Universitatea Babeș-Bolyai

Facultatea de Istorie și Filosofie

Prezentare de carte

-Cazania lui Varlaam-

1643-1943

Prezentare în imagini

Girigan Maria-Aurora

Master: Istoria si socio-antropologia epocii moderne

An: II

Cluj-Napoca, 2023
 Lucrarea ,,Cazania lui Varlaam, 1643-1943. Prezentare în imagini” se deschide cu
memoria autorului Florea Mureșanu, preot al Catedralei ,, Adormirea Maicii Domnului” și
profesor la Academia Teologică Ortodoxă Română ,,Sf. Nicolae” din Cluj. Această memorie este
dedicată atât mitropolitului Varlaam, precum și a părinților săi, țărani ardeleni, tatălui său
Gheorghe și mamei sale Maria, dar și a primului său învățător Augustin Miclea, cărui îi dedică
dragostea de carte pe care i-a insuflat-o.

Lucrarea se compune din 1.Predoslovia P.S.S. Episcopului Nicolae Colan, membru al

Academiei Române, 2.Predoslovia autorului,cel de al 3 lea fiind dedicat Mitropolitului Varlaam
în care vor fi prezentate originile sale, activitatea de început în călugărie de la Mănăstirea Secul,
misiunea la Moscova la țarul Feodorovici, activitatea de după instaurarea în funcția de
mitropolit, realizările sale la Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi, unde aduce prima tiparniță din
Moldova, candidatura acestuia de patriarh ecumenic la Constantinopol, sinodul de la Iași din
1642, organizat în Moldova datorită lui Varlaam și a influenței pe lângă Vasile Lupu, tipărirea
Cazaniei dezbătute, al 2 lea sinod din 1645, dezbateri teologice ale acestuia, retragerea lui
Varlaam la Secul și testamentul autograf din 18 august 1657, precum și obiectele rămase de la
mitropolit,în al 4 lea capitol va fi prezentată Cazania unde vor fi cuprinse descrierea cărții,
conținutul, izvoarele, grafia, lexicul, ortografia, ornamentația, mențiunea că apare în 2 ediții
prime,în cel de al 5 lea capitol retipăririle apărute, nu puține la număr, printre care cele mai
importante:Cazania de la Mănăstirea Dealu, 1644; Chiriacodromionul de la Belgrad (Alba-Julia)
din 1699; Chiriacodromionul de la București din 1732, Cazania de la București din 1911 și
Cazania de la București, Ediția Fundațiilor Regale din 1943, capitolul 6. Manuscrise după
Cazania lui Varlaam, capitolul 7.Cazania lui Varlaam după trei sute de ani, capitolul 8. Urme
despre alte exemplare din Cazania lui Varlaam, 9.Glosar, 10. Izvoare: A. Manuscrise și B.
Tipărite, 11. Bibliografie, 12.Scara Ilustrațiilor, 13. Scara Cuprinsului, 14.Errata.

