Bazele Contabilitatii Tot 2020

UNIVERSITATEA „DANUBIUS“ DIN GALAȚI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE
BAZELE CONTABILITĂȚII
Anul I, semestrul I
CONF.UNIV.DR. CARMEN-MIHAELA CREȚU
2020
© Toate drepturile pentru această lucrare sunt rezervate autorilor. Reproducerea ei
integrală sau fragmentară este interzisă.
Editura Universitară „Danubius” este recunoscută de

Consiliul Național al Cercetării Științifice
din Învățământul Superior (cod 111/2006)
Ediție modificată și adăugită
Tipografia Zigotto Galați

Tel.: 0236.477171
Bazele contabilității 2
CUPRINS
1. Obiectul de studiu și metoda contabilității
1.1. Conținutul obiectului de studiu al contabilității 8
1.2. Ecuația patrimonială 9
1.3. Trăsăturile obiectului de studiu al contabilității 10
1.4. Sfera de acțiune a contabilității 12
1.5. Metoda contabilității 14
Rezumat 23
Teste de autoevaluare 23
Bibliografie minimală 25
2. Bilanțul contabil – procedeu specific al metodei contabilității

2.1. Dubla reprezentare a patrimoniului prin bilanț
27
2.2. Structuri patrimoniale și reflectarea lor în bilanț
28
2.3. Structuri patrimoniale de activ
29
2.4. Structuri patrimoniale de pasiv
39
2.5. Structuri patrimoniale rectificative
44
2.6. Structuri cu reprezentare indirectă în bilanț (venituri și
cheltuieli) 45
2.7. Tipuri de modificări bilanțiere
47
Rezumat
55
Teste de autoevaluare
55
Tema de control nr.1
56
Bibliografie minimală
57
3. Contul și dubla înregistrare
3.1. Noțiunea, necesitatea și funcțiile contului 59

3.2. Structura și forma contului 60
3.3. Reguli de funcționare ale conturilor 64
3.4. Dubla înregistrare și corespondența conturilor 71
3.5. Planul general de conturi 73
3.6. Analiza contabilă a operațiunilor economice 76
3.7. Analiza și funcționarea conturilor 81
Rezumat 124
4. Lucrări contabile periodice de sinteză
4.1. Necesitatea și rolul lucrărilor contabile de sinteză 128
4.2. Balanța de verificare – lucrare contabilă de sinteză lunară 128
4.3. Situațiile financiare anuale 138
Rezumat 144
Tema de control nr.2 146
Răspunsuri la întrebările din testele de autoevaluare 146
Bibliografie (de elaborare a cursului) 147
Planul General de Conturi 148
INTRODUCERE
BAZELE CONTABILITĂȚII este disciplina care își propune inițierea studenților
din anul I Facultatea de Științe Economice, în studiul contabilității, însușirii logicii și
procedurilor specifice acesteia.
Lucrarea are un scop didactic, formativ și instructiv, iar prin aplicațiile prezentate este,
în același timp, și un ghid practic la îndemâna celor interesați, care fac cunoștință cu
elementele teoretice fundamentale ale obiectului și metodei de cercetare a
contabilității, cu principiile, procedeele și instrumentele specifice utilizate pentru
reflectarea stării și transformării elementelor patrimoniale.
Fiecare unitate de învățare este un ansamblu de subcapitole ce conțin secvențe de
învățare care asigură învățarea progresivă și structurată. Sarcinile de învățare
formulate pe parcurs sunt menite să fixeze noile cunoștințe și să participe la formarea
competențelor asumate a fi dobândite de către studenți. Testele de autoevaluare,
formulate la sfârșitul fiecărei unități de învățare, alături de rezumat și de bibliografie,
participă la consolidarea cunoștințelor și a competențelor propuse.
Obiectivele cadru pe care ți le propun sunt următoarele:
 selectarea informațiilor esențiale din curs și din bibliografie;

 corelarea cu informații din alte domenii (discipline) conexe și aplicarea
acestora in mod eficient;
 asumarea noțiunilor fundamentale ale contabilității.
Conținutul este structurat în următoarele unități de învățare:

- Obiectul de studiu și metoda contabilității
- Bilanțul contabil – procedeu specific al metodei contabilității
- Contul și dubla înregistrare
- Lucrări contabile periodice de sinteză.
În prima unitate de învățare, intitulată Obiectul de studiu și metoda contabilității se va
regăsi operaționalizarea următoarelor obiective specifice:
- să definești noțiunile de patrimoniu ca obiect de studiu al contabilității;
- să clasifici și să definești structurile patrimoniale de activ și de pasiv;
- să definești metoda contabilității, ca modalitate de studiere a patrimoniului;
- să descrii componentele metodei, respectiv procedee și principii contabile.
După ce vei studia conținutul acestui capitol, vei parcurge bibliografia recomandată.
Pentru aprofundare și autoevaluare îți propun exerciții și teste adecvate.
După ce vei parcurge informația esențială, în a doua unitate de învățare Bilanțul
contabil – procedeu specific al metodei contabilității vei reuși să asimilezi
următoarele noțiuni:
- să descrii conținutul și structura bilanțului, ca modalitate de reprezentare a
patrimoniului;
- să definești structurile patrimoniale cu reflectare indirectă în bilanț;
- să determini corelațiile valorice în cadrul bilanțului;
- să determini modificările valorice din bilanț ca urmare a derulării operațiunilor
economico-financiare.
care îți vor permite să aplici în probleme concrete (aplicații practice), cunoștințele
învățate. Ca să îți poți evalua gradul de însușire a cunoștințelor, vei rezolva testele de
evaluare propuse. Bibliografia recomandata te va ajuta să aprofundezi cunoștințele
dobândite prin studiu și exerciții. Lucrarea de verificare pe care ți-o propun să o
rezolvi, să o expediezi apoi în termen de 5 zile, prin tutore sau prin poșta electronică,
face parte din evaluarea ta pe parcurs și va fi luată în calcul pentru nota finală.
În a treia unitate de învățare, intitulată Contul și dubla înregistrare, vei regăsi
operaționalizarea următoarelor competențe specifice:
- să cunoști modul de prezentare al contului (formei și structurii contului);
- să cunoști și să determini elementele componente ale conturilor (solduri inițiale,
rulaje debitoare și creditoare, totalul sumelor debitoare și creditoare, solduri
finale);
- să înțelegi modul de înregistrare al operațiunilor economice, asimilarea logicii
contabile în efectuarea înregistrărilor contabile
- să realizezi transcrierea sumelor din înregistrări în conturi,
iar după ce se va studia conținutul unității de învățare și vei parcurge bibliografia
recomandată, pentru aprofundare și autoevaluare îți propun exerciții și teste adecvate.
După cea de-a patra unitate de învățare intitulată Lucrări contabile periodice de
sinteză vei reuși sa operaționalizezi următoarele obiective specifice:
- să înțelegi necesitatea întocmirii balanței de verificare a conturilor ca lucrare
contabilă lunară de sinteză și să interpretezi informațiile furnizate de aceasta;
- să înțelegi reprezentarea situației patrimoniului unei societăți comerciale și a
celei financiare cu ajutorul lucrărilor contabile periodice (situațiilor financiare
anuale).
care îți vor permite să aplici, în probleme concrete, de natură economică, cunoștințele
învățate. Ca să îți poți evalua gradul de însușire a cunoștințelor, vei rezolva testele de
evaluare.
Pe măsură ce vei parcurge materia vei avea de rezolvat două teme de control, pe care
le vei regăsi la sfârșitul unităților de învățare 2 și 4. Vei răspunde în scris la aceste
cerințe, folosindu-te de suportul de curs și de resursele suplimentare indicate. Vei fi
evaluat după gradul în care ai reușit să rezolvi/să răspunzi cerințelor menționate în
obiectivele cadrul și specifice ale unităților de învățare. Se va ține cont de acuratețea
rezolvării, de modul de prezentare și de promptitudinea răspunsului. Pentru neclarități
și informații suplimentare veți apela la tutorele indicat. 40% din notă va proveni din
evaluarea continuă (cele două lucrări de verificare) și 60% din evaluarea finală.
N.B. Informația de specialitate oferită de acest curs este minimală. Se impune

astfel parcurgerea obligatorie a bibliografiei recomandate și rezolvarea sarcinilor de
lucru, a testelor și lucrărilor de verificare. Doar astfel vei putea și evaluat cu o notă
corespunzătoare efortului depus.
1. OBIECTUL DE STUDIU ȘI METODA CONTABILITĂȚII
1.1. Conținutul obiectului de studiu al contabilității 8
1.2. Ecuația patrimonială 9
1.3. Trăsăturile obiectului de studiu al contabilității 10
1.4. Sfera de acțiune a contabilității 12
1.5. Metoda contabilității 14
Rezumat 23
Obiective specifice:
La sfârșitul capitolului, vei avea capacitatea:

- să cunoști și utilizezi adecvat noțiunile legate de patrimoniu
- să explici și să interpretezi concepțiile asupra patrimoniului
- să reprezinți concret trăsăturile obiectului de studiu al contabilității
- să definești metoda de studiu a obiectului contabilității
- să explici și să interpretezi procedeele și principiile metodei
Timp mediu estimat pentru studiu individual: 6 ore
Carmen-Mihaela CREȚU Bazele contabilității
1.1. Conținutul obiectului de studiu al contabilității

1.1.1. Definirea obiectului de studiu
Definiție
Obiectul contabilității îl constituie reflectarea în expresie bănească a
patrimoniului, a mișcării si transformării acestuia ca urmare a operațiunilor economice
și a rezultatelor obținute într-un perimetru dat.
1.1.2. Definirea patrimoniului

Obiectul contabilității este legat nemijlocit de un patrimoniu. Contabilitatea aparține și
dă contur noțiunii de entitate patrimonială, deoarece un patrimoniu se deosebește de
alt patrimoniu prin conținutul său.
Definiție
Patrimoniul reprezintă totalitatea bunurilor materiale și nemateriale aparținând unei
persoane fizice sau juridice, dobândite în cadrul relațiilor de drepturi și obligații de
natură economică, exprimate în bani.
1.1.3. Elementele necesare existenței patrimoniului
Pentru a exista un patrimoniu sunt necesare două elemente interdependente:
1. subiectul de patrimoniu - adică persoana juridică sau fizică care să aibă posesia și
gestiunea bunurilor materiale și nemateriale, drepturilor și obligațiilor aferente, având
și dreptul de decizie asupra acestora în sensul punerii în folosință, modificării și
transformării lor;
2. bunurile concrete (valori materiale și bănești) care îl compun, ca obiect al
relațiilor de drepturi și obligații; aceste obiecte reprezintă averea persoanei fizice sau
juridice (subiectul de patrimoniu), iar utilizarea ei (averii) transformă elementele
componente în mijloace economice.
Sarcina de lucru 1
Rezumați într-un text de 5-6 rânduri care este obiectul de studiu al

contabilității și care sunt elementele necesare existenței unui patrimoniu.
1.2 Ecuația patrimonială

1.2.1. Noțiuni generale
Obiectul contabilității îl constituie reflectarea în expresie bănească a patrimoniului aflat
în gestiunea agenților economici, instituțiilor publice, societăților de asigurare,
societăților bancare, organizațiilor cooperatiste, asociațiilor, fundațiilor, sindicatelor,
precum și celorlalte persoane care au dobândit personalitate juridică, devenind entități
patrimoniale. În aceeași categorie se includ persoanele fizice care au calitatea de
comerciant, respectiv persoanele fizice care exercită în mod obișnuit acte de comerț și
sunt înmatriculate la Oficiul Registrului Comerțului. Toate entitățile patrimoniale mai
sus menționate se disting prin patrimoniul pe care îl posedă.
Patrimoniul se exprimă sub forma unei egalități care reprezintă ecuația patrimonială:
Bunuri economice Drepturi și obligații

ca obiecte de drepturi și obligații = (exprimate în bani)
(exprimate în bani)
În baza acestei ecuații, putem vorbi de un patrimoniu economic și un patrimoniu juridic,

ca elemente inseparabile ale aceleiași noțiuni, patrimoniul.
1.2.2. Determinări ale existenței unui patrimoniu
Patrimoniul economic reprezentat din bunuri ca obiecte de drepturi și obligații

exprimate în bani, formează substanța materială a patrimoniului constituit pe baza
relațiilor juridice. Ele au o determinare existențială și o determinare economică.
Determinarea existențială face ca patrimoniul să se regăsească sub diferite forme
identificabile ca structuri sau delimitate ca bunuri:
 Structuri: - elemente necorporale
- elemente corporale
- elemente financiare
 Bunuri: - clădiri
- echipamente tehnologice
- mărfuri
- disponibilități bănești
Determinarea economică a bunurilor se exprimă prin utilitatea și valoarea lor.
Utilitatea constă în capacitatea acestora de a satisface o nevoie productivă, socială sau
de consum. Valoarea constă în capacitatea de a fi evaluate (exprimate) în bani,
intrând în circuitul economic.
Patrimoniul juridic reprezentat de drepturile și obligațiile cu valoare economică
exprimă relațiile juridice generate de raporturile de proprietate în cadrul cărora se
procură și se gestionează bunurile.
Raporturile de proprietate capătă forma de drepturi atunci când titularul de
patrimoniu este proprietar și deci nu trebuie să acorde nici un echivalent valoric pentru
bunurile aflate în posesia sa. Obligațiile se nasc din cauză și în legătură cu bunurile
ce aparțin de un patrimoniu dat, începând cu momentul intrării acestora și continuând
cu mișcarea, transformarea sau consumul lor ca atare sau în combinație cu alte bunuri,
pentru care titularul trebuie să îndeplinească o anumită prestație sau să dea un
echivalent bănesc.
Resursele economice reprezintă noțiunea care delimitează bunuri, servicii sau
capitaluri, de care cineva poate să dispună. Această noțiune este utilizată pentru
prezentarea și explicarea mecanismului contabil sub forma egalității:
mijloace economice = resurse economice
Dacă notăm cu A – mijloacele economice și cu P – resursele economice, drepturile și

obligațiile, obținem egalitatea:
ACTIV = PASIV
Exemplu:
O societate comercială are un patrimoniu, format din bunuri economice, drepturi și
obligații. Bunurile sunt formate din: clădiri, terenuri, mijloace de transport, mobilier.
Drepturile sunt formate din: clienți de încasat, TVA de recuperat de la bugetul de stat
pentru care a solicitat rambursare. Obligațiile sunt formate din: salarii de achitat
angajaților, impozite și taxe de plătit la bugetul de stat și bugetele locale, furnizori de
achitat.
Sarcina de lucru 2
Demonstrați ecuația patrimonială pentru un patrimoniu format din: capital social 10.000
lei, disponibil în conturile bancare 2.500 lei, construcții 50.000 lei, datorii față de
asociați 20.900 lei, profit curent 12.800 lei, mijloace de transport 6.000 lei, datorii față
de salariați 4.500 lei, datorii față de furnizori 10.300 lei
1.3. Trăsăturile obiectului de studiu al contabilității

Trăsăturile obiectului contabilității se delimitează pornind de la modul de reprezentare

a patrimoniului și de la modul de gestionare al acestuia.
Deși, în mod constant, majoritatea cercetărilor plasează știința contabilității în sfera
științelor economice, există opinii potrivit cărora contabilitatea ar trebui să se plaseze
într-o secțiune nouă, științele de gestiune alături de finanțe, marketing, management

etc.
O astfel de clasificare s-ar justifica, dat fiind că, de fapt, toate aceste științe contribuie
prin obiectul și metoda fiecăreia la gestionarea patrimoniului social propriu entității
patrimoniale.
1.3.2. Descrierea trăsăturilor obiectului contabilității
Considerăm că trăsăturile contabilității le putem înțelege dacă le abordăm în

următoarea structură:
1. contabilitatea studiază patrimoniul în expresie valorică;

2. contabilitatea studiază modul de gestionare al patrimoniului;
3. contabilitatea studiază echilibrul global și intern al patrimoniului.
1. Studierea patrimoniului în expresie valorică presupune înregistrarea circuitului

elementelor patrimoniale în condiții concrete de loc și timp, măsurarea și calcularea în
mărimi valorice a acestora. Starea patrimoniului în contabilitate este redată prin
soldurile valorice componente, prin intermediul unor procedee specifice de lucru.
Mișcarea patrimoniului, operațiunile de intrări și ieșiri, precum și procesele economice
prin care se transformă intrările în ieșiri se exprimă tot prin mărimi valorice.
2. Obiectul contabilității din punct de vedere al gestionării se referă la evidența,
calculul, analiza și controlul patrimoniului social.
a) Evidența. Obiectul contabilității constă în capacitatea sa de a înregistra într-o
anumită ordine și pe baza unor principii, în mod operativ, preciși în complexitatea lor
procesele și fenomenele economice din cadrul entităților patrimoniale, care se pot
exprima valoric.
Evidența se realizează prin înregistrarea cronologică și sistematică a operațiilor
economice și financiare. Înregistrarea cronologică este un ansamblu de operațiuni
efectuate în baza informațiilor cuprinse în documentul justificativ. Operațiunile
constau din înregistrarea faptelor, fenomenelor și proceselor economice începând de la
1 ianuarie, respectiv începutul activității, până la 31 decembrie, respectiv încetarea
activității. Ea se realizează cu ajutorul registrului jurnal prin înregistrarea zilnică a
documentelor justificative, care reflectă operațiunea economică din momentul
producerii ei și este înscrisă ca atare pe document.
Înregistrarea sistematică. Toate operațiunile înregistrate cronologic se înscriu apoi
sistematic, adică pe conturi, în fișele de cont sintetic care formează registrul cartea –
mare. În fișele de cont sintetic se înregistrează numai operațiunile ce se referă la acel
cont, potrivit normelor metodologice de utilizare a conturilor, specifice fiecărui
domeniu de activitate (agenți economici, instituții publice, organizații obștești,
societăți bancare).
b) Calculul. Contabilitatea măsoară și determină costurile ocazionate de activitățile
economice și sociale. Necesitatea calculării costurilor apare cu atât mai evidentă cu cât
crește mediul concurențial. Calculul costurilor previne epuizarea surselor economice și
atenuează dezechilibrele create în raporturile interne ale patrimoniului social.
c) Analiza. Obiectul contabilității, prin analiză, redă și interpretează, pornind de la
particular, raporturile de schimb, generalizându-le în concepte, asupra rezultatelor
obținute. Analiza dezvăluie direcții și tendințe ce se manifestă în mișcarea
patrimoniului. Prin aceasta obiectului contabilității i se relevă caracterul previzional și
nu doar acela de oglindire a activității agenților economici. Analiza economică oferă
date pentru conducerea prin bugete și realizarea contabilității manageriale.
d) Controlul. Ca știință a gestiunii, obiectul contabilității se caracterizează prin
informațiile clare și complete pe care le poate furniza controlului necesar a se efectua
în cazul oricărui patrimoniu social. Controlul realizează, în primul rând, stabilirea
integrității patrimoniului social la un moment dat, ca urmare a modificărilor și

transformărilor pe care le-a suferit, și în al doilea rând dovada eficienței gestionării
patrimoniului social încredințat.
3. Așa cum s-a arătat anterior, patrimoniul reprezintă un complex de bunuri și obligații
cu respectivele lor obiecte de drepturi și obligații exprimate în bani.
1.3.3. Echilibrul global patrimonial
În cadrul acestui complex se creează un echilibru între bunurile economice și

drepturile și obligațiile economice, echilibru care poate fi scris sub forma unei
egalități, cunoscută sub denumirea de ecuația de echilibru global a patrimoniului:
Bunuri economice = Drepturi și obligații
Echilibrul global al patrimoniului este expresia dublei reprezentări a

patrimoniului, de bunuri economice ca purtători materiali ai proprietății și de drepturi
și obligații ca expresie a raporturilor de proprietate cu privire la aceste bunuri. De
asemenea, modificările pe care le suferă masa patrimoniului sub forma efectuării
consumului și a rezultatelor acestuia, se concretizează în cheltuieli și venituri.
Sarcina de lucru 3
Dați un exemplu practic prin care să arătați cum contabilitatea studiază

patrimoniul în expresie valorică:
1.4 Sfera de acțiune a contabilității

Un aspect important al definirii contabilității îl reprezintă fixarea sferei de acțiune a

acesteia.
Economia actuală a țării noastre se poate structura din punct de vedere al entității
patrimoniale, ca fiind formată din:
· agenți economici: regii autonome și societăți comerciale;
· instituții publice, finanțate din fonduri publice sau proprii;
· unități cooperatiste;
· persoane juridice fără scop lucrativ;

· alte persoane juridice;
· persoane fizice care au calitatea de comerciant.
1.4.2 Gestionarea patrimoniului prin contabilitate
În cadrul acestor entități patrimoniale, contabilitatea, ca instrument principal de

cunoaștere, gestiune și control al patrimoniului și al rezultatelor obținute, trebuie să
asigure:
· înregistrarea cronologică și sistematică;
· controlul operațiunilor patrimoniale efectuate;
· furnizarea informațiilor necesare stabilirii patrimoniului național, execuției
bugetului public național.
1.4.3 Gruparea entităților patrimoniale
a. Entitățile patrimoniale care desfășoară activități economice (agenții

economici).
Regiile autonome = entități patrimoniale aflate sub îndrumarea administrativă a
ministerelor dar având independență și responsabilități depline de gestionare și
exercitare a dreptului de proprietate.
Societățile comerciale = entități patrimoniale create prin asocierea persoanelor fizice
sau juridice în vederea efectuării de acte de comerț.1
Societățile comerciale (SC) se pot constitui în una din următoarele forme:
· societate în nume colectiv (SNC)
· societate în comandită simplă (SCS)
· societate pe acțiuni (SA)
· societate în comandită pe acțiuni (SCA)
· societate cu răspundere limitată (SRL)
Obligațiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social.
b. Instituțiile publice sunt entitățile patrimoniale definite astfel în Constituția
României:
· Parlamentul și instituțiile aflate în subordinea sa;
· Președinția;
· Guvernul, ministerele, organele de specialitate subordonate lor;
· Autoritățile administrației publice locale și instituțiile publice subordonate lor;
· Autoritățile judecătorești;
· Ministerul public;
· Instituțiile publice de învățământ superior;
· Academia Română și instituțiile subordonate.
c. Persoanele juridice fără scop lucrativ. În această categorie se înscriu entitățile
patrimoniale constituite în scopul realizării unor obiective sociale cum ar fi: fundațiile,
asociațiile etc. În cadrul lor, scopul declarat îl constituie asocierea unor fonduri în
scopul rezolvării unor acțiuni pe care instituțiile publice, organizațiile guvernamentale,
etc. nu le au, fie ca obiect de activitate, fie ca arie de extindere. Organizarea și
conducerea contabilității în aceste cazuri este necesară tocmai pentru a demonstra
caracterul non-profit al activității (un obiectiv important pentru evitarea evaziunii
fiscale, atragerea de fonduri etc.).
1
Legea Societăților Comerciale, nr. 31/1990, republicată
Sarcina de lucru 4
Care sunt entitățile patrimoniale care sunt obligate să țină contabilitate

proprie?
1.5 Metoda contabilității

1.5.1 Noțiuni generale privind metoda
Contabilitatea, ca știință independentă, se caracterizează prin existența unui obiect
propriu de studiu și a unei metode proprii de investigare a fenomenelor și proceselor
care apar în sfera de activitate a acesteia.
Noțiunea de metodă provine din greaca veche, fiind formată din combinarea a doi
termeni:
· meto – care înseamnă succesiune, schimbare;
· hodos – care înseamnă drum;
care au format cuvântul „methodos” , cu semnificația de drum de parcurs cu numite
mijloace pentru a ajunge la un rezultat sau scop.
Definiție
Metoda este un produs al gândiri teoretice abstracte desfășurate pe parcursul cercetării
existenței și mișcării patrimoniului în vederea cunoașterii componenței, conținutului
acestuia și a fenomenelor care se produc în – sau în legătură cu – acesta.
1.5.2 Definirea metodei contabilității

Definiție
Metoda contabilității, sintetizând un drum de parcurs într-o investigație economică,
se va baza pe procedee de lucru și principii care reprezintă o manieră, un anume fel
specific de a ajunge la un anumit scop.
Contabilitatea, ca orice disciplină științifică, are o metodă proprie de cercetare bazată
pe anumite tehnici, procedee, principii și legi care îi evidențiază esența.
În elaborarea sa, metoda contabilității a fost influențată de categorii și procedee
preluate de la alte științe, în special matematica, logica, economia politică etc. Astfel,
ca în orice cercetare științifică, contabilitatea, pentru a stabili propriile legi și principii,

parcurge în demersul său, o serie de etape obligatorii, cum ar fi:
· determinarea obiectului cercetat;
· fixarea tehnicilor de observare și înregistrare a datelor contabile;
· prelucrarea datelor;
· interpretarea datelor culese;
· elaborarea concluziilor;
· stabilirea legităților contabile.
1.5.3 Principii teoretice fundamentale ale metodei contabilității

Definiție
Principiile teoretice fundamentale ale contabilității, care se ridică la rang de legi, sunt:
a) principiul dublei reprezentări a patrimoniului;
b) principiul dublei înregistrări a elementelor patrimoniale;
c) principiul calculelor periodice de sinteză.
Principiul dublei reprezentări se concretizează în reflectarea elementelor de avere

ale patrimoniului sub două aspecte:
1. sub aspectul componenței și utilității bunurilor, adică al destinației în activitatea
economică pentru care se folosește noțiunea de mijloace:
· Imobilizări: - necorporale
- corporale
- financiare
· Circulante: - mijloace materiale
- mijloace bănești etc.
2. sub aspectul raporturilor de proprietate în cadrul cărora se dobândesc bunurile
economice ca obiecte de drepturi și obligații, adică al provenienței lor, al surselor de
finanțare a bunurilor respective:
· Capital social;
· Rezerve;
· Subvenții;
· Profit;
· Credite bancare;
· Efecte de plătit;
· Împrumuturi din obligațiuni;
· Furnizori;
· Creditori;
· Obligații față de stat.
Dubla reprezentare este redată sub forma unei egalități (ecuații) numită ecuația dublei
reprezentări în care dacă notăm cu A – mijloacele economice și bunurile și cu P –
sursele de proveniență, drepturile și obligațiile, obținem:
ACTIV = PASIV
sau
VALOAREA MIJLOACELOR = VALOAREA SURSELOR DE
ECONOMICE PROVENIENȚĂ
Această egalitate permite crearea unui echilibru permanent al patrimoniului și se

realizează cu ajutorul bilanțului.
Principiul dublei înregistrări a elementelor patrimoniale. Acest principiu este
determinat:
1. în primul rând de dubla reprezentare, întrucât orice înregistrare, orice
modificare, orice proces economic nu poate rupe nici un moment echilibrul propriu al
patrimoniului deoarece acestea, fie că reflectă o creștere/scădere a patrimoniului, fie că
reflectă o modificare calitativă, nu pot afecta echilibrul propriu specific, ci doar

schimbarea cantitativă sau calitativă.
2. în al doilea rând, dubla înregistrare este determinată de faptul că mișcarea și
transferarea bunurilor economice în fazele circuitului economic generează operații
economice și financiare de ieșire dintr-o fază și de intrare în alta, dintr-o stare în alta,
de trecere de la un loc de gestiune la altul etc.
Producția în
Materii prime curs de
execuție/
Semifabricate
Mijloace
Produse finite
bănești
Într-un astfel de circuit, contabilitatea înregistrează prin procedee specifice, în sensul

că pentru fiecare fază se creează o poziție distinctă în cadrul egalității patrimoniale
existente, poziție care să reflecte intrările, creșterile elementului sau fenomenului
respectiv. Orice operație economică este analizată ca un raport de echivalență între
destinația și proveniența sa, între intrarea și ieșirea sa, între alocare și finanțare.
Principiul calculelor periodice de sinteză. Atât activitatea economico – socială, cât
și înregistrarea prin contabilitate a acesteia, nu sunt scopuri în sine, ci urmăresc
cunoașterea rezultatelor la sfârșitul unei perioade de gestiune.
În funcție de scopul cunoașterii, periodizarea poate fi diferită. De exemplu, pentru
stabilirea obligației față de stat este necesară o periodizare mai scurtă, pentru
efectuarea calculelor asupra consumului – perioade medii, iar pentru reflectarea
modului de gestiune, câte un exercițiu financiar.
Calculele periodice de sinteză se realizează prin intermediul bilanțului (trimestrial și
anual), anexelor la bilanț, balanței de verificare, și contului de rezultate. Pentru
stabilirea unor obligații, sunt necesare perioade mai scurte de analiză. Astfel, pentru
determinarea obligațiilor față de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale, sau
salariați, sunt necesare calcule lunare. În acest fel se determină impozitul de profit,
taxa pe valoare adăugată, drepturile salariale, impozitul pe salarii.
Dubla reprezentare și dubla înregistrare sunt procedee esențiale ale metodei
contabilității și nu mai sunt întâlnite la alte discipline economice.
1.5.4 Principii contabile legal admise
Poartă această denumire întrucât sunt reglementate prin acte normative, respectiv
Legea contabilității, modificată și completată, precum si alte reglementări privind
armonizarea contabilității românești cu directivele europene.
Astfel, evaluarea elementelor patrimoniale cuprinse în situațiile financiare ale unei
întreprinderi trebuie să fie efectuată în acord cu principiile următoare:
1. Principiul continuității activității presupune că entitatea patrimonială își
continuă în mod normal funcționarea într-un viitor previzibil, fără a intra în
imposibilitatea continuării activității sau fără o reducere majoră a acesteia.
Continuitatea activității se exprimă clar în actul de constituire. Atunci când
funcționarea este delimitată în timp sunt menționate datele de începere și de încetare a

activității. Respectarea acestui principiu permite fixarea întinderii responsabilității
entității patrimoniale în raport cu terțe persoane inclusiv cu bugetul statului.
2. Principiul permanenței metodelor presupune continuitatea aplicării
acelorași reguli și norme privind evaluarea, înregistrarea în contabilitate și prezentarea
elementelor patrimoniale și a rezultatelor, asigurând comparabilitatea în timp a
informațiilor contabile.
Acest principiu asigură aplicarea pentru aceleași elemente, structuri, domenii
de activitate etc. a acelorași metode de la un exercițiu financiar la altul. Aceasta
exclude schimbarea metodelor în cursul exercițiului. Modificarea metodelor de la un
an la altul trebuie să fie determinată de o profundă motivație, ca de exemplu
modificarea unor acte normative, stabilirea unor reguli generale de evaluare noi etc.
3. Principiul prudenței. Potrivit acestuia, nu sunt admise supraevaluarea
elementelor de activ și a veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de pasiv și a
cheltuielilor ținând cont de deprecierile, riscurile și pierderile posibile generate de
desfășurarea activității exercițiului curent sau anterior.
Prudența presupune anticiparea efectelor unor acțiuni și în special a
transferului de proprietate cu efecte posibile asupra exercițiului curent sau a celor
parcurse deja, întrucât asupra lor nu se mai poate interveni din punct de vedere
contabil.
4. Principiul contabilității de angajamente. Efectele tranzacțiilor și ale altor
evenimente sunt recunoscute atunci când tranzacțiile și evenimentele se produc și nu
pe măsură ce numerarul sau echivalentul său este încasat sau plătit și sunt înregistrate
în contabilitate și raportate în situațiile financiare ale perioadelor respective. Veniturile
și cheltuielile trebuie înregistrate în exercițiul financiar în care s-au realizat/efectuat,
indiferent de date încasării veniturilor sau de data plății cheltuielilor.
5. Principiul evaluării separate a elementelor de activ și de pasiv prevede
că în vederea stabilirii valorii totale corespunzătoare unei poziții din bilanț, se va
determina separat valoarea aferentă fiecărui element individual de activ sau de pasiv.
6. Principiul intangibilității, conform căruia bilanțul de deschidere a unui
exercițiu trebuie să corespundă cu bilanțul de închidere a exercițiului precedent.
Aceasta presupune ca soldurile elementelor patrimoniale din bilanțul de închidere al
exercițiului precedent să devină solduri inițiale pentru aceleași elemente la începutul
exercițiului următor.
7. Conform principiului necompensării, elementele de activ și de pasiv
trebuie să fie evaluate și înregistrate în contabilitate separat, nefiind admisă
compensarea între posturile de activ și cele de pasiv ale bilanțului, respectiv între
venituri și cheltuieli, cu excepția compensărilor între activele și pasivele permise de
reglementările legale.
8. Contabilizarea și prezentarea elementelor din bilanț și din contul de
profit și pierdere ținând seama de fondul economic al tranzacției sau al
angajamentului în cauză. Acest principiu are drept scop înregistrarea în
contabilitate și prezentarea fidelă a operațiunilor economico-financiare, în
conformitate cu realitatea economică, punând în evidență drepturile și obligațiile,
precum și riscurile asociate acestor operațiuni. Evenimentele și operațiunile
economico‐financiare trebuie evidențiate în contabilitate așa cum acestea se produc, în
baza documentelor justificative. Documentele justificative care stau la baza
înregistrării în contabilitate a operațiunilor economico‐financiare trebuie să reflecte
întocmai modul cum acestea se produc, respectiv să fie în concordanță cu realitatea.
De asemenea, contractele încheiate între părți trebuie să prevadă modul de derulare a
operațiunilor și să respecte cadrul legal existent. Forma juridică a unui document
trebuie să fie în concordanță cu realitatea economică. Atunci când există diferențe
între fondul sau natura economică a unei operațiuni sau tranzacții și forma sa juridică,
entitatea va înregistra în contabilitate aceste operațiuni, cu respectarea fondului

economic al acestora.
Entitățile au obligația ca la întocmirea documentelor justificative și la contabilizarea
operațiunilor economico‐financiare să țină seama de toate informațiile disponibile,
astfel încât să fie extrem de rare situațiile în care natura economică a operațiunii să fie
diferită de forma juridică a documentelor care stau la baza acestora.
9. Conform principiului pragului de semnificație orice element care are o
valoare semnificativă trebuie prezentat separat în cadrul situațiilor financiare.
Elementele cu valori nesemnificative, care au aceeași natură sau cu funcții similare,
vor fi însumate, nefiind necesară prezentarea lor separată. Abaterile de la aceste
principii generale vor fi permise numai în cazuri excepționale și vor fi prezentate în
situațiile financiare. De asemenea, se vor prezenta motivele pentru care au avut loc
asemenea abateri și o evaluare a efectului acestora asupra activelor, datoriilor, poziției
financiare și profitului sau pierderii entității patrimoniale.
10. Principiul evaluării la cost de achiziție sau de producție presupune că
elementele prezentate în situațiile financiare anuale să fie evaluate, de regulă, pe baza
costului de achiziție sau al costului de producție, cu excepțiile prevăzute de
reglementările legale în vigoare.
1.5.5. Procedeele metodei contabilității
Definiție
Principiile teoretice ale contabilității sunt destinate realizării obiectului acesteia,
demonstrându-se cum trebuie înregistrate procesele și fenomenele economice, care
sunt cauzele care le-au generat și ce efecte au produs. Pentru aceasta, metoda
contabilității utilizează o serie de procedee care permit furnizarea de informații cu
privire la producerea și desfășurarea fenomenelor economice și sociale.
Aceste procedee pot fi grupate în:

 procedee comune tuturor științelor;
 procedee comune și altor științe economice;
 procedee specifice metodei contabilității.
1.5.6. Procedee comune tuturor științelor
Între procedeele comune tuturor științelor pe care contabilitatea le folosește în

reflectarea obiectului său de studiu se regăsesc: observația, raționamentul, comparația,
descompunerea, clasificarea, analiza, sinteza.
Observația este faza inițială a cercetării în cazul oricărei științe. Numai printr-o
observație atentă se pot delimita faptele și fenomenele pe care, având conținut
economic și fiind evaluabile în bani, le vom include în obiectul contabilității, adică le
putem asocia unui patrimoniu dat, aflat în circuitul economic sau social. Observația se
asociază cu cantitatea, calitatea și valoarea. Observația poate fi: directă sau indirectă,
totală sau parțială, statistică etc., acestea definindu-se astfel:
Raționamentul se aplică de metoda contabilității pentru ca pe bază de judecăți logice
obținute prin observare sau documentare asupra elementelor patrimoniale să se
stabilească concluzii cu valoare de generalizări. Raționamentul face posibilă
înțelegerea dublei reprezentări a patrimoniului, a influențelor pe care le produc
mișcările de valori asupra bilanțului, a stabilirii corelațiilor în balanța de verificare etc.
Comparația se folosește în metoda contabilității prin punerea în față a două elemente
sau structuri aflate în perimetrul său de studiu în vederea fixării unor concluzii.
Comparația se face fie între elementele componente ale patrimoniului, între veniturile
și cheltuielile proprii, fie față de componentele sau structurile altor entități
patrimoniale.
Clasificarea. În contabilitate, clasificarea servește la repartizarea rațională a
elementelor patrimoniale, respectiv a bunurilor economice și a surselor de proveniență
a acestora, adică pe categorii de drepturi și de obligații. Clasificarea este posibilă în
contabilitate întrucât trăsăturile comune atrag elementele patrimoniale cu una sau mai
multe trăsături identice și le separă pe cele cu trăsături diferite. În acest fel este folosită
împărțirea sistematică pe clase a elementelor, fenomenelor sau proceselor economice.
Analiza. Ca procedeu științific de cercetare a unui fenomen, domeniu, spațiu de
activitate etc., analiza pornește de la studierea aprofundată a fiecărui element în parte
observând locul, rolul și implicația acesteia în cadrul ansamblului dat. În contabilitate,
analiza se aplică în cele mai diferite situații începând cu înregistrarea zilnică a
operațiunilor (în sensul că sunt efectuate la zi și corect) și terminând cu întocmirea
lucrărilor periodice.
Sinteza ca procedeu științific de cercetare asigură trecerea de la particular la general.
Prin ea se realizează generalizarea unor concluzii desprinse în procesul de analiză.
Sinteza permite generalizarea atât la nivel microeconomic cât și macroeconomic. În
ambele cazuri sinteza are ca scop stabilirea politicilor economice și financiare de
urmat privite din planuri diferite.
1.5.7. Procedee comune științelor economice

Procedeele metodei contabilității, comune și altor discipline economice sunt:
documentul, evaluarea, calculația și inventarierea.
Documentul. Prin document înțelegem un act prin care se adeverește, se constată sau
se preconizează un fapt, se conferă un drept, se recunoaște o obligație; text scris sau
tipărit, inscripție sau altă mărturie servind la recunoașterea unui fapt real actual sau din
trecut.
Orice operație economică sau financiară, referitoare la existența și mișcarea
elementelor patrimoniului unităților economice și sociale, pentru a putea fi înregistrată
în conturi, trebuie consemnată mai întâi într-un document care confirmă că a avut loc
la un moment dat și este în legătură cu acel patrimoniu. Documentul, conform
definiției de mai sus atestă că evenimentul, procesul, transformarea, micșorarea a avut
loc deoarece înscrisul, pentru a sta la baza înregistrării în contabilitate, trebuie să
îndeplinească anumite condiții dinainte stabilite.
Orice operațiune economică sau financiară trebuie reflectată într-un document în
momentul producerii ei, pentru că numai astfel este posibilă asigurarea integrității
patrimoniului în ansamblu și pe elemente componente.
Din punct de vedere al contabilității, documentele sunt justificative și registre
contabile.
Documentele justificative sunt formate din: facturi, chitanțe, state de plată pentru
salarii, dispoziții de casierie, avize de însoțire a mărfii etc.
Registrele contabile sunt formate din Registrul-jurnal, Registrul inventar și registrul
Cartea Mare. Registrele de contabilitate pot fi prezentate sub formă de registre, foi
volante, fișe, documente informatice. Asociațiile familiale și persoanele fizice
autorizate să desfășoare activități independente înregistrează operațiile patrimoniale cu
ajutorul registrului jurnal de încasări și plăți.
Prin intermediul registrelor contabile se formalizează și materializează înregistrarea
proprie sistemului de conturi.
Registrele de contabilitate înregistrate la organele fiscale și conduse regulat pot fi
admise ca probă în cazul litigiilor. La polul opus, lipsa sau ținerea defectuoasă a
registrelor contabile lipsește agenții economici de mijloacele de probă în relațiile cu
organele fiscale și dă posibilitatea acestora din urmă să stabilească obligațiile față de
bugetul statului fără a ține seamă de datele din contabilitate.

