UNIVERSITATEA ALEXANDRU I.

CUZA DIN IAȘI

FACULTATEA DE FILOSOFIE
SPECIALIZAREA ȘTIINȚE POLITICE
STUDENT ANDREI CIOBANU, AN III, GR. II

SEMINAR TEORII ALE PUTERII

“PUTEREA CA INFLUENȚĂ
SURSELE ȘI MIJLOACELE PUTERII”
 Argument

Din respect pentru cititorii lucrării de față sau pentru auditori, este necesar să am un
argument, o argumentație a eseului de față.. Așadar, motivațiile eseului de față se regăsesc în
principal, în credința personală față de tema eseului. Eu cred în această temă, Puterea ca
influență, cred în faptul că puterea poate fi privită ca un factor de producție al influenței. În
majoritatea timpului îmi desfășor activitatea într-un domeniu în care poți vedea zilnic, în mod
cât mai clar, că puterea este o sursă a influenței, din putere rezultă mereu influență, într-un
grad mai mare sau mai mic, dar rezultă influență. Voi detalia cu exactitate în conținutul eseului,
acum doar vă prezint motivațiile. O a doua motivație ar fi aceea că resimt o plăcere în a-i
influența sau chiar a-i manipula pe ceilalți din jurul meu, acest lucru bineînțeles că nu este
posibil fără putere, fie ea putere a gândului, a informației, a persuasiunii, putere politică, putere
morală de convingere etc. În final, pentru a putea convinge, pentru a putea influența, avem
neapărat nevoie de un mod de putere, oricare ar fi el.

Notiuni teoretice
Ce este puterea?
Ce este influența?

Dacă privim puterea în context internațional, putem afirma fără dubii ca aceasta
reprezintă un concept central în studiul relațiilor internaționale. Încercarea de a oferi o definiție
în funcție de utilizarea puterii, o definiție acceptată de toate domeniile, este una zadarnică,
conceptul de putere fiind perceput și utilizat în diferite moduri, putem spune că acesta are mai
multe fațete. Putem afirma chiar și faptul că o principală preocupare și problemă a cercetătorilor
din domeniul științelor politice o constituie diferențierea formelor de putere care se manifestă
într-o societate.
În urma studierii în trei ani de facultate în domeniul științelor politice a diferitor autori,
pot defini puterea în context internațional ca fiind capacitatea unui actor internațional de a
influența comportamentul altor actori internaționali pentru a-i determina să îndeplinească sau nu
unele acțiuni, în conformitate cu interesele și obiectivele acelui actor internațional care exercită
puterea.
Max Weber1, în celebra sa lucrare „Economie și societate” definea puterea ca „…sansa
de a face să triumfe, în sânul unei relații sociale, propria vointă, chiar în ciuda rezistențelor;
puțin contează pe ce trebuie să se sprijine această sansă”2.
Din punct de vedere antropologic, Georges Balandier 3 arată în lucrarea sa "Antropologie
politică" că acest fenomen al puterii semnifică capacitatea cuiva de a produce "efecte de ordine"
asupra persoanelor și lucrurilor, folosind structuri sociale care se pot menține nu numai prin
intervenția unei cutume4 sau legi, ci și prin intermediul constrângerii.5
În sens literal, putem defini puterea6 ca fiind simplul fapt de a putea. Puterea fiind
capacitatea, însușirea, posibilitatea fizică, morală, intelectuală de a acționa, de a realiza ceva.
Într-un final, pot defini puterea si intr-un sens mai plastic, astfel pot să vă spun că puterea
înseamnă ca atunci când deții o ciocolată, sa ai capacitatea de a o împarți în 4 bucăți iar apoi să
mănânci doar o bucată. Prin urmare, puterea este capacitatea de a transforma intenția în realitate.
Ce este influența? Ce înseamnă să fii influent? În sens literal, influența 7 reprezintă
acțiunea exercitată asupra unui lucru sau asupra unei persoane, putând duce la schimbarea lor. Să
fii influent înseamnă să ai capacitatea de a exercita o acțiune asupra altei persoane pentru a-i
schimba caracterul sau evoluția.