Originile lui Varlaam rămân învăluite în mister după cum este evidențiat în documentele
vremii:,, Fărâmele de documente care au răzbit deasupra vremii, unii le tălmăcesc în sensul că
Varlaam se trage din neam de boieri, iar alții că se trage din țărani răzeși din ținutul Putnei.
Poate și unii și alții au dreptate dacă documentele la care se provoacă le interpretăm în duhul
vremii lui Varlaam. Înainte de reforma lui Mavrocordat (1739) răzeșii moldoveni și moșnenii
munteni aparțineau oamenilor liberi, nobilimei, adecă obrazelor boerești sau aristocrației
tării.”Totuși este evidențiat faptul că om liber putea fi doar acela care deținea o palmă de pământ
fie ea cât de mică, micul proprietar fiind considerat juridic un mic nobil, chiar dacă diferența de
putere financiară rămânea vizibilă între nobilimea inferioară și țăranii cu câte o ocină. La 1610
era deja călugăr la Mănăstirea Secul, care este prezentată ca fiind ctitoria lui Nestor Ureche,
cronicar și vornic și a soției sale Mitrofana, precum săi(Grigore Ureche):,, Cele mai vechi știri
despre Varlaam la Secul le avem de pe la anul 1610, când este pomenit ca egumen al mănăstirii.
La aceasta data semnează cu tot soborul de la mare pana la mic" un act menit sa curme
neînțelegerile pentru hotare cu călugării din Mănăstirea Neamtu” Acesta va ajunge mitropolit la
data de 23 septembrie 1632:,, 1632 luna Septemvrie 23 zile, Duminecă s-a hirotonit Varlaam
Mitropolitul Moldovei, citindu-se Evanghelia întâiei Dumineci de la Luca cap.5: Sta lisus lângă
lacul Genisaretului. Și făcu în aceea zi predică Meletie Sirigo, mare dascăl din Creta.” În cele ce
urmează, este descrisă situația din Moldova înainte, dar și în momentul în care acesta preia
conducerea turmei situată între Carpați și Nistru:,,În Septemvrie 1632 când ajunge Varlaam
mitropolit, Moldova nu avea nicio tiparniță. Preoțimea era îngenunchiată de tarul rohătcilor, al
amestecului tuturor în trebile bisericești și al neputinței de a se lumina pe sineși și apoi norodul
cu învățătura cărții românești.” Se menționează faptul că încă de la început ,, A treia zi după
așezarea sa în scaunul Mitropoliei, la 26 Septemvrie 1632” acesta va reuși să obțină ceea ce
considera că merită să fie condițiile optime pentru ca clerul să-și poată face treaba într-un mod
eficient obținând inițial autonomia față de intervențiile externe în treburile interne bisericești,
urmând ca mai apoi să obțină alte avantaje în beneficiul eficientizării muncii. Printre acestea se
numără și scutirea de rohatci în 1 decembrie 1632, astfel preoțimea:,,În mana unei preoțimi
slobodă de poverile lumești și robită numai lui Dumnezeu și Evangheliei, dată spre fericirea și
mântuirea norodului, Varlaam putea pune acum și făclia învățăturii ca să o poarte de la o
margine la alta a hotarelor ce cuprindeau seminția românească.” Însă cu toate aceste succese
răsunătoare, mitropolitul Varlaam nu se va lăsa atras într-o stare de automulțumire și letargie, ci
va dori să facă și mai multe după cum chiar el ne spune:,,De nevoe mi-a fost ca un datornic ce
sînt lui Dumnezeu ca talantul ce mi-a dat el să-mi pot plăti datoria, măcar de cât, până nu mă duc
în casa cea de lut a moșilor mei, adunat-am din toți tâlcovnicii sfintei Evanghelii, dascălii
bisericii noastre..."El va reuși să-l convingă pe domnitorul Vasile Lupus să aducă o tiparniță
pentru a se putea tipări această carte dedicată întregului popor român:,,Ci tiparniță în țară nu era.
Dar era domn al țării Vasilie Vodă Lupu cu a cărui ,,chetuială nesocottă", adică nelimitatată, se
aduce în țară și se asează la Iasi, in chiliile de pe lângă Mănăstirea Trei lerarhi, tiparnita
domnească.”

