STUDIU INDIVIDUAL LA

ASISTENȚĂ PERINATALA CU NS
TEMA : MODIFICARILE SISTEMULUI
SCV IN SARCINA

Elaborat : Prangati Gabriela AM-43

Coordonat : Godovanciuc Lilia
Ce este graviditatea?

Graviditatea este un proces dinamic care determină

modificări semnificative în cadrul aparatului
cardiovascular. Aceste modificări au drept scop
susținerea viabilității fătului și asigurarea
dezvoltării armonioase prin intermediul circulației
utero-placentare, precum și menținerea stabilității
hemodinamice a organismului matern.
CE MODIFICĂRI POT SURVENI IN
TIMPUL GRAVIDITĂȚII?

În timpul gravidității pot surveni modificări hemodinamice ineficiente, ale

căror repercusiuni pot fi grave sau fatele și constau în preeclampsie, retard de
creștere intrauterină sau chiar moartea fătului. Cunoașterea și înțelegerea
manifestărilor fiziologice ale organismului matern în timpul gravidității sunt
astfel, elemente cheie în ceea ce privește starea de sănătate a mamei și a
copilului.

În cazul femeilor care nu prezintă în antecedente boală cardiacă,

mecanismele de adaptare în timpul sarcinii sunt fiziologice, fără apariția unor
aspecte patologice antepartum, peripartum sau postpartum. Însă, uneori
sarcina poate deveni prilejul inițierii unei afecțiuni cardiace în rândul femeilor
care prezintă limitări necunoscute ale rezervei cardiace și ale căror
mecanisme de adaptare devin eficiente.
SEMNIFICAȚIA MODIFICĂRILOR
CARDIOVASCULARE FIZIOLOGICE ÎN SARCINĂ
Principalele mecanisme de adaptare ale organismului matern care au drept scop
asigurarea perfuziei sanguine implică dilatarea cavităților inimii, a aortei, a vaselor
de rezistență ale aparatului renal și ale placentei și implicit, dilatarea sistemului
venos. Aceste modificări au drept scop echilibrarea hemodinamică a mamei. Cu
toate acestea, aceste mecanisme de adaptare pot culmina cu apariția unor afecțiuni
cardiace.

Modificările apărute în perioada antepartum și peripartum cresc riscul apariției

insuficienței cardiace în cazul în care există istoric de boală cardiovasculară, dar și
riscul trombozei venoase, în situația în care mama nu prezintă antecedente de boală
cardiacă.
TROMBOZA VENOASA
Tromboza venoasă profundă reprezintă o
complicație de temut în cazul femeilor gravide,
adesea fiind asimptomatică. Diagnosticul de
certitudine poate fi uneori elucidat doar în
momentul dezvoltării tromboembolismului
pulmonar, ale cărui consecințe pot fi severe.
Conduita terapeutică tromboprofilactică este în
aceste situații recomandată în timpul sarcinii,
precum și postpartum.
AFECȚIUNIILE ASOCIATE CU UN RISC CRESCUT DE APARIȚIE
A COMPLICAȚIILOR ÎN TIMPUL GRAVIDITĂȚII SAU POST
PARTUM SUNT REPREZENTATE DE:

sindromul Eisenmenger;
sindromul Marfan, care prezintă dilatare aortică;
preeclampsia severă;
cardiomiopatie peripartum;
hipertensiune pulmonară;
alterarea severă a funcției sistolice a ventriculului stâng.
MODIFICĂRILE ANATOMICE
Mecanismul fiziologic de adaptare al inimii în timpul
gravidității implică modificări ale presarcinii și postsarcinii
care determină remodelarea cardiacă. Atât cavitățile
ventriculare, cât și cele atriale sunt supuse acestui proces de
remodelare care se desfășoară începând cu primul trimestru
de sarcină și culminează în al treilea trimestru. Inelele
valvulare prezintă, de asemenea, modificări cauzate de
distensia cavităților inimii și remodelerea cardiacă, fiind
decelate anumite grade de regurgitare (mitrală,
tricuspidiană, pulmonară). Aritimiile pot fi prezente în
această perioadă și sunt declanșate de dilatarea atrială. Cu
toate acestea, în perioada postpartum diametrele camerale
ajung la valorile de bază.
Modificări cardiovasculare apărute antepartum
ASIGURAREA SUSȚINERII FUNCȚIILOR VITALE ALE FĂTULUI ESTE PRIMA
INTENȚIE ÎN PROCESUL DE ADAPTARE HEMODINAMICĂ A ORGANISMULUI
MATERN. ÎN ACEST SENS, SUNT DECELATE CREȘTEREA DEBITULUI
CARDIAC (CONSECINȚA CREȘTERII VOLUMULUI SANGVIN), A RITMULUI
CARDIAC, PRECUM ȘI SCĂDEREA REZISTENȚEI VASCULARE SISTEMICE.

Anemia fiziologică în Decompensarea cardiacă Cardiomiopatia hipertrofică

sarcină obstructivă
MODIFICĂRI CARDIOVASCULARE
APĂRUTE POSTPARTUM

În urma studiilor efectuate până în prezent s-a constatat

faptul că:
volemia prezintă în primele 3 zile
hemoglobina și hematocritul vor crește progresiv în
următoarele două săptămâni, apoi revin la valorile
normale;
rezistența vasculară periferică prezintă o creștere de 30%
în următoarele două săptămâni postpartum;
frecvența cardiacă atinge valorile de bază într-un interval
de două săptămâni postpartum; tahicardia poate fi
decelată în timpul nașterii și travaliului, iar postpartum se
poate instala bradicardia;
IMPORTANȚA CUNOAȘTERII
MODIFICĂRILOR CARDIOVASCULARE
ÎN SARCINĂ
Cunoașterea mecanismelor de adaptare ale organismului
matern reprezintă baza diagnosticului patologiilor cardiace
silențioase și decelarea apariției modificărilor de natură
fiziopatologică, cu scopul monitorizării sau prevenției.
Numărul femeilor gravide care prezintă risc cardiovascular și
implicit, sunt predispuse la apariția complicațiilor în timpul
sarcinii, se află într-o continuă creștere. Screening-ul este
conduita de primă atenție în cadrul acestei categorii de
pacienți, fiind de o importanță deosebită.

Monitorizarea atentă a femeilor gravide care prezintă

anomalii congenitale cardiace este recomandată pe întreaga
durată a sarcinii și postpartum cu scopul de a preveni și a
reduce posibila apariție a complicațiilor.