1
Sociolog, filosof, jurist și economist politic german (1864-1920). mpreună cu Vilfredo Pareto şi Emile Durkheim
este considerat fondatorul ştiinţei sociologice. A avut o contribuţie valoroasă în toate domeniile sociologiei şi în
ştiinţa politică (a abordat analiza tipurilor de legitimitate ale puterii, structurii şi funcţiunilor acesteia etc.). Opere
importante: „Obiectivitatea cognitivă a ştiinţei şi a politicii sociale” (1904), „Studii critice privind logica
ştiinţei culturii” (1906), „Etica protestantă şi spiritul capitalismului” (1920), „Economie şi societate” (1922).
2
Hastings Apud Michel, “Abordarea ştiinţei politice”, Institutul European, Iaşi, 2000, p. 23.
3
Sociolog francez (1920 - 2016), promotor al unei sociologii dinamice. Lucrari importante: "Africa ambigua"
(1957), "Antropologie politica" (1967).
4
Cutuma in acest context reprezinta o norma de conduita formata în decursul timpului, consacrata si perpetuata
printr-o practica îndelungata.
5
Georges Balandier, “Antropologie politica”, Editura "Amarcord", Timisoara si Open Society Institute - Budapest,
1998, p. 51.
6
Dexonline - https://dexonline.ro/definitie/putere
7
Dexonline - https://dexonline.ro/definitie/influen%C8%9B%C4%83
 Mihaela Vlasceanu8 vede în influența socială acțiunea exercitată de o entitate orientată
spre modificarea opțiunilor și manifestărilor alteia, acțiune asociată cu domeniul relațiilor de
putere și control social, dar, deosebindu-se de acestea prin aceea că nu apelează la constrângere.9
Prin urmare, ca să definim influența avem nevoie de cel puțin două entități (indivizi sau
grupuri) A și B și de un "obiect" ce reclamă o reacție (opinie, atitudine). Pentru a explica această
perspectivă, apelăm la modelul lui Gabriel Mugny10 prezentat în lucrarea sa “Conversia - cum să
schimbi opinii”.11 Acesta explică că pentru a se produce influență, trebuie să existe un "dezacord"
relativ între reacțiile lui A și cele ale lui B (de exemplu, A afirmă opusul sau pur și simplu
altceva decât B vis a vis de ceva). Vom numi sursă entitatea care exercită influența (entitate
influentă) și ținta entitatea care suportă influența (entitate influențată). Dacă relațiile ce se
stabilesc între A și B vor conduce pe B sa aibă reacții în conformitate cu cele ale lui A, atunci
vorbim de o relație de influență.
Prin prisma celor menționate și argumentate până acum, personal pot spune și cred că
puterea și influența sunt sinonime perfecte. Consider că nu este necesar a te strădui să realizezi o
cercetare vis a vis de cum este puterea ca influența, despre ce înseamnă puterea ca influență. Nu
este necesar, pentru ca aceste două concepte prin definiție se completează unul pe altul. Puterea
prin definiție reprezintă influență și vice versa.
Puterea după cum spuneam, se poate manifesta în mai multe moduri, prin gând, prin
informație, prin simpla persuasiune, prin tehnologie, prin politică, prin morală, cert este că
indiferent de cel fel de putere beneficiem, automat noi beneficiem și de influență. Mai mult, dacă
ne uităm în dicționar și căutăm o explicație pentru influent, aceasta este “puternic”, influența
reprezintă ceva care are putere.12

