^—i • «ţl|«J Bl
••«"•li* i«*
i

Jir""

ELIE Contili
2<>"S
IV. HÎRLĂU, VORONEŢ, POPĂUŢI.
PIATRA NEAMŢ. V.
5
BĂLINEŞTI. ARBORE. PROBOTA, SUCEAVA. VII.
SLATINA, DRAGOMIRNA, SOLCA, GALAÏA.
X.

a
y.
o
06
o
>
HUMOR.

<
XVIII. HUMOR.
VATRA-MOL DO VIŢEI. XIX
XXIV.

y \
VATRA-MOL DO VIŢEI. X v xiii
POPAUŢI. XXXVII
 XXXVIII.

H-
W
y.
o
te
o
>

c
o
-l
o
s
«
>
XLIV. HUMOR, VATRA-MOL DO VIŢEI.
XLVIII.
 s u c
LII.
LIV.

<
>
w.
o
c/0
LVI. SUCEVITA.
LXIV.
SUCEVIŢA.
 :
LISTA PLANŞELOR

AMIITIXTURA 3. Popputi; Biserica Sfìnlul Nicolae. Cl.

C.M.I.R.
Pl. I. - MELEE, REVNA, PUTNA. CERNĂ­
UŢI PL. V. PIATHA-NKAMŢ
1. B i s e r i c a d i n M il ie. C o l l . A. de T a r n o v i e c k i . I. balada meridionala. CI.C..M.I.R.
2 . B i s e r i c a din R e v n a . C l . P . H e n r y . 2. Bollile pronaosului. C l . C . M . I . R .
3. Pu ( n a . Vechea biserică a lui „Dragoş", şi
noua biserică parohială. Cl. P. Henry. Pl. VI. - NEAMŢ
4. Cernăuţi- Biserica Sfìnlul Nicolae. Cl. P. 1. Uşa interioară. Cl.C.M.I.R.
Henry. 2 . Ferestrele pronaosului. Cl.C.M.I.R.
5. C l o e u c i c a , lingă Cernăuţi. Biserica Sfilila 3. Biserica principală a mănăstirii. C l . C M . I . R .
Treime. CI. P. Henry. 4. Una din ferestrele naosului. Cl. P. Henry.

Pl. II. - CALICEANCk, R Ă D Ă U Ţ I . P U T N A Pl. VII. - BĂLINEŞTI. ARBORE,

1. B i s e r i c a şi Clopotniţa din C a l i c e a n c a , lingă PROBOTA. SUCEAVA
Cernăuţi. CI. P. Henry. 1. B ă l i n e ş l i . Friza superioară, văzută din clo­
2. Rădăuţi. Fereastră în peretele occidental potniţă. Cl. P. Henry.
al pridvorului. CI. P. H e n r y . 2. Bălineşli. Detaliu din absida occidentală.
3. Rădăuţi. Uşa de intrare a pronaosului. CI. CI. P. Henry.
P. Henry. 3. Bălineşli. Biserica. CI. P. H e n r y .
4. A r b o r e . Biserica. Cl.P. Henry.
4. Rădăuţi. Fereasla absidei, latura sudică.
5. Proboia. Biserica. Cl.C.M.I.R.
CI. P. Henry.
6 . Suceava. Biserica mănăstirii (Sfintul Gheor-
5. l'ulna. Turnul „Tezaurului". Cl. P. H e n r y .
ghe). Cl.C.M.I.R.

Pl. III. - PĂTRĂUŢI, BĂDĂUŢI. SFINTUI,

PI. VIII. - BOTOŞANI, BISTRIŢA,
ILIE, DOROHOI.
ROMAN, SUCEAVA
1. Biserica din P ă t r ă u ţ i . C l . P. H e n r y .
1. B o t o ş a n i . Biserica Sfintul Ghcorghe. CI.
2. Biserica din Badatili (înainte de-a fi dis­
CM. I.R.
trusă). C l . C . M . I . R . '
2. Bistriţa. Mănăstirea. CI. P. Henry.
3. Biserica Sfìnlul Ilie, lingă Suceava. C l . P. 3. R o m a n . Biserica episcopală. C I . P . Henry.
Henry. 4. Suceava. Biserica Sfintul Dumitru. Cl.P.
4. D o r o b o i . Biserica Sfìnlul Nicolae. (stadiul Ilen ry.
aciuai). Cl. P. Henry.
l'I. IX. - SLATINA, DRAGOMIRNA,
Pl. IV. I1ÎRLĂU. VORONEŢ. POPĂUŢI. SOLCA. IAŞI

1. H i r l ă u . Biserica Sfìnlul Ghcorghe. C l . C. 1. Slatina. Biserica. Cl.C.M.I.R.

M.I.R. 2. Dragomirna. Biserica. Cl. P. Henry.
2. Voroneţ. Biserica Sfintul Ghcorghe. Uşa 3. Solca. Turla. Cl. P. Henry.
interioară (iulie pronaos şi naos). Cl. de 1. Galata, lingă Iaşi. Biserica mănăstirii. CI.
Rezori. C.M.I.R.

*. Prescurtări: C.M.I.R. C o m l s i t i i u ' i i M o n u m e n t e l o r I s t o r i c e i l i n R o m Anin; A r h . C e r n . Arhiepiscopia illn

Cernăuţi.
L'ut;

PICTURA Pl. XIV. - HUMOR

Medalioane. Spălarea picioarelor, împărtă­
Pl. X. - VORONEŢ şania c u pîino, A d o r a r e a M i e l u l u i . Episcopi —
Z i d u l de la nord al a l t a r u l u i . C o l . A r h . Corn.
1. Cina cea de taină. Fragment din împărtă­
şania cu piine. — Peretele de la nord al
Pl. XV. - HUMOR
altarului. Col. Arh. Cern.
1. î m p ă r t ă ş a n i a cu vin, Cina cea de taină,
2 . Spălarea picioarelor. F r a g m e n t e din împăr­
Episcopi. — Zidul meridional al altarului.
tăşania cu vin .şi din registrul Episcopilor.
C o l . A r h . Cern.
Peretele de la sud al altarului. Col. Arh.
2. Paraliticul, Sfînla Treime, Medalioane.
Cern.
Ghetsemani, Sfinţi militari. — Detaliu din
3. împărtăşania cu piine. Fragmente din Cina absida meridională a naosului. Col. Arh.
cea de taină şi din registrul E p i s c o p i l o r . — Cern.
Peretele de la nord al altarului. Col. Arh.
Cern.
Pl. XVI. - HUMOR
4. împărtăşania cu vin. Fragmente din Spă­ 1. Fresca votiva: Petru Rareş şi familia sa,
larea picioarelor şi din registrul Episco­ Maica Domnului, Iisus. — Detaliu de pe
pilor. Peretele de Ia sud al altarului. Col. zidul occidental al naosului. CI. de Rezori.
Arh. Cern. 2 . R u g ă c i u n e a din Grădina Ghetsemani: Apos­
tolii, Iisus rugîndu-se, Iisus şi îngerul. —
Detaliu de pe zidul meridional al naosului.
Pl. XI. - VORONEŢ
Col. A r h . Cern.
1. A b s i d a de la nord a naosului: Intrarea în
3. S ă r u t u l lui Iuda şi Prinderea. — Fereastra
Ierusalim, învierea lui Lazăr. Paza Mor-
meridională a naosului. C o l . Arh. Cern.
mînlului, Anastasis, Emmanuel între Mi-
hail şi Gavril, Tăgada, Pogorirea Duhului
PI. XVII. - HUMOR
Sfint. Fragment, din registrul Sfinţilor mi­
1. B a t j o c o r i r e a . — Detaliu de pe zidul occi­
litari. Medalioane. Col. Arh. Cern.
dental al naosului. Col. Arh. Cern.
2. A b s i d a de la sud a naosului: Schimbarea
2. T ă g a d a ; Iisus în faţa lui Pilat. — Detaliu
la Faţă, Ghetsemani, Adormirea Maicii
de pe zidul meridional al naosului. Col.
Domnului, Batjocorirea, Deisis, Pilat, Pre­
A r h . Cern.
gătirea C r u c i i . F r a g m e n t clin registrul Sfin­
ţilor m i l i t a r i . Col. A r h . Cern.
PI. XVIII. - HUMOR
1. C a i a f a şi P i l a t . — D e t a l i u do pe z i d u l o c c i ­
Pl. XII. - VORONEŢ
dental al naosului. Col. A r h . Cern.
1. D r u m u l spre G o l g o t a : Iisus şi Tîlharii, doi
2 . Coborîrea de po Cruce. — Fereastra de la
Soldaţi, Maria, Fiicele Stanului. — Dotaliu
nord a naosului. Col. Arh. Cern.
din peretele meridional al naosului. Col.
3. Drumul spre Golgota, Aşezarea pe Cruce,
Arh. Cern.
împărţirea Veşmintelor. — Detaliu din ab­
2. Intrarea în Biserică. înălţarea, întîmpina-
sida nordică a naosului. Col. Arh. Cern.
rea Domnului, Aşezarea pe Cruce, Răstig­
nirea, Coborîrea de pe Cruce, Plîngerea.
Pl. X I X . - VATRA MOLDOV1ŢEI
M e d a l i o a n e . — P e r e t e l e de la a p u s al nao­
1. Conca altarului: Maica Domnului i n t r e doi
sului. C o l . A r h . Cern.
îngeri, Ioachim .şi Ana. Tronul lleliinasiei,
Pantocratorul. Profeţi, Apostoli, Episcopi.
PI. XIII. - VORONEŢ, VATRA MOLDO-
— Col. Arh. Cern.
VIŢEI, HUMOR
2. Răstignirea: Iisus, Tîlharii, Sfînta Fecioara
1. V o r o n e ţ . Pantocratorul. — Turla naosu­
şi Ioan, Centurionul, Sfintele Femei, Sol­
lui. Cl. P. Henry.
daţi. — Conca absidei nordice a naosului.
2. Vatra Moldoviţei. Pantocratorul. — Turla Col. Arh. Cern.
naosului. Col. Arh. Cern.
3. H u m o r . Conca altarului: Maica Domnului Pl. XX. - VATRA MOLDO VIŢEI
între p a t r u îngeri, Medalioane (Tronul Hc- Medalioane, Sfînta Faţă. Mielul. Anastasis.
limasiei, Episcopi, Profeţi), Fragment din împărtăşania cu pîino. Episcopi. — Zidul
Adorarea Mielului. Col. Arh. Cern. de la nord al a l t a r u l u i . C o l . A r h . Cern.
Pl. XXI. VATRA MOLDOVIŢEI PI. XXVII. - VATRA MOLDOVIŢFI
Medalioane, împărtăşania cu v i n , C i n a cea Bolta pronaosului: Sfînta F e c i o a r ă Vlachernio­
d e taină. E p i s c o p i . — Z i d u l meridional al tissa, îngeri, Profeţi; Părinţi ai B i s e r i c i i ;
allarului. Col. A r h . Cern. Apostoli; Concilii. — Col. A r h . Cern.

PI. XXII. - VATRA MOLDOVIŢEI PI. XXVIII. VORONEŢ

1. Invadarea Grădinii Ghetsemani, Sărutul lui 1. F r a g m e n t din viaţa sfîntului (Jheorglie. —
Iuda. Medalioane. Sfinţi militari. Lumea Partea superioară a peretelui de la nord al
(fragment din Pogorirea Duhului Sfint). — pronaosului. C l . P. Henry.
Detaliu din absida meridională a naosului. 2 . F r a g m e n t din M e n o l o g (din a p r i l i e pină în
Col. A r h . Cern. august). — D e t a l i u de pe zidul occidental
2 . T ă g ă d u i r e a lui P e t r u . Maica D o m n u l u i Intre al pridvorului. CI. P. H e n r y .
M iha il şi Gavril. — Detaliu de pe zidul
meridional al naosului. Col. Arh. Cern. PI. XXIX. - VORONEŢ
1 . F r a g m e n t d i n M e n o l o g ( d i n s e p t e m b r i e pină
PI. XXIII. - VATRA MOLDOVIŢEI în martie). — Bolta pridvorului. Cl. P.
1. S f i n t e mucenice. Iisus in faţa lui Pilat, Henry.
Caiafa şi Anna; Batjocorirea. Fiosca votiva,
Sfînta F a ţ ă . — D e t a l i u d e p e z i d u l occiden­ Pl. X X X . - HUMOR
tal al naosului. Col. Arh. Cern. Sinoadele Şase şi Şapte. Monologul (din sep­
2 . C ă l ă u , C r a n i u l lui A d a m ( f r a g m e n t din R ă s ­ t e m b r i e pină în noiembrie). Sfinţi pustnici.
tignire). Martiri. Drumul spre Golgota, — Zidul de la nord al pronaosului. Col.
Aşezarea pe Cruce. Sfinti militari. — De­ Arh. Cern.
taliu din a b s i d a de la nord a naosului. Col.
Arh. Cern. PI. X X X I - VATRA MOLDOVIŢEI
-'••Al f , li M I Sinoadele Şase şi Ş a p t e . M e n o l o g u l (din septem­
Pl. XXIV. - VATRA MOLDOVIŢEI brie pînă in ianuarie). Sfinţi pustnici. —
1. Craniul lui Adam. Martiri. Demersul lui Zidul de la nord al pronaosului. Col. Arh.
I o s i f din Arimateia, Coborîrea de pe Cruce. Corn.
Sfinţi militari. — Detaliu de pe absida de
la nord a n a o s u l u i . C o l . A r h . C e r n . Planşa XXXII. - VATRA MOLDOVIŢEI
2. P l i n g e r c a . — D e t a l i u de pe z i d u l de la nord Fragment d i n M e n o l o g ( d i n m a r t i e pină in m a i ) .
al naosului. Col. Arh. Cern. — Bolta gropniţei. Col. Arh. Cern.
3. Fresca votiva: Petru Rareş. Doamna
E l e n a şi c o p i i i lor, S f i a l a F e c i o a r ă , I i s u s . — PI. XXXIII. VATRA MOLDOVIŢEI
Detaliu de pe z i d u l de la a p u s al naosului. Fragment d i n M e n o l o g ( d i n a p r i l i e pînă în a u ­
C o l . A r h . Cern. gust). Arcosoliul şi mormintul mitropoli­
tului Efrem. — Zidul de la nord al grop­
PI. xxv. - HUMOR, SFINTUI, ILIE niţei. Col. A r h . Cern.
1. H u m o r . Zămislirea, copilăria şi viaţa Sfin­
tei Fecioare. — Bolta gropniţei. Col. Arh. PI. XXXIV. - POPĂUŢI
Cern. 1. A n a s t a s i s . — D e t a l i u de pe z i d u l do la n o r d
2. Sf în l ul Ilie. Alungarea Neguţătorilor. — al altarului. C l . C . M . I . R .
Detaliu de pe z i d u l de la nord al naosului. 2. împărtăşania cu vin. — Dotaliu de po zi­
Col. A. de Tarnoviecki. d u l meridional al a l t a r u l u i . C I . C . M . I . R .
3 . Sfînlul Ilie. î n t impinarea Domnului. Mie­
lul. — Micul pandantiv n o r d - v e s t al turlei. PI. XXXV. - POPÂUŢI
Col. A. de Tarnoviecki. 1. Cina cea de taină. — D e t a l i u de pe zidul
meridional al altarului. CI.C.M.I.R.
PI. XXVI. - VORONEŢ, HUMOR 2. înălţarea. — Conca absidei meridionale a
1. V o r o n c ţ . Sfînta Fecioară Vlacherniotissa, naosului. Cl.M.M.I.R.
îngeri. R o i t a pronaosului, t',1. P . H e n r y .
2. H u m o r . Stinta Fecioară Vlacherniotissa, PI. XXXVI. - POPÂUŢI
îngeri. Profeţi, Părinţi ai Bisericii. Sfinte 1. Invadarea Grădinii Ghetsemani. Detaliu
Femei. Concilii. — Bolta pronaosului. Col. do pe absida meridională a naosului. CI.
Arh. Cern. C.M.I.R.
Sfiit

2. D e m e r s u l lui I o s i f d i n A n n u i t e l a . — Detaliu PI. XLIII. - HUMOR

de pe absida nordica a naosului. C I . C . M . I . R . Faţada meridională: îngeri. Geneza. Sf. G h e o r ­
gho, Sf. D u m i t r u , Sf. M e r c u r i e , Sf. N i s l o r .
Pl. XXXVII. - POPĂUŢI Fragment din Judecata de apoi. Imnul
1. P l î n g e r e a lui Iisus. — Detaliu de pe zidul acatist, Rugul in flăcări. Asediul Conslan-
de la nord al naosului. C l . C . M . I . R .
tinopolului. Viaţa sfinliilui Nicolae. Fiul
2. F r a g m e n t din viaţa sfìntului Nicolae. —
risipitor. Absida meridională. Col. Arh.
Detaliu din pronaos. Cl.C.M.I.R.
Cern.

Pl. X X X V I I I . - VATRA MOLDOVIŢEI,

PI. XLIV. - HUMOR, VATRA MOLDO­
HUMOR, VORONEŢ
VIŢEI
1. V a t r a M o l d o v i ţ o i . Vedere do a n s a m b l u . C I .
de Rezori. 1. H u m o r . Asediul Constant inopolului. - De­

2. H u m o r . Vedere de ansamblu. CI. P. H e n r y . taliu de pc partea exterioară a zidului me­

3. Voroneţ. Absida principală, vedere exte­ ridional. CI. P. Henry.

rioară: îngeri şi D u m n e z e u - T a l ă l , Profeţi şi 2. Vatra Moldoviţei. Rugul in flăcări. - De­
Sftnta Fecioară, Apostoli şi Mielul, Epis­ taliu de pe partea exterioară a zidului me­
copi, Martiri şi sfintul Ghcorghe. CI. P. ridional. Cl. P. Henry.
I leniy. 3. V a t r a Moldoviţei. Asediul Constantinopo-
4. V o r o n e ţ . Vedere de a n s a m b l u . C I . P. H e n r y . lului. D e t a l i u de pe parloa oxterioară a zi­
dului meridional. CI. P. Henry.
Pl. X X X I X . - VATRA MOLDOVIŢEI
Profeţi şi Sf. Fecioară. Apostoli şi Mielul.
PI. XLV. - VATRA MOLDOVIŢEI. HUMOR
Martiri. Pustnici. — Detaliu do pe faţada
1. Vatra Moldoviţei. Fragment din Judecata
absidei principale. Cl. P. Henry.
de apoi: a Doua Venire. Apostoli. Tronul
Hctimasiei, Adam, Eva, Moise şi Necredin­
Pl. XL. - HUMOR
cioşii; Cintârirea faptelor, învierea. - De­
Absida principală, vedere oxterioară: îngeri
taliu de pe zidul de la răsărit al p r i d v o r u l u i .
ş i E m m a n u e l , P r o f e ţ i ş i S f . P'ecioară, A p o s ­
Col. A r h . Cern.
toli şi D e i s i s , E p i s c o p i şi Sfìnta F a ţ ă , M a r ­
tiri, Pustnici şi sfintul Mihail. Col. Arh. 2. H u m o r . Fragment din Judecata de apoi:
Cern. a Doua Venire; Tronul Hctimasiei, Eva,
Moise şi Necredincioşii; Cintârirea faptelor,

PI. XLI. - VORONEŢ, VATRA MOLDO­ învierea; Moartea dreptului. Maica Domnu­

VIŢEI, lui Glykophilousa. Detaliu de pe zidul

1. V o r o n e ţ . Arboreto lui Ieseu, Filosofi. — de la răsărit al p r i d v o r u l u i . C o l . A r h . Cern.

Detaliu do pe pârlea oxterioară a zidului

meridional al pronaosului. Cl. P. Henry. PI. XLVI. - VORONEŢ

2. Valra Moldoviţei. A r b o r e l e lui I e s e u . Stup­ 1. F r a g m e n t e din Viaţa sfintului Nicolae şi

itici. — Detaliu do pe partea exterioară a din Viaţa sfintului Ioan cel Nou. Sfintul
zidului meridional al pronaosului. Cl. P. Gheorghe. Mitropolitul Grigorie. Daniil Si­
Henry. hastrul. Deisis. — Detaliu de pe partea
exterioară a zidului meridional al pridvo­
PI. XLII. - VORONEŢ, SUCEAVA, VATRA
rului C l . P. H e n r y .
MOLDOVIŢEI
2. Fragmente din Viaţa sfintului Nicolae şi
1. V o r o n e ţ . Judecata de apoi. Faţada zidului
din Viaţa sfintului I o a n col N o u . D e i s i s . —
occidental. CI. do Rezori.
Detaliu do pe partea exterioară a zidului
2 . Suceava. Biserica Sfintul Gheorgho. Arbo­
meridional al pridvorului. CI. P. Henry.
rele l u i I e s e u . — D c l a l i u de pe partea e x t e ­
rioară a zidului meridional al pronaosului.
Pl. XLVII. ARBORE, SFÎNTUL 11.IE
Cl. P. Henry.
3. V a t r a M o l d o v i ţ e i . Sf. Gheorghe, Sf. D u m i ­ 1. Arbore. Scenă do martiraj'. — F r a g m e n t de
t r u , S f . M e r c u r i e , Sf. N i s t o r . I m n u l a c a t i s t , pe partea exterioară a zidului occidental.
Rugul iu flăcări. Asediul Constau linopo- CI. P. Henry.
lului. Arborele lui Ieseu. — D e t a l i u de pe 2 . Sfìnlul Ilio. Fragment din Scara cerurilor.
partea oxterioară a zidului meridional. D c l a l i u de pe, p â r l e a e x t e r i o a r ă a z i d u l u i
CI. de Rezori. meridional al naosului. Cl. P. Henry.
 aiift

PI. XLVIII. - SUCEVIŢA pe zidul de la nord al naosului. Col. Arh.

Conca altarului: înălţarea. Imnul acatist (stro­ Cern.
fele 7 şi 10, 16 şi 21). Tabernacolul. Col. 2. C o n c a de la nord a n a o s u l u i : I m n către Sfilila
Arh. Cern. Fecioară: Dumnozeu Savaot, Naşterea, Ma
gii, Raiul. — Col. Arh. Cern.
Pl. XLIX. - SUCEVIŢA
. Imnul acatist, strofele 0 şi 7, 9 şi 1 0 , 11 şi PI. LIV. - SUCEVIŢA
12. Sfìnta Ter ime, îngeri şi Serafimi. 1. „Fiu unic, Verb divin...". îngeri. F u g a Eli­
D e i s i s . înălţarea (fragment). — D e t a l i u de pe sabetei, Chemarea lui P e t r u ş i a l u i A n d r e i .
partea exterioară a zidului de la nord al Oncţiunea de la Simon. Constantin şi E l e n a ;
altarului. Col. Arh. Cern. Zamfira, Stana, Alexandru, Ecaterina (co­
2. îngerul Domnului. îngeri şi Serafimi. înăl­ piii lui Ieremia Movilă). — Detaliu de pe
ţarea (fragment). Imnul acatist: strofele zidul meridional al naosului. Col. Arh.
3 şi 3, 6 şi 7, 15, 17 şi 2 4 , 16 şi 1 9 . Arcul Cern.
bolţii altarului. Col. Arh. Corn. 2. Fresca votiva: Ieremia Movilă, mama sa
Maria şi doi copii (Constantin şi Irina);
PI. U - SUCEVIŢA Sfînta Fecioară şi Iisus. — Detaliu de pe
1. înălţarea (fragment), Imnul acatist (stro­ zidul de la apus al naosului. Col. A r h . Cern.
fele 2 1 ş i 13, 23 şi 2 0 ) , Tabernacolul (frag­ 3. Mina dumnezeiască. Facerea (Ziua şi N o a p ­
ment). Rugul in flăcări. împărtăşania cu tea). — Uşa ce duce din naos în pronaos.
vin. Spălarea picioarelor. Episcopi. De­ Col. Arh. Cern.
taliu de pe zidul meridional al altarului.
Col. Arh. Cern. PI. LV. - SUCEVIŢA
2. „ F i u unic, V e r b divin...'": Dumnezeu Savaol. 1 . V i a ţ a lui M o i s e : M o i s e p ă r ă s i t , M o i s e g ă s i t
îngeri; Emmanuel, Oraş. — Detaliu din de principesă; trecerea Mării Roşii. îneca­
conca absidei meridionale a naosului. Col. rea egiptenilor, Miriam cîntînd la limpana;
A r h . Cern. Moise ascuns în T e m p l u de nor, Moise tri-
3. „Fiu unic, Verb divin..." (fragment). Viaţa iniţîndu-şi iscoadele în ţara Canaanului.
lui Iisus: Numărătoarea, Magii în faţa lui Apostoli. — Colţul de la sud-vest al grop­
Irod, Visul lui Iosif, F u g a în E g i p t , Ucide­ niţei. Col. A r h . Cern.
rea inocenţilor. Fuga Elisabetei. — Deta­ 2. Viaţa lui M o i s e : Rugul în flăcări, Naştorea
liu d i n absida meridională a naosului. Col. lui M o i s e , M o i s e a d u s l a p a l a t , M o i s e clucîn-
Arh. Cern. du-se c ă t r e p o p o r u l său, M o i s e şi Sefora. —
Bolta gropniţei. Col. Arh. Cern.
PI. LI. - SUCEVIŢA
Peretele de la apus al naosului: Glorificarea PI. LVI. - SUCEVIŢA
Sfintei Fecioare, V i a ţ a lui I i s u s : P a r a l i t i c u l . 1 . V i a ţ a lui M o i s e : M i r i a m c ì n t i m i l a l i m p a i i ă .
Lauda adusă „celor săraci cu duhul", Pre­ Izvoarele din Elim, Prepeliţele şi Mana,
dica de pe lac, Vindecarea leprosului, Che­ Aşezarea Judecătorilor; Moise trimiţîndu-şi
marea lui Matei. Patimile: Ghetsemani. iscoadele, Iscoadele aducind chiorchinii de
Prinderea, Iisus în faţa lui Anna, Prima struguri, Evreii alungaţi în pustie, Moise
înfăţişare în faţa lui Pilat, Tăgada, Căinţa scoţîndu-i pe evrei din pustie, Moise aşc-
lui Iuda. Fresca votiva. — Col. Arh. Cern. zindu-1 p e J o s u a . A p o s t o l i , Ioachim şi Ana.
Sfinţi militari. — Z i d u l d e la apus al g r o p ­

PI. LII. - SUCEVIŢA niţei. C o l . A r h . Cern.

„Cei săraci cu duhul", Piedica do pe lac, V i n ­

2. Viaţa lui Moise: Rugul în flăcări. Moise
şi Aaron in faţa F a r a o n u l u i . Plecarea evrei­
decarea leprosului, Chemarea lui Matei.
lor, Plecarea oştilor egiptene, Norul; Viţe­
Prinderea, Iisus in faţa lui Anna, Pilat,
lul de aur, Şerpii, Şarpele de aramă, înăl­
Tăgada, Căinţa lui Iuda, Mina dumneze­
iască. — Detaliu de pe z i d u l de la a p u s al
ţarea altarului. Bunavestire. Sfinţii mili­
tari. Zidul de la răsărit al gropniţei. Col.
naosului. Col. Arh. Cern.
Arh. Cern.