Nu doar că este o lucrare realizată cu greu, dar Cazania este considerată fără egal până în
prezent datorită multitudinii de cuvântări adunate:,, Întâi învățătura Cazaniei tălmăcită în cele 75
de cuvântări este fără egal în literatura noastra omilectică, până în ziua de astăzi. Cuprinsul lor te
învață, te inițiază în adevărurile creștinești mântuitoare, te însuflețește ți îți cucerește voința
pentru o viețuire pe potriva acelor învățături.” Pentru a dovedi atât numărul mare de cuvântări,
75 la număr dar și complexitatea lor, autorul va reda un fragment din aceasta, mai exact Cazania
din Joia mare:,, Se cădea cu ce a biruit dintru început diavolul pe om cu aceea sa fie el biruit de
Hristos. Începătura blestemului si a toata osânda omului au fost aceste tre:t femeia, lemnul și
moartea. Femeia Eva de șarpe fu amăgită; lemnul din care Adam cu Eva mâncară poamelor
acelora. Așa moartea intr-același chip și acum: In locul Evei, preablagoslovita Fecioara Maria; In
locul lemnului celui din raiu, lemnul crucii; In locul morții lui Adam, moartea lui Hristos. Cu ce
a biruit satana diavolul cu acea fu biruit. Cu lemnul acela din raiu birui pe Adam diavolul, așa si
Hristos cu lemnul crucii birui pe diavolul. Moartea lui Adam omora pe oamenii ce se născuseră.
Dintr-ânsul, așa și moartea lui Hristos a Înviat pe oamenii ce au fost după dânsul. Eva agonisi
muncă în tot neamul său, așa fecioara Maria agonisii binele de veci a tot neamul ce crede fiului
său”Cazania este lăudată atât pentru expresiile literare folosite, ceea ce o face să fie considerată
astfel o comoară literară dar și datorită felului în care aceasta a fost așezată în pagina, ilustrată,
proporționată. După cum este prezentat:,,In ceea ce priveste ornamentatia, cu toată arta
tipografică perfectionată, încă nu s-a tipărit nicio carte până acum asemenea Cazaniei lui
Varlaam. La împodobirea ei s-au întrebuintat 48 de xitogravuri ca frontispicii la 74 de Cazanii,
(Cazania la Sâmbăta Mare nu are frontispiciu decât un ornament de țirade tipogratice) și 4 finale.
La aceste se mai adaugă cele două porți ale foilor detitlu, de stema Moldovei și xilogravură ce
reprezintă pe Cuvioasa Paraschiva si viața ei deci în total 56 xilogravuri pe care le-am reprodus
în mărimea originală” ,,Inițialele sunt în număr de 78. Le dam 76, in cuprinsul lucrării reduse la
3/4 iar cele două initiale P din cliseul Nr. 79 si 80 în mărime originală. Initiala P din cliseul Nr.
79 se află și la începutul Predosloviei lui Vasile Vodă Lupu, din fruntea Cazaniei.”

Cazania are 382 de pagini, având o lungime a rândurilor de 13 cm, cu o înălțime a

textului de 23,5 cm, iar primele trei foi unde regăsim titlul lucrării, stema Moldovei, precum și
cele două predoslovii, a lui Vasile Lupu și ale lui Varlaam sunt nenumerotate. Numărătoarea va
începe doar de la informațiile referitoare la Mitropolitul Varlaam, unde aflăm despre originile
sale, începutul călugăriei de la Mănăstirea Secul, vizita la Moscova,activitatea de mitropolit și
retragerea ,,la munte”, fiind astfel o numerotată prima parte de la 1 la 384, însă în numerotarea
foilor există câteva greșeli și anume:,, : unele numere se repeta In locul altora. Sunt omise însă
numerele de ordine 248 si 256, fără să fie înlocuite cu alte numere așa încât la numărul 384
corespund In realitate numai 382 de foi.” În cele 382 de pagini vor fi cuprinse 51 de cazanii,
cazaniile duminicale specifice anului bisericesc, precum și sâmbăta lui Lazăr, Vinerea mare a
Patimilor, Sâmbăta mare. A 2 a parte, va începe cu pagina 384, unde pe verso va începe o
numărătoare de la 1 la 116,, Si în partea aceasta există greșeli în numerotare, repetări de numere
In locul altora omise ,dar numărul foilor corespunde cu cifra finală a numerotării.” unde vor fi
cuprinse 21 de praznice:,,Praznicele Lunilor preste ani, înpărâtești și a svenși mari”. Paginile de
titlu descriu cazania respectivă, iar la final existând încă 4 foi nenumerotate care vor
cuprinde ,,Capetele ce sămt într-aceastâ carte.”Astfel vom ajunge la 505 foi(3+382+116+4), iar
în număr de pagini acestea fiind 1010, însă mai aflăm și că:,, Afară de numerotarea foilor cartea
mai are o numerotare a Cazaniilor dar care se oprește la nr.16.” Această numerotare fiind făcută
cu roșu pe marginea foilor în afara textului, oprindu-se la Cazania Duminicii a 6 a după Paști a
orbului, a 19-a cazanie în serie, dar după numerotarea din carte fiind a 16-a. Întâlnim și cazanii
nenumerotate, Cazaniile din joia mare, sâmbăta mare și din duminica Învierii, ulterior se va
continua numerotarea oprindu-se la duminica orbului. În partea de jos vom întâlni:,, sub text,
întâlnim signatura coalelor făcute cu literele alfabetului chirilic”, tiparul fiind realizat în roșu și
negru , titlul fiind în roșu, iar textul în negru, iar o parte din titlurile cărții, vor fi tipărite cu litere
de mărimea a doua:,, stihurile de sub stema Moldovei si cele două predoslovii sunt tipărite cu
litera de mărimea a doua”