Sursele si mijloacele puterii

8
Mihaela Vlasceanu - profesor universitar doctor la Facultatea de Ştiinţe Politice din cadrul Şcolii Naţionale de
Studii Politice şi Administrative si autoarea volumelor: „Conştiinţă şi cauzalitate” (1985), „Psihosociologia
organizaţiilor şi conducerii” (1993), „Sectorul nonprofit. Contexte, organizare, conducere” (1996), „Organizaţiile şi
cultura organizării” (1999), „Managementul carierei. Să învăţăm să ne construim o carieră” (2002), „Organizaţii şi
comportament organizaţional” (2003), „Organizaţia: proiectare şi schimbare” (2005).
9
Mihaela Vlasceanu, "Persuasiunea", in Dictionar de Sociologie, C. Zamfir, L. Vlasceanu (coord.), Babel,
Bucuresti, 1998, p. 423
10
Gabriel Mugny – autor si profesor de psihologie sociala in cadrul Universitatii din Geneva, Elvetia
11
Gabriel Mugny, “Conversia - cum să schimbi opinii”, Editura "Amarcord”, 1997, p. 23-25
12
Dexonline - http://dexonline.net/definitie-influent
 Din cunoștințele proprii sau mai bine zis din experiența proprie, vis a vis de sursele și
mijloacele prin care puterea se manifestă pot spune că sursele sunt pur și simplu persoanele din
jurul tău. Aceste persoane ori dețin o funcție înaltă în societate, adică influență, ori dețin
informații prețioase vis a vis de un anumit domeniu important, ori dețin o tehnologie, ori sunt
niște persoane cheie în anumite domenii sau pur și simplu sunt niște angajați ai unor persoane
influente. Cât despre mijloacele puterii, din nou, tot din experiență, într-o exprimare mai plastică,
pot spune cât mai simplu că mijlocul de manifestare a puterii reprezintă acel ceva, pe care tu ca
individ îl poți oferi celui ce deține puterea, convingându-l astfel să-și folosească puterea pe care
o deține, influența, pentru ați servi propriul interes.
Dintr-o altă perspectivă, una bazată pe literatura de specialitate, puterea politică are cel
puțin trei forme. Jean-William Lapierre 13
, in lucrarea “Putere Politică”14 arată cel puțin trei
forme de putere, astfel avem puterea imediată, care se aplică tuturor membrilor unui grup, fără
a fi exercitată de cineva anume, nimeni nu comandă, dar toată lumea se supune, tradiție,
obiceiuri, tabuuri sociale, puterea individuală, apare odată cu evoluția spre bogăție,
specializarea profesiunilor și monopolizarea accesului la funcțiile economice, militare,
religioase, structurarea societății pe principiul diviziunii sociale a muncii, este intim legată de
proprietatea privată, și în final, cea de-a treia formă puterea instituționalizată care presupune
organizare socială în temeiul unor norme, reguli care o susțin.
În prezent toate sursele puterii sunt divizate în două categorii: individuale (puterea de
expert, charisma (puterea exemplului), dreptul la putere, puterea informației, nevoia de putere) și
organizaționale (adoptarea deciziilor, recompense, constrângerea, controlul resurselor, puterea
relațiilor).15
Puterea de expert reprezintă capacitatea conducătorului de a influența pe alții prin faptul
că este bine pregătit într-un domeniu oarecare, este instruit, are practică, talent, deprinderi. Cu
cât omul are mai multe cunoștințe în domeniu cu atât el este mai influent. Puterea de expert nu
este strict legată de postul ocupat ci de competența demonstrată de individ.

