Proprietati ale afectivitatii

1. Expresivitatea-constă în capacitatea proceselor afective de a se exterioriza, de a fi “citite” de

către ceilalți prin intermediul expresiilor emoționale precum schimbarea vocii, mimica,
pantomimica

Există oameni cărora le este dificil să își exprime propriile emoții și să le identifice la alte
persoane. Incapacitatea de a vorbi despre sentimente din cauza lipsei de conștientizare
emoțională poartă denumirea de “Alexitimia”. Termenul este format din cuvintele grecești a-
(prefix care înseamnă „lipsa”), lexis („cuvânt”) și thymos („sentimente”) și, prin urmare,
poate fi tradus cuvânt cu cuvânt „o lipsa de cuvinte pentru sentimente”.

2. Polaritatea- constă în tendința proceselor afective de a gravita fie în jurul polului pozitiv , fie
în jurul polului negativ. De obicei , procesele afective sunt cuplate două câte două în perechi
cu elemente contrare : bucurie – tristețe , simpatie – antipatie , entuziasm – deprimare ,
iubire – ură etc. Polaritatea se exprimă prin caracterul plăcut și neplăcut al stărilor afective .
3. Durata-întinderea, persistența în timp a acestora, indiferent dacă persoana sau obiectul care
le-a provocat sunt sau nu prezente. Alimentând permanent semnificația afectogenă a unui
stimul putem ține mereu trează starea afectivă față de el.

4. Intensitatea-forța, tăria, profunzimea de care dispune la un moment dat trăirea afectivă;

Are o bază înnăscută, dar este influențată și de alți factori precum experiența de viață, vârsta
și genul.
Unii cercetători consideră că persoanele extrem de emoționale prosperă în situații care
stârnesc emoții intense. Această idee se bazează pe o teorie mai generală conform căreia un
nivel prea ridicat sau prea scăzut de excitare a creierului nu este ideal, producând fie
plictiseală, fie anxietate. În consecință, oamenii sunt determinați să-și ridice sau să-și reducă
excitarea emoțională la niveluri optime. Acest raționament a fost propus pentru a explica
activitățile sociale intensificate ale extravertiților, care sunt văzuți ca având nevoie de
stimulare socială pentru a crește un nivel înnăscut scăzut al activității sistemului nervos
central.

5. Mobilitatea-Exprimă fie trecerea rapidă în interiorul aceleiaşi stări emoţionale fie de la o fază
la alta sau de la un pol la altul, de la o stare afectivă la alta, insă numai în condiţii de
necesitate, atunci când condiţiile o cer. Din punct de vedere psihopatologic, mobilitatea se
deobeşte de fluctuaţia stărilor afective, care presupune o trecere de la o stare la alta, însă
fără nici un motiv, fără a fi cerută de vreo solicitare obiectivă sau de vreo necesitate
subiectivă. Psihoterapeuții spun că oamenii care au parte frecvent de mari schimbări de
dispoziție au o personalitate “ciclotimică”.