PI. LIII. - SUCEVIŢA PI. LVII. - SUCEVIŢA

1. Potolirea furtunii. Iisus trimis din nou la B o l t a p r o n a o s u l u i : D u m n e z c u - T a t ă l , St t II lil
Pilat, Judecata lui Pilat. Sfinlul Ioan cel Treime, Patriarhi; Concilii, Monologul. -
Nou, Parabola viţei-dc-vie. — Detaliu de Col. Arh. Cern.
270
Pl. LVIII. - SUCEVIŢA
M e n o l o g u l ( d i n o c t o m b r i e piuă în august).
V i a ţ a sfintului Nicola© şi v i a ţ a sfintului
G h e o r g h e . — Peretele dc la apus al p r o n a o ­
sului. — C o l . A r h . Cern.
PI. L I X . - SUCEVIŢA
1. F r a g m e n t din M e n o l o g (din n o i e m b r i e piuă
în a u g u s t ) . Viaţa sfintului G h e o r g h e . —
Z i d u l do la nord al p r o n a o s u l u i . C o l . A r h .
Cern.
2. M o n o l o g u l : D i a , înălţarea la cer a lui Ilio,
Ioan şi S i m o o n , Maria Magdalcna. Foca
(19, 20, 21 şi 22 i u l i o ) . - D e t a l i u l de po
z i d u l de la apus al pronaosului. C o l . A r h .
Cern.
3. M e n o l o g u l : m u c e n i c i din M e l i t i n a . Soborul
arhanghelului Mihail, martiriul lui Onisi-
for, m a r t i r i u l lui O l i m p , Orest şi R o d i o n
(7 — 10 n o i e m b r i e ) ; Aducerea m o a ş t e l o r Sf.
Ioan Gură de A u r şi alo Iui Ignat ie (27 şi
29 ianuarie). — D e t a l i u de pe zidul de la
nord al p r o n a o s u l u i . C o l . A r h . Cern.
PI. L X . - SUCEVIŢA
J u d e c a t a de a p o i . — Z i d u l de la răsărit
p r i d v o r u l u i , C o l . A r h . Cern.
PI. LXI. - SUCEVIŢA
Judecata de a p o i : A p o s t o l i , Moise şi Necredin­
c i o ş i i , învierea, I a d u l ; Moartea p ă c ă t o ­
sului. Viaţa sfintului Ioan Botezătorul:
Vestirea lui Zaharia, Vizitat ia, Naşterea
î n a i n t o m e r g ă t o r u l u i . Scara lui I a c o b , L u p t a
lui I a c o b cu îngerul. Viaţa sfintului Ioan
cel N o u : Ioan înaintea hanului, P r i m a
c a z n ă . Sfintul P a f n u t i e . — D e t a l i u d e p e z i d u -
rile de la răsărit şi de la sud ale p r i d v o r u l u i .
C o l . A r h . Cern.
PI. L X I I . - SUCEVIŢA
1. Visul lui N a b u c o d ò n o s o r . C o s m a , T e o f a n .
— Partea superioară a z i d u l u i de la a p u s
al p r i d v o r u l u i . C o l . A r h . Cern.
2. înţelepciunea lui S o l o m o n , cu S o l o m o n şi
Ioan Damaschili. Vestirea lui Z a h a r i a .
V i z i l a ţ i a , Naşterea î n a i n t e m e r g ă t o r u l u i , U c i ­
derea i n o c e n ţ i l o r , Fuga K l i s a b e t e i . — Par­
tea superioară a z i d u l u i meridional al prid­
vorului. Col. Arh. Cern.
PI. LXIII. - SUCEVIŢA
1. Viaţa î n a i n t e m e r g ă t o r u l u i : B o t e z u l Mîn-
t u i t o r u l u i , Mustrările făcut© lui I r o d . —
Intradosul ferestrei din dreapta al z i d u l u i
de la apus a p r o n a o s u l u i . C o l . A r h . C e r n .
2 . Maica D o m n u l u i V l a c h e r n i o t i s s a ; îngeri,
Ioan D a m a s c h i n , Mitrofan, Cosma şi T e o ­
fan. Z o d i a c u l . — B o l t a p r o n a o s u l u i . C o l .
A rh. C e r n .
3. L i n a lui. G h e d e o n . — Partea superioară a
z i d u l u i de la nord al p r o n a o s u l u i . C o l . A r h .
Cern.
PI. L X I V . - SUCEVIŢA
Vedere exterioară a turlei şi a absidei princi­
p a l e : Serafimi, diferite personaje ( t a m b u r ) ;
Serafimi şi Dumnezeu-Tatăl, îngeri şi E m ­
manuel, P r o f e ţ i şi Sf. Fecioară in glorie,
A p o s t o l i şi D e i s i s , E p i s c o p i şi Mielul, Mu­
cenici, E p i s c o p i şi Ioan Botezătorul. C o l .
Arh. Cern.
PI. L X V . - SUCEVIŢA
Imnul a c a t i s t . Sergiu şi Maica D o m n u l u i . în­
coronarea M a i c i i D o m n u l u i . P o k r o v - u l . Mu­
c e n i c i i din Sinai şi din R a e t h u . Chemarea
lui Moise ( R u g u l in flăcări, T a b l e l e ) . A r b o ­
rele lui Ieseu, F i l o s o f i p a g i n i . — D c l a l i u
do pe partea exterioară a zidului m e r i d i o ­
nal. C o l . A r h . Cern.
al
PI. L X V I . - SUCEVIŢA
1. A r b o r e l e lui Ieseu, F i l o s o f i . D i a c o n u l N i c a -
nor, Papa A g a t o n . S im ion S t î l p n i c u l . —
D e t a l i u de pe partea exterioară a z i d u l u i
m e r i d i o n a l şi de po contrafortul sud-vest.
C o l . A r h . Cern.
2 . E g u m e n u l Sergiu. încoronarea M a i c i i D o m ­
n u l u i . P o k r o v - u l . Chemarea lui Moise ( R u ­
gul in flăcări, T a b l e l e ) . Porfirie, G o l i n d . —
D e t a l i u de pe partea oxterioară a zidului
meridional. C o l . Arh. Cern.
PI. L X V I I . - SUCEVIŢA
1. Serafimi. Geneza ( P ă i n i n t u l , cerul şi m a r e a ;
Crearea lui A d a m ; Deşteptarea lui A d a m ;
A d a m in grădina R a i u l u i ; N u m i r e a a n i m a ­
l e l o r ; Crearea E v e i ) . Scara cerurilor. — De­
taliu de pe partea exterioară a z i d u l u i me­
r i d i o n a l . C o l . A r h . Cern.
2 . Serafimi. î n g e r i . Isaia, Zaharia, D a v i d ,
M o i s e . P a v e l , P e t r u , Maica D o m n u l u i din
tema D e i s i s . — D e t a l i u din partea do la
sud a absidei p r i n c i p a l e . C o l . A r h . Corn.
PI. LXVIII. - EVOLUŢIA DECORAŢIEI
E X T E R I O A R E ÎN SECOLUL AL XVII-lea
1. Biserica de la S u c e v i ţ a . C l . P. H e n r y .
2 . I ţ c a n i i - V e c h i . Biserica A d o r m i r e a Maicii
Domnului. Cl. P. Henry.
3 . Iaşi. B i s e r i c a G o l i a . C l . P . H e n r y .
4 . Iaşi. Biserica T r e i Ierarhi. C I . C . M . I . R .
 BIBLIOGRAFIE

N. IORGA, Acte şi fragmente, cu privire la isloria Româ­

I - ISTORIE
nilor, 3 vol., Bucureşti, 1 8 9 5 - 1 8 9 7 ,
Th. CODRESCU, Uricarul sau Colecţiunea de diferite
1 — Istoria generala a României
acte care pol servi la istoria Românilor, Iaşi, 1851
A . D. XF.NOPOL, Istoria Romanilor, ediţia n II-a, Bu­ şt urm,
curoşi i, 1911. B. P. IIASDEU, Arhiva Istorică a României, Iaşi, 1 8 6 5 ¬
A. D.X E N O P O L , Histoire des Roumains, 2 vol., Paris, 1867.
1895, I. B O G D A N , Documente şi regeşte privitoare la relaţiile.
N. IOROA, Ccseliiehlc des Rnmiiniselien Volhes, Gotha, Ţării Româneşti cu Braşovul şi Ungaria în secolele
1905. XV-XVI, Bucureşti, 1902.
N7, IORGA, Istoria Românilor In chipuri si icoane, 3 vol.. I. B O G D A N , Documentele lui Ştefan cel Mare, 2 vol..
Bucuroşii. 1905- 1906. Bucureşti, 1913.
N, IORGA. Isteria comerţului românesc, 2 vol., Bucuroşii. STOICA NICOLAESCU, Documente stavo-române, cu
1925. privire la relaftile Ţării Româneşti şi Moldovei
N, IORGA, Histoire des Roumains et de leur civilisation. cu Ardealul tu secolele XV—XVI, Bucureşti, 1905.
Paris, 1920 şi Bucureşti, 1922 T. V. STEFANELLI, Documente din vechiul ocol al Câm­
N. IORGA, Histoire des Roumains de Transylvanie cl de pulungului Moldovenesc, Bucuroşii, 1915,
Hongrie, 2 vol., Bucureşti, 1 9 1 1 - 1 9 1 0 . E. A. K O Z A K , Die Inschriften aus der Rukowina, Viena,
1903 (I, Stcininschriften).
2 — Isloria începuturilor României M. GASTER, Chrestomalic Română, 2 vol., Bucureşti-
Pc ţtngfi lucrările menţionate la cap. I, a so vedea: Lcipzig, 1891.
V. PÂR VAN, Cilena cuvinte cu privire la organizajia M. GASTER, Literatura populară Română, Bucureşti,
Provinciei Dacia Traiană, „Convorbiri Literare", 1883.
L X , Bucuroşii, 1906.
B) Cronici
V. PÂR VAN, Contribuia epigraf ice la istoria creştinis­
mului daco-romùn. Bucureşti, 1911. M. KOGÂLNICEANU, Letopiseţele Ţării Moldoveneşti,
V. PÂRVAN, Getica, Bucureşti, 1926 (Memoriile secţiei Bucureşti, 1874.
istorice a Academiei Române, serin III, l. III), I. B O G D A N , Cronicele Moldoveneşti tnainte de Ureche,
Rezumat in Revue, historique, de P. H E N R Y , Bucureştii 1891.
no (pili br ic-cleccmbr ie 1927. I. BOGDAN, Cronici inedite alingătoarc de. istoria Româ­
D. ONCIL'L, Originile Principalelor Române, Bucu­ nilor, Bucureşti, 1895.
reşti. 1899, D. CANTEMIR, Descrtplio Moldaviae, Ed. Academici,
N, IORGA, La survivance byzantine dans les pays rou­ 1872 (Tradi în limba română făcută dc Academie,
mains (Comunicare făcuţii la al Ill-lea Congres 1875).
de istoric de la Londra), Bucureşti, 1913. D. CANTEMIR, Hronicon vechimei romano moldovla-
N. IORGA, Cele dintăiu cristalizări de statale Românilor. chilor, Ed. Academiei Române, 1901.
„Revista Istorica", 1919, p. 103 şi urm. C. DLUGOSZ, Historia Poloniae, E d . Lips, Frankfurt,
N. BĂNESCU, Les premiers témoignages byzantins sur 1711, şi Cod. Przez. Krakow, 1863 şi urm.
les Roumains (Memoriu calie Academia Română. Cronici editate dc COMISIA ISTORICĂ A RO­
7 iunie, 1921), cf, By/.anliniscli-Neugriechisclie MÂNIEI
Jahrbucher, III. Berlin, 1922, p. 287 şi urni.: E. B A R W I N S K I , Mironis Costini Chronicon Terrae Mol-
şi Cele mai vechi ştiri bizantine asupra Românilor clavicae, Bucureşti, 1912.
de la Dunărea de Jos, „Anuarul Institutului de C. GIURESCU, Lelopiscful Moldovei, 1359-1595, Bucu­
Istorie Naţională", Cluj, 1922, p. 138 şi m m . reşti, 1916.
C. GIURESCU, Letopiseţul Moldovei, 1661-1705, Bucu­
3 — Cronici şi Documente reşti, 1913.
C. GIURESCU, De Neamul Moldovenilor (Miron Costili),
A) Documente
BucurcşU, 1914.
Colecţia IIURMUZAKI, Documente privitoare la isloria
Românilor, 18 voi. în 30 de tomuri şi 9suplimente,
4 — Istorie religioasă
Bucureşti, 1 8 S 7 - 1 9 1 0 .
Ni IORGA, Studii şi Documente cu privire la isloria Ro­ N. IORGA, Istoria Bisericii Române, 2 vol., Vălenii de
mânilor, Bucureşti, 1906 şi urm. Munte, 1908-1909.
273
T
N , IOHGA, Istoria Literaturii Religioase a României
pină la îeSS, Bucureşti, 1904.
V. F AH VAN, Contribuia epigrafi», cf. I, 2, 2.
N. DOBRESGU, Intcmecrea Mitropoliei Ţ (irii Româ­
neşti, Bucureşti, 1 !)()('>,
R. B O S E T T I , Ungurii si Episcopiile Catolice in Moldova.
Analele Academiei Române, seria 2, l. X X V I I .
5 — Istoria Moldovei pino in secolul al XVII-Ica
în afară de lucrările generale citale la & /, ve:i:
I. NISTOR, -Bandei und Wandel in der Moldau. Cenin­
oti-, 1912.
I. NISTOR, Die Moldauisclien Ansprăehe auţ l'okiilien.
Archiv fur Ocster. Gosch., Vienn, 1912.
D. ONCIUL, Origincle, cl\ I, 2, 4.
A L . PROCOPOVICI, Introducerea in studiul literaturii
vechi. Cernăuţi, 1922.
A. IJ. X E N O P O L , Etienne le Grand, „Revuc historique",
t. L X X X V I , Paris, 1904.
N. IORGA, Istoria lui Ştefan cel Mare, povestită neamului
Romanesc, Bucureşti, 1904.
Gen. R. R O S E T O , Studii asupra chipului cum se făpluia
războiul de către Ştefan cel Mare, Memoriile Secţiei
istorice a Academiei Romàne, III, 0, II--V, Bu­
cureşti, 192IÌ,
S. K I R I L E A N U , Amintiri poporane asupra lui Ştefan
Cel Mare (Colecţia Casei Şcoalclor). laşi, 1902.
P. H E N R Y , Le règne el les constructions d'Etienne le
Grand, în „Melanges Diehr, Leroux, 1930.
I. URSU, Stefan cei Marc, Bucureşti, 1925.
I. URSU, Petru Rares, Bucureşti. 192:5.
N. IORCìA, Petru Rares et tes Polonais, In „Convorbiri
literare", L X X X V , Bucureşti, 1901.
C — Romanii si vecinii lor
E . B A R B U L E S C U , Românii fa(ă de Sârbi si Bulgari
mai ales cu privire la chestiunea macedo-romănă.
Bucureşti, 1906.
E. B A R B U L E S C U , Relations des Roumains avec les Ser­
bes, les Bulgares, les Grecs cl les Croates, en liaison
avec la question macedo roumaine, Iaşi, 1912.
N. IORGA, Români şi Greci, Bucureşti, 1922.
N. IORGA, Sârbi şi Români, Bucureşti, 1922.
N. IORGA, Relafiile Românilor cu Lembergul, 1404 -
1603, s t u d i i şi D o c u m e n t e , t. X X I V .
I. URSU, Rclafiunile Moldovei cu Polonia pinci la moartea
lui Ştefan cel Mare, Piatra-Neamţ, 1900.
E. FISCHER, Kosmin, Rin Beitrag zur Geschiclile des
Polnisch-Moldauisclien Konflikles im .Jahre ll'Ji,
Ornatiti, 1903, Traducere in limba română.
Bucureşti, 1904.
F. T E U T S C H , Die Siebenbilrger Sachsen in Vergangen-
^heil und Gegenwart, Leipzig, 19111.
V. PÂRVAN, Reia/iile lui Ştefan cel Marc cu Ungaria,
in „Convorbiri literare", 39, 1905,
.1. P O L E K K , Die Maggarisclten Ansicdlungen in dei Bu-
kowlria, Cernăuţi, 1902.
I). ONCIUL, Românii şi Ungurii in trecut. Memoriile
Secţiei istorice a Academiei Române, III, 9, 3.
Bucureşti, 1928.
II - ARTA MOLDOVENEASCĂ
1 — Studii generale
CH. D I E H L , Manuel d'Art byzantin, ed. n II-a, Picard,
1920, p. 764 şi urm. şi pp. 8 3 1 - 8 3 0 .
N, IORGA şi G. BALS, L'Ari roumain, Boccard, 1922.
N. IORGA, La Roumanie pittoresque („Ranuir Cru iova,
1925).
* * * La Roumanie en Images, Bucureşti, 1920.
.1. S T R Z Y G O W S K Y , Die bildcnde Kunst des Ostens,
Viena, 1920. pp 59 03.
AL, T Z I G A R A - S A M U R C A Ş , Arto in România, Bucu­
reşti, 1909.
E. A, K O Z A K , Cf. I, 3, A, 10.
V, GRECU, Versiunile Româneşti ale Erminiilor de pic­
tură bizantină, in „Codrul Cosminiilui", I (1924),
pp. 1 0 7 - 1 7 4 .
* * * Catalogue de l'Exposition roumaine du Jeu de
Paume, Paris, 1925.
* * * Catalogue de l'Exposition roumaine de Genève,
Genova, 1925.
Artă populară
E. W E S L O W S K I . Die Móbcl bei den Ruiiuinlschen Bau-
crn in dcr Hukotvina, Viena, 1900-
E; W K S L O W S K I . Das rumiìnisehc Bauei nhaus in dcr
ììukoutna, Viena, 1912 (Zft. Tur Ocslcir. Volks-
kunde).
AL. TZIGARA-SAMURCAŞ, Casa Românească de la
expoziţia din Roma, Bucureşti, 1911.
A l . TZIGARA-SAMURCAŞ, Izvoade'şi Modele de Crestă­
turi, Bucureşti. 1928,
N, IOHGA. L'Art populaire roumain, Guinbcr. 1923.
G. OPHESCU. Arta Populară Romanească. Bucureşti,
1919.
G. OPRESCU, Peasanl Ari in Rumania, The Studi
1 929.
2 Arili lettura
Ch. DIEHL, C.r, II. 1. 1.
B E N O I T , L'Architecture, Orient médiéval el moderne.
L a u r e n t , 1912. pp. 27" 282.
Ki ROMSTORFER, Reconstiiictionen an gr. or. Kir-
cliciibautcn in der liukomina. Cernăuţi. 1901,
K. ROMSTORFER, Die. Moldauìsch- lìijzanliniscìie
Baukunst, Viena, 1890.
tll.AVKA, Die gr. or. Kirchenbaulen in der lìuknwinu.
Oesterr. Revue, Viena, 1800.
( ' .
BAI.Ş. Bisericile lui Ştefan cel Marc, ..Buletinul Co-
misiunii Monumentelor Istorice", 1925,
(T
BALŞ, lìiserieile Moldoveneşti din secolul al XVI-leu,
„Buletinul ('.omisiunii Monumentelor Istorice",
1926.
BALŞ, Sur une particularité des voûtes moldaves, co­
municare făcută la primul Congres de Studii bi­
zantine, Bucureşti, 1924; cf. Buletinul Secţiei
de Istoric a Academiei Române, XI (1924), no,
9-16.
IIKXRY, Lés principes de l'aiclnteclurc serbe et l'école
moldave, comunicare făcută la al II-Ica Congres
de Studii bizantine, Belgrad, 1927 (..Mélanges
Uspenskij". Gcuthner, 1930).
I ) R À G I I I C E A N U , Semne lapidare Ia biserica din
Popùufi, „Buletinul Comis lunii Monumentelor Is-
torice". VIII. 1915.
* Monumentele Naţionale din România (releveul-i
executate de Şcoala superioară de Arhitectură
din Bucureşti), 2 voi. apărute în 1926,
Al LAPEDATL T , Noni documente cu privire la forma
acopcrtmintelor vechilor biserici moldovene, „Bule­
tinul Comisiimii Monumentelor Istorice", VII
(1914),

3 — Pictură si iconografie
A) Iconografie generală
DENYS de F O U K N A , Guide de la peinture, Ed, Didron,
Schftfer sau Papadopoulos-Keramcus.
G. M I L L E T , Recherches sur l'Iconographie de l'Évangile,
Boccard, 1916.
M. DIDRON, Histoire de Dieu.
M. DIDRON, Iconographie de la Vierge.
N. KO N DA KO v, Ikonografia Gospoda Roga i Spasa na-
Sevo Isusa Khrtsla, Pctersburg, 1905.
N. K O N D A K O V , Ikonografia Uogomalerl, IVI ers bu rg,
1914.
POKROVSKIJ, Monuments de l'iconographie et de l'art
orthodoxe (In limba rusa), Pelersburg, 1891.
B) Studii generale asupra picturii moldoveneşti
P. HENRY, De l'originalité des peintures bukoointennes
dans l'application des principes byzantins. Comu­
nicare făcută la primul Congres de Studii bizan­
tine, Bucureşti, 1924 (Byzantion, 1924, pp. 2 9 1 ¬
303).
I. D, ŞTEFĂNESCU, L'Évolution de la peinture religieuse
moldave des origines à nos jours, Gculhner, 1928
(Orient cl Byzance), IV).
I. D. ŞTEFĂNESCU, L'Evolution de la peinture religieuse
moldave, nouvelles recherches, Gcuthncr 1929 (Ori­
ent et Byzance, V).
C) Iconografie moldovenească
Vi GRECU, Eine Belagerung Konslantinopels in der Ru-
măntsches Ktrchenmalerei, Byzantion, I (1921),
pp. 2 7 3 - 2 8 9 .
V. GRECU, Darslellung Althetdnischer Denker und
Schriflsteller in der Kirchenmalerct des Morgen-
tandes, Buletinul Secţiei dc Istorie a Academiei
Române, X I , 1929.
P. H E N R Y , Folklore et Iconographie religieuse, contribu­
tion à l'étude de la peinture moldave. Bibliothèque
dc l'Institut français de Hautes-Études en Rou-
manie, Mélanges, 1927, pp. 6 3 - 9 7 .
P. H E N R Y , L'Arbre dc Jessé dans les églises dc Bukovinc,
Id., Mélanges, 1928, pp. 1 - 3 1 .
P. HENRY, Quelques notes sur la représentation dc l'Hymne
Akathtste dans la peinture murale extérieure de Bu
kovlne, Ibid,. pp. 3 3 - 4 9 ,
O. LU'JTA, Legenda Sf. Ioan cel Nou de la Suceava in
frescurile clin Voronej, „Codrul Cosminului", I
(1924), pp. 2 7 9 - 3 5 4 .
L. PODLACHA. Die Gôllliche Liturgie in den Wand-
malereien der Bukovinacr Kloslerkirchcn, Dussel-
dorf, 1910 (Zft. fiir Christl, Kunst. , X X I I I ) .
L. PODLACHA, Das heilige Abcndmahl in den Wand-
gemălden der gr. or. Kirchen in der Bukowina,
Kunstgcsch, Irb. der k. k, Centrnl-Kommission
fur Erforschung und Erhallung der Kunst und
hisl. Denkmalcr, Viena, 1910,
L. PODLACHA, Abendlundische Einfiasse in den Wand
malereten der gr, or. Kirchen in der Bukowiner
KtOstern, Dusseldorf, 1911 (Zft. fur Christl. Kunst.
XXIV).
L. PODLACHA, Malowidla scienne w Cerkwiach Buko-
ivlny, Lwow, 1912 :
W L . M I L K O W I C Z , Zwet Fresko-Kalender in den Buko­
winer Ktosterktrchen Woronetz und Suczawitza
aus dem XVI. Jahrhdt , Viena, 1898.
O. T A F R A L I , Iconografia Imnului Acatist, „Buletinul
Comisiunii Monumentelor Istorice" (1914),pp 48,
84, 1 2 7 - 1 4 0 şi 1 5 3 - 1 7 3 .
87:1
O. T A F R A L I , Asediul Constanlinopolulul tn frescele
bucovinene, articol apărut in „Viitorul" din 2K
noiembrie 1923.
D. Monografii
D. DAN, Biserica Sf. Gheorghe din Suceava, „Buletinul
Comisiunii Monumentelor Istorice", III (1910),
pp 1 3 4 - 1 3 9 .
D. D A N , Mănăstirea şi Comuna l'ulna. Bucureşti, 1905.
D. D A N , Mănăstirea şi Comuna Sucevija, Bucureşti, 1923.
A L . GHIKA-BUDEŞTI, Biserica Sf. Gheorghe din Boto­
şani, „Buletinul Comisiunii Monumentelor Isto­
rice", V (1912), pp, 4 9 - 5 9 .
AL. GHIKA-BUDEŞTI, Biserica Logofătului Tattili din
Băltneşti, „Buletinul Comisiunii Monumentelor
Istorice", IV (1911), pp. 2 0 0 - 2 1 1 .
Al. GHIKA-BUDEŞTI şi G. BALŞ, Mănăstirea Probota.
Al. L A P E D A T U , Cercetări istorice cu privire la meşterii
bisericilor moldovene din sec. al XVI-lea, „Bule­
tinul Comisiunii Monumentelor Istorice", V, p. 23
şi urm.
Al. L A P E D A T U , Ion Zldaru al lui Petru Rareş, „Bule­
tinul Comisiunii Monumentelor Istorice", V, pp,
83-86.
Al. L A P E D A T U , Antichităţile dc la Baia, note istorice,
„Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice",
II (1909), pp. 5 3 - 5 4 .
Al. GHIKA-BUDEŞTI. Idem, note arhitectonice, ibid.,
pp. 6 5 - 7 2 .
S, FI. M A R I A N , Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, schi/ă
istorică, Bucureşti, 1895.
K. ROMSTORFER, Das alte gr. ort. Klostcr Putna, Cer­
năuţi, 1904.
K. ROMSTORFER, Schloss Neamlz, Cernăuţi, 1899.
K. ROMSTORFER, Das alte Filrstenschloss in Suczawa,
Cernăuţi, 1902.
K. ROMSTORFER, Die Eróffnung der in der gr. or. Klos-
terkirche Putna befindlichcn EUrstengriibcr im
Jahre 18ÌS, Cernăuţi, 1901.
F. A. W I C K E N H Ă U S E R , Molda, oder Bellrăgc zur
Gesch. der Molda und Bukowina, 3 voi, , Cernă­
uţi, 1 8 8 1 - 1 8 9 1 .
F. A. W I C K E N H Ă U S E R , Die Vrkunden des Klostrrs
Moldawltza, Viena, 1892.
F. A. W I C K E N H Ă U S E R , Geschichte und Urkunden des
Klosters Solka, Cernăuţi, 1877.
iii - a r t a ţ A r i l o r vecine (lucrări
principale)
1 — Muntenia şi Transilvania
N. G H I K A - B U D E Ş T I , Evoluţia Arhitecturii tn Muntenia
pină la Neagoe Basarab, „Buletinul Comisiunii
Monumentelor Istorice", 1927, pp. 121 — 158 şi
L X X X V I pl.
O. T A F R A L I , Monuments byzantins de Curtea de Argeş,
„Buletinul Institutului arheologic bulgar", IV,
Sofia, 1927, pp. 2 3 0 - 2 5 0 .
Gr. TOCILESCU, Biserica Episcopală a Mănăstirii Curtea
de Argeş, Bucureşti, 1906.
L. R E I S S E N B E R G E R , Die blschófliche Kloslcrklrchc
von Curtea de Argeş, Viena, 1867.
P. A N T O N E S C U , Mănăstirea Cozia, Bucureşti, 1903.
G. M Â N D R E A , Mănăstirea Snagov, Bucureşti, 1904.
Comisia Monumentelor istorice din Romania, Biserica
Domnească din Curtea de Argeş, Bucureşti, 1923
(„Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorici",
IX).
V. D R Ă G I I I C E A N U , Vodi/a, „Buletinul Comisiunii
Monumentelor Istorice," V (1912), pp, 97-109.
Al. L A P E D A T U , O biserică a lui Ştefan cel Mare In Ţara
Romanească (Rătnnicu Sărat); „Buletinul Comisi­
unii Monumentelor Istorice", III, pp, 1 0 7 - 109.
C. l'ETRANU, Die Kunstdenkmălei da Stebenb&rgei
Rumănen. Cluj, 192f>
V. V Ă T Ă Ş I A N U , Vechile biserici de piatră romaneşti din
judeful Hunedoara, Cluj, 1930.
•
Biserici de lemn
I. T R A I A N E S C U , Mănăstirea dintr-un lemn şt Govora,
„Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice",
III (1910), pp, 3 5 - 11.
V. D R Ă G I I I C E A N U , Vechea Biserică de lemn din Gru-
meştii Vălcei, „Buletinul Comisiunii Monumen­
telor Istorice", 111 (1910),
C. PETRANU, Bisericile de lemn din judeful Arad, Sibiu,
1927.
2 — Conslantinopol şi arta bizantină in general
Ch. D I E H L , Manuel, cf. II, 1, 1.
Ch. DIEHL', Conslanlinople(Collection des Villes d'Art
célèbres), Laurens, 1924.
L. B R É H I E R , L'Art byzantin, Laurens, f. d. (192-1).
G. MILLET, L'Art byzantin (in A . MICHEL, Histoire
de l'Art, 1, 2 şi III, 2 ) .
G. EBERSOLT şi A, T H I E R S , Les églises de Conslan-
tinople, Leroux, 1913 (Collection des Monuments
de l'Art byzantin).
N. K O N D A K O T , Histoire de l'art byzantin considéré
principalement dans les miniatures, trad. Travinski,
2 vol., Paris, 1880.
CIIOISY, L'Art de bâtir chez les Byzantins, Paris, 1884.
CHOISY, Histoire de l'Architecture, 2 vol., Paris, 1903.
•
3 — Grecia
Ch. DIEHL, Cf. II, 1. 1. i Kiev, 1913.
L. B R É H I E R , Cf. III, 2, 3
Ch. D I E H L , SALADIN şi T O U R N E A U , Les Monuments
chrétiens de Salonique, Leroux, 1918 (Monuments
de l'Art byzantin).
G. M I L L E T , Monumentside Mlstra, Leroux, 1910 (Monu­
ments de l'Art bizantin).
G. MILLET, Le monastère de Daphni, Leroux, 1899.
G. M I L L E T , L'Art byzantin du XIIIe au XVI"siècle
(A, Michel, III, 2), Colin, 1908.
G. M I L L E T , L'école grecque dans l'Architecture byzan­
tine, Leroux, 1910.
4 — Muntele Athos
N. K O N D A K O V , Pamjatniki khrislianstago iskusstva na
Afoni, Petersburg, 1872.
G. M I L L E T , Monuments de l'Athos, Leroux, 1927 (Mo­
numents de l'Art byzantin).
H. BROCKHAUS, Dit Kunst in den Alhos-Kltjslern,
Leipzig, 1891.
F. B E N O I T , L'Architecture (Orient médiéval et moderne),
Laurens, 1912, passim,
G. BALŞ, Noii fă despre arhitectura Sf. Munte, Buleti­
nul Comisiei Monumentelor Istorice, V (1923),
pp, 1 - 4 9 .
5 - Bulgaria
Ch. D I E H L , L. B R É H I E R , Lucrările citate (Cf. II, 1,1
şi III, 2, 3).
B. F I L O W , Die Att-bulgarisehe Kunst, Berna, 1919.
B, FILOW, L'ancien art bulgare, Alcan, 1922.
A. GRABAR, Bojanskala Crkiva (Biserica din Bojana),
Sofia, 1924.
A. G R A B A R , La peinture bulgare, Geuihner, 1929 Col­
lection Orient cl Byzance. 1).
Vera IVANO VA, Slari crkvi i monasliri v Blgarskilê
temi, IV— XII v. (Biserici şi mănăstiri din ţinu­
turile bulgăreşti, secolele I V - X I I ) , Sofia. 1920,
•
0 Serbia
Ch. DIEHL, L. BRÉHIER, Lucrările cilale (Cf 1 1 , 1 , 1
şi III, 2, 3).
G. BALŞ, O vizită la caleva biserici din Serbia, Bucureşti,
1911.
G. MILLET, Cf. III. 3.0.
G, M I L L E T , L'Ancien art serbe, les églises, Boccard,
1919.
l'ublicafii editate de Narodni Muzej:
VI. PETKOVIC, Manastir Studcnica, Belgrad, 1924.
VI. P E T K O V I C , Manastir Ràvanica, Belgrad, 1922.
L. M1RKOV1C şi J. T A T l C , Markov Manastir, Novi
Sad, 1925.
7 - Rusia
Lucrări generale
I. G R A B A R , Istoria ruskavo iskusstva, Moscova, 1909
şi urm.
VIOLLET LE DUC, L'Art russe, Paris, 1877.
L. R É A U , L'Art russe, 2 vol., Laurens, 1912.
G. MILLET, Cf. III, 3, 0.
POKROVSKLI, Cf. II, 3, 1, 7.
Studii speciale
C H T C H E R B A K I V S K Y , Ukrainskje Mistecwo, Lwow-
CT. D ' E T C H E G O Y E N , L'évolution de l'art religieux en
Lithuanie, Revue de l'Art ancien et moderne, t,
X L I I , nr, 240, pp. 289- 293.
\VI. M I L K O W I C Z , Fin nord-russischer anf Ilolz gcmaller
Kalendcr aus dcr Zcil um 1600.
MURATOV, I.'Icone russe, Paris, Schiffrin, 1927.
PERIODICI:
Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, Bucureşti,
începînd din 1908.
Anuarul Comisiunii Monumentelor Istorice, Bucureşti,
începînd din 1914.
Anuarul Comisiunii Monumentelor Istorice, Secţia Basa­
rabia, începînd din 1924,
Arhivele Olteniei, Craiova.
Arhiva istorică a Romanici ( H A S D E U ) .
Arta şi Archeologia, Iaşi (TAFRAL1), începînd din 1928.
Buletinul Institutului de Istorie Naţională, Cluj,
Buletinul Comisiei Istorice Române, Bucureşli, începînd
din 1915.
Bibliothèque de l'Institut français de II au les- Études en
Roumanie, Bucureşti, începînd din 1927, Paris,
începînd din 1929 (Leroux).
Buletinul Institutului arheologic bulgar, Sofia, începînd
din 1921.
Ryzantion, Bruxelles, începînd din 1924.
Codrul Cosminului, Cernăuţi, începînd din 1924,
Convorbiri literare. Bucureşti. DIVERSE
Dacia, Bucureşti, incepind din 1924. Colecţii de publicam
Kunstgesehichitltche Jahrbilcher der k. k. Central Kommis- casa Btsericei, Bucureşti.
ston fur Erforsclmny und Erhallung (1er liutista Orient et Byzance (Geuth'ner).
und Htstortschen Denkmăler, Viena. Monuments de L'Art byzantin (Leroux).
Revista de Artei şi Arheologie (de sub direcţia lui TOCI- Institutul arheologic bulgar (Sofia).
LESCU, apoi a lui CRETULESCU). Narodnl Muzej (Belgrad).
Revista Istorică (IORGA), Bucureşti. Româneasca (Bucureşti),
Revue historique de Sud-Est européen (incepind din 1924). Colecţii de fotografii
ce continuă Buletin de l'Institut pour l'étude de Comisiunca Monumentelor Istorice, Bucureşti.
l'Europe sud-orientale (IORGA). Palatul episcopal din Cernăuţi.
Viafa Romanească, Iaşi. École des Hautes-Études, Paris.