13
Jean-William Lapierre a fost un sociolog francez si un filosof politic (1921 – 2007). Principalele lucrari: “El
análisis de los sistemas politicos” (1976), “L'Acadie de 1604 à nos jours: exposition placée sous le haut patronage de
Pierre Mauroy” (1984), “Qu'est-ce qu'être citoyen: propos de philosophie politique” (2001), “Qué es ser
ciudadano?” (2003).
14
Jean-William Lapierre, “Putere Politica”, “Editura Institutul European", 1997, p. 14.
15
http://conspecte.com/Management/puterea-autoritatea-stilurile-de-conducere.html
 Puterea exemplului - capacitatea conducătorului de a influența comportamentul
subalternilor datorită atractivitătii sale personale, existența unei charisme. Charisma este puterea
bazată pe forța calitătilor individuale și a stilului conducătorului (idolul), atractivitatea pentru
oameni a unor calităti individuale, dorința de a se identifica cu persoana adorată, de a o imita. De
obicei este o putere iratională, bazată pe emoții.
Dreptul la putere. Conducătorii de același nivel au drepturi similare, dar fiecare
utilizează dreptul acordat lui de subalterni în limita capacitătilor individuale. Se primește că
fiecare conducător are drept diferit la putere. Dreptul la putere este puterea primită de la
subalterni, se manifestă prin recunoașterea de către aceștia a dreptului de ai conduce și depinde
de măsura în care ei vă stimează, vă sunt devotați.
Puterea informației - se bazează accesul la informația necesară și capacitatea de o folosi
la influențarea altora. Ex. puterea secretarei.
Nevoia de putere - dorința de a influența pe alții. Această sursă se manifestă prin faptul
că persoana insistent dorește să acorde sfaturi și ajutor, e preocupată de reputația personală.
Adoptarea deciziilor - ca sursă a puterii se manifestă în gradul în care purtătorul
acesteea poate influența asupra adoptării unei sau altei variante pe durata întregului proces de
adoptare a deciziei.
Recompensa – Efortul depus de subaltern pentru realizarea indicațiilor primite este în
funcție de asteptările privind nivelul recompenselor acordate de către manager. Efectul acestei
surse de putere poate fi diminuat în cazul când managerul nu-și respectă promisiunea de
recompensare a unor eforturi ,sau când sunt remunerate persoanele care nu au executat indicațiile
primite.
Constrângerea - se realizează prin capacitatea managerului de a influența
comportamentul subalternului prin intermediul pedepsei, amenzii, mustrării, retrogradării în post,
concedierii. Întrucât la baza acestei puteri se află frica, ea limitează inițiativa și creativitatea
indivizilor. Forța acestei puteri poate fi diminuată în cazul pedepselor nejustificate.
Controlul resurselor – reiese din dreptul de a repartiza resursele din organizație, deci
puterea depinde de postul pe care-l are persoana. În special această sursă a puterii se manifestă în
cazul deficitului, în așa fel pentru a avea o influentă mai sporită asupra oamenilor se creează
conștient deficitul de resurse.
 Puterea relaţiilor –se bazează pe capacitatea individului de a influenţa alte persoane prin
asocierea sa cu persoanele influente din organizaţie sau exterior. Puterea relaţiilor nu necesită
existenţa acestor relaţii, dar perceperea de către cel asupra căruia se execută influenţa că o
asemenea relaţie există.
În final, putem conchide constantand faptul că o perspectivă clară și universal valabilă
asupra conceptului de putere și influența acesteia nu putem avea. Dacă ne uităm încă de la
începutul istoriei, puterea a fost abordată și studiată de către Platon, Aristotel, Sun Tze,
Confucius, Machiavelli, Thomas Hobbes, Montesqieu și alte sute de autori prestigioși, fiecare
având o perspectivă diferită, din unghiul vremurilor în care au trăit.

Bibliografie:

1. HASTINGS, Apud Michel, Abordarea ştiinţei politice, Institutul European, Iaşi, 2000
2. BALANDIER, Georges, Antropologie politica, Editura "Amarcord", Timisoara si Open Society
Institute - Budapest, 1998
3. VLASCEANU, Mihaela., "Persuasiunea", in Dictionar de Sociologie, C. Zamfir, L. Vlasceanu (coord.), Babel,
Bucuresti, 1998.
4. MUGNY, Gabriel, “Conversia - cum să schimbi opinii”, Editura "Amarcord”, 1997.
5. LAPIERRE, Jean-William, “Puterea Politica”, “Editura Institutul European", Iaşi, 1997
6. www.conspecte.com – “Puterea, autoritatea, stilurile de conducere”
7. www.dex.ro