Întârziere în dezvoltarea copilului: tipuri, simptome și metode de tratament

Întârzierea în dezvoltare face parte din tulburările de dezvoltare și se caracterizează prin

dificultățile pe care le experimentează copiii pe mai multe planuri: motor, social și cognitiv.
Aceste simptome reprezintă, de fapt, o dizabilitate a cărei semne se observă încă din copilărie,
între 0-3 ani. Primii 6 ani din viață sunt extrem de importanți în ceea ce privește dezvoltarea
creierului. Există ferestre de evoluție, specifice fiecărei vârste, pe care copiii trebuie să le atingă.
Chiar dacă ritmul fiecăruia diferă, este important să le observăm și să intervenim cât mai
repede, dacă ni se pare că este ceva în neregulă.

Cauzele pentru întârzierea în dezvoltare pot fi genetice sau pot avea legătură cu complicațiile
din timpul nașterii sau cu nașterea prematură. Copiii cu această dizabilitate pot fi ajutați prin
diferite metode, cum ar fi educația specială sau terapia.

Întârzierea în dezvoltarea psihomotorie

Dezvoltarea psihomotorie a copilului se referă la motricitatea fină și grosieră. Prima reprezintă
totalitatea mișcărilor fine, ca apucarea unei jucării sau folosirea unui creion; cea de-a doua este
reprezentată de mișcările mari, ca săritul sau aruncarea mingii. Copilul care are întârziere în
dezvoltarea psihomotorie are nevoie de ajutor în a-și folosi mișcările și corpul.

Semne că un copil are întârziere în dezvoltarea psihomotorie

 Trunchiul și membrele sunt laxe;
 Mâini sau picioare rigide;
 Mișcări limitate ale membrelor superioare și inferioare;
 Incapacitatea de a sta în șezut până la vârsta de 9 luni;
 Domină reflexele involuntare în locul mișcărilor voluntare;
 Incapacitatea de a-și suporta greutatea pe picioare;
 Inabilitatea de a sta în picioare până la vârsta de 1 an.
Cauze pentru întârzierea în dezvoltarea psihomotorie
 Complicații în timpul sarcinii – abuzul de tutun, alcool sau alte substanțe nocive al mamei; o
infecție dobândită în timp ce mama e însărcinată; stresul prelungit;
 Mama suferă de anumite afecțiuni precum epilepsia sau trombofilia;
 Nașterea prematură, înainte de 40 de săptămâni;
 Neglijarea și lipsa stimulării copilului adecvate pentru vârsta sa;
 Condiții precare de viață;
 Hrănire sau hidratare insuficientă.
Tratamentul pentru întârzierea în dezvoltarea psihomotorie
 Terapia senzorială – moderată de terapeutul ocupațional, această formă de terapie stimulează
receptorii tactili, vestibulari și proprioceptiv. Se folosesc tehnici de mișcare, de organizare sau
de calmare.
 Terapia cognitiv-comportamentală – terapeutul comportamental lucrează cu copilul pe metoda
condiționării pozitive. Acesta îl poate învăța să țină creionul corect, să arunce mingea sau să
facă diferite mișcări, recompensând de fiecare dată reușitele.
 Kinetoterapia – copilul își dezvoltă motricitatea fină și grosieră, își educă echilibrul static și
dinamic și învață cum să își coordoneze mișcările.
Cum pot interveni părinții:
- încurajează-l să exploreze diferite materiale sau texturi cu mâinile (și picioarele, unde e cazul);
- lasă-l să se murdărească atunci când se joacă. În felul acesta își dezvoltă atât motricitatea, cât
și abilitățile senzoriale;
- încurajează-l să se joace cu jucării tip lego, în care trebuie să-și folosească mâinile.