Înainte de retragerea lui Varlaam ,,la munte,, Vasile Lupu își va căsători fiica, Ruxandra
cu Hatmanul cazacilor, Bogdan Hmelințchi. Ultima slujba, din prima sa păstorire pe care știm că
ar fi ținut-o Varlaam este cea din a 4 a duminca din Postul Paștelui din 1653, înainte de
pătrunderea lui Matei Basarab(Țara Românească) și Rackoczi(Transilvania) în Moldova: ,,căci in
acea zi, notează Paul de Alep: Vodă a asistat la o liturghie in Mănăstirea Barnovschi, la liturghie
fiind prezenți patru mitropoliți, Vlădicul curții locale (Varlaam), Mitropolitul Sofiei, Velasie
Mitropolit de Naupact in Morea si un vIădic din Georgia.” ,, In săptămâna Florinor 1653 oștile
muntene și cu cele din Transilvania, ale lui Rákoczi, pătrundîin Moldova și se indreaptă spre
cetatea de scaun. Vasile Lupu părăsește Iașul in Joia Floriilor, 3 Aprilie 1653. In Lunia patimilor,
7 Aprilie, Gheorghe Stefan noul cârmuitor se urca pe tronul Moldovei. Molitva de înscăunare o
ceteste Ghedeon al Husilor. Varlaam, spune Miron Costin, era ,,era la munte". Dacă se retrăsese
la munte mai dinainte, spre a-si reface sănătatea sau s-a retras numai odata cu alungarea lui
Vasilie Lupu din scaun nu se poate afirma pe baza de documente, nici că s-ar mai fi pogorât in
lasi, când Cazacii, a doua săptămână după Pasti, alungă pe Gheorghe Stefan” Locul de munte cel
mai probabil indica Mănăstirea Secul unde își începuse călugăria, iar ultima sa lucrare rămânând
chiar testamentul autograf. Testamentul lui Varlaam face lumină că se retrăsese la Secul până și
că în 1657 se afla în viață, scris înainte de ce a de a 2 a sa păstorire din 1663-1668. Trebuie
menționată și ,,Predoslovia Pre Sfinției Sale Episcopului Nicolae Colan, membru al Academiei
Române” în care va fi menționat anul redactării și anume 1643. Aflam de aici faptul că această
carte nu era prima de acest fel și ca la Brașov se mai tipăriseră 2 cazanii de către Diaconul Coresi
în 1564 și 1581 însă acestea nu erau socotite ca având validitate întru totul din 2 motive: primul
este constituit din faptul că nici clerul dar nici mirenii nu erau obișnuiți cu cărți scrise în limba
română ,,pre limba proastă rumânească”, întrucât erau ,,la modă” cărțile scrise în slavonă și
greacă. Al doilea motiv se constituie din faptul că cele 2 cazanii erau scrise de diaconul Coresi,
însă și cu amestecul a doi ,,jupâni”, Forro Miclăuș și Luca Hrăjilă, amestec care a trezit
suspiciuni cu privire la evlavia gândurilor acestora cuprinși brusc de ,,spăsenie” și dorința
acestora de a ajuta la scoaterea din ,,tunearecu” a dreptcredincioșilor din Ardeal. Această umbră
va rămâne asupra celor 2 cazanii chiar și după intervențiile arhimitropolitului Serafim al Țării
Românești precum și ale lui Gheradie ,,luminatului mitropolit, marele Ghenadie, den totu
tinutulu Ardealului."

