TROFIN (CĂS JITARU) MIRABELA ELENA

EXERCIȚIU PENTRU INTROSPECȚIE

Textul problemei:

La o cofetărie s-au pregătit 504 prăjituri.Dimineața s-au vândut 4/7 din numărul prăjiturilor, iar după-amiaza
5/8 din restul acestora. Câte prjituri au rămas nevândute?

Datele problemei:
504 prăjituri
dimineața se vând 4/7x504
după-amiaza se vând 5/8xrest
câte prăjituri au rămas nevândute =?

Rezolvarea problemei:
Câte prăjituri se vând dimineața?
4/7x504= 4x504:7=2016:7=288 (prăjituri)
Câte prăjituri rămân după vanzarea de dimineață?
504-288=216 (prăjituri)
Câte prăjituri se vând după-amiaza?
5/8x216=5x216:8=1080:8=135(prăjituri)
Câte prăjituri se vând în total?
288+135=423 (prăjituri)
Câte prăjituri rămân nevândute?
504-423=81 (prăjituri)

Prima activitate a fost să citesc problema și să scot datele acesteia,apoi având în vedere datele
problemei am pus întrebări astfel încât să folosesc relațiile date de problemă și să ajung la rezolvarea cerinței
acesteia.Am aflat inițial câte prăjituri se vând dimineața din cele 504 produse, apoi câte prăjituri mai rămân
după vânzarea de dimineață pentru a putea efectua următoarea operație. Prin următoarea operație am aflat
câte prăjituri se vând după-amiază, apoi câte prăjituri au fost comercializate în total și la final câte prăjituri
rămân nevândute scăzând din numărul celor produse (504) numărul total al celor vândute (423).
Am observat că datele problemei depind succesiv unele de altele și nu puteam rezolva problema
sărind peste una dintre operațiile efectuate.Urmărind progresiv datele problemei am ajuns la rezolvarea
acesteia.
Pentru a ajunge la rezolvarea cerinței problemei am folosit operații dobândite începând cu clasele
primare.

1
 TROFIN (CĂS JITARU) MIRABELA ELENA
Oamenii rezolvă probleme de fiecare dată când își propun să depășească anumite obstacole pentru a
răspunde la o întrebare sau pentru a atinge un scop.Dacă găsim imediat un răspuns din ceea ce avem în
memorie nu ne confruntăm cu o problemă.
“O problemă apare atunci când există o stare inițială (...), o stare scop-o situație dezirabilă, diferită
de cea inițială, pe care subiectul e motivat să o atingă (...) și o mulțime de acțiuni sau operații a căror
realizare face plauzibilă atingerea scopului(...)Absența unei dintre aceste caracteristici suspendă
problema”(Miclea , 1999, p.283)
Astfel, datele problemei sunt starea inițială, ceea ce se dă, cerința problemei este starea finală, ceea
ce se cere, iar toate operațiile matematice care au fost efectuate sunt stări intermediare care transformă starea
inițială în starea finală.
Această temă, a rezolvării problemelor, a fost abordată în mai multe moduri, dar “cea mai la
îndemână o constituie abordarea introspectivă” (Cosmovici,2005, p.192)
Conform Dicționarului de Psihologie Larousse introspecția este o metodă de observație a stărilor de
conștiință ale unui subiect practicată de el însuși.
Această metodă este criticată deoarece observația se face de către persoana în cauză și atunci
obiectivitatea ei poate fi pusă în discuție.Dacă luăm în calcul și verbalizarea discuției interioare pe care o are
indicidul în timpul rezolvării problemei, propusă de către Edouard Claparède , poate scădea viteza de gândire
și trebuie să ne asigurăm că persoana care efectuează introspecția poate face această verbalizare.

Bibliografie :
Cosmovici, A., 2005, Psihologia generală, Iași,Ed. Polirom
Miclea, M., 1999, Psihologia cognitive, Iași,Ed. Polirom