Registrele contabile, în calitatea lor de documente contabile, sunt o categorie specială
de mijloace concrete de realizare a evidenței, fiind întocmite și utilizate în interiorul
contabilității. Ele servesc la prelucrarea, centralizarea și înregistrarea în contabilitate a
documentelor justificative. Prin ele se realizează înregistrarea cronologică, numită
înregistrarea „la zi”.
Evaluarea. Evaluarea este acțiunea de a evalua și rezultatul ei. În alt sens, înseamnă a
stabili prețul (valoarea, numărul, cantitatea etc.); a calcula, a socoti. În contabilitate,
evaluarea înseamnă aducerea elementelor componente ale patrimoniului la un numitor
comun prin intermediul aceleiași unități de măsură, adică a unităților monetare.
Evaluarea constă în transformarea unităților naturale în unități valorice cu ajutorul
monedei naționale chiar și în cazul elementelor patrimoniale exprimate în unități
monetare străine.
Calculația. Calculul a fost necesar din cele mai vechi timpuri. Calculația putem
considera că a precedat contabilitatea. Când calculația a devenit tot mai complexă, a
fost necesară sistematizarea operațiunilor economice prin contabilitate. Calculația este
un ansamblu de operațiuni matematice referitoare la fapte și fenomene economice în
scopul de a găsi valoarea uneia sau mai multor mărimi de această natură.
Calculația se află în legătură directă cu evaluarea în cazul stabilirii valorii elementelor
patrimoniale rezultate din activitatea proprie (calculația costurilor, întocmirea
bugetelor, etc.)
Inventarierea. Inventarierea este acel procedeu prin care se întocmește o listă, un
registru sau un document în care sunt enunțate și descrise cantitativ și valoric toate
bunurile care se află într-o întreprindere, instituție, magazin etc. Inventarierea prezintă
cunoașterea faptică a structurilor patrimoniale, în vederea evaluării patrimoniului dat.
1.5.8. Procedee specifice metodei contabilității
Procedeele specifice de studiu a obiectului contabilității sunt: bilanțul, contul și

balanța de verificare.
Bilanțul este procedeul prin care se realizează dubla reprezentare a patrimoniului
entităților economice și sociale.
Am putea afirma că acest procedeu trebuie aplicat obligatoriu de toate entitățile
patrimoniale indiferent de caracterul lucrativ sau nelucrativ al acestora, întrucât toate
contribuie la conturarea patrimoniului economic național. Această conturare sprijină
conceptul de contabilitate națională.
Din punct de vedere al contabilității, bilanțul este un document care reflectă sintetic, în
expresie valorică, în activ, mijloacele economice după componenta lor materială, iar în
pasiv aceleași mijloace după sursele lor de proveniență, în cadrul unei unități
economice, sociale, administrative etc. Bilanțul furnizează o serie de informații cu un
înalt grad de sintetizare a căror înțelegere impune întocmirea unui ansamblu de lucrări
și cuprinde:
 bilanțul, în accepțiunea schemelor obligatorii acceptate;
 contul de profit și pierderi;
 anexele (concepută ca un ansamblu de elemente explicative asupra
eventualelor componente sintetizate în bilanț sau explicative ale unor fenomene sau
procese economice).
Contul. Participarea patrimoniului la circuitul economic și social nu poate fi reflectată
și urmărită în ansamblul său și nici ca mișcări succesive ale unor componente ale sale
prin intermediul bilanțului. De aceea metoda contabilității a creat un procedeu nou,
specific numai acestei discipline – contul. Acesta este procedeul propriu contabilității
prin care elementele patrimoniale sunt individualizate în cadrul fiecărei entități, fiind
destinat urmăririi apariției și evoluției acestora pe parcursul existenței lor, concomitent
cu existența patrimoniului.
În legătură cu acest procedeu, este necesar să subliniem, pentru înțelegerea

semnificației acestei noțiuni, că un cont este generat de existența unui element
patrimonial în calitate de componentă a unui patrimoniu dat aflat în circuitul economic
și/sau social. Contul este generat de patrimoniu; el nu poate genera patrimoniul.
Conturile reflectă componența patrimoniului și starea acestuia de-a lungul fazelor
circuitului economic. Intuirea sau constatarea apariției unor astfel de stări de agregare
ne sugerează sau ne obligă să creăm conturile.
Pentru a le putea utiliza conform obiectului contabilității, conturile acestea trebuie
ordonate într-un sistem al conturilor în măsură să ne arate legătura dintre aceste
componente pe parcursul procesului economic sau al consumului social. Această
legătură dintre componentele patrimoniului pe parcursul modificărilor cantitative și
calitative generează dubla înregistrare.
Bilanțul generează dubla reprezentare, în timp ce contul presupune dubla înregistrare.
Legătura dintre cont și bilanț este nemijlocită. Multitudinea conturilor conturează
bilanțul, iar structura componentelor patrimoniului generează conturile. Raportat la
entitatea patrimonială, bilanțul reflectă ansamblul prin generalizare, iar contul
particularul prin nominalizare, prin individualizare.
Balanța de verificare. Deși legătura sau interdependența bilanț - conturi este
nemijlocită, întrucât fiecare procedeu acționează independent, după reguli proprii
contabilitatea a creat un procedeu distinct care să asigure corectitudinea datelor, a
informațiilor dobândite prin fiecare procedeu.
De la multitudinea detaliilor din conturi până la ansamblul generalizat al bilanțului,
contabilitatea înregistrează o diversitate de fenomene și procese a căror îmbinare
trebuie verificată. Controlul asupra calității înregistrărilor din conturi, respectarea
legăturilor logice dintre acestea, precum și motivarea prezentării în bilanț se realizează
prin procedeul “balanța de verificare”.
Balanța de verificare, ca procedeu al contabilității, se realizează datorită posibilității
de exprimare în bani a elementelor patrimoniale, adică a evaluării acestora. Balanța de
verificare reprezintă forța probantă sincerității înregistrărilor din conturi și realității
posturilor bilanțiere deoarece:
 verifică respectarea aplicării principiului dublei înregistrări modificărilor
patrimoniale;
 certifică îndeplinirea cerințelor dublei reprezentări a patrimoniului în
momentul analizat.
1.5.9. Principii rezultate din logica contabilă
1. Principiul imaginii fidele presupune redarea cu obiectivitate a realității asupra

patrimoniului, informarea completă și pertinentă asupra faptelor și proceselor
economice, exprimabile în etalon monetar. Imaginea fidelă presupune sinceritate și
regularitate:
Imagine fidelă = Sinceritate + Regularitate
Sinceritatea - aplicarea cu bună credință și în virtutea regulilor profesionale ale

domeniului contabil a legii, standardelor și procedeelor contabile.
Regularitatea - informația contabilă pusă la dispoziție este conformă cu regulile și
procedurile în vigoare în exercițiul documentat.
Noțiunea de imagine fidelă este legată de documentul oficial de gestiune al
persoanelor fizice și juridice care desfășoară acte de comerț, și anume bilanțul
contabil. Numai prin aceasta putem dobândi o imagine fidelă a patrimoniului, a
situației financiare și a rezultatelor obținute. Se distinge din această cerință rolul și
locul procedeului „bilanț” în cadrul, ansamblului procedeelor metodei contabilității.
2. Principiul autonomiei. Întreprinderea, este o entitate patrimonială distinctă față de

proprietarii ei. Ea se află în opoziție cu toate celelalte persoane fizice și juridice
participante la actul economic sau social și tratează toate problemele de pe poziție
proprie, dar în spiritul legii.
3. Principiul costului istoric. Orice valoare contabilitate este bazată pe costul ei de
origine:
- proprie (producție)
- din afară (achiziție),
așa cum rezultă el din documentele justificative care menționează apariția fiecărui
element patrimonial. De asemenea, creanțele și obligațiile se înregistrează la valoarea
lor nominală. În majoritatea țărilor, contabilitatea se ține la costuri istorice, iar, la
închiderea exercițiului financiar, cu ocazia stabilirii situației patrimoniului și a
rezultatelor, aceste costuri pot fi ajustate în funcție de indicele de inflație.
4. Principiul periodizării. Observarea fenomenelor și proceselor economice trebuie
înregistrată pe perioade distincte: lună, trimestru, an în raport cu necesitățile de
înregistrare (evidențiere, afectare) a costurilor etc. În acest sens, se utilizează
repartizarea în timp a cheltuielilor, veniturilor etc.
5. Principiul verificării. Toate operațiunile economice și financiare aferente unui
patrimoniu trebuie verificate. Verificarea nu trebuie confundată cu controlul chiar
dacă are ca rezultat un control sau se realizează ca urmare a efectuării acestuia.
Verificarea trebuie înțeleasă, în acest caz, ca mijloc de asigurare asupra corectitudinii
aplicării unor tehnici sau procedee de lucru. În acest sens putem vorbi de necesitatea
întocmirii - balanțelor, a bugetelor de cheltuieli, etc.
6. Principiul cuantificării monetare. Legea contabilității precizează: ”Contabilitatea
se ține în limba română și în moneda națională” și “contabilitatea operațiunilor
efectuate în valută se ține atât în moneda națională, cât și în valută”. Aceasta înseamnă
că toate fenomenele și procesele economice desfășurate de entitatea patrimonială,
elementele patrimoniale înregistrate în contabilitate să fie cuantificate în bani. Astfel,
nu pot fi incluse elemente precum: competența managerilor, pregătirea salariaților,
calitatea mediului înconjurător etc., ceea ce restrânge sfera de cuprindere a obiectului
contabilității.
Sarcina de lucru 5
Dați un exemplu practic prin care să arătați aplicarea principiului continuității

activității:
Rezumat
Obiectul de studiu al contabilității îl reprezintă patrimoniul, adică totalitatea
bunurilor economice, inclusiv drepturile și obligațiile la care acestea se referă,
aparținând unei persoane juridice sau fizice. El devine obiect de studiu al
contabilității numai dacă este atras în circuitul economic în vederea obținerii de
bunuri, executării de lucrări sau prestării de servicii producând efecte (bunuri, lucrări,
servicii) destinate schimbului (productiv, social) sau consumului solicitat de nevoi
concrete sociale sau personale.
Metoda contabilității reprezintă demersul rațional de abordare a obiectului
contabilității, pe baza unui ansamblu coerent de principii, mijloace, și procedee
susceptibile să ofere o imagine fidelă a patrimoniului, situației financiare și a
rezultatelor.
Principiile utilizate în cadrul metodei contabilității sunt:
 principii teoretice fundamentale (dubla reprezentare, dubla înregistrare,
calculele periodice de sinteză);
 principii legal admise (continuitatea activității, permanența metodelor,
e
prudența, contabilitatea de angajamente, evaluarea separată a elementelor de activ și
de pasiv, intangibilitatea bilanțului, necompensarea, contabilizarea și prezentarea
T
elementelor din bilanț și din contul de profit și pierdere ținând seama de fondul
e
economic sau al angajamentului în cauză, pragul de semnificație);
 principii rezultate din logica contabilă (imaginea fidelă, autonomia, costul
s
istoric etc.).
t
Procedeele pe care se bazează metoda pot fi structurate în:
e procedee comune tuturor științelor (observarea, raționamentul, comparația,
clasificarea, analiza, sinteza);
 procedee comune științelor economice (documentul, evaluarea, calculația,
d
inventarierea);
 procedee specifice metodei (contul, balanța de verificare, bilanțul).
1. Patrimoniul reprezintă:
a) totalitatea drepturilor și obligațiilor de natură economică și juridică exprimate
cantitativ aparținând unei persoane fizice sau juridice;
b) totalitatea drepturilor și obligațiilor de natură economică exprimate în bani, împreună
cu bunurile la care se referă, aparținând unei persoane fizice sau juridice;
c) totalitatea fenomenelor și proceselor economice și juridice realizate de agentul
economic;
d) totalitatea obiectelor, drepturilor și obligațiilor exprimate cantitativ aparținând unei
persoane juridice;
e) totalitatea transformărilor de natură economico-juridică aparținând unui subiect de
drept.
2. Obiectul de studiu al contabilității îl constituie:

a) reflectarea în expresie cantitativă a patrimoniului;
b) reflectarea în expresie bănească a patrimoniului;
c) reflectarea patrimoniului juridic;
d) analiza și controlul patrimoniului;
e) reflectarea în expresie bănească și cantitativă a obligațiilor generate de activitățile

agenților economici.
3. Sfera de acțiune a contabilității cuprinde:

a) numai agenții economici;
b) numai instituțiile publice și asociații fără scop lucrativ;
c) numai agenții economici, unitățile cooperatiste și unitățile bancare;
d) agenții economici, instituțiile publice, instituțiile bancare, unitățile cooperatiste,
asociațiile fără scop lucrativ, alte persoane juridice, persoane fizice care au calitatea de
comerciant;
e) nici una din variantele de mai sus.
4. Procedeele specifice metodei contabilității sunt:

a) contul, bilanțul, analiza;
b) bilanțul, contul, balanța de verificare;
c) clasificarea, analiza, contul;
d) raționamentul, sinteza, bilanțul;
e) clasificarea, sinteza, balanța de verificare.
5. Principiile teoretice fundamentale ale contabilității sunt:

a)dubla reprezentare a patrimoniului;
b)dubla înregistrare a elementelor patrimoniale;
c)principiul conturării perimetrului patrimonial;
d)principiul calculelor periodice de sinteză;
e)principiul asigurării echilibrului patrimonial;
A=a+b+c+d+e; B=a+b+e; C=a+b+d; D=a+c+d; E=a+b+d+e
6. Care dintre principiile enumerate mai jos sunt legal admise?

a)dubla reprezentare a patrimoniului;
b)prudența;
c)pragul de semnificație;
d)permanența metodelor;
e)independența exercițiilor
f)dubla înregistrare a elementelor patrimoniale;
g)imaginea fidelă;
h)necompensarea.
A=a+b+h; B=a+b+c+d+e; C=f+g+h; D=c+d+e+f+g+h; E=b+c+d+e+h;
7. Care din procedeele enumerate în continuare sunt comune disciplinelor economice?

a)documentul;
b)contul;
c)raționamentul;
d)evaluarea;
e)sinteza.
A=a+d; B=c+d+e; C=d+e; D=a+b+c+d+e; E=a+e.
8. Ce reprezintă metoda contabilității:

a) faza inițială a cercetării în cazul oricărei științe;
b) observare sau documentare asupra elementelor patrimoniale;
c) un produs al gândiri teoretice abstracte desfășurate pe parcursul cercetării existenței
și mișcării patrimoniului în vederea cunoașterii componenței, conținutului acestuia și a
fenomenelor care se produc în – sau în legătură cu – acesta;
d) un procedeu științific de cercetare a unui fenomen, domeniu, spațiu de activitate etc.,

pornind de la studierea aprofundată a fiecărui element în parte și observând locul, rolul
și implicația acestuia în cadrul ansamblului dat;
e) un procedeu științific de cercetare care asigură trecerea de la particular la general, în
vederea desprinderii unor concluzii .
9. Principalele registre contabile utilizate de agenții economici sunt:

a)registrul jurnal;
b)registrul inventar;
c)darea de seamă contabilă;
d)cartea-mare;
e)bilanțul contabil.
A=a+b; B=a+c+d; C=a+d+e; D=a+b+d; E=a+b+c+d+e.
10. Patrimoniul se exprimă sub forma unei egalități care reprezintă ecuația
patrimonială:
Bunuri economice = Drepturi și obligații
ca obiecte de drepturi și obligații
În baza acestei ecuații, putem vorbi de:

a) un patrimoniu juridic și un patrimoniu pasiv;
b) un patrimoniu economic și un patrimoniu activ;
c) un patrimoniu de drepturi și un patrimoniu de obligații;
d) un patrimoniu economic și un patrimoniu juridic;
e) un patrimoniu de bunuri economice și un patrimoniu de bunuri juridice.
Crețu Carmen (2015). Bazele contabilității. Aplicații practice, studii de caz și teste
grilă, Galați: Editura Zigotto
Ristea Mihai, Dumitru Corina-Graziella (2009). Bazele contabilității – Noțiuni de
bază, probleme, studii de caz, teste grilă și monografie. București: Editura
Universitară
Ion Bucur (2012). Introducere în contabilitate. București: Editura CH Beck
OMFP nr.1802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile
financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate
2. BILANȚUL CONTABIL – PROCEDEU SPECIFIC AL
METODEI CONTABILITĂȚII
2.1.Dubla reprezentare a patrimoniului prin bilanț 27

2.2.Structuri patrimoniale și reflectarea lor în bilanț 28
2.3.Structuri patrimoniale de activ 29
2.4.Structuri patrimoniale de pasiv 41
2.5.Strucuturi patrimoniale rectificative 44
2.6.Strucuturi cu reprezentare indirectă în bilanț (venituri şi 46
cheltuieli)
2.7.Tipuri de modificări bilanţiere 48
Rezumat 56
La sfârşitul capitolului, vei avea capacitatea:
 să descrii structurile care alcătuiesc patrimoniul și sunt reprezentate în

bilanț;
 să realizezi corelațiile din cadrul bilanțului;
 sa demonstrezi modificările asupra patrimoniului care apar ca urmare a
operațiunilor economice, prin intermediul bilanțului;
 să identifici structurile patrimoniale care nu sunt reprezentate în bilanț
Timp mediu estimat pentru studiul individual: 8 ore

2.1. Dubla reprezentare a patrimoniului prin bilanț

2.1.1. Definiția bilanțului
Definiţie
Patrimoniul, reflectat prin structurile sale, se sistematizează prin bilanţ. Acesta
evidenţiază în expresie valorică la un moment dat echilibrul dintre mijloacele
economice şi resursele lor de finanţare, precum şi rezultatele obţinute ca urmare
a investirii, consumării şi producţiei capitalului. Bilanţul oferă o imagine fidelă a
poziţiei financiare şi performanţei persoanei juridice, pentru exerciţiului
financiar pentru care a fost încheiat.
Înscrierea elementelor patrimoniale în bilanţ, respectiv modul de aşezare a activului, a
datoriilor şi capitalurilor, în reprezentare grafică ţin de o anumită convenienţă. În baza
normelor naţionale şi a recomandărilor internaţionale situaţiile financiare anuale (bilanţul)
trebuie să prezinte o imagine fidelă a patrimoniului, în care scop trebuie prevăzute scheme
obligatorii pentru stabilirea bilanţului.
2.1.2 Prezentarea bilanțului

Patrimoniul poate fi reprezentat prin intermediul bilanţului sub una din
următoarele forme grafice:
I. Schema orizontală de bilanţ, în care mijloacele = activele sunt prezentate în
partea stângă, iar resursele = pasivele sunt prezentate în partea dreaptă întocmai ca în
ecuaţia bilanţieră. (Activ = Pasiv)
II. Lista verticală a bilanţului, care ordonează structurile patrimoniale în
active (în ordinea inversă a lichidităţii (la fel ca pentru schema orizontală), datorii (pe
termene de plată - până la un an şi peste un an, deci în ordinea crescătoare a
exigibilităţii), capitaluri, rezerve şi alte componente, pentru prezentarea situaţiei
nete, care poate fi pozitivă sau negativă.
Situaţia netă o putem defini ca fiind activul (A) mai puţin ceea ce este datorat terţilor
(Sn = A – D = Kpr).
Reprezentarea patrimoniului sub formă de listă se bazează pe ecuaţia bilanţieră:
ACTIV - DATORII = CAPITAL PROPRIU
şi se prezintă sub forma:
BILANŢ
încheiat la data de .................

- lei-
Denumirea indicatorului Sold la
începutul Sfârşitul
anului anului
A 1 2
A. ACTIVE IMOBILIZATE
B. ACTIVE CIRCULANTE
C. CHELTUIELI IN AVANS
D. DATORII CE TREBUIE PLATITE INTR-O
PERIOADA DE PÂNĂ LA UN AN
E. ACTIVE CIRCULANTE,
RESPECTIV DATORII CURENTE NETE
F. TOTAL ACTIVE MINUS DATORII CURENTE
(SITUAŢIA NETĂ)
G. DATORII CE TREBUIE PLATITE INTR-O
PERIOADA MAI MARE DE UN AN
H. PROVIZIOANE PENTRU RISCURI SI
CHELTUIELI
I. VENITURI IN AVANS
J. CAPITAL SI REZERVE
CAPITAL
- din care vărsat
PRIME DE CAPITAL
REZERVE DIN REEVALUARE
REZERVE
REZULTATUL REPORTAT
REZULTATUL EXERCITIULUI
Repartizarea rezultatului
TOTAL CAPITALURI PROPRII
2.2. Structuri patrimoniale și reflectarea lor în bilanț

Cunoaşterea situaţiei economico-financiare a unei entităţi patrimoniale la înfiinţare, pe
parcursul desfăşurării activităţii şi la încheierea exerciţiului necesită determinarea
unor structuri sub care patrimoniul să poată fi prezentat.
După cum se ştie, totalitatea bunurilor economice, a drepturilor şi obligaţiilor legate de
acestea constituie patrimoniul unităţii economice sau sociale. Această totalitate, pentru a reflecta starea
patrimoniului în cele trei momente ale existenţei unei activităţi economice sau sociale, se
sistematizează sub forma structurilor de activ, datorii şi capitaluri proprii (pasiv).
2.2.2. Mijloacele și resursele economice reflectate de bilanț
Activul înseamnă însăşi totalitatea mijloacelor, bunurilor aflate la dispoziţia unităţii

economice, exprimate în bani aşa cum sunt ele constituite şi utilizate în procesul de
producţie industrială, agricolă, activitatea comercială, transporturi etc., în timp ce
pasivul înseamnă totalitatea resurselor exprimate în bani în ordinea lor la formare şi
după destinaţia lor în procesul economic sau social.
Noţiunea de mijloace exprimă bunurile de care entităţile au nevoie pentru realizarea
obiectului lor de activitate; mijloacele economice apar ca elemente în continuă mişcare (sunt active)
servind dezvoltării, exploatării indiferent că se regăsesc într-o perioadă mai îndelungată ca mijloace
permanente (imobilizări) sau mai restrânsă, ca mijloace circulante (disponibilităţi, creanţe, stocuri şi
producţie în curs de execuţie) la care se pot asocia pierderile.
Mijloacele economice participă nemijlocit la procesele economice, deci au un rol
activ în cadrul activităţii desfăşurate de entitatea economică sau socială. Resursele economice nu
participă nemijlocit în cadrul proceselor economice, ele au un rol pasiv, nu se modifică ca volum sau
structură cu frecvenţa cu care se modifică activele.
Pasivele delimitează modalităţile de formare a resurselor indiferent că se regăsesc o
perioadă mai îndelungată, sub forma capitalului pus la dispoziţie de proprietari, asociaţi, sub forma
datoriilor pe termen mediu şi lung (împrumuturi) sau scurtă de timp (furnizori, credite bancare), la
care se asociază rezultatele de la sfârşitul exerciţiului financiar sub forma profitului.
2.3. Structuri patrimoniale de activ

2.3.1 Noțiuni introductive
Activele patrimoniale sunt grupate după:
 conţinutul economic şi natura lor;
 lichiditate (exprimă capacitatea sau însuşirea unui activ de a se transforma în bani).
Contabilitatea românească structurează activele patrimoniale în ordinea inversă a

lichidităţii, după modelul:
I. ACTIVE IMOBILIZATE
 A. Imobilizări necorporale
 B. Imobilizări corporale
 C. Imobilizări în curs
 D. Imobilizări financiare
II. ACTIVE CIRCULANTE
 A. Stocuri
 B. Creanţe
 C. Investiţii financiare (plasamente) pe termen scurt
 D. Casa şi conturi la bănci
III. ACTIVE DE REGULARIZARE ŞI ASIMILATE
2.3.2. Activele imobilizate – caracterizare generală

În procesul de producţie, elementele patrimoniale se comportă în sensul participării la
unul sau mai multe cicluri ale activităţii. Prin faptul că se regăsesc în exploatare o
perioadă îndelungată, dar mai ales pentru faptul că îşi transferă propria valoare în mod
treptat asupra noilor valori de întrebuinţare rezultate, unele elemente se consideră
imobilizate.
Criteriul de referinţă ales îl reprezintă exerciţiul financiar, care începe la 1 ianuarie şi
se încheie la 31 decembrie, cu excepţia primului an de activitate, când acesta începe la data înfiinţării,
respectiv înmatriculării, potrivit legii, la Oficiul Registrului Comerţului. Elementele patrimoniale pe
care le regăsim în activitatea întreprinderii în mai multe exerciţii financiare le numim imobilizări.
2.3.3. Activele imobilizate necorporale

Imobilizările necorporale se mai numesc şi active intangibile întrucât nu se
concretizează într-o formă fizică care să le dea caracterul de bunuri materiale cu formă
fizică.
Imobilizările necorporale sunt formate din:

· cheltuieli de constituire;
· cheltuieli de dezvoltare;
· concesiuni, brevete şi alte drepturi şi valori similare;
· active necorporale de explorare și evaluare a resurselor minerale;
· fond comercial;
· alte imobilizări necorporale.
În contextul armonizării contabilităţii româneşti cu directivele europene, un activ

necorporale este un activ identificabil nemonetar, fără suport material şi deţinut
pentru utilizare în procesul de producţie sau furnizare de bunuri sau servicii,
pentru a fi închiriat terţilor sau pentru scopuri administrative, în legătură cu
care se estimează că va genera beneficii economice viitoare .
Beneficiile economice viitoare reprezintă capacitatea activului de a contribui, direct

sau indirect, la fluxul de numerar sau de echivalente de numerar către persoana juridică .
a) Cheltuieli de constituire. Sub această denumire regăsim în activul entităţii

patrimoniale o serie de consumuri ocazionate de înfiinţarea sau dezvoltarea acesteia
cum ar fi:
 taxe şi cheltuieli de înscriere şi înmatriculare;
 cheltuieli privind emiterea şi vânzarea de acţiuni;
 cheltuieli de prospectare a pieţei;
 cheltuieli de publicitate;
 alte cheltuieli legate de înfiinţarea şi extinderea activității societății.
Aceste cheltuieli trebuie amortizate potrivit legii.
b) Cheltuieli de dezvoltare. În această categorie se înscriu o serie de consumuri de
resurse ale entităţii, destinate efectuării unor activităţi îndreptate în direcţia
îmbunătăţirii caracteristicilor unor produse, perfecţionării proceselor tehnologice,
dezvoltării activităţii, obţinerii de produse noi, investiţiilor efectuate în plan
conceptual, destinate dezvoltării ulterioare a unităţi sau obţinerii unor concluzii cu
privire la prognozarea activităţii viitoare. Cheltuielile de dezvoltare pot fi efectuate de
unitatea în cauză prin compartimente special create în acest scop sau pot fi comandate
unor unităţi specializate prin precizarea scopului urmărit (programe, prognoze).
Cheltuielile de dezvoltare se amortizează conform legislaţiei în vigoare.
c) Concesiuni, brevete şi alte drepturi şi valori similare. Sub această denumire
generică se cuprind consumurile de resurse destinate achiziţionării unor bunuri pentru
utilizarea temporară sau pentru utilizarea definitivă a unor idei, concepte etc.
aparţinând de proprietatea industrială şi intelectuală. În această categorie se includ:
 concesiunile;
 brevetele;
 licenţele;
 know-how-urile;
 mărcile de fabrică;
 mărcile de comerţ;
 alte drepturi şi valori similare.
Concesiunea reprezintă un element patrimonial dobândit în anumite condiţii şi pentru
un anumit termen. De obicei, unitatea căreia i se face concesiunea primeşte în exploatare pe un anumit
termen bogăţii naturale, terenuri, întreprinderi, construirea de căi ferate, centrale electrice etc.
În ţara noastră, în prezent, concesiunea permite intrarea, în patrimoniul unei unităţi
române sau străine, ca urmare a cedării de către stat, a anumitor bunuri de folosinţă şi exploatare
(întreprinderi, activităţi etc.) în vederea retehnologizării şi dezvoltării după nevoi. Ea are la bază un
contract care prevede: obiectul, durata, contractul utilizării, preţul concesiunii, condiţiile de
răscumpărare, clauze specifice, alte clauze necesare care se stabilesc între concesionari şi concedenţi.
Pentru timpul cât bunul este concesionat, concesionarul plăteşte redevenţa stabilită de comun acord.
Prin concesionare nu se transmite şi proprietatea asupra bunurilor concesionate.
Brevetul (de invenţie) constituie un act de garanţie asupra proprietăţii industriale
privind o anumită investiţie.
Licenţa reprezintă o înţelegere pe bază de contract, prin care titularul unui drept de
proprietate industrială transmite unei persoane, pe bază contractuală, în totalitate sau în parte, folosinţa
dreptului său exclusiv de exploatare, în schimbul plăţii unei sume de bani sau produse.
Marca este acel element de activ raportat la un serviciu distinctiv folosit de unităţile
economice pentru a deosebi produsele, lucrările şi serviciile lor de cele identice sau similare ale altor
unităţi din ţară sau străinătate. Marca garantează parametrii calitativi minimi prevăzuţi în certificatul
de marcă şi care sunt aliniaţi la tehnica mondială cunoscută la data eliberării lui. În funcţie de
specificul activităţii titularului, se disting: marca de fabrică, marca de comerţ şi marca de serviciu.
d) Active necorporale de explorare și evaluare a resurselor minerale. Cheltuielile
de explorare şi evaluare a resurselor minerale sunt cheltuieli generate de entitate în
legătură cu explorarea şi evaluarea resurselor minerale, înainte ca fezabilitatea tehnică

şi viabilitatea comercială ale extracției resurselor minerale să fie demonstrate. Pentru a
determina dacă aceste cheltuieli se recunosc ca imobilizări, o entitate ia în considerare
gradul în care cheltuiala poate fi asociată cu descoperirea resurselor minerale.
Explorarea şi evaluarea resurselor minerale se referă la prospectarea resurselor minerale,
inclusiv minereuri, petrol, gaze naturale şi resurse similare neregenerative, după ce entitatea a
obținut drepturile legale de a explora într‐o anumită zonă, precum şi la determinarea
fezabilității tehnice şi a viabilității comerciale ale extracției resurselor minerale.
Aceste active sunt formate din:
a) achiziționarea drepturilor de a explora;
b) studii topografice, geologice, geochimice şi geofizice;
c) foraje de explorare;
d) săpături;
e) eşantionare; şi
f) activități în legătură cu evaluarea fezabilității tehnice şi a viabilității comerciale ale
extracției unei resurse minerale.
d) Fondul comercial este acea imobilizare necorporală care constă din consumuri de
resurse care contribuie la menţinerea sau la dezvoltarea potenţialului activităţii
unităţii, cum ar fi: clientela, vadul, debuşeele, reputaţia, emblema, legăturile
comerciale, firma etc.
Fondul comercial, numit şi goodwill, reprezintă valoarea unor active negociabile care
permit obţinerea unui profit superior remuneraţiilor capitalurilor angajate sau/şi capitalurilor necesare
unei funcţionări a entităţii patrimoniale.
e) Alte imobilizări necorporale. În această categorie se includ, în general, progra-

mele informatice create de societatea comercială sau achiziţionate de la terţi, precum
şi alte imobilizări necorporale reprezentând consumuri de resurse ale unităţii.
2.3.4 Active imobilizate corporale
În această categorie se înscriu elementele care au substanţă concretă (tangibile),

individualizată prin anumite caracteristici fizice, tehnice, funcţionale etc., cu o
existenţă durabilă în patrimoniu.
Definiție
Imobilizările corporale sunt active care:
a) sunt deţinute de o persoană juridică pentru a fi utilizate în producţia proprie de
bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terţilor sau pentru a fi folosite în
scopuri administrative;
b) sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mare de un an;
c) au valoare mai mare decât limita prevăzută de reglementările legale în vigoare (în
prezent 2.500 lei);
d) valoarea lor este recuperată prin amortizare, la cele mai multe dintre ele.
Imobilizările corporale cuprind:

a) terenuri, inclusiv investiţiile pentru amenajarea acestora;
b) construcţii;
c) instalaţii tehnice și mijloace de transport;
d) mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane şi
materiale şi alte active corporale;
e) investiții imobiliare;
f) active corporale de explorare și evaluare a resurselor minerale;

g) active biologice productive;
h) imobilizări corporale în curs de aprovizionare.
a. Terenurile
Terenurile sunt bunurile imobile care constau în parcele de pământ, cu sau fără
construcţii, ce aparţin unui proprietar.
Terenurile se înregistrează în patrimoniu la valoarea stabilită în funcţie de clasele de
calitate, suprafaţă, amplasarea şi/sau alte criterii legale, la costul de achiziţie sau la
valoarea aportului în natură.
Terenurile pot fi evidenţiate în contabilitate pe următoarele grupe: terenuri agricole,
silvice, terenuri fără construcţii, terenuri cu zăcăminte, terenuri cu construcţii etc.
Amenajările de terenuri reprezintă investiţii efectuate pentru punerea în valoare a
terenurilor, lacurilor, bălţilor, iazurilor şi alte lucrări asimilate. Tot ca amenajări de
terenuri sunt considerate sistemele de irigaţii, de desecare, racordări la sistemele de
alimentare cu energie etc.
Terenurile nu se amortizează, în timp ce amenajările de terenuri se recuperează prin
amortizare, prin includerea pe cheltuielile într-o perioadă de maximum 10 ani.
b. Construcţii
Fac parte din această grupă şi constituie obiect de evidenţă, fiecare construcţie (clădire
sau construcţie specială) delimitată în spaţiu şi caracterizată printr-o anumită destinaţie
funcţională.
În cazul unei construcţii cu mai multe destinaţii funcţionale, care nu pot fi delimitate
între ele, întreaga construcţie se consideră un obiect de evidenţă şi se încadrează în
grupa construcţiilor corespunzătoare destinaţiei funcţionale cu ponderea cea mai mare.
În componenţa construcţiei în afara elementelor sale principale de construcţie
(fundaţie, pereţi, planşee, acoperiş) intră şi toate celelalte elemente care alcătuiesc un tot unic
împreună cu clădirea propriu-zisă şi care concură la realizarea funcţiei pentru care a fost construită.
“Construcţii speciale” sunt acele obiecte de construcţii care, nu îndeplinesc
caracteristicile de clădiri şi care au drept scop crearea condiţiilor pentru desfăşurarea proceselor de
proceselor, comerţ sau servicii ori pentru activitatea instituţiilor.
În categoria “construcţii speciale” se includ:
 piste şi platforme exterioare, sonde, platforme de foraj marin, terenuri de extracţie
minieră, centrale hidroelectrice, centre termoelectrice, centrale nucleare, căi de rulare, rampe de
încărcare descărcare, puţuri, coşuri de fum, turnuri de răcire etc. (industriale);
 heleştee, iazuri, bazine, ecluze şi ascensoare, construcţii şi împrejmuiri pentru
creşterea animalelor şi păsărilor, sere, solarii, padocuri etc. (agricole);
 baraje, diguri, lacuri artificiale etc. (hidro);
 căi ferate, linii de tramvaie, alei, drumuri, autostrăzi cu accesoriile (trotuare, borne,
parcaje, parapeţi, marcaje, semne de circulaţie); piste pentru aeroporturi; cheiuri şi estacade pentru
acostarea navelor, docuri uscate; canale pentru navigare, funiculare, poduri, viaducte, apeducte;
 tuneluri, cabine etc. (transporturi şi telecomunicaţii) etc.
c. Instalaţii tehnice și mijloace de transport
c.1. Instalaţiile tehnice cuprind echipamente tehnologice şi aparate şi instalaţii de
măsurare, control şi reglare.
Prin “echipamentele tehnologice”, formate din maşini, utilaje şi instalaţii de lucru, se
înţeleg acele mijloace de muncă care acţionează direct (mecanic, termic, chimic)
asupra obiectelor muncii şi le modifică însuşirile materiale (caracteristicile fizice,
chimice etc.).
În grupa “Echipamente tehnologice (Maşini, utilaje şi instalaţii de lucru)”, obiect de
evidenţă se consideră orice maşină, aparat, agregat şi instalaţii cu toate dispozitivele,
accesoriile, motoarele, împrejmuirea individuală şi fundaţia (dacă au fundaţie
proprie).
Prin “aparate şi instalaţii de măsurare, control şi reglare” se înţeleg acele aparate
şi instalaţii care, în mod independent, se folosesc pentru operaţiuni de măsurare,

încercări tehnologice, reglare şi comandă automată, analize, probe de laborator. Se
consideră obiect de evidenţă distinct fiecare aparat pentru măsurarea tuturor felurilor
de maşini, pentru încercările tehnologice şi controlul produselor, fiecare aparat sau
instalaţie de comandă a unor procese tehnologice şi de lucru, fiecare instalaţie sau
utilaj de laborator dacă nu constituie parte componentă a unui utilaj.
c.2 Mijloacele de transport sunt acele mijloace de muncă care prin mişcarea lor
îndeplinesc funcţia de deplasare în spaţiu a bunurilor şi a persoanelor.
Din cadrul “mijloacelor de transport” fac parte: mijloace de transport feroviar,
mijloace de transport auto, mijloace de transport naval, mijloace de transport aerian,
mijloace pentru transportul urban de călători, utilaje şi instalaţii de transport şi ridicat,
mecanisme de ridicat, mijloace de transport cu tracţiune animală.
d. Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane şi

instrumente folosite în industrie, construcţii, agricultură, transporturi şi
telecomunicaţii, circulaţia mărfurilor, pentru frizerie, coafură, cosmetică, accesorii de
producţie, mobilier, aparatură birotică (maşini de scris, aparate de copiat) inventar
gospodăresc (perdele, draperii, covoare).
e.Invesiții imobiliare. Investiția imobiliară este proprietatea (un teren sau o clădire ‐
ori o parte a unei clădiri ‐ sau ambele) deținută (de proprietar sau de locatar în baza
unui contract de leasing financiar) mai degrabă pentru a obține venituri din chirii sau
pentru creşterea valorii capitalului, ori ambele, decât pentru:
a) a fi utilizată în producerea sau furnizarea de bunuri sau servicii ori în scopuri
administrative;
sau
b) a fi vândută pe parcursul desfăşurării normale a activității.
O proprietate imobiliară utilizată de posesor este o proprietate imobiliară deținută (de
proprietar sau de locatar în temeiul unui contract de leasing financiar) pentru a fi
utilizată la producerea sau furnizarea de bunuri ori servicii sau în scopuri
administrative.
Următoarele constituie exemple de investiții imobiliare:
a) terenurile deținute, mai degrabă, în scopul creşterii pe termen lung a valorii
capitalului, decât în scopul vânzării pe termen scurt, pe parcursul desfăşurării normale
a activității;
b) terenurile deținute pentru o utilizare viitoare încă nedeterminată. În cazul în care o
entitate nu a hotărât dacă va utiliza terenul fie ca pe o proprietate imobiliară utilizată
de posesor, fie în scopul vânzării pe termen scurt în cursul desfăşurării normale a
activității, atunci terenul este considerat ca fiind deținut în scopul creşterii valorii
capitalului;
c) o clădire aflată în proprietatea entității (sau deținută de entitate în temeiul unui
contract de leasing financiar) şi închiriată în temeiul unuia sau mai multor contracte de
leasing operațional;
d) o clădire care este liberă, dar care este deținută pentru a fi închiriată în temeiul
unuia sau mai multor contracte de leasing operațional;
e) proprietățile imobiliare în curs de construire sau amenajare în scopul utilizării
viitoare ca investiții imobiliare.
f. Active corporale de explorare și evaluare a resurselor minerale

O entitate trebuie să clasifice activele de explorare şi evaluare drept active corporale
sau necorporale conform naturii activelor dobândite şi trebuie să aplice în mod
consecvent această clasificare. Unele active recunoscute sunt tratate drept active
necorporale (de exemplu, drepturile de forare), în timp ce altele sunt corporale (de
exemplu, vehiculele şi instalațiile de forare).
g.Active biologice productive

Un activ biologic este un animal viu sau o plantă vie. Activele biologice productive
sunt orice active, altele decât activele biologice de natura stocurilor; de exemplu,
animalele de lapte, vița‐de‐vie, pomii fructiferi şi copacii din care se obține lemn de
foc, dar care nu sunt tăiați. Activele biologice productive nu sunt produse agricole ci,
mai degrabă, sunt active autoregeneratoare.
h.Active corporale în curs de aprovizionare sunt reprezentate de activele corporale

care au fost achiziționate dar nu a fost finalizat procesul de aprovizionare.
Valoarea imobilizărilor corporale se recuperează prin amortizare (mai puţin

“Terenurile”, care nu se amortizează). Valoarea amortizabilă este egală cu valoarea
contabilă şi trebuie înregistrată în mod sistematic pe tot parcursul de viaţă utilă a
activului.
Amortizarea se stabileşte prin aplicarea cotelor de amortizare asupra valorii de intrare
a imobilizărilor corporale. Ea se calculează pe bază unui plan de amortizare, de la data punerii în
funcţiune şi până la recuperarea integrală a valorii lor de intrare, conform duratelor de viaţă utilă şi
condiţiilor de utilizare a acestora.
Unitatea patrimonială poate utiliza unul din următoarele regimuri de amortizare:
a) amortizarea liniară, care constă în repartizarea uniformă a valorii de intrare a
imobilizărilor corporale pe toată durata de viaţă utilă stabilită a acestora;
b) amortizarea degresivă, care presupune multiplicarea cotelor de amortizare lineară
cu coeficienţii prevăzuţi de lege;
c) amortizarea accelerată, constând în calcularea, în exerciţiul financiar în care
imobilizările intră în activul unităţii, a unei amortizări în limita prevăzută de lege din valoarea de
intrare a acestora. În exerciţiile următoare, amortizarea se calculează după regimul amortizării liniare.
Amortizarea aferentă imobilizărilor corporale se înregistrează în contabilitate ca o
cheltuială.
Sarcina de lucru 1
Calculați amortizarea lunară liniară pentru un utilaj industrial care are o valoare
de intrare în patrimoniu de 30.000 lei și o durată de utilizare de 6 ani.
2.3.5 Active imobilizate în curs de realizare (execuție)

Definiție
Imobilizările în curs sunt investiţii în curs reprezentate de totalitatea mijloacelor
materiale şi financiare încorporate în studii şi proiecte, construcţii, instalaţii, maşini,
utilaje pentru realizarea imobilizărilor care nu au devenit operaţionale. Până la intrarea
în funcţiune, valorile încorporate în investiţii în curs sunt considerate imobilizări, fiind
structuri patrimoniale de activ.
Imobilizările în curs sunt consumuri de resurse care se vor concretiza în imobilizări

corporale sau necorporale, după caz. Starea de “în curs” se referă la resursele aparţinând unui
patrimoniu, consumate în vederea obţinerii unor mijloace economice cu caracteristica de imobilizare.
Aceste consumuri se vor concretiza după perioada de realizare în brevete, invenţii, active corporale
etc.
Imobilizările în curs cuprind:
a. Imobilizări corporale în curs, care sunt reprezentate de consumurile de resurse
efectuate în vederea obţinerii unei imobilizări corporale, respectiv costurile de producţie în regie
proprie sau preţul de achiziţie a lucrărilor de investiţii neterminate până la finele exerciţiului.
b. Avansuri acordate pentru imobilizări corporale, care reprezintă sume (numerar
sau echivalent al numerarului) avansate furnizorilor de imobilizări corporale.
c. Imobilizări necorporale în curs, reprezentând costul de producţie atunci când
imobilizarea necorporală se realizează în regie proprie, respectiv preţul de achiziţie al imobilizărilor
necorporale neterminate până la încheierea exerciţiului.
d. Avansuri acordate pentru imobilizări necorporale, care reprezintă sume
(numerar sau echivalent al numerarului) avansate furnizorilor de imobilizări necorporale.
Imobilizările corporale şi necorporale în curs se trec în categoria imobilizărilor
finalizate după recepţia, darea în folosinţă sau punerea în funcţiune a acestora.
2.3.6 Active imobilizate financiare

Definiție
Imobilizările financiare sunt considerate acele imobilizări care constau în consumuri
de resurse ale entităţii patrimoniale concretizate în înscrisuri cu caracter financiar. În
această categorie se cuprind:
* acţiuni deţinute la entităţi afiliate;
* acțiuni deținute la entități asociate;
* acțiuni deținute la entități controlate în comun;
* titluri puse în echivalență;
* certificate verzi;
* creanţe imobilizate.
a. Acţiunile deținute la ențități afiliate reprezintă titluri de valoare aparţinând

entităţii patrimoniale la capitalul social al altor societăţi cu care are o relaţie de afiliere
(societate mamă şi filialele ei), a căror deţinere pe o perioadă îndelungată este
considerată utilă acesteia. Ele pot asigura exercitarea unor influenţe şi control asupra
activităţii acestora şi obţinerea anuală a unor venituri financiare sub forma de
dividende. Controlul reprezintă capacitatea de a conduce politicile financiare şi
operaţionale ale unei societăţi pentru a obţine beneficii din activitatea ei.
Prin posesia acţiunilor, societatea deţinătoare poate avea reprezentanţi în structurile de
conducere ale emitentului sau poate întreţine relaţii tehnice sau comerciale privilegiate
cu acesta.
b. Acțiuni deținute la entități asociate. O entitate asociată reprezintă o entiate în care

o altă entitate are un interes de participare și ale cărei politici de exploatare și
financiare fac obiectul unei influențe semnificative exercitate de cealaltă entitate.
Interesele de participare sunt deţinute pe termen lung în scopul garantării contribuţiei
la activităţile persoanei juridice respective. Ele cuprind investiţii în întreprinderi
asociate şi investiţii strategice (o participare de minim 20% în capitalul altei societăţi
este o investiţie strategică).
c.Acțiuni deținute la entități controlate în comun reprezintă titluri de valoare
deţinute la capitalul altei societăţi comerciale, în vederea realizării unor venituri
financiare, de către două societăți sau mai multe.
d. Alte titluri imobilizate
Sub această denumire se regăsesc o serie de înscrisuri care dovedesc drepturi de
proprietate convertibile în bani sau utilizate pentru stingerea unor datorii. Ele se
regăsesc în patrimoniu ca urmare a achiziţionării sau a aportului asociaţilor la capitalul
social.
În această categorie se înscrie orice titlu de credit adică acele înscrisuri al căror
conţinut, regim de circulaţie şi efecte juridice sunt strict reglementate prin lege, ceea
ce le conferă atributul de documente solemne, reprezentând o obligaţie a debitorului
de a rambursa contravaloarea documentului la scadenţă şi de a plăti dobândă. Titlul de
credit, în acest caz, trebuie să fie emis pe termen lung, adică prin fixarea scadenţei
titlului într-un termen îndepărtat. De exemplu rentele şi obligaţiile emise de stat,
instituţii etc.
d. Creanţele imobilizate reprezintă acele creanţe ale unităţii patrimoniale constând
din: sume de încasat de la entitățile afiliate, împrumuturi acordate pe termen lung,
creanțe față de entitățile asociate și entitățile controlate în comun, obligațiuni
achiziționate cu ocazia emisiunilor efectuate de terți şi alte creanţe imobilizate.
2.3.7 Activele circulante – caracterizare generală

Definiţie
Se consideră activ circulant, bunul care:
a) este achiziţionat sau produs pentru consum propriu sau în scopul comercializării şi
se aşteaptă a fi realizat în termen de 12 luni de la data bilanţului;
b) este reprezentat de creanţe aferente ciclului de exploatare;
c) este reprezentat de numerar sau echivalente ale numerarului a căror utilizare nu
este restricţionată.
Ciclul de exploatare al unei entităţi patrimoniale este perioada de timp dintre
achiziţionarea materiilor prime, care intră într-un proces de transformare, şi finalizarea
acestora în numerar sau sub forma unui echivalent al numerarului.
Prin echivalente de numerar se înţeleg investiţiile pe termen scurt, uşor convertibile
în numerar şi al căror risc de schimbare a valorii este nesemnificativ.
În categoria activelor circulante se cuprind:

 stocurile, inclusiv valoarea serviciilor prestate pentru care nu a fost întocmită
factură;
 creanţele;
 investiţiile financiare pe termen scurt;
 disponibilităţile băneşti şi asimilatele acestora.
2.3.8 Stocurile
Definiție
Sunt active circulante:
a) deţinute pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării normale a activităţii;
b) în curs de producţie în vederea vânzării;
c) sub formă de materii prime, materiale şi alte consumabile ce urmează a fi folosite
în procesul de producţie sau pentru prestarea de servicii.
În cadrul stocurilor se cuprind:
1. Stocuri de materii prime şi materiale formate din:
1.1 Materii prime sunt bunuri economice care participă direct la fabricarea
produselor şi se regăsesc în produsul final integral sau parţial, fie în starea lor iniţială,
fie transformată.
1.2. Materiale consumabile (materiale auxiliare, combustibili, materiale
pentru ambalat, piese de schimb, seminţe şi materiale pentru plantat, furaje şi alte
materiale consumabile) sunt bunuri economice care participă sau ajută la desfăşurarea
procesului de fabricaţie sau de exploatare fără a se regăsi, de regulă, în produsul finit.
1.3 Materiale de natura obiectelor de inventar, adică acele mijloace
economice care nu au caracteristicile imobilizărilor corporale. Acestea se utilizează fie
în mai multe exerciţii financiare şi au o valoare individuală mai mică decât limita
prevăzută pentru imobilizările corporale, fie au o valoare peste această limită, dar o
durată de viaţă utilă este mai mică de un an (un exerciţiu financiar).
2. Producţia în curs de execuţie reprezintă elementele materiale care se aftă între
stadiul de materii prime şi materiale şi produse. Aceasta presupune că au parcurs
parţial fazele procesului de producţie. Delimitarea corectă a acestei structuri
patrimoniale are importanţă mai ales cu ocazia inventarierii, când trebuie avut în
vedere acest criteriu esenţial. Sub această denumire întâlnim:
 produse în curs de execuţie;
 lucrări şi servicii în curs de execuţie;
3. Produsele, respectiv:
a) semifabricatele, prin care se înţeleg produsele al căror proces tehnologic a fost
terminat într-o secţie (fază de fabricaţie) şi care trec în continuare în procesul
tehnologic al altei secţii (faze de fabricaţie), dar în starea în care se află se pot vinde
terţilor;
b) produse finite, adică produsele care au parcurs întreg procesul de fabricaţie şi
nu mai au nevoie de prelucrări ulterioare în cadrul unităţii, putând fi depozitate în
vederea livrării sau expediate direct clienţilor;
c) rebuturile, materialele recuperabile sau deşeurile
4. Stocurile aflate la terţi sunt bunurile aflate în afara unităţii, deşi aparţin
patrimoniului acesteia. Ele pot fi transmise în vederea reparării, recondiţionării etc.
Uneori sunt lăsate la producători, după ce au fost achitate, ca urmare a lipsei spaţiilor
de depozitare, în vederea revânzării direct de la producător sau alte situaţii.
Stocurile aflate la terţi pot fi: materii prime şi materiale la terţi; produse aflate
la terţi; animale aflate la terţi; mărfuri în custodie sau în consignaţie; ambalaje
aflate la terţi.
5. Active biologice de natura stocurilor, respectiv animalele născute şi cele tinere de
orice fel crescute şi folosite pentru reproducţie, animalele şi păsările la îngrăşat pentru
valorificare. Tot în această categorie se cuprind și produsele agricole.
Exemple de active biologice de natura stocurilor sunt animalele destinate producției de
carne, animalele deținute în vederea vânzării, peştii din fermele piscicole, culturile,
cum ar fi cele de porumb şi grâu, şi copacii crescuți pentru cherestea.
Produsele agricole sunt cele rezultate la momentul recoltării de la activele biologice
ale entității, de exemplu, lână, copaci tăiați, bumbac, lapte, struguri, fructe culese etc.
6. Mărfurile sunt bunurile pe care unitatea patrimonială le cumpără în vederea

revânzării sau produsele predate spre vânzare magazinelor proprii.
7. Ambalajele, includ bunuri reprezentând ambalaje refolosibile, achiziţionate sau
fabricate, destinate produselor vândute şi care în mod temporar pot fi păstrate de terţi
cu obligaţia restituirii lor.
8. Stocuri în curs de aprovizionare reprezintă stocurile cumpărate, dar care la finele
perioadei de gestiune sunt în curs de aprovizionare.Acestea pot fi materii prime,
materiale consumabile, materiale de natura obiectelor de inventar, animale, mărfuri și
ambalaje în curs de aprovizionare.
9. Stocuri aflate la terți sunt formate din materii prime si materiale, produse, active
biologice, mărfuri și ambalaje care aparțin unei societăți comerciale, dar din motiv
diferite – lipsa spațiului de depozitare, sunt trimise spre recondiționare etc. – nu e află
temporar în patrimoniul societății care le are în proprietate.
Deţinerea de bunuri materiale şi efectuarea de operaţii economice, fără ca

acestea să fie înregistrate în contabilitate sunt interzise prin lege.
2.3.9 Creanţele
Definiție
Reprezintă valorile economice avansate temporar de titularul de patrimoniu altor
persoane fizice sau juridice şi pentru care urmează să primească un echivalent valoric,
respectiv o sumă de bani, un bun livrat, o lucrare executată sau un serviciu prestat.
Creanţele în valută se înregistrează în contabilitate atât în lei, la cursul de schimb în

vigoare la data efectuării operaţiunilor, cât şi în devize.
Creanţele cuprind:
1. Creanţele comerciale sunt cele mai importante în ansamblul creanţelor şi sunt
compuse din:
1.1 Clienţi, care reprezintă beneficiarii cărora le-au fost expediate mărfuri sau
produse, executate lucrări sau prestate servicii, precum şi alte operaţiuni efectuate, ce
urmează a se transforma în numerar sau echivalente ale numerarului.
Evidenţa clienţilor se grupează astfel: interni şi externi, iar în cadrul acestora pe
termene de încasare. De asemenea, se grupează şi se evidenţiază distinct creanţele
rezultate din tranzacţiile cu clauze de rezervă de proprietate şi creanţele incerte.
1.2 Efecte de primit sunt instrumente bancare negociabile, care atestă existenţa unei
creanţe în cadrul relaţiilor comerciale, ce poate fi decontată imediat sau pe termen
scurt. Ele au diverse denumiri: înscrisuri, poliţe, cambii, trate, bilete la ordin, cecuri.
Fiind negociabile, pot fi cedate, vândute sau transmise. Efectele de primit sunt în mod
normal efectele comerciale care pun în relaţie întreprinderi sau instituţii supuse
dreptului particular de comerţ.
De exemplu, o întreprindere a vândut produse unui client. În condiţiile asigurării
privind capacitatea de plată a acestuia, aceasta va solicita clientului său eliberarea
unui titlu de valoare negociabil (de exemplu, un bilet la ordin). Acesta poate fi
decontat la termenul scadent sau poate fi scontat imediat la bancă, primind o sumă,
minus taxa reprezentând contravaloarea serviciului. Astfel, banca devine proprietara
efectului de plată şi va încasa la scadenţă creanţa de la client. Acelaşi bilet la ordin
poate fi transmis unei persoane faţă de care întreprinderea are o datorie, care în
acest fel se stinge, primitorul devenind proprietarul titlului şi îl va încasa la scadenţă.
1.3 Furnizori-debitori reprezintă avansurile acordate furnizorilor pentru care aceştia

urmează să livreze bunuri, să execute lucrări sau să presteze un serviciu.
2. Creanţele în cadrul grupului sunt generate de relaţiile de decontare dintre
societatea-mamă (o întreprindere care are una sau mai multe filiale) şi filialele ei
(întreprinderi controlate de societatea-mamă).
3. Creanţele din interese de participare reprezintă drepturile generate de relaţiile de
decontare ale entităţii patrimoniale cu alte entităţi asociate, asupra cărora manifestă o
influenţă semnificativă.
4. Alte creanţe cuprind drepturile entităţii patrimoniale izvorâte din relaţii de
decontare cum sunt:
 avansurile acordate personalului;
 sume de încasat de la organele de asigurări şi protecţie socială (obligaţii
plătite în plus);
 sume de încasat de la bugetul de stat (TVA de recuperat, obligaţii fiscale
plătite în plus, subvenţii etc.);
 sume de încasat de la alte unităţi din cadrul grupului;
 sume de încasat din vânzarea activelor necorporale, corporale şi
financiare (debitori diverşi);
 pagube de recuperat pentru care unitatea patrimonială posedă un titlu
executoriu.
5. Creanţe privind capitalul subscris şi nevărsat cuprind drepturile entităţii
patrimoniale asupra acţionarilor sau asociaţiilor care au subscris să participe la
constituirea sau mărirea capitalului social şi care nu au vărsat integral contribuţia la
care s-au angajat.
2.3.10 Investiiţii financiare pe termen scurt