Cu totul altfel au stat lucrurile atunci când a fost vorba de Cazania lui Varlaam, care era
la acea dată mitropolit despre care se spune că ,,În dreapta lui credintă și în nefățarnicele lui
gânduri nimeni nu avea dreptul să se îndoiască”, fiind totodată trimisă spre tipărire cu aprobarea
domnitorului de la acea vreme, Vasile Lupu: ,,prealumintatului întru pravoslovie..... Io Vasile
Voevod, cu darul lui Dumnezeu țiitoriu și biruitoriu și Domn a toată țara Moldovei.” Totodată,
acest succes la Cazaniei se datorează și prezenței tâlcuirilor evangheliilor duminicale ,,In ea se
talcuiau sfintele evangehlii dunuinicale și cele dela alte praznice.” Lucrarea fiind de folos și
limbii române care începea astfel să fie folosită în tipăriturile vremii. Faptul că a fost scrisă și
tipărită într-un mod în care nu doar era citită ci era și o încântare pentru aspectul vizual este
evidențiat și de către Episcopul și membru al Academiei Române, Nicolae Colan: ,,Dar mai
trebuie să adăugăm un lucru: Cazania lui Varlaam era si un monument de meșteșug
tipograficesc. Rândurile de slove iscusit cioplite și curat tipărite, în două culori, ca si osebitele
chipuri cari împodobeau paginile cărții, vor fi sălășluit nu puțina desfătare în sufletele tuturor
celor ce au avut norocul să le poată privi.”

Cu toate că prețul nu era tocmai unul accesibil, atât credincioșii care completau rândurile
țărănimii dar și ale boierimii nu au ezitat să o cumpere chiar dacă prețul era unul mare pentru
acea perioadă, aceasta fiind considerate ,,odor ceresc”. Lucru care va fi demonstrat de către zece
locuitori din Someșul Cald, care au plătit zece oi și opt miei:,, ca să aibă din ce să se lumineze în
ale credinței drepte si din ce să se îndulcească in ale graiului românesc.” Această lucrare era una
foarte prețuită în rândul eparhiilor, fiecare dorind să și-o însușească ,,de uric”, însă de cele mai
multe ori ajungea să fie doar împrumutată și cazul mănăstirilor, în cel mai bun caz să fie copiată
de un călugăr copist, lucru care ilustrează aprecierea de care se bucura încă de la începutul
tipăririi ,,Neobișnuita prețuire de care s-a bucurat aceasta carte ne lămurește și din pricină pentru
că ea n-a fost îndeobște, legată numai în piele, ci și în chingile unor grele afurisanii asupra oricui
s-ar fi încumetat s-o înstreineze în chip neîncuviințat.”

La finalul Predosloviei Episcopului Nicolae Coran, se menționează faptul că la celebrarea

tricentenarului, în 1943, se cuvenea după spusele profesorului Florea Mureșanu să: ,,Data trebuia
să fie pomenită cu adâncă evlavie și cu îndreptățită mândrie”. Astfel, acesta își propune
realizarea unei lucrări care să cuprindă nu doar ,,Cartea de învățătură” ci și munca depusă de
mitropolitul Varlaam, precum și încercările vremii, printre care și trei răsturnări de domni, după
cum este și menționat, din februarie 1633, până în martie 1634, de menționat ar mai fi și faptul
că a reușit să scutească clerul de biruri și dări.

