Școala Doctorală

Științe umaniste

OPINII ACTUALE DE DEFINIRE A NOŢIUNII DE NEOLOGISM

MITRIC ALIONA,
Institutul de Filologie, AȘM,
Universitatea Academiei de Științe a Moldovei, RM

Argumentul care ne-a determinat să abordăm o temă atât de vastă şi de

complexă, precum este cea tratată în prezentul articol, poate fi explicat prin cel
puţin două realităţi incontestabile. Astfel, un prim motiv care ne-a motivat să
optăm pentru tema în discuţie îl constituie imensa însemnătate pe care o prezintă
neologismele pentru lexicul limbii române, pentru cultura şi civilizaţia
românească. Elementele lexicale neologice reprezintă, fără îndoială, un aspect ce
ţine de cultură şi constituie concomitent o condiţie a acesteia. Datorită mai cu
seamă surselor din care provin, neologismele existente în limba română, dincolo
de faptul că sunt extrem de numeroase, sunt, neîndoielnic, şi foarte variate.
Neologismle au modificat aspectul lexical a limbii pe care o vorbim şi au
apropiat-o semnificativ de idiomurile romanice occidentale, devenind o
modalitate modernă şi eficientă de comunicare. Ca urmare a împrumuturilor
făcute din limbile occidentale, vocabularul limbii române, în general, şi
terminologia noastră ştiinţifică, în special, au avut beneficii enorme, dobândind o
multitudine de termeni internaţionali.
Astfel, graţie neologismelor s-a produs nu numai modernizarea
vocabularului românesc, dar şi relatinizarea, occidentalizarea şi reromanizarea sa,
concomitent cu activarea procesului dei internaţionalizare, aspecte care plasează
româna mult mai aproape de cele mai importante limbi de cultură ale Europei. De
altfel, vasta bibliografie consacrată acestui compartiment fundamental al
lexicului românesc contemporan atestă, cu numeroase probe indiscutabile,
imensa importanţă a neologismelor.
Problematica conceptului de neologism, atât în lingvistica generală, cât
şi în lingvistica românească, pune în evidenţă faptul că între cele două există o
diferenţă de percepţie, referitoare la calitatea de neologism a unui cuvânt. Cu
toate că prin neologism definim orice creaţie lexicală recent apărută într-o limbă,
la un moment dat al dezvoltării acesteia (fără a ţine seama dacă unitatea lexicală
respectivă reprezintă un împrumut sau o formaţie rezultată prin procedeul
derivării sau al compunerii), caracterul său mondializat, precum şi faptul că
desemnează elemente de cultură spirituală şi materială îi atribuie calitatea de
neologism. În aceste condiţii, cuvinte cu o vechime în limbă de câteva secole pot
conserva, din punctul de vedere al lingvisticii româneşti, statutul de neologism.
Totodată, această modalitate de definire şi de interpretare a neologismelor la
origine are, în viziunea unor lingvişti, un caracter controversat. Astfel, se constată
că în lingvistica românească, în raport cu cea occidentală, neologism poate fi
calificat orice cuvânt din greco-latină sau neoromanică, chiar dacă unitatea
76
respectivă are o vechime de 200 sau 300 de ani. În această ordine de idei este
concludentă situația substantivului cometă, întâlnit încă în cronica lui Miron
Costin şi glosat ca fiind o „stea cu coadă”. Tocmai din aceste considerente
susținem opinia că urmează să renunțăm la această modalitate de definire a
unităților lexicale respective, termenului neologism rezervându-i numai sensul
„cuvânt împrumutat sau derivat recent în sistemul lexical al limbii române”, iar
pentru cuvintele împrumutate sau derivate în limba română în perioadele
precedente de evoluție a acesteia, milităm pentru utilizarea termenului cuvânt
savant sau livresc.
În urma analizei, am identificat principalele tipuri de neologisme, ţinând
seama de compartimentul asupra căruia este exercitată neologia, şi anume:
neologisme semantice, neologisme lexicale, neologisme frazeologice,
neologisme afixale, neologisme afixoidale şi neologisme internaţionale. Dintre
tipurile interne de neologisme analizate (lexicale, frazeologice, semantice,
afixale, afixoidale), cele lexicale sunt cel mai bine reprezentate din punct de
vedere cantitativ.
Dinamismul limbii române, aşa cum se reflectă acest fenomen în stilul
publicistic actual, este susţinut de caracterul flexibil şi receptiv la nivel lexico-
semantic, evidenţiat atât la nivelul procedeelor interne, cât şi la nivelul
modalităţilor externe sau mixte de îmbogăţire lexicală.

77