Definiție
Reprezintă valori financiare pe termen scurt negociabile, achiziţionate în vederea
realizării unui câştig pe termen scurt.
În această categorie sunt incluse:
 acţiunile la entităţile afiliate pe termen scurt în vederea obţinerii unui câştig,
ca diferenţă între cursul bursier de vânzare şi de cumpărare.
 obligaţiunile emise de unităţi şi răscumpărate ulterior în vederea amortizării
lor;
 obligaţiuni cumpărate pentru obţinerea de dobânzi şi pentru revânzare;
 alte investiţii financiare pe termen scurt şi creanţe asimilate (alte titluri de
plasament etc.).
2.3.11 Disponibilităţile băneşti şi valorile asimilate

Definiție
Sub această denumire întâlnim toate formele de lichidităţi de care poate dispune
unitatea patrimonială pentru a efectua plăţi imediate.
În această categorie se includ:
 Disponibilităţi în valori de încasat: cecuri de încasat; efecte de încasat; efecte
remise spre scontare.
 Disponibilităţi în conturi la bănci: sume aparţinând unităţilor patrimoniale,
care se află în cont la bancă ţinute la dispoziţia acestora pentru acoperirea cheltuielilor
legate de activitatea sa: conturi la bănci în lei; conturi la bănci în devize; sume în curs
de decontare; carnete de cecuri cu limită de sumă.
 Casa. Sub această denumire înţelegem în primul rând numerarul din casieria
unităţii, adică banii deţinuţi de unitate sub forma bancnotelor şi monedelor în lei şi în
devize, precum şi alte valori: timbre fiscale şi poştale; bilete de tratament; tichete de
călătorie; alte valori.
 Acreditivul este un document emis de o bancă la ordinul cumpărătorului şi
adresat vânzătorului prin care îl autorizează pe acesta să tragă cambii la vedere sau la
termen asupra acestei bănci cu condiţia ca, până la data specificată în scrisoarea de
credit, trăgătorul să prezinte băncii documentele de expediţie convenite între părţi.
Prin scrisoarea de credit, banca se angajează să onoreze contractele, plătindu-le sau
acceptându-le faţă de beneficiar sau faţă de orice altă bancă în al cărui portofoliu ar
ajunge aceste titluri. Plata se efectuează de către bancă, la ordinul beneficiarului, la
primirea tratelor şi după verificarea documentelor de expediţie specificate.
 Avansurile de trezorerie reflectă sumele puse la dispoziţia personalului sau al
terţilor, în vederea efectuării unor plăţi în numerar în numele întreprinderii. Având în
vedere că ele trebuie justificate într-un timp foarte scurt, contabilitatea le include în
categoria disponibilităţilor băneşti.
2.3.12 Activele de regularizare

Prin intermediul conturilor de regularizare se operează calcule speciale care sporesc
gradul de exactitate a informaţiei contabile.
Din categoria activelor de regularizare fac parte:
1. Cheltuielile înregistrate în avans consemnează cheltuielile anticipate sau
efectuate în avans care urmează a se suporta eşalonat, pe cheltuieli, pe baza unui
scadenţar în perioadele sau exerciţiile viitoare (abonamente, chirii etc.), precum şi
cheltuielile anticipate pentru investiţii în curs de execuţie când nu sunt constituite
rezerve etc.
2. Decontările din operaţiuni în curs de clarificare se referă la amenzile
achitate, până la clarificarea responsabilităţilor; locaţiile achitate, până în momentul
negocierii, judecării etc.; cheltuieli de judecată, sume avansate în cazul unor procese
în derulare; operaţiuni bancare pentru care nu există documente; operaţii ce nu pot fi
înregistrate pe cheltuieli; rezultatele financiare pentru care sunt necesare lămuriri
suplimentare.
Sarcina de lucru 2
Înscrieţi pentru fiecare element patrimonial de mai jos categoria de

active din care face parte (imobilizat, circulant):
a) cheltuieli de dezvoltare ...................................................................
b) acţiuni .............................................................................................
c) mărfuri .............................................................................................
d) mijloace de transport ......................................................................
e) fond comercial .................................................................................
f) împrumuturi acordate pe termen lung ..............................................
g) mobilier şi aparatură birotică ..........................................................
i) producţia în curs de execuţie ............................................................
j) semifabricate ....................................................................................
k) cheltuieli de constituire ...................................................................
l) programe informatice .......................................................................
m) ambalaje..........................................................................................
2.4 Structuri patrimoniale de pasiv

2.4.1. Noţiuni introductive
Pasivele patrimoniale sunt grupate după:
 natura surselor financiare;
 exigibilitatea acestora.
Finanţarea reprezintă operaţiunea de punere la dispoziţia persoanelor juridice sau
fizice a unor fonduri băneşti din anumite resurse şi în condiţii bine determinate pentru
scopuri precise. Finanţarea poate fi proprie şi străină.
Finanţarea proprie constă în contribuţia directă, sub forma capitalului social
constituit prin aport în natură sau în bani (diferite mijloace economice care se regăsesc
în structurile de activ).
Finanţarea străină constă în utilizarea mijloacelor economice de la terţe persoane, în
raport cu entitatea patrimonială, pe baza stabilirii unor raporturi juridice a căror
exprimare valorică se concretizează în: credite bancare, credite comerciale, cumpărări
de obligaţiuni, datorii în curs de decontare.
Exigibilitatea reprezintă însuşirea unei datorii de a deveni scadentă sau plătită la un
moment dat. Exigibilitatea resurselor de finanţare are în vedere modul de rambursare
sau restituire, funcţie de natura constituirii lor. Toate capitalurile entităţii patrimoniale
vor fi, mai devreme sau mai târziu, restituite. Capitalurile proprii vor fi înapoiate
titularilor în momentul lichidării patrimoniului; capitalurile străine sau datoriile pot
avea ca scadenţă un termen lung, mai mare de un an, sau un termen scut, cu durata sub
un an (lună, trimestru, semestrul etc.).
Structurile patrimoniale de pasiv cuprind:

I. CAPITALURILE PROPRII
II. PROVIZIOANELE
III. DATORII
IV. PASIVE DE REGULARIZARE
2.4.2. Capitalurile proprii

Definiție
Capitalurile proprii sunt elementele de bază ce încorporează iniţial resursele
economice ale agentului economic. Ele cuprind totalitatea surselor de finanţare
durabile ale unităţii patrimoniale, fiind formate din:
1. Capitalul social constituie “coloana vertebrală” pe care se constituie, dezvoltă şi
rentabilizează activitatea unei firme. Prin lege, el reprezintă condiţia obligatorie pentru
înfiinţarea, existenţa şi funcţionarea întreprinderii.
Capitalul social reprezintă totalitatea aporturilor în natură sau în bani cu care
proprietarii unei societăți comerciale contribuie la constituirea acesteia.
El reprezintă o garanţie pentru societăţi şi are o valoare minimă stabilită prin lege.
Formarea capitalului social se realizează:
· prin aportul proprietarului (pentru srl-uri, societăți în comandită);
· prin aportul de acţiuni ale participanţilor (pentru societăţile pe acţiuni).
Capitalul social îmbracă două forme:
· capital subscris şi nedepus (declaraţia de voinţă);
· capital subscris vărsat (depus).
Potrivit Legii contabilităţii, “Capitalul social este egal cu valoarea nominală a
acţiunilor sau părţilor sociale, respectiv cu valoarea aportului în numerar sau în natură, a rezervelor
încorporate şi a profitului repartizat pentru majorarea capitalului sau altor operaţiuni care conduc la
modificarea acestuia”.
Capitalul social este o valoare contractuală şi/sau statutară, o noţiune de ordin contabil
şi juridic. În timp ce activul social reprezintă o realitate economică, constituind un fond de bunuri
materiale şi de drepturi, capitalul social este o noţiune de referinţă aproximată valoric.
În cursul vieţii sociale capitalul social poate fi majorat sau redus numai în condiţiile
legii şi actelor constitutive.
2. Primele de capital reprezintă excedentul dintre valoarea de emisiune şi valoarea
nominală a acţiunilor sau a părţilor sociale şi cuprind:
a) primele de emisiune reprezintă o formă de creştere a capitalului unei societăţi,
fiind sursa economică generată de diferenţa dintre preţul de emisiune al noilor acţiuni
(mai mare) şi valoarea nominală a acţiunilor (mai mică).
b) primele de aport reprezintă acea formă de creştere a capitalului realizată prin
aportul în natură (bunuri) care apare după evaluarea contribuţiilor în natură şi
stabilirea numărului de acţiuni noi care trebuie emise. Se calculează ca diferenţă între
valoarea de emisiune a acţiunilor şi valoarea lor nominală.
c) primele de fuziune reprezintă acea formă de creştere a capitalului realizată cu
ocazia unei fuzionări ]ntre dou[ societăți comerciale, ceea ce presupune emisiunea de
noi acţiuni şi constă în diferenţa dintre valoarea de emisiune a acţiunilor şi valoarea
nominală a acestora.
d) prime de conversie a obligaţiunilor în acţiuni reprezintă acea formă de creştere a
capitalului realizată cu ocazia conversiei obligaţiunilor în acţiuni, ceea ce presupune
emisiunea de noi acţiuni şi constă în diferenţa dintre valoarea de emisiune a acţiunilor
şi valoarea nominală a acestora.
3. Rezervele din reevaluare reprezintă plusul sau minusul rezultat din reevaluarea
imobilizărilor corporale sau alte reevaluări efectuate potrivit legii.
4. Rezervele sunt o formă de manifestare a principiului prudenţei; privit atât în latura
sa de prevedere a necesităţilor de dezvoltare, cât şi în latura de evitare a şocurilor
cauzate de efecte economice nefavorabile sau eventuale pierderi generate de
conjuncturi negative. Rezervele, ca resurse economice se regăsesc în structura
pasivului patrimonial sub următoarele forme:
a) rezerve legale, care se constituie anual din profitul entităţii patrimoniale, în cotele
şi limitele prevăzute de lege (".... din beneficiile societăţii se va prelua în fiecare an cel
puţin 5% pentru formarea fondului de rezervă, până ce acesta va atinge minimum a
cincea parte din capitalul social. Dacă fondul de rezervă, după constituire, s-a micşorat
din orice cauză, va fi completat, cu respectarea prevederilor anterioare.”1 ), precum şi
din alte surse.
b) rezerve pentru acţiuni proprii se constituie potrivit legii;
c) rezerve statutare sau contractuale se constituie anual din profitul net al entităţii
patrimoniale, conform prevederilor din statutul sau actul constitutiv al acesteia;
d) alte rezerve neprevăzute de lege sau de statut pot fi constituite facultativ pe seama
profitului net pentru acoperirea pierderilor contabile sau pentru alte scopuri, potrivit
hotărârii adunării generale a acţionarilor sau asociaţilor, cu respectarea prevederilor
legale.
5. Rezultatul reportat reprezintă partea din rezultatele anilor precedenţi care nu a fost
încă repartizată (în cazul profitului) sau neacoperită (în cazul pierderilor) stabilită de
către adunarea generală a acţionarilor sau asociaţilor. Profitul exerciţiilor precedente
urmează să fie repartizat pe destinaţii, iar pierderea din anii precedenţi urmează să fie
acoperită din rezervele constituite sau din profitul realizat în anul curent.
6. Rezultatul exerciţiului reprezintă o sursă proprie de finanţare a activelor
patrimoniale. Rezultatul exerciţiului se determină prin compararea veniturilor şi
cheltuielilor realizate de entitatea patrimonială în timpul unui exerciţiu financiar.
Astfel:
1 Legea societăţilor comerciale nr.31/1990, republicată

a) dacă veniturile sunt mai mari decât cheltuielile, entitatea patrimonială va înregistra
profit;
b) dacă veniturile sunt mai mici decât cheltuieli, entitatea patrimonială va înregistra
pierdere.
Profitul constituie o sursă de finanţare până la repartizarea lui pe destinaţii legale de
către hotărârea generală a acţionarilor; în cazul pierderii, aceasta se reportează urmând
a fi acoperită din profitul exerciţiilor următoare.
2.4.3. Provizioanele
Provizioanele privesc activitatea curentă a firmei şi reprezintă un pasiv cu exigibilitate
sau valoare incertă. Se constituie pentru:
a) litigiile, amenzile, penalităţile, despăgubirile şi alte datorii incerte;
b) cheltuielile legate de activitatea de service în perioada de garanţie şi alte cheltuieli
privind garanţia acordată clienţilor;
c) alte provizioane.
Un provizion va fi înregistrat în contabilitate dacă sunt îndeplinite cumulativ
următoarele condiţii:
* există o obligaţie curentă generată de un eveniment viitor;
* este probabilă efectuarea unor plăţi pentru onorarea obligaţiei respective;
* suma poate fi estimată.
Provizioanele trebuie să fie strict corelate cu riscurile şi cheltuielile estimate şi nu pot
avea ca scop corectarea valorii activelor.
2.4.4. Datoriile
Definiție
Datoriile, numite şi surse străine de finanţare, reprezintă capitalurile furnizate de terţi
pentru care entitatea patrimonială trebuie să achite în echivalent bănesc sau să acorde
o prestaţie.
Evidenţa datoriilor se ţine pe termene scadente de plată, în datorii ce trebuie plătite
într-o perioadă de până la un an şi într-o perioadă mai mare de un an.
Datoriile faţă de terţi sunt garantate cu activul entităţii patrimoniale şi sunt grupate în:
1. Datorii financiare, care cuprind:
1.1 Împrumuturile din emisiunea de obligaţiuni şi primele de rambursare a
acestora reprezintă surse financiare pe termen lung obţinute prin vânzarea de titluri
de credit negociabile emise prin subscripţie publică, de regulă, prin intermediul unor
instituţii financiare. Aceste împrumuturi sunt divizate în părţi egale, denumite
obligaţiuni, rambursabile la termen sau eşalonat şi sunt purtătoare de dobânzi.
Obligaţiunile sunt titluri negociabile emise de entitatea patrimonială, iar
împrumuturile pe care le exprimă sunt purtătoare de dobândă şi rambursabile la
scadenţă.
1.2 Creditele reprezintă o relaţie bănească între o persoană fizică sau juridică care
acordă un împrumut în bani şi o altă persoană fizică sau juridică care primeşte
împrumutul, cu condiţia restituirii lui la o anumită scadenţă şi plata unei dobânzi.
Structurile patrimoniale de natura creditelor sunt urmărite în următoarea structură:
credite bancare pe termen lung; credite bancare pe termen scurt; dobânzile aferente
creditelor bancare pe termen lung, scurt etc.
1.3. Alte împrumuturi pe termen lung cuprind leasingul financiar şi dobânzile
aferente acestuia, precum şi alte împrumuturi care presupun o relaţie de împrumutat a
societăţii comenciale, mai mare de un an şi pentru care aceasta plăteşte o dobândă.
2. Datoriile comerciale reprezintă datorii ale întreprinderii create în cadrul relaţiilor
de decontare cu furnizorii pentru cumpărări de bunuri, executări de lucrări sau prestări
de servicii. În structura lor se includ furnizorii, furnizorii de imobilizări şi efectele

de plătit.
Furnizorii, inclusiv furnizorii de imobilizări, exprimă datoria entităţii patrimoniale
care s-a aprovizionat cu bunuri şi servicii de la alte entităţi patrimoniale, urmând ca,
ulterior, să achite contravaloarea acestora. În anumite cazuri, plata acestor obligaţii se
poate face cu efecte de comerţ (cambii, trate, cecuri, bilete la ordin) acceptate de
furnizori, ele purtând denumirea de efecte de plătit.
3. Datorii fiscale, salariale şi sociale se referă la:
 obligaţii de plată a impozitelor şi taxelor faţă de bugetul statului (impozit pe profit,
impozit pe salarii, impozit pe dividende etc.);
 obligaţii faţă de salariaţi (salarii şi alte drepturi similare);
 obligaţii de plată privind contribuţia la asigurările sociale (CAS; CASS) şi alte
contribuții sociale;
4. Datorii faţă de asociaţi se referă, în principal, la obligaţiile entităţii patrimoniale
faţă de acţionari sau asociaţi privind:
 capitalul de rambursat;
 dividendele de plătit;
 datorii în cadrul grupului privind fondurile puse la dispoziţia societăţii pe termen
scurt de către întreprinderile asociate.
5. Datorii faţă de creditori diverşi evidenţiază obligaţiile entităţii patrimoniale cu
privire la:
 achiziţionarea titlurilor de valoare (acținui, obligațiuni);
 sume încasate şi necuvenite societăţii;
 alte obligaţii care prin natura lor nu se includ în structurile menţionate anterior.
2.4.5. Pasivele de regularizare

Sporirea gradului de exactitate a informaţiei contabile necesită efectuarea unor calcule
speciale şi asupra pasivului patrimonial. Fac parte din pasivele de regularizare:
1. Veniturile înregistrate în avans adică sumele şi creanţele încasate în avans,
provenind din chirii, abonamente, asigurări, vânzări cu plata în rate, subvenții pentru
investiții care deşi au fost obţinute în exerciţiul curent sunt “blocate” în conturi
speciale, fiind repartizate ulterior asupra perioadelor la care se referă.
2. Decontările din operaţiuni în curs de clarificare se referă la amenzile încasate,
până la clarificarea responsabilităţilor; cheltuieli de judecată, sume avansate în cazul
unor procese în derulare; operaţiuni bancare pentru care nu există documente; operaţii
ce nu pot fi înregistrate pe venituri, rezultatele financiare pentru care sunt necesare
lămuriri suplimentare.
Structurile patrimoniale de activ şi pasiv, prezentate anterior, sunt sistematizate
în bilanţul entităţii patrimoniale. Valoarea cu care sunt înscrise în bilanţ este valoarea
netă, adică valoarea lor brută “corectată” cu valoarea unor structuri numite
“rectificative”. Avem în vedere conturile care rectifică valoarea stocurilor
(“diferenţele de preţ”), valoarea creanţelor şi datoriilor (“ajustările pentru
depreciere”) şi valoarea activelor imobilizate (“amortizările”). De asemenea, tot
structuri patrimoniale sunt şi “structurile de venituri” şi de “cheltuieli”, care sunt
reprezentate indirect în bilanţ, prin intermediul structurii patrimoniale “Rezultatul
exerciţiului”.
Sarcina de lucru 3
Determinați care trebuie să fie valoarea rezervelor legale pentru primul an de

funționare a unei societăți comerciale care are un capital social de 10.000 lei,
iar profitul brut a fost de 4.600 lei.
2.5 Structuri patrimoniale rectificative

Reprezentarea elementelor patrimoniale în bilanţ se efectuează la valoarea netă
(rămasă). Între momentul intrării bunurilor în patrimoniu şi momentul reflectării lor în
bilanţ, unele bunuri economice care au o durată lungă de viaţă utilă îşi transferă o
parte din valoare asupra noilor valori de întrebuinţare create. În acelaşi timp, alte
valori suferă deprecieri sau influenţe care le micşorează valoarea. Cum bilanţul trebuie
să ofere imaginea fidelă a patrimoniului, structurile patrimoniale care au suferit sau
sunt susceptibile să suporte modificări de natura celor menţionate mai sus vor fi
prezentate la valori rectificate.
Valoarea cu care se rectifică structurile patrimoniale trebuie determinată şi evidenţiată
în structuri distincte. Acestea sunt denumite structuri rectificative.
Din punct de vedere contabil aceste structuri sunt de natura resurselor economice, ca
urmare ar trebui să se regăsească în pasiv, dar conform regulilor de întocmire a
bilanţului şi de sistematizare a elementelor patrimoniale, structurile rectificative
corijează valoarea bunurilor economice înscrise în activ, ataşându-se acestora cu
semnul minus.
Cele mai reprezentative structuri rectificative sunt:
1. Amortizarea poate fi definită drept constatarea contabilă a scăderii valorii unui
activ imobilizat, ca urmare a folosirii acestuia, a trecerii timpului, a progresului tehnic
etc. Ea este o expresie bănească a acelor bunuri materiale, destinate activităţii entităţii
patrimoniale mai mult de un exerciţiu financiar şi care se consumă treptat prin
transferarea valorii lor asupra noilor valori realizate.
Deprecierea activului bunului economic trebuie să fie ireversibilă pentru a fi
amortizată. O depreciere temporară nu se constată pe seama amortismentelor, ci a
ajustărilor pentru depreciere.
Exemplu: Valoarea de achiziţie a unui utilaj industrial a fost de 200.000 lei, iar la
sfârşitul exerciţiului valoarea amortizată a acestuia este de 20.000 lei; valoarea care
se înscrie în bilanţ este de 180.000 lei (200.000 - 20.000). Amortizarea corectează
valoarea de achiziţie a utilajului cu valoarea aferentă deprecierii fizice a acestuia.
2. Ajustările pentru depreciere se constituie când se constată o diminuare a valorii

unor elemente care compun activul patrimonial din cauze considerate reversibile. Ele
se pot constitui pentru deprecieri ale următoarelor categorii de active: imobilizări
neamortizabile, stocuri de materii prime, materiale, produse şi mărfuri, creanţe.
Mărimea ajustărilor pentru depreciere se stabileşte prin deducerea din valoarea de
intrare, mai mare, a valorii de inventar a unui element patrimonial enumerat mai sus.
3. Diferenţele de preţ reprezintă valoarea care rezultă între valoarea de achiziţie a
materiilor prime, materialelor, produselor, mărfurilor etc. şi valoarea standard
(prestabilită) a acestora.
Valoarea standard este o mărime stabilită anterior achiziţionării bunurilor de natura
stocurilor; valoarea de achiziţie a acestora poate fi mai mare sau mai mică decât
valoarea standard. Apar, astfel, diferenţe de preţ între nivelurile prestabilite şi cele
reale pentru aceste bunuri economice.
Diferenţele de preţ se stabilesc la intrarea bunurilor în patrimoniu şi se înregistrează
atât asupra bunurilor ieşite în consum propriu sau în afara unităţii, cât şi asupra
stocurilor.
Sarcina de lucru 4
Valoarea de achiziţie a unui mijloc de transport a fost de 30.000 lei, iar la sfârşitul
exerciţiului valoarea amortizată a acestuia este de 1.670 lei; Determinați care este
valoarea ce se va înscrie în bilanț pentru mijlocul de transport.
2.6. Structuri cu reprezentare indirectă în bilanţ (venituri şi cheltuieli)

Pentru descrierea şi analiza proceselor interne care produc modificări cantitative şi
calitative asupra patrimoniului, se utilizează structurile de venituri şi de cheltuieli.
Acestea vor fi reprezentate în bilanţ prin intermediul structurii patrimoniale “Profit
sau pierdere” .
Cheltuielile sunt structuri patrimoniale care ilustrează efortul făcut, de alocare şi
utilizare a valorilor economice, de către entitatea patrimonială pe parcursul vieţii sale
sociale, în vederea realizării obiectului de activitate.
Veniturile sunt structuri care evidenţiază efectul obţinut ca urmare a eforturilor

depuse (cheltuieli), cu obţinerea unui surplus, profitul.
În categoria veniturilor se înscriu sumele sau valorile încasate sau de încasat din
activităţi curente, cât şi câştigurile din orice alte surse. Câştigurile reprezintă creşteri
ale beneficiilor economice care pot apărea sau nu din activitatea curentă, dar nu diferă
ca natură de veniturile din această activitate.
Activităţile curente sunt activităţile desfăşurate de o persoană juridică, care formează
obiectul său de activitate, precum şi activităţile conexe acestora.
Veniturile realizate de entitatea patrimonială pot fi:

1. Venituri din exploatare, rezultate din activitatea curentă, cuprind: venituri
din vânzarea produselor, mărfurilor, lucrărilor executate şi serviciilor prestate, venituri
din variaţia stocurilor (din producţia stocată), venituri din producţia de imobilizări,
venituri din subvenţii de exploatare, alte venituri din exploatarea curentă și cu caracter
ocazional.
2. Venituri financiare, care cuprind: venituri din imobilizări financiare, din
investiţii financiare pe termen scurt, din creanţe imobilizate, din investiţii financiare
cedate, din diferenţe de curs valutar, venituri din dobânzi, din sconturi obţinute etc.
Cheltuielile entităţii patrimoniale reprezintă valorile plătite sau de plătit pentru

consumuri de stocuri, lucrări executate, servicii prestate de care beneficiază unitatea,
cheltuieli cu personalul, executarea unor obligaţii legale sau contractuale etc. şi
cuprind:
1. Cheltuieli de exploatare: cheltuieli cu materii prime şi materiale
consumabile, costul de achiziţie al obiectelor de inventar consumate, costul de
achiziţie al materialelor nestocate, contravaloarea energiei şi apei consumate, valoarea
animalelor şi păsărilor, costul mărfurilor vândute şi al ambalajelor, cheltuieli cu
lucrările şi serviciile executate de terţi, redevenţe, locaţii de gestiune şi chirii, prime de
asigurare, studii şi cercetări, cheltuieli cu colaboratorii, comisioane şi onorarii,
cheltuieli de protocol, reclamă şi publicitate, transportul de bunuri şi persoane,
cheltuieli poştale şi taxe de telecomunicaţii, cheltuieli cu personalul, pierderi din
creanţe, despăgubiri, amenzi şi penalităţi, donaţii, cheltuieli datorate unor calamităţi
naturale şi altor evenimente extraordinare etc.
2. Cheltuieli financiare, care cuprind: pierderi din creanţe legate de
participaţii, cheltuieli privind investiţiile financiare cedate, diferenţe nefavorabile de
curs valutar, dobânzile privind exerciţiul financiar în curs, sconturile acordate
clienţilor, pierderi din creanţe de natură financiară etc.
Cheltuielile cu amortizările şi ajustările pentru depreciere, precum şi
cheltuielile cu impozitul pe profit şi alte impozite se evidenţiază distinct, în funcţie de
natura lor și reprezintă cheltuieli de exploatare.
Potrivit Legii contabilităţii, profitul sau pierderea se stabileşte lunar,
cumulat de la începutul anului. În acest sens veniturile şi cheltuielile se închid
provizoriu prin “Rezultatul exerciţiului”, rezultatul definitiv stabilindu-se anual şi
reprezentând soldul final al contului de “Profit şi pierdere”.
În funcţie de cele două structuri de bază, veniturile şi cheltuielile, rezultatele se
împart în:
1. Rezultatul curent, care reprezintă diferenţa dintre veniturile din
exploatare plus veniturile financiare şi cheltuielile de exploatare şi financiare.
 Rcurent contabil = Rexpl + Rfin
 Rexpl. = Vexpl - Chexpl
 Rfin = Vfin - Chfin
2. Rezultatul brut, format din rezultatul curent plus rezultatul extraordinar.

 Rbrut = Rcurent contabil
3. Rezultatul net, obţinut prin deducerea din rezultatul brut a impozitului pe
profit
 Rnet = Rbrut - Imp.profit

Veniturile exerciţiului corespund unei creşteri a activelor patrimoniale, în timp ce
cheltuielile determină o creştere a pasivului patrimonial. Rezultă că, veniturile sunt o
“sursă de îmbogăţire” a patrimoniului, care duce la creşterea situaţiei nete, în timp ce
cheltuielile reprezintă o “sărăcire” a patrimoniului, care determină o diminuare a
situaţiei nete sau o depreciere a activelor.
Sarcina de lucru 5
Determinați rezultatul din exploatare și rezultatul financiar la o societate

comercială, știind că s-au înregistrat următoare venituri și cheltuieli : venituri din
servicii prestate 6.800 lei, venituri din vânzarea mărfurilor 3.900 lei, venituri din
dobânzi 200 lei, cheltuieli cu combustibilii 450 lei, cheltuieli cu piesele de schimb
870 lei, cheltuieli cu salariile 2.300 lei, chltuieli cu mărfurile 2.100 lei, cheltuieli
cu energia și apa 340 lei.
2.7 Tipuri de modificări bilanţiere

2.7.1. Noţiuni introductive
Unitatea patrimonială se constituie în vederea realizării obiectului său de activitate,
ceea ce obligă la punerea în mişcare a mijloacelor economice (bunuri economice) şi
surselor de finanţare (capitaluri proprii + datorii), determinând modificarea şi
schimbarea formei de prezentare a acestora.
Anumite modificări pot să se producă numai în cadrul mijloacelor economice, fără ca
resursele să fie modificate şi invers, se pot produce modificări în structura resurselor
fără să se schimbe mijloacele economice.
Vom studia influenţa modificărilor elementelor patrimoniale asupra bilanţului “listă
verticală”, pornind de la relaţia de echilibru
SN = A - D = Kpr, şi notând cu „x” elementele patrimoniale care se
modifică (A – valoarea elementelor de activ; D – valoarea datoriilor; Kpr – valoarea
capitalurilor proprii).
Pentru a păstra corelaţia cu ecucaţia patrimonială Activ = Pasiv, vom înscrie o
rubrică nouă după „Capitalurile proprii”, respectiv „Total Pasiv”, care va cumula
valorea „Datoriilor” şi valoarea „Capitalurilor proprii”. Această rubrică reprezintă, pe
de o parte, un element de calcul şi nu o structură patrimonială în sine; pe de altă parte,

consituie o modalitate de corelaţie a datelor din bilanţ, înturcât valoarea elementelor
de activ („Total Activ”) trebuie să fie egală cu valoarea elementelor de pasiv („Total
Pasiv”).
2.7.2. Modificări ale structurilor patrimoniale de activ

Se produc atunci când o structură de activ creşte cu o valoare şi o altă structură de
activ se diminuează simultan cu aceeaşi valoare, în timp ce structurile patrimoniale de
pasiv rămânând neschimbate.
 Relaţia de echilibru patrimonial va fi: (A + x – x) - D = Kpr,
unde +x este elementul patrimonial de activ care crește valoric, iar – x elementul
patrimonial de activ care se diminuează valoric.
Exemplu: O societate comercială sistematizează elementele sale patrimoniale în

următorul bilanţ (iniţial):
BILANŢ
încheiat la data de ............
Denumirea indicatorului Sold

ACTIVE IMOBILIZATE
 Clădiri 80.000
ACTIVE CIRCULANTE
 Mărfuri 100.000
 Clienţi 30.000
TOTAL ACTIVE 210.000
DATORII CE TREBUIE PLATITE INTR-O
PERIOADA DE PÂNĂ LA UN AN 35.000
 Credite bancare pe termen scurt 25.000
 Furnizori 15.000
 Salarii datorate personalului
TOTAL DATORII 75.000
TOTAL ACTIVE MINUS DATORII CURENTE 135.000
(SN)
CAPITAL SOCIAL VARSAT 100.000
REZERVE
 Legale 10.000
REZULTATUL EXERCITIULUI (profit) 25.000
TOTAL CAPITALURI PROPRII 135.000
TOTAL PASIV (DATORII + CAPITALURI 210.000
PROPRII)
Exemplu:
Societatea încasează o parte din creanţele asupra clienţilor săi, în valoare de 10.000
lei, cu numerar.
 În urma acestei operaţiuni se produce o diminuare valorică a elementului de
activ “Clienţi” cu valoarea de 10.000 lei, dar simultan se înregistrează o creştere
valorică a elementului de activ “Casa” cu aceeaşi valoare, 10.000 lei. Operaţiunea a
produs doar modificarea structurii activului.
 Relaţia de echilibru este: SN = (A - Clienţi + Casa) - D = Kpr
 Bilanţul se va prezenta astfel:

BILANŢ
încheiat la data de ...........
ACTIVE IMOBILIZATE
 Clădiri 80.000
ACTIVE CIRCULANTE
 Clienţi 20.000
 Casa în lei 10.000
(SN)
REZERVE
 Legale 10.000
TOTAL PASIV 210.000
2.7.3. Modificări ale structurilor patrimoniale de pasiv

Se produc atunci când o structură de pasiv creşte cu o valoare şi o altă structură de
pasiv se diminuează cu aceeaşi valoare, în timp ce structurile patrimoniale de activ
rămân neschimbate.
În cazul modificării structurilor de pasiv pot apare următoarele situaţii:
1. Modificări ale structurilor patrimoniale “datorii”, atunci când o structură
reprezentând o datorie creşte cu o valoare şi o altă structură reprezentând tot o datorie
se diminuează, cu aceeaşi valoare, în timp ce structurile patrimoniale de activ şi cele
ale situaţiei nete rămân neschimbate.
 Relaţia de echilibru patrimonial va fi: SN = A – (D + x – x) = Kpr
Exemplu: Societatea achită o datorie către un furnizor de mărfuri, apelând la un

credit pe termen scurt, în valoare de 20.000 lei.
 În urma acestei operaţiuni se produce o diminuare valorică a elementului
datorii “Furnizori” cu valoarea de 20.000 lei, dar simultan se înregistrează o
creştere valorică a elementului datorie “Credite bancare pe termen scurt” cu aceeaşi
valoare, 20.000 lei. Operaţiunea a produs doar modificarea elementelor de datorii.
 Relaţia de echilibru este:
SN = A – (D + Credite bancare termen scurt – Furnizori) = Kpr
BILANŢ
încheiat la data de .......

ACTIVE IMOBILIZATE
 Clădiri 80.000
ACTIVE CIRCULANTE
 Clienţi 20.000
DATORII CE TREBUIE PLATITE INTR-O PERIOADA
DE PÂNĂ LA UN AN 55.000
(SN)
REZERVE
 Legale 10.000
TOTAL PASIV 210.000
2. Modificări ale structurilor patrimoniale “capitaluri proprii”, atunci când o

structură reprezentând capital propriu creşte cu o valoare şi o altă structură
reprezentând tot un capital se diminuează cu aceeaşi valoare, în timp ce structurile
patrimoniale de activ şi cele de datorii rămân neschimbate.
 Relaţia de echilibru patrimonial va fi: A - D = Kpr + x - x
Exemplu: Societatea decide mărirea capitalului social pe seama rezervelor, cu

valoarea de 1.000 lei.
 În urma acestei operaţiuni se produce o diminuare a elementului de capital
propriu “Rezerve” cu valoarea de 1.000 lei, dar simultan se înregistrează o creştere
a elementului capital propriu “Capital social vărsat” cu aceeaşi valoare, 1.000 lei.
Operaţiunea a produs doar modificarea elementelor de capitaluri proprii.
 Relaţia de echilibru este: A - D = Kpr + Capital social - Rezerve
BILANŢ
încheiat la data de ......
ACTIVE IMOBILIZATE
 Clădiri 80.000
ACTIVE CIRCULANTE
 Clienţi 20.000
REZERVE
 Legale 9.000
TOTAL PASIV 210.000
2.7.5. Modificări simultane de creştere ale structurilor de activ şi de pasiv

Se produc atunci când o structură de activ creşte, cu o anumită valoare, şi simultan, şi
cu aceeaşi valoare, creşte o structură de pasiv.
În cazul acestor modificări pot apare următoarele situaţii:
1.Creşte o structură de activ simultan cu creşterea unui element de datorie,
elementele ale situaţiei nete rămânând neschimbate.
 Relaţia de echilibru patrimonial va fi: (A + x) – (D + x) = Kpr
Exemplu: Societatea cumpără materii prime de la un furnizor, în valoare de 10.000

lei, care vor fi decontate ulterior.
 În urma acestei operaţiuni se produce o creştere a elementului de activ
“Materii prime” cu valoarea de 10.000 lei, dar simultan se înregistrează o creştere a
elementului de datorie “Furnizori” cu aceeaşi valoare, 10.000 lei.
Relaţia de echilibru este: (A +Materii prime) – (D + Furnizori) = Kpr
BILANŢ
ACTIVE IMOBILIZATE
 Clădiri 80.000
ACTIVE CIRCULANTE
 Materii prime 10.000
 Clienţi 20.000
PERIOADĂ DE PÂNĂ LA UN AN 55.000

REZERVE
 Legale 9.000
TOTAL PASIV 220.000
2. Creşte o structură de activ simultan cu creşterea unui element de capital

propriu (situaţie netă), elementele de datorii rămânând neschimbate. În acest caz, se
produce şi o majorare valorică a situaţiei nete (creştere patrimonială), spre deosebire
de situaţiile studiate până acum.
 Relaţia de echilibru patrimonial va fi: (A + x) - D = (Kpr + x)
Exemplu: Se majorează capitalul social pe seama unui aport în natură al unui

asociat, reprezentând un utilaj industrial, în valoare de 200.000 lei.
 În urma acestei operaţiuni se produce o creştere a elementului de activ
“Echipamente tehnologice” cu valoarea de 200.000 lei, dar simultan se înregistrează
o creştere a elementului “Capital social vărsat” cu aceeaşi valoare, 200.000 lei.
 Relaţia de echilibru este:
(A + Echipamente tehnologice) - D = (Kpr + Capital social)
BILANŢ
ACTIVE IMOBILIZATE
 Clădiri 80.000
 Echipamente tehnologice 200.000
ACTIVE CIRCULANTE
 Clienţi 20.000
REZERVE
 Legale 9.000
TOTAL PASIV 420.000
2.7.6. Modificări simultane de diminuare ale structurilor de activ şi de pasiv

Au loc atunci când o structură de activ se diminuează, cu o anumită valoare, şi
simultan, şi cu aceeaşi valoare, se micşorează o structură de pasiv.
În cazul acestor modificări pot apare următoarele situaţii:
1. Se diminuează o structură de activ simultan cu scăderea unui element de
datorie, elementele ale situaţiei nete rămânând neschimbate.
 Relaţia de echilibru patrimonial va fi: (A – x) – (D – x) = Kpr
Exemplu: Societatea achită datoria către un furnizor, în valoare de 8.000 lei, cu

numerar.
 În urma acestei operaţiuni se produce o micşorare a elementului de activ
“Casa în lei” cu valoarea de 8.000 lei, dar simultan se înregistrează şi o micşorare a
elementului “Furnizori” cu aceeaşi valoare, 8.000 lei.
 Relaţia de echilibru este: (A – Casa) - (D – Furnizori) = Kpr
BILANŢ

ACTIVE IMOBILIZATE
 Clădiri 80.000
ACTIVE CIRCULANTE
 Clienţi 20.000
DE PÂNĂ LA UN AN 55.000
REZERVE
 Legale 9.000
TOTAL PASIV 412.000
2. Se diminuează o structură de activ simultan cu diminuarea unui element de

capital propriu (situaţie netă), elementele de datorii rămânând neschimbate. În acest
caz, se produce şi o diminuare valorică a situaţiei nete (creştere patrimonială), spre
deosebire de situaţiile anterioare.
 Relaţia de echilibru patrimonial va fi: (A – x) - D = (Kpr – x)
Exemplu: Un asociat se retrage din societate, fiindu-i returnată partea din capitalul
social, în valoare de 2.000 lei, în numerar.
 În urma acestei operaţiuni se produce o micşorare a elementului de activ

“Casa în lei” cu valoarea de 2.000 lei; simultan se înregistrează şi o micşorare a
elementului “Capital social” cu aceeaşi valoare, 2.000 lei.
 Relaţia de echilibru este: (A – Casa) - D = (Kpr - Capital social)
BILANŢ
ACTIVE IMOBILIZATE
 Clădiri 80.000
ACTIVE CIRCULANTE
 Clienţi 20.000
 Casa în lei 0
DATORII CE TREBUIE PLATITE INTR-O PERIOADA DE
PÂNĂ LA UN AN 55.000
REZERVE
 Legale 9.000
TOTAL PASIV 410.000
Sarcina de lucru 6
Propuneți o operațiune economică care să producă modificări în patrimoniul unei

societăți comerciale în sensul creșterii valorice pentru o structură de activ și una
de datorii și întocmiți ecuația patrimonială :
Rezumat
Bilanţul reprezintă procedeul specific metodei contabilităţii, cu ajutorul
căruia sunt sistematizate elementele aparţinând unui patrimoniu, ţinând cont de
relaţia de echilibru care trebuie să existe între acestea. Înscrierea structurilor
patrimoniale în bilanţ trebuie să respecte anumite scheme obligatorii, schema
orizontală sau lista verticală.
Schema orizontală prezintă elementele conform ecuaţiei de echilibru:
Activ = Pasiv,
în timp de lista verticală priveşte echilibrul dintre elemente sub forma ecuaţiei
Activ - Datorii = Capitaluri proprii.
Bilanţul cuprinde toate elementele de activ, datorii şi capital propriu
grupate după natură şi lichiditate, respectiv natură şi exigibilitate.
Cu ajutorul bilanţului sunt constatate modificările elementelor
patrimoniale, creşterile sau diminuările valorice, ca urmare a operaţiunilor
economice derulate de o entitate, condiţia de echilibru dintre elemente acţionând
întotdeauna asupra acestora.
1. Bilanţul trebuie:
a) se analizeze profund fiecare element patrimonial în parte observând locul, rolul şi
implicaţia fiecăruia în cadrul ansamblului dat;
b) se generalizeze unele concluzii desprinse în procesul de analiză;
c) se inventarieze, faptic structurile patrimoniale ale unităţii.

d) trebuie să ofere o imagine fidelă a poziţiei financiare şi performanţei persoanei
juridice, pentru exerciţiului financiar pentru care a fost încheiat.
e) să evite supraevaluarea mijloacelor economice sau subevaluarea resurselor
financiare.
2. Structurile patrimoniale rectificative sunt:

a)veniturile;
b)amortizarea;
c)ajustările pentru depreciere;
d)cheltuielile;
e)diferenţele de preţ.
A=a+c; B=a+b+c; C=b+c+e; D=b+d; E=b+e
3. Structurile patrimoniale reprezentate prin contul de rezultate sunt:

a) veniturile;
b) amortizarea;
c) provizioanele pentru depreciere;
d) cheltuielile;
e) diferenţele de preţ.
A=a+c; B=a+b+c; C=b+c+e; D=a+d; E=b+e
4. Lista verticală a bilanţului presupune echilibrul elementelor patrimoniale în forma:

a) Activ - Datorii = Capitaluri proprii;
b) Activ = Pasiv;
c) Active imobilizate - Datorii = Capitaluri proprii;
d) Active circulante = Capitaluri proprii;
e) Active imobilizate + Active circulante = Capitaluri proprii.
5. Asupra căror elemente din bilanţ produce modificări următoarea operaţiune: o

entitate patrimonială achiziţionează materii prime pe care le achită cu numerar:
a) numai asupra elementelor de activ;
b) numai asupra datoriilor;
c) numai asupra capitalurilor proprii (situaţiei nete);
d) simultan, asupra elementelor de activ şi a celor de datorii;
e) simultan, asupra elementelor de activ şi a capitalurilor proprii.
6. O entitate patrimonială achiziţionează un utilaj industrial de la un furnizor, cu plata

ulterioară a acestuia. Ce elemente patrimoniale sunt modificate?
a) numai elementele de activ;
b) numai datoriile;
c) numai capitalurile proprii (situaţia netă);
d) simultan, elemente de activ şi de datorii;
e) simultan, elemente de activ şi de capitaluri proprii.

entitate patrimonială încorporează la capitalul social primele de capital rezultate din
emisiunea de acţiuni:

entitate patrimonială rambursează un împrumut pe termen lung din disponibilul
existent în contul de la bancă:
Tema de control nr.1

Întocmirea bilanțului contabil
O societate comercială prezintă următoarea situaţie a elementelor patrimoniale la

sfârșitul exercițiului financiar: clienți 5.300 lei, clienți-creditori 2.400 lei, dividende de plată
6.000 lei, cecuri de încasat 7.000 lei, credite bancare pe termen scurt 24.500 lei, salarii
datorate personalului 7.900 lei, construcții 55.000 lei, contul curent de la bancă 15.000 lei,
casa în lei 7.000 lei, furnizori 8.800 lei, mărci comerciale 14.000 lei, capital social 96.700 lei,
terenuri 40.800 lei, rezerve legale 3.000 lei, profit curent 20.800 lei, materii prime 5.700 lei,
impozit pe profit 2.800 lei, active biologice productive 24.000 lei, mărfuri 5.000 lei, amenajări
de terenuri 12.000 lei, profit reportat 12.000 lei, alte rezerve 5.900 lei.
Să se întocmească bilanțul contabil cu aceste elemente patrimoniale.