-
 INDEX PENTRU TEXT

INDICE GENERAL ŞI DE N U M E PROPRII BAI.C (Bnliţa), fiul lui Sas, 32, 45

BALCANI, 24, lb2, 188
RELA IV, rege al Ungariei ( 4 2 3 5 - 1 2 7 0 ) , 31
BELGRAD, 64
BENZI lombarde, 80, 81, 82, 102, 114
A B S I D E , de lemn, -12 BISERICI dc lemn, 38 —11, 49
ABSIDE, 80, 81, 83, 84, 110, 113. 115 BISTRIŢA, Hui, 32
ABSIDE laterale, 42, 58, 81. 83, 84, 109, 139 BISTRIŢA, oraş din Transilvania, 144, 145. 147
ACATIST 'Imnul), cf. Indice iconografic. BIZANŢ, 26, 30, 36, 56, 97
ACOPERIŞ, 50, 59, 78, 96, 97, 98, 99, 100, 118 BOGDAN, întemeietorul ' 1 3 6 0 7 - 1 3 0 4 ? ) , 30, 32, 45,
ACTIVITATEA INTELECTUALA A M Ă N Ă S T I R I L O R 46, 49, 51
MOLDOVENEŞTI, 72, 74, 75 BOGDAN, domn al Moldovei ( 1 4 4 9 - 1 4 5 1 ) , tatăl Iui
A K K E R M A N , cf. CETATEA A L B Ă Ştefan cel Mare, 63, 64, 66
A L B E R T IAGELLO, lege al Poloniei ( 4 4 9 2 - 1 5 0 1 ) , 68 LO G DAN CEL ORB, domn al Moldovei ' 1 5 0 4 - 1 5 1 7 ) ,
A L E X A N D R U BASARAB, domn al Ţării Romaneşti fiul lui Ştefan cel Mare, 134, 138
' 1 3 4 0 - 1 3 6 4 ) , 54 BOGDAN, domn al Moldovei ( 1 5 6 8 - 1 5 7 2 ) , fiul Iul Ale­
A L E X A N D R U CEL BUN, domn al Moldovei ' 1 4 0 0 ¬ xandru Lăpuşneanu, 137
1432), 4 7 - 5 0 , 52, 53, 55, 60, 62, 63, 64, 68, 72, BONGARS, 29
73. 107, 108, 118, 119, 130, 133, 142, 228, 254 BORIS, ţar al bulgarilor ( 8 5 2 - 8 8 8 ) , 27
A L E X A N D R U , domn al Moldovei (1499), nepotul lui BRAŞOV, 31, 32, 53, 123
Alexandru cel Bun, 63, 64 BRÎU, 150, 151
A L E X A N D R U VI BORGIA, 68 BUCOVINA, 16, 17, 19, 20, 21, 22, 38, 41, 42, 69,70,
A L E X A N D R U CORNEA, domn al Moldovei (1540, 96, 151, 217, 225, 227, 243, 247, 249
1541), 136 BUCUREŞTI, 16
A L E X A N D R U LĂPUŞNEANU, domn al Moldovei BUDA, 136
' 1 5 5 2 - 1 5 6 1 ) , 36, 49, 63, 66, 75, 83, 99, 106, 108, B U L G A R I , 23, 26, 27
Ì 2 1 , 125, 136, 137, 144, 140, 147, 1 5 1 , 259 BULGARIA, 28, 33, 46, 76, 85, 86. 97, 103, 104, 105,
A L E X A N D R U CEL R Ă U , domn a! Moldovei (1592), 112, 165, 182, 209, 255, 257
137 B U R D U J E N I , 16
A L E X 1 A D A , 33
A N D R E I II, rege al Ungariei ( 1 2 0 5 - 1 2 3 5 ) , 54
A N D R E I , fiul domnitorului Laţcu, 32
A N A L E L E DE LA PUTNA, 71, 72, 74
ANA COMNENA, 33 CALIACRA, 34
A N T I M , Mitropolit al Ţării Româneşti, 3 4 ^ CALOIAN, cf. ION1ŢĂ.
APOCRIFE, 62, 67, 72, 195, 225, 227, 228 CANTACUZINO (Şerban), domn al Ţării Româneşti
A R B U R E (Luca), hatman, 66, 135, 138, 185 ( 1 6 7 8 - 1 6 8 8 ) , 39
A R C A T U R I , 50, 59, 102, 103, 104, 105, 110, 113, 115, CANTEMIR (Dimilrie), domn al Moldovei 'lG9i> şi
121, 128, 139, 149 1 7 1 0 - 1 7 1 1 ) , 25, 26, 28
A R G E Ş , 30, 31, 33; cf. Indicele de monumente. CAR PĂŢI, 23, 24, 30
A R M E N I , 91, 92, 224 CAROL ROBERT, rege al Ungariei ' 1 3 1 0 - 1 3 4 2 ) . 30
ARTA pooulară, 40, 43, 44 CAROL QUINTUL, 130
ASAN, A S E N , cf. IOAN ASAN CATOLICISM, 30, 47, 52, 54, 55, 50, 57, 58
AS ĂN E ŞTI, 34 CAUCAZ, 92
ATHOS, 2 1 , 34, 42, 5S, 75, 76, 77, 83, 84, 100, 157, 161, CEREMUŞ, rtu, 1G
165, 170, 173, 179, 181, 188, 198, 200, 224 CERNĂUŢI, 21, 38, 41, 43, 40, 53, 167
A U G U S T , imoăratul, 23 CETATEA A L B Ă 'Akkerman, Moni-astro), 48, 52, 53,
A U H E L I A N , împăratul, 23, 27 64, 65, 77
A V A R I , 23 CHIAJNA, fiica lui Petru Rares, doamnă a Ţării Româ­
neşti, 137
B CHILIA, 48, 64, 05, 77
CIUBĂR VODĂ, domn al Moldovei (1449), 03
BACĂU, 31 CISTERCIENI, 52
BAIA, 17, 31, 32, 45, 47, 52, 5 5 ; lupta de la - (1407), CLARA, soţia Iul Alexandru Bnsarab, 54
64, 78 CLOPOTNIŢE, 40, 43, 79, 128
 1177

CLOPOTE, 43 FRANCISC I, rege al Franţei ( 1 5 1 5 - 1 5 1 7 ) , 135, 136

COMERŢ (Că) comerciale), 47, 52, 53, 54, 78 FRANCISCANI, 52, 54, 55
COMNENI, 65
COMPOZIŢIEI 'sensul - ) , 166, 183, 191, 198,229, 238,
239 G
CONSTANTINOPOL, 20, 27, 34, 48, 64, 67
CONTRAFORŢI, 81, 82, 83, 84, 114. 126. 147 GAL1Ţ1A, 16, 38, 52, 53, 84
COSM1N, 17. 2 0 ; lupta dc la - (1497), 66 GENGIS-Han, 30
COSTIN (Mirati), 40 GEPIZI, 23
COST1N 'Nicolae), 40 GHIMEŞ, 31
CRĂCIUNA, 77 GOLURI, 50, 54, 59, 78, 81, 1 0 6 , 1 0 7 , 1 1 0 , 122, 123,
CRACOVIA, 107 124, 125, 141, 142, 144, 146, 149
CRIMEA, 30, 92 GOZZOL1 (Benozzo), 180
CRISTEA (patriarhal Miron - ) , 29 GRITTI, 136, 221
CROAŢIA," 31 GROPN1ŢA. 119, 120, 141, 142
CRUCE, 39, 100, 101, 102; - lui Şeiban Cantacuzino,
39
CULOARE, in general, 196, 197, 230, 231, 239, 242, H
258
CUMANI, 23 HALICIU, 38, 46, 52
HANEŞ 'Meşterul). 107
HEMUS. 24
H I A C I N T 'episcoo de Vicina), 34
HOTIN, 46, 53, 77
DACIA, 23, 24, 27 H U N I , 23
DALMAŢIA, 103 •
DANII, 49. 72, 73, 71
DANUL SIHASTRUL, 62, 212, 229
DECORAŢIA bisericilor dc lemn, 43, 44
DECORAŢIA MOLDOVENEASCA, 82, 100, 102, 103,
104, 105, 106, 107, 110, 111, 112, 113, 114, 115, IACOB (Mitropolitul), 75
121, 128 IAN (Misti), 107
DESPOT VODÀ, domn al Moldovei ' 1 5 6 1 - 1 5 6 3 ) , 136 IANCU DE HUNEDOARA, 63, 64
D I R E P T A T E , Cimpia - , 64 IANCU SASUL, domn al Moldovei, 137
DISCURI POLICROME, 81, 106, 111, 113, 114, 121, IAŞI, 18, 144, 151
139 IBAR, 86, 87, 97, 103
DOBROGEA, 30 ILIAŞ, domn al Moldovei ( 1 4 3 2 - 1 4 4 3 ) fiul lui Ale­
DORROTICI, 30 xandru cel Bun, 63
DOI.JEŞTI 'lupta de la - ) , 64
ILIAŞ, domn al Moldovei ( 1 5 4 6 - 1 5 5 1 ) , fiul lui Petru
D O M I N I C A N I , 54
Rareş, 136, 145, 184
DRAGOŞ V O D Ă , domn al Moldovei 'către 1352), 22,
12, 4 0 , 4 1 , 47 INCINTE fortificate, 77, 78, 156
D R A G U L , fiul lui Sas, 32 I N F L U E N Ţ E 'diversele - asupra artei moldoveneşti)
DUCCIO, 180 52, 55, 59, 83. 84, 86, 87, 108, 161, 172, 173,
DUROSTOR 'Silistra), 26, 33, 34 175, 180, 182, 19a
INVAZII, 23
i: IOAN ASAN II 'Ivan Asen), ţar al bulgarilor ( 1 2 1 8 ¬
1241), 2 8 . ' 8 6
E L E N A , a doua sotie a lui Petru Rares, 141, 142,143, IOAN CAZACUL, domn al Moldovei, 137
144, 145, 146, 182, 184 IOAN VODĂ CEL CUMPLIT, domn al Moldovei ( 1 5 7 2 ¬
E L V E Ţ I A , 40 1574), 137
E N Z E N B E R G , guvernatorul Bucovinei in 1775, 16
EMINESCU 'Minai), 29 IOAN TZIMISKES, 27
E R M I N I E , 179, 180, 188, 189, 191, 199, 216, 218, 220, IONIŢĂ CALO IAN, ţar al bulgarilor ( 1 1 9 7 - 1 2 0 7 ) , 28
227, 234, 237, 240, 242, 245, 247 86
E V O L U Ţ I A arhitecturii moldoveneşti, 80 şi urm., 109 IOSIF al II-lca, împărat, 16, 228
şi urm. IOSIF [primul mitropolit al Moldovei), 48
IURG KORIATOVICI, domn al Moldovei ( 1 3 7 2 7 - 1 3 7 7 ) ,
F 45
IVAN CEL GROAZNIC, ţar al Rusiei ( 1 4 6 2 - 1 5 0 5 )
F E L D I O A R A (lupta dc la - 1529), 135 63, 192
FERESTRE, cf. GOLURI •

F E R D I N A N D , împăratul ( 1 5 2 6 - 1 5 6 4 ) , 135, 136, 137,

221
F I R I D E , 8 1 , 102, 104, 110, 113, 114, 128, 139, 143
FOCŞANI, 16 JAN SOBIESKI, rege al Poloniei ( 1 6 7 4 - 1 6 9 6 ) , 228
FOLCLOR, 214, 223, 225, 226, 228, 230, 244, 246, 251 JOHANNES MURATOR, meşter polonez, 144
F O R T Ă R E Ţ E , 55, 76, 156 JOHANNES MURATOR, meşter sas, 108
FRANŢA, 43, 51, 102, 105, 106 JUSTINIAN, 33
 •

K A I N A R G I arătatul do la KUCIUK - ), 16 NAOS, 50, 80, 81, 82, 85, S6, 110, 116, 128
K I E V , 65, 75. 181 N E A G O E BASARAB, domn al Ţării Româneşti (1512¬
K O K O S N I K I , 95 1521), 127, 150, 151
K O L O M A N , rege al Ungariei ( 1 0 9 5 - 1 1 1 4 ) , 31 NECULCE (Ion), 71, 75, 76
KOI.OMEA, 38, 47 NERVURI, 85, 89, 119, 149
K O S O V O (lupta de la - , 1389), 34, 36 NICODIM (călugărul), 28, 34, 35, 42, 81
NICOPOLE, 34
NISTRU, 31. 42, 46, 53, 101
NOVGOROD, 181, 182

L A D I S L A U CEI, SFÎNT, rege al Ungariei ( 1 0 7 7 - 1 0 9 5 ) ,

31 f j

LAŢCU, tal ăl lui Andrei, 32

LAŢCU, domn al Moldovei (1364?- 1372?), 45, 54
L A Z À R , cneaz al sirbilor ( 1 3 7 0 - 1 3 8 9 ) , 13, 35 O B E R T Y N (lupta de la - , 1531), 135
L E C O N T E DE NOÛY, 20, 100 OCNIŢE, 8 1 , 102, 103, 105, 110
L E M N (civilizaţia —), 42, 43, 44 OITUZ, 28, 31
L E O N A R D O DA VINCI, 173 OLTENIA, 39, 40, 54, 57
LIPINŢ (lupta de la - , 1470), 65 ORBIC (lupta de la -, 1457), 64
ORHEI, 77
L I P O V E N I , 16
L I T U A N I A , 45, 53, 101 ORIGINALITATEA ARTEI MOLDOVENEŞTI, in
L U B L A U (tratatul de l a - , 1412), 47 arhitectură, 85, 86, 88, 89, 90, 92, 91, 95, 96, 102,
LUCA (meşter, arhitect sas). 145 105, 108, 113, 114, 1 Ì 5 , 119, 121, 146; In pictură,
154, 180, 183, 184, 188, 194, 219, 220, 222, 227
L U D O V I C CEL MARE, rege al Ungariei ( 1 3 4 2 - 1 3 8 2 ) ,
30, 3 2 , 35 O R T O D O X I E , 29, 45, 48, 49, 76, 199
L W Ó W , 16, 38, 52 ORVIETO, 21
• •

M P
MACEDONIA, 17, 89, 103, 104 PARACLIS, 41, 156
MAIIOMED I ( 1 4 0 2 - 1 4 2 1 ) , 35 PAUL DE ALEP, 111
MAIIOMED II ( 1 4 5 1 - 1 4 8 1 ) , 64 PERSONALITATEA ZUGRAVILOR MOLDOVENI, 180,
M A N G O P , oraşul, 92; Maria de —, a cloua sotie a lui 183, 184, 185, 228, 239
Slcfan ce] Marc, — 120 P E R U N , 33
MARAMUREŞ, 32, 41, 53 PETRU MUŞAT, domn al Moldovei (13757 — 1391?)
M A R G A R E T Ă , mima solie a Iui Alexandru cel Bun. 4 6 - 4 8 , 52
52, 55 PETRU ARON, domn al Moldovei ( 1 4 5 1 - 1 4 5 7 ) , 64,
M A R G A R E T A -- MUSATA, mama lui Petru Muşat, 46, 66, 124
54, 58 PETRU RAREŞ, domn al Moldovei ( 1 5 2 7 - 1 5 3 8 şi
M A R I A VOICHIŢA, a (reia soţie a lui Ştefan cel Marc, 1 5 4 1 - 1 5 4 6 ) , 9, 36, 49, 63, 67, 71, 75, 108, 121,
120, 158, 187 \ 124, 134, 135, 136, 138, 141, 142, 143, 1 16, 147,
M A R I A RARES, mama 'lui Petru Rareş, 135 154, 155, 182, 184, 185, 192, 201, 209, 210, 220.
M A R I A , prima soţie a lui Petru Rares, 141 221, 224, 232, 243, 250
M A T E I BAS ARAB, domn al Ţării Româneşti ( 1 6 3 2 ¬ PIND, 17, 24
1654), 259 PITORESC, în pictură, 162, 173, 183, 194, 218, 224,
MATRI CORVIN, 65, 65, 78
239, 240, 243, 244, 245, 246
M Ă Z Ă R E A N U L (Mitropolitul Vartolomci - ) , 41, 75
MEŞTERI STRĂINI, 53, 55, 57, 59, 87, 107, 108, 123, PLANUL bisericilor, 42, 86, 87, 109, 111, 114, 115,
124, 144, 145, 147 118, 126, 139, 142, 1 17, 148, 149; - rie lèttiti,
MICHELANGELO, 198 41, 42, 43
MIIIAI V I T E A Z U L , domn al Ţării Româneşti ( 1 5 9 3 ¬ PLAN treflat (triconc), 42, 81, 83, 84, 86
1601), 9, 62, 135, 137, 221, 232 PODOLIA, 42
MIRCEA CEL B Ă T R Î N , domn al Ţării Româneşti POCUŢIA, 47, 66, 68, 134, 135, 136
( 1 3 8 6 - 1 4 1 8 ) , 35, 46, 53 POLONIA, 30, 46, 47, 48, 52, 53, 55, 65, 102, 107, 123,
MOHĂCI (lupta de la -, 1526), 31, 135 134
MORAVA SÎRBEASCĂ, 84, 86, 87, 88, 93, 94, 96, 103, PRESLAV, 27
151, 179, 255 PREOCUPĂRI didactice locale, 160, 184, 220, 234
MOVILĂ, IEREMIA, domn al Moldovei ( 1 5 9 5 - 1 6 0 6 ) , PRIDVOR, 50, 54, 110, 138, 141, 142
120, 137, 147, 150, 155, 232, 237, 238, 239, 250;
Simion, domn al Moldovei ( 1 6 0 6 - 1 6 0 7 ) , 120, 147, PRIVILEGII, cf. DANII
232, 239; Ghcorghe (mitropolitul), 158, 232; Eli- PRONAOS, 81, 110, 111, 112, 114, 115, 116, 119, 129,
sabeta, 232, 238, 240 143
M U N T E N E GRU, 103 PRUT, riul 26, 30, 3 1 , 42, 46, 53
MUSA, fiul lui Baiazid ( 1 4 1 0 - 1 4 1 3 ) , 35 PUTNA, localitatea, 18, 41
MUŞATINI, 45, 16, 54, 58, 135 PUTNA, pirîul, 22, 40, 41
 avi»