Nici predoslovia autorului nu trebuie lăsată deoparte, predoslovie care îi elogiază munca
mitropolitului Varlaam, aducând un omagiu din partea românilor ardeleni din Transilvania de
Nord, ocupată după Dictatul de la Viena din 1940. Autorul, Florea Mureșanu, consideră că
ierarhul Varlaam a condus Biserica cum nu mulți s-au învrednicit s-o facă, iar pe lângă buna
administrare de care a dat dovadă și de faptul că acesta s-a străduit să ofere o învățătură pentru
toți românii ,,Varlaam și toată viața lui si toată strădania lui întru luminarea seminției românești
de pretutindeni prin nemincinoasa și vecinic stătătoarea învățătură a Evangheliei creștine
talmacită în Cazania lui…” iar despre lucrarea sa mai aflăm că :,,arde neîncetat ca o făclie uriașe,
aruncandu-și vâlvătaia peste creștetul celor trei veacuri ce s-au depănat din anul 1643 și pana
astăzi.” Ca un sprijin suplimentar pentru a se justifica buna păstorire a lui Varlaam vine si Paul
de Alep, care va descrie Biserica Trei Ierarhi din Iași ca fiind de o frumusețe răpitoare, atât ca și
stil arhitectural cât și ca și bogație în ornamentație. Toată aceasta descriere poate fi rezumată tot
în cuvintele proprii ale călătorului spunând că: ,,te apucă mintea de mirare”. De menționat ar fi și
faptul că Biserica Sfinții Trei Ierahi a fost ctitorita în timpul domniei lui Vasile Lupu în perioada
1637-1639 și sub păstoria mitropolitului Varlaam. În timpul păstoriei sale acesta punea accent pe
două lucruri ca temelie și anume: iubirea de Dumnezeu și dragostea de neam,,Singurele aceste
două lucruri pot să dea vrerilor strădaniilor noastre tăria de a birui orice potrivnicie: Dumnezeu și
Neamul. Aceasta este marea lectie permanent valabilă, ce ne învață viața și faptele marelui
Varlaam.”

Cu ocazia celebrării tricentenarului. Profesorul dr. Emil Hațieganu va face posibilă

apariția cărții la editura ERAN având în minte ca aceasta să fie publicată indiferent de suma
necesară ,,cheltuială nelimitată” Nu doar Emil Hațieganu va beneficia de elogii peste secole, ci și
întreg clerul din Ardealul de N, întrucât s-au primit circulare prin care erau îndemnați să caute
printre vechile cărți bisericești pe care le aveau la dispoziție pentru a vedea dacă vor găsi printre
ele și Cazania lui Varlaam: ,,La chemarea domniei Sale, Ierarhii români din Transilvania de
Nord: I.P.S.S dr. Iuliu Hossu, P.S.S Nicolae Colan, P.S.S dr. Alexandru Rusu și P.S.S Ioan
Suciu, au slobozit circulări, îndrumând întreaga preoțime să-și dea contribuția spre acest sfârșit și
să cerceteze cu luare aminte printre cărțile vechi bisericești acest mărgăritar de mult preț care
este Cazania lui Varlaam” Și învățătorii vor primi o astfel de sarcina pentru a se găsi exemplarele
rămase în Ardeal, muncă care va da roadele așteptate :,, Cu ajutorul acestui pretios concurs am
găsit aci în Transilvania de Nord, după trei sute de ani, 24 exemplare și urme despre alte 9
exemplare din Cazania lui Varlaam de la 1643.”

Faptul că este o carte realizată printr-o muncă monumentală nu mai este un secret pentru
nimeni, totodată ea fiind cea care va deschide o tradiție pentru scrierea cărților bisericești în
limba română. tradiție literară inaugurată de această cazanie, restul apărând încurajate de
succesul înregistrat, apărând astfel în 1644 Cazania de la Dealu, de menționat faptul că aceasta
va folosi o parte din cuprinsul folosit de Cazania discutată. Apoi Cazania lui Varlaam va fi
folosită la Alba-Iulia în 1699, când va fi retipărit cuprinsul în întregime, chiriacodrominul
adăugând câte un scurt cuvânt personal. Acest modus vivendi va continua:,, In veacul următor, al
XVIII-lea, se retipărește de 6 ori (1732,.1748,1765, 1768 1781 si 1792). In al XIX-lea de
asemenea de 6 ori (1828, 1834,4850, 1858,1894 și 1898). lar in prima jumătate a veacului XX
(1900-1943) se retipărește In 1903, in 1911 în intregime editia jubilara din 1943. Toate aceste
date reprezentând momente din traditia copleșitoare a Cazaniei lui Varlaam In literatura noastră
omiletica. Nicio altă carte de cazanii nu a atins numărul retipăriturilo pe care 1-a avut Cazania lui
Varlaam, care în trei veacuri s-a retipărit în intregime de 14 ori și în parte de 3 ori deci In total de
17 ori.” Problemele întâmpinate vor apărea totuși însă acestea vor ține de traducere și păstrarea
sensului originar:,, La transcrierea textelor chirilice in latine n-am urmărit scopuri filologice, ci
ne-am calauzit de urmatorul principiu: Caracterele chirilice, impreună cu întreg aparatul tor
grafic, sa fie osebite asa fel Incît odata- transcris textul în latine să fie posibilă reconstituirea
exacta, iarși din latine în chirilice, a originalului.”