Să se precizeze care este valoarea activelor imobilizate necorporale, a activelor
imobilizate corporale, a stocurilor și a datoriilor comerciale.
Universitară
3. CONTUL ȘI DUBLA ÎNREGISTRARE
3.1.Noțiunea, necesitatea și funcțiile contului 59

3.2.Structura și forma contului 60
3.3.Reguli de funcționare ale conturilor 64
3.4.Dubla înregistrare și corespondența conturilor 71
3.5.Planul general de conturi 73
3.6.Analiza contabilă a operațiunilor economice 76
3.7.Analiza și funcționarea conturilor 81
Rezumat 124


 să înțelegi dubla înregistrare a operațiunilor economice cu ajutorul
conturilor;
 să înregistrezi operațiunile economice cu ajutorul conturilor;
 să înțelegi modificările patrimoniului în urma derulării operațiunilor
economice;
 să cunoști și să determini elementele componente ale conturilor (solduri
iniţiale, rulaje debitoare şi creditoare, totalul sumelor debitoare şi
creditoare, solduri finale);
 să cunoști care sunt regulile de funcționare ale conturilor;
 să determini soldurile finale ale conturilor;

3.1. Noțiunea, necesitatea și funcțiile contului

3.1.1. Definiția contului
Definiție
Contul poate fi definit ca reprezentând un procedeu de înregistrare, calcul si
determinare a structurilor patrimoniale de la formele cele mai simple până la cele mai
complexe ce alcătuiesc masa patrimonială.
Acest procedeu face posibilă înregistrarea, în contabilitate, în mod distinct, a fiecărui

element patrimonial deoarece fiecare structură patrimonială poate fi transpusă într-un cont contabil cu
care mai apoi să urmarească evoluţia acesteia în sensul creşterii sau descreşterii. Reflectând orice
componentă a patrimoniului, contul oferă contabilităţii posibilitatea de înregistrare si descriere
analitică a operaţiunilor economice şi financiare pe baza unui sistem logic de reguli şi principii,
reflectând interdependenţa dintre faptele economice şi relaţiile de proprietate (sfera de drepturi si
obligaţii) dintr-o unitate patrimonială.
Contul are o sferă de cuprindere mai restransă referindu-se la un element patrimonial,
în timp ce bilanţul se referă la ansamblul patrimoniului. Bilanţul prezintă însă inconvenientul că nu
poate reprezenta toate structurile patrimoniale (structurile rectificative, cheltuielile, veniturile), iar pe
cele pe care le prezintă trebuie să le reflecte în formă sintetizată, prelucrată. Cunoasterea în detaliu nu
se poate realiza decât prin intermediul contului.
3.1.2. Necesitatea contului

Procedeul “cont” este cel mai reprezentativ dintre toate procedeele contabilităţii
definind însăşi esenţa acestei ştiinte. El nu poate fi tratat în mod singular, ci în strânsă
interdependeţă cu celelalte procedee utilizate de contabilitate: evaluarea, documentul,
bilantul.
Legătura dintre cont şi evaluare decurge din aceea că în conturi mijloacele
economice, resursele economice, rezultatele etc. nu pot fi înregistrate decât după ce sunt aduse la
acelaşi numitor prin contopirea în expresie bănească a tuturor proceselor economice care se realizează
prin evaluare.
Legătura dintre cont şi document decurge din aceea că, în conturi, înregistrările nu se pot
efectua decât pe baza documentelor justificative, iar reflectarea tuturor fenomenelor si proceselor
economice nu se regăseste decât în documentele contabile (registrul-jurnal, registrul-inventar, cartea-
mare, balanţa de verificare).
Legătura dintre cont şi bilanţ este cea mai complexă, deoarece reprezintă modalitatea de
reflectare a respectării principiului dublei reprezentări, cheia de boltă a contabilitătii, cu ajutorul
conturilor. Această legătură se realizează şi se demonstrează în două momente: iniţial (începerea
activităţii, începutul exerciţiului financiar, începutul unei perioade de analiză) şi momentul final
(sfârşitul exerciţiului financiar, sfârşitul unei perioade de gestiune sau de analiză, încheierea
activităţii). În aceste două momente, initial are loc descompunerea patrimoniului, identificat prin
inventariere, în structurile sale componente cele mai detaliate, concretizate în conturi. Acestea preiau
apoi toate modificările patrimoniale generate de activitatea curentă reflectate de documentele
justificative şi le prelucrează după regulile proprii. La momentul final, elementele patrimoniale
exprimate în conturi se concentrează din nou în bilanţ conform regulilor de întocmire a acestuia.
3.1.3. Funcțiile contului
Pentru a înţelege funcţiile contului trebuie să înţelegem mai întâi conţinutul fiecărei
structuri patrimoniale având în vedere că un cont, ca procedeu al contabilităţii, se
asociază unei astfel de structuri.
Contul, ca “socoteală scrisă” îndeplineşte o serie de funcţii, cum ar fi:
 funcţia economică;
 funcţia contabilă;
 funcţia de control;
 funcţia de grupare şi altele.
Funcţia economică a contului derivă din conţinutul economic al structurii
patrimoniale pe care o reflectă. Structurile patrimoniale concretizate în bunuri economice vor fi
reprezentate de conturi de mijloace economice. În mod corespunzător, vor exista conturi de resurse
economice, conturi de procese economice.
Funcţia contabilă constă în modalitatea de înregistrare diferenţiată a creşterilor şi
micşorărilor elementelor patrimoniale determinate de fenomenele şi procesele economice. Ea decurge
din conţinutul economic al structurilor patrimoniale pe care le reflectă contul.
Aceste două funcţii stau la baza exercitării celorlalte funcţii ale conturilor, dintre care
prezentăm în continuare:
Funcţia de control este realizată de conturi prin calculele pe care le realizează în
sensul că este posibilă, pe de o parte, verificarea existenţei concrete a unei structuri patrimoniale, iar
pe de altă parte, reflectă, cu ajutorul documentelor justificative, căror persoane le revine
responsabilitatea actelor de dispoziţie privind patrimoniul unităţii.
Funcţia de calcul. Cu ajutorul conturilor se calculează existenţa, apariţia, majorarea,
micşorarea şi starea finală a fiecărui element patrimonial. Calculul se realizează conform funcţiei
contabile a contului.
Funcţia de grupare rezultă din funcţia de calcul. Pentru a putea calcula variaţia
(modificarea) unui element patrimonial, trebuie să grupăm creşterile sau diminuările aferente unei
structuri şi numai ale acesteia.
3.2. Structura și forma contului

3.2.1 Structura contului
Procedeul cont este conceput, ca din punct de vedere operativ, să fie utilizat în
contabilitatea curentă, să permită individualizarea elementelor patrimoniale şi să
furnizeze informaţii privind existenţa şi modificările ce au loc într-o perioadă de timp
în legătură cu elementul patrimonial căruia îi este asociat contul.
Pentru identificarea elementului patrimonial, fiecare cont are următoarea componenţă:
titlu, explicaţia, data, părţile contului, rulajul, total sume, sold.
Titlul contului arată denumirea mijlocului economic sau sursei de formare a cărei
consemnare şi mod de calcul o reflectă. Aceasta trebuie să exprime numele
elementului într-o formă concentrată, potrivit conţinutului său economic. De exemplu:
“construcţii”, “materiale consumabile”, “casa”, “disponibil în contul curent”,
“capital”, “furnizori”, “credite” etc.
Titlul contului apare numai în măsura în care există structura patrimonială în mod
obiectiv asociată unui patrimoniu. De regulă, la titlul contului se asociază un simbol cifric creat din
necesitatea grupării conturilor după un anumit criteriu.
Explicaţia reprezintă descrierea operaţiunii economice supusă înregistrării. Ea se face
de regulă în formă descriptivă, când se prezintă pe scurt continutul operaţiunii,
indicându-se documentul sau elementul de dispoziţie care a generat fenomenul sau
procesul economic.
De exemplu: “se achizitionează de la furnizorul “X” …”; “se achită factura de
materiale”; “se depune la bancă suma de …”; “rest plată salarii luna..... “.
Data reprezintă elementul de identificare în timp a operaţiunii economice şi serveşte

pentru urmărirea înregistrării cronologice a acestora. Ea prezintă o mare importantă în
cazul operaţiilor identice repetitive, ca de exemplu în cazul livrărilor ritmice de la

acelaşi furnizor.
Părţile contului. Operaţiunile economice produc două feluri de modificări asupra

elementelor patrimoniale: creşteri sau micşorări. Necesităţile practice de reflectare a
acestor modificări au impus funcţia de sistematizare a contului, ceea ce a condus la
construcţia contului cu două părţi distincte, unde să se înscrie într-o parte sumele ce
reprezintă intrări, creşteri, majorări, iar în cealaltă parte sumele ce reprezintă ieşiri,
scăderi, diminuări ale elementului a căror modificare o consemnează (înregistrează).
În mod convenţional, s-a stabilit ca partea stângă să se numească debit, iar partea
dreaptă să se numească credit. Debitul şi creditul sunt două denumiri convenţionale menţinute în
doctrina economică din trecutul îndepărtat, când contul era privit ca mijloc de a evidenţia socoteli între
diferite persoane.
După ce s-a trecut la întrebuinţarea lui ca mijloc de calcul pentru orice obiect de
evidenţă, cele două expresii s-au menţinut în vocabularul disciplinei şi mai departe, deşi ele nu mai
erau potrivite să explice în toate cazurile elementele înregistrate în debitul şi creditul contului.
3.2.2. Forma grafică de reprezentare a contului

Forma contului respectiv a celor două părţi ale sale, diferă în funcţie de necesităţile de
calcul şi informare pe care trebuie să le îndeplinească acesta. Pentru aplicaţii
demostrative vom utiliza forma literei T:
D (debit) Denumirea (Simbol) C (credit)
Modul de înregistrare a creşterilor şi micşorărilor în cele două părţi ale contului, debit
şi credit nu este identic la toate conturile. Determinarea părţii în care se înregistrează
creşterile sau micşorările elementului patrimonial este impusă de conţinutul economic
al acestuia. Aceasta înseamnă că la unele conturi în debit se înregistrează creşterile, în
timp ce la alte conturi în această parte a contului se înregistrează scăderi şi invers,
unele conturi înregistrează în credit creşteri ale elementelor patrimoniale, în timp ce
alte conturi înregistrează pe această parte scăderi.
Ceea ce trebuie reţinut este faptul că pentru unul şi acelaşi cont debitul înregistrează
numai creşteri, iar credit numai micşorări, după cum pentru alt cont, debitul poate înregistra numai
scăderi, iar creditul numai creşteri.
Rulajul contului. În conturi elementele patrimoniale se înregistrează atât cu starea
lor iniţială (din momentul apariţiei în patrimoniu sau la începutul exerciţiului
financiar), cât şi cu modificările generate de operaţiunile economice care produc
creşterea sau micşorarea acelui element.
Sumele înscrise în debitul sau creditul contului reflectă mişcarea care s-a produs
asupra elementului patrimonial reprezentat, concretizată în creşterile sau diminuările acestuia,
reflectate în partea corespunzătoare specifică conţinutului său economic. Aceste sume poartă
denumirea de rulaj şi el poate fi debitor (RD), pentru sumele înscrise în partea debitului şi creditor
(RC), pentru sumele înscrise în partea creditului.
Rulajele reflectă modificarea elementului patrimonial în timpul exerciţiului financiar
şi, prin urmare, ele nu cuprind soldul iniţial.
Exemplu: În contul curent de la bancă al unei unităţi patrimoniale se află la începutul
lunii octombrie suma de 10.000 lei. În cursul lunii au loc următoarele operaţiuni care
conduc la modificarea acestui element patrimonial, astfel:
- se încasează cu ordin de plată de la un client suma de 2.500 lei pentru serviciile
prestate către acesta (2 octombrie);
- se achită cu cec un furnizor pentru materialele achiziţionate de la acesta în
valoare de 3.000 lei (2 octombrie);
- se depune în cont, cu foaie de vărsământ, de către casiera unităţii suma de 5.000
lei (4 octombrie);
- se achită cu ordin de plată contravaloarea facturii furnizorului de energie
electrică 2.000 lei (10 octombrie);
- se achită cu bilet la ordin contravaloarea facturii privind convorbirile telefonice în
sumă de 1.500 lei (24 octombrie);
- se încasează cu cec contravaloarea facturii unui client al societăţii în sumă de
6.000 lei (30 octombrie).
Elementul patrimonial care reflectă majorarea sau diminuarea disponibilului din
contul de la bancă al societăţii se regăseşte în contabilitate în contul cu titlul „Conturi curente la
bănci”, simbol 5121, care în reprezentare grafică va cuprinde la data de 30 octombrie următoarele:
D (debit) 5121 Conturi curente la bănci C (credit)
Data Explicaţia operaţiunii Suma Data Explicaţia operaţiunii Suma
1.10 Existent (sold iniţial) 10.000 2.10 Plătit cu cec furnizorul 3.000
„X”
2.10 Încasat ordin de plată 2.500 10.10 Plătit cu ordin de plată 2.000
de la clientul „X” furnizorul „Y”
4.10 Depunere bancă cu 5.000 24.10 Plătit cu bilet la ordin 1.500

foaie de vărsământ furnizorul „Z”
30.10 Încasat cu cec clinetul 6.000

„K”
Rulaj în lună 13.500 Rulaj în lună 6.500
Total cumulat 23.500 Total cumulat 6.500
Sold final debitor 17.000
Cele două părţi ale contului separă creşterile de micşorări. Creşterile în cazul
contului „Conturi la bănci în lei” sunt reprezentate de încasările cu ordin de plată sau cec,
depunerile cu foi de vărsământ etc., în timp ce micşorările (diminuările), de plăţile efectuate
către furnizori cu diferite documente (ordin de plată, cec, bilet la ordin), ridicări de numerar
etc. În exemplul de mai sus, creşterile de sume în contul „Conturi la bănci în lei” sunt de
13.500 lei şi reprezintă rulajul debitor, iar diminuările de 6.500 lei şi reprezintă rulajul
creditor.
Total sume. Total obţinut prin adunarea existentului iniţial debitor cu rulajul debitor
al unui cont reprezintă totalul sumelor debitoare (TSD), iar totalul rezultat din
adunarea existentului iniţial creditor cu rulajul creditor reprezintă totalul sumelor
creditoare (TSC).
Rezultă că noţiunea de total sume, ca element de analiză al contului, cuprinde
existentul iniţial şi rulajele din perioada analizată. Dacă contul nu reflectă existentul iniţial (soldul
iniţial) al unei structuri patrimoniale, deoarece aceasta apare pe parcursul activităţii, atunci totalul
sumelor este egal cu rulajul contului.
În exemplul anterior, totalul sumelor debitoare este de 23.500 lei, iar totalul sumelor
creditoare de 6.500 lei (totalul sumelor creditoare este egal cu rulajul creditor al
contului).
De menţionat că, pentru toate conturile care reprezintă structuri patrimoniale de activ
totalul sumelor debitoare şi creditoare se determină identic cu cel prezentat în exemplul luat în
discuţie, în timp ce pentru conturile reprezintând structuri patrimoniale de pasiv totalul sumelor
debitoare este egal cu rulajul debitor, iar totalul sumelor crditoare se determină prin adunarea la
soldul iniţial creditor a rulajului creditor.
Soldul este acel element al contului care arată starea la un moment dat a mijloacelor
economice sau a surselor lor de provenienţă pe care le reflectă, respectiv situaţia
acestuia consemnată pe baza calculelor care le face asupra acelui element patrimonial.
Soldul este un element static, de aceea se poate vorbi de două momente ale acestuia:
când reflectă existentul anterior unor procese economice atunci poartă denumirea de sold iniţial şi
când reflectă existentul la sfârşitul perioadei analizate poartă denumirea de sold final. Dacă contul
reflectă mijloace economice, soldul iniţial este debitor (SiD) şi soldul final este tot debitor, iar dacă
reflectă resurse economice, soldul iniţial este creditor (SiC), iar soldul final este tot creditor.
Sarcina de lucru 1
În contul ”Materii prime” se înregistrează, în cursul lunii octombrie, în debit –

achizițiile, iar în credit – consumurile, după cum urmează:
- 1 octombrie - achiziție de 1 400 lei,
- 3 octombrie – achiziție de 3.200 lei,
- 9 octombrie – consum pentru producție de 1.670 lei,
- 16 octombrie – achiziție de 1.600 lei,
- 28 octombrie – consum pentru producție 2.700 lei.
Întocmiți T-ul contului ”Materii prime” cu aceste elemente.
3.3. Reguli de funcționare ale conturilor

3.3.1. Necesitatea regulilor
Pentru determinarea regulilor de funcţionare ale conturilor se porneşte de la bilanţ,
deoarece bilanţul reflectă principiul dublei reprezentări a patrimoniului şi deci în
aceasta vom regăsi fiecare element patrimonial în cadrul egalităţii permanente
Activ – Datorii = Capitaluri proprii
În acest fel se crează premisele aplicării dublei înregistrări a operaţiilor

economice cu ajutorul conturilor.
Regulile de funcţionare a conturilor urmează să stabilească precis partea din debit sau
credit care înregistrează creşterile şi micşorările elementului de activ sau de pasiv pe care îl reflectă.
Starea iniţială a elementelor patrimoniale se regăseşte în bilanţ. Înseamnă că, pentru a
obţine conturile, ca instrument de lucru în contabilitatea curentă, trebuie să descompunem bilanţul în
componentele sale, adică în conturile contabile ce reflectă fiecare element patrimonial.
Descompunerea bilanţului în conturi ne obligă să deschidem două feluri de conturi şi
anume: conturi pentru posturile din activul binlanţului, respectiv conturi pentru posturi din pasivul
bilanţului.
Exemplu: Considerăm un bilanl iniţial ca având următorul conţinut:

ACTIVE IMOBILIZATE
 Clădiri 80.000
ACTIVE CIRCULANTE
 Clienţi 20.000
DATORII CE TREBUIE PLATITE INTR-O PERIOADA DE PÂNĂ
LA UN AN 55.000
TOTAL ACTIVE MINUS DATORII CURENTE (K PROPRII) 135.000
REZERVE
 Legale 9.000
TOTAL PASIV 210.000
Descompunerea acestuia ne obligă la deschiderea unor conturi distincte pentru activul

bilanţului, în care existentul din bilanţ, adică soldul iniţial, se înregistrează în partea stângă (debitul
contului) şi la deschiderea unor conturi distincte pentru pasivul bilanţului (datorii şi capitaluri
proprii) în care existentul din bilanţ, adică soldul iniţial, se înregistrează în partea dreaptă (creditul
contului), după cum urmează:
- pentru conturile de activ din bilanţ:
D „Clădiri” C D „Mărfuri” C
Sold iniţial Sold iniţial

(Si) 80.000 (Si) 100.000
D „Clienţi” C D „Casa în lei” C

(Si) 20.000 (Si) 10.000
- pentru conturile de pasiv din bilanţ:
D „Credite bancare term.scurt” C D „Furnizori” C
(Si) 55.000 (Si) 5.000
D „Salarii personal” C D „Capital social” C
(Si) 15.000 (Si) 101.000
D „Rezerve legale” C D „Rezultatul exerciţiului” C
(Si) 9.000 (Si) 25.000
Se observă că în urma descompunerii bilanțului, sumele din activul bilanţului au devenit sold iniţial care s-au
înscris în debitul contului atribuit fiecărui element (structuri) de mijloace economice, iar sumele din pasivul bilanţului au
devenit sold iniţial care s-au înscris în creditul atribuit fiecărui element de resurse economice (sursă de finanţare).
3.3.2. Reguli de funcționare privind soldul inițial

Din cele prezentate până aici rezultă prin generalizare:
Regula I de funcţionare a conturilor, care se referă la înregistrarea existenţei
elementelor patrimoniale la începutul perioadei de analiză (exerciţiului financiar):
I. Conturile de activ (mijloace economice), după componenţa lor, înregistrează
în debit existentul iniţial (soldul iniţial) preluat din bilanţ, iar conturile de
pasiv (resurse economice), în destinaţia lor, înregistrează în credit existentul
iniţial, preluat tot din bilanţ.
D Conturi de activ C D Conturi de pasiv C

Existent iniţial de Existent iniţial de
mijloace în activul resurse în pasivul
bilanţului = Sold iniţial bialnţului = Sold
(SiD) iniţial (SiC)
Regula I Regula I
Operaţiunile economice determină modificări continue ale mijloacelor economice şi a

resurselor lor de provenienţă în sensul creşterii sau reducerii lor. Creşterile şi diminuările mijloacelor
economice se vor reflecta cu ajutorul conturilor de activ (care formează activul patrimonial), iar
creşterile şi diminuările resurselor economice (surselor de finanţare a mijloacelor economice) vor fi
reflectate cu ajutorul conturilor de pasiv (care formează pasivul patrimonial).
3.3.3. Reguli de funcționare privind operațiunile de creștere patrimonială

Regula a II-a de funcţionare a conturilor are în vedere operaţiunile de majorare,
creştere a elementelor patrimoniale.
În bilanţul prezentat ca exemplu, elementul patrimonial „Mărfuri” este înscris cu

valoarea de 100.000 lei fiind reflectat la descompunerea bilanţului în contul
„Mărfuri”, cu sold iniţial debitor (SiD) de 100.000 lei. Presupunem că ulterior
unitatea cumpără de la furnizori mărfuri în valoare de 30.000 lei. Analizând
operaţiunea patrimonială produsă se constată că aceasta generează o creştere a
valorii mărfurilor existente cu 30.000 lei, care se adaugă mărfurilor din stoc de
100.000 lei. Concomitent cu creşterea acestui element patrimonial constatăm că
apare un raport cu un furnizor care generează o nouă obligaţie, adică o creştere a
resurselor economice, care se adaugă la obligaţia iniţială existentă de 5.000 lei.
Influenţa operaţiunii asupra posturilor din bilanţ se poate exprima prin relaţia:
(A + x) – (D + x) =K proprii,
în care A = activ, D = datorii, C= capitaluri proprii, x – elementul patrimonial care

se modifică. În exemplul nostru, ecuaţia patrimonială devine:
(A + „Mărfuri”) – (D + „Furnizori”) =K proprii
adică în conturi: creşterea mărfurilor cu 30.000 lei se va înregistra în contul

„Mărfuri” alături de existentul iniţial, în timp ce creşterea obligaţiei faţă de furnizori
se va înregistra în contul „Furnizori” alături de obligaţia existentă de 5.000 lei.
II. Conturile de activ (mijloace economice) înregistrează în debit intrările,

creşterile sau majorările, iar conturile de pasiv (resurse economice)
înregistrează în credit intrările, creşterile sau majorările.
În cursul activităţii sunt În cursul activităţii

înregistrate creşterile, sunt înregistrate
majorările (RD) creşterile, majorările
(RC)
+
+
Regula II
Regula II
Conturile aplicaţiei luată ca exemplu vor avea următoarele elemente:
D „Mărfuri” C D „Furnizori” C
Si 100.000 Si 5.000
30.000 30.000
Operaţiunile economice nu produc însă numai creşteri ale elementelor patrimoniale ci şi diminuări
(scăderi) ale acestora.
3.3.4. Reguli de funcționare privind operațiunile de diminuare patrimonială

Regula a III-a de funcţionare a conturilor se referă la operaţiuni care determină
micşorarea (diminuarea, reducerea) elementelor patrimoniale.
Continuând prezentarea modificărilor pe exemplul anterior să presupunem că

unitatea achită la un moment dat o parte din datoria către furnizorii săi cu numerar în
valoare de 8.000 lei. Operaţiunea economică enunţată va determina modificări
asupra structurii patrimoniale din bilanţ „Casa”, reflectată de contul cu acelaşi
nume care avea soldul iniţial de 10.000 lei (înscris în activul bilanţului) şi asupra
structurii patrimoniale „Furnizori”, care avea un sold iniţial de 5.000 lei şi a suferit o
modificare în sensul creşterii la operaţiunea anterioară de 30.000 lei (deci obligaţiile
către furnizori sunt în total de 35.000 lei).
Achitarea cu numerar a datoriei către furnizori determină diminuarea numerarului
din casieria unităţii, concomitent cu micşorarea cu aceeaşi valoare a datoriei către
furnizorii societăţii. Aceasta se exprimă prin relaţia:
(A - x) – (D - x) =Kproprii
În exemplul nostru, ecuaţia patrimonială devine:

(A - „Casa în lei”) – (D - „Furnizori”) =K proprii
adică în conturi: diminuarea valorii numerarului din casierie cu suma de 8.000 lei va
fi înregistrată în contul „Casa în lei” (cont de mijloace economice), în timp ce
diminuarea datoriei către furnizori cu aceeaşi valoare va fi înregistrată în contul
„Furnizori”(cont de resurse economice). Aceste modificări nu se pot înregistra în

cont alături de soldul iniţial sau eventualele creşteri existente în debit în cazul
conturilor de mijloace economice şi nici alături de soldul iniţial şi creşterile existente
în credit în cazul conturilor de resurse.
Pentru a putea face această demarcaţie se apelează la funcţia de sistematizare a
contului care face posibilă evidentierea în coloane separate a creşterilor şi
micşorărilor. Dacă prin regula a II-a se fixează locul unde se înregistrează creşterile,
prin regula a III-a se stabileşte locul unde se înregistrează diminuările în cadrul unui
cont astfel:
III. Conturile de activ (mijloace economice) înregistrează în credit ieşirile,

diminuările sau scăderile de substanţă patrimonială, iar conturile de pasiv
(resurse economice) înregistrează în debit ieşirile, diminuările, scăderile de
drepturi şi obligaţii patrimoniale.
În cursul activităţii În cursul activităţii

sunt înregistrate sunt înregistrate
diminuările, diminuările,
micşorările (RC) micşorările (RD)
- -
Regula III Regula III
Ţinând cont de toate operaţiunile economice de până acum din exemplul

prezentat, conturile se vor prezenta astfel:
D „Casa în lei” C D „Furnizori” C
Si 10.000 8.000 8.000 Si 5.000
30.000
3.3.5. Reguli privind soldul final al conturilor

Periodic, în cursul desfăşurării activităţii unei societăţi comerciale, trebuie cunoscută
starea elementelor patrimoniale. Starea la un moment dat a averii patrimoniale se
stabileşte tot pe baza bilanţului, ceea ce presupune recompunerea acestuia pe baza
valorilor înregistrate în conturi într-un moment dat (la sfârşitul exerciţiului financiar,
la sfârşitu unui semestru, trimestru sau luni, la momentul fuzionării, lichidării,
absorbţiei etc.).
Pentru a putea recompune bilanţul trebuie stabilită valoarea fiecărui cont, care
exprimă averea patrimonială, valoare care se determină prin calcularea soldului final. Având
determinate cele trei mărimi se poate determina existentul de la fiecare moment specificat mai sus prin
calcularea soldului final. Acesta poate avea o valoare oarecare rezultatul din calcul, dar poate fi şi
balansat sau soldat, situaţie în care el nu poate fi luat în calcul la recompunerea bilanţului. Pentru a
pune în echilibru cele două părţi ale contului, soldul final se înscrie pe partea cea mai mică, cea a
diminuărilor.
IV. Conturile de activ (mijloace economice) prezintă la sfârşitul perioadei de
gestiune situaţia elementelor patrimoniale sub forma soldului final debitor, iar
conturile de pasiv exprimă drepturile şi obligaţiile existente sub forma soldului
final creditor.
Soldul final se stabileşte:
a) pentru conturile de activ:
Sold iniţial + Rulaj debitor - Rulaj creditor = Sold final
debitor (SiD) (RD) (RC) debitor (SfD)
b) pentru conturile de pasiv

Sold iniţial + Rulaj creditor - Rulaj debitor = Sold final
creditor (SiC) (RC) (RD) creditor (SfD)
La sfârşitul La sfârşitul
exerciţiului exerciţiului
Sold final Sold final
debitor (SfD) creditor (SfC)
Regula IV Regula IV
Pentru conturile afectate de operaţiunile economice din exemplul nostru

soldurile finale se determină astfel:
D „Mărfuri” C D „Furnizori” C
Si 100.000 8.000 Si 5.000
30.000 30.000
RD 30.000 RC 0 RD 8.000 RC 30.000
SFD 130.000 SFC 27.000
D „Casa în lei” C
Si 10.000 8.000
RD 0 RC 8.000
SFD 2.000
Bilanţul recompus în urma operaţiunilor efectuate va lua în calcul soldurile finale

calculate în conturi: Bilanţ

ACTIVE IMOBILIZATE
 Clădiri 80.000
ACTIVE CIRCULANTE
 Mărfuri
 Clienţi 130.000
2.000
(K PROPRII)
REZERVE
 Legale 9.000
TOTAL PASIV 232.000
Pe baza acestor reguli de funcţionare a conturilor se definesc regulile sintetice

generale de funcţionare caracteristice conturilor de mijloace economice şi a conturilor de resurse
economice.
3.3.6. Reguli sintetice de funcționare ale conturilor

Regula sintetică de funcţionare a conturilor de activ. Conturile de activ, care
reflectă mijloace economice, încep să funcţioneze prin a se debita, înregistrează în
debit existentul iniţial şi creşterile ulterioare ale mijlocului economic şi se creditează
cu reducerile acestora. Soldul final poate fi numai debitor sau zero dacă contul este
balansat.
Regula de funcţionare a conturilor de pasiv. Conturile de pasiv, care reflectă
resurse de formare a mijloacelor economice, încep să funcţioneze prin creditare,
înregistrează în credit existentul iniţial şi creşterile ulterioare ale resurselor economice
şi se debitează cu reducerile acestora. Soldul final poate fi creditor sau zero dacă
contul este balansat.
Încep să funcţioneze Încep să funcţioneze

prin a se debita prin a se credita
1. Existentul (SiD) 1. Existentul (SiC)
2. Creşterile (RD) 2. Creşterile (RC)

3. Reduceri (RC) 3. Reduceri (RD)
4. Sold final debitor 4. Sold final creditor
(SFD) (SFC)
Functionarea conturilor de activ este opusă modului de funcţionare a conturilor de

pasiv tocmai datorită necesităţii realizării dublei reprezentări a patrimoniului realizată cu ajutorul
bilanţului (A –D = K proprii).
Sarcina de lucru 2
Calculați elementele conturilor – rulaje debitoare și creditoare, totalul sumelor

debitoare și creditoare, soldul final - de la Sarcina de lucru 1
3.4 Dubla înregistrare și corespondența conturilor

3.4.1. Noțiuni generale privind dubla înregistare a operațiunilor economice
Orice operaţiune economică produce în cadrul patrimoniului o dublă modificare,

care poate avea loc în partea de activ sau pasiv a bilanţului ori în ambele părţi ale acestuia. O
operatiune produce modificarea concomitentă şi cu aceeaşi sumă a cel puţin două elemente
patrimoniale, deci a cel puţin două posturi din bilanţ. Dacă operaţiunea economică sau procesul
economic modifică cel puţin două structuri patrimoniale reflectate în două posturi de bilanţ şi dacă
fiecare fiecare post de bilanţ este reflectat de un cont pentru înregistrările curente, rezultă că se
utilizează pentru aceeaşi operaţiune cel puţin două conturi care să reflecte suma modificată într-un
post de bilanţ sau altul. Prin aceasta se asigură efectuarea a două serii de calcule şi anume fie calcule
asupra modificării elementelor de activ, fie calcule asupra modificării structurilor de pasiv, fie calcule
privind modificarea atât a elementelor de activ, cât şi de pasiv.
Ţinând cont de tipurile de modificări pe care le poate suporta bilanţul rezultă mai
multe tipuri de operaţii care vor îmbrăca forma unor raporturi între conturi.
3.4.2. Corespondența conturilor

La înregistrarea unei operaţii economice, alegerea conturilor în care aceasta se va
reflecta nu se face la întâmplare, ci este condiţionată de natura operaţiei economice şi
de natura modificărilor pe care le produce.
Natura operaţiei economice (aprovizionarea, plata, încasarea, vânzarea etc.) ce
urmează a se înregistra, conţinutul ei economic determină o interdependenţă, o
legătură de reciprocitate între conturile în care se va înregistra operaţiunea respectivă.
Corespondenţa conturilor reprezintă legătura organică şi logică, legătura reciprocă
stabilită între conturi ca urmare a efectuării unei operaţii economice care trebuie să fie reflectată în
contabilitate. Conturile între care se stabileşte o asemenea legătură de reciprocitate poartă denumirea
de conturi corespondente. Nici un cont nu poate funcţiona decât în legătură cu alt cont sau cu mai
multe conturi atunci când reflectă operaţii patrimoniale.
Regulile de funcţionare stabilite pentru conturile de activ şi de pasiv fac ca
întotdeauna legătura dintre conturi să se manifeste fie ca o legătură între:
a) debitul unui cont şi creditul altui cont sau mai multor conturi:
D C D C
fie ca o legătură între:

b) creditul unui cont şi debitul altului cont sau mai multor conturi
D C D C
Semmul „=” în dubla înregistrare aşezat între conturile corespondente unei operaţiuni
economice are semnificaţia că întotodeauna sumele înregistrate în conturile din stânga semnului sunt
egale cu sumele înregistrate în conturile din dreapta acestuia. În acest fel, egalitatea bilanţieră devine şi
egalitate contabilă.
Înregistrarea simultană şi la acelaşi nivel a unei operaţii singulare sau a unui grup de
operaţii inseparabile, după caz, utilizând debitul sau creditul unuia sau mai multor conturi şi invers,
poartă denumirea de înregistrare dublă.
3.4.3. Tehnica contului

Poate fi sistematizată astfel:
1. A debita un cont înseamnă a înscrie o sumă în debitul lui, aceasta
devenind sold iniţial debitor sau sumă debitoare.
2. A credita un cont înseamnă a înscrie o sumă în creditul lui, aceasta
devenind sold iniţial creditor sau sumă creditoare.
3. Debitarea unui cont se face în corespondenţă cu creditarea, în valoare

egală, a altui cont sau a mai multor conturi.
4. Creditarea unui cont se face în corespondenţă cu debitarea, cu aceeaşi
valoare, a unuia sau mai multor conturi.
5. Utilizarea contului este determinată de existenţa sau apariţia unei structuri
patrimoniale.
6. Suma existentă într-un cont se numeşte sold. La începutul perioadei
poartă denumirea de sold iniţial, iar la sfârşitul perioadei se numeşte sold final.
7. Sumele înregistrate într-un cont, în cursul perioadei, poartă denumirea de
rulaj: cele înscrise în debit formează rulajul debitor, iar cele înscrise în credit, rulaj
creditor.
8. Soldul iniţial plus rulajul formează totalul sumelor, şi anume cele din
debit = total sume debitoare, iar cele din credit = total sume creditoare.
9. Soldul este debitor dacă totalul sumelor debitoare este mai mare decât
totalul sumelor creditoare. Soldul este creditor dacă totalul sumelor creditoare este mai
mare decât totalul sumelor debitoare.
10. Soldul final al perioadei curente trebuie să fie egal cu soldul iniţial al
perioadei următoare.
Sarcina de lucru 3
Arătați dubla înregistrare (corespondența conturilor) a operațiunii ”Se încasează cu

numerar de la un client suma de 2.000 lei.
3.5 Planul general de conturi

3.5.1. Noțiuni generale privind clasificarea și sistemul de conturi
Natura diversă a materiei contabile obligă la numeroase clasificări. Una dintre acestea
o reprezintă clasificarea conturilor. Deoarece contul este mijlocul de calcul al unei
structuri patrimoniale, rezultă că prin clasificarea conturilor se pun de acord
mijloacele de înregistrare şi calcul cu structurile posibil să apară şi să se utilizeze

într-un perimetru patrimonial.
3.5.2. Clasificarea conturilor

În clasificarea conturilor trebuie să primeze conţinutul economic al structurilor
patrimoniale pe care le reflectă. După conţinutul economic al structurilor patrimoniale
pe care le reflectă conturile pot fi conturi de mijloace economice şi conturi de resurse
economice:
Conturi de mijloace economice Conturi de resurse economice
 Conturi de imobilizări  Conturi de capitaluri

 Conturi de active circulante  Conturi de datorii
 Conturi de cheltuieli etc.  Conturi de venituri etc.
3.5.3. Sistemul de conturi

Diversitatea materiei de înregistrat prin intermediul conturilor obligă la măsuri de
sistematizare a acestora. Aşa după cum s-a observat, gradul de cuprindere a unui cont
este extrem de larg, fie că privim din punct de vedere a concentrării unui număr
important de structuri în acelaşi cont, fie că privim din punct de vedere al detalierii
până la obiectul singular de evidenţă (clădiri, maşină, sortiment, produs finit, unitate
monetară etc.). Concentrarea sau detalierea structurilor patrimoniale în conturi trebuie
să se facă după criterii unitare. Această sistematizare unitară se realizează prin planul
de conturi.
Planul de conturi sistematizează instrumentele de calcul pe domenii de activitate.
Potrivit specificului acestora astfel distingem:
 planul de conturi al agenţilor economici;
 planul de conturi al instituţiilor economici;
 planul de conturi al unităţilor bancare;
 planul de conturi al trezoreriei publice.
În cadrul acestora se aplică criterii unitare de sistematizare a structurilor patrimoniale,
prin intermediul conturilor reflectând specificul de activitate al fiecărei unităţi patrimoniale.
În determinarea planurilor de conturi se porneşte de la criteriul zecimal de grupare al
structurilor patrimoniale conform fluxului de activitate. Pentru fiecare diviziune de structuri
patrimoniale se creează macrodiviziuni sau microdiviziuni. Astfel, în sistemul contabil al agenţilor
economici gruparea conturilor se face pe:
 clase, grupe, conturi;
 două circuite de activităţi;
 conturi sintetice de gradul I şi gradul II;
 conturi de bilanţ, conturi de rezultate;
 conturi în afara bilanţului şi conturi de gestiune.
Denumirilor conturilor li se asociază un simbol cifric alcătuit după criterii bine
determinate în vederea identificării mai rapide a acestora, astfel:
 prima cifră semnifică clasa de conturi,
 a doua cifră reprezintă grupa de conturi;
 a treia cifră nominalizează contul sintetic, adică noţiunea cea mai generală de
lucru în contabilitate (structurile patrimoniale asociate conturilor cu simbol din trei cifre se regăsesc în
contabilitate şi admit înregistrarea existentului, apariţia, micşorarea sau dispariţia acestora. Aceste
conturi se numesc conturi sintetice de gradul unu).
 a patra cifră delimitează contul sintetic de gradul doi.
Exemple:
1 – clasa „Conturi de capitaluri”
10 – grupa „Capital şi rezerve”
101 – contul „Capital social”, cont sintetic de gradul I
1011 – contul „Capital subscris nevărsat”, cont sintetic de gradul II.
2 – clasa „Conturi de imobilizări”

21 – grupa de conturi „Imobilizări corporale”
211 – contul „Terenuri” (sintetic de gradul I)
2112 – contul „Amenajări de terenuri” (sintetic de gradul II)
3 – clasa „Conturi de stocuri şi producţie în curs de execuţie”

30 – grupa „Stocuri de materii prime şi materiale”
302 – contul „Materiale consumabile” (sintetic de gradul I)
3024 – contul „Piese de schimb” (sintetic de gradul II)
4 – clasa „Conturi de terţi”

43 – grupa „Asigurări sociale, protecţie socială şi conturi asimilate”
431 – contul „Asigurări sociale” (sintetic de gradul I)
4311 – contul „Contribuţia unităţii la asigurările sociale”(sintetic de gradul II)
5 – clasa „Conturi de trezorerie”

51 – grupa „Conturi la bănci”
512 – contul „Conturi curente la bănci” (gradul I)
5124 – contul „Conturi la bănci în valută” (gradul II
6 – clasa „Conturi de cheltuieli”

65 – grupa „Alte cheltuieli de exploatare”
658 – contul „Alte cheltuieli de exploatare” (gradul I)
6581 – contul „Despăgubiri, amenzi şi penalităţi” (gradul II)
7 – clasa „Conturi de venituri”

76 – grupa „Venituri financiare”
762 – contul „Venituri din investiţii financiare pe termen scurt” (gradul I)
După cum se poate observa, nu în toate cazurile conturile sunt dezvoltate în conturi
sintetice de gradul II. Peste această simbolizare convenită în planul de conturi, unităţile nu au dreptul
să creeze alte conturi prin atribuirea unor simboluri noi. Pentru nevoile curente, unităţile pot aplica
simbolizări în vederea dezvoltării în analitic a informaţiilor şi a evidenţei. Conturile obţinute se
numesc conturi analitice. De exemplu: dacă contul „Furnizori” este simbolul 401 din planul de
conturi, acesta este contul sintetic cu care se înregistrează mişcarea acestei structuri patrimoniale.
Dezvoltările ulterioare prin extinderea simbolului cifric sunt specifice unităţii patrimoniale care
utilizează acest cont pentru nevoile sale de înregistrare, astfel simbolul 401.00324 reprezintă codul
acordat de unitate unui anumit furnizor în vederea identificării acestuia în masa furnizorilor.
N.B. Planul General de Conturi se găsește integral la sfârțitul

manualului.
3.6 Analiza contabilă a operațiunilor economice

3.6.1.Analiza contabilă
Analiza contabilă este un demers logic prin care se cercetează fiecare operaţiune în
parte cu scopul de a se determina toate elementele necesare în vederea precizării
conturilor corespondente debitoare şi creditoare.
Analiza contabilă a unei operaţii economice constă în cercetarea amănunţită a
acesteia, pe bază de documente, prin descompunerea ei în elemente componente, în vederea stabilirii
modificărilor – creşteri sau micşorări – ce le produce asupra mijloacelor economice şi a surselor de
finanţare, a conturilor corespondente şi a părţii acestora – debit sau credit – în care urmează a se
înregistra operaţia respectivă cu aceeaşi sumă.
3.6.2. Etapele analizei contabile