R ŞTEFAN, domn al Moldovei ( 1 4 3 1 - 1 4 4 7 ) , fiul Iul Ale

RADU CEL MARE, domn a] Ţării Româneşti (1495-¬
1008), 150
RARES, ci MARIA, ELENA, PETRU.
RAYANICA. 13, 57, 87, 93, 151, 157
R Ă D Ă U Ţ I , episcopia, li,; internatul din —, 7 5 ; oraşul,
17
R Ă 2 B 0 1 E N I nunta dc la -, 1476), 65
R E L A Ţ I I L E dintre Moldova şi Ungaria, 53, 54, 63, 68,
7 8 ; Polonia, 45, 46, 47, 52, 55, 63, 68, 134, 136;
Turcia, 66, 67, 136; Ţara Românească, 45, 16;
si Transilvania, 124, 135, 136, 137
R E P R E Z E N T A R E A realităţii in pictură, 176, 177,
184. 187, 195, 228, 232, 235, 238, 239, 241, 243,
244
K E U S E N I , 04, 60, 138, 139
R I N GALA, a treia soţie a lui Alexandru cel Bun, 47,55
RÎMNIC (Iuţită de la - , 1481), 60
RODNA, 31
ROMAN MUŞAT, domn al Moldovei (13917-1394?),
40, 52, 53, 63
R O M A N , domn al Moldovei ( 1 4 4 7 - 1448), nepotul lui
Alexandru cel Bun, 149
ROŞCA (Mitropolitul Grigoric - ) , 142, 146, 201, 212.
214, 228, 229
RUSIA, 30, 46, 76, 82, 90, 101, 179, 209
R U X A N D R A , soţia lui Alexandru Lăpuşncnmi, 116
3 TEOCTIST (Mitropolitul),64
S A C E A, voievodul Durosloi ului in sec, X I , 33
SALONIC, 35, 89
SAS, fiu] lui Dragos, 32, 45
SCULPTURA, 50, 56, 5 9 ; - in Serbia, 56, 5 7 ; - pe
lemn, 43, 56
SENS artistic în pictură, 166, 172, 184, 197
SENS psihologic, 176, 177, 178, 180
SENS monumental, 160, 184, 239
SENS teologic, 160, 195, 224, 248
SERBIA, 34, 56, 76, 84, 85, 86, 88, 93, 90, 96, 97, 105,
108, 155, 161, 165, 179, 181, 182
SIGISMUND, împăratul ( 1 3 8 2 - 1 4 3 7 ) , 47
S I G I S M U N D I, rege al Poloniei ( 1 5 0 6 - 1 5 4 8 ) , 135
3 110, 142, 148
SÌUSTRÀ, 35
S I M E O N , ţar al bulgarilor ( 8 9 2 - 9 2 7 ) , 27
ŞIRET, riul, 16. 31, 45, 46, 53, 144, 169
ŞIRET, oraşul, 17, 45, 5 1
S N I A T Y N , 16, 47
SOCLUL turlei, 81 82, 93, 96, 113, 143, 101
SOCOLA 'seminarul dc la — ) , 74
S O L I M A N MAGNIFICUL 0 5 2 0 - 1 5 6 6 ) , 135, 136
SORO CA, 77, 144
STEMA MOLDOVEI, 45, 54, 67
STEMA U N G A R I E I , 54 iiiJeănătn) m o m ' J I
STRZYGOV/SKI, 10, 20, 21, 92
SUCEAVA, riul, 30, 31
SUCEAVA, oraşul, 16, 17
SVIATOSLAV, ţar al bulgarilor, 27
•
xandru cel Bun, 119
ŞTEFAN CEL M A R E , domn al Moldovei (1407 - 1504,
9, 10, 11, 36, 4 0 - 4 2 , 45, 49. 60, 6 2 - 7 9 . 87. 102,
107, 108, 110, 115, 117, 118, 120, 121, 123, 126,
128, 129, 130, 131. 132, 135, 138, 141, 143, I I I .
145, 146, 147, 150, 154, 155, 156, 158, 166. 16»,
169, 173, 184, 187, 192, 209, 212, 217, 221, 229,
254, 359
ŞTEFAN CEL T Î N Ă R (ŞTEFĂN1ŢĂ), domn al Mol­
dovei (1017- 1527), fiul lui Bogdan ce] Orb, 00,
99, 138
ŞTEFAN LĂCUSTĂ, domn al Moldovei ( 1 5 3 8 - 1 0 10),
136
ŞTEFAN, domn al Moldovei (1551 - 1 5 0 2 ) , fiul lui Petru
Rareş, 184
ŞTEFAN TOMŞA, domn Ol Moldovei ( 1 0 6 3 - 1 0 6 1 ) ,
137
ŞTEFAN RĂZVAN, domn al Moldovei (1595), 137
ŞTEFAN (Despotul - , fiul lui Lnzăr), cneaz sîrb, 35
T
T A M B U R U L turlei, 80, 8 1 , 96, 110, 111, 113, 121,
14S, 147. 149
T A N N E N B E R G (lupta de la - , 1410), 47
TATOS, voievod al Duroslorului în sec. X I , 33
T Ă M Ă Ş E N I (lupta de la -, 1449), 63
TĂTAR I, 23
T À U T U (Logofătul), 66. 126, 169, 170
T E U T O N I (cavalerii), 47, 54, 55
T E O T A N (Mitronolitul), 140, 201
TI GRECI, 26
TI GHIN A (Bender), 53
TIMUS, hatmanul cazacilor, 99
T O A D E R (logofătul), 120, 142
^
TRA IAN, 23, 32
TRANSILVANIA, 17, 24, 26, 29, 30, 31, 39, 40, 03,
54, 55, 77, 84, 89, 106, 107, 123, 124, 125, 127,
135, 238, 255
T R N O V O , 28, 104
T R O I Ţ E , 33
TURCIA 16
T U R K E S T A N , 92
TURLA, 81, 82, 83, 88, 89, 90, 91, 92, 93, 94, 90, 96,
T U R N U R I de incintă, Ia Putna, 78, 79
T
ŢARA ROMANEASCA, 17, 18, 26, 35, 40, 49, 03, 64,
65, 84, 89, 93, 104, 116, 137, 150
Ţ E Ţ I N A , 46, 53
•
u
UCRAINA, 38, 101
U R E C H E (Grigore), 63
U N G A R I A , 31, 32, 47, 48, 65, 102, 209

L af-.iuliftiiiroU H.ii&IAr, nini. (fili -' * >w\

9
-
ŞARPE (postelnicul), 138 V A L A H I A , 29, 30, 34
ŞENDREA, portarul Sucevei, 65, 127 V A R N A (lunta de la — , 1444), 63
ŞIPINŢ, lunta de la - , 17; t e r i t o r i u l - , 46 VASILE B Û L G A R O C T O N U L , împărat al Bizanţului
ŞTEFAN MUŞAT, domn al Moldovei ( 1 3 7 7 - 1 3 9 3 ) , 48 ( 9 7 6 - 1 0 2 5 ) , 27
2fl0

VASILE L U P I ' , domn al Moldovei ( 1 6 3 4 - 1 6 5 3 ) , 39 VLAD1SLAV I A G E I . L O . refe ol Poloniei ( 1 3 8 6 - 1 4 3 4 )

259 46, 63
VASLUI (lupta de la -, 1475), 65 VLAICU V O D Ă . domn al Ţării Româneşti ( 1 3 6 4 - 1 3 8 0 )
VENEŢIA, 21, 181 35
VICINA, 34
VLAŞCA, 33
VIDIN, 34, 35, 48
VIENA, 36, 39 VOSGI, 16, 18
V I T O L D (boier din Lujcni), 167, 168 VRANCEA, 26
V I T O L D CEL MARE (Vylanlas), nrint lituanian, 46
V L A D C Ă L U G Ă R U L , domn al Ţării Româneşti (1482¬ y
1495), 127
V L A D DRACUL, domn al Ţării Româneşti ( 1 4 3 5 - 1 4 4 6 ) ,
63 ZALE SCHI, 16
VLAD Ţ E P E S , domn al Ţârii Romaneşti ( 1 4 5 6 - 1 4 6 2 ) , ZAPOLYA (Ioan), rege al Ungariei ( 1 5 2 6 - 1 5 4 0 ) , 135.
63, 64' 136

INDICE DE MONUMENTE CLUJ, catedrala catolică, 107. 125

CLUJ, mănăstirea franciscană. 107
CONSTANTINOPOL, 88. 89, 98, 104
ANI, Sala Consliului, 90 CORDOBA, moscheea, 90, 91
A R B O R E , biserica Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul COTMEANA, mănăstirea. 107; clopotul, 107
89, 99, 126 128, 129; pictura in interior, 185; CRACOVIA, Biblioteca Jagcllon, 107
in exterior, 211. 212. 221 CUCER, oiclura, 165. 180, 181. 189
ARGEŞ, cf. CURTEA DE A R G E Ş . CURTEA DE A R G E Ş , biserica episcopală, 88, 95, 1 1 4 ,
A R I L J E , 97, 103, 162 150
ARTOS-ul prinţesei Pulcheria, la Athos, 188 CURTEA DE A R G E Ş , biserica domnească, 150; pictura,
ATHOS, Cutlumus, pictura, 164, 198 164, 182. 234
ATHOS, Dochiariii, pletora, 146, 162, 188, 198, 216, CURTEA DE A R G E Ş , biserica Sin-Nicoară, 104, 107
218, 224, 250
ATHOS, Dionisiu, pictura, 162, 163, 164, 165, 181, 224 DEALU (mănăstirea), 150
A T H O S , Grtgoriu, pictura, 146, 108 DECANI, 56
ATHOS, Hilandar, pictura, 157, 158, 161, 162, 163, DIONISIU, cf. ATHOS.
179, 188, 218 DOBROVĂŢ, biserica Pogorirca Sfintului Duh, 126, 129
ATHOS, FHoieu, pictura, 173 DOCHIARIU, cf ATHOS.
A T H O S , Laura, pictura, 162, 163, 164, 173, 175, 176, DOLJEŞTI, 127
179, 188, 198, 216, 218, 219, 224 DOROHOI, biserica Sf. Nicolae, 109, 110, 111, 113, 115;
A T H O S , Protalon, nictura, 162, 163, 188. 189, 224 pictura. 155, 157, 158
A T H O S , Vatopedi, pictura, 162, 163, 188, 189. 224 DRAGALEV1CI, mănăstiron, 209, 224
A T H O S . Xenofon, pictura, 162, 163, 164, 173, 181 DRAGOMIRNA, mănăstirea, 148, 149, 150, 151
A T H O S , Xeropolam, pictura, 146
F O N T E N A Y , abat ia, 51
B A C Ă U , Biserica Adormirea Maicii Domnului, 111, 112 FOUNTAINS A B B E Y , 51
BACKOVO, Gropniţa, decoraţia, 104 POTI, pictura, 181
B A I A , biserica Adoimirca Maicii Domnului, 55
BAIA, biserica Albă, 55 CALATA, cf. IAŞI.
BAIA, Catedrala catolică, 47, 55 G R A C A N I C A , arhitectura, 03, 94, 95; pictura, 157, 158,
B Ă D Ă U Ţ I (Milişăuţi), biserica Sf. Procopie, 8 1 , 97 182, 163, 173, 175, 189
B Ă L 1 N E Ş T Î , biserica Sf. Nicolae, 127, 128; pictura din GRADAC. arhitectura, 103; pictura, 175
altar şi naos, 168, 169; -- exterioară, 213, 217 GRIGOR1U, ef. ATHOS.
BIJAPUR, Mausoleul Sultanului Mnjmud, 91
BISTRIŢA, 142; biserica mănăstirii, arhitectura, 146, 147 HALICIU, biserica franciscană, 52
BISTRIŢA, naraclisul, 156, 157 H A U T E R I V E , 51
BOJANA, arhitectura, 86; pictura, 158; HILANDAR, cf. A T H O S .
BONMONT (Elvella), 51 IIÎRLĂU, biserica Sf. Gheorghe, 112, 113, 114, 115, 116,
B O N N E VAL, 51 122, 199, 200; pictura, 186, 187
BORZEŞTI, biserica Adoimirca Maicii Domnului, 117, HUMOR (mănăstirea), 115, 142; pictura, 1 7 1 - 1 8 5 ; -
139 dingropnită, 1 9 5 ; - din exterior, 211. 212, 214,
BOTOŞANI, biserica Sf. Ghcorghe, 88, 143 217, 219, 2 2 1 ; — din pronaos, 198, 201
BRAŞOV, Biserica Neagră, 123
BRAŞOV, biserica Sf. Nicolae, 127 IAŞI, mănăstirea Galata, 148, 150, 151
BUCUREŞTI, Mitropolia, 88 IAŞI, biserica mănăstirii Golia, sculptură. 56
IAŞI, biserica Trei Ierarhi, 100, 151, 209
CALICEANCA, biserica Adormirea Maicii Domnului, 38 IAŞI, biserica Sf. Nicolae, 114
CASTOR IA, picturi, 161 IERUSALIM, biserica Sf. Iacob al Armenilor, 91, 95
CAPOTESTI, biserica de lemn, 40 SF ILIE de lingă Suceava, 81 şi urm. ; arhitectura, 81, 96,
CERNĂUŢI, biserica Sf. Nicolae, 43 97, 99, 110; pictura, 190, 191, 198; - din exterior,
CHATILLON sur Seine, 51 213
CHILIA, biserica lui Ştefan cel Mare, 65 IŢCANII VECHI, biserica Adormirea Maicii Domnului,
CLOCUCICA, biserica Sf. Treime, 38 151

K A L E N I C , arhitectura, 85, 87. 94
KRUSEVAC, 57 , 85 , 87 . 94 , 95. 103, 151
LAVRA, cf. ATHOS.
LAZARICA, cf. K R U S E V A C .
LEMN (mănăstirea dintr-nn - ) , 40
L E S N O V O , 103
L.IUBOSTIJA, 87, 94, 103. 141
1.IMENI, pictura, 155. 167, 168
MALUJ GRAD, pictura, 175
MANASIJA, 57 , 87 , 94, 103
MANUSCRISE citate nominal: AMBJROS 1 5S sun.,
179; Biblia l-arfa, 179; C,cnc:a de Ia Vicna, 220;
Menologul Bazilian, 1 8 2 ; Paris. 74. 189; Psaltirile
Şludov, 173, 177, 182, 233, 257; Psaltirea Panto­
cratorului, 189
MAHKO, pictură, 173. 218
Malclca, pictură, 158
MESEMBRIA, bisericile Sf. Arhangheli, 88; Sf. Ioan
Alilurgilor. 104; Pantocratorului. 103
MILIE, 38
MIRAUŢI, cr. SUCEAVA.
MISTRA, 104, 161, 173, 181, 182. 191
MOLDOVIŢA, cf VATRA-MOLDOVIŢEI.
MONT SAINT- VINCENT, 51
N A G O R I C A , pictura, 163, 164, 165, 177, 179, 182
NEAMŢ, mănăstirea, 115, 118; biserica înălţarea, 117,
118, 119, 120, 126, 141
NEAMŢ, biserica Sf. Ghcorghe, 139, 146
NICOPOLE, 86
O H R I D A , biserica Sf. Clement, arhitectura, 103, 104;
pictura, 163
OHRIDA , biserica Sf Constantin şi Elena, pictura, 157
O H R I D A , biserica Sf. Sofia, 10-1
PANTOCRATOR, cf. MESEMBRIA, Psaltirea (MANU­
SCRISE).
PARIS, abaţia de la Cluny, 106, 123
P Â R I l A U Ţ I , 129, 138; pictura, 171
PĂROŞI, 40
PATRÂUŢI, biserica Sf. Cince, 80 şi urm.; arhitectura,
80. 85, 88, 96. 102; acoperişul, 96; pictura. 187
PIATRA-NEAMŢ, biserica Sf. ioan Botezătorul. 115, 116,
129, 139
POGANOVO, pictura, 162, 165, 174, 177, 182
POPAUŢI. biserica Sf. Nicolae, 114; 115; pictura. 156,
205-208
POPEŞTI-VLAŞCA. 88
PROBOTA, 141, 142; piclura, 171
PUTNA, biserica dc lemn („a lui Dragoş"), 40, 41
PUTNA, mănăstirea, 71 şi urm.; posesiuni. 72, 73, 7 4 :
arhitectura. 76, 146; ziduri de apărare, 77, 7 8 ; Tur­
nul tezaurului, 76, 77, 79
RAVANICA, 5 7 ; arhitectura. 87, 93, 103, 1 5 2 ; pictura,
157, 158
INDICE ICONOGRAFIC
A B E L , la Succviţa, 225, 2 5 1 ; la Vatra-Moldoviţei, 174;
la Voroneţ, 212, 225
ACATIST (Imnul, 217; la Arbore, 213, 217, 219; la
Bălineşli,213, 217; la Humor, 212, 217, 218, 227;
2111
R Ă D Ă U Ţ I , biserica Sf. Nicolae, 48. 49. 5 9 ; arhitectura,
4 9 . 5 0 , 5 1 . 5 2 , 5 5 , 9 9 , 1 4 6 ; pictura, 36, 166. 167.
191 ; sculptura, 56, 57
RAZBOIENI, biserica Sf. Mihail, 117, 128, 139
RÎŞCA, pictura, 211, 221, 226
R E I M S , catedrala, 98
R E U S E N I , biserica Sf. Ioan Botezătorul, 89, 126, 128,
129, 138
ROMAN, biserica episcopală, 142, 143, 150; pictura, 190
199
R O U E N , Palala! dc Justiţie, 106, 123
RUDEN1CA, 57, 85, 87
SALONIC, biserica Sf. Apostoli, 104; biserica Sf. Dilui­
tile, 209
S I B I U , Catedrala, 107
ŞIRET, biserica Sf. Treime, 58
ŞIRET, biserica Sf. Ioan Botezătorul, 58, 59
SLATINA, 115, 147
S M E D E R E V O , decoraţia, 57, 103
SOLCA, biserica Sf. Petru şi Pavel, 115. 148, 151
S T A N I M A K A , biserica lui Ioan Asan II. 86, 209
S T U D E N I C A . arhitectura. 86, 87, 88, 103; pictura, 158,
161, 163
SUCEAVA, biserica Sf. Dumitru, 142, 114 ; sculptura, 5 6 ;
arhitectura, 146, 157; piclura, 189, 190
SUCEAVA, biserica Sf. Ghcorghe, 99, 138, 139, 1 10, 141,
146; pictura, 187, 188, 189: - din exterior, 211
SUCEVIŢA, biserica învierii, 147; arhitectura, 9 7 ;
pictura turlei, 232, - din altar, 233, 234, 235; -
din naos, 235, 236, 237, 238, 239; - din gropul lă,
239, 240, 241 ; - din pronaos, 241, 212, 243, 214,
2 4 5 ; - din pridvor, 245. 216, 217; - din exterior.
247, 248, 249, 250, 251
T A Z L Ă U , biserica Naşterea Maicii Domnului, 115
T Î R G O V I Ş T E . biserica Sf. împăraţi, 88
T R E B I Z O N D A , biserica Sf. Sofia, piclura, 165
T R N O V O , biserica Sf. Dumitru, 104
VASLU, biserica Sf. Ioan Botezătorul, 11, 114
VATOPED, cf. ATHOS.
VATRA-MOLDOVIŢEI, biserica Buna Vestire, 100, 142;
pictura, 171 - 1 8 5 : — din gropnifă. 197 : - din exte­
rior, 211, 212, 214, 217, 219, 221. 227
VOLOVĂŢ, biserica de lemn, 41
VOLOVĂŢ, biserica înălţarea Sf. Cruci, 126, 127, 128
V O R O N E Ţ , biserica Sf. Ghcorghe, arhitectura, 82. 85,
109. 110; acoperitul, 96, 97. 99; pictura, 1 5 9 - 1 6 6 ,
198, 201 ; - din exterior, 211, 212, 213, 214, 215,
221, 227, 228, 229
V R A C N E V S N I C / " 103
X E N O F O N . cr. ATHOS.
XEROPOTAM, cf. ATHOS
ZAMCA n i n g ă Suceava), 156
Z E M E N . V c ' i n a . 164, 176, 177, 182, 189
ZlCĂ, arhitectura, 88; pictura, 158
-
la Sf. Ghcorghe din Suceava, 213, 217, 218; la
Succviţa, 219, 233, 234, 239. 2 4 9 ; la VaUa-Mol-
doviţei, 212, 217, 218; Ia Vironeţ, 218; - in
afara Moldovei, la Marko, 2 1 8 : tema, in Moldovn
şi la Athos, 2 1 7 - 2 1 9
ADAM, 224; iu Anastasis, v cuvinlul respectiv; in Răs­
tignire, 158; in Geneză, 225, 237, 2 5 1 ; in Jude-
ana
cata fie apoi, 222-..Zapisul lui - , 219, 225, 244,
: 251 nuViki U t. ' ' ••
' .(• ."
ADORMIREA MAICII DOMNULUI, cf. MAICA DOM­
NULUI •••
• CRUCE (Pregătirea — ) , la Voroneţ, 159, 163; - in afara
A L U N G A R E A NEGUŢĂTORILOR DIN TEMPLU, cf.
USUS HRISTOS (Scene)
A N A H O R E Ţ I , cf. SCHIMNICI.
ANA, mama Fecioarei Maria, .şi IOACIIIM, cf IOA-
CIIIM; Vestirea făcută - , 195
ANNA, judecătorul, cf. IISUS HRISTOS (Patimile).
A N A S T A S I S , la Rălineşli, 1G9; la Sf Ilie, 190; la Hir-
lău, 180; la Popăuţi, 2 0 5 ; la Vatra-Moldoviţci,
174, 191, 219; îa Voroncţ, 159, 163, 164
A N T O N , sfintul, la Voroncţ, 217, 227
APOCALIPSUL, la Succviţa, 247
APOSTOLII, la Humor, 172; la Succviţa, 247; la Va
tra-Moldoviţci, 172; la Voroneţ, 161
APOSTOLII Pavcl, Petru, v. numele resocelivc."
A R B O R E L E L U I 1ESEU, studiul temei, 215, 216; -
Ia Humor, 212, 227; la Sf. Gheorghe din Suceava,
213, 229; la Succviţa, 248, 249; la Vnlra-Moldo-
vilei, 212; la Voronel, 160, 212, 215, 216
A S E D I U L CONSTANTINOPOLULU1, 217, 219; stu­
diul temei, 2 1 9 - 2 2 1 ; - l a Arbore., 219, 220;
la Baia, 219, 220; la Bălincşti, 213, 219, 220;
la Humor, 212, 219, 220; la Sf Gbeorghe din
Suceava, 219, 220; la Vatra-Moldovîţei, 219, 220
AYRAAM, Sacrificiul lui la 'Bălineşli. 168; - la
Hi'lău, 1 8 6 ; - la Voronel, 159, 216, 2 2 3 ; Filoxehia
lui - , cf. SFÎNTA TREIME
- EPISCOPI, tn aliar, la Arbore, 185; la Bălineşli, 169;
B la Sf. Ilie, 189; la Hirlău, 186; la Humor, 172;
BALAAM. Ia Humor, 195; în Arborele lui Icscu, 215,
216, 217. 246
BATJOCORIREA. dl IISUS HRISTOS (Patimile) ...
BISERICA T R I U M F Ă T O A R E (in abside), tema, 201,
2 1 3 ; - la Succviţa, 213: - la Voronel, 213
BOTEZUL LUI IISUS HRISTOS, cf IISUS HRISTOS
(Scene)
H
i
C . . • 1 FAŢĂ, Sfilila, la Arbore,: 185; la Vatra-Moldoviţci, 172
• FEMEI (Srinlelc), la Hirlău, 200; la Suce viţa, 236, 240;
CAIAFA, cf. IISUS HRISTOS (Patimile)
CATOLICI, mintie damnaţi. 224
C Ă L Ă R E Ţ I , in Ducerea Crttcii, 180, 187
CINA, la Arbore, 185; la Bălineşli, 169; la Dorohoi,
157; la Sf Ilie, 190; la Hirlău, 186; la Humor,
172; la Pătrăuţi, 187; la Popăuţi, 205; la Rădăuţi,
161, 166, 167; la Sf. Dumitru din Suceava, 189;
la Vatra-Moldoviţci, 122. 172; la Voroncţ, 159,
161 ; — in arara Moldovei: la Athos, 161, 1 7 3 ; la
Mistra, 173; în Italia, 173; in Serbia, 161
COBORÎREA DE PE CRUCE, cf. CRUCE
CONSTANTIN ŞI E L E N A , la Arbore, 185; la Bălineşli,-
170; la lìunior. 174; la Vatra-Moldoviţci, 174;
la Voronel, 199
CREAŢIUNEA, la Succviţa, 237, 238; cf. G E N E Z A
CRUCE (Aşezarea pe — ) , la Bălineşli, 170; la Dorohoi.
158; la Humor, 180; la Sf. Dumitru din Suceava.
190; la SL Gheorghe din Suceava, 188; la Vatra-
Moldoviţci.; 180; la Voroncţ, 160, 165, 1 8 0 ; - in
afara Moldovei: la Athos, 165; la Poganovo, 165;
în Serbia, 165, 190 i
CRUCE (Ducerea - ) , la Bălineşli, 170; la Hirlău, 187;
la'Humor, 179; la Popăuţi, 207; ia Sf. Gheorghe
din Suceava, 188; la Vatra-Moldoviţci, 179; la
Voroneţ, 159, 161, 179; - in afara Moldovei: la
Argeş, 164, 179; la Athos, 164, 179; in Erminie,
179; in Rusia, 179; iii Serbia, 164, 179 '
Moldovei: la Athos, 163
CRUCE (Coborîrea de pe - ) , la Bălineşli, 170; la Doro­
hoi, 158; la Hirlău, 187; la Humor, 181; la Sf.
Dumitru din Suceava, 190; la Sf. Gheorghe din
Suceava, 188; la Vatra-Moldoviţci, 1 8 1 ; la'Voro­
neţ, 160, 165; la Athos, 165
1
•
I)
•
DAMAS CHIN, cf IOAN
D A N I E L (Profetul); 245
D A N U L (Sihastrul), la Voroneţ, 212, 229
DAVID (Profetul, 186. 2 0 6 ; înscena înălţării, 233
D E I S I S . ' l a Succviţa, 238, 240; la Voroncţ, 160, 212
D E M E R S U L LUI IOSIF DIN A R I M A T E E A , cf. IISUS
HRISTOS (Patimile).
DUMITRU sl'inliil. cf. SFINŢII MILITARI.
D U M N E Z E U - T A T Ă L , 176, 189, 211, 213, 222, 233, 234,
237, 239, 212, 217, 201
E :
-
EGIPT (Fu;a in - ) , cf. F U G A
F L 1 S A B E T À (Fuga • - ) , cf. FUGA.
' l a Pălrăuţi. 187; la Popăuţi, 206; la SI. Dumitru
din Suceava, 190; la Sf. Gheorghe din Suceava,
188; la Succviţa,' 2 3 5 ; la Yatra-Móldovilci. 171;
la Voroncţ, 214; — în naos,' la Rădăuţi, 191; la
Sf. Dumitru din Suceava, 190: — pe partea exte­
rioara a absidelor; la Succviţa, 247; la Voroneţ, 211
la Voroneţ, 1 6 1 ; — In scena Răstignirii, 1 6 1 ; în
Menolog, 202
l-'EMEII.E la morminl, la Voroneţ, 159
FILOSOFI PĂGÎNI, in Arborele lui leseli: tema, 216; —
în Moldova, 216, 218; — în afara Moldovei: la
Athos, 216, 2 1 9 ; in Erminie, 216, 217
FIUL RISIPITOR, cf. IISUS HRISTOS (Scene)
„FIU UNIC, VERB DIVIN...", la Succviţa, 236; tn
Rusia, 236
F L O R I I L O R , Duminica, la Bălineşli, 170; la Voroneţ,
159, 162; - în alava Moldovei, la Athos, 162
FOCA, martirul, 243, 244
FOLCLOR, 214, 223, 225, 226, 228, 230, 244, 216, 251
FUGA ÎN EGIPT, ia Humor, 218, (Imnul Acatist); la
Suceava. 218 (Imnul Acatist); la Succviţa, 237
(Imnul acatist); ibid. (naos), '.'
F U G A E L I S A B E I ' E l . la Succviţa, 237, 246
F U N D A L U R I , arhitecturale, 156, 157, 158, 162. 186,
206,-219, 228,.239, 241, 243; peisaje, 107; la Succ­
viţa, 236, 239, 244, 240, 248, 2 0 1 ; sltnct, 164;
la Succviţa, 206, 240, 243, 245, 249,.201 ; înstelate,
• -la Succviţa, 233 [j .

