POZIȚIONAREA UNUI

BRAND POLITIC
Cazul OBAMA
Generalități
■ Deși există diferite căi de interpretare a acțiunilor și mesajelor pe
piața politică, o cale de interpretare a acestora este cea care
provine din perspectiva brandingului.
■ Consultanții în marketingul politic subliniază că este important ca:
■ A. Un candidat să aibă o rată de notorietate de cel puțin 90% în
cursele electorale majore;
■ B. Favorabilitatea atitudinilor/imaginii (pozitiv-negativ). Atunci
când votanții sunt întrebați dacă gândesc pozitiv sau negativ cu
privire la un candidat, ar trebui ca raportul să fie de 3/1 sau chiar
4/1.
Contextul campaniei pentru poziționarea brandului
Consultanții campaniei lui George Bush, candidat din partea
Partidului Republican, au conceput o campanie prezidențială de manual,
care arată rolul poziționării în marketing.
■ Obiectivul lor a fost să-l mute pe candidat în centrul spectrului politic
și să-l facă a fi o alegere sigură, dar în același timp să-și mute
adversarul democratic spre stânga, să-l facă să pară mai liberal și
totodată să reprezinte o alegere riscantă.
■ Obiectivul specific al campaniei a fost să creeze puncte de diferență
asupra unor teme specifice republicanilor cum ar fi apărarea,
economia (taxele), criminalitatea, și, în același timp, să creeze puncte
de paritate prin negarea punctelor de diferență ale democraților
asupra temelor specifice acestora: mediul, educația, dreptul la avort.
Poziționarea unui brand politic
■ Dacă în 1988, Partidul Republican a realizat o campanie foarte
reușită, în 1992 nu au mai reușit acest lucru.
■ Noul candidat din partea Partidului Democrat, Bill Clinton, sfătuit de
consultanții săi, a realizat o campanie în care s-a focalizat pe crearea
punctelor de diferență pornind de la o singură temă: economia.
■ În loc să încerce să obțină puncte de paritate pe această temă, Bush
și-a orientat campania asupra altor teme, cum ar fi valorile familiei.
■ Cedând democraților un punct de diferențiere cheie pentru votanții
americani și nereușind să creeze un punct de diferențiere propriu,
republicanii au pierdut alegerile.
Poziționarea unui brand politic
Campania electorală din 2008 a fost o altă campanie care poate face parte dintr-
un manual de branding.
Campania candidatului Partidului Democrat a fost o campanie sofisticată și
modernă.
Candidatul republican John McCain a încercat să își creeze puncte de diferență pe
tema experienței și a valorilor tradiționale ale republicanilor (apărarea, valorile
familiei).
Obama a căutat să își creeze puncte de diferență asupra unor idei noi și a
speranței induse electoratului american . Alegerea vicepreședintelui său, Joe
Biden, a ajutat la dobândirea unui punct de paritate, experiența și încrederea.
Pentru McCain, Sarah Palin ca vicepreședintă, deși controversată, oferea o voce
tânără, proaspătă.
Poziționarea unui brand politic
■ Echipa de campanie a lui Obama a combinat canalele de marketing
offline cu cele online (adaptate electoratului propriu și conceptului de
campanie), utilizând atât canale gratuite, cât și canale plătite.
■ Completând campaniile de comunicare în mediile tradiționale,
tipărituri, audiovizuale, outdoor, echipa de campanie a realizat
campanii pe Facebook, YouTube, Twitter, Meetup, a utilizat conținut
video în formate lungi care au făcut ca americanii să cunoască mai
multe despre Obama.
■ Sloganurile „Yes We Can” and „Change We Can Believe In”, posterele
de campanie, realizate în culorile roșu, alb și cu nuanțe mai închise de
albastru, cu cuvintele „Progress”, „Hope”, „Change”, au devenit
simboluri iconice care au făcut ca Obama să obțină victoria.
Campania electorală a lui ■ Campania electorală a lui Obama
Obama din 2008 a devenit o lecție de
marketing și de branding politic, în
care s-au utilizat în în mod creativ
mediile sociale
Poziționarea duplicitară