Analiza contabilă a fiecărei operaţiuni economice parcurge umătoarele etape:
1. Stabilirea naturii, respectiv a conţinutului operaţiunii economice care urmează
a se înregistra (cumpărare, plată, încasare, vânzare etc.);
2. Determinarea modificărilor pe care le poate produce operaţiunea economică
în patrimoniul unităţii (creşteri sau diminuări valorice ale elementelor patrimoniale);
3. Stabilirea elementelor, respectiv a structurilor de activ şi de pasiv care se
modifică (ce mijloc economic sau ce sursă de finanţare se modifică);
4. Determinarea conturilor corespondente care reflectă elementele patrimoniale
modificate;
5. Aplicarea regulilor de funcţionare ale conturilor în vederea stabilirii contului
care se debitează şi a contului care se creditează şi întocmirea, pe această bază, a
formulei contabile.
Exemplu: Se achiziţionează pe bază de factură stofă în valoare de 10.000 lei, de la un

furnizor, cu plata la termen de 10 zile de la momentul cumpărării . Această operaţiune
economică pentru a putea fi transpusă în contabilitate va fi supusă analizei contabile
conform etapelor enumerate anterior.
1. Natura operaţiunii: intrare în patrimoniu de mijloace economice prin
achiziţionare de la altă unitate (societate comercială). Stofa este materie primă pentru unitatea
cumpărătoare.
2. Determinarea modificărilor în cadrul patrimoniului: operaţiunea este de
creştere, de sporire a patrmoniului ca urmare a intrării (cumpărării) de materii prime. Cresc
mijloacele economice (materiile prime), dar şi sursa lor de provenienţă, respectiv obligaţiile faţă de
unitatea de la care s-au achiziţionat, care se află în raportul juridic de furnizare a unui element cu
substanţă concretă. Creşte un element de activ, dar şi unul de pasiv (considerând că suntem în cursul
activităţii; dacă am fi la începutul ei cele două elemente ar apare în patrimoniul unităţii). Ecuaţia
caracteristică ar fi:
(A + x) – (D + x) = KP
 elementul material, poziţia din activ, nominalizează natura mijlocului economic
(stofa = materia primă = element de stocuri);
 sursa de provenienţă a obligaţiilor, poziţia din pasiv, nominalizează resursa

economică.
(A + Materii prime) – (D + Furnizori) = KP
(A + 10.000) – (D + 10.000) = KP
3. Stabilirea elementelor, respectiv a structurilor de activ şi de pasiv care se modifică:
 în activ, structura patrimonială „materii prime”;
 în pasiv, structura patrimonială „furnizori”.
4. Determinarea conturilor corespondente care reflectă elementele patrimoniale
modificate: substanţa concretă inrată în patrimoniu este un element material care se calculează cu
ajutorul contului de activ „Materii prime”, iar sursa de provenienţă este preluată de resursa
economică calculată cu ajutorul contului de pasiv „Furnizori”.
5. Aplicarea regulilor de funcţionare ale conturilor: se aplică în acest caz regula
sintetică de funcţionare a conturilor pentru contul „Materii prime” – conturile de activ încep să
funcţioneze prin a se debita, înregistrând în debit existentul (nu este cazul) şi creşterile datorate
intrărilor (cazul de faţă) etc., contul „Materii prime” se va debita cu suma de 10.000 lei.
Se aplică apoi regula de funcţionare a conturilor de pasiv pentru contul „Furnizori”
– conturile de pasiv încep să funcţioneze prin a se credita, înregistrând în credit existentul (nu este
cazul) şi creşterile datorate majorării surselor de obligaţii (cazul de faţă) etc., contul „Furnizori” se
va credita cu suma de 10.000 lei. Obţinem:
Contul Contul
„Materii prime” „Furnizori”
Debit Credit Debit Credit
10.000 10.000
3.6.3. Formula contabilă

Analiza contabilă ne impune să concepem o formă de prezentare grafică în care cele
două structuri patrimoniale să fie puse faţă în faţă pentru a ilustra înregistrarea
concomitentă şi cu aceeaşi valoare a unei operaţiuni economice, fenomen sau proces
economic. Această formă de formula contabilă.
Formula contabilă este modalitatea de exprimare grafică, în conturi, a unei operaţiuni
economice, pe baza principiilor dublei reprezentări şi a dublei înregistrări a
patrimoniului.
Analiza contabilă, dubla înregistrare a operaţiunilor economice şi corespondenţa
conturilor se concretizează prin formula contabilă.
Formula contabilă are următoarea componenţă:
1. semnul „=” (egal), care reflectă efectuarea simultană a două serii de calcule;
2. contul care se debitează, aşezat în stânga semnului egal;
3. contul care se creditează, aşezat în dreapta semnului egal;
4. suma, care reflectă valoarea operaţiunii economice.
Contul care se = Contul care se Suma

debitează creditează
(2) (1) (3)

(4)
Pe exemplul nostru, formula contabilă va fi:
„Materii prime” = „Furnizori” 10.000
(2) (1) (3) (4)
Această structură a formulei contabile rezultă din următoarea demonstraţie: dacă în

locul semnului egal interalăm litera T, care, aşa după cum s-a arătat anterior,
reprezintă forma de lucru a contului, rezultă:
 contul care se debitează se găseşte în partea stângă a egalităţii datorită
faptului că debitul apare în partea stângă a contului;
 contul care se creditează se găseşte în partea dreaptă a egalităţii, întrucât
creditul este în partea dreaptă a contului.
Debit Credit
Materii prime 10.000 Furnizori 10.000
Multitudinea fenomenelor şi proceselor economice conduc la redactarea unor multiple

formule contabile atât din punct de vedere a conţinutului, cât mai ales datorită
caracterului repetabil al acestor fenomene şi procese. Pentru aceasta, ele trebuie
diferenţiate unele de altele şi, ca urmare, formulei contabile trebuie să i se adauge o
serie de elemente noi de identificare, şi anume: data de producere şi explicaţia
conţinutului operaţiei. În acest fel se obţine articolul contabil.
3.6.4 Articolul contabil

Definiție
Articolul contabil este un instrument de lucru curent cu ajutorul căruia se identifică în
timp şi spaţiu o modificare în structura patrimoniuluiprodus de o operaţie sau un
fenomen ori proces economic.
El cuprinde toate elementele care prezintă interes pentru contabilitate:

 1-4 formula contablă (cu cele 4 componente ale sale).
 5 data efectuării înregistrării contabile;
 6 explicaţia operaţiunii economico-financiare;
Data articolului contabil este elementul prin care se precizează anul, luna şi ziua
în care a avut loc operaţia.
Explicaţia este aceea parte a articolului în care se redă prin cuvinte, în mod
concis, operaţia analizată. Se consideră că o explicaţie este completă dacă conţine
toate elementele pentru a se putea repeta procesul de analiză contabilă. În cadrul ei se
va menţiona actul care justifică efectuarea operaţiei şi suma cu care urmează a se
modifica fiecare cont.
Dacă avem în vedere numărul conturilor corespondente din care este format articolul
contabil, atunci putem vorbi de articole contabile simple şi articole contabile compuse.
Articolele contabile simple sunt acelea în care formula contabilă este formată dintr-un
singur cont care se debitează şi un singur cont care se creditează.
Articolul contabil simplu corespunde relaţiei:
Data Contul care se = Contul care se Suma
(5) debitează creditează
Explicaţia (2) (1) (3) (4)
(6)
În exemplul de mai sus am lucrat cu un articol contabil simplu.
19.09 Materii prime = Furnizori 10.000

(5)
Achiziţie (2) (1) (3) (4)
stofă
(6)
Articolele contabile compuse sunt acelea în care formula contabilă este formată dintr-
un singur cont care se debitează şi două sau mai multe conturi care se creditează, fie
din două sau mai multe conturi care se debitează şi un singur cont care se creditează.
În reprezentarea grafică a articolului contabil compus, pentru redarea celor două sau
mai multe conturi care se creditează sau, după caz, care se debitează se foloseşte
exprimarea „următoarele” şi se notează cu semnul „%”. În acest caz, suma
„următoarelor” conturi este egală cu totalul sumelor aferente fiecărui cont din
categoria celor care se creditează respectiv, care se debitează. În acest caz, forma
grafică a articolului compus este:
Data Contul care se = % Suma formată din
(5) debitează (următoarele) sume parţiale
Explicaţia Conturi care se

creditează
(6) (2) (1) (3) (4)
respectiv:
Data % = Contul care se Suma formată din

(5) (următoarele) creditează sume parţiale
(3)
Explicaţia Conturi care se
debitează
(6) (2) (1) (4)
Exemple
Pentru a exemplifica modelul unei formule contabile compuse presupunem

următoarele exemple:
1. O unitate economică plăteşte din bancă 210.000 lei, din care unui furnizor
10.000 lei, iar pentru restituirea unui credit pe termen scurt 200.000 lei. Din analiza
contabilă a operaţiei de mai sus rezultă formula contabilă compusă (articolul contabil
apare atunci când se completează şi celelalte elemente cerute de această noţiune).
20.09 % = Conturi curente la 210.000

(5) bănci
Achitat Furnizori 10.000
furnizor
Achitat rată Credite bancare 200.000
credit termen scurt
(6) (2) (1) (3) (4)
2. O unitate încasează cu numerar (în casierie) suma de 20.000 lei care reprezintă
2.000 lei încasaţi de la un client şi 18.000 lei contravaloarea unui împrumut pe termen
scurt acordat de bancă. Analiza contabilă ne conduce spre formula contabilă compusă:
29.09 Casa în lei = % 20.000

(5)
Încasat client Clienţi 12.000
Încasat
împrumut Credite bancare 8.000
bancă termen curt
(6)
(2) (1) (3) (4)
După scopul pentru care se întocmesc, articolele contabile pot fi curente şi de stornare.
Articolele contabile curente sunt cele mai frecvente deoarece reflectă activitatea de
exploatare, financiară sau extraordinară a unităţii.
Articolele contabile de stornare se folosesc pentru corectarea sau anularea unei
operaţii anterioare efectuată greşit. Stornarea poate fi practicată în două variante:
varianta de stornare în negru (prin rulaj) şi varianta de stornare în roşu.
Exemplu: Se primesc de la furnizori materiale consumabile de 3.500 lei, care însă se

înregistrează eronat ca materiale de natura obiectelor de inventar:
19.09. Materiale de natura = Furnizori 3.500

Achiziţie obiectelor de
obiecte inventar
inventar
Stornarea în negru se face prin inversarea formulei contabile eronate:
20.09. Furnizori = Materiale de natura 3.500

obiectelor de inventar
Stornare
obiecte
inventar
Apoi se întocmeşte formula contabilă corectă, corespunzătoare operaţiunii economice

efectuate:
20.09 Materiale = Furnizori 3.500

Achiziţie consumabile
materiale
consumabile
Stornarea în roşu se face prin reluarea articolului contabil eronat, prin scrierea sumelor
cu roşu (se foloseşte culoarea roşie) sau cu negru, dar în chenar 3.500 lei sau cu
semnul (-), -3.500 lei:
20.09. Materiale de natura = Furnizori -3.500

Stornare obiectelor de inventar
obiecte
inventar
Apoi se întocmeşte formula contabilă corectă, corespunzătoare operaţiunii economice
efectuate:
20.09. Materiale = Furnizori 3.500

Achiziţie consumabile
materiale
consumabile
Sarcina de lucru 4
Efectuați înregistrările contabile a următoarelor operațiuni :
1.se cumpără mărfuri de la un furnizor (cu plata la termen) în valoare de 1.000 lei ;
2.se încasează 2.000 de lei de la un client cu numerar.
3.7 Analiza și funcționarea conturilor

3.7.1.Contabilitatea capitalurilor
Evidenţa contabilă a capitalurilor se ţine cu ajutorul clasei I „Conturi de capitaluri”,
atât pentru capitalurile proprii, cât şi pentru capitalurile împrumutate pe termen lung.
Cele mai importante operaţiuni legate de clasa I sunt: constituirea unei societăţi
comerciale, majorarea şi diminuarea capitalului social, constituirea şi utilizarea
primelor de capital, a rezervelor, reportarea profitului şi repartizarea sa ulterioară,
reportarea pierderilor din exerciţiul curent şi acoperirea lor ulterioară, constituirea şi
anularea provizioanelor, contractarea împrumuturilor din emisiunea de obligațiuni, a
creditelor bancare pe termen lung, a altor împrumuturi şi rambursarea lor.
Constituirea unei societăți comerciale

Constituirea unei societăţi presupune, din punct de vedere al contabilităţii, o
succesiune de operaţiuni: subscrierea capitalului social de către acționari sau asociaţi,
aducerea (vărsarea) aporturilor acestora sub formă bănească sau în bunuri şi trecerea
capitalului social de la categoria nevărsat la vărsat.
1. Subscrierea capitalului social de către acţionari sau asociaţi este consemnată în
Actul constitutiv înregistrat la Registrul Comerţului. În contabilitate, subscrierea este
un angajament din partea acţionarilor/asociaţilor, deci societatea comercială care se
înfiinţează are o creanţă asupra acestora, pentru sumele de bani sau bunurile pe care au
consimţit să le aducă şi care constituie capitalul social.
Capitalul social are în acest moment o formă nevărsată, deoarece acţionarii/asociaţii
doar şi-au luat un angajament, pe care l-au consemnat, dar nu au adus fizic banii sau bunurile
respective.
Dreptul de creanţă este consemnat în contul 456 „Decontări cu asociaţii/acţionarii
privind capitalul”; concomitent are loc apariţia în pasiv a unei resurse proprii, în curs de constituire,
sub formă de „Capital subscris nevărsat” (contul 1011).
Presupunem constituirea unei societăţi cu răspundere limitată cu un capital social de
60.000 lei, subscris de doi acţionari, cu drepturi egale (deci fiecare deţine 50% din acţiuni). Pentru
capitalul subscris s-au emis 6000 de părți sociale şi valoarea nominală a unei părți sociale este de 10
lei.
1. 456 “Decontări cu A + D 60.000

asociaţii/acţionarii
privind capitalul”
1011 “Capital social P + C 60.000
subscris nevărsat”
456 „Decontări cu = 1011 “Capital social 60.000

asociaţii/acţionarii privind subscris nevărsat”
capitalul”
2. Urmează aducerea (vărsarea) aporturilor subscrise de acţionari/asociaţi. În

exemplul nostru, contravaloarea acţiunilor este de: 50.000 lei depuşi într-un cont la bancă, un
calculator de 8.000 lei şi un program informatic de 2.000 lei, aporturi ale primului acţionar; cel de-al
doilea aduce 15.000 lei, depuşi tot în contul de la bancă şi o licență în valoare de 5.000 lei. Fiecare
aport va fi încadrat într-un cont care îi corespunde.
Întrucât capitalul social a fost integral vărsat, dispare creanţa pe seama acţionarilor şi
concomitent se va produce o majorare a conturilor de activ reprezentând aporturile aduse:
2. 5121 “Conturi curente la A + D 45.000

bănci în lei”
213 “Instalaţii de lucru, A + D 8.000
mijloace de transport,
animale şi plantaţii”
208 “Alte imobilizări A + D 2.000
necorporale”
205 “Concesiuni, brevete, A + D 5.000
licențe….”
456 “Decontări cu A - C 60.000
% = 456 “Decontări cu 60.000

5121 “Conturi curente la asociaţii/acţionarii 35.000
bănci în lei” privind capitalul”
213 “Instalaţii de lucru, 8.000
mijloace de transport,
animale şi plantaţii”
208 “Alte imobilizări 2.000
necorporale”
205 “Concesiuni, brevete, 5.000
licențe….”
3. După acest moment, capitalul social trebuie transferat din forma „nevărsat” în
„vărsat”, întrucât au fost aduse toate aporturile. În operaţiune sunt implicate cele două
etape ale constituirii capitalului, respectiv subscrierea şi vărsarea. Capitalul subscris
nevărsat se reduce, în timp ce capitalul subscris vărsat creşte cu aceeaşi valoare:
3. 1011 “Capital social P - D 60.000

subscris vărsat”
1011 “Capital social = 1012 “Capital social 60.000

subscris nevărsat” subscris vărsat”
La constituirea unei societăţi se plătesc o serie de taxe notariale, taxe la Registrul
Comerţului, comisioane pentru deschiderea contului de la bancă, cheltuieli cu tipărirea
acţiunilor reprezentând capitalul social etc., care reprezintă cheltuieli de constituire.
Operaţiunea produce sporirea cheltuielilor de constituire în momentul efectuării
acestora şi diminuarea concomitentă a numerarului din casierie sau a disponibilului
din contul de la bancă.
În exemplul nostru vom considera mai întâi ridicarea numerarului de la bancă

şi alimentarea casieriei, în valoare de 1.000 lei şi ulterior achitarea cheltuielilor de
constituire, în valoare de 500 lei.
a) Ridicarea numerarului de la bancă şi alimentarea casieriei:
5121 “Conturi la bănci în lei” A - C 1.000

5311 “Casa în lei” A + D 1.000
5311 “Casa în lei” = 5121 “Conturi la bănci în 1.000

lei”
b) Achitarea cheltuielilor de constituire cu numerar:

201 „Cheltuieli de constituire” A + D 500
5311 “Casa în lei” A - C 500
201 „Cheltuieli de = 5311 “Casa în lei” 500

constituire”
Ca urmare a înregistrărilor contabile efectuate cu ocazia înfiinţării societăţii, se

întocmeşte bilanţul iniţial, a cărui structură se prezintă astfel:
Bilanţ iniţial
ACTIVE IMOBILIZATE
Cheltuieli de constituire 5.500
Alte imobilizări necorporale 2.000
Instalaţii tehnice, mijloace de transport, animale şi plantaţii 8.000
Concesiuni, brevete, licențe …. 5.000
ACTIVE CIRCULANTE
Conturi la bănci în lei 15.000
Casa în lei 4.500
TOTAL ACTIVE 40.000
DATORII CE TREBUIE PLATITE INTR-O PERIOADA DE -
PÂNĂ LA UN AN
TOTAL DATORII -
TOTAL ACTIVE MINUS DATORII CURENTE (SN) 40.000
Sarcina de lucru 5
Trei asociați hotărăsc să înființeze o societate comercială și subscriu un capital

social de 300.000 lei. Primul asociat aduce ca aport la capital o construcție - 100.000 lei,
cel de-al doilea un teren în valoare de 50.000 lei, un calculator în valoare de 20.000 lei
și un soft (program informatic) în valoare de 10.000 lei, iar cel de-al treilea, o sumă de
bani - 120.000 lei pe care o depune în contul curent al societății.
Să se efectueze analiza contabilă a operațiunilor legate de înființarea societății și
vărsarea capitalului social.
Operațiuni privind primele de capital
Operaţiunile de constituire/majorare a primelor de capital sunt înregistrate în

creditul contului 104 „Prime de capital”, în conturile analitice corespunzătoare:
a) Operaţiunea de majorare a capitalului social poate fi însoţită de o primă pe

care noii acţionari consimt să o plătească:
456 “Decontări cu asociaţii/ acţionarii A + D 20.000

104 “Prime de capital” P + C 20.000
456 “Decontări cu = 104 “Prime de capital” 20.000
asociaţii/ acţionarii
Operaţiunile de încorporare/diminuare a primelor de capital sunt înregistrate în

debitul contului 104 „Prime de capital”, în analiticele corespunzătoare:
a) Majorarea capitalului social prin încorporarea primei de capital:

104 “Prime de capital” P - D 20.000
1012 “Capital social vărsat” P + C 20.000
104 “Prime de capital” = 1012 “Capital social 20.000

vărsat”
b) Majorarea rezervelor prin încorporarea primei de capital:

104 “Prime de capital” P - D 20.000
106 “Rezerve” P + C 20.000
104 “Prime de capital” = 106 “Rezerve” 20.000

Soldul final al contului 104 „Prime de capital” reprezintă valoarea primelor de capital
constituite şi neutilizate.
Exemplu: O societate comercială hotărăște majorarea capitalului cu 10.000

de acțiuni la un preț de emisiune de 1,5 lei/acțiune; valoarea nominală a acțiunilor
este de 0,9 lei/acțiune. Capitalul social se varsă în contul curent de la bancă. Ulterior
se încorporează prima de emisiune la capitalul social.
Înregistrarea subscrierii capitalului social:

- Valoarea capitalului social la preț de emisiune = 10.000 acțiuni x 1,5 lei/acțiune
= 15.000 lei
- Valoarea nominală a capitalului social = 10.000 acțiuni x 0.9 lei/acțiune = 9.000
lei
- Prima de emisiune = 15.000 – 9.000 = 6.000 lei
456 “Decontări cu A + D 15.000

1041 ”Prime de P + C 6.000
emisiune”
456 „Decontări cu = % 15.000

asociaţii/acţionarii privind 1011 “Capital social 9.000
capitalul” subscris nevărsat”
1041 ”Prime de 6.000

emisiune”
Înregistrarea vărsării capitalului la preţ de emisiune:
5121 “Conturi curente la A + D 15.000

bănci”
456 “Decontări cu A - C 15.000
5121 „Conturi curente = 456 „Decontări cu 15.000

la bănci” asociaţii/acţionarii
Transformarea capitalului social subscris nevărsat în capital social subscris vărsat:
1011 “Capital social subscris nevărsat” P - D 9.000
1011 “Capital social = 1012 “Capital social 9.000

subscris nevărsat” subscris vărsat”
Încorporarea primei de emisiune în capitalul social:
1041 ”Prime de emisiune” P - D 6.000
1041 ”Prime de = 1012 “Capital social 6.000

emisiune” subscris vărsat”
Contabilitatea operaţiunilor privind rezervele
Rezervele de capital şi din reevaluare sunt componente ale capitalurilor proprii

constituite şi utilizate potrivit legii, actelor constitutive ale societăţilor comerciale şi
reglementărilor legale speciale.
 Operaţiunile de constituire/majorare a rezervelor din reevaluare sunt

înregistrate în creditul contului 105 „Rezerve din reevaluare”:
a) Creşterea de valoare rezultată din reevaluarea imobilizărilor corporale:

2111 “Terenuri” A + D 20.000
212 “Construcţii” A + D 50.000
105 “Rezerve din reevaluare” P + C 70.000
% = 105 “Rezerve din 70.000

2111 “Terenuri” reevaluare” 20.000
212 “Construcţii” 50.000
 Operaţiunile de încorporare/diminuare a rezervelor din reevaluare sunt

înregistrate în debitul contului 105 „Rezerve din reevaluare”:
a) Încorporarea rezervei din reevaluare la rezerve:

105 “Rezerve din reevaluare” P - D 70.000
106 “Rezerve” P + C 70.000
105 “Rezerve din = 106 “Rezerve” 70.000

reevaluare”
b) Descreşterile faţă de valoarea contabilă netă rezultate din reevaluarea imobilizărilor

corporale:
105 “Rezerve din reevaluare” P - D 40.000

2111 “Terenuri” A - C 15.000
212 “Construcţii” A - C 25.000
105 “Rezerve din = % 40.000

reevaluare” 2111 “Terenuri” 15.000
212 “Construcţii” 25.000
Soldul final al contului 105 „Rezerve din reevaluare” reprezintă rezervelor

constituite ca urmare a operaţiunii de reevaluare a activelor imobilizate şi
neconsumate, existente în sold la sfârşitul exerciţiului.
c
 Operaţiunile de constituire/majorare a rezervelor sunt înregistrate în creditul
contului 106 „Rezerve”, în analiticele corespunzătoare:
a) Constituirea rezervei legale din profitul exerciţiului curent:

129 “Repartizarea profitului” A + D 600
1061 “Rezerve” P + C 600
129 “Repartizarea = 1061 “Rezerve legale” 600

profitului”
Rezervele legale se constituie anual potrivit legii în proporţie de 5% din profitul brut
al societăţii până când va atinge 20% din capitalul social. Rezerva legală nu poate fi
utilizată pentru acoperirea pierderilor şi nici pentru majorarea capitalului social. În
cazul lichidării societăţii comerciale poate fi distribuită doar acţionarilor, ca o
componentă a „rezultatului” din lichidare.
b) Constituirea rezervei statutare din profitul net al exerciţiului precedent:

1171 „Rezultatul reportat” P - D 600
1063 “Rezerve statutare” P + C 600
1171 „Rezultatul reportat” = 1063 “Rezerve statutare 600

sau contractuale”
c) Constituirea rezervei din diferenţele de reevaluare constatate la imobilizările

corporale:
105 „Rezerve din reevaluare” P - D 12.000

1065 “Rezerve reprezentând surplusul P + C 12.000
realizat din rezerve din reevaluare”
105 „Rezerve din = 1065 “Rezerve 12.000

reevaluare” reprezentând surplusul
realizat din rezerve din
reevaluare”
d) Constituirea rezervelor din primele de capital:

104 „Prime de capital” P - D 2.000
1068 “Alte rezerve” P + C 2.000
104 „Prime de capital” = 1068 “Alte rezerve” 12.000
 Operaţiunile de încorporare/diminuare a rezervelor sunt înregistrate în debitul

contului 106 „Rezerve”, în analiticele corespunzătoare:
a) Acoperirea unor pierderi din exerciţiul precedent, situaţie în care contul 117
„Rezultatul reportat” prezintă pierderi:
1063 “Rezerve statuare” P - D 11.000
1171 „Rezultatul reportat” P + C 11.000
1063 „Rezerve statutare” = 1171 „Rezultatul reportat” 11.000
b) Încorporarea sau capitalizarea rezervelor statutare şi altor rezerve în capitalul social:
1063 “Rezerve statuare” P - D 10.000

1068 „Alte rezerve” P - D 19.000
1012 „Capital social vărsat” P + C 29.000
% = 1012 „Capital social 29.000

1063 „Rezerve statutare” vărsat” 10.000
1068 „Alte rezerve” 19.000
Exemplu: O societate comercială realizează în exerciţiul financiar 2016 (primul an

de funcţionare) un profit brut de 14.300 lei şi un profit net de 12.000 lei. Se constituie
rezerva legală, ştiind că valoarea capitalului social este de 15.000 lei.
Calcul rezervă legală:

5% x Profit brut = 5% x 14.300 lei = 715 lei
20% x Capitalul social = 20% x 15.000 lei = 3.000 lei
Pentru exerciţiul 2016 se va înregistra rezerva legală în valoare de 715 lei, urmând
ca în exerciţiile următoare să se înregistreze diferenţa de 2.285 lei (3.000 - 715), în
funcţie de valoarea profitului brut obţinut (5% din profit până când rezerva legală
ajunge la valoarea de 3.000 lei).
Constituirea rezervei legale din profitul exerciţiului 2016:
129 “Repartizarea profitului” A + D 715
1061 “Rezerve” P + C 715
129 “Repartizarea = 1061 “Rezerve legale” 715

profitului”
Sarcina de lucru 6
Să se determine şi să se înregistreze valoarea rezervei legale ştiind că pentru o

societate comercială valoarea capitalului social este de 12.000 lei, profitul brut este de
4.800 lei şi sunt constituite din exerciţiile anterioare rezerve legale în valoare de 1.800
lei.
3.7.2.Contabilitatea activelor imobilizate

Evidenţa contabilă a imobilizărilor se ţine cu ajutorul clasei a II-a „Conturi de
imobilizări” şi cuprinde imobilizările necorporale, corporale, financiare, în curs de
realizare, precum şi amortizarea şi ajustările ce se pot constitui pentru deprecierea lor.
Cele mai importante operaţiuni legate de clasa conturilor de imobilizări sunt:
achiziţionarea (cumpărarea) de active de la furnizori, obţinerea lor din producţie proprie (cu forţe
proprii), operaţiuni de modernizare a activelor, vânzarea lor către terţi, amortizarea acestora.
Fiind conturi de activ, acestea înregistrează în debit soldul iniţial şi creşterile ulterioare
(achiziţii, aporturi, producţie proprie, subvenţii, donaţii primite, plus la inventar), iar în credit
înregistrează diminuările (casare sau lichidare, vânzări, donaţii acordate, minus de inventar, amortizare
în cazul imobilizărilor necorporale etc.).
Un element important în cazul imobilizărilor îl reprezintă amortizarea. Ea este expresia
deprecierii ireversibile a imobilizărilor corporale şi necorporale.
Contabilitatea imobilizărilor necorporale se ţine cu ajutorul grupei 20 „Imobilizări

corporale”.
1) O societate comercială efectuează cheltuieli cu înmatricularea şi înscrierea la

Registrul Comerţului în valoare de 700 lei, cu numerar:

5311 „Casa în lei” A - C 700
201 „Cheltuieli de = 5311 „Casa în lei” 700

constituire”
2) La începutul activităţii, o societate comercială realizează cheltuieli cu reclama

efectuată de un post de televiziune, pentru care primeşte factură de la acesta, în
valoare de 150 lei:

404 „Furnizori de imobilizări” P + C 150
201 „Cheltuieli de = 404 „Furnizori de 150

constituire” imobilizări”
3) Se înregistrează cota de amortizare lunară pentru cheltuielile de constituire, în

valoare de 55 lei. Amortizarea reprezintă pe de o parte o cheltuială, iar pe de altă
parte o sursă internă de finanţare a activităţii economice:
6811 „Cheltuieli de exploatare privind A + D 55

amortizarea imobilizărilor”
2801 „Amortizarea cheltuielilor de P + C 55
constituire”
6811 „Cheltuieli privind = 2801 „Amortizarea 55

amortizarea cheltuielilor de constituire”
imobilizărilor”
4) Se scot din evidenţa contabilă cheltuielile de constituire în valoare de 7.000 lei,

după amortizarea lor integrală:
2801 „Amortizarea cheltuielilor de P - D 700
constituire”
201 „Cheltuieli de constituire” A - C 700
2801 „Amortizarea = 201 „Cheltuieli de 700

cheltuielilor de constituire”
constituire”
5) Se achiziţionează de la un furnizor, un teren în valoare de 160.000 lei:
2111 „Terenuri” A + D 160.000

404 „Furnizori de imobilizări” P + C 160.000
2111 „Terenuri” = 404 „Furnizori de 160.000

imobilizări”
6) Se primeşte prin donaţie un teren în valoare de 200.000 lei:

2111 „Terenuri” A + D 200.000
4753 ”Donații pentru investiții” P + C 200.000
2111 „Terenuri” = 4753 ”Donații pentru 200.000

investiții”
7) Se amenajează un teren, valoarea amenajării fiind facturată de furnizorul care a

realizat lucrarea, în valoare de 57.000 lei:
2112 „Amenajări de terenuri” A + D 57.000
2112 „Amenajări de = 404 „Furnizori de 57.000
terenuri” imobilizări”
8) Se scoate din evidenţă un teren donat, în valoare 150.000 lei:

6582 „Donaţii acordate” A + D 150.000
2111 „Terenuri” A - C 150.000
6582 „Donaţii acordate” = 2111 „Terenuri” 150.000
9) Se achiziţionează de la furnizori, cu TVA aferent, o hală industrială, în

valoare de 900.000 lei:
212 „Construcţii” A + D 900.000
4426 „TVA deductibilă” A + D 171.000
% = 404 „Furnizori de 1.071.000

212 „Construcţii” imobilizări” 900.000
4426 „TVA deductibilă” 171.000
10) Se realizează în regie proprie o construcţie în valoare de 950.000 lei. Investiţia este
înregistrată mai întâi sub forma „Imobilizărilor corporale în curs”. Când se termină
construcţia de realizat, se închide contul 231 „Imobilizări corporale în curs”, iar
valoarea este preluată în contul 212 „Construcţii”:
 înregistrarea, pe parcursul mai multor exerciţii, a construcţiei realizată în
regie proprie:
231 „Imobilizări corporale în curs” A + C 950.000

722 „Venituri din producţia de imobilizări P + C 950.000
corporale”
231 „Imobilizări = 722 „Venituri din 950.000

corporale în curs” producţia de imobilizări
corporale”
Transferarea şi închiderea contului 231 după terminarea lucrărilor de

construcţii:
212 „Construcţii” A + C 950.000

231 „Imobilizări corporale în curs” A - C 950.000
212 „Construcţii” = 231 „Imobilizări corporale 950.000

în curs”
Sarcina de lucru 7
Înregistrați următoarele operațiuni economice :

1. Se achiziționează un mijloc de transport în valoare de 37.000 lei de la un
furnizor, cu plata la termen ;
2. Se scoate din evidență un utilaj cu valoarea de intrare de 32.000 lei, care
a fost amortizat integral.
3.7.3.Contabilitatea stocurilor
Evidenţa contabilă a stocurilor şi a producţiei în curs de execuţie se ţine cu ajutorul clasei III,
„Conturi de stocuri şi producţie în curs de execuţie” şi cuprinde stocurile de materii prime şi materiale,
producţia în curs de execuţie, produsele, animalele, mărfurile, stocurile aflate la terţi, ambalajele.
Cele mai importante operaţiuni legate de clasa conturilor de imobilizări sunt: achiziţionarea
(cumpărarea) de stocuri de la furnizori, obţinerea lor din producţie proprie (cu forţe proprii), vânzarea
lor către terţi, înregistrarea deprecierilor etc.
Fiind conturi de activ, ele înregistrează în debit soldul iniţial şi creşterile ulterioare (achiziţii,
aporturi, producţie proprie, donaţii primite, plus de inventar), iar în credit înregistrează diminuările
(vânzări, donaţii acordate, minus de inventar, depreciere fizică normală etc.).
Un element important în cazul stocurilor îl reprezintă evaluarea acestora la intrarea şi la ieşirea
din patrimoniu.
a) Achiziţii de materii prime şi materiale consumabile de la furnizori, cu factură:

301 „Materii prime” A + D 7.000
3021 „Materiale auxiliare” A + D 3.000
401 „Furnizori” P + C 10.000
% = 401 „Furnizori” 10.000

301 „Materii prime” 7.000
3021 „Materiale 3.000
auxiliare”
b) Primirea unor materii prime şi a unor piese de schimb ca donaţie de la un terţ:

3024 „Piese de schimb” A + D 5.000
7582 „Venituri din donaţii primite” P + C 15.000
% = 7582 „Venituri din donaţii 15.000

301 „Materii prime” primite” 10.000
3024 „Piese de schimb” 5.000
c) Aportul în natură al asociaţilor/acţionarilor:

456 „Decontări cu asociaţii/ actionarii A - C 25.000
301 „Materii prime” = 456 „Decontări cu 25.000

asociaţii/ actionarii privind
capitalul”
d) Achiziţii de materii prime şi materiale pentru ambalat pe baza avansurilor de trezorerie

acordate unui salariat:
301 „Materii prime” A + D 1000
3023 „Materiale pentru ambalat” A + D 800
542 „Avansuri de trezorerie” A - C 1.800
% = 542 ”Avansuri de 1.800

301 „Materii prime” trezorerie” 1.000
3023 „Materiale pentru 800
ambalat”
e) Se achizitionează obiecte de inventar de la un furnizor, cu factură, care sunt date spre

utilizare. Operaţiunea presupune două momente de înregistrare în contabilitate:
1. Achiziţionarea obiectelor de inventar:
303 „Materiale de natura obiectelor de A + D 1.000

inventar”
401 „Furnizori” P + C 1.000
303 „Materiale de natura = 401 „Furnizori” 1.000

obiectelor de inventar”
2. Obiectele de inventar sunt date spre folosinţă (utilizare). Acest fapt este considerat
un consum material de obiecte de inventar, în acest caz, ducând la sporirea
cheltuielilor aferente acestui consum şi diminuarea acestor stocuri:
603 „Cheltuieli privind materialele de A + D 1.000

natura obiectelor de inventar”
303 „Materiale de natura obiectelor de A - C 1.000
inventar”
603 „Cheltuieli privind = 303 „Materiale de natura 1.000

materialele de natura obiectelor de inventar”
Notă: Întrucât creditarea contului 303 echivalează cu descărcarea gestiunii de obiecte

de inventar şi implicit dispariţia acestora din evidenţa contabilă a firmei, a fost
introdusă obligaţia reflectării extracontabile a acestora prin intermediul unui cont în
afara bilanţului, respectiv 8035 „Stocuri de natura obiectelor de inventar date în
folosință”.
f) Se trimit spre recondiţionare la terţi, materii prime în valoare de 900 lei:

351 „Materii şi materiale aflate la terţi” A + D 900
301 „Materii prime” A - C 900
351 „Materii şi materiale = 301 „Materii prime” 900

aflate la terţi”
g) Se dau în consum pentru fabricaţie, materii prime în valoare de 3.200 lei.

Această operaţiune conduce la apariţia contului de cheltuieli aferent (601
Cheltuieli cu materii prime), deoarece expresia consumului de stocuri este
cheltuiala:
601 „Cheltuieli privind materiile prime” A + D 3.200
301 „Materii prime” A - C 3.200
601 „Cheltuieli privind = 301 „Materii prime” 3.200

materiile prime”
h) Se acordă o donaţie în valoarea de 1.200 lei, sub formă de materiale de natura obiectelor
de inventar unei instituţii de învăţământ:
6582 „Donaţii acordate” A + D 1.200
303 „Materiale de natura obiectelor de A - C 1.200
inventar”
6582 „Donaţii acordate” = 303 „Materiale de natura 1.200

i) În urma unor calamităţi naturale (inundaţii) se constată lipsuri la stocul de

materii prime şi materiale consumabile:
6587 „Cheltuieli privind calamităţile şi A + D 2.300

alte evenimente similare”
3028 „Alte materiale consumabile” A - C 1.100
6587 „Cheltuieli privind = % 2.300

calamităţile şi alte 301 „Materii prime” 1.200
evenimente similare” 3028 „Alte materiale 1.100
consumabile”
j) Se hotărăşte vânzarea stocului de materii prime, în valoare de 41.000 lei. Pentru

aceasta, are loc mai întâi transformarea lor în mărfuri:
371 „Mărfuri” A + D 41.000

371 „Mărfuri” = 301 „Materii prime” 41.000
k) Ulterior se vinde stocul, a cărui destinaţie economică a fost schimbată anterior:

4111 „Clienţi” A + D 50.840
707 „Venituri din vânzarea mărfurilor” P + C 41.000
4427 „TVA colectată” P + C 9.840
4111 „Clienţi” = % 50.840

707 „Venituri din vânzarea 41.000
mărfurilor”
4427 „TVA colectată” 9.840
Sarcina de lucru 8
Înregistrați următoarele operațiuni :

1. se achiziționează materiale de natura obiectelor de inventar în valoare de
400 lei de la un furnizor, cu plata ulterioară ;
2. se dau spre utilizare materialele achizioționate la operațiunea anterioară ;
3. se primesc ca donație materiale de natura obiectelor de inventar evaluate
la 800 lei.
Evidenţa contabilă a stocurilor de mărfuri se realizează cu ajutorul grupei 37care

cuprinde conturile:
371 Mărfuri
378 Diferenţe de preţ la mărfuri
În funcţie de regimul de circulaţie a mărfurilor, evidenţa contabilă are anumite
particularităţi:
a) Gestiunea mărfurilor cu ridicata (en gros) presupune utilizarea numai a contului 371
„Mărfuri”, adaosul comercial fiind variabil, în funcţie de contractele comerciale cu
fiecare partener, nu se evidenţiază distinct, el fiind reflectat direct în contul 121 „Profit
sau pierdere”, ca diferenţă între valoarea conturilor 707 „Venituri din vânzarea
mărfurilor” şi 607 „Cheltuieli privind mărfurile”.
a) Se primesc mărfuri de la un furnizor, în valoare de 30.000 lei, plus TVA 19%:

371 „Mărfuri” A + D 30.000
401 „Furnizori” P + C 35.700
% = 401 „Furnizori” 35.700

371 „Mărfuri” 30.000
b) Se vând mărfurile unui client; valoarea de vânzare este 40.000, TVA 19%:
4111 „Clienţi” A + D 47.600
4111 „Clienţi” = % 47.600

707 „Venituri din 40.000
vânzarea mărfurilor”
c) O dată vândute, mărfurile trebuie scăzute din evidenţa contabilă şi gestionară,

întrucât ele nu mai există în patrimoniu. Descărcarea gestiunii de mărfuri
presupune utilizarea contului 607 „Cheltuieli privind mărfurile”, care sporeşte şi
exprimă costul mărfurilor vândute:
607 „Cheltuieli privind mărfurile” A + D 30.000

371 „Mărfuri” A - C 30.000
607 „Cheltuieli = 371 „Mărfuri” 30.000

privind mărfurile”
d) Se primesc ca donaţie bunuri în valoare de 20.000 lei, care sunt încadrate ca mărfuri:
371 „Mărfuri” A + D 20.000
7582 „Venituri din donaţii primite” P + C 20.000
371 „Mărfuri” = 7582 „Venituri din 20.000

donaţii primite”
e) Se trimit spre prelucrare ţerţilor mărfuri în valoare de 14.000 lei:

357 „Mărfuri aflate la terţi” A + D 14.000
371 „Mărfuri” A - C 14.000
357 „Mărfuri aflate la = 371 „Mărfuri” 14.000

terţi”
f) Se constată la inventariere lipsuri la stocul de mărfuri, în valoare de 4.000 lei,

imputabile gestionarului:
371 „Mărfuri” A - C 4.000
607 „Cheltuieli privind = 371 „Mărfuri” 4.000

mărfurile”
b) Gestiunea mărfurilor cu amănuntul (en detail) presupune utilizarea, pe lângă

contul 371 „Mărfuri”, şi a conturilor 378 „Diferenţe de preţ la mărfuri” şi 4428 „TVA
neexigibilă”. Adaosul comercial este înregistrat în contul 378 şi este cunoscut, ca
valoare, încă de la intrarea fiecărui lot de mărfuri. În acest caz, intrările şi ieşirile de
mărfuri sunt evaluate la preţ de vânzare.
Pentru descărcarea gestiunii de mărfurile vândute se determină o medie a adaosului
comercial aferentă vânzărilor realizate. Această medie se determină cu ajutorul unui
coeficient de repartizare, calculat astfel:
( Si  Rc ) cont 378
Kr  x100
( Si  Rd ) cont 371  ( Si  Rc ) cont 4428
Valoarea coeficientuli de repartizare se aplică la valoarea vânzărilor fără TVA din

cursul lunii (valoarea rulajului creditor al contului 707 „Venituri din vânarea
mărfurilor), determinându-se astfel media adaosului comercial aferentă vânzărilor
realizate în timpul lunii.
a) Un magazin alimentar cumpără, pe data de 1 octombrie, mărfuri de la un

furnizor, în valoare de 20.000 lei, plus TVA 19%:
371 „Mărfuri” A + D 20.000

401 „Furnizori” P + C 23.800
% = 401 „Furnizori” 23.800

371 „Mărfuri” 20.000
4426 „TVA 3.800
deductibilă”
b) Magazinul alimentar practică un adaos comercial de 15%, TVA neexigibilă

19%. Adaosul comercial se calculează la valoarea costului de achiziţie al
mărfii cumpărata de la furnizor, fără TVA.
Adc= Ca x 15% = 20.000 x 15% = 3.000 lei
TVA neexigibilă = (Ca + Adc) x 19% = (20.000 + 3.000) x 19% = 4.370 lei
Valoarea de vânzare a lotului cumpărat pe data de 1 octombrie = Ca + Adc
+ TVA neexigibilă = 20.000 + 3.000 + 4.370 = 27.370 lei
Contul de mărfuri se încarcă, pe lângă costul de achiziţie de la furnizor, cu
valoarea adosului comercial şi a taxei pe valoarea adăugată neexigibilă:
371 „Mărfuri” A + D 7.370

378 „Diferenţe de preţ la mărfuri” P + C 3.000
4428 „TVA neexigibilă” P + C 4.370
371 „Mărfuri” = % 7.370

378 „Diferenţe de preţ la 3.000
mărfuri”
4428 „TVA neexigibilă” 4.370
c) În perioada 1-15 octombrie se vând mărfuri în valoare de 54.740 lei,

încasate cu numerar, cunoscând faptul că soldurile iniţiale la 1 octombrie ale
conturilor 371 „Mărfuri”, 378 „Diferenţe de preţ la mărfuri” şi 4428 „TVA
neexigibilă” erau: 49.980 lei, 6.000 lei şi 7.980 lei. Vânzările se realizează
integral cu numerar:
5311 „Casa în lei” A + D 54.740

707 „Venituri din vânzarea P + C 46.000
mărfurilor”
5311 „Casa în lei” = % 54.740

d) Se cumpără, pe data de 16 octombrie, mărfuri de la furnizori, în valoare

de 30.000 lei, TVA 19%:
371 „Mărfuri” A + D 30.000
401 „Furnizori” P + C 35.700
% = 401 „Furnizori” 35.700

371 „Mărfuri” 30.000
4426 „TVA 5.700
deductibilă”
e) Magazinul alimentar practică pentru acest nou lot de mărfuri cumpărate

un adaos comercial de 25%, TVA neexigibilă 19%. Adaosul comercial se
calculează la valoarea costului de achiziţie al mărfii cumpărată de la
furnizor, fără TVA.
Adc= Ca x 25% = 30.000 x 25% = 7.500 lei
TVA neexigibilă = (Ca + Adc) x 19% = (30.000 + 7.500) x 19% = 7.125
lei
Valoarea de vânzare a lotului cumpărat pe data de 16 octombrie = Ca +
Adc + TVA neexigibilă = 30.000 + 7.500 + 7.125 = 44.625 lei
371 „Mărfuri” A + D 14.625

371 „Mărfuri” = % 14.625

378 „Diferenţe de preţ 7.500
la mărfuri”
4428 „TVA 7.125
neexigibilă”
f) În perioada 16 – 28 octombrie se vând mărfuri în valoare de 57.120 lei. Toate

vânzările se realizează integral cu numerar.
5311 „Casa în lei” A + D 57.120
mărfurilor”
5311 „Casa în lei” = % 57.120

g) Se cumpără, pe data de 28 octombrie, mărfuri de la furnizori, în valoare de

40.000 lei, TVA 19%:
371 „Mărfuri” A + D 40.000

401 „Furnizori” P + C 47.600
% = 401 „Furnizori” 47.600

371 „Mărfuri” 40.000
4426 „TVA 7.600
deductibilă”
h) Magazinul alimentar practică pentru acest nou lot de mărfuri cumpărate,

un adaos comercial de 22%, TVA neexigibilă 19%. Adaosul comercial se
calculează la valoarea costului de achiziţie al mărfii cumpărate de la
furnizor, fără TVA.
Adc= Ca x 22% = 40.000 x 22% = 8.800 lei
TVA neexigibilă = (Ca + Adc) x 19% = (40.000 + 8.800) x 19% = 9.272
lei
Valoarea de vânzare a lotului cumpărat pe data de 28 octombrie = Ca +
Adc + TVA neexigibilă = 40.000 + 8.800 + 9.272 = 58.072 lei
371 „Mărfuri” A + D 18.072

371 „Mărfuri” = % 18.072

378 „Diferenţe de 8.800
preţ la mărfuri”
4428 „TVA 9.272
neexigibilă”
i) Pe data de 28 octombrie se descarcă din gestiunea magazinului, mărfurile

vândute în cursul lunii. Pentru aceasta se totalizează vânzările şi se
determină coeficientul de repartizare:
Total vânzări luna octombrie (Rc al contului 707) = 46.000 + 48.000 =
94.000 lei
(Si  Rc) cont 378

Kr  x100 
(Si  Rd) cont 371  (Si  Rc) cont 4428
6.000  19.300 25.300
 x100  x100  16,72%
( 49.980  130.067)  (7.980  20.767) 151.300
Valoarea medie a adaosului comercial aferent mărfurilor vândute este =

94.000 x 16,72 % = 15.905 lei
Costul mărfurilor vândute (înregistrat cu ajutorul contului 607 „Cheltuieli
privind mărfurile vândute”) va fi = 94.000 – 15.905 = 78.095 lei
Valoarea TVA colectată (rulajul contului 4427) din timpul lunii devine
valoare de descărcare pentru contul 4428 „TVA neegigibilă”, respectiv
17.860 lei.
Contul de mărfuri 371 se diminuează cu valoarea totală de vânzare din
timpul lunii, respectiv 111.860 lei:
378 „Diferenţe de preţ la mărfuri” P - D 15.905
4428 „TVA neexigibilă” P - D 17.860
371 „Mărfuri” A - C 111.860
% = 371 „Mărfuri” 111.860

607 „Cheltuieli privind 78.095
mărfurile”
378 „Diferenţe de preţ 15.905
la mărfuri”
4428 „TVA 17.860
neexigibilă”
Evidenţa sistematică a operaţiunilor:

D 371 “Mărfuri” C D 378 “Adaos comercial C
Si 49.980 (i) 111.860 (i) 15.905 Si 6.000
(a) 20.000 (b) 3.000
(b) 7.370 (e) 7.500
(d) 30.000 (h) 8.800
(e) 14.625 RD 15.905 RC 19.300
(g) 40.000 TSD 15.905 TSC 25.300
(h) 18.072 SFC 9.395
RD 130.067 RC 111.860
TSD 180.047 TSC 111.860
SFD 68.187

D 4428 “TVA neexigibilă” C D 5311 “Casa în lei” C

(i) 17.860 Si 7.980 (c) 54.740
(b) 4.370 (f) 57.120
(e) 7.125 RD 111.860 RC 0
(h) 9.272
TSD 111.860 TSC 0
RD 17.860 RC 20.767 SFD 111.860
TSD 17.860 TSC 28.747
SFC 10.887
D 4427 “TVA colectată” C D 707 “Venituri vânzari mărfuri”

C
(c) 8.740 (c) 46.000
(f) 9.120 (f) 48.000
RD 0 RC 17.860 RD 0 RC 94.000
TSD 0 TSC 17.860 TSD 0 TSC 94.000
SFC 17.860 SFC 94.000
Sarcina de lucru 9
Înregistrați următoarele operațiuni:

1. se cumpără mărfuri (în regim en gros) în valoare de 5.000 lei, plus TVA
19%, de la un furnizor, cu plata ulterioară;
2. se vând integral mărfurile achiziționate anterior cu valoarea de 7.000 lei,
plus TVA 19% și se încasează contravaloarea acestora cu numerar;
3. se descarcă gestiunea de mărfurile vândute.