GENEZA, tema, 220; la Arbore, 213, 225; Ia Succviţa,
225, 237, 2 5 1 ; la Va Ira-Moldoviţei, 213; la Voro­
neţ, 212, 225 ; cf. CREAŢIUNEA
GESTICA, la Sf. Hic, 1 9 1 ; la Hîrlău, 187; la Humor.
172, 173, 177, 195; la Sf. Dumitru din Suceava,
189; la Succviţa, 233, 238; Valra-Moldoviţci,
173, 177; la Voroneţ, 161, 164, 165
GHEDEON (Lina Iui - ) , la Succviţa, 246; — in Arborele
lui Ieseu, v. euvinlul resnectiv.
G H E O R G H E , Sfintul, cf. SFINŢII MILITARI.
GRIGORIE ROŞCA (Mitropolitul), cf. ROŞCA.
H 190; la Suceviţa, 237; la Valra-Moldoviţci,
HABACUC, 196
HETIMASIA, cf. TRONUL HETIMASIEI
HRISTOS, cf. IISUS HRISTOS.
i
IACOB, la Humor, 195; la Voroneţ 215, 223
IISUS H R I S T O S , tipuri:
Deisis, v. cuvînlul respectiv
Emmanuel, la Humor, 2 1 2 : la Succviţa, 237, 247
248; la Voroneţ, 160
- al Milei, la Bălincşti, 169 la Hîrlău, 186; la
Lujeni, 168; la Suceviţa, 236
— Pantocrator, la Bălincşti, 169 la Sf. Ilie, 190;
la Popăuţi, 205; la Sf. Gheor he din Suceava,
187; Ia Suceviţa, 159, 232, 242; la Vatra-Mol-
doviţei, 171, 232; la Voroneţ, 159, 171, 232
IISUS HRISTOS, scene:
Botezul, la Bălineşli, 169; la Popăuţi, 205; la Su­
ccviţa, 244, 246; la %atra-Moldoviţci, 171; la Vo­
roneţ, 159
Copilăria lui —, Ia Humor, 195
Floriile, v, cuvînlul respectiv.
Fuga in Egipt, v. cu vintili respectiv.
Hclimasia, v. cu viului resnectiv.
Intrarea tn Ierusalim, cf DUMINICA FLOR IILOR
înălţarea, la Voroneţ, 160; la Popăuţi, 206; la
Succviţa, 233, 249
înlimpinarea, v. euvinlul respectiv.
Învăţătura lui — , la Sf. Ilio, 190; la Succviţa, 237
învierea lui I.azăr, cf. L A Z A R
• ludccala de. apoi, v. euvinlul respectiv
Minunile lui - , la Succviţa, 237
Naşterea lui —, la Popăuţi, 205; la Succviţa, 237;
la Valra-Moidoviţei, 171; la Voroneţ, 160
Neguţătorii alungaţi din Templu, la Sf. Ilie, 191
Numărătoarea, la Suceviţa, 237, 238
Oncfiunea de la Simon, v. cuvînlul respectiv.
•
Parabolele: Fiul risipitor, la Arbore, 229; la Hu­
mor, 227; la Sf. Gheorghe din Suceava, 229;
Bunul Samaritean, la Succviţa, 237
Schimbarea la Fată, la Hîrlău, 186; la Valra-Mol-
&0viţeî, 172; la Voroneţ, 159, 162; - in arara
Moldovei: la Athos, 162; la Mistra, 162; în
Serbia, 170
Viata lui -, la Sf. Ilie, 190; la Humor, 195; la
Suceviţa, 237
Vindecările, la Suceviţa, 237, 239
IISUS HRISTOS, Patimile: la Bălincşti, 170; la Bistriţa,
156; la Dorohoi, 138; la Hîrlău, 186; la Humor,
211.1
1 7 1 ; la Pălrăuţi, 187; la Popăuţi, 206; la Sf. Du
mftru din Suceava, 188; la Suceviţa, 237
I I S U S , H R I S T O S , Palimilc; detalii: Prinderea, la Băli­
ncşti, 169; la Dorohoi, 158; la Succviţa, 237; cf.
Ş: IUDA; — in afara Moldovei: la Curtea de Argeş,
187 Iisus Hristos batjocorii, cf. Batjocorirea.
Batjocorirea, la Bălineşli, 162; la Humor, 179;
Ia Vatra-Moldoviţei, 179; la Voroneţ, 159,
163; - in afara Moldovei: la Athos, 169 (Dio-
nisiu). 179 (Hilandari, Lavra); la Nagorica,
163, 179; la Poganovo, 179; — in .Manuscrise,
Ii 179; in Erminic, 169, 179
Cohorîrea de pe Cruce, cf. CRUCE
Ducerea Crucii, cf. CRUCE
Iisus Hristos In fafa lui Anna, la Bălincşti, 170;
la Popăuţi, 207; la Sf Dumitru din Suceava,
177, 178; - tn'fala lui Pilat, la Humor, 178;
la Suceviţa, 237; la Vatra-Moldoviţei, 178
Femeile la Mormînl, la Voroneţ, 159
Grădina Ghelsemani: Invadarea, la Hîrlău, 187;
la Humor, 176; Ia Popăuţi, 207; la Sf. Gheor­
ghe din Suceava, 187; la Sf. Dumitru din Su­
ceava, 190; la Vatra-Moldoviţei, 176
fost, din Arimatcea, la Golgota, cf. COBORÎREA
DE PE CRUCE; la Bălincşti, 170; la Hîrlău,
• 187; Ia Popăuţi, 207; la Sf Dumitru din Sucea­
va, 190; lâ Sf! Gheorghe din Suceava, 188; la
Vatra-Moldoviţei, 180; — în alata Moldovei:
la Athos, 180, 181; în Rusia, 181
Iuda (Sărutul lui — ) , la Bălincşti, 170; la Humor,
176; la Sf. Dumitru din Suceava, 190; la Sf.
Gheorghe din Suceava, 188; la Succviţa, 237,
238; la Vatra-Moldoviţei, 177; la Voroneţ,
177; — în afara Moldovei: la Athos, 177; la
Curtea dc Argeş, 177; la Nagorica, 177; la Po­
ganovo, 177; la Zcmen, 176
Iuda (Căinţa şi moartea lui — ) , Ia Bălincşti, 170;
la" Hîrlău, 187; la Humor, 179; la Popăuţi,
207; la Suceviţa, 237; la Vatra-Moldoviţei, 179
împărtăşania Apostolilor, v. cuvînlul respectiv şi
împărtăşania cu vin şi cu piinc
Impărfirea veşmintelor, la Bistriţa, 157
Lepădarea lui Petru, Ia Hîrlău, 187; la Humor,
177; la Popăuţi, 207; la Sf. Dumitru din Sucea­
va, 190; lâ Suceviţa, 237, 239; la Vatra-Mol­
doviţei, 177, 178; la Voroneţ, 159, 164; - in
arara Moldovei: la Athos, 177; la Zemen, 177
Mormînl (Ucenicii ila - ) , c f . UCENICII ; paza - ,
la Sr. Gheorghe din Suceava, 1<SS
Muntele Măslinilor: Bugăciunca de pe —, la Bă­
lineşli, 169; la Bistriţa, 176; la Hîrlău, 187;
la Humor, 176; la Popăuţi, 207; la SL Dumi­
tru din Suceava, 190; la sr. Gbeo'ghc din Su­
ceava, 188; la Succviţa, 237, 239; la Valra-Mol­
doviţci, 176; la Voroneţ, 159, 162; — in afara
Moldovei: la Dochiariu, 162; la Hilandar, 162;
la Lavra, 162; la Prolalon, 162, 176; la Vaio­
li ed i, 162; la Xenofon, 162
Plîngerea lui Iisus, la Bălineşli, 170; Ia IIunior,
181 ; la Popăuţi, 207: la Sf. Dumitrii clin Sucea­
va, 190; la Sf Gheorghe din Suceava, 188; la
Vatra-Moldoviţei, 181; la Voroneţ, 160, 165,
181 ; - în afara Moldovei: la Athos, 165, 181 ;
la Cucer, 181 ; la Poganovo, 165; in Rusia, 181
Pregătirea Crucii, cf. CRUCE.
Punerea pe Cruce, cf. CRUCE.
Punerea în Mormînl, la Bălineşli, 170.
284
Răstignirea, la Arbore., 180; la Bălineşli, 170; la
Dorohoi, 158; la Hîrlău, 186; la Humor, 174,
214; la Sf. Dumitru din Suceava, 190: la Sf
Gheorghe din Suceava, 188, 189; la Succviţa,
2.'Ì7; ibid , la Arborele lui Iescu, 249; la 'Valra-
Moldoviţci, 174, 175; la •Voroneţ, 160, 165; -
in afara Moldovei: la Athos, 170; in Bulgaria,
175 ; in Italia, 175 ; in Occident, 175 ; in Serbia,
175. 189,; in miniaturi, 189
Spălarea picioarelor, la Bălincşti, 169; la Si. Ilio,
190; la Humor, 172; la Pălrăuli, 187: la Ră­
dăuţi, 166; la Sf. Dumitru din Suceava, 189;
la Sf. Gheorghe din Suceava, 188; la Succviţa,
2 3 5 ; la Voroneţ, 159,161 ; — in afara Moldovei:
la Curtea dc Argeş, 174; la Poganovo, 162,
174; la Protalon. 162; la Sludcnica. 162
TU harul(cel Bun, cel Rău), v. cuvînlul respectiv
11.Hi, la Humor, 174; la Succviţa, 213; la Vntra-Moldo-
viţei, 174
IMNUL ACATIST, cr. ACATIST.
I N O C E N Ţ I (Masacrul - •), cr. MASACRU.
INVADAREA GRĂDINII GHETSEMANI, cf. IISUS
HRISTOS (Patimile).
IOACHIMŞI A N A , la Humor, 172, 195; laSuceviţa, 249;
la Valra-Moldoviţci, 227
IOAN, 165; — in scena Cinei, 167, 173, 206; — In scena
Răstignirii, 165, 175, 186, 189, 249; - In scena
Plingerii, 165, 181
IOAN B O T E Z Ă T O R U L , la Humor, 171,181 ; la Popăuţi,
205; la SL Gheorghe din Suceava, 187, 189; la
Suceviţa, 246, 247; la Vatra-Moldoviţei, 174,
175, 2 2 4 ; la Voroneţ, 159, 200, 214; - f;i chip dc
inger al Domnului, 171, 187, 224
IOAN DAMASCHIN, 215; - in înţelepciunea lui Solo­
mon, 245
IOAN CEL NOU, inanimi: tenia, 214, 220, 227, 228; la
Bistriţa. 157; la Succviţa, 220, 238, 246; la Voro­
neţ, 213, 220, 227, 22S
IOSIF, soţul Măriei; inscena Naşterii, cf. IISUS HRIS­
TOS (Scene); Mustrările lui —, la Humor, 195 ;
în Imnul Acatist, 218, 233; Visul lui - , 237
IOSIF DIN ARIMATEEA, ef. IISUS HRISTOS (Pati­
mile).
ISAIA, 2 5 ; — in scena înălţării, 233
î Naşterea -, la Bălincşti, 170; la Humor, 195;
ÎMPĂRTĂŞANIA APOSTOLILOR, la Arbore, 185; la
Bălincşti, 169; la Dorohoi, 157; la Sf. Hic, 190;
la Hîrlău, 186; la Humor, 172; la Pătrăuţi, 187;
la Popăuţi, 205; la Sf. Dumitru din Suceava, 189;
la Sf. Ghcorghe din Suceava, 188; la Vatra-Moldo­
viţei, 172; la Voroneţ, 161; - in afara Moldovei:
Athos, 161
ÎMPĂRTĂŞANIA CU PÎINE. la Humor, 172; la Popă­
uţi, 2 0 5 ; la Rădăuţi, 166; la Suceviţa, 235; la Va­
lra-Moldoviţci, 172; la Voroneţ, 161.
ÎMPĂRTĂŞANIA CU V I N . la Humor, 172; Ia Popăuţi,
2 0 5 ; la Rădăuţi, 160; la Valra-Moldoviţci, 172;
la Voroneţ, 101
ÎMPĂRŢIREA VEŞMINTELOR, la Bistriţa, 157
ÎNĂLŢAREA, cf. IISUS HRISTOS (Scene).
JUDECATA DE APOI, tema, 221; la Arbore, 213, 221,
224; la Bălineşli, 213; Ia Humor, 213, 221, 223,
2 2 4 ; la Rişca, 213, 221, 224; la Suceviţa, 221
2 4 5 ; Ia Vatra-Moldoviţei, 213, 221, 224; la Voro­
neţ, 221, 222, 223, 224; - in afara Moldovei: la
Athos. 224; in Bulgaria, 2 2 1 ; în Occident, 224,
2 2 5 ; în Ţara Românească în sec. al X V I I M e a , 224
JUDECATA LUI PILAT, cf. IISUS HRISTOS (Pati­
mile).
K
„KUBISCHES SYSTEM", 163, 184, 238
0.
|
LAZĂR (învierea lui — ) . la Bălineşli, 170; la Voroneţ,
159, 163; - în afara Moldovei: la Athos, 163; în
Serbia, 163
LEPĂDAREA LUI PETRU, cf IISUS HRISTOS (Pa­
timile).
L I T U R G H I A DIVINĂ, tema, 188; la Sf. Dumitru din
Suceava, 190; la Sf. Ghcorghe din Suceava, 187;
la Succviţa, 233; — In afara Moldovei: la Athos,
187; în Erminio, 188; la Reims, 188
LONGHIN, 175, 188; cf. IISUS HRISTOS (Patimile).
Răstignirea, 165.
M
MAGDALENA. 165
MAGII, la Suceviţa, 237
MAICA DOMNULUI, la Arbore, 185; la Bălineşli, 169;
la Bistriţa, 157; la Dorohoi, 157; la Hîrlău, 186,
199; la Sf. Ilie, 190; la Humor, 172, 198, 219; la
Popăuţi, 205; la Valra-Moldoviţci, 172, 197, 227;
la Voroneţ, 159, 197. 213; — pe partea exterioară
a absidei principale, 211, 212, 223, 233, 236, 237,
240, 245
MAICA DOMNULUI (Tipuri): Arca Alianţei, 234
Rugul in flăcări, v. euvinlul respectiv.
Glorificarea, 236, 237
Imnul Acatist, v. cuvînlul respectiv.
Pokrov, v. cuvînlul respectiv.
- în Rai, 236
- în Glorie, 236, 237
MAICA DOMNULUI (Scene):
Adormirea — , la Bălineşli, 170; la Dorohoi, 158;
la Sf. Ilie, 190; la Voroneţ, 159
Copilăria - . la Humor, 195
încoronarea —, la Suceviţa, 2 3 6 , 2 1 9 ; - la Athos,
249 •
la Voroneţ, 200, 203
Vestirea -, la Sf. Uic, 190; la Humor, 171, 195;
la Popăuţi, 2 0 5 ; la Suceviţa, 236; la Valra-
Moldoviţci, 171
Viafa -, Ia Humor, 195; la Valra-Moldoviţci, 213
MARTIRII din Sinai, la Suceviţa, 250
MASACRUL INOCENŢILOR, la Succviţa, 237
M E D A L I O A N E , la Bistriţa, 107; la Hîrlău, 186; la
Humor, 171, 172; la Popăuţi, 206; la Rădăuţi,
191; la Sf. Dumitru din Suceava, 189, 190; la Sf.
Gheorghe din Suceava, 188; la Suceviţa, 242; la
Valra-Moldoviţci, 172; la Voroneţ, 200
MENOLOG, 1 9 5 - 2 0 4 ; la Humor, 195, 2 0 1 ; la Sf. Du­
mitru din Suceava, 201 ; la Sf. Ghcorghe din Su­
ceava, 2 0 1 ; la Succviţa, 195; la Vatra-Moldoviţei,
195, 201 ; la Voroneţ, 201
MERCURIE, Sfintul, cf. SFINŢII MILITARI.
MIELUL (Adoraţia - )
- sub formă dc miel: la Dorohoi, 157: la Hirlău,
186; la Humor, 172; la Vatra-Moldoviţei, 172;
— sub formă de simplu potir: la Arbore 185;
1.1 Sf. Hic, 185, 190; - sub formă de Prunc in
patena: la Bălincşti, 169; la Hîrlău, 186; la

Rădăuţi, 166, 107; la Suceviţa, 232, 235. 247;
la Voroncţ, 159, 211
MILITARI, Sfinţii, cf. SFINŢI.
MINUNI, cf. IISUS HRISTOS (Scene).
M ÎN A D I V I N Ă , la Voroneţ, 102
MOISE, - tn scena Răstignirii, la St. Dumitru clin Su­
ceava, 190; la Sf. Gheorghe din Suceava, 189; la
Vntra-Moldoviţei, 175; — în Erminei, 175; — tn
scena Judecăţii dc apoi, 222; — tn scena Cortul
Mărturiei, 234; Viata lut - , la Suceviţa, 235, 240
MOARTEA celui drept, 223, 224 ; - Păcătosului. 223. 224
M U N T E L E MĂSLINILOR, cf. IISUS HRISTOS (Pati­
mile), Grădina Ghetsemani.
MULTIPLICAREA REGISTRELOR, cf. REGISTRE
N
NESTOR, Sfintul, cf. SFINŢII MILITARI.
NICOLAE, Sfintul, Viaţa lui -, la Humor, 212, 227;
Ia Popăuţi, 199, 207, 208; la Suceviţa, 241
O SIMON (Oneţiunca dc la - ) , cf. ONCŢIUNEA.
ONCŢIUNEA DE LA SIMON, la Succviţa, 237, 238
P Succviţa, 241, 242; la Vatra-Moldoviţei, 109; -
•
PAHOMIE (Viata lui - ) , la Suceviţa, 251
PANTOCRATORUL, cf. IISUS HRISTOS (Tipuri).
PEISAJ, cf. FUNDAL URI
PERSONALITATEA ZUGRAVILOR MOLDOVENI,
180, 183, 184, 185, 228, 239, cf. ORIGINALH'A-
T E A (Indexul general).
PERSPECTIVA, 244 .
P E T R U (Apostolul). - in scena Cinei, 1G1, 172, 173,
232; - Spălării picioarelor, 101, 162, 173, 174;
- învierii lui Lazăr, 163; - Lepădării, v cu-
vîntul resnecliv (IISUS HRISTOS, Patimile).
PILAT, cf. IISÛS HRISTOS (Patimile).
P O K R O V , tema, 250; — la Suceviţa, 250
PREMUDROST, cf. SOLOMON.
P R E G Ă T I R E A CRUCII, cf. CRUCE.
P R I N D E R E A LUI IISUS, cf. IISUS HRiSTOS (Pati­
mile).
PROFEŢI, la Humor, 172; la Vatra-Moldoviţci, 172; la
Suceviţa, 2 4 7 ; la Voroncţ, 214
PUNEREA PE CRUCE, cf. CRUCE.
l\
R A I U L , 236; - în Geneză, 225, 237, 2 5 1 ; - tn scena
Judecăţii dc apoi, 222, 223, 224, 245
R Ă S T I G N I R E A , cf. IISUS HRISTOS (Patimile)
R E G I S T R E (Multiplicarea - ) , 170, 190, 234, 251
R E G I N A DE LA MIAZĂZI, in Imnul acatist, 215
ROŞCA (Mitropolitul Grigorie), 229
R U G U L ÎN F L Ă C Ă R I , tema, 217, 219; la Arbore, 213;
la Bălincşti,169;la Humor, 212, 219; laSf. Gheor­
ghe din Suceava, 2 1 3 ; la Suceviţa, 235, 250 (grop-
ni'ţă) — 2 4 0 ; (în exterior): la Vatra-Moldoviţei
213, 2 1 9 ; la Voroncţ, 217, 219
R U S A L I I L E , la Bălineşli, 1 7 0 ; la Sf. Ilie, 190 ; la Hirlău,
18G; la Popăuţi, 206; la SI. Gheorghe din Suceava,
188, 2 1 9 ; la Suceviţa, 236; la Vatra-Moldoviţei,
172, 174, 219; la Voroncţ, 159, 219; - in lirminie,.
169
SAMARITEAN (Bunul), cf. IISUS HRISTOS. (Scene),
Parabolele,
S Ă R U T U L L U I IUDA, cf IISUS HRISTOS (Patimile),
mu.
SCARA LUI IOAN SINA1TUL, tema, 226; la Sf. Iile.
213, 229, 218; la Rişca, 213, 229, 250; la Snervila,
250, 2 5 1 ; - în afara Moldovei: In Athos 250;
in Ţara Romanească, 250.
SCHIMNICI ŞI D U H O V N I C I - , la Bistriţa, 106, la Ită
dăuţi, 191, la Suceviţa, 246, la Voroneţ, 211
S E R G I U (Egumenul), 250
SFÎNTA FAŢĂ, la Arbore, 180; la Vatra-Moldoviţei, 172
SFINŢII M I L I T A R I , la Bălineşli, 170; la Hirlău, 187;
la Humor, 174. 212, 227; la Lujeni, 108; la Sf.
Dumitru din Suceava, 190; la Sf. Gheorghe din
Suceava, 188; la Succviţa, 240, 246; la Vatra-Mol­
doviţei, 174: la Voroneţ, 160; - Sfinţi militari
particulari: Sfintul Dumitru, la Humor, 212,
227; la Sf. Gheorghe din Suceava, 188; Sfintul
Gheorghe, la Humor, 212, 227; la Sf. Gheorghe din
Suceava, 188; la Voroneţ, 160, 200, 213,; Viaţa -,
la Hirlău, 199, 200; Ia Humor, 229; la Suceviţa,
2 4 1 ; la Voroncţ, 199; 212, 229; Sftnlul Mercurie,
la Humor, 212, 227; Sfintul Nestor, la Humor,
212, 227
SIMON.'rfucfnd Crucea, 179, 187
S I N O A D E , 198; la Hirlău, 199; la Humor, 2 0 1 ; la Po­
păuţi, 2 0 7 ; la Sf. Dumitiu din Suceava, 198; la
în Erminie, 199, 242
SOBORUL A R H A N G H E L I L O R , la Humor, 195; -
Arhanghelului Gavrll, la Moldo viţa, 204; — Arhan­
ghelului Mtliail, la Suceviţa, 244
SOLOMON, 174, 206; înţelepciunea Iul - (Premudrost),
la Suceviţa, 245
SPĂLAREA PICIOARELOR, cf. IISUS HRISTOS
(Patimile)
STIL MONUMENTAI,, cf. SENS MONUMENTAL
TEOLOGIC (Indicele general).
TABERNACOLUL, la Suceviţa, 234; - in afara Moldo­
vei, la Argeş, 234; în Erminie, 234
T E S T A M E N T (Vechiul, Noul), tn scena Răstignirii, 186;
la Sf. Dumitru din Suceava, 189; la Humor, 195
TÎLIIARUL cel bun, 222, 224, 236; cel rău, 175
T R E I M E , Stinta, (Filoxcnia lui Avraam), la Sf Ilie, 190,
la Sf. Dumitru din Suceava, 190; la Suceviţa,
235, 242; — tn chip de trei persoane, in Imnul
acatist, 242
TRONUL HKTIMA5IEI, la Arbore, 213; la Bălincşti,
169; la Suceviţa, 245, 246; la Vatra-Moldoviţei,
172, 212; la Voroneţ, 222, 223, 245, 240
V
V Ă L U L INTERCESIUNII, cf POKROV.
VĂMILE V Ă Z D U H U L U I , 213, 226; la Arbore, 213, 226;
la Humor, 212, 226; la Vatra-Moldoviţei, 213,
226; la Voroneţ, 214, 226
V I E (Alegoria Viţei-de-.vie), la Succviţa, 236, 238
VINDECĂRILE, cf. IISUS HRISTOS (Scene).
VISUL lui Nabucodònosor, la Suceviţa, 242; la Voroncţ,
215
VÎNZAREA LUI IUDA, cf IISUS HRISTOS (Patimile)
Iuda
z
Z A H A R I A , Vestirea lut - , 246
ZAPISUL LUI A D A M , cf. ADAM.
ZIUA (Alegoria . - ) , 238
ZODIACUL, tn scena Judecăţii de apoi, 222, 223, 245;
— tn Menolog, 243
 INDEX PENTRU PLANŞE

INDICE GENERAL

Abside, I I I ; I V ; 1, 3, V; 1; VI, 3; V I I , 2, 3, 5, 6, Ferestre, in e x t e r i o r , II, 2, 4; III; IV, 1, 3; V, 1;

X X X V I I I , 1 - 3 ; X X X I X ; X L ; LXIV, VI, 2 , 3 , 4 ; V I I I ; X X X V I I I , 1 - 3 ; X X X I X ;
Acoperituri, I; II, 1 ; III, IV, 1, 3; V, 1 ; VI, 3; V I I , 3 - 6 ; XLI; XLII, 2, 3; XLIII; XLVI; XLVII,2;
VIII; IX, X X X V I I I , 1, 2, 4; X L I I I ; L X I V ; LXIV; LXV; LXVI; LXVII, 1 ; în i n t e r i o r ,
LXVIII. XI, XIV; XVI, 3; XVIII, 2, 3; X X ; XXII, 1;
Arcaluri, III, 2, 3, 4; IV, 1, 3; V, 1 ; VI, 3; VII, 1, 5, X X I I I , 2; X X X ; X X X I ; LIX, 1,
6; V I I I ; I X , 1, 2 ,4
Arcosoliu, XXXIII. Lemn (biserici de - ) I, 1 1 , 1 ; r o m â n e ş t i , I, 3, 4,
5 ; II, 1 ; ii c r a i n i e n e, I, 1, 2.
Bolli, V , 2 ; X I I I , 1 - 3 ; X I X ; 1 ; X X V , 1 , 2 ; X X V I ;
'
XXVII ; X X I X ; X X X I I ; X X X V , 2; XLVIII;
Pridvor, X L I I , 3 ; X L I I I ; XLV; XLVI; LXI; LXIII;
LV, 2; LVII; LXIII
L X V I I I , 2.
Biserici fără turlă, VII, 3, 4, X X X V I I I , 2; X L I I I
Bolfi, V , 2 ; X I I I , 1 - 3 ; X I X , 1 ; X X V ; 1 , 3 ; X X V I ;
XXVII; X X I X ; X X X I I ; X X X V , 2; XLVIII; Turle, d e l e m n , I , 1 , 2 ; d e z i d , I I I ; IV; VI, 3 ;
LV, 2 ; L V I I ; L X I I I . VII, 5 , 6 ; V I I I ; I X ; X X X V I I I , 1 , 4 ; L X I V ;
Brlu, I X , 2, 4; L X V I I I , 2, 4. LXVIII.
Turn de incintă (Putna), II, 5,
Clopotniţe, II, 1; VII, 3; L X V I I I , 2.
Cruce, X L , LXIV. Usi interioare, IV, 2; VI, 1; L I V ; 3; L V I ; exterioare,
II, 3; III, 1, 2, 4; IV, 1, 3; V I I I , 1 ; X L V ; X L V I ;
Decoraţie exterioară, în cărămida şi piatră, LX.
III, 3, 4; IV, 1, 3; V, 1 ; V I I , 1 , 2 ; V I I I , 1 ; p i c ­
tată, VII, 2 ; X X X V I I I - X L V I I ; L X I V -
LXVII ; n i c t a t ă şi i m i t î n d cără­ Vederi de ansamblu (biserici de lemn), I, II, 1.
mida, X L V I I ; 12; s c u l p t a t ă , LXVIII, Vederi de ansamblu (biserici dc zid), III — I X ; X X X V I I I ,
4 1, 2, 4; X L I I I ; L X I V ; LXVIII,
1

INDICE DE MONUMENTI

Arbore, Tăierea capului Sf. ioan Botezătorul, Vedere Dorohoi, Sf. Nicolae. Vedere generală, III, \
generală, VII, 4 ; p i c t u r ă exteri- Dragomtrna, Vedere generală, IX, 2
o a r â, X L V I I , 1.

Htrlău, Sf. Gheorghe. Vedere g e n e r a l ă , IV,1.

