Personajul Ion reprezintă o tipologie de, personaj „plat” este determinat social ,evoluția este

previzibilă, anticipată .Este urmărit în realitatea exterioară a faptelor structura sa psihologică cade în
plan secundar ,are interese precum banul, averea moștenirea, zestrea si multe altele. Din punct de
vedere fizic,Ion era:”Iute si harnic ca masa,chipes ,voinic,darsarac .”Din punct de vedere moral,Ion
era un om lipsit de personalitate. Statutul social al eroului este acela de țăran sărac din zona
Ardealului, patima sa pentru pământ izvorând din convingerea că acesta îi va susține demnitatea și
valoarea în comunitate. Inițial, Ion are o poziție socială modestă : „sărăntocul satului” ceea ce îi
generază un puternic complex de inferioritate însoțit de dorința obsesivă de schimbare a statutului,
indiferent de mijloace. Societatea în care trăiește îi pune în prim plan pe cei cu averi semnificative,
pe când cei săraci, fără pământuri, sunt deopotrivă marginalizați, lucru ce alimentează obsesia
protagonistului. În urma căsătoriei cu Ana, statutul acestuia se transformă, devenind un om înstărit
cu o avuție impresionantă, însă acest nou statut nu îl salvează pe deplin în ochii societății, fiind
considerat principalul vinovat pentru decăderea psihologică și morală a Anei. Ion poate fi considerat
un personaj negativ de multa lume deoarece este egoist si violent cu Ana, si din cauza faptului ca a
facut multe lucruri rele pentru bogatia care consta in pamant. Secvenţă ilustrativă în acest sens este
aceea a horei Respectat ca lider al flăcăilor neînsuraţi datorită calităţilor și autorităţii de care dă
dovadă, Ion este desfiinţat prin apelativele folosite de Vasile Baciu ( sărăntoc, hoţ şi tâlhar) care scot
la iveală latura sa vulnerabilă: lipsa pământului, şi, deci, sărăcia. Din cauza mândriei rănite, cu
rădăcini adânci în frustrarea sufletului ţărănesc lipsit de obiectul existenţei sale, se declanşează
latenţe obscure ale comportamentului său. O a doua secvenţă semnificativă pentru patima ţăranului
pentru pământul dobândit cu greu apare în capitolul Sărutarea. Este o scenă memorabilă ce
ilustrează dimensiunile ancestrale ale relaţiei ţăranului cu pământul său. Ion primeşte proprietăţile
lui Vasile Baciu legal. E primăvară şi merge prima oară să le vadă, pentru că “ dragostea lui avea
nevoie de inima moşiei.” Pământul, personaj stihial, are în sine o uriaşă “anima”. În mijlocul delniţei,
Ion îl sărută “cu voluptate”; “şi-n sărutarea aceasta grăbită simţi un fior rece, ameţitor”. Împlinit, îşi
vede puterile hiperbolizate: “Se vedea acum mare şi puternic, ca un uriaş din basme”, iar personajul
htonic zace, în sfârşit, la picioarele lui, învins. Ion este un roman obiectiv, realist care abordează
problema averii, a îmbogăţirii;-romanul a fost publicat în anul 1920;-realismul este un curent literar
apărut în secolul al XIX-lea, se caracterizează prinreprezentarea veridică a realităţii, prin absenţa
idealizării personajelor, omul fiind unprodus al mediului social-istoric în care trăieşte; viziunea
asupra lumii este obiectivă şiimparţială Romanul „Ion” este plasat în povestea protagonistului
cu același nume, a cărui luptă constantă pentru a dobândi pământ îi pune în pericol atât
viața socială, cât și cea privată. Ion este un personaj important care se remarcă prin dorința
de muncă și capacitatea de a-și atinge obiectivele cu orice preț. După părerea mea,
personajul lui Ion este unul sugestiv, iar celelalte personaje implicate în acțiune văd acest
personaj din mai multe unghiuri. Deși Ian este un bun muncitor, cu perseverență și curaj, în
cele din urmă comite acte nesăbuite de discreditare, doar pentru a-și atinge scopul de a
câștiga pământ și reputație în rândul sătenilor. El a insultat-o pe Anna și a provocat multe
controverse, iar el a fost indirect responsabil pentru moartea ei, mai ales din cauza acțiunilor
sale față de ea. Una peste alta, pot spune că Ion este un personaj memorabil și nescris în
Satul Tradițional.