3.7.4.Contabilitatea terților
Evidenţa contabilă a terţilor se ţine cu ajutorul clasei a IV-a „Conturi de terţi” şi
cuprinde conturi de datorii comerciale, creanţe comerciale, datorii salariale, sociale şi
fiscale, datorii în cadrul grupului, cu asociaţii şi acţionarii.
Cele mai importante operaţiuni legate de clasa conturilor de imobilizări sunt:
evidenţierea datoriilor către furnizori pentru cumpărările de stocuri, de active
imobilizate, evidenţierea creanţelor faţă de clienţi şi diverşi debitori pentru vânzările
realizate, evidenţierea datoriilor şi creantelor faţă de salariaţi, faţă de bugetele
asigurărilor sociale, pratecţiei sociale, faţă de bugetul de stat etc.
Conturile de terţi sunt conturi de activ dacă reflectă o creanţă şi sunt conturi de pasiv
dacă reflectă o datorie. Creanţele şi datoriile pe termen scurt, întregistrate în conturi de terţi, se mai
numesc şi flotante.
a) Se cumpără bunuri economice reprezintând materii prime, materiale consumabile,

obiectele de inventar, mărfuri şi ambalaje de la furnizori, în valoare de 40.000 lei,
TVA 19%:
3028 „Alte materiale consumabile” A + D 3.000
303 „Materiale de natura obiectelor de A + D 5.000
inventar”
371 „Mărfuri” A + D 10.000
381 „Ambalaje” A + D 2.000
401 „Furnizori” P + C 47.600
% = 401 „Furnizori” 47.600

301 „Materii prime” 20.000
3028 „Alte materiale 3.000
consumabile”
303 „Materiale de natura 5.000
371 „Mărfuri” 10.000
381 „Ambalaje” 2.000
b) Se primesc de la furnizori facturile pentru consumul de energie şi apă – 2.000 lei,

lucrări şi servicii prestate – 4.000 lei, convorbiri telefonice – 1.500 lei, TVA 19%.
Elementele menţionate, nefiind stocuri, majorează direct cheltuielile respective, prin
debitarea conturilor aferente:
605 „Cheltuieli privind energia şi apa” A + D 2.000

611 „Cheltuieli cu întreţinerea şi A + D 4.000
reparaţiile”
626 „Cheltuieli poştale şi taxe de A + D 1.500
telecomunicaţii”
% = 401 „Furnizori” 8.925

605 „Cheltuieli 2.000

privind energia şi apa”

cu întreţinerea
şi reparaţiile”
626 „Cheltuieli poştale şi 1.500
taxe de telecomunicaţii”
c) Se achită cu numerar c/v datoriei de 8.000 lei către un furnizor:
401 „Furnizori” P - D 2.000

5311 „Casa în lei” A - C 2.000
401 „Furnizori” = 5311 „Casa în lei” 2.000
d) Se achită datoria către un furnizor prin ordin de plată şi dintr-un acreditiv:

401 „Furnizori” P - D 72.000
5121 „Conturi la bănci în lei” A - C 12.000
5411 „Acreditive în lei” A - C 60.000
401 „Furnizori” = % 72.000

5121 „Conturi la bănci 12.000
în lei”
5411 „Acreditive în lei” 60.000
e) Se achită datoria către un furnizor în natură, respectiv în produse finite în valoare

de 10.000 lei:
401 „Furnizori” P - D 10.000
345 „Produse finite” A - C 10.000
401 „Furnizori” = 345 „Produse finite” 10.000
f) Pentru datoria către un furnizor, o societate emite un bilet la ordin, în valoare de

7.000 lei; ulterior, biletul se decontează din contul de la bancă:
 Emiterea biletului către furnizor; datoria consemnată iniţial în contul 401

„Furnizori” va fi transferată asupra efectelor reflectate de contul 403 „Efecte de
plătit”. Reducerea datoriei din contul 401 nu are la bază o plată efectivă, ci o
transformare a unei datorii în altă datorie:

403 „Efecte de plătit” P + C 7.000
401 „Furnizori” = 403 „Efecte de plătit” 7.000
 Decontarea biletului la termenul scadent, din contul curent de la bancă:

403 „Efecte de plătit” P - D 7.000

403 „Efecte de plătit” = 5121 „Conturi la bănci în lei” 7.000
g) Se achiziţionează un utilaj în valoare de 80.000 lei, TVA 19%, de la un furnizor:
2131 „Echipamente tehnologice” A + D 80.000

% = 404 „Furnizori de imobilizări” 95.200

2131 „Echipamente 80.000
tehnologice”
h) Se emite către furnizorul de imobilizări un cec pentru plata utilajului:

404 „Furnizori de imobilizări” P - D 95.200
405 „Efecte de plătit pentru imobilizări” P + C 95.200
404 „Furnizori de = 405 „Efecte de plătit pentru 95.200

imobilizări” imobilizări”
i) Se decontează cecul la termenul scadent, din contul curent de la bancă:
405 „Efecte de plătit pentru imobilizări” P - D 95.200

405 „Efecte de plătit = 5121 „Conturi la bănci în lei” 95.200

pentru imobilizări”
i) Se acordă un avans în valoare de 10.000 lei unui furnizor, din contul curent de la bancă.
Avansul reprezintă pentru firma care îl acordă, o creanţă.
409 „Furnizori-debitori” A + D 10.000
409 „Furnizori-debitori = 5121 „Conturi la bănci în lei” 10.000

Sarcina de lucru 10

1.se achiziționează mărfuri în valoare de 2.000 lei și ambalaje în valoare de 500
lei, plus TVA 19%, de la un furnizor, pe bază de factură, cu plata ulterioară;
2. se achită un cec emis unui furnizor în valoare de 1.400 lei.
Se livrează (vând) pe bază de factură către clienţi, produse finite în valoare de 23.000
a) lei şi mărfuri în valoare de 12.000 lei, TVA 19%. Are loc o creştere a creanţelor
asupra clienţilor şi, concomitent, operatiunea presupune realizarea unor venituri:
4111 „Clienţi” A + D 41.650

701 „Venituri din vânzarea produselor P + C 23.000
finite”
4111 „Clienţi” = % 41.650

produselor finite”
mărfurilor”
b) Se facturează unui client chiria aferentă lunii în curs, în valoare de 13.000 lei, TVA
19%, conform contractului de închiriere:
4111 „Clienţi” A + D 15.470

706 „Venituri din redevenţe, locaţii de P + C 13.000
gestiune şi chirii”
4111 „Clienţi” = % 15.470

706 „Venituri din redevenţe, 13.000
locaţii de gestiune şi chirii”
c) Se livrează (vând) pe bază de aviz de însoţire a mărfii, semifabricate în valoare de

7.000 lei, TVA 19%, factura urmând să se întocmească ulterior. Avizul de însoţire
a mărfii nefiind un document fiscal, TVA nu va fi înregistrată ca fiind colectată, ci

neexigibilă. La întocmirea facturii se va trece TVA de la neexigibilă la colectată.
 Livrarea semifabricatelor către clienţi pe bază de aviz:
418 „Clienţi – facturi de întocmit” A + D 8.330

semifabricatelor”
418 „Clienţi – facturi = % 8.330

de întocmit” 702 „Venituri din vânzarea 7.000
semifabricatelor”
4428 „TVA neexigibilă” 1.330
 La întocmirea facturii se realizează următoarele înregistrări:
4111 „Clienţi” A + D 8.330

418 „Clienţi – facturi de întocmit” A - C 8.330
4111 „Clienţi” = 418 „Clienţi – facturi de 8.680

întocmit”
şi
4428 „TVA neexigibilă” P - D 1.330
4428 „TVA neexigibilă” = 4427 „TVA colectată” 1.330
d) Se încasează (decontează) de la clienţi c/v creanţelor, 5.000 lei cu numerar şi

16.000 lei prin virament bancar (contul curent de la bancă):
5121 „Conturi la bănci în lei” A + D 16.000

5311 „Casa în lei” A + D 5.000
4111 „Clienţi” A - C 21.000
% = 4111 „Clienţi” 21.000

5121 „Conturi la bănci în 16.000
lei”
5311 „Casa în lei” 5.000
d) Deschiderea unui litigiu faţă de un client devenit incert generează transformarea

creanţei iniţiale faţă de un client normal, într-o creanţă incertă, nesigură:
4118 „Clienţi incerţi sau în litigiu” A + D 5.000

4111 „Clienţi” A - C 5.000
4118 „Clienţi incerţi sau = 4111 „Clienţi” 5.000

în litigiu”
e) Se primeşte de la un client un bilet la ordin pentru mărfurile livrate către acesta, în

valoare de 9.000 lei:
413 „Efecte de primit de la clienţi” A + D 9.000

4111 „Clienţi” A - C 9.000
413 „Efecte de primit de = 4111 „Clienţi” 9.000

la clienţi”
Sarcina de lucru 11

1. se facturează unui client o lucrare executată aferentă lunii în curs, în valoare de
3.400 lei, TVA 19%, conform contractului de servicii;
2. se încasează un cec primit de la un client în valoare de 400 lei.
Evidenţa contabilă obligaţiilor faţă de salariaţi se ţine cu ajutorul contului 421 „Personal –
salarii datorate”.
Salariile reprezintă pentru întreprindere o cheltuială, înregistrată în contul 641 „Cheltuieli
cu salariile personalului”, şi în acelaşi timp, o obligaţie, o datorie fată de salariţi,
reflectată în contul 421„Personal – salarii datorate” .
Salariul realizat într-o lună este format din salariul de bază (tarifar), sporuri cu caracter
temporar sau permanent şi alte drepturi cuvenite conform contractului individual şi
colectiv de muncă.
Prin urmare, fondul de salarii va genera înregistrarea:
641 „Cheltuieli cu salariile personalului” A + D 60.000
421 „Personal – salarii datorate” P + C 60.000
641 „Cheltuieli cu = 421 „Personal – salarii 60.000

salariile personalului” datorate”
Salariaţilor li se reţin pe statul de salarii o serie de contribuţii sociale şi fiscale,

respectiv:
 contribuţia la asigurări sociale (CAS) 25% din salariul realizat → 60.000 lei x 25% =
15.000 lei
 contributia la asigurările sociale de sănătate (CASS) 10% din salariul realizat →
60.000 lei x 5,5% = 3.300 lei
 impozit pe salarii 10% x Venitul impozabil
 venitul impozabil = Venitul brut realizat – CAS – CASS = 60.000 – 15.000 –
6.000 = 39.000 lei
 impozitul pe salarii = 39.000 lei x 10% = 3.900 lei
Reţinerile asupra salariilor conduc la debitarea contului 421 şi creditarea
conturilor de obligaţii sociale şi fiscale:

421 „Personal – salarii datorate” P - D 24.900

4315 „Contribuţia personalului la asigurările P + C 15.000
sociale”
4316 „Contribuţia angajaţilor pentru P + C 6.000
asigurările sociale de sănătate”
444 „Impozitul pe venituri de natura P + C 3.900
salariilor”
421 „Personal – salarii = % 24.900

datorate” 4315 „Contribuţia personalului 15.000
la asigurările sociale”
4316 „Contribuţia angajaţilor
pentru asigurările sociale de 6.000
sănătate”
444 „Impozitul pe venituri de
natura salariilor” 3.900
În legătură cu fondul de salarii lunar şi soocietatea comercială înregistrează şi achită

Contribuția asiguratorie pentru muncă, în cotă de 2,25% aplicată asupra fondului de
salarii brut lunar.
CAM = 2,25% x 60.000 lei = 1.350 lei
Această contribuţie reprezintă pe de o parte cheltuielă, iar pe de altă parte, o datorie către bugetul de
stat:
646 Cheltuieli cu contribuția asiguratorie A + D 1.350

pt muncă
436 Contribuția asiguratorie pentru muncă P + C 1.350
646 Cheltuieli cu = 436 1.350P + C

contribuția asiguratorie pt Contribuția asiguraratorie
muncă pentru muncă

Sarcina de lucru 12

1. fondul de salarii la o societate coemrcială este de 42.000 lei;
2. reținerile salariaților sunt cele stabilite prin reglementările legale, iar impozitul pe
salarii este de 3.900 lei ;
3. contribuțiile societății sunt cele stabilite de prevederile legale.
Taxa pe valoarea adăugată reprezintă un impozit indirect calculat asupra valorii

adăugate realizată de agentul economic. Valoarea adăugată reprezintă diferenţa dintre
valoarea bunurilor şi serviciilor produse de o întreprindere şi cea a bunurilor, lucrărilor
sau serviciilor utilizate pentru realizarea acestora, numite consumuri intermediare.
Cele mai multe acte de vânzare – cumpărare de bunuri, lucrări sau servicii desfăşurate
în economie cad sub incidenţa acestui element de fiscalitate – taxa pe valoarea adăugată, care prin
natura şi conţinutul său se aplică asupra operaţiunilor economice în două etape distincte ale circuitului
economic:
 achiziţiile sau cumpărările de bunuri, lucrări sau servicii pentru care firma plăteşte
taxă pe valoarea adăugată deductibilă către furnizori;
 vânzările de bunuri, lucrări sau servicii pentru care firma încasează taxă pe
valoarea adăugată colectată de la clienţi sau beneficiari.
La sfârşitul fiecărei luni se compară valorile TVA deductibilă şi TVA colectată, moment
în care poate exista una dintre situaţiile de mai jos (operaţiunea poartă denumirea de „regularizarea
TVA-ului”):
1. TVA deductibilă < TVA colectată → firma datorează bugetului de stat diferenţa
dintre cele două valori, sub forma TVA de plată (înregistrată în contul 4423 „TVA de plată”);
2. TVA deductibilă > TVA colectată → firma recuperează de la bugetul de stat
diferenţa dintre cele două valori, sub forma TVA de recuperat, deci are o creanţă asupra
acestui buget (înregistrată în contul 4424 „TVA de recuperat”);
3. TVA deductibilă = TVA colectată → firma nu datorează, dar nici nu are de încasat
sume de la bugetul de stat.
Evidenţa contabilă a taxei pe valoarea adăugată se realizează cu ajutorul contului 442
„Taxa pe valoarea adăugată”, cu analiticele următoare:
4423 TVA de plată
4424 TVA de recuperate
4426 TVA deductibilă

4427 TVA colectată
4428 TVA neexigibilă
a) O societate comercială cumpără mărfuri de la un furnizor, în valoare de 20.000 lei,

TVA 19%
371 „Mărfuri” A + D 20.000
401 „Furnizori” P + C 23.800
% = 401 „Furnizori” 23.800

371 „Mărfuri” 20.000
b) Se achiziţionează un mijloc de transport în valoare de 80.000 lei, TVA 19%, de la un

furnizor:
2133 „Mijloace de transport” A + D 80.000
% = 404 „Furnizori de imobilizări” 95.200

2133 „Mijloace de 80.000
transport”
c) Se vând mărfuri în valoare de 28.560 lei, unui client.:

4111 „Clienţi” A + D 28.560
4111 „Clienţi” = % 28.560

mărfurilor”
d) Se facturează unui client chiria lunară, în valoare de 1.500 lei, TVA 19%, conform
contractului încheiat:
4111 „Clienţi” A + D 1.785

706 „Venituri din redevenţe, locaţii de A + D 1.500
4427 „TVA colectată” P + C 285
4111 „Clienţi” = % 1.785

4427 „TVA colectată” 285
Regularizarea TVA-ului
Această operaţiune presupune compararea TVA deductibilă cu TVA colectată. În cazul
nostru TVA deductibilă are valoarea de 19.000 lei (3.800 + 15.200) şi va fi achitată furnizorilor, iar
TVA colectată este de 4.935 lei (4.650 + 285), ce se va încasa de la clienţi.

TVA deductibilă > TVA colectată → 24.000 > 6.110 → firma recuperează de la bugetul de
stat diferenţa dintre cele două valori, sub forma TVA de recuperat, deci are o creanţă asupra acestui
buget, respectiv 148.390 lei.
e) 4426 „TVA deductibilă” A - C 19.000

4427 „TVA colectată” P - D 4.935
4424 „TVA de recuperat” A + D 14.065
% = 4426 „TVA deductibilă” 19.000

4424 „TVA de recuperat” 14.065
Practic, are loc şi închiderea conturilor de TVA, 4426 şi 4427, aceste conturi
prezentând sold zero la sfârşitul lunii, în urma operaţiunii de regularizare.
Sarcina de lucru 13

1. se achiziţionează rechizite în valoare de 600 lei, TVA 19% de la un furnizor;
2. se facturează unui client un serviciu prestat în valoare de 1.100 lei, TVA 19%;
3. se cumpără combustibili în valoare de 300 lei, TVA 19%, care se achită cu
numerar ;
4. să se regularizeze TVA.
3.7.5.Contabilitatea conturilor de trezorerie

Contabilitatea trezoreriei consemnează existenţa şi mişcarea valorilor mobiliare de
plasament (acţiuni şi obligaţiuni), a disponibilităţilor băneşti şi a altor valori asimilate.
Conturile de trezorerie sunt conturi de activ, înregistrând în debit existentul iniţial şi
creşterile, iar în credit diminuările elementelor de trezorerie.
a) Se achiziţionează 10.000 de obligaţiuni, la un preţ de 10 lei/obligaţiune, de la SC

„X” SA, cu plata ulterioară a acestora:
506 „Obligaţiuni” A + D 100.000

509 „Vărsăminte de efectuat pentru P + C 100.000
investiţii financiare pe termen scurt”
506 „Obligaţiuni” = 509 „Vărsăminte de efectuat 100.000

pentru investiţii financiare pe
termen scurt”
b) Se achită prin virament bancar c/v obligaţiunilor achiziţionate anterior.
509 „Vărsăminte de efectuat pentru P - D 100.000

investiţii financiare pe termen scurt”
509 „Vărsăminte de = 5121 „Conturi la bănci în lei” 100.000

efectuat pentru investiţii
financiare pe termen
scurt”
c) O societate comercială răscumpără 2.000 de obligațiuni emise anterior cu 6 lei

bucata, pe care ulterior le anulează:
505 „Obligaţiuni emise și răscumpărate” A + D 12.000

5311 „Casa în lei” A - C 12.000
505 „Obligaţiuni emise și = 5311 „Casa în lei” 12.000

răscumpărate”
Anularea obligațiunilor:
1618 ”Alte împrumuturi din emisiuni de P - D 12.000

obligațiuni”
505 „Obligaţiuni emise și răscumpărate” A - C 12.000
1618 ”Alte împrumuturi = 505 „Obligaţiuni emise și 12.000

din emisiuni de răscumpărate”
obligațiuni”
d) O societate comercială afiliată achiziționează, în scop sceculativ, 1.000 de acțiuni de

la o altă filială a grupului cu 8 lei/acțiune, pe care le achită prin bancă. Ulterior le
revinde cu prețul de 9 lei/acțiune.
501„Acțiuni deținute la entități afiliate” A + D 8.000

5121 „Conturi curente la bănci în lei” A - C 8.000
501„Acțiuni deținute la = 5121 „Conturi curente la bănci 8.000

entități afiliate” în lei”

Vînzarea acțiunilor:
5121 „Conturi curente la bănci în lei” A + D 9.000

501„Acțiuni deținute la entități afiliate” A - C 8.000
7642 ”Câștiguri din investiții pe termen
scurt cedate” P + C 1.000
5121 „Conturi curente la = % 9.000

bănci în lei” 501„Acțiuni deținute la entități 8.000
afiliate”
7642 ”Câștiguri din investiții 1.000
pe termen scurt cedate”
a) Se încasează prin virament c/v creanţelor clienţi – 8.000 lei, a efectelor comerciale
primite de la clienţi – 29.000 lei, avansuri de clienţi – 4.000 lei:
4111 „Clienţi” A - C 8.000
413 „Efecte de primit de la clienţi” A - C 29.000
419 „Clienţi – creditori” P + C 4.000
5121 „Conturi la bănci în = % 41.000

lei” 4111 „Clienţi” 8.000
413 „Efecte de primit de la 29.000
clienţi”
419 „Clienţi – creditori” 4.000
b) Din contul curent de la bancă se achită datoria către un furnizor – 12.000 lei, rata
scadentă la un credit bancar pe termen scurt - 8.500 lei, dobânda aferentă creditului
– 3.900 lei, impozitul pe salarii – 2.500 lei, TVA de plată – 3.100 lei şi impozitul
pe dividende – 2.000:
401 „Furnizori” P - D 12.000
5191 „Credite bancare pe termen scurt” P - D 8.500
5198 „Dobânzi aferente creditelor bancare P - D 3.900
pe termen scurt”
444 „Impozitul pe veniturile din salarii” P - D 2.500
4423 „TVA de plată” P - D 3.100
446 „Alte impozite, taxe şi vărsăminte P - D 2.000
asimilate”
% = 5121 „Conturi la bănci în lei” 32.000

401 „Furnizori” 12.000
5191 „Credite bancare pe 8.500
termen scurt”
5198 „Dobânzi aferente 3.900
creditelor bancare pe
termen scurt”
444 „Impozitul pe 2.500
veniturile din salarii”
4423 „TVA de plată” 3.100
446 „Alte impozite, taxe 2.000
şi vărsăminte asimilate”
c) Se încasează un cec primit de la un client în valoarea de 4.000 de lei, depus la

bancă în vederea decontării.
5112 ”Cecuri de încasat” A - C 8.000
5121 „Conturi la bănci în = 5112 ”Cecuri de încasat” 4.000

lei”
d) O societate comercială primește un credit bancar pe termen scurt în valoare de

20.000 lei; la sfârșitul primei luni se calculează dobanda aferentă creditului și se
achită, respectiv 250 lei:

5191 ”Credite bancare pe termen scurt” P + C 20.000
5121 „Conturi la bănci în = 5191 ”Credite bancare pe 20.000

lei” termen scurt”
Înregistrarea obligației privind dobânda aferentă creditului:

666 „Cheltuieli privind dobânzile” A + D 250
5198 ”Dobânzi aferente creditelor banare P + C 250
pe termen scurt”
666 „Cheltuieli privind = 5198 ”Dobânzi aferente 250

dobânzile” creditelor banare pe termen
scurt”
Plata dobânzii aferente creditului:
5121 „Conturi la bănci în lei” A - C 250

5198 ”Dobânzi aferente creditelor banare P - D 250
pe termen scurt”
5198 ”Dobânzi aferente = 5121 „Conturi la bănci în lei” 20.000

creditelor banare pe
termen scurt”
e) O societate comercială deschide un cont de acreditiv în lei, respectiv 29.000 lei și

achită o datorie către un furnizor:
5411 ”Acreditive” A + D 29.000
5411 ”Acreditive” = 5121 „Conturi la bănci în lei” 29.000
Plata furnizorului:
401 ”Furnizori” P - D 29.000

5411 ”Acreditive” A - C 29.000
401 ”Furnizori” = 5411 ”Acreditive” 29.000

Sarcina de lucru 14

1. se achită salariile angajaților pe card în valoare de 34.000 lei ;
2. se încasează prin virament bancar c/v clienților, 4.600 lei și a unor
debitori diverși 5.700 lei
3.7.5.Contabilitatea cheltuielilor și veniturilor

Cheltuielile exprimă efortul economic al entităţii patrimoniale pentru obţinerea de
venituri. Efortul constă în consumuri materiale, de forţă de muncă şi de obiecte ale
muncii.
Trebuie făcută distincţie între „cheltuială” şi „plată”, deoarece, în
contabilitate, cele două noţiuni sunt diferite. „Cheltuiala” reprezintă un consum de
resurse economice, în timp ce „plata” reprezintă stingerea unei obligaţii, a unei datorii.
Cu alte cuvinte, în contabilitate se înregistrează cheltuieli numai atunci când sunt
constatate consumuri de orice natură, nu plata unur datorii.
Cheltuieli sunt structurate în funcţie de natura şi continutul lor economic în:
- Cheltuieli de exploatare (grupele 60 - 65);
- Cheltuieli financiare (grupa 66);
- Cheltuieli cu amortizările, provizioanele și ajustările pentru depreciere sau piedere de
valoare (grupa 68);
- Cheltuieli cu impozitul pe profit și alte impozite (grupa 69).
Cheltuielile de exploatare reprezintă consumuri de resurse necesare activităţii normale a
firmei pentru obţinerea produselor, executarea lucrărilor şi prestarea serviciilor. Recuperarea acestor
cheltuieli se face prin includerea lor în costul produselor, lucrărilor sau serviciilor. În urma vânzării
acestora către terţi (efectul economic) se recuperează efortul (cheltuielile) realizat de întreprindere.
Cheltuielile financiare sunt aferente activităţii financiare a firmei.
După funcţia contabilă, toate conturile de cheltuieli sunt conturi de activ
(excepție face contul 609 ”Reduceri comerciale primite” care este cont de pasiv). În
debit înregistrează creşterile de consumuri de orice natură, iar în credit se înregistrează
închiderea lor, prin intermediul contului 121 „Profit sau pierdere”.
a) Se dau în consum materii prime, conform bonului de consum, în valoare de 17.000

lei. Stocul de materii prime se va diminua şi concomitent se va înregistra consumul
acestuia (prin contul 601):
601 „Cheltuieli privind materiile prime” A + D 17.000


601 „Cheltuieli privind = 301 „Materii prime” 17.000

materiile prime”
b) Se dau spre utilizare materiale pentru ambalat 3.000 lei, conform bonului de
consum. Stocul de materiale pentru ambalat se va diminua şi concomitent se va
înregistra consumul acestuia:
6023 „Cheltuieli privind materialele A + D 3.000

pentru ambalat”
3023 „Materiale pentru ambalat” A - C 3.000
6023 „Cheltuieli privind = 3023 „Materiale pentru 3.000

materialele pentru ambalat”
ambalat”
c) Se înregistrează factura privind consumul de apă primită de la furnizor, în valoare

de 4.600 lei, TVA 19%:
605 „Cheltuieli privind energia şi apa” A + D 4.600

4426 „TVA deductibilă” A + D 874
% = 401 „Furnizori” 5.474

privind energia şi apa”
4426 „TVA deductibilă” 874
d) Se înregistrează factura privind lucrările de întreţinere şi reparaţii, efectuate la

mijlocul de transport din dotare, în valoare de 8.900 lei, TVA 19%:
611 „Cheltuieli cu întreţinerea şi A + D 8.900

reparaţiile”
401 „Furnizori” P + C 10.591
% = 401 „Furnizori” 10.591

cu întreţinerea şi
reparaţiile”
e) Se înregistrează factura privind studiile şi cercetările efectate de terţi, în valoare de

10.000 lei, TVA 19%:
614 „Cheltuieli cu studiile şi cercetările” A + D 10.000
401 „Furnizori” P + C 11.900
% = 401 „Furnizori” 11.900

614 „Cheltuieli cu studiile 10.000
şi cercetările”
4426 „TVA deductibilă”
1.900
f) Se înregistrează comisioanele datorate pentru cumpărarea şi vânzarea unor titluri de

plasament 3.000 lei şi pentru intermediere 2.000 lei, TVA 19%:
622 „Cheltuieli privind comisioanele şi A + D 5.000
onorariile”
4426 „TVA deductibilă” A + D 950
% = 401 „Furnizori” 5.920

privind comisioanele şi
onorariile”
4426 „TVA deductibilă” 950
g) Se înregistrează c/v transportului de bunuri, facturat de un furnizor 7.000 lei, TVA

19%:
624 „Cheltuieli cu transportul de bunuri şi A + D 7.000

personal”
% = 401 „Furnizori” 8.330

624 „Cheltuieli cu 7.000
transportul de bunuri
şi personal”
h) Se înregistrează fondul de salarii aferent lunii în curs 78.000 lei:

641 „Cheltuieli cu salariile personalului” A + D 78.000
421 „Personal – salarii datorate” P + C 78.000
641 „Cheltuieli cu = 421 „Personal – salarii 78.000

salariile personalului” datorate”
i) Se înregistrează ieşirea din gestiune a unui activ imobilizat în valoare de 25.000

lei, amortizat 20.000 lei:
6583 „Cheltuieli privind activele cedate şi A + D 5.000

alte operaţiuni de capital”
2813 „Amortizarea instalaţiilor etc.” P - D 20.000
2132 „Aparate şi instalaţii de măsurare, A - C 25.000
control şi reglare”
% = 2132 „Aparate şi instalaţii de 25.000

6583 „Cheltuieli privind măsurare, control şi reglare” 5.000
activele cedate şi alte
operaţiuni de capital”
2813 „Amortizarea
instalaţiilor etc.” 20.000

j) Se înregistrează discountul de 3% acordat unui client, în valoare de 5.000 lei:

667 „Cheltuieli privind sconturile A + D 5.000
acordate”
4111 „Clienţi” A - C 5.000
667 „Cheltuieli privind = 4111 „Clienţi” 5.000

sconturile acordate”
k) Se înregistrează amortizarea lunară a imobilizărilor corporale 2.900 lei:

6811 „Cheltuieli privind amortizarea A + D 2.900
imobilizărilor”
2813 „Amortizarea instalaţiilor etc.” P + C 2.900
6811 „Cheltuieli privind = 2813 „Amortizarea instalaţiilor 2.900

amortizarea etc.”
imobilizărilor”
Sarcina de lucru 15

1. Se dau în consum piese de schimb în valoare de 390 lei ;
2. Se primește factura de energie electrică de la furnizor, în valoare de
300 lei plus TVA 19% ;
3. Se acordă o donație sub formă de materiale de natura obiectelor de
inventar în valoare de 240 lei.
Veniturile exprimă efectul economic obţinut în urma desfăşurării activităţii economice

de o societate comercială. Ele sunt generate de vânzări de bunuri, lucrări sau servicii
sau de diverse activităţi financiare sau extraordinare.
Veniturile sunt structurate în funcţie de natura şi continutul lor economic în:
- Venituri din exploatare (grupele 70 - 75);
- Venituri financiare (grupa 76);
- Venituri din provizioane și ajustări pentru depreciere sau piedere de valoare
(grupa 78);
Veniturile din exploatare reprezintă contrapartida cheltuielilor efectuate în activitatea
de exploatare. Veniturile realizate sunt efectul vânzărilor de bunuri (produse finite, semifabricate,
mărfuri), a serviciilor prestate sau a lucrărilor executate.

Veniturile financiare reprezintă efectul desfăşurării activităţii financiare a firmei, mai

precis, plasarea capitalurilor temporare disponibile în activitatea altor firme, cât şi atragerea de
capitaluri străine. Ele sunt în acelaşi timp contapartida cheltuielilor efectuate în activitatea financiară.
Veniturile din provizoane reprezintă contrapartida cheltuielilor privind provizioanele,
menită să regleze fiscalitatea şi să nu denatureze imaginea fidelă a patrimoniului unei entităţi.
Toate conturile de venituri sunt conturi de pasiv, înregistrând în credit obţinerea lor,
iar în debit închiderea acestora prin contul de rezultate (121 „Profit şi pierdere”).
Excepţie de la această situaţie face contul 711 „Venituri afrente costurilor stocurilor de
produse” care este cont bifuncţional şi nu se debitează numai prin contul 121 „Profit şi
pierdere”, precum și contul 709 ”Reduceri comerciale acordate”, care este cont de
activ.
a) Se vând unor clienţi următoarele: produse finite 59.000 lei, semifabricate 18.000
lei, mărfuri 42.000 lei şi ambalaje 7.000 lei, TVA 19%:
4111 „Clienţi” A + D 149.940

701 „Venituri din vânzarea produselor P + C 59.000
finite”
semifabricatelor”
708 „Venituri din activităţi diverse” P + C 7.000
4111 „Clienţi” = % 149.940

produselor finite”
semifabricatelor”
mărfurilor”
708 „Venituri din activităţi 7.000
diverse”
b) Se facturează (vând) unor clienţi lucrări şi servicii în valoare de 9.000 lei, TVA 19%:
4111 „Clienţi” A + D 10.710

704 „Venituri din lucrări executate şi P + C 9.000
servicii prestate”
4111 „Clienţi” = % 10.710

704 „Venituri din lucrări 9.000
executate şi servicii prestate”
c) Se facturează unui client chiria lunară conform contractului, în valoare de 6.000 lei,
TVA 19%:
4111 „Clienţi” A + D 7.140
706 „Venituri din redevenţe, locaţii de P + C 6.000
4111 „Clienţi” = % 7.140

d) Se obţin din producţie proprie semifabricare în valoare de 5.000 lei, produse finite
9.000 lei şi produse reziduale 1.500 lei
341 „Semifabricate” A + D 5.000
345 „Produse finite” A + D 5.000
346 „Produse reziduale” A + D 1.500
347 ”Produse agricole” A + D 4.000
711 „Venituri afrente costurilor stocurilor P + C 15.500
de produse”
% = 711 „Venituri aferente 15.500

341 „Semifabricate” costurilor stocurilor de 5.000
345 „Produse finite” produse” 5.000
346 „Produse reziduale” 1.500
347 ”Produse reziduale” 4.000
e) Se înregistrează amenajările de terenuri efectuate pe cont propriu, în valoare de 40.000

lei:
2112 „Amenajări de terenuri” A + D 40.000
722 „Venituri din producţia de imobilizări P + C 40.000
corporale”
2112 „Amenajări de = 722 „Venituri din producţia de 40.000

terenuri” imobilizări corporale”
f) Se impută un minus de inventar la materii prime gestionarului, în valoare de 3.000

lei, TVA 19%:
4282 ”Creanţe în legătură cu personalul” A + D 3.570

7588 „Alte venituri din exploatare” P + C 3.000
4427 „TVA colectată” P + C 570
4282 ”Creanţe în legătură = % 3.570

cu personalul” 7588 „Alte venituri din 3.000
exploatare”
4427 „TVA colectată” 570
g) Se primeşte un discount financiar în valoare de 2.500 lei, de la un furnizor:

767 „Venituri din sconturi obţinute” P + C 2.500
401 „Furnizori” = 767 „Venituri din sconturi 2.500

obţinute”
h) Se înregistrează dobânda încasată pentru disponibilităţile din contul curent, conform

extrasului de cont primit de la bancă:

5121 „Conturi la bănci în lei” A + D 500

766 „Venituri din dobânzi” P + C 500
5121 „Conturi la bănci în = 766 „Venituri din dobânzi” 500

lei”
Sarcina de lucru 16

1. Se vând unui client mărfuri în valoare de 1.000 lei, plus TVA 19% ;
2. Se facturează unui client c/v chiriei în valoare de 1.200 lei, plus TVA
19% ;
3. Se primește ca donație un aparat de măsură evaluat la valoare de 6.000
lei.
Potrivit reglementărilor legale, profitul sau pierderea se stabileşte lunar, cumulat de la

începutul anului. În acest sens veniturile şi cheltuielile se închid provizoriu prin
“Rezultatul exerciţiului”, rezultatul definitiv stabilindu-se anual şi reprezentând soldul
final al contului 121 “Profit saui pierdere”.
În funcţie de cele două structuri de bază, veniturile şi cheltuielile, rezultatele se
împart în:
1. Rezultatul curent, care reprezintă diferenţa dintre veniturile din exploatare
plus veniturile financiare şi cheltuielile de exploatare şi financiare.
 Rcurent = Rexpl + Rfin
 Rexpl. = Vexpl - Chexpl
 Rfin = Vfin - Chfin
2. Rezultatul brut reprezintă rezultatul curent.
 Rbrut = Rcurent
3. Rezultatul net, obţinut prin deducerea din rezultatul brut a impozitului pe
profit
 Rnet = Rbrut - Imp.profit
Veniturile exerciţiului corespund unei creşteri a activelor patrimoniale, în timp ce
cheltuielile determină o creştere a pasivului patrimonial. Rezultă că, veniturile sunt o
“sursă de îmbogăţire” a patrimoniului, care duce la creşterea situaţiei nete, în timp ce
cheltuielile reprezintă o “sărăcire” a patrimoniului, care determină o diminuare a
situaţiei nete sau o depreciere a activelor.
a) Se înregistrează închiderea conturilor de cheltuieli înregistrate anterior

(Contabilitatea cheltuielilor).
Dacă în timpul lunii ele se debitează, închiderea lor presupune creditarea prin
intermediul contului 121 „Profit sau pierdere”:
121 „Profit sau pierdere” B - D 146.400

601 „Cheltuieli privind materiile prime” A - C 17.000
6023 „Cheltuieli privind materialele A - C 3.000
pentru ambalat”
605 „Cheltuieli privind energia şi apa” A - C 4.600
611 „Cheltuieli cu întreţinerea şi A - C 8.900
reparaţiile”
614 „Cheltuieli cu studiile şi cercetările” A - C 10.000
622 „Cheltuieli privind comisioanele şi A - C 5.000
onorariile”
624 „Cheltuieli cu transportul de bunuri şi A - C 7.000
personal”
641 „Cheltuieli cu salariile personalului” A - C 78.000
6583 „Cheltuieli privind activele cedate A - C 5.000
şi alte operaţiuni de capital”
667 „Cheltuieli privind sconturile A - C 5.000
acordate”
6811 „Cheltuieli privind amortizarea A - C 2.900
imobilizărilor”
121 „Profit şi pierdere” = % 146.400

materiile prime”
materialele pentru ambalat”
605 „Cheltuieli privind energia 4.600
şi apa”
611 „Cheltuieli cu întreţinerea 8.900
şi reparaţiile”
614 „Cheltuieli cu studiile şi 10.000
cercetările”
comisioanele şi onorariile”
624 „Cheltuieli cu transportul 7.000
de bunuri şi personal”
641 „Cheltuieli cu salariile 78.000
personalului”
activele cedate şi alte
operaţiuni de capital”
sconturile acordate”
amortizarea imobilizărilor”
b) Se înregistrează închiderea conturilor de venituri înregistrate anterior (Contabilitatea

veniturilor).
Dacă în timpul lunii ele se creditează, închiderea lor presupune debitarea prin
intermediul contului 121 „Profit sau pierdere”:
121 „Profit sau pierdere” B + C 202.500

701 „Venituri din vânzarea produselor P - D 59.000
finite”
702 „Venituri din vânzarea P - D 18.000
semifabricatelor”
707 „Venituri din vânzarea mărfurilor” P - D 42.000
708 „Venituri din activităţi diverse” P - D 7.000
704 „Venituri din lucrări executate şi P - D 9.000
servicii prestate”
706 „Venituri din redevenţe, locaţii de P - D 6.000
711 „Venituri afrente costurilor stocurilor P - D 15.500
de produse”
722 „Venituri din producţia de imobilizări P - D 40.000
corporale”
758 „Alte venituri din exploatare” P - D 3.000
766 „Venituri din dobânzi” P - D 500
767 „Venituri din sconturi obţinute” P - D 2.500
% = 121 „Profit sau pierdere” 202.500

vânzarea produselor
finite”
vânzarea
semifabricatelor”
704 „Venituri din lucrări 9.000
executate şi servicii
prestate”
redevenţe, locaţii de
activităţi diverse”
711 „Venituri afrente 15.500
costurilor stocurilor de
produse”
producţia de imobilizări
corporale” 3.000
758 „Alte venituri din
exploatare”
766 „Venituri din 500
dobânzi”
767 „Venituri din sconturi 2.500
obţinute”

Rezumat
Contul este un procedeu de înregistrare, calcul şi determinare a structurilor
patrimoniale de la formele cele mai simple până la cele mai complexe, ce alcătuiesc
masa patrimonială. El face posibilă înregistrarea, în contabilitate, în mod distinct, a
fiecărui element patrimonial, deoarece fiecare structură poate fi transpusă într-un cont
contabil cu care, mai apoi, să urmarească evoluţia acesteia în sensul creşterii sau
descreşterii.
În funcţie de natura elementului reprezentat, conturile sunt de activ, de pasiv şi
bifuncţionle. Regulile de funcţionare a conturilor diferă în funcţie de natura lor:
conturile de activ, care reflectă mijloace economice, încep să funcţioneze prin a se
debita, înregistrează în debit existentul iniţial şi creşterile ulterioare ale mijlocului
economic şi se creditează cu reducerile acestora. Soldul final poate fi numai debitor
sau zero dacă contul este balansat. Conturile de pasiv, care reflectă resurse de formare
a mijloacelor economice, încep să funcţioneze prin creditare, înregistrează în credit
existentul iniţial şi creşterile ulterioare ale resurselor economice şi se debitează cu
reducerile acestora. Soldul final poate fi creditor sau zero dacă contul este balansat.
1. Contul reprezintă:
a) procedeul specific metodei contabilităţii care constă în cuantificarea şi măsurarea în
expresie valorică a mijloacelor materiale, creanţelor, obligaţiilor, costurilor,
veniturilor, rezultatelor financiare şi a fiecărei operaţiuni economice folosind preţurile
şi tarifele;
b) procedeul specific metodei contabilităţii care reflectă existenţa şi mişcarea fiecărui
element patrimonial, ca efect al modificărilor produse de operaţiile economice ce au
loc într-o perioadă de gestiune (exerciţiu financiar);
c) procedeul specific metodei contabilităţii care evidenţiază în expresie valorică, la un
moment dat echilibrul dintre mijloacele economice şi sursele lor de finanţare, precum
şi rezultatele obţinute ca urmare a investirii, consumării şi reproducţiei capitalului;
d) procedeul specific metodei contabilităţii care asigură verificarea exactităţii
înregistrărilor operaţiilor economice în conturi, legătura dintre conturile sintetice şi
bilanţ, legatura dintre conturile sintetice şi conturile analitice, precum şi centralizarea
datelor contabilităţii curente.
e) procedeul specific matodei contabilităţii care se bazează pe trecerea de la particular
la general, de la simplu la compus, pentru a se ajunge la generalizare.
2. Planul general de conturi cuprinde:

a) clase de conturi simbolizate cu o cifră şi care sunt împărţite în grupe de conturi
simbolizate cu două cifre;
b) clase de conturi simbolizate cu o cifră;
c) clase de conturi simbolizate cu o cifră şi care sunt împărţite în conturi sintetice de
gradul II simbolizate cu două cifre;
d) clase de conturi simbolizate cu două cifre şi care sunt împărţite în conturi sintetice
de gradul I simbolizate cu patru cifre;
e) nici un răspuns anterior nu este corect.