Badatili (Millsâuţi), Sf. Procopie. Vedere gene-
Humor, Sf. Nicolae. Vedere generală,
F a I ă, ' III, 2. X X X V I I I , 2 ; X L I I I ; p i c t u r ă : altar, X I I I ,
Bălincşti, Sf. Nicolae. Vedere generală, VII, 3 - X V , 1; naos, X V . 2— X V I I I ; gropniţă, X X V ,
3. F r i z a s u p e r i o a r ă d e a r c a t u r i, 1 ; nronaos, X X V I , 2, X X X ; pictură exterioară,
VII, 1 ; absida de la apus, VII, 2 X L ; X L I I I ; XLIV, 1; XLV, 2.
Bistrlfa, Mănăsl irea. Vedere g e n e r a 1 ă, VIII,
Iaşi, G a lata,, Vedere generală, IX, 4.
2.
Iaşi, Golia, Vedere generală, LXVIII, 3.
Botoşani, Sf. Gheorghe, Vedere generală,
Iaşi, Trei Ierarhi. Vedere generală, LXVIII,
VIII, 1.
4.
Caliceanca, Adormirea Maicii Domnului, Vedere l/cani, Adormirea Maicii Domnului. V e d e r e gene­
generală şi clopotniţa, 11,1. r a l ă , LXVIII, 2.
Cernăuţi, Sf. Nicolae. Vedere generală, I, 4.
Milie, Vedere generală, I, 1
Clocuctca, Sf. Treime. Vedere generală,!, 5.
Neam/, Mănăstirea. Biserica înălţării. Ve <1 e r e g c¬ Suceava, St, Dumitru, V e d e r e g e n e r a 1 (t, VIII
a e r a l a , VI, 3; . u s ă i n t e r i m a r ă , VI, . 4. • .,
1 ; f e r e a s l r ă I a ;) v i i i i a o s V I , Ia Suceava, Sr. Gheorghe, V c ti e r e g c n e r a I ă, V 11,
n a o s, VI, I. G ; p i c t u r ă e x t e r i o a r ă , XI.Il, 2 .
Suceava, Sf. Ilie. V e il e r e g e n e r a l ă , III, 3;
Pâlrăuţi, Biserica Sfinla Crine. V e d e r v g e n e¬ p i e i u r ă : Iurtă, X X V , 3 ; naos, X X V , 2 ;
r a l à , III, l. pictură exterioară, X L V I I , 2.
Popăuţi. Sf. Nicolae, V e ti e r e g e n e r a I ă, IV, Sucevija, V e d e r e g e n e r a I ă, L X I V ; L X V III,
.'!; n i c i u r ă: altar, X X X I V ; X X X V , 1 ; naos, 1 ; P i c l u r ă: altar, X L V I I I - L , 1 ; naos, I.,
X X X V , 2 - . X X X V I I , 1 ; pronaos, X X X V I I , 2 . 2 - L I V ; gropniţă, LV, LVI ; pronaos, LVII-
Piatra-Neaml, SI'. Ioan Botezătorul, F a ţ a d a ni e r i- L I X ; pridvor, L X - L X I I I ; piclură exterioară,
d i o n a .1 fi, i I ; bolţii ) r o n a ti- LXIV-LXVIl
s u l u i, V, 2
Proboia, V e ti e r e g e u e a 1 ă, Vll,. 5. -, Vatra-Moldoviţei, Biserica Buna Vestire. V e ti e r e
Putna, Biserica Iui „Drngos . V e d e r c esteri" g e n e r a l ă , X X X V I I I , 1 ; p i c t u r ă : lurlă,
o a r ă , I, 3 X I I I , 2 ; altar, X I X ; 1 ; X X ; X X I ; naos, X I X .
Putna, Turnul Tezaurului (incinta mănăstirii) II, 0 2 ; X X I I - X X I V ; gropniţă, X X X I I ; X X X I I I ;
Rădăuţi, Sfintul Xicolac F c r e a s i r l a i b s i d ă, pronaos, X X V I I ; X X X I ; oictură exterioară:
1 1 , 4 ; l a p r i d y o r. II, 2 ; u s a n a o s u - X X X I X ; X L I , 2; XLII, 3; XLIV, 2, 3; XLV, 1.
1 u i, II, 3. Voroneţ, Biserica Sf. Gheorghe. V e d e r e g e n e r a l ă ,
Revna, Vedere generală, I XXXVIII, 4; uşă interioară, IV, 2 ;
Roman, Biserica episcopală, V e d e c g e n e r a l ă ,
p i c t u r ă: lurlă, X I I I , 1 ; altar, X ; naos, X I ;
VIII, 3.
X I I ; pronaos, X X V I , 1 ; X X V I I I , 1 ; pridvor,
Slatina, Vedere generală, IX, 1 X X V I I I , 2 ; X X I X ; p i c l u r ă exterioară, X X X V I I I ,
Solca, Sf. Felin şi Pa vel, T a m b u i u l , I X , 3. 3, 4; X L I , 1 ; X L V I

INDICE ICONOGRAFIC

Abel, X X ; LVII, Caiafa, X V I I I , 1 ; a s o c i a t c u P i l a t , X X I I I , 1 .

Abside (Decoraţie oictală in) VII, 2 ; X X X V I I I X L Catolici, î n J u d e c a t a d e a p o i , X L V , 1
LXIV; LXVII. 2 Centurion, cf. Longhin.
Acatist (Imnul), X L I I , 3 ; X L I I I ; X L I V ; X L V I I I ; Cina cea de taina, X , l ; X V , 1 ; X X I ; X X X I V , 2 ; X X X V ,
X L I X , 1 , 2 ; LXV. 1.
Adam, L V I I ; Generò, L X V I I , 1 ; C r a n i u l 1 u i -) Chirii, X, 4; X X I
X I I , 2; X V I I I , 3: X X I I I , 2; X X I V . I : - 'si Evit, Coborîrea de pe Cruce, cf. Cruce.
A n a s t a s i s , X I , 1 ; X X ; X X X I V , 1 ; Ju- Concilii, X X V I , 2 ( 1 . 2. 3, 4, 5 ) ; X X V I I ; X X X (G şl 7 ) ;
d e c a t a de a o o i, X L I I , 1 ; X L V , . 1, 2; X X X I (G şi 7 ) ; LVII.
LX. Constantin şi Elena, LIV, 1.
Adormirea Maicii Domnului, X I , 2; L'VIII (Menolog), Constantinopol, cf. Asediul.
Altar (decoraţia), X ; X I I I , 3 ; X I V ; X V , 1 ; X I X ; X X ; Cosma, doctor, X X V I , 2; X X V I I ; L X I I , 1; L X I I I , 2.
X X I ; X X X I V ; X X X V , 1 ; X L V I I I ; X L I X ; L, 1: Cruce (or egali rea — ), X I , 2; (aşezarea pe - •), X I I , 2;
Ana, mama Maicii Domnului, cf. loachim: V e s t i r e a X V I I I , 3; X X I I I , : (coborîrea de pe —), X I I ,
l u i - , X X V , 1, 2; X V I I I , 2,
Anna, judecător, cf. Iisus in faţa lui Anna (Pal iniile). Daniel (profetul), L X I I , :
Anastasis, X I , 1 ; X X ; X X X I V , 1 Daniil Sihastrul, X L V I , 1.
Apostoli, i n ni e ti a I i o a n e, XIX, 1 ; p e a b s i-
David, L X V I I , 2 ; A n a s l i s i s, X I , 1 ; X X ; X X X I V ,
tl e, X X X V I I I , 2, 3; X X X I X ; X L ; L X I V ;
1 ; Î n ă l ţ a r e , XLVIII; XLIX.
L X V I I , 2; — in Judecata d e ă p o i,
Detsts, X I , 2 ; X L ; X L V I 1, 2; X L I X , 1 ; L X I V ; L X V I I ,
Spălarea p i c i o a r e 1 or, Schim­
b a r e a la F a ţ ă, P o go V î r e a D u h u- 2.
1 u i S f i n ì , Î n ă l ţ a r e , I m p ă r l ă ş a¬ Demoni, J u d e c a t a d e a p o i , X L V , 1 , 2 ; L X ;
LXI ; Scara c e r u r i 1 o r, X L V I I , 2;
n i e, a se vedea la aceiţte cuvinte; — în P r i n-
d e r e a, I n v a d a r e a G f ă d i n i i G h e t- L X V I I , I.
s e m a n i etc. (Iisus, Patimile). Diaconul Nicanor, L X V I .
Apostolii Petru, Pavel, a se vedea la aceste nume, Doctori (Iisus la — ), cf. Iisus.
Arborele lut Ieseu, X X X V I I I , 4; X L I , 1; 2; X L I I , 2, 3; Doctori (Părinţi a i Bisericii), cf. Cosma , Ioan Damaseli in,
Iosif, Milrofan, Téofan,
L X V ; LXVI. Drumul spre Golgolha, X I I , 1 ; X V I I I , 3; X X I I I , 2.
Arhangheli, X X X I I ; LVI, 2; L I X . 3. ' Duh (Sfînlul), X I X , 1; X L I I I (Imnul Acatist); X L V ,
Asediul Constantinopolului, X L I I , 3; XLIII; XLIV, 1, 2; X L I X , 2 (Imnul Acatist); LIV, 3.
1, 3 Dumitru (Sfintul), X L I I , 3; X L I I I .
Aşezarea pe Cruce, cf. Cruce, Dumnezeu- Tatăl, X I X , 1; X X ; X X X I V , 1.
Alanasie (sfintul), X, 4; X X I ,
Avraam, L V I I . F i lo x en ia 1 u i -, et. Stinta Elisabeta (Fuga - ), L, 3; L X I I , 2.
Treime. Elisabeta (Vizilaţia), a se vedea la acest euvint.
7 . . Emmanuel, Cf. Iisus (tipuri),
Batjocorirea, cf. Iisus (Patimile), . Episcopi, i n a I l a r , X ; X I V ; X V , 1 ; X X ; X X I ;
Biserica triumfătoare, X X X V I 1 I - X L ; XLIII; LXIV • L, 1 ; în medalioane, X I I I , 3; X I V ; X I X , 1 ; X X ,
 X X I ; — In n a o s : în medalioane, X I , 1, 2; — d a r e a g r ă d i n i i : XV, 2;XXII,1 ; X X X V I ,
p e a b s i d e , X X X V I I I , 2 , 3 ; X L ; LXIV, 1 ; P r i n d e r e a , X V I , 3 ; X X I I , 1 ş i L I ; LII.
Eva, L V I I ; — şi Adam, ef. Adam. — in t a ţ a l u i A n n a , L I , L I I .
Evanghelist!, in medalioane, in aliar, — î n f a ţ a i u i C a i a f a , cf. Caiafa,
X I X , 1 ; in p r o n a o s , X X V I I ; pe a b s i- -in fuţa lui Pi lat, XVII, 2 ; XXIII,
d e , X X X V I I I , 3 ; X X X I X ; X L ; LXIV. 1; L I ; L I I ; LIII, L
Exterioara (pictura), X X X V I I I - X L V I I , L X 1 V - L X V I J . — a d u s d i n n o u in l a t a l u i P i 1 a l,
LII;
Fecioară (Sfìnta), cf. Maica Domnului. B a t j o c o r i r e a , XI, 2; XVII, 1; XXIII, 1;
Femei (Sfinte), IV, 2; X X V I , 2; L V I , 2; i n m e d a- — a ş e z a t p e C r u c e , vezi Cruce.
1 I o a n e, X X I I I , 1; la R ă s t i g n i r e , X I I , Răstignirea, X I I , 2 ; X I X , 2 ;
1 şi 2; XIX, 2; la C o b o r t r e a de pe — dat jos de pe Cruce, vezi Cruce.
C r u c e , la P 1 i n g e r e a lui 1 i s u s, — pi i n s , cf. Plingerea lui Iisus.
a se vedea la aceste cuvinte. Ilie (înălţarea la cer a lui - ) , L I X , 2.
Filosofi pagini, X L I , 1 ; L X V - L X V I Imnul Acatist, cf. Acatist.
Fitti risipitor, X L I I I . Intercesiune (Vălul — ), cf. Pokl'OV.
„Fiu unic, Verb divin L, 2, 3; LIV, 1. Intrarea tn Ierusalim, X I , 1,
Foca, L I X , 2. Invadarea Grădinii Ghetsemani, cf. Iisus (Patimile),
Fuga in Egipt, X X V , 1 ; X L I X , 1 ; L, 3. loachim, în D e s e rt, X X V , 1 ; - şi Ana, X X V , 1 ;
asistind pe Maica Domnului,
Geneza, LIV. 3; L X V I I , 1 X I X , 1.
Ghedcon (Una lui—), L X I I I , 3 Ioan (Apostolul): în C i n ă . X, 1 ; XV, 1; X X I ;
Gheorghe (Sfintul), X X X V I I I , 3; X L I I , 3; X L I I I ; X L V I , X X X V . l ; în C o b o r ir ca de r> e C r u c e ,
1; V i a ţ a - , X X V I I I ; LIX, 1. X I I , 2; X V I I I , 2; X X I V , 1; in" R ă s l i g-
Ghetsemani, cf. Iisus (Patimile). n i r e , X I I , 2 ; X I X , 2 ; î n Th r è n e, X I I , 2 ;
Grigore (Mitropolitul), X L V I , 1. X X I V , 2; X X X V I I , 1
Ioan Botezătorul,XV,2; X V T , 2 ; X X X I ; L X I V ; V i a ţ a
Grlgore (Sfintul), X , 3 ; X I V ; X X
1 u i -, L X I ; LXII, 2; LXIII, 1.
Gropntta ( D e c o r a ţ i a - ) , X X V , 1 ; X X X I I ; X X X I I I ; Ioan Gură d e Aur, X , 4 ; X I V ; X X ; A d u c e r e a
L X ; LVI. m o a ş t e l o r —, LIX, 1, 3,
Ioan Damaschln, X X V I , 2 ; X X V I I ; L X I I , 2 ; L X I I I , 2 .
Hetlmasle (Tronul --), X I I I , 3; X I X , 1 ; X L I I , 1 ; X L V , Ioan cel Nou, X L V I , 1, 2; L I I I , 1 ; L X I .
1, 2 ; L X . losif (soţul Măriei), Căsătoria l u i - , XXV,
1 ; Mustrările l u i - , XXV, 1 ; XLIX,
Iacob, LVII; Scara lui LXI; 1 u p t î n d 1,2; Visul l u i - , L,3.
cu î n g e r u l , LXI, Isaac, LVII.
Iacob (Apostolul), in S c h i m b a r e a la Faţă, Isaia, X L V I I I ; X L I X ; L X V I I , 2.
XI, 2 Iuda, î n C i n a c e a d e t a i n ă , î n P r i n d e ­
Ieremia Movilă, L I ; LIV, 2 ; F a m i l i a l u i - , L I V , rea, vezi cuvintele respective; Căinţa
1. 2 l u i - , L I ; LII.
împărtăşania Apostolilor, cf. împărtăşania cu pîine şi
Iisus, tipuri: î n g e r u l D o m n u l u i , XLIL, 2.
cu vin.
E m m a n u e l , X I , 1 ; X L ; L, 2, 3; L X I V ; -
v e g h i n d , XXV, 1. Împărtăşania cu pline, X, 3; X I I I , 3; X I V ; X X .
P a n t o c r a t o r , XIII, 1, 2; X I X , 1 ; împărtăşania cu W n , X , 4 ; X I I I , 3 ; XV,1 ; X X I , X X X I V ,
2 ; L, 1.
— a 1 M i l e i , li, 3.
Impărflrea Veşmintelor, X V I I I , 3.
Iisus, scene:
Anastasis, v . cuvintul respectiv, Înălţarea, vezi Iisus (Scene).
— în Adormirea Maicii li o m n u- Îngerul Domnului. XLIX, 2
1 u i, v. cuvintul respectiv. Îngeri, in G h e t s e m a n i, X V , 2; X V I , 2; in î m¬
Botezul l u i - , LXIII, 1 ; p ă r t ă ş a n i a A p o s t o l i l o r , X, 3, 4 ;
— î n m i j l o c u l D o c t o r i l o r , LIII, 2 . X I I I , 3; X I V ; X X , X X I ; X X X I V , 2; in î n ă 1-
— i i i t r t n d t n I e r u s a l i m , X I , 1. ţ a r e , XII, 2 ; X X X V , 2 ; XLVIII ; a s i s t l n -
— in împărtăşania Apostolilor, d-o pe Maica Domnului: în Glorie, X X I I , 2; inaltar:
v, cuvintul respectiv. X I I I , 3 ; X I X , 1 ; în naos: LI ; în turla pronaosului:
î n ă l ţ a r e a la c e r a l u i — , XII, 2; X X V I ; X X V I I ; L V I I ; p e absidă: X X X I X ; X L ;
X X X V , 2 ; XLVIII. LXIV; LXVII, 2 ; i n f r e s c e l e v o t i v e ,
î n v ă ţ ă t u r a l u i - , LI; LII; LIV. 1 . L I ; L I V , 2; şi I a c o b , în pridvorul de la Su­
M i n u n i l e l u i - , LII; LIII, 1 . ceviţa, L X I ; p e oartea exterioară
N a ş t e r e a 1 u i - , X L I X , 1 , 2 ; LIII, 2 . a z i d u r i l o r , X X X V I I I , 1 - 3 ; X L ; XLI,
— alungind pe N e g u ţ ă t o r i din 2; X L I I I ; L X I V ; LXVII, 1 şi 2; în A d o r a ­
T e m p l u , XXV, 2 rea M i e l u l u i , XIV; în Răstigni-
l> r i n d e r e a l u i -, vezi Iisus (Patimile). r e, X I I , 2.
S c h i m b a r e a I a F a ţ ă a l u i - , X I , 2;
Usto, Patimile lui - , X I . 1, 2; X I I . 1. 2; X V , 2; X V I , Intlmpinarea Domnului, X I I , 2; X X V , 1, 3; X L I X , 1.
2-XVI1I; XIX, 2; XXII-XXIV; XXXI; Învăţătura lui Iisus, L I , L I I .
XXXVII, 1; LI-LIII. Învierea, cf. Judecuta de apoi, I.azăr,
Detalii: C i n a c e a de t a i n ă , V. cuvînlul
respectiv. Judecata de apot, V I I , 2; X X X V I I I , 4; X L I I , 1 ; X L V -
— pe muntele Măslinilor, rugă­ L X ; L X I - De t a 1 1 1: Apostoli, X I I , 21
c i u n e a , XI, 2; XV, 2; XVI, 2; LI; i n v a ­ X L V , 1, 2; L X ; L X I ; damnaţi, X L V , 1, 2; cin.'
 289

tărirea faptelor, X L V , 1, 2; L X ; învierea, VII. n i r e , XIX, 2; XXIV, 1; în S c h i m b a ­

2; X L I I I ; XLV, 1, 2; L X I . r e a la F a ţ ă , a se vedea la cuvintul respec­
tiv. V i a ţ a 1 u i - , LV, 1 , 2 ; L V I , 1 , 2 ; L X V
Latăr, învierea lui — , X I , 1. Movilă, cf. Icrcmia.
Lemeli, LVII. Muntele Măslinilor, cf. Iisus (Patimile).
Longktn, X I X , 2.
Lumea (la Rusalii), X I , 1; X X I I , 1 Naos (pictura din - ) , X I ; X I I ; X I I I , 1 , 2 ; X V , 2 -
XVIII; XIX, 2; X X I I - X X I V ; XXV, 2, 3;
Magi, X X V , 1 ; X L I X , 1; L, 3; L I I I , 2. X X X V , 2; X X X V I ; X X X V I I , 1 ; L, 2, 3; L I -
Maica Domnului, locul său In Biserică: în a l t a r LIV.
între patru îngeri, X I I I , 3; intre doi îngeri şi Naşterea lui Ioan Botezătorul, L X I ; L X I I , 2; — Iul Iisus,
loacliim ş i Ana, X I X , 1 ; î n c o n c a n a o s u ­ a Maicii Domnului, a se vedea Ia cuvintele res­
lui, LIII, 2 ; in frescele votive, pective.
X V I , 1 ; X X I I I , 1 ; X X I V , 3 ; L i ; LII; L I V ; î n Necredincioşi, cf. Judecata de apoi.
g r o p n iţă, LV, 2; în turla pronaosului, Neguţătorii alungaţi din Templu, X X V , 2.
X X V I , 1, 2 ; XXVII; - p r i d v o r u l u i , Nicodim, î n C o b o r î r e a d e o c C r u c e , X I I ,
LXIII, 2; in abside, XXXVIII, 3; 2; X V I I I , 2; în T li r è n e, X I I , 2
X X X I X ; X L ; LXIV. Nicolae (Sfintul), X , 3 ; X X X V I I , 2 ; V i a ţ a - ,
Maica Domnului, iconografia sa: în înălţarea X L I I I ; X L V I , 1, 2; LVIII.
Domnului, XII, 2; X X X V , 2; XLVIII; Nisior (Sfintul), X L I I I , 3
in R u g u l in f l ă c ă r i , a se vedea la cu­ Noaptea, LIV, 3.
vînlul respectiv; în D r u m u l G o 1 g o t li e i Noe, LVII.
XII, 1 ; î n c o r o n a r e a —, LXV; LXIV; în Numărătoarea, L, 3.
R ă s t i g n i r e , XII,2; XIX, 2 ; î n D e i s i s ,
X I , 2; X L ; X L V I , 1, 2; X L I X , 1 ; L X I V ; L X V I I , Onc/iune (Piatra de -), X I I , 2; X X I V , 2; X X X V I I , 1.
2 ; i n C o b o r î r e a d e p e C r u c e , XII, Oncflunea de la Simon, L I V , 1.
2; X V I I I , 2; X X I V , 1; ,\ d o r m i r e a -, X I ,
2; LIX, 1; G l o r i i c a r e a -, L I ; LIII, Pantocrator, cf. Iisus (tipuri).
2 ; Glgkopliilousa, X L V , i:; I n t e r c e s i u n e , Papa Agaton, L X V I .
cf. Pokrov, Asediul ; in Aşezarea pe Paralitic, X V , 2; LI
Cruce, XVIII, 3 ; - i n Glorie înlre Patimile, cf. Iisus.
doi îngeri, X X I I , 2; cf. absidele; I n t r a r e a Pavel (Apostolul), L X V I I , 2 ; î n J u d e c a t a de
in B i s e r i c ă - , XII, 2; XVIII, 2; XXIV, a p o i , XLII, 1.
2; X X X V I I , 1. Petru (Apostolul), L X V I I , 2 ; î n C i n a c e a d e
Matca Domnului, Vtafa — , X X V , 1; Z ă m i s l i r e a , t a i n ă , X , 1 ; XV, 1 ; X X I ; X X X V , 1 ; I n
Naşterea, Intrarea în Biserică, S p ă l a r e a p i c i o a r e l o r , X, 2; XIV;
X X V , 1 ; Vestirea, vezi cuvînlul respectiv. în împărtăşania Apostolilor,
Maria, mama lui leremia Movilă, LIV, 2. X, 3, 4 ; X X ; X X I ; T ă g ă d u i r e a l u i - ,
Maria Magdalenu, L I X , 2 ; î n T i r r è n e , X I I , 2 ; XI, 1; XVII, 2; X X I I , 2; LI; LII; în S c h i m ¬
X X I V , 2; X X X V I I , 1. b a r e a la Faţă XI 2
Maria, mama lui Iisus, cf. Maica Domnului. Pilat, X V I I , 2 ; X V I I I , 1 ; X X I l î , i ; L I ; L I I ; L I I I , 1 ;
Martiri, in medalioane, XV, 2; XXII, 1; în G o 1 g o t h a, X X I I I , 2; cu I o s i t d i n
X X I I I , 2; XXIV. 1 ; XXVIII, 1; pe a b s i d e , A r i m a l e e a , a se vedea Ia numele respectiv.
XXXVIII. 2, 3, X X X I X ; XL; LXIV; V i a ţ a Pogortrea tn Iad, cf. Anaslasis.
u n o r - , XLVII, 1 . Pokrov, L X V , L X V I , 2.
Matliusalem, LVII. Predica de pe lac, L I ; L I I .
Medalioane, IV, 2 ; X I , X I I , 2 ; X I I I , 3 ; X I V ; X V , 2 ; Pregătirea Crucii, cf. Cruce.
X I X , 1 ; X X - X X I I , 1 ; X X I I I , 1 , 2 ; XX1V.1 ; Pridvor (pictura din - ) , X X V I I I , 2 ; X X I X ; X X X V I I I ,
XXVII; XXVIII, 1; X X X I I ; XXXIII 4; X L I I , 1 şi 2; X L V ; L X - L X I I I .
Menolog, X X V I I I , 2 ; X X I X - X X X I I I ; L V I I - L 1 X , Prinderea lui Iisus, vezi Iisus (Patimile)
1, 2, 3. Profe{t ş t Patrlarlti, i n t u r l a pronaosului,
Mercurie (Sfintul), X L I I , 3; X L I I I . XXVI, 2; XXVII. LVII; pe abside,
Miel. A d o r a r e a - , X I I I , 3 ; X I V ; - p e a b s i - X X X V I I I , 2, 3; X X X I X ; X L ; LXIV; LXVII.
d ă: XXXVIII, 1 , 3 ; X X X I X ; LXIV; - s u b Pronaos (pictura d i n - ) , IV, 2; X X V I ; X X V I I ; X X V I I I ,
f o r m ă d c m i e l , XIII, 3 ; XIV; X X ; XXV, 1; X X X ; X X X I ; X X X V I I , 2; X L I ; XLII, 2, 3;
3; X X X V I I I , 1; X X X I X ; XLII, 3; - s u b XLIII; XLVII, 2; L V I I - L I X .
formă de Prunc in patena, Prunci, cf. Uciderea.
X X X V I I I , 3 ; LXIV.
Pustnici, t n p r o n a o s , X X X ; X X X I ; p e a l i s i
Mlhail (Sfintul), X L ; S o b o r u l - , L I X , 3 .
Minuni, Cf: Iisus (scene). d e, X X X V I I I , 3; X L I X ; L X I V .
Mitrofan (Doctor), L X I I I , 2, Rai (Judecata de apoi), X X X V I I I , 4; X L I I , 1; L X .
Mina Dumnezeiască, in G h e t s e m a n i , X I , 2; Rat (Glorificarea Maicii Domnului), LIII, 2.
ţinînd sufletele drepţilor, LI;
Rares (Petru), X V I , 1; X X I I I , 1; X X I V , 3.
L I I ; LIV, 3 ; l a J u d e c a t a d e a p o i ,
a se vedea la cuvintul respectiv (Cintărirea fap­ Răstignirea, cf. Iisus (Patimile).
telor). Rugul tn flăcări, X L I I , 3; X L I I I ; X L I V , 2;L, 1 ; LV, 2;
Moartea Dreptului, X L V , 2; — Păcătosului, L X I , LVI, 2; L X V ; L X V I .
Moise, L X V I I , 2 ; î n J u d e c a t a d e a p o i , X L I I ;
1; X L V , 1, 2; L X I ; I n R u g u l în f 1 ă c ă,r 1, Satan, în Anastasis, X I , 1 ; X X ; X X X I V , 1 ; in Judecata
a se vedea la cuvintul respectiv; iu R ă s t i g- de apoi, a se vedea la cuvintul respectiv.
Savaot (Dumnezeu), L, 2; L I I I , 2. X I X , 2; T 11 h a r u I c e l B u n , tn Drumul
Scora cerurilor. X L V I I . 2 ; L X V I I . 1 spre Golgotho, X I I . 1 ; In Răstignire. X I X . 2;
Schimbarea la Fait. et. Iisus (Scena). In Judecata de apoi, X L I I , 1; in Rai, X L I I 1;
Sem, L V I I . LIII, 2; TI I h a ml c e l R « u, I n Răstig­
Serafimi. î n a l t o r . X ; X L I X , 1 , 2 ; p e s u p r a ¬ nire. X I X , 2 .
I a ţ a e x t e r i o a r a a zidurilor, Treimea (Filoxcnln lui Avraam), X L I X , l i LVII.
XXXVIII, 3; X X X I X ; XLIII; XLIV; LXVII, Treimea (sun forma celor trei ipostaze), X L I I , 3 (Aca­
1. 2 . tistul); X L I I I (Acatistul); X L I X . 2 ; L X .
Serglu (Egumenul), L X V ; L X V I , 2 . Turla (decoraţia -) naosului, X I I I . 1, 2; X X V , 3; pro­
Sfilila l'ala, X X ; X X I I I ; 1 ; X L . naosului, X X V I , 1 , 2 ; X X V I I ; L V I I ; pridvorului,
Sfln/t militari. X I , 1 , 2 ; X V , 2 ; X V I I I , 3 ; X X I I . 1 ; L X I I I , 2.
X X I I I , 2; X X I V , 1; LVI, 1, 2.
Simon, din Ducerea Crucii, XVIII, 3; Uciderea Pruncilor, L, 3; L X I I , 2
X X I I I , 2.
Simon (Onc/tunca dc la — ) , cf. Oncţlune. Valul Intercesiunii, cf. Pokrov; - Veronicăi, cf. Sfînta
Sinai, m a r t i r i i d i n - L X V , L X V I . 2 . Faţft.
Sinoade. cf. Concilii. Venire (a Doua), X L I I , 1 ; X L V . 1, 2; L X .
Soborul Arhanghelul Ga v r i i , XXXII; - M i ­ Visul Iul lacob, L X I ; - lut loslţ, L, 3; — l u i N a b u ­
ri a i 1, L I X . 3 . codònosor, LXII.l ; — l u i Zaharia,
Solomon. I n A n a s t a s i s . X I , 1 ; X X ; X X X I V , LXI; LXII, 2
1; î n ţ e l e p c i u n e a I n i — , LXII, 2, Vltadetiic (Parabola - ) , L I I I , 1
Spilarea picioarelor, cf. Iisus (Patimile).
Vizllalla, X L I X , 2 ; L X I ; L X I I , 2 .
Slllpnlct, X L I , 2 ; L V I I I ; L X V I , 1 .
Votini (frescă), X V I , 1 (Humor); X I I I , 1; X X I V , 3.
Tabernacolul, X L V I I I . (Moldoviţo); L I ? L I V , 2 (Suceviţa).
ÏYofan (Doctor), X X V I , 2 ; X X V I I ; L X I I . 1 ; L X I I I . 2 .
Zaharia. L X V I I , 2 ; (Vestirea lui - ) , L X I ; L X I I , 2 .
Thrine, X I I , 2 ; X X I V , 2 ; X X X V I I . 1 .
Tltltarl. t n D r u m u l s p r e O o l g o l h a , X I I , Ziua. L I V . 3.
l ; XVIII, 3; X X I I I , 2; In Răstignire, Zodiacul, X L I I , 1; L X ; L X I I I , 2.
 POSTFAŢA

