PROIECT EDUCAȚIONAL

”PĂRINTELE-PROFESOR PENTRU O ZI”

Titlul proiectului: Părintele-profesor pentru o zi

Inițiatorul proiectului:

Coordonator proiect:

Motivația proiectului:

“O vorbă bună rostită la timp

înviorează sufletul copilului, precum și
ploaia bună, căzută la timp potrivit,
înviorează câmpul.“ (Ciucă, 2018)

Scopul educației este de a forma un om cu o gândire liberă, creativ și sociabil. Educația –

crearea ființei sociale morale este rezultatul acțiunii exercitate de generația adultă asupra
generației tinere. Activitățile întreprinse în acest sens fie că sunt organizate sau spontane, se
desfășoară în contextul unor colectivități structurate în principal pe axa generațională. Educatorii
se deosebesc de educați prin faptul că sunt cunoscători și purtători ai sistemului de valori-norme-
reguli specific colectivității în cauză, iar în această calitate ei îl pot transmite. Provocarea
esențială a acțiunii educative constă a face din individ simultan un membru al unei (unor)
colectivități particulare și al societății în ansamblul ei. (Stănciulescu, 1996)

Familia de origine, școala și grupul de egali formează un sistem unitar și permit

interiorizarea întregii structuri a societății. Toate unitățile în care intră copilul, trebuie privite
simultan în calitate de subsisteme ale societății și sisteme sociale ce posedă o structură în
adâncime ce conlucrează în formarea copilului, viitorului adult. În aceste condiții procesul de
educație, socializare și formare al copilului trebuie perceput într-o manieră globală, unificatoare,
în care toți cei implicați în desăvârșirea acestui proces interacționează, se implică activ și
autentic.

Astfel după cum menționa și Stănciulescu (1996) rolurile familiale pe care le exercită
părinții se întrepătrund cu rolurile exercitate de ei în alte subsisteme, aceasta fiind o condiție
necesară a îndeplinirii rolului socializator, întrucât copiii nu sunt socializați numai pentru și în
familia de orientare, ci și pentru și în alte structuri sociale.

Există o nevoie socială tot mai pregnantă ca școlile să planifice și să implementeze

programe de parteneriat, pentru a construi o legătură activă și autentică între părinți și școală.

De la mijlocul secolului XX a apărut o separare între familii și școli. Școlile au fost

responsabile cu transmiterea informațiilor academice, iar familiile au fost responsabile cu
educația morală, culturală și religioasă. Astfel atât responsabilitățile familiei cât și ale școlii au
fost secvențiale. Transformările și evoluția societății din zilele actuale presupun o nouă abordare
ce ia forma unor parteneriate. (Hill, Taylor, 2004)

S-a dovedit științific în urma unor cercetări realizate în tot mai multe țări că părinții au un
rol important atât în transmiterea cunoștințelor și informațiilor pe care copiii le învață, cât și în
aspectele ce țin de dezvoltarea lor socio-emoțională. Un aspect identificat de cercetători ca fiind
deosebit de important este modalitatea în care se dezvoltă relația dintre părinți și școală și între
comunități și școală.

Aceste aspecte ca perspective sunt relativ noi, țin de o nouă modalitate de abordare, și
este recunoscută evidența crescută asupra calității relației ce se stabilește între părinți și școală
care influențează succesul școlar al copiilor și adolescenților. De fapt se arată că implicarea
activă și autentică a părinților în școală reprezintă un factor critic în succesul educațional al
copilului în toate etapele școlare. Relațiile de colaborare și comunicare activă ce se stabilesc între
părinți și școală au de asemenea efecte pozitive asupra părinților și dascălilor. Așadar se observă
că implicarea părinților este importantă pentru elevi, învățători/profesori și părinți deopotrivă.
(Eccles, Harold, 1993)

Realitatea actuală sugerează că părinții nu sunt atât de implicați precum și-ar dori ei sau
și-ar dori școala să fie implicați. Rezultatele a numeroase cercetări arată că părinții doresc să fie
mai implicați în educația copiilor lor și doresc să fie ajutați mai mult de școală pentru a atinge
acest scop. De asemenea cadrele didactice raportează un nivel de implicare al părinților redus.
Cu atât mai mult cu cât această implicare scade treptat de la ciclul primar, la cel gimnazial și mai
apoi liceal. (Eccles, Harold, 1993)
 Mesajul este tranșant de ambele părți. Atât cadrele didactice cât și părinții consideră că
implicarea familiei în școală este importantă și poate avea efecte pozitive.

Așadar implicarea părinților în viața copiilor fie la domiciliu, la școală sau în comunitate
reprezintă unul dintre cei mai importanți factori în succesul educațional. (Schneider, Coleman,
1993) Până nu demult, se cunoșteau foarte puține aspecte despre cele mai eficiente abordări ale
intervenției părinților. Mai mult, nu toți părinții au aceleași resurse sau oportunități de a acționa
pe baza așteptărilor educaționale pe care le au pentru copiii lor. Din această perspectivă, se
urmărește să se descopere care sunt resursele disponibile pentru părinți și acțiunile pe care
părinții le pot demara pentru a se implica în continuarea educației copiilor.