3. După funcţia contabilă, conturile sunt:

a) conturi sintetice;
b) conturi de gestiune externă;
c) conturi analitice;
d) conturi de pasiv;
e) conturi de activ;
4. Contul serveşte la înregistrarea:

a) numai a structurilor patrimoniale de activ modificate de operaţiunea economicã ce
a avut loc;
b) numai a structurilor patrimoniale de pasiv modificate de operaţiunea economicã ce
a avut loc;
c) numai a cheltuielilor şi veniturilor modificate de operaţiunea economicã ce a avut
loc;
d) tuturor elementelor patrimoniale modificate de operaţiunea economicã ce a avut
loc;
e) nici unul din raspunsurile de mai sus.
5. Formula contabilă este:

a) o imagine fidelă asupra situaţiei întreprinderii la sfârşitul exerciţiului financiar;
b) modalitatea de reflectare a modului de finanţare a mijloacelor economice şi a
gradului de exigibilitate a surselor de finaţare;
c) o modalitate de reprezentare a mijloacelor economice ca avere concretă şi a
drepturilor de creanţă ale întreprinderii;
d) capacitatea fiecărui mijloc economic de a parcurge calea normală a ciclului de
exploatare până la transformarea lui în bani;
e) modalitatea de prezentare grafică a fiecărei operaţii economice în conturile
corespondente, pe baza dublei înregistrări sub formă de egalitate valorică.
6. Ce este dubla înregistrare?

a) reflectarea elementelor patrimoniale sub aspectul componenţei şi al destinaţiei
bunurilor economice, adică a substanţei materiele a patrimoniului;
b) reflectarea elementelor patrimoniale sub aspectul raporturilor de proprietate în
cadrul cărora se procură şi se gestionează bunurile economice, adică sub aspectul
modului de dobândire al acestora, al drepturilor şi obligaţiilor ca expresie a
raporturilor de proprietate;
c) reflectarea unei continuităţi în ceea ce priveşte aplicarea regulilor şi procedeelor
contabile, în evaluarea activelor şi pasivelor, veniturilor şi cheltuielilor, prezentarea
situaţiei patrimoniale şi a rezultatelor.
d) înregistrarea concomitentă şi cu aceeaşi sumă a unei operaţii economice sau
financiare în debitul unui cont şi în creditul altui cont;
e) constă în aprecierea rezonabilă a faptelor astfel încât să se evite riscul transferului
asupra viitorului, a incertitudinilor prezentului, incertitudini ce pot greva patrimoniul
şi rezultatele unităţii patrimoniale.
7. Ce semnifică următoarea formulă contabilă:

5121 = 461 - 4.000
+A -A
a) reflectarea creanţei generată de c/v chiriei de primit;
b) încasarea c/v chiriei lunare conform R.C.;
c) încasarea c/v chiriei lunare şi stingerea creanţei;
d) toate răspunsurile sunt corecte;
e) nici un răspuns nu este corect.
8. Presupunem următoarea operaţie economică: “Se cumpără de la un furnizor mărfuri

în valoare de 20.000 lei, cu plata la termen”. Care dintre variantele de mai jos prezintă
analiza contabilă corectă a acestei operaţiuni?
a)
Mărfuri” A + C 20.000
Furnizori” P + C 20.000
b)
Mărfuri” A + D 20.000
“Furnizori” P + D 20.000
c)
“Furnizori” A - C 20.000
d)
“Furnizori” P + C 20.000
e)
Mărfuri” P - D 20.000
Furnizori” P + C 20.000
Universitară

4. LUCRĂRI CONTABILE PERIODICE DE SINTEZĂ
4.1.Necesitatea și rolul lucrărilor contabile de sinteză 128
4.2.Balanța de verificare – lucrare contabilă de sinteză lunară 128
4.3.Situațiile financiare anuale 138
Rezumat 144
Răspunsuri la întrebările din testele de autoevaluare 146
 să întocmești o balanță de verificare a conturilor în urma operaținuilor
economice derulate de o societate comercială;
 să înțelegi transpunerea elementelor conturilor utilizate (solduri
inițiale, rulaje, total sume și solduri finale) în balanța de verificare;
 să cunoști modul de întocmire a situațiilor financiare anuale;
 să argumentezi legătura dinte cele trei procedee specifice metodei
contabilității – cont, balanță de verificare și bilanț.

4.1. Necesitatea și rolul lucrărilor contabile de sinteză

4.1.1. Aspecte introductive
Imaginea fidelă asupra poziţiei financiare şi performanţei activităţii unei societăţi
comerciale reprezintă obiectivul fundamental al contabilităţii. O sinteză asupra
elementelor constitutive ale activităţii acesteia trebuie comunicată utilizatorilor care au
nevoie şi au dreptul la aceasta – acţionari/asociaţi, manageri, investitori actuali şi
potenţiali, salariaţi, băncile şi alte instituţii de credit, statul, furnizorii şi clienţii etc.
Această situaţie se realizează prin întocmirea unor documente financiare ce prezintă
într-o manieră sintetică, fidelă, clară şi completă, ansamblul aspectelor economico-
financiare ale întreprinderii.
4.1.2 Clasificarea lucrărilor contabile de sinteză
Documentele de sinteză pun în evidenţă, cu ajutorul unor indicatori sintetici, sub

forma recapitulaţiilor şi centralizărilor, totalitatea aspectelor care pot conduce la
formularea unei judecăţi asupra patrimoniului, situaţiei financiare şi rezultatelor
întreprinderii.
Aceste documente au purtat în timp diferite denumiri: dare de seamă, calcule periodice
de sinteză, documente de sinteză şi raportare financiar-contabilă, conturi anuale,
situaţii financiare.
Conform reglemetărilor româneşti, lucrările contabile periodice de sinteză sunt -
balanța de verificare, care se întocmește lunar;
- situațiile financiare, care se întocmesc anual, care trebuie să ofere o imagine fidelă
a poziţiei financiare, performanţei financiare, fluxurilor de trezorerie şi a celorlalte
informaţii referitoare la activitatea desfăşurată. Tot în cadrul situaţiilor financiare se
înscriu înscriu şi „raportările semestriale ale agenţilor economici” care sunt
reglementate prin normele metodologice ale Ministrului de Finanţe.
4.2 Balanța de verificare – lucrare contabilă de sinteză lunară

Definiţie
Balanţa de verificare este procedeul specific metodei contabilităţii, respectiv un
tablou care cuprinde toate conturile implicate de operaţiunile economice ale unităţii
patrimoniale, aşezate în ordinea crescătoate a simbolurilor acestora, cu ajutorul căruia
sunt centralizate informaţiile privind contabilitatea curentă a întreprinderii şi se
verifică exactitatea preluărilor de sume, a calculelor efectuate şi a altor tipuri de
prelucrări privind informaţia contabilă. Este în aceslaşi timp şi un document care
serveşte la întocmirea bilanţului contabil.
4.2.1 Conținutul balanței de verificare
Balanţa de verificare cuprinde pentru toate conturile unităţii patrimoniale, de regulă,
următoarele elemente:
 simbolul şi denumirea conturilor, în ordinea din planul de conturi;
 soldurile iniţiale debitoare şi creditoare;
 rulajele debitoare şi creditoare;
 totalul sumelor debitoare şi creditoare;
 soldurile finale debitoare şi creditoare.
Cu ajutorul balanţei de verificare se verifică corelaţiile dintre egalităţile generate de
dubla înregistrare a operaţiilor patrimoniale în contabilitate, respectiv:
128
 concordanţa dintre totalul înregistrărilor din registrul jurnal şi totalul

rulajelor debitoare şi totalul rulajelor creditoare din balanţă;
 concordanţa dintre totalul soldurilor finale debitoare şi creditoare din cartea
mare şi totalul soldurilor debitoare şi creditoare din balanţă.
Balanţa de verificare se întocmeşte atât pentru conturile sintetice cât şi pentru cele
analitice; pentru conturile analitice se poate întocmi numai situaţia soldurilor. Prin
intermediul balanţei de verificare analitice se legătura concordanţa dintre conturile
sintetice şi conturile analitice.
4.2.2. Funcțiile balanței de verificare

Ca orice procedeu contabil, balanţa de verificare îndeplineşte o serie de funcţii, şi
anume:
1. Funcţia de verificare a exactităţii înregistrării operaţiunilor economice
presupune:
- controlul şi identificarea erorilor înregistrate în conturi prin intermediul egalităţilor
valorice existente în cadrul balanţei de verificare;
- determinarea nerespectării principiului dublei înregistrări, trecerea eronată a sumelor
în Registrul Jurnal sau în Registrul Cartea Mare;
- determinarea situaţiei în care au fost calculate greşit rulajele, totalul sumelor sau
soldurile finale ale conturilor sau preluate eronat în balanţă;
2. Funcţia de centralizare a existenţei, mişcărilor şi transformărilor elementelor
patrimoniale. Prin intermediul balanţei de verificare se cunosc toate modificările care
au avut loc în structura şi volumul fiecărui element patrimonial , se prezintă rezultatele
financiare etc.
3. Funcţia de legătură dintre conturile sintetice şi cele analitice constă în întocmirea
unor balanţe de verificare ale conturilor analitice pentru fiecare cont sintetic (care se
desfăşoară pe conturi analitice). Astfel, se controlează concordanţă care trebuie să
existe între contul sintetic şi conturile sale analitice (de exemplu: între valoarea
contului 437 „Ajutor de şomaj” care trebuie să cumuleze valorile înscrise în conturile
4371 ”Contribuţia unităţii la fondul de şomaj” şi 4372 „Contribuţia personalului la
fondul de şomaj”).
4. Funcţia de legătură dintre conturile sintetice şi bilanţ. Informaţiile necesare
pentru întocmirea bilanţului contabil sunt furnizate de balanţa de verificare a
conturilor sintetice. Aceste informaţii sunt prelucrate şi grupate potrivit necesităţilor
de întocmire a bilanţului.
5. Funcţia de analiză a activităţii economice. Pe parcursul exerciţiului financiar, deci
între două bilanţuri, balanţa de verificare este singurul document care oferă
posibilitatea analizei situaţiei economico-financiare a firmei. Această analiză are
anumite limite comparativ cu analiza realizată pe baza bilanţului contabil.
4.2.3. Clasificarea balanțelor de verificare

Balanța de verificare se prezintă în variantele:
 balanţă de verificare cu o serie de egalităţi;
 balanţă de verificare cu două serii de egalităţi;
 balanţă de verificare cu trei serii de egalităţi;
 balanţă de verificare cu patru serii de egalităţi.
Balanţa de verificare cu o serie de egalităţi preia totalul sumelor debitoare şi
creditoare ale fiecărui cont din cartea - mare verificând egalitatea:
Total sume debitoare Total sume creditoare
 TSD =  TSC
129
Balanţa de verificare cu două serii de egalităţi îmbină cele două variante ale balanţei
de verificare cu o singură serie de egalităţi şi de aceea se mai numeşte şi balanţa
totalurilor sumelor şi a soldurilor.
Acest tip de balanţă de verificare realizează verificarea următoarelor serii de egalităţi:
1. Total solduri iniţial debitoare Total solduri iniţial creditoare
SiD = SiC
2. Total rulajelor debitoare Total rulaje creditoare

RcD = RcC
3. Total soldurilor finale debitoare Total soldurilor finale creditoare

SfD = SfC
Balanţa de verificare cu patru serii de egalităţi este cea mai completă deoarece verifică
toate egalităţile astfel:
1. Total sume debitoare din balanţa Total sume creditoare din balanţa
precedentă precedentă
S0D = S0C
2. Total rulaje curente debitoare Total rulaje curente creditoare

RcD = RcC
3. Total sume debitoare Total sume creditoare

ScD = ScC
4. Total solduri finale debitoare Total solduri finale creditoare

SfD = SfC
Unitatea______________
Balanţă de verificare
întocmită la ______________
Simbol Denumirea Solduri iniţiale Rulaje curente Total sume Solduri finale
cont conturilor
Debit Credit Debit Credit Debit Credit. Debit. Credit
4.2.4. Întocmirea balanței de verificare
Balanţa de verificare se întocmeşte lunar în scopul verificării exactităţii înregistrării

operaţiunilor economice în conturi, iar la 31.12. .... şi pentru întocmirea bilanţului
contabil.
În vederea întocmirii balanţei de verificare se procedează la efectuarea următoarelor
operaţiuni:
130
- se trec sumele operaţiunilor economice efectuate din Registrul Jurnal în fişele de

cont (Registrul Cartea Mare) care au fost implicate în aceste operaţiuni;
- se calculează elementele conturilor, respectiv rulaje, total sume şi solduri finale;
- se transpun datele din conturi (fişe) în formularul de balanţă de verificare;
- se adună coloanele balanţei şi se verifică egalităţile dintre coloanele perechi.
Exemplificarea modului de întocmire

La o societate comercială situaţia elementelor patrimoniale se prezenta la 01.01.2019
după cum urmează:
Bilanţ contabil
de deschidere la 01.01.2019
ACTIVE IMOBILIZATE
 Clãdiri 80.000
ACTIVE CIRCULANTE
 Mãrfuri 100.000
 Clienţi 20.000
DE PÂNÃ LA UN AN 55.000
REZERVE
 Legale 9.000
Pe parcursul lunii ianuarie 2019 au loc următoarele operaţiuni:

1. pe data de 6.01.2019 se încasează cu numerar creanțele de la clienţi în valoare de
15.000 lei;
2. pe data de 12.01.2019 se cumpără mărfuri de la un furnizor în valoare de 23.000
lei;
3. se achită o parte din datoriile către furnizori în valoare de 10.000 lei cu numerar,
pe data de 20.01.2019;
4. se reportează profitul exerciţiului 2018 pe data de 31.01.2019;
5. se achită drepturile salariale în valoare de 9.000 lei, o parte din salariaţi
neprezentându-se pentru ridicarea drepturilor, astfel că 6.000 lei se trec la categoria
„Drepturi de personale neridicate”, pe data de 31.01.2019.
Înregistrarea operaţiunilor enunţate mai sus (efectuând şi analiza contabilă):
1. 5311 “Casa în lei” A + D 15.000
4111 “Clienţi” A - C 15.000
131
5311 „Casa în lei” = 4111 „Clienţi” 15.000
2. 371 “Mărfuri” A + D 23.000
401 “Furnizori” P + C 23.000
371 „Mărfuri” = 401 „Furnizori” 23.000
3. 401 “Furnizori” P - D 10.000
5311 “Casa în lei” A - C 10.000
401 „Furnizori” = 5311 „Casa în lei” 10.000
4. 1171 “Rezultatul P + C 25.000

reportat”
121 “Profit şi pierdere” B - D 25.000
121 „Profit şi pierdere” = 1171 „Rezultatul 25.000

reportat”
5. 421 “Personal – salarii P - D 15.000

datorate”
5311 “Casa în lei” A - C 9.000
426 “Drepturi de P + C 6.000

personal neridicate”
421 „Personal – salarii = % 15.000

datorate”
5311 „Casa în lei” 9.000
426 „Drepturi de 6.000

personal neridicate”
132
Operaţiunile analizate şi înregistrate se înscriu în Registrul Jurnal:
Unitatea ___________ Nr.pagină.........
Registrul – Jurnal
Nr. Data Documentul Explicaţia Simbol conturi Sume

crt. înreg. operaţiunii
(fel, număr, data)
Debitoare Creditoare Debitoare Creditoare
1 2 3 4 5 6 7 8
1 6.01.19 Chit.1239/6.01.18 Încasare 5311 4111 15.000 15.000

client
2 12.01.19 FF.2341212/ Achiziţie 371 401 23.000 23.000

mărfuri
12.01.18
3 20.01.19 Chit.456789 Plata 401 5311 10.000 10.000

furnizor
/20.01.18
4 31.01.19 Proces verbal Reportat 121 1171 25.000 25.000

asociaţi profit 2005
5 31.01.19 Rest plata stat Achitat 421 % 15.000

salarii salarii
5311 9.000
426 6.000
6 31.01.19 Total - - - 88.000 88.000
Se deschid „T”-urile conturilor, începând cu cele existente în bilanţul de

deschidere şi se continuă cu cele care apar în pus ca urmare a operaţiunilor
economice desfăsurate; se transpun sumele din înregistrări şi apoi, se
calculează elementele conturilor (rulaje, total sume, solduri finale):
D 212 “Construcţii” C D 371“Mărfuri” C

Si 80.000 - Si 100.000 -
- - (2) 23.000 -
RD - RC RD 23.000 RC
- -
TSD 80.000 TSC TSD 123.000 TSC
- -
SFD 80.000 SFD 123.000
133
D 4111 “Clienţi” C D 5311”Casa în lei” C

Si 20.000 (1) 15.000 Si 10.000 (3)
10.000
- (1) 15.000 (5)
9.000
RD - RC 15.000 RD 15.000 RC
19.000
TSD 20.000 TSC 15.000 TSD 25.000 TSC
19.000
SFD 5.000 SFD
6.000
D 5191 “Credite bancare t.scurt” C D 401 “Furnizori” C

- Si 55.000 (3) 10.000 Si 5.000
- - (2) 23.000
- 23.000
TSD - TSC 55.000 TSD 10.000 TSC 28.000
SFC 55.000 SFC 18.000
D 421 “Personal – salarii datorate” C D 1012”Capital social” C

(5) 15.000 Si 15.000 - Si 101.000
RD 15.000 RC RD - RC
- -
TSD 15.000 TSC 15.000 TSD - TSC 101.000
SFC - SFC 101.000
D 1061 “Rezerve legale” C D 121”Rezultatul exerciţiului C

- Si 9.000 (4) 25.000 Si 25.000
- - - -
- -
TSD - TSC 9.000 TSD 25.000 TSC 25.000
SFC 9.000 SFC -
D 1171 “Rezultatul reportat” C D 426 “Drepturi neridicate” C

- (4) 25.000 - (5) 6.000
RD - RC 25.000 RD - RC
6.000
TSD - TSC 25.000 TSD - TSC 6.000
SFC 25.000 SFC 6.000
134
Se întocmeşte balanţa de verificare a conturilor cu patru serii se egalităţi la

31.01.2019, constantându-se următoarele:
- dacă fiecare cont prezintă în dinamică starea iniţială, modificările şi starea finală a
fiecărei structuri patrimoniale, balanţa de verificare preia numai anumite elemente
(sold iniţial, rulaje debitoare şi creditoare, total sume debitoare şi creditoare, solduri
finale) pentru fiecare structură, oferind o imagine „orizontală”, relativ dinamică, a
stării patrimoniului.
- conturile se înscriu în balanţa de verificare în ordinea crescătoare a simbolului lor;
- există o strânsă legătură între balanţa de verificare a conturilor şi Registrul-Jurnal,
deoarece totalul Registului trebuie să fie egal cu coloanele reprezintând rulaje debitoare şi creditoare
din balanţă (în exemplul nostru – 88.000 lei); acest aspect reprezintă în acelaşi timp şi o „cheie de
control” privind corecta întocmire a balanţei;
- întocmirea corectă a balanţei presupune egalitate între seriile sale, respectic
soldurile iniţiale debitoare trebuie să fie egale cu soldurile iniţiale creditoare, rulajele debitoare
trebuie să fie egale cu rulajele creditoare, total sume debitoare egale cu total sume creditoare, iar
soldurile finale debitoare trebuie să fie egale cu soldurile finale creditoare;
- soldurile finale ale conturilor pe care le conţine balaţa de verificare servesc la
întocmirea bilanţului contabil.
Balanţa de verificare
întocmită la 31.01.2019
Cont Denumirea Tip Solduri la 1 ianuarie Rulaj în luna Total sume Solduri finale
total
contului
Debit Credit Debit Credit Debit Credit Debit Credit
1012 Capital social P 0 101.000 0 0 0 101.000 0 101.000

varsat
1061 Rezerve legale P 0 9.000 0 0 0 9.000 0 9.000
1171 Rezultatul reporat B 0 0 0 25.000 0 25.000 0 25.000
121 Profit şi pierdere B 0 25.000 25.000 0 25.000 25.000 0 0
212 Construcţii A 80.000 0 0 0 80.000 0 80.000 0
371 Marfuri A 100.000 0 23.000 0 123.000 0 123.000 0
401 Furnizori P 0 5.000 10.000 23.000 10.000 28.000 0 18.000
4111 Clienti A 20.000 0 0 15.000 20.000 15.000 5.000 0
421 Personal – salarii P 0 15.000 15.000 0 15.000 15.000 0 0

datorate
426 Drepturi de P 0 0 0 6.000 0 6.000 0 6.000

personal neridicate
5191 Credite bancare P 0 55.000 0 0 0 55.000 0 55.000

termen scurt
5311 Casa în lei A 10.000 0 15.000 19.000 25.000 19.000 6.000 0
135
Total lista - 210.000 210.000 88.000 88.000 298.000 298.000 214.000 214.000
Bilanţ contabil
întocmit la 31.01.2019
ACTIVE IMOBILIZATE
 Clãdiri 80.000
ACTIVE CIRCULANTE
 Mãrfuri 123.000
 Clienţi 5.000
DATORII CE TREBUIE PLATITE INTR-O PERIOADA DE PÂNÃ LA UN
AN 55.000
 Furnizori 6.000
 Drepturi de personal neridicare
REZERVE
 Legale 9.000
REZULTATUL REPORTAT (profit) 25.000
4.2.5. Erori de înregistrare identificate cu ajutorul balanței de verificare

Balanţa de verificare a conturilor serveşte la depistarea erorilor de înregistrare
contabilă, atunci când nu există egalitate valorică între seriile sale. Aceste erori se pot
împărţi în două categorii:
1. erori de înregistrare contabilă identificate ca urmare a lipsei unor egalităţi
valorice din cadrul balanţei de verificare a conturilor. Din această categorie fac
parte:
- erori de înregistrare a sumelor în formulele contabile din evidenţa cronologică (mai
ales la formulele contabile compuse);
- erori de înregistrare în evidenţa sistematică (preluarea sumelor din Registrul-Jurnal
în Registrul Cartea-Mare);
- erori de calcul a elementelor valorice ale conturilor (a rulajelor, totalurilor sau
soldurilor finale în Registrul Cartea-Mare);
- erori de întomire prpriu-zisă a balanţei de verificare (adunarea greşită a totalurilor pe
coloane; preluarea incorectă a valorilor din evidenţa sistematică etc.).
Aceste erori apar cel mai des în condiţiile înregistrării manuale a operaţiunilor
economice, iar identificarea şi înlăturarea lor se realizează în ordinea inversă a celei în
care s-au desfăşurat lucrările de întocmirea a balanţei de verificare.
2. erori de înregistrare contabilă care pot fi identificate prin lipsa unor corelaţii
valorice din cadrul balanţei de verificare şah a conturilor sintetice şi a balanţelor de
verificare ale conturilor analitice. Din această categorie fac parte:
- omisiunile de înregistrare contabilă, adică operaţiuni economice care au rămas
neînregistrate în contabilitatea curentă şi care sunt depistate ca urmare a sesizărilor
primite de la partenerii unităţii în legătură cu operaţiile economice respective;
- erori de compensaţie, datorate transcrierii greşite a unor sume din documente în
Registrul-Jurnal sau din acesta în Registrul Cartea-Mare. Aceste erori sunt identificate
136
ca urmare a soldurilor sau rulajelor nefireşti constatate la unele conturi sau ca urmare a
sesizărilor primite de la terţi;
- erori de imputaţie, datorate transcrierii eronate a unor sume în debitul sau creditul
unor conturi care nu corespund conţinutului economic al operaţiunii;
- erori de înregistrare în evidenţa cronologică, datorită înregistrării unor operaţiuni
economice de două ori, debitarea şi creditarea greşită a unor conturi, stabilirea greşită
a unor conturi corespondente etc. Aceste erori pot fi identificate cu ajutorul fi
identificate cu ajutorul balanţei de verificare şah, care pe lângă egalităţile valorice,
redă şi corespondenţa conturilor. Astfel, se determină nu există corespondenţele între
anumite conturi, precum şi erorile de compensaţie şi pe cele de imputaţie.
De menţionat că numai cu ajutorul balanţei şah sintetic şi a balanţelor de verificare a
conturilor analitice se pot determina erorile menţionate mai sus. În cazul utilizării
balanţei cu două, trei sau patru serii de egalităţi obişnuite, aceste erori nu pot fi
determinate.
Sarcina de lucru 1

1. Se achită dividende către acționari în valoare de 4.000 lei cu numerar ;
2. Se achizionează mărfuri de la un furnizor în valoare de 3.000 lei.
Să se înregistreze operațiunile și să se întocmească T-urile conturilor,
calculându-se elementelor acestora, știind că soldurile inițiale erau : dividende
de plată 6.000 lei, casa în lei 8.000 lei, mărfuri 2.000 lei, furnizori 4.000 lei
137
4.3. Situațiile financiare anuale
4.3.1. Pregătirea întocmirii situațiilor financiare anuale
Întocmirea situaţiilor financiare reprezintă un amplu proces care se concretizează într-

un şir de lucrări, unele dintre ele având caracter pregătitor (preliminar), iar altele
reprezintând întocmirea proriu-zisă.
Lucrările pregătitoare au rolul de a verifica, de a efectua înregistrări de sfârşit de
exerciţiu financiar şi de a centraliza datele, asigurând reflectarea cât mai fidelă a
situaţiei economico-financiare a firmei. Ele sunt efectuate de către personalul anajat,
cu calificare în domeniu sau de către conducătorul compartimentului financiar-
contabil.
În cadrul acestor lucrări pregătitoare se cuprind:
1. verificarea înregistrării corecte a operaţiunilor economice în conturi urmăreşte
dacă s-au întocmit documentele justificative pentru toate operaţiunile economice ale
exerciţiului financiar avut în vedere şi dacă aceste documente au fost înregistrate în
totalitate în evidenţa contabilă. Această verificare este pe de o parte formală şi se
realiează parcurgând sumar situaţia conturilor sintetice şi analitice, mai ales a
soldurilor iniţiale şi a rulajelor lor, iar pe de altă parte de fond, verificându-se
legalitatea şi sinceritatea datelor înregistrate în conturi. Această din urmă verificare
este mai profundă şi vizează calitatea datelor contabile.
2. verificarea concordanţei dintre contabilitate şi evidenţa operativă şi dintre
contabilitatea sintetică şi cea analitică are în vedere că pentru unele elemente
patrimoniale se conduce şi o evidenţă operativă, fiind astfel necesar să se asigure o
deplină concordanţă între aceasta şi contabilitatea analitică sau sintetică în vederea
elaborării situaţiilor financiare.
Se pot depista astfel erori în conducerea evidenţei operative, a evidenţei analitice sau
sintetice ori concomitent în evidenţa operativă şi contabilitate. În această situaţie
verificările se succed în ordinea inversă a operaţiilor de înregistrare.
Verificarea concordanţei dintre contabilitatea sintetică şi cea analitică urmează
verificării dintre evidenţa operativă şi contabilitatea analitică şi are ca scop asigurarea
unor informaţii contabile exacte în cadrul conturilor sintetice. Se urmăreşte
concordanţa dintre totalul rulajelor a conturilor sintetice şi conturilor analitice
corespunzătoare.
În acest scop se pot folosi mai multe metode: întocmirea de balanţe analitice pentru
acele conturi sintetice care se dezvoltă în analitic sau folosirea în cazul formei de
înregistrare contabilă „pe jurnale”, a jurnalelor auxiliare care au coloane distincte
pentru conturi analitice, ale căror sume totalizate se confruntă cu sumele conturilor
sintetice.
3. întocmirea balanţei de verificare primară
Prin intermediul balanţei se realizează centralizarea şi controlul sumelor înregistrate în
conturi. Se pot descoperi astfel eventuale erori care au dus la dezechilibrul valoric al
coloanelor balanţei şi implicit în debitul sau creditul conturilor. În această balanţă
preliminară figurează cu sold atât conturile din clasa cheltuielilor, cât şi a veniturilor,
întrucât rezultatul brut al exercitiului nu este încă stabilit.
4. inventarierea generală a patrimoniului, înaintea întocmirii situaţiilor financiare,
se efectuează deoarece datele cuprinse în balanţă nu sunt în întotdeauna în
concordanţă cu ceea este şi în realitate. De regulă, între datele balanţei şi situaţia
faptică apar diferenţe sau nepotriviri. Rezultatele inventarierii se stabilesc prin
compararea datelor înscrise în listele de inventariere cu cele din contabilitate, respectiv
evidenţa tehnic-operativă. Pentru elementele patrimoniale la care se constată
deprecieri se întocmesc liste separate şi, în contabilitate, se înregistrează un provizion
138
în cazul deprecierilor reversibile sau o amortizare suplimentară în situaţia deprecierilor

ireversibile.
5. contabilizarea operaţiunilor de regularizare se referă la înregistrarea diferentelor
constatate cu ocazia inventarierii. În acest scop, în Registrul-Jurnal vor fi redactate
operaţiuni referitoare la plusuri şi minusuri de inventar.
6. determinarea rezultatului contabil presupune închiderea conturilor de venituri şi
de cheltuieli ale perioadei curente, conţinute în structura claselor 6 şi 7, prin
intermediul contului 121 „Profit şi pierdere”. Astfel se determină rezultatul contabil
sau profitul contabil ca diferenţă între creditul şi debitul contului 121. Dacă diferenţa
este pozitivă, firma a obţinut profit, iar dacă este negativă s-au obţinut pierderi.
Profitul contabil este considerat în cadrul Standardelor Internaţionale de Contabilitate
ca fiind „profitul net sau pierderea aferentă unei perioade înainte de scăderea
cheltuielilor cu impozitul”.
7. determinarea profitului impozabil şi a impozitului pe profit
Profitul impozabil se determină adăugând sau diminuând din profitul contabil,
determinat anterior, o serie de elemente şi anume: cheltuielile nedeductibile
(cheltuieli cu impozitul pe profit, cheltuieli cu amenzi, despăgubiri, penalităţi,
cheltuieli cu sponsorizări, diurne peste limita prevăzută de lege, alte cheltuieli
nedeductibile fiscal), deducerile fiscale (rezerva legală, dividende primite, venituri
rezultate din anularea provizioanelor etc.) şi pierderile înregistrate în exerciţiile
precedente şi reportate în exerciţiul curent, care trebuie acoperite, după formula:
Pi = Pc + Chn – Df – Pfr, unde:
Pi – Profit impozabil sau pierdere fiscală
Pc – Profit contabil
Chn – cheltuieli nedeductibile fiscal
Df – deduceri fiscale
Pfr – pierderi din exerciţiile precedente reportate
O dată determinat profitul impozabil se poate calcula şi impozitul pe profit prin
aplicarea cotei de 16% asupra profitului impozabil., cu unele excepţii: 6% pentru
profitul provenit din export realizat din activitate proprie sau prin activitate de
comision şi 80% pentru veniturile rămase după scăderea cheltuielilor deductibile şi a
fondului de rezervă, în cazul Băncii Naţionale.
După determinarea impozitului pe profit se vor redacta următoarele articole:
691 „Cheltuieli cu impozitul pe = 441 „Impozitul pe profit”

profit”
121 „Profit şi pierdere” = 691 „Cheltuieli cu impozitul pe
profit”
8. întocmirea balanţei de verificare finală presupune centralizarea mişcărilor de

valori pe baza datelor conţinute în Registrul Cartea-Mare. Spre deosebire de prima
balanţă, conturile de cheltuieli şi venituri nu mai prezintă sold. Ele au fost închise prin
intermediul contului 121, cu ocazia stabilirii rezultatului contabil. Balanţa de
verificare finală stă la baza întocmirii bilanţului contabil şi a anexelor sale.
4.3.2. Conținutul situațiilor financiare și întocmirea lor
Aceste lucrări reprezintă de fapt întocmirea bilanţului contabil, a contului de profit şi

pierdere, a anexelor la bilanţ şi a politicilor şi notelor explicative referitoare la
exerciţiul consemnat prin bilanţ.
Întocmirea bilanțului propriu-zis
139
Bilanţul contabil este cea mai completă şi complexă situaţie financiară anuală care
prezintă imaginea fidelă a patrimoniului între două perioade de timp. La întocmirea
bilanţului sunt preluate valorile din balanţa de verificare finală, ţinându-se cont de
structurile patrimoniale rectifiative şi de cele de venituri şi cheltuieli care sunt
reprezentate indirecte prin intermediul soldului contului de profit şi pierdere.
De asemenea, datele din balantă sunt regrupate, modul de calcul şi agragre a sumelor
fiind indicat de formularul tip de bilanţ prin colaţioarea rândurilor, cât şi prin normele
metodologice de completare. Bilanţul cuprinde toate elementele de activ, datoriile
capitalurile proprii ale personei juridice la încheierea exerciţiului financiar.
Întocmirea contului de profit și pierdere
Contul de profit şi pierdere exprimă performanţa firmei. Cheltuielile şi veniturile
perioadei curente sunt prelucrate şi sistematizate separat, structurându-se pe trei
activităţi principale: exploatare, financiară şi extraordinară. Totodată, se determină şi
rezultatele în cadrul fiecărei activităţi, rezultatul curent, brut şi net al exerciţiului.
Situația fluxurilor de trezorerie
Această situaţie se întocmeşte ca urmare a faptului că în ativitatea firmei cheltuielile
nu reprezintă întotdeauna plăţi, veniturile nu reprezinta în acelaşi timp şi încasări sau
invers. Astfel, apare necesară cunoaşterea modului de gestionare al trezoreriei
întreprinderii, adică a fluxului de numerar.
Fluxul de numerar reprezintă intrările sau ieşirile de numerar dintr-un exerciţiu
financiar sau echivalente ale acestora (investiţii financiare pe termen scurt, care sunt
uşor transformabile în bani).
Situaţia fluxurilor de numerar are rolul de a prezenta fluxurile de această natură
structurate pe activităţi distincte: exploatare (încasări şi plăţi legate de vânzarea
bunurilor şi prestarea de servicii, plăţi pentru şi în numele angajaţilor, plăţi privind
impozitele şi taxele etc.), investiţie (încasări şi plăţi din vânzarea de terenuri,
construcţii, plăţi avansate furnizorilor de imobilizări etc.) şi finanţare (venituri în
numerar din emisiunea de obligaţiuni, plăţi în numerar către acţionari, rambursările în
numerar a unor sume împrumtate), inclusiv creşterea netă a numerarului sau
echivalentelor de numerar obţinute prin compararea situaţiilor existente la începutul şi
sfârşitul exerciţiului.
Redăm mai jos un exemplu de prezentare al situaţiei fluxurilor de numerar:
Denumirea indicatorului Nr. Exerciţiu financiar

rând precedent încheiat
Fluxuri de numerar din activităţi de exploatare
- încasări
- plăţi
Fluxuri de numerar din activităţi de investiţii:
- încasări
- plăţi
Fluxuri de numerar din activităţi de finanţare:
- încasări
- plăţi
Fluxul de numerar – total
Numerar la începutul perioadei
Numerar la sfârşitul perioadei
Politicile contabile și notele explicative

Acestea reprezintă componenta situaţiilor financiare care asigură furnizarea unor
informaţii suplimentare pentru edificarea utilizatorului bilanţului. Prin politici
contabile se înţelege ansamblul de principii, norme, convenţii, reguli şi practici
140
specifice adoptate de o persoană juridică la întocmirea şi prezentarea situaţiilor anuale.

În notele explicative fiecare element obligatoriu prezentat în situaţiile financiare poate
fi detaliat, dacă această detaliere conduce la prezenatrea unei situaţii elocvente pentru
utilizatorii de informaţii. De asemenea, pot fi prezentate elemente din contul de profit
şi pierdere dezvoltate cu orice element de venit sau de cheltuială care nu este prevăzut
în formularul tip.
Reglementările româneşti structurează problematica notelor explicative într-un număr
de zece domenii, cu următoarea succeviune:
1. Active imobilizate (se prezintă detaliat activele imobilizate, precizând
valoarea lor la 1 ianuarie, achiziţiile sau ieşirile din gestiune, perioadele de amortizare, valoarea la 31
decembrie, deprecieri înregistrate în cursul exerciţiului etc.).
2. Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli (se prezintă denumirea fiecărui
provizion, valorile la 1 ianuarie şi la 31 decembrie, cauzele care au condus la constiruirea sau la
anularea lor).
3. Repartizarea profitului (se precizează destinaţiile profitului realizat în
exerciţiul curent – rezervă legală, acoperirea pierderilor contabile, alte repartizări – precum şi valoarea
profitului rămas nereprtizat, dacă este cazul).
4. Analiza rezultatului din exploatare (sunt analizate veniturile şi cheltuielile din
activitatea de exploatare, respectiv cifra de afaceri, costul bunurilor vândute şi al serviciilor prestate,
celelelte cheltuielile, efectuate în legătură cu realizarea cifrei de afaceri, sunt grupate în cheltuieli ale
activităţii de bază, cheltuieli ale activităţilor auxiliare, cheltuieli indirecte de producţie şi se determină
rezultatul brut; sunt analizate cheltuielile de desfacere, cheltuielile generale de administraţie şi alte
venituri din exploatare, arătându-se activităţile care au condus la generarea lor).
5. Situaţia creanţelor şi datoriilor (se prezintă valoarea creanţelor pe catogorii –
clienţi de încasat, debitori diverşi, creanţe în legătură cu bugetele pentru sume plătite
în plus, TVA de recuperat etc.; datoriile sub şi ele prezentate detaliat – datorii
comerciale, bancare, salariale, fiscale, sociale etc. precizându-se în ambele cazuri
durata normală a încasarilor, respectiv a plăţilor, valoarea acestora la 1 ianuarie şi 31
decembrie, valoarea şi natura garanţiilor, dacă este cazul, valoarea creanţelor şi
oblgaţiilor pentru care s-au constituit provizioane).
6. Principii, politici şi metode contabile (sunt precizate principiile şi metodele
contable utilizate, abaterile de la acestea, dacă este cazul, schimbarea metodelor de evaluare; se
specifică dacă s-au aplicat reguli de evaluare alternative, suma dobânzilor incluse în costul de
producţie al activelor imobilizate şi circulante cu ciclu lung de fabricaţie).
7. Acţiuni şi obligaţiuni (se prezintă informaţii referitoare la capitalul social
subsris nevărsat şi vărsat, numărul şi valoarea totală a fiecărui tip de acţiuni emie, acţiunile
răscumpărabile, acţiunile emise în timpul exerciţiului financiar, obligaţiunile emise, structura
acţionariatului etc.).
8. Informaţii privind salariaţii, administratorii şi directorii (se fac menţiuni cu
privire la salarizarea directorilor şi administratorilor, valoarea avansurilor şi a creditelor acordate
directorilor şi administratorilor în timpul exerciţiului financiar, numărul mediu de salariaţi, pe total şi
pe fiecare categorie în parte, salariile plătite acestora şi de plătit, cheltuielile cu asigurările sociale, alte
cheltuieli cu contribuţiile pentru pensii).
9. Exemple de calcul şi analiză a principalilor indicatori economico-financiari
(se calculează şi se analizează o serie de indicatori, cum ar fi: lichiditatea curentă, lichiditatea
imediată, gradul de îndatorare, viteza de rotaţie a stocurilor, viteza de rotaţie a debitelor-clienţi, viteza
de rotaţie a creditelor-furnizor, viteza de rotaţie a activelor imobilizate, rentabilitatea capitalului
angajat, marja brută din vânzări etc.).
10. Alte informaţii (sunt oferite informaţii cu privire la prezentarea persoanei
juridice, la relaţiile sale cu filialele, întreprinderi asociate sau cu alte societăţi în care se deţin titluri de
participare strategice, dacă este cazul; modalitatea folosită pentru exprimarea în moneda naţională a
elementelor de activ şi de pasiv, a veniturilor şi cheltuielilor eidenţiate iniţial într-o monedă străină;
informaţii referitoare la impozitul pe profit, cifra de afaceri, cheltuielile cu chiriile şi ratele achitate în
141
cadrul contractelor de leasing operaţional, onorariile plătite persoanelor care verifică situaţiile
financiare anuale, angajamente primite şi angajamente acordate).
Raportul de gestiune
Acesta reprezintă şi el o componentă a lucrărilor de sinteză anuale, conţinând
informaţii pe care le prezintă administratorul societăţii, în legătură cu activitatea
desfăşurată în timpul exercitiului financiar.
Raportul de gestiune are următorul conţinut:
 prezentarea situaţiei întreprinderii şi evoluţia sa previzibilă;
 evenimentele importante survenite între data închiderii exerciţiului şi
data la care s-a întocmit raportul;
 participaţiile de capital la alte întreprinderi;
 activitatea şi rezultatele sucursalelor şi a altor subunităţi proprii;
 activitatea de dezvoltare şi investiţii;
 datoriile către bugetul de stat, bugetele locale şi bugetul asigurărilor sociale etc.;
 afectarea rezultatului exerciţiului, dividendele care s-au distibuit şi repartizat,
precum şi datoria de impozitare corespunzătoare;
 cumpărarea şi revânzarea de către societate a propriilor acţiuni etc.
Verificarea și certificarea situațiilor financiare anuale

Potrivit Legii contabilităţii bilanţurile contabile trebuie verificare şi certificate
de persoane abilitate în acest sens, conform prevederilor legale.
Verificarea şi certificarea se poate face de către cenzori sau de către alte
persoane care pot îndeplini obligaţiile prevăzute de lege pentru cenzorii numiţi la
societăţile comerciale. Aceştia au printre atribuţiile lor, verificarea şi certificarea
bilanţurilor agenţilor economici, care au o cifră de afaceri mai mare decât echivalentul
a 100.000 de euro, la cursul de schimb de la 31 decembrie şi care nu au cenzori,
precum şi bilanţurile contabile ale regiilor autonome.
Această verificare reprezintă un control extern, legal şi cu caracter pemanent.
Obiectivul controlului este confirmarea faptului că bilanţul redă imaginea fidelă a patrimoniului, clară
şi completă, precum şi situaţia financiară şi rezultatele firmei. Pentru aceasta se verifică:
- existenţa concordanţei dintre bilanţul contabil, balanţa de verificare şi registrele
contabile;
- întocmirea registrelor de contabilitate conform reglementărilor în vigoare;
- respectarea regulilor privind evaluarea patrimoniului şi a celorlalte principii, norme
şi reguli contabile.
Verificarea în vederea certificării bilanţului presupune parcurgerea a trei momente:
1. cunoaşterea generală a întreprinderii, când se adună date referitoare la
societate, cu caracter general: date de identificare, obiectul de activitate principal şi activităţile
secundare, capitalul social, numărul de acţiuni, administrarea, conucerea şi controlul intern etc. Se
cunoaşte activitatea societăţii în urma discuţiilor cu persoanele responsabile şi prin vizitarea firmei.
2. evaluarea controlului intern. În această fază, persoana care realizează
controlul extern poate utiliza lucrările de control intern realizate de contabili şi experţi contabili. Cel
care verifică trebuie să aprecieze funcţionarea înregistrării operaţiilor interne, să se asigure de
caracterul adecvat al lucrărilor interne şi de concluziile acestora în legătură cu obiectivul misiunii sale
şi să conserve o documentaţie suficientă a lucrărilor sale. Astfel, se apreciază în ce măsură concluziile
controlului intern pot fi luate în considerare în realizarea contolului extern efectuat.
3. examinarea directă a conturilor şi situaţiilor financiare este legată de
controlul conturilor şi a documentelor de sinteză şi corelaţiile acestora cu activitatea de control intern.
Astfel, dacă controlul intern este puternic, cenzorul va verifica doar operaţiunile de închidere a
142
conturilor, caracterul real al soldurilor acestora, va efectua teste de validare a înregistrărilor pe baza
documentelor deţinute de întreprindere etc. Dacă controlul intern are puncte slabe, cenzorul va trebui
să aplice mai amănunţit testele anterioare sau să recurgă la teste suplimentare. În situaţia în care
controlul intern este deficitar, cel ce verifică activitatea societăţii se bazează exclusiv pe revizia
conturilor. El trebuie să utilizeze anumite corelaţii şi chei de control care să-i permită să-şi formeze
opinia. Trebuie identificate eventualele erori, inexactităţi care explice rezerva sau refuzul de a certifica
situaţiile financiare, dacă este cazul.
Observaţiile celui care verifică situaţiile financiare sunt consemnate într-un raport care
poate menţiona: absenţa punerii la dispoziţie a documentelor sau a publicării informaţiilor obligatorii,
erori constatate în compararea informaţiilor furnizate cu documentele de sinteză, lipsa sincerităţii
informaţiilor care poate fi înşelătoare pentru acţionari sau terţi, în caz de publicare.
Potrivit Legii contabilităţii, certificarea bilanţului se poate face în mai multe
variante:
1. certificarea fără rezerve, care se realizează dacă sunt îndeplinite
următoarele condiţii: documentele de sinteză sunt stabilite conform normelor legale în
vigoare, principiile contabile sunt aceleaşi cu cele aplicate în exerciţiul anterior,
informaţiile cuprinse în situaţiile financiare oferă o imagine fidelă asupra
partimoniului etc. şi cel care a verificat situaţiile financiare a putut pune în practică,
fără restricţii, toate actele pe care le-a considerat utile.
2. certificarea cu rezerve apare în situaţia în care s-au constatat erori,
anomalii, nerespectarea regulilor şi principiilor contabile, cu urmări aspura reflectării
ansamblului lucrărilor de sinteză, nu s-au putut aplica procedeele de verificare dorite,
s-au constatat nereguli a căror efect se va constata în viitor etc.;
3. refuzul de a certifica are loc atunci când s-au constatat erori, anomalii
semnificative care afectează sinceritatea documentelor de sinteză, nu s-au putut aplica procedee de
verificare pentru a formula o opinie despre ansamblul documentelor financiare, s-au constatat nereguli
care afectează grav informaţiile cuprinse în documentele de sinteză, determinând refuzul de a certifica
situaţiile financiare.
Motivele certificării cu rezerve sau a refuzului de a certifica se consemnează în raportul pe
care îl întocmeşte cenzorul sau altă persoană care efectuează controlul situaţiilor financiare.
Situaţiile financiare anuale se întocmesc în trei exemplare, iar după ce au fost semnate de către
conducătorul societăţii, conducătorul compartimentului financiar-contabil şi persoana care le-a
verificat (cenzorul), se supun aprobării de către Adunarea generală a acţionarilor. Din cele trei
exemplare, unul se depune la Administraţia financiară de care aprţine societatea comercială, unul la
Oficiul Registrului Comerţului, pentru publicarea în Monitorul Oficial, iar ultimul exemplar se
păstrează la societate.
Sarcina de lucru 2
Întocmiți Balanța de verificare a conturilor de la Sarcina de lucru 1.
Cont Denumirea Tip Solduri la 1 ianuarie Rulaj în luna Total sume Solduri finale
total
contului
Debit Credit Debit Credit Debit Credit Debit Credit
143
Rezumat
Orice societate comercială are nevoie de o sintetizare a activităţii sale economice şi
financiare, mai ales la sfârşitul exerciţiului financiar. Acest aspect este rezolvat prin
intermediul lucrărilor periodice de sinteză – balanța lunară de verificare a conturilor,
situaţiile financiare, raportări financiare semestriale.
Balanţa de verificare este procedeul specific metodei contabilităţii, care se prezintă
sub forma unui tablou ce cuprinde toate conturile implicate de operaţiunile
economice ale unităţii patrimoniale, aşezate în ordinea crescătoate a simbolurilor
acestora, cu ajutorul căruia sunt centralizate informaţiile privind contabilitatea
curentă a întreprinderii şi se verifică exactitatea preluărilor de sume, a calculelor
efectuate şi a altor tipuri de prelucrări privind informaţia contabilă. Este în aceslaşi
timp şi un document care serveşte la întocmirea bilanţului contabil.
Situaţiile financiare sunt documente de sinteză prin care se prezintă într-o structură
formalizată informaţii de natură financir-contabilă necesare majorităţii utilizatorilor.
Ele se întocmesc periodic, adică anual, semestrial sau trimestrial.
Pentru întocmirea lor se realizează o serie de lucrări cu caracter preliminar, cum ar fi:
verificarea înregistrării corecte a operaţiunilor economice în conturi, verificarea
concordanţei dintre contabilitate şi evidenţa operativă şi dintre contabilitatea sintetică
şi cea analitică, întocmirea balanţei de verificare primară, inventarierea generală a
patrimoniului, contabilizarea operaţiunilor de regularizare, determinarea rezultatului
contabil, determinarea profitului impozabil şi a impozitului pe profit, întocmirea
balanţei de verificare finală.
1. Funcţiile balanţei de verificare sunt:
a) funcţia de verificare a exactităţii înregistrării operaţiunilor economice, funcţia
de centralizare a existenţei, mişcărilor şi transformărilor elementelor patrimoniale,
funcţia de legătură dintre conturile sintetice şi cele analitice, funcţia de legătură dintre
conturile sintetice şi bilanţ, funcţia de analiză a activităţii economice;
b) funcţia de verificare a exactităţii înregistrării operaţiunilor economice, funcţia
de calcul şi determinare a existenţei, mişcărilor şi transformărilor elementelor
patrimoniale, funcţia de legătură dintre conturile sintetice şi cele analitice, funcţia de
legătură dintre conturile sintetice şi bilanţ, funcţia de analiză a activităţii economice;
c) funcţia de corectare a exactităţii înregistrării operaţiunilor economice, funcţia
de analiză a existenţei, mişcărilor şi transformărilor elementelor patrimoniale, funcţia
144
de legătură dintre conturile sintetice şi cele analitice, funcţia de legătură dintre

d) funcţia de corelare a exactităţii înregistrării operaţiunilor economice, funcţia
de previziune a existenţei, mişcărilor şi transformărilor elementelor patrimoniale,
funcţia de legătură dintre conturile sintetice şi cele analitice, funcţia de legătură dintre
e) funcţia de analiză a exactităţii înregistrării operaţiunilor economice, funcţia de
comparare a existenţei, mişcărilor şi transformărilor elementelor patrimoniale, funcţia
de legătură dintre conturile sintetice şi cele analitice, funcţia de legătură dintre
conturile sintetice şi bilanţ, funcţia de analiză, sinteză şi previziune a activităţii
economice.
2. Balanţa de verificare reprezintă:

a) un procedeu specific metodei contabilităţii;
b) un procedeu specific disciplinelor economice;
c) un tablou care prezintă în ordinea crescătoare a simbolului toate conturile
utilizate de contabilitatea curentă, cu elementele preluate din „T”-urile conturilor;
d) un tablou asemănător cu bilanţul contabile, dar care cuprinde şi conturile de
venituri şi de cheltuieli;
e) un tablou sintetic privind activitatea desfăşurată de serviciul comercial a
firmei.
3. Balanţa de verificare a conturilor serveşte la depistarea erorilor de înregistrare

contabilă, atunci când nu există egalitate valorică între seriile sale. Din această
categorie fac parte:
a) erori de înregistrare a sumelor în formulele contabile din evidenţa cronologică
(mai ales la formulele contabile compuse);
b) omisiunile de înregistrare contabilă, adică operaţiuni economice care au rămas
neînregistrate în contabilitatea curentă;
c) erori constând în debitarea şi creditarea greşită a unor conturi, stabilirea
greşită a unor conturi corespondente etc.;
d) erori de întomire propriu-zisă a balanţei de verificare (adunarea greşită a
totalurilor pe coloane; preluarea incorectă a valorilor din evidenţa sistematică etc.);
e) erori de imputaţie, datorate transcrierii eronate a unor sume în debitul sau
creditul unor conturi care nu corespund conţinutului economic al operaţiunii.
4. În vederea întocmirii balanţei de verificare lunare se procedează la efectuarea

anumitor operaţiuni. Care din variantele de mai jos nu este corectă:
a) se trec sumele operaţiunilor economice efectuate din Registrul Jurnal în fişele
de cont (Registrul Cartea Mare) care au fost implicate în aceste operaţiuni;
b) se calculează elementele conturilor, respectiv rulaje, total sume şi solduri
finale;
c) se transpun datele din conturi (fişe) în formularul de balanţă de verificare;
d) se adună coloanele balanţei şi se verifică egalităţile dintre coloanele perechi.
e) se întocmeşte bilanţul contabil.
5. Care din variantele următoare sunt valabile în cazul balanţei de verificare?