După anii de grele confruntări şi sacrificii ai primului război mondial, pe fondul de

entuziasm generat de împlinirea marelui vis al unirii tuturor românilor, unul dintre
cele mai impresionante şi semnificative fenomene a fost înflorirea culturii naţionale,
înflorire materializată în mai toate domeniile, de la întemeierea noilor universităţi şi
şcoli superioare în ţară şi peste hotare, la redactarea şi publicarea unor importante lu­
crări ştiinţifice şi literare, de la organizarea dc muzee şi expoziţii, la intensa activitate
muzical-concertistică. Una dintre cele mai preţioase componente ale mişcării culturale
din acea vreme priveşte redescoperirea patrimoniului istoric naţional. Sub veghea Comi­
siunii Monumentelor Istorice şi la neîncetatele îndemnuri ale lui Nicolae Iorga, care
vedea în monumente „averea ţării", numeroşi savanţi şi tineri cercetători s-au aplecat
asupra mărturiilor trecutului nostru, cu scopul mărturisit de a recupera, pentru demni­
tatea naţională, însemnele creativităţii şi originalităţii poporului român al cărui loc
în cultura europeană se cerca redéfinit, explicat, apărat. Lui Nicolae Iorga, Gheorghe
Balş, Vasile Pârvan, Alexandru Lapedatu, Nicolae Ghika-Budcşti şi multor altor sa­
vanţi li se datorează lucrări fundamentale şi numeroase studii prin intermediul cărora
se rostea adevărul că istoria poporului român a fost înnobilată de un îndelung efort con­
structiv şi de o strălucitoare sete dc frumuseţe, multe dintre lăcaşurile durate de-a lungul
vremii avînd dreptul să fie cunoscute şi promovate în rîndul valorilor de interes uni­
versal, în anul 1922, N. Iorga şi Gh. Balş publicau Ia Paris prima sinteză privind arta
veche românească1, cîţiva ani mai tirziu fiind publicate lucrările lui Gh. Balş consacrate
monumentelor istorice clin Moldova, lucrări a căror valoai'c documentară şi de metodă
generală continuă să ramina exemplare, multe încheieri ale ilustrului savant păstrîn-
du-şi pînă azi o nealterată prospeţime. Din rîndul tinerilor cercetători s-au ridicat atunci
personalităţi de certă valoare ca Oreste Luţia (din păcate dispărut prematur), I. D. Şte-
ianescu, Victor Brătulescu, Horia Teodora şi alţii prin ale căror conjugate osteneli au
fost introduse în circuitul ştiinţific numeroase monumente şi opere de artă făurite de
meşterii anonimi de-a lungul evului mediu.
Prestigiul ştiinţific de care se bucura pretutindeni în lume N. Iorga, nenumăratei
sale acţiuni cu caracter propagandistic au atras şi interesul unor savanţi străini, mulţ
dintre ei fiind invitaţi să viziteze România fie eu titlu personal, fie în cadrul unor reu
niuni ştiinţifice de interes internaţional, deosebit de important fiind în acest sens cel de
al doilea congres de bizantinologie organizat la Bucureşti în anul 1924. Rînd pe rînd
Charles Diehl, Henri Focillon, Gabriel Millet, Louis Bréhier, Puig i Cadafalch, Philip
Schweinfurt, André Grabar au poposit în faţa monumentelor noastre ducînd cu ei amin­
2
tirea unor realităţi artistice de neuitat cărora le-au consacrat nu o dată pagini entuziaste .
Ei nu erau de fapt primii străini pe care îi incinta frumuseţea monumentelor istorice
292

româneşti, pentru că încă înaintea primului război mondial un istoric dc autoritatea

Iui Josef Strzygowski sau cercetători de valoarea lui W l a d y s l a w Pocllacha şi E. A. K o z a k
îşi manifestaseră admiraţia pentru monumentele din Maramureş sau din M o l d o v a de
Nord, consacrîndu-le nu numai ocazionale însemnări, ci şi studii temeinice cu o perma­
3
nentă valoare de referinţă .
în raidul savanţilor străini care s-au devotat cu competenţă şi afectuoasă pasiune
cercetării monumentelor româneşti, Paul H e n r y ocupă un loc de excepţie, atît prin nu­
mărul studiilor publicate, cit şi prin densitatea ştiinţifică a acestora. V e n i t la Bucu­
reşti cun'nd după primul război mondial, ca profesor la Institutul francez de studii su­
perioare clin R o m â n i a , cl a petrecut mai mulţi ani in ţara noastră, fiind cu precădere
atras de cercetarea monumentelor din nordul M o l d o v e i . Rînd pc rînd, în revista Institu­
tului francez dc studii superioare din R o m â n i a sau în alte publicaţii, scrierile lui Paul
H e n r y privind pictura monumentelor din nordul M o l d o v e i au deschis noi direcţii de
interpretare, lectura atentă a imaginilor şi bogăţia asocierilor, într-o perspectivă artis­
tică larg europeană, fiind dc natură să scoată monumentele româneşti clin starea de falsă
provincial itate în care se aflau 4 .

Cînd, în anul 1930, apărea la Paris masivul şi elegantul v o l u m Les églises de laMolda-
vie du Nord des origines à la fin du XVI' siècle*, P a u l H e n r y dobindea un drept de întîie-
tate, căci lucrarea sa era prima încercare de sinteză complexă privind un ansamblu de
monumente româneşti, considerate atît prin caracteristicile lor arhitectonice, cit şi prin
zestrea lor de picturi m i n a l e . Procedînd ca un autentic istoric de artă, Paul H e n r y nu s-a
m u l ţ u m i t să întocmească o cronologie a monumentelor studiate, cu eventuale vagi refe­
riri la ambianţa politică şi socială, dimpotrivă, călăuzit de arzătoarea dorinţă de a în­
ţelege acele împrejurări şi energii care au făcut să se ivească pc pămintul ţării noastre
atîtea monumente; dc singulară frumuseţe, el a stăruit îndelung asupra zbuciumatei
istorii a poporului român, folosind în acest scop o impresionantă bibliografie, de la cor­
pusurile de documente la studiile speciale şi la marile sinteze datorate lui A. D. X e n o p o l
sau N i c o l a e Iorga. D i n acest punct dc vedere, lucrarea sa se constituia într-un model
demn ele urmat sileşte lesne de presupus ecoul pc care paginile sale redactate într-o ele­
gantă limbă franceză îl vor fi a v u t în lumea cărturarilor occidentali interesaţi dc artă.
Se poate spune că în acei ani cinci realitatea istorici şi culturii româneşti m a i era pusă
la îndoială de către oficinele iredentiste, lucrarea tînărului savant francez a fost o admi­
rabilă pledoarie spre recunoaşterea adevărului că, nici chiar în cele mai grele perioade
istorice, făclia culturii şi artei nu s-a stins pe plaiurile româneşti.

Cititorul care zăboveşte cu atenţie asupra acestor pagini nu se poate să nu fie captivat
de limbajul emoţionant, de coloratură romantică, în care va desluşi o deplină adeziune
sufletească a autorului pentru subiectul tratat. într-adevăr, pentru Paul H e n r y m o n u ­
mentele clin nordul Moldovei nu au rămas un simplu obiect de studiu, ele au devenit cu
timpul o parte clin propria lui zestre sufletească, iar dragostea sa pentru natura M o l d o ­
v e i se mărturiseşte adesea, fie numai prin frecventa referire comparativă la peisajul,
familiar lui, clin V o s g i i francezi. Cunoscînd monumentele şi locurile, cunoscind oamenii
şi calda lor ospitalitate, nu se putea ca P a u l H e n r y să nu se ataşeze cu toată sinceritatea
de tradiţiile istorice ale M o l d o v e i , nu se putea să nu fie captivat de marile personalităţi
care au ilustrat această istorie. Atras de legendara figură a lui Ştefan cel M a r e , Paul H e n r y
i-a consacrat unul dintre cele mai pertinente studii din cîtc au fost vreodată publicate",
 NI

iar in cadrul sintezei privind monumentele Moldovei de Nord un întreg capitol este ic
zerval, marelui domnitor a cărui activitate de ctitor este scoasă cu precădere în evidenţă,
După mai bine de o jumătate dc secol dc la apariţie, cartea lui Paul Henry continuă
să ocupe un Ioc de necesitate în orice bibliografie selectivă privind monumentele din
Moldova, nu puţine fiind acele concluzii pe care cercetătorii generaţiilor ulterioare le-au
preluat şi nu puţine sint ipotezele sale dc lucru pe care investigaţiile ulterioare le-au
confirmat. Astfel, Paul Henry intuieşte faptul că principalii autori ai picturilor murale
din Moldova trebuie să fi fost autohtoni, artişti sensibili la tipologia locală şi capabili
să o exprime în mod adecvat. El pune în evidenţă faptul că pictura exterioară din Mol­
dova — dincolo de invocarea unor posibile influenţe, de altfel intru totul discutabile7 —
constituie o preocupare de ordin naţional, cu implicaţii în planul unităţii dc credinţă,
dar şi cu implicaţii antiotomane servind lupta pentru apărarea ţării. El nu şovăie în a
elogia realizările artistice pe care le consideră reprezentative pentru Moldova şi pentru
vigoarea morală a locuitorilor ei, într-o vreme cînd, sub luminata conducere a lui Ştefan
cel Marc, erau repurtate atîtea victorii împotriva duşmanilor. Ansamblul de pictură
din naosul şi altarul Voroncţului ii ocazionează nu puţine aprecieri superlative, obser-
vind în final că este vorba aici despre opera unui marc artist. Pornind de la analiza pictu­
rilor Voroncţului, Paul Henry constată — şi faptul merită să fie subliniat — că una
dintre principalele caracteristici ale iconografici medievale din Moldova este preferinţa
pentru redactările simple şi clare, care permit scoaterea în evidenţă a substanţei sim­
bolice şi a sensurilor esenţiale implicate într-o imagine. în legătură cu această prefe­
rinţă, este explicată popularitatea de care s-au bucurat în Moldova modelele iconogra­
fice de veche tradiţie bizantină într-o epocă în care alunecarea către pitoresc marca
pretutindeni pictura orientului ortodox.

Spiritul critic şi pasiunea pentru analiză nu-1 împiedică pe Paul Henry să-şi mani­
feste entuziasmul, ca de exemplu atunci cînd este vorba despre decoraţia pictată a cupo­
lei pronaosului de la Humor: „... în toată arta creştină sint puţine monumente care, prin
corectitudinea trăsăturilor şi vigoarea atitudinilor şi înainte de toate prin abilitatea
organizării registrelor şi simetria ansamblurilor, pot oferi ceva mai convingător pentru
ochiul cel mai exigent. Arta italiană în acest domeniu nu cunoaşte nimic mai frumos,
iar artistul pare să fi regăsit fără efort înalta tradiţie bizantină şi sensul profund al com­
poziţiei arhitecturale care caracterizează de exemplu baptistcriul ortodocşilor de la Ra­
venna". Lui Paul Henry i se datorează prima prezentare concludent stăruitoare a bisericii
de la Suceviţa şi tot lui formula, care a intrat în tradiţie, potrivit căreia acest monument
ar fi un testament al artei vechi moldoveneşti. Tocmai pentru a înţelege mai bine ati­
tudinea autorului faţă de monumentele cercetate, nu poate fi trecută cu vederea bucuria
de a descoperi o inscripţie pictată de la Suceviţa, care i-a întărit convingerea că autorii
picturilor fuseseră români. Interpretarea lui Paul Henry s-a dovedit corectă, căci, cîtcva
decenii mai tirziu, cercetările aveau să demonstreze că, într-adevăr, zugravii Succviţei
fuseseră românii Ioan şi Sofronie8.

Dincolo de toate acestea, lucrarea Iui Paul Henry s-a impus şi s-a păstrat în atenţie
datorită temeinicelor sale analize iconografice şi rigorii ştiinţifice cu care a încercat să
delimiteze subiectul. Trăgînd o linie de total sub cercetările care l-au precedat şi sub
propriile sale cercetări, Paul Henry a încercat în lucrarea consacrată bisericilor din Mol­
dova de Nord să realizeze o sinteză pe cît de completă pe atît de convingătoare şi trebuie
să i se recunoască meritul că pentru epoca în care lucrarea sa a fost realizată succesul a
fost pe deplin. D i n acel moment nici o lucrare privind evoluţia istoriografiei de artă în
ţara noastră nu putea face abstracţie de contribuţia lui P a u l H e n r y şi este semnificativ
faptul că nici una din lucrările publicate ulterior nu uită să citeze contribuţiile savan­
tului francez.

D a r , recunoscînd toate acestea, este timpul să spunem, în atenţia cititorului de a z i

că P a u l H e n r y nu putea să nu fie marcat in interpretările sale de propria sa formaţie, dc
calitatea sa de francez şi de nivelul cunoştinţelor t i m p u l u i său. N ă s c u t şi format într-o
ţară al cărei peisaj se individualizează prin verticalele catedralelor gotice, cu amplele
lor dimensiuni şi stufoasa lor decoraţie sculptată, Paul H e n r y face deseori comparaţii
nepotrivite cu ctitoriile din M o l d o v a de N o r d . N e p o t r i v i t e pentru că dimensiunile reduse
ale ctitoriilor din M o l d o v a se explică nu printr-o neputinţă de ordin economic sau con­
ceptual, fiind vorba despre o atitudine programatică perfect explicabilă în contextul
mental al lumii ortodoxe sud-est europene dc atunci, hrănită din plin dc doctrina teolo­
gică a isihasmului. într-un asemenea context, dimensiunile ample nu erau căutate, iar
sculptura figurativă nu-şi găsea locul, fiind bine cunoscute restricţiile pe care biserica
ortodoxă le-a practicat în legătură cu chipul cioplit. Deşi cunoştea îndeaproape toate
monumentele Bucovinei cu bogatele lor tezaure, tezaure în compunerea cărora fiecare
obiect dc artă — broderie, piese de argintărie, icoană etc. — ilustrează mărinimia dom­
nească şi resursele economice ale ţării, Paul H e n r y m a i poate crede că lipsa sculpturilor
s-ar datora modestelor resurse locale".

U n a dintre cele m a i grele servituti ale metodei aplicate de Paul H e n r y în interpretarea

fenomenului artistic pe care-1 studiază este o consecinţă firească a nivelului general de
cunoştinţe privind arta bizantină şi arta sud-estului european, precum şi a sistemului de
priorităţi practicat dc şcoala bizantinologică franceză din primele decenii ale secolului.
D e ş i , în numeroase locuri, Paul H e n r y recunoaşte originalitatea creaţiei artistice din M o l ­
dova, fie că este vorba despre arhitectură sau despre ansamblurile pictate, deşi nu ezită
să facă remarci cu privire la naţionalitatea română a unor meşteri, cele m a i m u l t e expli­
caţii pe care el le propune se bazează pe invocarea unor influenţe străine. R o l u l influen­
ţelor este v ă d i t supradimensionat chiar dacă, de foarte m u l t e ori, trimiterea la modelele
de peste hotare nu este cu n i m i c justificată din punct de vedere istoric.

în legătură cu această problemă merită să z ă b o v i m ceva m a i m u l t asupra unei chestiuni

de ordin metodologic, care în domeniul istoriei de artă prezintă o capitală importanţă.
Se ştie că, pc parcursul unei cercetări, istoricul de artă poate fi confruntat cu opere sau
cu particularităţi a căror geneză ramine, cel puţin pentru o perioadă de t i m p , necunoscută
şi dificil dc m o t i v a t . Firesc în asemenea cazuri, efortul de documentare are drept scop
stabilirea unui număr cît m a i mare de repere asemănătoare, potrivit principiului de
elementară logică al genului p r o x i m şi al diferenţei specifice. Alcătuirea unui dosar de
analogii este o fază preliminară, de neevitat în asemenea cazuri, clar, trebuie precizat
de îndată că nici o analogie considerată în sine, izolat, nu se constituie într-un element
cu valoare probatorie. Pentru ca analogia să devină un termen dc relaţie ştiinţifică con­
vingătoare, este necesar ca istoricul de artă să stabilească şi să demonstreze legăturile
de ordin cauzal dintre operele supuse comparaţiei, implichici aici determinantele isto­
rice, politice, economice, culturale şi artistice. A l t m i n t e r i analogia utilizată ca instru­
ment de explicare se transformă într-o sursă de interpretări eronate, uneori de-a dreptul
paradoxale.
 2»S

In categoria analogiilor inoperante pe care, totuşi, Paul Henry le-a minuit la modul
obsesiv, sînt acelea căutate în spaţiul sud-est european, mai exact în fostul regat al
Serbiei şi în fostul tarat bulgăresc. Este un fapt neîndoielnic că vreme de .secole între
ţările române şi statele sud-dunărenc au existat legături dc ordin politic şi cultural cu
atît mai mult cu cit, sub semnul religiei ortodoxe şi al comunelor tradiţii bizantine,
pretutindeni erau vehiculate, modele asemănătoare atît pentru construcţii, cît şi pcnl.ru
programele iconografice pictate. Existenţa acestor repere comune este uşor de demon­
straţi dar ar fi o mare greşeală să se ignore existenţa şcolilor naţionale de artă, şcoli
în cadrul cărora s-au exprimat cu pregnanţă particularităţi locale, opţiuni specifice
pentru forme spaţiale, pentru soluţii decorative, pentru anume tipuri dc programe ico­
nografice. Cercetările din ultimele decenii au pus in evidenţă tocmai elementele de iden­
titate ale şcolilor naţionale, infirmimi, cu puterea de convingere a unui imens material
documentar şi artistic, vechile teorii care încercau să facă din orientul ortodox o lume
nivelată dc tirania canoanelor, o lume lipsită de vocile distincte ale marilor creatori,
fără putinţa configurării unor autentice vetre dc artă naţională.
Foarte semnificativă pentru vechiul sistem de abordare şi înţelegere a artei bizantine
şi — largo sensu — a lumii ortodoxe a fost teoria lansată de GabrielMillctprivindexis­
tenţa şcolilor de pictură cretană şi macedoneană, teorie întemeiată exclusiv pé argu­
mente de ordin iconografic10. Întemeiat pe cercetarea unui material relativ restrîns,
Gabriel Millet a încercat şi a reuşit să promoveze în literatura dc specialitate o imagi­
nară şcoală de pictură cretană care ar fi existat în secolul al XIV-lea, secol în care
rolul Cretei ca centru de artă a fost prin excelenţă modest, mai degrabă provincial. Nici
un argument de ordin istoric, nici o demonstraţie probatorie pornind dc la realităţile
istorice ale sud-cstului european nu puteau susţine existenţa unei asemenea şcoli cretane
în pictura bizantină a secolului al XIV-lea. In termeni similari se pune problema şcolii
macedonene, invocată cu atîta convingere de Gabriel Millet, dar în contrasens cu reali­
tăţile istorice, căci Macedonia secolului al XIV-lea eia departe dc a dispune de condi­
ţiile necesare pentru a crea o şcoală proprie de artă. Dincolo de faptul că Macedonia
grecească era o provincie relativ înfloritoare a Imperiului bizantin, principalele sale
realizări în domeniul picturii sc aliniau firesc modelelor metropolei, aşa cum se întîm-
plă cu frumosul mozaic care decorează biserica Sfinţii Apostoli din Salonic. Pc de altă
parte, Macedonia slavă ţinea în această vreme de puternicul regat al Serbiei, toate monu­
mentele sale făcind parte dintr-un sistem artistic coerent, hrănit pe de o parte de tradi­
ţiile bizantine, pe de alta de inovaţiile specifice în ambianţa regatului de la Raska11. In
a sa istorie a picturii bizantine, Viktor Lazarcv a supus unei incisive analize teoriile
lui Gabriel Millet privind şcolile macedoneană şi cretană, dovedind inconsistenţa lor
din punct de vedere ştiinţific şi restituind şcolilor naţionale dreptul de a fi recunoscute
în întreaga lor personalitate12.
O altă carenţă de ordin metodologic cu repercusiuni negative în interpretările lui
Paul Henry are ca punct de plecare greşita înţelegere a priorităţilor cronologice. în artă,
ca de altfel în oricare domeniu al creaţiei umane, prioritatea cronologică nu poate fi
echivalată cu o causa causarum pentru toate manifestările asemănătoare intervenite
ulterior. Există, desigur, o circulaţie a formelor şi a procedeelor, dar este un adevăr
care nu se mai cere demonstrat acela că numeroase invenţii s-au făcut independent unele
de altele, după cum uncie motive şi structuri ornamentale sînt dictate de logica mate­
rialului şi a tehnicii de prelucrarea acestuia. Romburile şi cirligele care decorează ţesă-
(M

turile populare nu-şi explică larga lor răspindire în lume printr-o circulaţie din aproape
în aproape, ele rezultînd cu necesitate din chiar sistemul de lucru in războiul de ţesut,
în stabilirea unor legături cauzale, analogiile, (ie chiar prioritare cronologic, nu pot
constitui clemente dc explicaţie şi totuşi, Paul H e n r y crede că poate explica numeroase
elemente şi particularităţi ale arhitecturii şi picturii din M o k i ova secolelor X V — X V I
prin neîncetata raportare la modelele sîrbcşti şi bulgăreşti din secolul al X I V - l e a . EI nu
ezită să vorbească despre o influenţă sîrbească sau bulgărească tn epoca lui Ştefan cel
13
M a r e , uitînd că Bulgaria căzuse sub turci încă din anul Î30C> şi că ultima rezistenţă a
ceea ce m a i rămăsese clin odinioară puternicul stat sîrb s-a încheiat în 1 4 5 9 " . În anii
de înflorire a culturii şi artei din M o l d o v a Iui Ştefan cel M a r e şi, cu atît m a i vîrtos, în
secolul al X V I - l e a , fostele state sud-dunărene încetaseră demult să m a i constituie centre
de iradiere — Constantinopolul căzuse şi el sub turci în 1453 —, astfel că analogiile,
invocate nu pot fi omologate ca argumente dc ordin ştiinţific, m a i ales cînd căutarea
unor explicaţii dincolo de hotarele M o l d o v e i face casă bună cu ignorarea fondului autoh­
ton de tradiţii artistice. Spre e x e m p l u , încereînd să explice apariţia brîului median la
monumentele medievale din ţările române, Paul H e n r y caută echivalenţe in arhitectura
sîrbească, uitînd că motivul decorativ al brîului este caracteristic bisericilor de lemn
româneşti din toată ţara, din Maramureş pină în Oltenia, din Crişana pînă în M o l d o v a .

E v i d e n t , nu i se poate reproşa lui P a u l H e n r y faptul că în epoca sa cunoştinţele privi­

toare la dezvoltarea artistică in v r e m e a lui Petru M u ş a t şi Alexandru cel Bun erau desini
de modeste. A b i a in ultimii ani, odată cu intensificarea cercetărilor arheologice, coro­
borate cu cercetările de arhivă, peisajul artistic din ţara M o l d o v e i s-a populat cu nume­
roase repere datînd clin secolul al X I V - l e a şi prima j u m ă t a t e a secolului al X V - l e a . Ştim
astăzi că biserica Sf. N i c o l a e din R ă d ă u ţ i a fost precedată de o construcţie de lemn, care
a a v u t funcţie de necropolă, piesele de podoabă provenind clin mormintele voievozilor
Bogdăneşti fiind de natură să demonstreze un nivel economic destul de ridicat şi un cere­
monial de curte pretenţios, care ştia să utilizeze insignele heraldice 1 5 . La V o l o v ă ţ au fost
descoperite fundaţiile vechilor curţi boiereşti 1 0 , precum şi fundaţiile de piatră ale unei
biserici de plan tritone ceea ce demonstrează că acest tip de plan s-a răspindit în M o l ­
dova m u l t m a i repede decit se crezuse pînă în prezent 1 7 .

L a cumpăna dintre secolele X I V ş i X V s e situează curţile boiereşti înzestrate c u para­

clise de piatră de plan triconede Ia Netezi-Grumăzeşti (jud. N e a m ţ ) 1 8 , Voiniceii ii M a r i 1 0 .
Antălcşti 2 0 , R ă c i u l c n i " , toate în judeţul Suceava. Alături de aceste monumente care
lasă să se întrevadă strìnse legături cu Ţ a r a Românească şi cu lumea bizantină dominată
de doctrina isihastă, la Giuleşti (judeţul Suceava) cercetările au dat la iveală fundaţiile
unei biserici dc plan gotic — o m i c ă bazilică cu două nave şi absidă poligonală —
adaptată dintru început cultului ortodox, fiind prevăzută cu o tîmplă dc piatră 2 2 . Pla­
nul g o t i c şi tehnica de construcţie specifică aceluiaşi stil se explică cu uşurinţă într-o
M o l d o v ă a strinselor legături cu Transilvania dc unde veniseră nu puţini colonişti saşi
aşezaţi în oraşele dc sub munte, la B a i a , la R ă d ă u ţ i şi chiar în reşedinţele domneşti de
la Şiret şi Suceava 2 3 .

Biserica romano-catolică din B a i a , construită de Alexandru cel B u n In anul 1 1 1 0 , este

la rîndul ei un monument de stil g o t i c 2 4 şi nu trebuie să surprindă dacă într-o ţară care
pînă atunci utilizase cu precădere lemnul ca material de construcţie trecerea la edifi­
ciile de zid s-a făcut cu preluarea unor tehnici pe rare pe atunci le practicau chiar unii
meşteri locali. Spre deosebire dc tehnica de zidărie bizantină, caracterizată prin asizelc
 1(7

alternate dc piatră şi cărămidă şi prin folosirea rosturilor largi de mortar, in Moldova

edificiile de cult, chiar atunci cind folosesc un plan specific ritualului ortodox, au i«CUI I
la 0 tehnică de zidărie familiară arhitecturii de stil gotic, respectiv piatră dc carieră şi
piatră fatuità legată eu un mortar aşezat în straturi subţiri. în admirabilul său reperto­
riu consacrat monumentelor lui Ştefan cel Marc, Gli. I?als sublinia cu pertinenţii Că
bisericile din Moldova sînt o operă dc sinteză între un plan de origine bizantină şi 0
tehnică dc construcţie gotică, cu parţiala utilizare a mijloacelor dc decoraţie ale arhi­
tecturii gotice25. Această sinteză era in faza împlinirilor încă din epoca lui Alexandru
cel Hun pe care Paul Henry o ignoră in realizările sale, ceca cc îi îngăduie să afirme că,
înainte de Ştefan cel Mare, ţara Moldovei nu arii beneficiat deo artă proprie. Alături de
monumentele deja amintite, se cuvin în continuare menţionate importantele ctitorii dc
la Probota26 şi Bistriţa27, lăcaşc care s-au dovedit a fi fost dintru început mult mai
complexe din punct de vedere planimetrie şi mult mai bogat decorate decît s-ar fi putut
imagina anterior. într-adevăr, şi într-un caz şi într-altul este. vorba despic edificii de
plan triconc dezvoltate in lungime şi prevăzute cu o încăpere a mormintelor, dc aseme­
nea cu un pronaos, la Bistriţa cxistînd şi un pridvor, prin aceasta fiind anticipate for­
mele de plan de la Putna, necropola lui Ştefan cel Marc, şi de Ia biserica înălţării a
minăstirii Neamţ.