Alte retipăriri sunt în anul 1699 de către chiriacodromiul de la Alba-Iulia, ulterior în

1732,1765, 1768 la București, ulterior vor apărea edițiile de la Râmnic în 1748,1781 și 1791.
Tipăriturile de la Alba-Iulia-1699, București-1732, 1765 și 1768, precum și una a Sf. Clementie
adaugă 7 cazanii, scoțând predica Sf. Ioan cel Nou de la Suceava. Din punct de vedere al graficii
și al măestriei paginării acestea reprezintă o reală decadență față de original. Ulterior vor apărea
retipăriri care vor reproduce în întregime Cazania lui Varlaam și anume: cea de la Buzău din
1834, Sibiu 1850 și București din 1858.

La trei sute de ani de la apariția Cazaniei lui Varlaam aflăm că în Ardealul de Nord s-au
găsit circa 24 de exemplare, într-o stare mai mult sau mai puțin degradată, 4 fiind achiziționate
de către episcopiile românești din Cluj, restul de 20 fiind găsite în diferite biserici, știute sau
uitate de secole. Pe unele exemplare găsite s-a găsit prețul cu care au fost achiziționate: ,,
Această Sfântă Cazanie s-au legat cu chieltuiala Dumnealui Drăghici feciorul lui Maniu Baboș
din Zoltan la Anul 1817 Dechemvrie 29. si au da(t) pentru ce au legat; 8; zloti si s-au legat In
Sighisoară. Scris-am eu Man Popovici din zoltan." (Pe partea dinlăuntru a scoarței prime.)”
Exemplarul găsit la Biserica din Someș este unul de folos pentru a înțelege eforturile financiare
necesare cumpărării lucrării:,, Acest zapis aț văzut era astă carte au fost perit in răutățile cele dea
cada au robit tătaru aiastă carte o au fost apucat niște tâllhari de cei prost poporlui ce au șezut in
Boziaș au mai sezut în urfălău am răsump răscumpărat cu multă chieltuială aiastă și am înblat 3.
scaune spănești si am si amu dat 23 de florinți colaț pre cum sti Ciorba Costin fi Heanțu Ionu că
lor le-am dat 2 florin de au înblat cu mene până le-am dubăndit. Deci sa nu zică cineva că doră s-
au răsărit din besearecă n-are nime nicio trebă fără feciorii miei și nepoții carii or învăța carte iar
carii n-ar ști carte să nu aibă treabă iar de n ar ști din sămeția ,ea carte să o dea la o besearecă
pomeană, unde oiu fi ei sau preoteasa mea sau vreun vreun fecior ai mieu carele ar fi om drebă
iar bani nime nu ia pre dănsa c-au fost carte de pomean deci bani preț iar pomeana va rămâne în
veaci. Deci fii miei faceț cum.” Astfel, Cazania lui Varlaam și-a atins menirea de a fi o ,,Carte de
învățătură” pentru tot ,,norodul” românesc,ba chiar mai mult aceasta va fii scânteia care va
aprinde dorința de a tipări mai mult în limba română, fiind astfel accesibile tuturor care țtiau doar
să scrie și să citească, dar care nu aveau cunoștințe de greacă, latină, slavonă, îmbogățind
totodată limba română și scoțând-o din colțul de umbră în care se afla ,,limba proastă
românească”. Procesul prin care trecuse limba engleză de a trece de la o limbă a maselor la o
limbă cu prestigiu asemenea francezei, ultilizată la acea dată în fața englezei se va repeta și cu
limba română, deprinzând astfel și țăranii cu limba română ca o limbă demnă de a reda faptele
trecutului dar și învățături.