a) SFD = TSD – SiD şi SFC = TSC – SiC;
b) TSD = SiD + RD şi TSC = SiC + RC;
c) TSD = SFD – SiD şi TSC = SFC – SiC;
d) SFD = SiD + RD şi SFC = SiC + RC;
e) Rulajele debitoare şi creditoare coincid cu totalurile debitoare şi creditoare din
Registrul-Jurnal.
145
6. Situaţiile financiare anuale presupun o serie de lucrări premergătoare. Care din

variantele de mai jos nu este corectă?
a) întocmirea balanţei de verificare primară;
b) inventarierea generală a patrimoniului;
c) determinarea rezultatului contabil;
d) întocmirea balanţei de verificare finală;
e) redactarea bilanţului contabil.
7. Situaţiile financiare anuale reprezintă:

a) documente de sinteză prin care se prezintă într-o structură formalizată
informaţii de natură financir-contabilă necesare majorităţii utilizatorilor;
b) documente în care sunt consemnate operaţiunile economice şi financiare
desfăşurate de o societate comercială;
c) documentele de sinteză pun în evidenţă, cu ajutorul unor indicatori sintetici,
sub forma recapitulaţiilor şi centralizărilor, totalitatea aspectelor care pot conduce la
formularea unei judecăţi asupra patrimoniului, situaţiei financiare şi rezultatelor
întreprinderii;
d) documente cu ajutorul cărora se realizează o recapitulaţie a elementelor
patrimoniale inventariate;
e) documente de analiză, care prin indictorii determinaţi oferă informaţii
cantitative şi calitative despre patrimoniu şi rezultatele financiare ale unei societăţi
pentru un exerciţiu financiar.
8. Care variantă de mai jos nu face parte din situaţiile financiare anuale?
a) bilanţul contabil;
b) contul de profit şi pierdere;
c) anexele la bilanţ;
d) balanţa de verificare;
e) politicile şi notele explicative.
Tema de control nr.2 Înregistrarea operațiunilor economice și

întocmirea conturilor
O societate comercială prezintă următoarea situaţie a elementelor patrimoniale
la începutul exercițiului financiar: furnizori 1.800 lei; clienţi 1.200 lei; rezerve
400 lei; prime de emisiune 300 lei; capital social 9.000 lei; ambalaje 1.000 lei ;
rezultatul reportat (profit) 500 lei; rezerve din reevaluare 200 lei; cont curent la
bancă 8.000 lei; casa în lei 3.000 lei, efecte de plătit 1000 lei.
Să se efectueze analiza contabilă a următoarelor operaţiuni care au loc în

timpul exercițiului financiar, să se întocmească formulele contabile rezultate în
urma analizei şi “T-urile” conturilor:
1. se majorează capitalul social, jumătate din rezerve încorporându-se în
capital, respectiv 200 lei;
2. se achită efectele de plată din contul curent de la bancă, 1.000 lei;
3. se încasează o creanţă de la un client în valoare de 600 lei prin contul de la
bancă;
4. se achită datoria către un furnizor, în valoare de 300 lei, din casierie.
146
Răspunsuri la întrebările din testele de autoevaluare

Capitolul 1 - 1.b; 2. b; 3. d; 4.b; 5.C; 6. E; 7. A; 8. c; 9.D; 10. d.
Capitolul 2 – 1.d; 2. C; 3. D; 4.a; 5.a; 6. d; 7. c; 8. c.
Capitolul 3 – 1.b; 2.a,b; 3.d,e; 4.d; 5.e; 6.d; 7.c; 8.d.
Capitolul 4 - 1.a; 2. a,c; 3. a,d; 4.e; 5.b,e; 6. e; 7. a; 8. d.
Universitară
Bibliografie de elaborare a cursului:

Dumitrana Mihaela, Caraiani Chirata (2008). Bazele contabilității. Aplicații și studii
de caz. București: Editura Universitară
Dumitru Andreea-Paula (2010). Bazele contabilității. Teste grilă, aplicații practice
propuse spre rezolvare,lucrarepractică monografică. București: Editura Universitară
Matiș Dumitru (2010). Bazele contabilității.Fundamente și premise pentru un
raționament profesional autentic. Cluj-Napoca: Editura Casa Cărții de Știință
Popa Irimie Emil, Briciu Sorin, Oprean Ioan, Bunget Ovidiu, Peres Cristian, Pete
Ștefan (2009). Bazele contabilității. Aplicații practice. București: Editura Economică
Universitară
Tabără Neculai, Budugan Dorina, Horomnea Emil (2009). Bazele contabilității.
Concepte, modele, aplicații. Iași: Editura Sedcom Libris
*** OMFP nr.1802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind
situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate
147
Planul de conturi general OMFP nr.1802/2014, actualizat

Clasa 1 - Conturi de capitaluri, provizioane, împrumuturi şi contabile
datorii asimilate 1175. Rezultatul reportat reprezentând surplusul realizat din
10. Capital şi rezerve rezerve din reevaluare
101. Capital*4) 1176. Rezultatul reportat provenit din trecerea la aplicarea
1011. Capital subscris nevărsat reglementărilor contabile conforme cu directivele europene *12)
1012. Capital subscris vărsat 12. Rezultatul exerciţiului financiar
1015. Patrimoniul regiei 121. Profit sau pierdere
1016. Patrimoniul public*5) 129. Repartizarea profitului
1017. Patrimoniul privat*6) 14. Câştiguri sau pierderi legate de emiterea, răscumpărarea,
1018. Patrimoniul institutelor naţionale de cercetare- vânzarea, cedarea cu titlu gratuit sau anularea instrumentelor de
dezvoltare capitaluri proprii
103. Alte elemente de capitaluri proprii 141. Câştiguri legate de vânzarea sau anularea instrumentelor
1031. Beneficii acordate angajaţilor sub forma instrumentelor de capitaluri proprii
de capitaluri proprii 1411. Câştiguri legate de vânzarea instrumentelor de capitaluri
1033. Diferenţe de curs valutar în relaţie cu investiţia netă proprii
într-o entitate străină*7) 1412. Câştiguri legate de anularea instrumentelor de capitaluri
1038. Diferenţe din modificarea valorii juste a activelor proprii
financiare disponibile în vederea vânzării şi alte elemente de 149. Pierderi legate de emiterea, răscumpărarea, vânzarea,
capitaluri proprii*8) cedarea cu titlu gratuit sau anularea instrumentelor de capitaluri
104. Prime de capital proprii
1041. Prime de emisiune 1491. Pierderi rezultate din vânzarea instrumentelor de
1042. Prime de fuziune/divizare capitaluri proprii
1043. Prime de aport 1495. Pierderi rezultate din reorganizări, care sunt determinate
1044. Prime de conversie a obligaţiunilor în acţiuni de anularea titlurilor deţinute
105. Rezerve din reevaluare 1498. Alte pierderi legate de instrumentele de capitaluri
106. Rezerve proprii
1061. Rezerve legale 15. Provizioane
1063. Rezerve statutare sau contractuale 151. Provizioane
1068. Alte rezerve 1511. Provizioane pentru litigii
107. Diferenţe de curs valutar din conversie*9) 1512. Provizioane pentru garanţii acordate clienţilor
108. Interese care nu controlează*10) 1513. Provizioane pentru dezafectare imobilizări corporale şi
1081. Interese care nu controlează - rezultatul exerciţiului alte acţiuni similare legate de acestea
financiar 1514. Provizioane pentru restructurare
1082. Interese care nu controlează - alte capitaluri proprii 1515. Provizioane pentru pensii şi obligaţii similare
109. Acţiuni proprii 1516. Provizioane pentru impozite
1091. Acţiuni proprii deţinute pe termen scurt 1517. Provizioane pentru terminarea contractului de muncă
1092. Acţiuni proprii deţinute pe termen lung 1518. Alte provizioane
1095. Acţiuni proprii reprezentând titluri deţinute de 16. Împrumuturi şi datorii asimilate
societatea absorbită la societatea absorbantă 161. Împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni
11. Rezultatul reportat 1614. Împrumuturi externe din emisiuni de obligaţiuni
117. Rezultatul reportat garantate de stat
1171. Rezultatul reportat reprezentând profitul nerepartizat 1615. Împrumuturi externe din emisiuni de obligaţiuni
sau pierderea neacoperită garantate de bănci
1172. Rezultatul reportat provenit din adoptarea pentru prima 1617. Împrumuturi interne din emisiuni de obligaţiuni
dată a IAS, mai puţin IAS 29*11) garantate de stat
1173. Rezultatul reportat provenit din modificările politicilor 1618. Alte împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni
contabile 162. Credite bancare pe termen lung
1174. Rezultatul reportat provenit din corectarea erorilor 1621. Credite bancare pe termen lung
148
1622. Credite bancare pe termen lung nerambursate la 2673. Creanţe faţă de entităţile asociate şi entităţile controlate
scadenţă în comun
1623. Credite externe guvernamentale 2674. Dobânda aferentă creanţelor faţă de entităţile asociate şi
1624. Credite bancare externe garantate de stat entităţile controlate în comun
1625. Credite bancare externe garantate de bănci 2675. Împrumuturi acordate pe termen lung
1626. Credite de la trezoreria statului 2676. Dobânda aferentă împrumuturilor acordate pe termen
1627. Credite bancare interne garantate de stat lung
166. Datorii care privesc imobilizările financiare 2677. Obligaţiuni achiziţionate cu ocazia emisiunilor efectuate
1661. Datorii faţă de entităţile afiliate de terţi
1663. Datorii faţă de entităţile asociate şi entităţile controlate 2678. Alte creanţe imobilizate
în comun 2679. Dobânzi aferente altor creanţe imobilizate
167. Alte împrumuturi şi datorii asimilate 269. Vărsăminte de efectuat pentru imobilizări financiare
168. Dobânzi aferente împrumuturilor şi datoriilor asimilate 2691. Vărsăminte de efectuat privind acţiunile deţinute la
1681. Dobânzi aferente împrumuturilor din emisiuni de entităţile afiliate
obligaţiuni 2692. Vărsăminte de efectuat privind acţiunile deţinute la
1682. Dobânzi aferente creditelor bancare pe termen lung entităţi asociate
1685. Dobânzi aferente datoriilor faţă de entităţile afiliate 2693. Vărsăminte de efectuat privind acţiunile deţinute la
1686. Dobânzi aferente datoriilor faţă de entităţile asociate şi entităţi controlate în comun
entităţile controlate în comun 2695. Vărsăminte de efectuat pentru alte imobilizări financiare
1687. Dobânzi aferente altor împrumuturi şi datorii asimilate 28. Amortizări privind imobilizările
169. Prime privind rambursarea obligaţiunilor şi a altor datorii 280. Amortizări privind imobilizările necorporale
1691. Prime privind rambursarea obligaţiunilor 2801. Amortizarea cheltuielilor de constituire
1692. Prime privind rambursarea altor datorii 2803. Amortizarea cheltuielilor de dezvoltare
2805. Amortizarea concesiunilor, brevetelor, licenţelor,
Clasa 2 - Conturi de imobilizări mărcilor comerciale, drepturilor şi activelor similare
20. IMOBILIZĂRI NECORPORALE 2806. Amortizarea activelor necorporale de explorare şi
201. Cheltuieli de constituire evaluare a resurselor minerale
203. Cheltuieli de dezvoltare 2807. Amortizarea fondului comercial*15)
205. Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale, drepturi 2808. Amortizarea altor imobilizări necorporale
şi active similare 281. Amortizări privind imobilizările corporale
206. Active necorporale de explorare şi evaluare a resurselor 2811. Amortizarea amenajărilor de terenuri
minerale 2812. Amortizarea construcţiilor
207. Fond comercial 2813. Amortizarea instalaţiilor şi mijloacelor de transport
2071. Fond comercial pozitiv*13) 2814. Amortizarea altor imobilizări corporale
2075. Fond comercial negativ 2815. Amortizarea investiţiilor imobiliare
208. Alte imobilizări necorporale 2816. Amortizarea activelor corporale de explorare şi evaluare
21. Imobilizări corporale a resurselor minerale
211. Terenuri şi amenajări de terenuri 2817. Amortizarea activelor biologice productive
2111. Terenuri 29. Ajustări pentru deprecierea sau pierderea de valoare a
2112. Amenajări de terenuri imobilizărilor
212. Construcţii 290. Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor necorporale
213. Instalaţii tehnice şi mijloace de transport 2903. Ajustări pentru deprecierea cheltuielilor de dezvoltare
2131. Echipamente tehnologice (maşini, utilaje şi instalaţii de 2905. Ajustări pentru deprecierea concesiunilor, brevetelor,
lucru) licenţelor, mărcilor comerciale, drepturilor şi activelor similare
2132. Aparate şi instalaţii de măsurare, control şi reglare 2906. Ajustări pentru deprecierea activelor necorporale de
2133. Mijloace de transport explorare şi evaluare a resurselor minerale
214. Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a 2908. Ajustări pentru deprecierea altor imobilizări necorporale
valorilor umane şi materiale şi alte active corporale 291. Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor corporale
215. Investiţii imobiliare 2911. Ajustări pentru deprecierea terenurilor şi amenajărilor
216. Active corporale de explorare şi evaluare a resurselor de terenuri
minerale 2912. Ajustări pentru deprecierea construcţiilor
217. Active biologice productive 2913. Ajustări pentru deprecierea instalaţiilor şi mijloacelor de
22. Imobilizări corporale în curs de aprovizionare transport
223. Instalaţii tehnice şi mijloace de transport în curs de 2914. Ajustări pentru deprecierea altor imobilizări corporale
aprovizionare 2915. Ajustări pentru deprecierea investiţiilor imobiliare
224. Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a 2916. Ajustări pentru deprecierea activelor corporale de
valorilor umane şi materiale şi alte active corporale în curs de explorare şi evaluare a resurselor minerale
aprovizionare 2917. Ajustări pentru deprecierea activelor biologice
227. Active biologice productive în curs de aprovizionare productive
23. Imobilizări în curs 293. Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor în curs de
231. Imobilizări corporale în curs de execuţie execuţie
235. Investiţii imobiliare în curs de execuţie 2931. Ajustări pentru deprecierea imobilizărilor corporale în
26. Imobilizări financiare curs de execuţie
261. Acţiuni deţinute la entităţile afiliate 2935. Ajustări pentru deprecierea investiţiilor imobiliare în
262. Acţiuni deţinute la entităţi asociate curs de execuţie
263. Acţiuni deţinute la entităţi controlate în comun 296. Ajustări pentru pierderea de valoare a imobilizărilor
264. Titluri puse în echivalenţă*14) financiare
265. Alte titluri imobilizate 2961. Ajustări pentru pierderea de valoare a acţiunilor deţinute
266. Certificate verzi amânate la entităţile afiliate
267. Creanţe imobilizate 2962. Ajustări pentru pierderea de valoare a acţiunilor deţinute
2671. Sume de încasat de la entităţile afiliate la entităţi asociate şi entităţi controlate în comun
2672. Dobânda aferentă sumelor de încasat de la entităţile 2963. Ajustări pentru pierderea de valoare a altor titluri
afiliate imobilizate
128
2964. Ajustări pentru pierderea de valoare a sumelor de 3952. Ajustări pentru deprecierea semifabricatelor aflate la
încasat de la entităţile afiliate terţi
2965. Ajustări pentru pierderea de valoare a creanţelor faţă de 3953. Ajustări pentru deprecierea produselor finite aflate la
entităţile asociate şi entităţile controlate în comun terţi
2966. Ajustări pentru pierderea de valoare a împrumuturilor 3954. Ajustări pentru deprecierea produselor reziduale aflate
acordate pe termen lung la terţi
2968. Ajustări pentru pierderea de valoare a altor creanţe 3955. Ajustări pentru deprecierea produselor agricole aflate la
imobilizate terţi
3956. Ajustări pentru deprecierea activelor biologice de natura
Clasa 3 - Conturi de stocuri şi producţie în curs de stocurilor aflate la terţi
execuţie 3957. Ajustări pentru deprecierea mărfurilor aflate la terţi
30. Stocuri de materii prime şi materiale 3958. Ajustări pentru deprecierea ambalajelor aflate la terţi
301. Materii prime 396. Ajustări pentru deprecierea activelor biologice de natura
302. Materiale consumabile stocurilor
3021. Materiale auxiliare 397. Ajustări pentru deprecierea mărfurilor
3022. Combustibili 398. Ajustări pentru deprecierea ambalajelor
3023. Materiale pentru ambalat
3024. Piese de schimb Clasa 4 - Conturi de terţi
3025. Seminţe şi materiale de plantat 40. Furnizori şi conturi asimilate
3026. Furaje 401. Furnizori
3028. Alte materiale consumabile 403. Efecte de plătit
303. Materiale de natura obiectelor de inventar 404. Furnizori de imobilizări
405. Efecte de plătit pentru imobilizări
308. Diferenţe de preţ la materii prime şi materiale
408. Furnizori - facturi nesosite
32. Stocuri în curs de aprovizionare
409. Furnizori - debitori
321. Materii prime în curs de aprovizionare
4091. Furnizori - debitori pentru cumpărări de bunuri de
322. Materiale consumabile în curs de aprovizionare
natura stocurilor
323. Materiale de natura obiectelor de inventar în curs de
4092. Furnizori - debitori pentru prestări de servicii
aprovizionare
4093. Avansuri acordate pentru imobilizări corporale
326. Active biologice de natura stocurilor în curs de
4094. Avansuri acordate pentru imobilizări necorporale
aprovizionare
41. Clienţi şi conturi asimilate
327. Mărfuri în curs de aprovizionare
411. Clienţi
328. Ambalaje în curs de aprovizionare
4111. Clienţi
33. Producţie în curs de execuţie
4118. Clienţi incerţi sau în litigiu
331. Produse în curs de execuţie
413. Efecte de primit de la clienţi
332. Servicii în curs de execuţie
418. Clienţi - facturi de întocmit
34. PRODUSE
419. Clienţi - creditori
341. Semifabricate
42. Personal şi conturi asimilate
345. Produse finite
421. Personal - salarii datorate
346. Produse reziduale
423. Personal - ajutoare materiale datorate
347. Produse agricole
424. Prime reprezentând participarea personalului la
348. Diferenţe de preţ la produse
profit*16)
35. STOCURI AFLATE LA TERŢI
425. Avansuri acordate personalului
351. Materii şi materiale aflate la terţi
426. Drepturi de personal neridicate
354. Produse aflate la terţi
427. Reţineri din salarii datorate terţilor
356. Active biologice de natura stocurilor aflate la terţi
428. Alte datorii şi creanţe în legătură cu personalul
357. Mărfuri aflate la terţi
4281. Alte datorii în legătură cu personalul
358. Ambalaje aflate la terţi
4282. Alte creanţe în legătură cu personalul
36. Active biologice de natura stocurilor
43. Asigurări sociale, protecţia socială şi conturi asimilate
361. Active biologice de natura stocurilor
431. Asigurări sociale
368. Diferenţe de preţ la active biologice de natura stocurilor
4311. Contribuţia unităţii la asigurările sociale
37. MĂRFURI
4312. Contribuţia personalului la asigurările sociale
371. Mărfuri
4313. Contribuţia angajatorului pentru asigurările sociale de
378. Diferenţe de preţ la mărfuri
sănătate
38. Ambalaje
4314. Contribuţia angajaţilor pentru asigurările sociale de
381. Ambalaje
sănătate
388. Diferenţe de preţ la ambalaje
4315. Contribuţia de asigurări sociale
39. Ajustări pentru deprecierea stocurilor şi producţiei în curs
4316. Contribuţia de asigurări sociale de sănătate
de execuţie
4318. Alte contribuţii pentru asigurările sociale de sănătate
391. Ajustări pentru deprecierea materiilor prime
392. Ajustări pentru deprecierea materialelor
436. Contribuția asiguratorie pentru muncă
3921. Ajustări pentru deprecierea materialelor consumabile
437. Ajutor de şomaj
3922. Ajustări pentru deprecierea materialelor de natura
4371. Contribuţia unităţii la fondul de şomaj
obiectelor de inventar
4372. Contribuţia personalului la fondul de şomaj
393. Ajustări pentru deprecierea producţiei în curs de execuţie
438. Alte datorii şi creanţe sociale
394. Ajustări pentru deprecierea produselor
4381. Alte datorii sociale
3941. Ajustări pentru deprecierea semifabricatelor
4382. Alte creanţe sociale
3945. Ajustări pentru deprecierea produselor finite
44. Bugetul statului, fonduri speciale şi conturi asimilate
3946. Ajustări pentru deprecierea produselor reziduale
441. Impozitul pe profit/venit
3947. Ajustări pentru deprecierea produselor agricole
4411. Impozitul pe profit
395. Ajustări pentru deprecierea stocurilor aflate la terţi
4418. Impozitul pe venit*17)
3951. Ajustări pentru deprecierea materiilor şi materialelor
442. Taxa pe valoarea adăugată
aflate la terţi
4423. TVA de plată
129
4424. TVA de recuperat 5092. Vărsăminte de efectuat pentru alte investiţii pe termen
4426. TVA deductibilă scurt
4427. TVA colectată 51. Conturi la bănci
4428. TVA neexigibilă 511. Valori de încasat
444. Impozitul pe venituri de natura salariilor 5112. Cecuri de încasat
445. Subvenţii 5113. Efecte de încasat
4451. Subvenţii guvernamentale 5114. Efecte remise spre scontare
4452. Împrumuturi nerambursabile cu caracter de subvenţii 512. Conturi curente la bănci
4458. Alte sume primite cu caracter de subvenţii 5121. Conturi la bănci în lei
446. Alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate 5124. Conturi la bănci în valută
447. Fonduri speciale - taxe şi vărsăminte asimilate 5125. Sume în curs de decontare
448. Alte datorii şi creanţe cu bugetul statului 5126. Conturi la bănci în lei - TVA defalcat
4481. Alte datorii faţă de bugetul statului 5127. Conturi la bănci în valută - TVA defalcat
4482. Alte creanţe privind bugetul statului 518. Dobânzi
45. Grup şi acţionari/asociaţi 5186. Dobânzi de plătit
451. Decontări între entităţile afiliate 5187. Dobânzi de încasat
4511. Decontări între entităţile afiliate 519. Credite bancare pe termen scurt
4518. Dobânzi aferente decontărilor între entităţile afiliate 5191. Credite bancare pe termen scurt
453. Decontări cu entităţile asociate şi entităţile controlate în 5192. Credite bancare pe termen scurt nerambursate la
comun scadenţă
4531. Decontări cu entităţile asociate şi entităţile controlate 5193. Credite externe guvernamentale
4538. Dobânzi aferente decontărilor cu entităţile asociate şi 5194. Credite externe garantate de stat
entităţile controlate în comun 5195. Credite externe garantate de bănci
455. Sume datorate acţionarilor/asociaţilor 5196. Credite de la Trezoreria Statului
4551. Acţionari/Asociaţi - conturi curente 5197. Credite interne garantate de stat
4558. Acţionari/Asociaţi - dobânzi la conturi curente 5198. Dobânzi aferente creditelor bancare pe termen scurt
456. Decontări cu acţionarii/asociaţii privind capitalul 53. Casa
457. Dividende de plată 531. Casa
458. Decontări din operaţiuni în participaţie 5311. Casa în lei
4581. Decontări din operaţiuni în participaţie - pasiv 5314. Casa în valută
4582. Decontări din operaţiuni în participaţie - activ 532. Alte valori
46. Debitori şi creditori diverşi 5321. Timbre fiscale şi poştale
461. Debitori diverşi 5322. Bilete de tratament şi odihnă
462. Creditori diverşi 5323. Tichete şi bilete de călătorie
466. Decontări din operaţiuni de fiducie 5328. Alte valori
4661. Datorii din operaţiuni de fiducie 54. Acreditive
4662. Creanţe din operaţiuni de fiducie 541. Acreditive
47. Conturi de subvenţii, regularizare şi asimilate 5411. Acreditive în lei
471. Cheltuieli înregistrate în avans 5414. Acreditive în valută
472. Venituri înregistrate în avans 542. Avansuri de trezorerie*18)
473. Decontări din operaţiuni în curs de clarificare 58. Viramente interne
475. Subvenţii pentru investiţii 581. Viramente interne
4751. Subvenţii guvernamentale pentru investiţii 59. Ajustări pentru pierderea de valoare a conturilor de
4752. Împrumuturi nerambursabile cu caracter de subvenţii trezorerie
pentru investiţii 591. Ajustări pentru pierderea de valoare a acţiunilor deţinute
4753. Donaţii pentru investiţii la entităţile afiliate
4754. Plusuri de inventar de natura imobilizărilor 595. Ajustări pentru pierderea de valoare a obligaţiunilor
4758. Alte sume primite cu caracter de subvenţii pentru emise şi răscumpărate
investiţii 596. Ajustări pentru pierderea de valoare a obligaţiunilor
478. Venituri în avans aferente activelor primite prin transfer 598. Ajustări pentru pierderea de valoare a altor investiţii pe
de la clienţi termen scurt şi creanţe asimilate
48. Decontări în cadrul unităţii
481. Decontări între unitate şi subunităţi Clasa 6 - Conturi de cheltuieli
482. Decontări între subunităţi 60. Cheltuieli privind stocurile
49. Ajustări pentru deprecierea creanţelor 601. Cheltuieli cu materiile prime
491. Ajustări pentru deprecierea creanţelor - clienţi 602. Cheltuieli cu materialele consumabile
495. Ajustări pentru deprecierea creanţelor - decontări în 6021. Cheltuieli cu materialele auxiliare
cadrul grupului şi cu acţionarii/asociaţii 6022. Cheltuieli privind combustibilii
496. Ajustări pentru deprecierea creanţelor - debitori diverşi 6023. Cheltuieli privind materialele pentru ambalat
6024. Cheltuieli privind piesele de schimb
Clasa 5 - Conturi de trezorerie 6025. Cheltuieli privind seminţele şi materialele de plantat
50. Investiţii pe termen scurt 6026. Cheltuieli privind furajele
501. Acţiuni deţinute la entităţile afiliate 6028. Cheltuieli privind alte materiale consumabile
505. Obligaţiuni emise şi răscumpărate 603. Cheltuieli privind materialele de natura obiectelor de
506. Obligaţiuni inventar
507. Certificate verzi primite 604. Cheltuieli privind materialele nestocate
508. Alte investiţii pe termen scurt şi creanţe asimilate 605. Cheltuieli privind energia şi apa
5081. Alte titluri de plasament 606. Cheltuieli privind activele biologice de natura stocurilor
5088. Dobânzi la obligaţiuni şi titluri de plasament 607. Cheltuieli privind mărfurile
509. Vărsăminte de efectuat pentru investiţiile pe termen scurt 608. Cheltuieli privind ambalajele
5091. Vărsăminte de efectuat pentru acţiunile deţinute la 609. Reduceri comerciale primite
entităţile afiliate 61. Cheltuieli cu serviciile executate de terţi
611. Cheltuieli cu întreţinerea şi reparaţiile
130
612. Cheltuieli cu redevenţele, locaţiile de gestiune şi chiriile 667. Cheltuieli privind sconturile acordate
613. Cheltuieli cu primele de asigurare 668. Alte cheltuieli financiare
614. Cheltuieli cu studiile şi cercetările 68. Cheltuieli cu amortizările, provizioanele şi ajustările
615. Cheltuieli cu pregătirea personalului pentru depreciere sau pierdere de valoare
62. Cheltuieli cu alte servicii executate de terţi 681. Cheltuieli de exploatare privind amortizările,
621. Cheltuieli cu colaboratorii provizioanele şi ajustările pentru depreciere
622. Cheltuieli privind comisioanele şi onorariile 6811. Cheltuieli de exploatare privind amortizarea
623. Cheltuieli de protocol, reclamă şi publicitate imobilizărilor
624. Cheltuieli cu transportul de bunuri şi personal 6812. Cheltuieli de exploatare privind provizioanele
625. Cheltuieli cu deplasări, detaşări şi transferări 6813. Cheltuieli de exploatare privind ajustările pentru
626. Cheltuieli poştale şi taxe de telecomunicaţii deprecierea imobilizărilor
627. Cheltuieli cu serviciile bancare şi asimilate 6814. Cheltuieli de exploatare privind ajustările pentru
628. Alte cheltuieli cu serviciile executate de terţi deprecierea activelor circulante
63. Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate 6817. Cheltuieli de exploatare privind ajustările pentru
635. Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate deprecierea fondului comercial
686. Cheltuieli financiare privind amortizările, provizioanele
64. Cheltuieli cu personalul şi ajustările pentru pierdere de valoare
641. Cheltuieli cu salariile personalului 6861. Cheltuieli privind actualizarea provizioanelor
642. Cheltuieli cu avantajele în natură şi tichetele acordate 6863. Cheltuieli financiare privind ajustările pentru pierderea
salariaţilor de valoare a imobilizărilor financiare
6421. Cheltuieli cu avantajele în natură acordate salariaţilor 6864. Cheltuieli financiare privind ajustările pentru pierderea
6422. Cheltuieli cu tichetele acordate salariaţilor de valoare a activelor circulante
643. Cheltuieli cu remunerarea în instrumente de capitaluri 6865. Cheltuieli financiare privind amortizarea diferenţelor
proprii aferente titlurilor de stat
644. Cheltuieli cu primele reprezentând participarea 6868. Cheltuieli financiare privind amortizarea primelor de
personalului la profit rambursare a obligaţiunilor şi a altor datorii
645. Cheltuieli privind asigurările şi protecţia socială 69. Cheltuieli cu impozitul pe profit şi alte impozite
6451. Cheltuieli privind contribuţia unităţii la asigurările 691. Cheltuieli cu impozitul pe profit
sociale 698. Cheltuieli cu impozitul pe venit şi cu alte impozite care
6452. Cheltuieli privind contribuţia unităţii pentru ajutorul de nu apar în elementele de mai sus*21)
şomaj
6453. Cheltuieli privind contribuţia angajatorului pentru Clasa 7 - Conturi de venituri
asigurările sociale de sănătate 70. Cifra de afaceri netă
6455. Cheltuieli privind contribuţia unităţii la asigurările de 701. Venituri din vânzarea produselor finite, produselor
viaţă agricole şi a activelor biologice de natura stocurilor
6456. Cheltuieli privind contribuţia unităţii la fondurile de 7015. Venituri din vânzarea produselor finite
pensii facultative 7017. Venituri din vânzarea produselor agricole
6457. Cheltuieli privind contribuţia unităţii la primele de 7018. Venituri din vânzarea activelor biologice de natura
asigurare voluntară de sănătate stocurilor
6458. Alte cheltuieli privind asigurările şi protecţia socială 702. Venituri din vânzarea semifabricatelor
646. Cheltuieli privind contribuția asiguratorie pentru muncă 703. Venituri din vânzarea produselor reziduale
65. Alte cheltuieli de exploatare 704. Venituri din servicii prestate
651. Cheltuieli din operaţiuni de fiducie 705. Venituri din studii şi cercetări
6511. Cheltuieli ocazionate de constituirea fiduciei 706. Venituri din redevenţe, locaţii de gestiune şi chirii
6512. Cheltuieli din derularea operaţiunilor de fiducie 707. Venituri din vânzarea mărfurilor
6513. Cheltuieli din lichidarea operaţiunilor de fiducie 708. Venituri din activităţi diverse
652. Cheltuieli cu protecţia mediului înconjurător 709. Reduceri comerciale acordate
654. Pierderi din creanţe şi debitori diverşi 71. Venituri aferente costului producţiei în curs de execuţie
655. Cheltuieli din reevaluarea imobilizărilor corporale 711. Venituri aferente costurilor stocurilor de produse
658. Alte cheltuieli de exploatare 712. Venituri aferente costurilor serviciilor în curs de execuţie
6581. Despăgubiri, amenzi şi penalităţi 72. Venituri din producţia de imobilizări
6582. Donaţii acordate 721. Venituri din producţia de imobilizări necorporale
6583. Cheltuieli privind activele cedate şi alte operaţiuni de 722. Venituri din producţia de imobilizări corporale
capital 725. Venituri din producţia de investiţii imobiliare
6584 Cheltuieli cu sumele sau bunurile acordate ca 74. Venituri din subvenţii de exploatare
sponsorizări 741. Venituri din subvenţii de exploatare
6586. Cheltuieli reprezentând transferuri şi contribuţii datorate 7411. Venituri din subvenţii de exploatare aferente cifrei de
în baza unor acte normative speciale*19) afaceri*22)
6587. Cheltuieli privind calamităţile şi alte evenimente 7412. Venituri din subvenţii de exploatare pentru materii
similare prime şi materiale
6588. Alte cheltuieli de exploatare 7413. Venituri din subvenţii de exploatare pentru alte
66. Cheltuieli financiare cheltuieli externe
663. Pierderi din creanţe legate de participaţii 7414. Venituri din subvenţii de exploatare pentru plata
664. Cheltuieli privind investiţiile financiare cedate personalului
6641. Cheltuieli privind imobilizările financiare cedate 7415. Venituri din subvenţii de exploatare pentru asigurări şi
6642. Pierderi din investiţiile pe termen scurt cedate protecţie socială
665. Cheltuieli din diferenţe de curs valutar 7416. Venituri din subvenţii de exploatare pentru alte
6651. Diferenţe nefavorabile de curs valutar legate de cheltuieli de exploatare
elementele monetare exprimate în valută*20) 7417. Venituri din subvenţii de exploatare în caz de calamităţi
6652. Diferenţe nefavorabile de curs valutar din evaluarea şi alte evenimente similare
elementelor monetare care fac parte din investiţia netă într-o 7418. Venituri din subvenţii de exploatare pentru dobânda
entitate străină datorată
666. Cheltuieli privind dobânzile
131
7419. Venituri din subvenţii de exploatare aferente altor valoare a activelor circulante
venituri 7865. Venituri financiare din amortizarea diferenţelor aferente
75. Alte venituri din exploatare titlurilor de stat
751. Venituri din operaţiuni de fiducie
7511. Venituri ocazionate de constituirea fiduciei Clasa 8 - conturi speciale
7512. Venituri din derularea operaţiunilor de fiducie 80. Conturi în afara bilanţului
7513. Venituri din lichidarea operaţiunilor de fiducie 801. Angajamente acordate
754. Venituri din creanţe reactivate şi debitori diverşi 8011. Giruri şi garanţii acordate
755. Venituri din reevaluarea imobilizărilor corporale 8018. Alte angajamente acordate
758. Alte venituri din exploatare 802. Angajamente primite
7581. Venituri din despăgubiri, amenzi şi penalităţi 8021. Giruri şi garanţii primite
7582. Venituri din donaţii primite 8028. Alte angajamente primite
7583. Venituri din vânzarea activelor şi alte operaţiuni de 803. Alte conturi în afara bilanţului
capital 8031. Imobilizări corporale primite cu chirie sau în baza altor
7584. Venituri din subvenţii pentru investiţii contracte similare
7586. Venituri reprezentând transferuri cuvenite în baza unor 8032. Valori materiale primite spre prelucrare sau reparare
acte normative speciale 8033. Valori materiale primite în păstrare sau custodie
7588. Alte venituri din exploatare 8034. Debitori scoşi din activ, urmăriţi în continuare
76. Venituri financiare 8035. Stocuri de natura obiectelor de inventar date în folosinţă
761. Venituri din imobilizări financiare 8036. Redevenţe, locaţii de gestiune, chirii şi alte datorii
7611. Venituri din acţiuni deţinute la entităţile afiliate asimilate
7612. Venituri din acţiuni deţinute la entităţi asociate 8037. Efecte scontate neajunse la scadenţă
7613. Venituri din acţiuni deţinute la entităţi controlate în 8038. Bunuri primite în administrare, concesiune şi cu chirie
comun şi alte bunuri similare
7615. Venituri din alte imobilizări financiare 8039. Alte valori în afara bilanţului
762. Venituri din investiţii financiare pe termen scurt 804. Certificate verzi
764. Venituri din investiţii financiare cedate 805. Dobânzi aferente contractelor de leasing şi altor contracte
7641. Venituri din imobilizări financiare cedate asimilate, neajunse la scadenţă
7642. Câştiguri din investiţii pe termen scurt cedate 8051. Dobânzi de plătit
765. Venituri din diferenţe de curs valutar 8052. Dobânzi de încasat*24)
7651. Diferenţe favorabile de curs valutar legate de 806. Certificate de emisii de gaze cu efect de seră
elementele monetare exprimate în valută*23) 807. Active contingente
7652. Diferenţe favorabile de curs valutar din evaluarea 808. Datorii contingente
elementelor monetare care fac parte din investiţia netă într-o 809. Creanţe preluate prin cesionare
entitate străină 89. Bilanţ
766. Venituri din dobânzi 891. Bilanţ de deschidere
767. Venituri din sconturi obţinute 892. Bilanţ de închidere
768. Alte venituri financiare
78. Venituri din provizioane, amortizări şi ajustări pentru Clasa 9 - conturi de gestiune*25)
depreciere sau pierdere de valoare 90. Decontări interne
781. Venituri din provizioane şi ajustări pentru depreciere 901. Decontări interne privind cheltuielile
privind activitatea de exploatare 902. Decontări interne privind producţia obţinută
7812. Venituri din provizioane 903. Decontări interne privind diferenţele de preţ
7813. Venituri din ajustări pentru deprecierea imobilizărilor 92. Conturi de calculaţie
7814. Venituri din ajustări pentru deprecierea activelor 921. Cheltuielile activităţii de bază
circulante 922. Cheltuielile activităţilor auxiliare
7815. Venituri din fondul comercial negativ 923. Cheltuieli indirecte de producţie
786. Venituri financiare din amortizări şi ajustări pentru 924. Cheltuieli generale de administraţie
pierdere de valoare 925. Cheltuieli de desfacere
7863. Venituri financiare din ajustări pentru pierderea de 93. Costul producţiei
valoare a imobilizărilor financiare 931. Costul producţiei obţinute
7864. Venituri financiare din ajustări pentru pierderea de 933. Costul producţiei în curs de execuţie
132

Bazele Contabilitatii Tot 2020

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Bazele Contabilitatii Tot 2020

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA „DANUBIUS“ DIN GALAȚI

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

CONF.UNIV.DR. CARMEN-MIHAELA CREȚU

Editura Universitară „Danubius” este recunoscută de

Ediție modificată și adăugită

Tipografia Zigotto Galați

1. Obiectul de studiu și metoda contabilității

1.1. Conținutul obiectului de studiu al contabilității 8

1.2. Ecuația patrimonială 9

1.3. Trăsăturile obiectului de studiu al contabilității 10

1.4. Sfera de acțiune a contabilității 12

1.5. Metoda contabilității 14

2. Bilanțul contabil – procedeu specific al metodei contabilității

3.1. Noțiunea, necesitatea și funcțiile contului 59

4. Lucrări contabile periodice de sinteză

4.1. Necesitatea și rolul lucrărilor contabile de sinteză 128

4.2. Balanța de verificare – lucrare contabilă de sinteză lunară 128

4.3. Situațiile financiare anuale 138

Teste de autoevaluare 144

Tema de control nr.2 146

Răspunsuri la întrebările din testele de autoevaluare 146

Bibliografie minimală 146

Bibliografie (de elaborare a cursului) 147

Planul General de Conturi 148

Obiectivele cadru pe care ți le propun sunt următoarele:

 selectarea informațiilor esențiale din curs și din bibliografie;

Conținutul este structurat în următoarele unități de învățare:

N.B. Informația de specialitate oferită de acest curs este minimală. Se impune

La sfârșitul capitolului, vei avea capacitatea:

Timp mediu estimat pentru studiu individual: 6 ore

1.1. Conținutul obiectului de studiu al contabilității

1.1.2. Definirea patrimoniului

Rezumați într-un text de 5-6 rânduri care este obiectul de studiu al

1.2 Ecuația patrimonială

Bunuri economice Drepturi și obligații

În baza acestei ecuații, putem vorbi de un patrimoniu economic și un patrimoniu juridic,

1.2.2. Determinări ale existenței unui patrimoniu

Patrimoniul economic reprezentat din bunuri ca obiecte de drepturi și obligații

mijloace economice = resurse economice

Dacă notăm cu A – mijloacele economice și cu P – resursele economice, drepturile și

1.3. Trăsăturile obiectului de studiu al contabilității

Trăsăturile obiectului contabilității se delimitează pornind de la modul de reprezentare

într-o secțiune nouă, științele de gestiune alături de finanțe, marketing, management

1.3.2. Descrierea trăsăturilor obiectului contabilității

Considerăm că trăsăturile contabilității le putem înțelege dacă le abordăm în

1. contabilitatea studiază patrimoniul în expresie valorică;

1. Studierea patrimoniului în expresie valorică presupune înregistrarea circuitului

integrității patrimoniului social la un moment dat, ca urmare a modificărilor și

1.3.3. Echilibrul global patrimonial

În cadrul acestui complex se creează un echilibru între bunurile economice și

Echilibrul global al patrimoniului este expresia dublei reprezentări a

Dați un exemplu practic prin care să arătați cum contabilitatea studiază

1.4 Sfera de acțiune a contabilității

Un aspect important al definirii contabilității îl reprezintă fixarea sferei de acțiune a

· persoane juridice fără scop lucrativ;

1.4.2 Gestionarea patrimoniului prin contabilitate

În cadrul acestor entități patrimoniale, contabilitatea, ca instrument principal de

1.4.3 Gruparea entităților patrimoniale

a. Entitățile patrimoniale care desfășoară activități economice (agenții

Care sunt entitățile patrimoniale care sunt obligate să țină contabilitate

1.5 Metoda contabilității

1.5.2 Definirea metodei contabilității

ca în orice cercetare științifică, contabilitatea, pentru a stabili propriile legi și principii,

1.5.3 Principii teoretice fundamentale ale metodei contabilității