Dacă, pină nu demult, istoricii arhitecturii vedeau în biserica înălţării de la Neamţ,

edificată în anul M97, un monument de apogeu al arhitecturii din epoca lui Ştefan cel
Mare, Unde ar fi apărut pentru prima oară încăperea mormintelor şi pridvorul, astăzi
ştim că aceste spaţii fuseseră introduse în compoziţia planimetrica a unei biserici mol­
doveneşti încă de Ia începutul secolului al XV-lea, formulă reluată şi la prima ctitorie
mînăstirească a lui Ştefan cel Marc, respectiv la noua biserică a Probotei — cea P160 —
1465 — care trebuia să devină necropolă a părinţilor săi, de asemenea la Putna, constru­
ită cîţiva ani mai tîrziu (14C6 —1409).
în legătură cu epoca lui Alexandru cel Bun se mai cer considerate şi acele, clemente
care concură la demonstrări a adevărului că, încă de atunci, pictura murală ocupa un loc
deosebit în decorarea monumentelor. Cercetările arheologice au surprins fragmente
importante de frescă la Bistriţa, la Probota, la vechiul Humor, la Moldovila veche, la
Giuleşti, iar analizele de laborator permit să se vorbească despre picturi executate într-o
28
bună tehnică de frescă, cu utilizarea unor pigmenţi de calitate . Aceste constatări sînt
in perfect acoră cu ştirile documentare referitoare la generozitatea cu care. Alexandru
cel Bun îşi răsplătea zugravii da curte: pe Nichita şi Dobre îi înzestra, în anul 1415, cu
moşiile a două sate, iar Iui Ştefan ii dăruia o moară pe rîulMiletin în anul 1127. Martorii
de ceramică monumentală — discuri ceramice smălţuite, cărămizi smălţuite, cable
etc. — permit, la rindul lor, să se invoce existenţa unei constante preocupări pentru
podoaba arhitectonică, cu mult. înainte de împlinirile epocii lui Ştefan col Mare. Pentru
circumstanţierea ambianţei cultural-artistice din epoca lui Alexandru cel Bun nu este
lipsită de utilitate amintirea ştirilor referitoare la monumente dispărute şi incă necerec
tate arheologic, ca vechile mînăstiri de la Zamca (Suceava), Dragomireşti (judelui
Neamţ), Bohotin (judeţul Vaslui), Vărzăreşti(Orhei), Vişncavăţ, Sf. Nicolae, semnifica
tivă pentru densitatea lăcaşelor de cult fiind .şi dania domnească din anul 1428, potrivit
căreia minăstirea Bistriţa era înzestrată cu cinci/eci de biserici din ţinutul Neamţului.
Ştiind că in vremea luminatului domnitor se realizau adevărate capodopere de argin­
tărie şi de broderie29, că in scriptoriile mînăstire.şti activau numeroşi caligrafi, unii de
MC

binemeritată notorietate — ca Gavril U r i e de la N e a m ţ , caligraf şi miniaturist căruia i

se datorează un număr însemnat de lucrări, în primul rînd Tetraevangheliarul doamnei
M a r i n a în 1429 —, este lesne de înţeles că epoca lui Alexandru cel Bun nu mai poate fi
considerată ca o epocă de hiatus cultural şi artistic.
N u ne propunem — şi nici nu ar fi aici posibil — să acoperim toate golurile de infor­
maţie ale lucrării lui Paul H e n r y . E s t e , totuşi, necesar să aducem un omagiu tuturor
acelor cercetători care într-un fel sau altul au contribuit la lărgirea şi la aprofundarea
fondului de cunoştinţe privind v i a ţ a artistică a M o l d o v e i din secolele XV — X V f . îi amin­
30 31 32
tim aici pe Petru Comarnescu ,Maria A n a M u s i c c s c u , Corina N i c o l e s c u , Virgil V ă t ă -
33 34 35 30 37
şianu , Grigore Ionescu , Teodora V o i n e s c u , Sorin U l e a , G. Popescu-Vilcca , M i r a
34
Dordea , Rada P o p a 38 4
, MirceaMatei * şi a l ţ i i . Ca urmare a studiilor publicate in dece­
41

niile care s-au scurs dc la apariţia cărţii lui Paul H e n r y , harta artistică a Moldovei s-a
îmbogăţit în m o d substanţial ; numeroase opere şi monumente au putut fi precis încadrate
cronologic şi numeroşi meşteri au fost scoşi din anonimat.
D e o s e b i t dc importante sint încheierile privind procesul de. continuă îmbogăţire a
limbajului artistic şi de perfecţionare a formelor plastice, in condiţiile unei stimulatoare
legături dintre diversele domenii de creaţie. D i n acest punct de vedere, i se poate reproşa
Iui P a u l H e n r y faptul că s-a limitat exclusiv la monumentele religioase şi că în cadrul
acestora nu a fost preocupat decît dc arhitectură şi dc pictură. Dacă ar fi stăruit m a i
mult asupra arhitecturii civile şi militare clin primele decenii ale domniei lui Ştefan cel
M a r e , sigur că ar fi sesizat semnificativul transfer de clemente decorative către monu­
mentele religioase construite după anul 1487. Folosirea micilor ancadramente de piatră
decorate cu baghete încrucişate pentru ferestrele de la Pătrăuţi, ca şi folosirea portalclor
dreptunghiulare în interiorul bisericilor nu constituie o problemă greu de rezolvat dacă se
ia în considerare împrejurarea că în primele trei decenii ale domniei lui Ştefan cel M a r e
eforturile constructive ale M o l d o v e i s-au concentrat pentru crearea unui redutabil sis­
tem defensiv, cu cetăţi şi curţi fortificate, edificii în a căror morfologie decorativă anca­
dramente ca cele amintite m a i sus îşi găseau un loc firesc. Pare surprinzător şi faptul că
Paul H e n r y nu a fost preocupat să înţeleagă conexiunile între artele decorative clin vre­
mea lui Ştefan ce) Mare şi a urmaşilor săi în raport cu ornamentica arhitectonică şi lim­
bajul picturilor murale. Astfel, ceramica monumentală ocupă un loc minor în considera­
ţiile sale privind ctitoriile lui Ştefan cel Mare, deşi capitolul constituit de decorul
ceramic contribuie la identificarea puterii de invenţie autohtone, sensibilitatea pentru
decorul colorat al faţadelor anticipimi picturile exterioare clin secolul imediat următor.
Impresionantele colecţii dc artă decorativă de la Putna, Suceviţa, D i a g o m i r n a , M o l d o -
viţa etc. i-ar fi putut înlesni lui Paul 1 Ienry şi înţelegerea faptului că în M o l d o v a exista
o voinţă dc artă şi că monumentele pe care Ie-a studiat nu constituiau apariţii ocazio­
nale.

O altă servitute care se cere semnalată decurge din împrejurarea că P a u l H e n r y s-a

limitat în consideraţiile sale Ia monumentele M o l d o v e i de N o r d , privîndu-se singur de
posibilitatea explicării unor legături cauzale existente in chiar spaţiul artistic autohton.
Astfel, el nu acordă nici o atenţie importantului ansamblu de picturi murale de la Dobro-
v ă ţ , realizat în anul 1 5 2 9 , care conţine într-insul explicaţia multor teme iconografice
dezvoltate în deceniile următoare. în acelaşi t i m p , datorită lipsei de interes pentru
tablourile votive înţelese ca documente autentice ale monumentului istoric, în directă
legătură cu ansamblul de pictură murală din care fac parte, Paul H e n r y este urmărit
 n»
de numeroase şovăiri in ceea ce priveşte încadrarea cronologică, lăsîndu-se deseori antre­
nat In "inutile eforturi pentru datarea unor monumente precis datate. Printre ciudăţe­
niile modului de cercetare practicat de Paul Henry mai trebuie denunţată şi aceea de a
anali/a ansamblurile de pictură murală secţionată pc Încăperi, fără să se ţină scama de
unitatea lor de gindirc, chiar atunci cînd este evidentă, ca dc exemplu la Humor, con­
lucrarea mai multor meşteri. Tirania metodei iconografice se face vinovată de un ase­
menea mod de cercetare, ca şi dc timida prezenţă a încercărilor dc analiză stilistică. Mai
ales acum, cînd, cu urmare a cercetărilor, ne sînt cunoscute numele mai multor artişti
făuritori dc ansambluri minale, istoria picturii din Moldova secolelor XV - XVI reclamă
o prezentare in perspectiva personalităţilor care au ilustrat-o. Aşa cum pentru miniatura
secolului al XV-lea se cer invocate prestigioasele nume ale Iui Gavril Urie, Teodor Mări-
şescu, Nicodim şi Spiridon dc la Putna, maeştri a căror operă a făcut posibilă conturarea
unor şcoli de miniaturisti din Moldova, tot astrd prin activitatea lui Gavril Ieromo­
nahul dc Ia Bălincşti, a Iui Toma „zugravul măriei sale Petru vodă", a lui Dragoş Coniali,
autorul picturilor de la Arbore, a lui Ioan şi Sofronie, pictorii de. la Suceviţa, marele
secol al picturii murale din Moldova se defineşte şi se legitimează în cadrul unei şcoli
autohtone a cărei originalitate — rod al unei impresionante capacităţi dc invenţie -
nu mai poate fi contestată. Este semnificativă existenţa unei bresle de zugravi la Su­
ceava — menţionată in anul 1570 — ca fapt doveditor al numărului şi puterii de organi­
zare a mînuitorilor penelului din Ţara Moldovei.
Despre vigoarea şi capacitatea de invenţie a îticdiului cultural artistic moldovenesc
ne vorbesc şi creaţiile muzicale ale protopsaltului Rustatic, cel mai important compozi­
tor din şcoala de la Putna, de asemenea numeroasele ştiri despre viaţa teatrală şi despre
viaţa cărturărească. întreaga artă clin Moldova secolelor XV—XVI trebuie înţeleasă
in directă legătură cu celelalte forme de manifestare spirituală şi tocmai către acest
scop sînt îndreptate cercetările din ultima vreme.
Desigur, nu i se poate pretinde unei lucrări publicate în anul 1930 depăşirea nivelului
de informare al epocii sale. Dincolo de acele lacune fireşti sau dc limitele de metodă
proprii timpului său, lucrarea lui Paul Henry este demnă de o respectuoasă atenţie, ea
păstrind caracterul de pledoarie mereu convingătoare pentru mai buna cunoaştere a mo­
numentelor din Moldova. Căldura pasiunii care a dat naştere acestui volum nu s-a risi­
pit cu trecerea deceniilor, căci dragostea lui Paul Henry pentru oamenii şi monumentele
Moldovei continuă să trăiască în paginile sale Iată de cc credem că Editura Meridiane
săvîrşe.şte un act dc dreptate şi dc cultură publicind, acum întîia oară în româneşte, car­
tea lui Paul Henry despic monumentele Moldovei, carte pc care istoricii de artă nu o vor
neglija niciodată clin bibliografiile lor. în definitiv acesta este cel mai preţios omagiu
adus acelui savant francez care ne-a iubit ţara şi care s-a numit Paul Henry.

VASII.E DRĂGUŢ
 NOTE
DE LA POSTFAŢĂ
1. N. Iorga — Gli Blaş, Histoire de l'art roumain an­
cien, Paris, 1922.
2. Charles Dichl, Manuel d'ari byzantin, II. l'nris,
1926, pp. 834 — 836: Henri Focillon. L'art roumain
tu .L'illustration", Paris. 1929; Gabriel Millet,
Cozia cl les églises serbes de Ia Morava, tn ..Mélanges
Offerts a Mr. N. Iorga", Paris, 1933, pp. 8 2 7 - 856;
Louis Bróhicr, L'ari roumain ancien, in „Aria şi
arheologia", I, 1927, fase. 1, pp. 2 — 1 1 : Piiig i Ca-
dafalch, Les périodes successives dc l'influence byzan­
tine en Occident. Premier art roman. Architecture
Mudejar. Églises de. Moldavie, in «Mélanges offerts
a Charles Dichl", II, Paris, 1930, p. 164; Philip
Schwcinfurl, in „Byzanlinischc Zeitschrlît", 1935,
p. 116 — 117; André Grabar, L'origine des façades
peintes des églises moldaves, in ..Mélanges offerts à
M r . N . Iorga", Paris, 1933, pp. 3 6 5 - 3 8 3 ; idem, Les
croisades de l'Europe orientale dans l'art, III. „Mc-
langes offerts à Charles Diehl", II, Paris, 1930, pp.
19 — 2 7 ; idem, Paintcd Churchcs of Moldavia, New-
York, 1963.
3. Josef Slrzygowski, Comori de artă tn Bucovina, in
„Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice", V I ,
1913, p. 128 (traducere dc A. Murau după articolul,
cu acelaşi titlu, apărut în Die Zeii, Viena, august,
1913); idem. Die bildende Kunsl des Oslens, Vicnn,
1926, pp. 5 9 - 6 3 ; AV Podlachn, Die Gottliche Li­
turgic in der Wandnţalcreicn der BuUowlnaer Klos-
terklrchcn, Dusseldorf \ 1910: idem, Malowidla scicnne
w Cerkwiach Bukowiny, Lwów, 1912; E. A. Kozak,
Die Inschrtften aus der Bukowina, Viena, 1903.
4. P. Henry, De l'originalité des peintures bukovtniennes
dans l'application des principes byzantins, tn „Bv-
znnlion". 1924, pp. 2 9 1 - 3 0 3 ; idem. Folklore et ico­
nographie religieuse, contribution ă l'étude de la pein­
ture moldave, in «Bibliothèque dc l'Institut Français
des Hautes-Études en Roumanie", Mélanges, 1927,
pp. 63 — 97; L'arbre dc Jessé dans les églises de Buko-
vlne, id., „Melanges", 1928, pp. 1—31; idem, Quel-
ques noies sur la représentation dc l'Hymne akalhiste
dans la peinture murale extérieure dc Bukovinc, id.,
.Mélanges", 1928, pp. 33 — 4 9 ; idem, Les principes
de l'archi lecture serbe et l'école moldave, in ..Mélan-
ges Th. Uspcnskij", Paris, 1930
5. Tillul complet al ediţiei franceze este: Les églises de
la Moldavie du Nord des origines ă la fin du XVIc
siècle. Architecture et peinture. Contribution ă l'étude
dc la civilisation Moldave. Publicată de librar ia-
editură Ernest Leroux din Paris, lucrarea apărea
ca hi VI-lcn volum din scria Monuments, de l'ari
byzantin, sub auspiciile Ministerului Instrucţiunii
şi Artelor Frumoase din Franţa. Aspectul lucrării
este monumental (formal 3 9 x 2 9 cm): volumul I
cuprinde lextul ( I V + 2 8 8 p . , cu 82 figuri + X I I I
planşe oliale), volumul II cuprinde albumul (cu
L X V I I I pi + X p.).
6. P. Henry, Le regne et le construction d'Etienne le
Grand, prince de Moldavie (1457 — 1504), in „Me­
lnnges offerts à Charles Diehl", Paris, 1930, II.
pp. 4 3 - 5 8 .
7. A se vedea notele la text.
8. Victor Brălulcr.cn, Pictura Succvi/ci si datarea ci.
in „Mitropolia Moldovei şi Sucevei", 1964, nr. 5 — 6,
pp. 2 0 6 - 2 2 8 .
9. Pentru operele de artă păstrate din a doua jumătate
a secolului al XV-lca — începutul secolului al
XVI-lea, a r.e vedea Repertoriul monumentelor şt
obiectelor dc arlă din timpul lut Ştefan cel Mare,
Bucureşti, 1958.
10. G. Millet, Recherches sur l'iconographie de l'cvangilc
aux XIV* , XV» et XVIe siècle d'après les monuments
de Mlslra, dc la Maccdoinc et du Mont Athos, Paris,
1916, pp. 6 3 0 - 6 8 3 .
1 1 . V. R. Pctkovié. La peinture serbe du Moyen Age,
Belgrad, 1934; Svctoznr Radojèic, Staro Srpsko
Slikarstvo, Belgrad. 1966; Vojislav J. DjuriC, VI-
zanttjske freske n Jugoslaviji, Belgrad, 1974.
12. Viktor Lnzarcv, Storia della pittura bisantina, Tori-
no, 1967, pp. 3 5 3 - 3 5 7 .
13. Bulgaria de răsărit, nşa-nuinilul tarai de Tirnovo,
căzuse sub puterea otomană tncă din 1393, iar Bul­
garia de apus, taratul de Vidin, a fost definitiv su­
pusă în 1396.
14. După moartea Iui Ştefan Duşan, a cărui lungă dom­
nie (1331 — 1355) echivalase cu un apogeu politic,
regalul sîrb s-n destrămat In mici formaţiuni statale
pe care turcii le-nu supus succesiv. Bătălia dc la Kos-
sovopolije (1389), tn care şi-a pierdut viaţa cneazul
Lazăr, a însemnat începutul unei lungi agonii, pen­
tru că in pofida eroicei rezistenţe a lui Ştefan Ln-
zarovié (1389—1427) şi a lui Gheorghe Brancovié
(1427 — 1456), Serbia este în cele din urmă anexată
marelui Imperiu otoman,
15. Lia Bătrina şi Adrian Bălrîna, Mărturii heraldice
cu privire la începuturile statului feudal independent
Moldova, în volumul colectiv Constituirea statelor
feudale româneşti, Bucureşti, 1980, pp. 195 — 208.
16. Alexandru Artimon, Citeva consideraţii tstorico-arheo-
logtce asupra bisericii din secolul al XIV-lea descope­
rită la Volovăf (judeţul Suceava), în „Studii şi cer­
cetări de istoric veche şi arheologie", t. 32, 1981,
nr. 3, pp. 3 8 3 - 4 0 4 .
17. Pină acum ctţiva ani se considera că singura biserică
de plan t'-iconc din Moldova secolului al XIV-lea
este biserica Sf. Treime din Şiret.
18. Lia şi Adrian Bălrinn, Cercetări arheologice la Netezi
-Grumăzcşli (jud. Ncaml), comunicare la cea dc
a XlV-a sesiune anuală dc rapoarte arheologice
Tulcea, martie 1980. Biserica dc la Nctczi-Grumă^
 zcşli I fost de lip mononavat, cu absidă răsăriteană
şi cu compartimentare rituală: altar, naos, pronaos.
19. Mircea Matei şi Emil Emnndi, Aşezarea medievală
de la Vornicenii Mari (jud. Suceava), comunicare la
cea de a XVIII-a sesiune anuală de rapoarte arheo­
logice. Alba Iu lia, martie 19S4, Eslc vorba despre
ruinele unei biserici de plan triconc.
20. Aşezare în curs dc cercetare.
2 1 . Lia şi Adrian Bătrtna, Reşedinţa fcudaiă de la Fin­
tino Mare — Spătăreşti (jud. Suceava), comunicare,
Alba lulia, martie 1984. Primul paraclis descoperii
aici, de mici dimensiuni, cu plan mononaval, a fosl
înlocuit de un paraclis mai amplu, dc plan triconc,
către mijlocul secolului al XV-lca.
22. Lia Bălrina, Adrian Bălrîna ş.a., Cercetările arheo­
logice din cuprinsul reşedinţei feudale dc la Ciuleşti
(jud. Suceava), comunicare la cea de a XVI-a sesi-
yne anuală de rnooarle arheologice. Vaslui, martie
1982.
23. în acest sens, C. G. Giurcscu, Tîrgurl sau oraşe şi
cetăţi moldovene, Bucureşti, 1907.
24. Vasile Drăguţ., Arta gotică tn România. Bucureşti,
1979. pp. 1 4 9 - 1 5 0 .
25. G. Balş, Bisericile Iul Ştefan cel Mare. Bucureşti,
192G, p. 14.
26. Lia Bălrina, Adrian Bălrina, Dale noi cu privire la
prima ctitorie datorată lut Şlefan cel Marc: mănăsti­
rea Probota, in „Mitropolia Moldovei şi Sucevei",
1977. ni- 7 - 9 , p. 5 8 6 - 5 9 9
27. Lia Bălrina şi Adrian Bălrina, Bistrlia-Ntamţ, ra­
port dc cercetare arheologică, 1975, arhiva DPCN,
28. Cercetările de laborator au fosl efectuate de ing.
Ion Istudor.
29. Cele mai multe opere realizate in vremea şi din ini­
ţiativa lui .Ştefan cel Mare se păstrează in muzeul
mănăstirii Putna.
30. Petru Comarneseu, Voroneţ. Bucureşti, 1959, idem,
îndreptar arlistic al monumentelor din nordul Mol­
dovei, Bucureşti, 1961.
31. M. A. Musicescu şi M. Bcrzn, Mănăstirea Suceviţa,
Bucureşti, 1958; M. A. Musicescu, Consideraţii asu­
pra picturii din altarul şl naosul Voronetului. in
„Cultura moldovenească in timpul lui Şlefan cel
Mare", Bucureşti, 1964, pp. 3 6 3 - 4 1 7 ; Idem, IU»
deria medievală românească, Bucureşti, I nun.
32. Corina Nicolescu, Istoria costumului dc ciule in tallir
române, Bucureşti. 1970; idem, Argintiii la Ittici) fi
religioasă in ţările române (sec. XIV SIS), BlIOII
reşli, 1968; idem, Icoane vechi româneşti, II II
1971.
33. Virgil Vătăşianu, Istoria artei feudale tn /<)///. P0
mâne, I, Bucureşti, 1959; idem, Pictura mintila din
Moldova dc nord, Bucureşti, 1174.
34. Grigore Ioncscu, Istoria arhttectiuii in Româtau,
I— II, Bucureşti, 1 9 6 3 - 1 9 6 5 .
35. Teodora Voinescu, Cea mai veche operă de argintai Ir
din Moldova, in „Studii şi cercetări de istoria ariei",
1961, ar, 2, pp. 2 6 5 - 2 8 9 ; item. Portretele lui Ştefan
cel Mare tn arta epocii sale, in „Cultura moldoveneasca
in timpul lui Slefan cel Marc", Bucureşti, 1961,
p. 463-478.
36. Sorin Ulea, Originea şi semnificaţia ideologică a
picturii exterioare moldoveneşti, I—11, în „Studii şi
cercetări de istoria artei", 1963, nr. 1, pp. 57 — 93
şi, respectiv, 1972, nr. 1, pp. 37 — 7 3 ; idem, capi­
tolele semnale de el în Istoria artelor plastice in Ro­
mânia, I, Bucureşti, 1968 (cu trimiteri bibliografice
privind şi alte contribuţii ale aceluiaşi autor).
37. G. Pooescu-Vîlcea, Miniatura românească. Bucureşti,
1982. "
38. Mira VollecDorden, Reflexe gotice tn arhitectura
Moldovei, Bucureşti, 1976.
39. Radu Popa, Monica Mărgineanu Ciisloiu, Mărimii
de civilizaţie medievală românească, Bucureşti, 1979.
40. Mircea 1). Matei. Studii de istoria orăşenească medie­
vală. Moldova sec. XIV-XVI, Suceava, 1970.
4 1 . Numeroase studii au mai fosl publicate in diferite
reviste sau in volume dc Sculat Porccscu, N. Gri-
goraş, Hăzvan Thcodorescu. Mibai Ispir, Marina
Sabados, dc asemeni de către Vasile Drăguţ, (Dra­
goş Contau, maestrul frescelor de Ia Arbore, Bucureşti,
1969; Humor, Bucureşti, 1973; Pictura murală din
Moldova, Bucureşti, 1982; Arta romanească, 1, Bu­
cureşti, 1982; Dobrovăl, Bucureşti. 1981).
 CUPRINS

în atenţia rit U o m i n i (Charles-Louis CONCLUZIE 130

Foulon)
I ' i< • i : 11 : i la e d i ţ i a r o m a n e a s c ă ( J e a n
Dehuneau) Carica a IlI-a
Prefaţă la e d i ţ i a franceză (Charles D i e h l ) A R H I T E C Ţ I USA MOLDOVENEASCA Iti
Cuvînl înainte (Paul Henry) SECOLUL AL XVI-LEA
Introducere
GUVÎNT ÎNAINTE 131
Capitolul I . C O N S T R U C Ţ I I L E R E L I G I ­
Cartea I OASE DE LA M O A R TEA LUI ŞTE­
ORIGINILE FAN CEL MARE PÎNĂ LA URCA­
REA PE TRON A LUI PETRU
Capitolul I . B I S E R I C I L E D E L E M N . . . 3S RAREŞ 138

Capitolul II. PRIMELE BISERICI DE Capitolul I I . A R H I T E C T U R A R E L I G I ­

ZID 45 OASĂ SUB PETRU RAREŞ ŞI
DOAMN \ ELENA (1527 1552) ... Iii
I . M o l d o v a pînă l a A l e x a n d r u cel B u n 45
I I . A l e x a n d r u cel B u n 47 Capitolul III. ARHITECTURA RELI­
I I I . Cele dinţii biserici. R ă d ă u ţ i . . . 1N GIOASĂ ÎN TIMPUL URMAŞILOR
IV. Alte biserici 58 LUI PETRU RAREŞ ŞI AI DOAM­
NEI ELENA 110

Cartea a H a Capitolul IV. S I M P T O M E L E DEGENE­

A R H I T E C T U R A R E L I G I O A S A MOLDO­ RĂRII STILULUI MOLDOVENESC
VENEASCĂ îi\ EPOCA LUI ŞTEFAN CEL LA SFÎRŞITUL SECOLULUI AL
MARE XVI-LEA 149

CUVÎNT ÎNAINTE 02
Cartea a IV-a
Capitolul I . P U T N A 71 PICTURA

Capitolul I I . P Ă T R Ă U Ţ I 80 CUVÎNT ÎNAINTE 154

Capitolul III. EVOLUŢIA ARHITEC­ Capitolul I. PICTURA MOLDOVE­

TURII MOLDOVENEŞTI ÎN TIM­ NEASCA PÎNĂ LA PETRU RAREŞ 155
PUL DOMNIEI LUI ŞTEFAN CEL
MARE 109 Capitolul I I . E V O L U Ţ I A P I C T U R I I Î N
SECOLUL AL XVI-LEA . A L T A R U L
Capitolul I V . R I S E R I C A M Ă N Ă S T I R I I ŞI NAOSUL 109
NEAMŢ 118
Capitolul V. ULTIMELE BISERICI RI­ Capitolul III. EVOLUŢIA PICTURII
DICATE ÎN TIMPUL DOMNIEI ÎN SECOLUL AL XVI-LEA. GROP­
LUI STEFAN CEL MARE 12G N I Ţ Ă ŞI P R O N A O S U L 194
Capitolul IV. P R O H L K M A B I S E H ICI I CONCLUZIE
DIN POPĂUŢI 205

Capitolul V. EVOLUŢIA PICTURII Scliciiic iconojp'al'ii'P şi plauso 2111

MOLDOVENEŞTI IN SECOLUL AL Lista planşelor
XVI-LEA . DECORAŢIA EXTERI-
lîililiojiral'ie 271
OARĂ
2 0 9
Capitolul VI. TESTAMENTUL ARTEI Inilcx pentru lexl 27lt
MOLDOVENEŞTI DIN SECOLUL I n d e x pentru planşe 2311
AL XVI-LEA. SUCEVIŢA
232 Postfaţă (Vusile Dfigng 291
BUN DE TIPAR: 17.XI.84; APĂRUT: 1984.
COLI DE TIPAR: 38; PLANŞE 34.

ÎNTREPRINDEREA POLIGRAFICA SIBIU

ŞOSEAUA ALBA IULIA NR. 40.
RKPT JRT.Tf'A SOCIALISTA ROMÂ A? TA