Resursele proiectului:

Umane: elevi, cadre didactice, părinți

Materiale: instrumente de scris și de desenat, coli de hârtie albă și colorată, carton colorat,
laptop, videoproiector, boxe, panouri etc

Financiare: autofinanțare

Grup țintă:

Scopul și obiectivele proiectului:

Prin intermediul acestui demers se propune o abordare nouă de implicare a părinților în

parcursul educațional al copiilor, și anume, în colaboare cu școala – cadrul didactic. Părinții,
care doresc, au posibilitatea de a preda o lecție în fața întregii clase unde este elev, copilul său.
Timp de aproximativ 40 minute fiecare părinte poate aborda una din temele propuse
organizându-se astfel încât să cuprindă pe scurt etapele unei lecții. Subiectele vor fi propuse de
către părinți și țin de caracteristicile activității acestora la locul de muncă sau de dezvoltarea
personală a copiilor contribuind la îmbogățirea cunoștințelor lor și a culturii generale. Astfel se
oferă părintelui oportunitatea de a-și planifica și proiecta tema aleasă în funcție de viziunea pe
care o are vis-a-vis de subiectul ales.

Scopul predării acestor lecții este:

  Implicarea și stabilirea unei legături active și autentice dintre cele două realități unde
copiii își petrec cel mai mult timp: familia alături de părinți, școala alături de învățători,
astfel încât să fie depășite o parte dintre barierele formalizate și clădite de-a lungul anilor
și generațiilor. Se urmărește construirea unei legături mai intense și relaționări între cele
două instituții care au deopotrivă ca obiectiv comun educația, formarea, evoluția și
dezvoltarea personalității copilului.

 Astfel pe de o parte se urmărește implicarea activă a părinților în activitatea clasei

pentru ca aceștia să observe cum se desfășoară și ce prespun orele cu copiii, să se
familiarizeze cu atomosfera clasei și cu activitatea educativă de a preda copiilor o
lecție.

 Pe de altă parte se urmărește construirea unei legături active și autentice între

părinți, școală și copii.

Prin participarea la acest demers sunt urmărite o serie de aspecte importante precum:

1. Formarea unei relații părinte-profesor-copil, bazată pe implicarea autentică din partea

părinților în dezvoltarea personală a copilului prin educație.
2. Construirea stimei de sine a copilului, bazată atât pe susținerea cadrului didactic, cât
și a părintelui în educație.
Cadrul didactic oferă oportunitatea părinților de a preda o lecție întregii clase astfel, observându-
se demersul pe care îl presupune aspectul educativ-formativ în cadrul insituționalizat al școlii.

Durata de desfășurare: 1 an școlar

Etape în derularea proiectului:

 Selectarea părinților doritori să susțină activități;

 Proiectarea activităților propuse;
 Desfășurarea la clasă a activităților;
 Obținerea feedback-ului.
Etapele desfășurării unei lecții:

1. Pregătirea pentru desfășurarea lecției.

2. Verificarea cunoștințelor despre tema aleasă.
3. Valorificarea temei:
- ceea ce ar atrage atenția elevilor,
- transmiterea conținutului,
- raportare la un personaj îndrăgit, sau cunoscut de ei.
4. Cum se îmbogățesc cunoștințele
5. Îndrumare către date concrete
6. Exemple oferite de elevi
7. Asocieri în cunoștințele deja asimilate în contexte diferite
8. Care ar putea fi o tema care ar deriva din lecția predată.

Bibliografie:
Ciucă, O., M., - 2018 – Relația școală-familie în contextul actual în Tribuna învățământului
http://www.tribunainvatamantului.ro/relatia-scoala-familie-in-contextul-actual/.
Eccles, J., S., Harold, R., D., - 1993 – Parent-School Involvement during the early adolescent
years, Teachers College Record, Vol. 94, Nr. 3
https://www.researchgate.net/publication/233896430_Parent-
School_Involvement_during_the_Early_Adolescent_Years
Hill, E., N., Taylor, L., C., - 2004 - Parental School Involvement and Children’s Academic
Achievement Pragmatics and Issues, American Psychological Society, Vol 13, Nr. 4
https://pdfs.semanticscholar.org/ed2f/9587107dec6c34a1bb1589cb720b5c112c99.pdf
Schneider, B., L., Coleman, J., S., - 1993 - Parents, Their Children, and Schools, Westview Press.

Stănciulescu, E., - 1996 – Teorii sociologice ale educației, producerea eului și contrucția
sociologiei, Polirom, Iași.
Director:

Prof. Dr. Bărăian Alina Monica

Coordonator proiect:

Prof. Înv. Primar