CURS 4 GENETICĂ

MUTAȚIILE ȘI REPARAREA LEZIUNILOR ADN

Dogma centrală a geneticii:

ADN transcripție ARN translație proteine

 Codul genetic este reprezentat de 4 baze azotate.

 Codon = tripletă de nucleotide; codifică un aminoacid
 Există 64 de codoni, din care 61 sunt de tip sens și 3 de tip stop.

Mutația reprezintă fenomenul prin care se produc modificări în

structura și funcția materialului genetic.
În funcție de cantitatea de material genetic afectată, mutațiile se
clasifică în:

1. Genomice
Anomalii cromozomiale
2. Cromozomice
3. Genice

Anomaliile cromozomice reprezintă modificarea structurii

cromozomului; sunt de două tipuri:

 Intracromozomiale
 Intercromozomiale
o Duplicația
o Translația

Mutațiile genice afectează structura unei gene. Cele mai frecvente sunt
cele punctiforme – substituirea unei baze azotată cu altă bază azotată.
Mutațiile punctiforme sunt de două tipuri:

a) Tranziții – schimarea unei baze azotate cu altă bază azotată de

același tip
b) Transversii – schimbări de diferite tipuri de baze (purină cu
pirimidină și invers)
Consecințele lor:

1. Mutație silențioasă, sinonimă sau neutră când un codon

sens este înlocuit cu un alt codon sens similar care codifică
același aminoacid, structura proteinei fiind nemodificată
datorită degenerării codului genetic
2. Dacă un codon sens este înlocuit cu un alt codon sens care
codifică alt aminoacid mutația este nesinonimă (”sens
greșit”). Poate fi de două tipuri:
a. Conservatică – aminoacidul rezultat este asemănător
d.p.d.v chimic și funcțional cu aminoacidul inițial 
componenta proteică nu suferă modificări sau are
modificări minime fără consecințe fenotipice
b. Neconservativă – producerea unui aminoacid diferit
d.p.d.v chimic și funcțional duce la formarea
componentei proteice modificate ce determină
exprimarea fenotipică a mutației (Hb S – anemie
falciformă)
3. Substituția nonsens – un codon sens este înlocuit de un
codon stop care nu codifcă niciun aminoacid și care
semnalizează oprirea sintezei proteice formând un compus
proteic de dimensiuni mai mici.
Ex: Thalasemia

Deleții și inserții – 2 categorii

 Care decurg cu 3 sau multiplu de 3 nucleotide

-au consecință absența/prezența suplimentară în proteină a
unuia sau mai multor aminoacizi
Ex. Fibroză chistică: autozomal-recesivă(transmitere)
-deleția codonului pentru Phe din poz 508???
 Care decurg cu număr diferit de 3 sau multiplu de 3 nucleotide
-decurge cu dedarea cadrului de citire determinând ca din locul
mutației respective să fie modificați toți aminoacizii ce urmează
a fi sintetizați.
Mutațiile dinamice
Se caracterizează :
 expansiunea repetărilor unor secvențe trinucleotidice
intragenice
 instabilitate exprimată odată cu diviziunea celulelor purtătoare
prin creșterea numărului respectivelor secvențe
 până să se manifeste, se numesc premutații, caracterizate
numai prin instabilitate, fiind fără consecințe fenotipice. Odată
depășit numărul critic al acestor copii repetitive, mutațiile devin
complete, se exprimă fenotipic, determinând boli în majoritar
cu transmitere dominantă a caror severitate crește în
succesiunea generațiilor

Gena: secvență cromozomială

TIPURI DE LEZIUNI ALE ADN-ULUI

Leziuni = modificări a materialului genetic care pot fi reparate
Principalele tipuri sunt:
 modificarea bazelor azotate (purinice sau pirimidinice)
 formare de punți intracatenare sau intercatenare
 rupturi mono sau bicatenare

Bazele azotate pot trece în forme instabile.

Tautomerii sunt izomeri care diferă prin delocalizarea atomilor de

hidrogen. Atât în cazul purinelor cât și al pirimidinelor, sunt posibile
structurile tautomerice de tipul:
 ceto-enolică (C=O / C-NH2)
 amino-iminică (C-OH / C=NH)

Dezaminarea bazelor
În prezența acidului azotos (HNO2)
 CITOZINA URACIL
 GUANINA XANTINĂ
 ADENINĂ HIPOXANTINĂ
  METILCITOZINĂ TIMINĂ

Depurinarea bazică
La temperaturi crescute și ph scăzut poate avea loc scindarea
hidrolitică a legăturii azotglicozidice dintre baza azotată și pentoză,
formând un situs abazic.

Cauzele mutațiilor induse

Mutațiile induse sunt determinate de agenți mutageni externi sau
interni, fizici sau chimici.
 Factorii fizici
a. Radiațiile ionizante(EM, X) care produc rupturi
mono/bicatenare, dar dozele sunt foarte scăzute,
permițând sistemelor de reparare să remedieze leziunile
b. Radiațiile neionizante(UV) cu capacitatea de a forma
dimeri
În mod normal, între bazele azotate nu există legături.

 Factorii chimici
a. Analogii bazelor azotate – au structură asemănatoare
bazelor, ce pot fi încorporate accidental în materialul
genetic (ex. Brom-uracilul se poate împacheta cu A sau G)
b. Agenții alkilanți – prezintă grupări alchil pe care le
transportă pe bazele azotate (ex.
Etilmetansulfonatul(EMS))
c. Substanțele de intercalare – se inseră între 2 nucleotide
adiacente; favorizează delețiile sau inserțiile (ex. acridin
oranj, proflanina)

 Factori biologici – virusuri capabile să inducă modificări

structurale sau funcționale ale unor gene (virușii rubeolei,
parotiditei spermice, herpetici)
MECANISME DE REPARARE
1. DIRECTĂ
a. Fotoreactivarea: în cazul dimenrilor de T, acțiunea unor
enzime (fotoliaze) care au capacitatea, în prezența luminii, de
a rupe legăturile dintre bazele azotate, restabilind
integritatea inițială a monocatenei de ADN
b. Repararea directă mozoenzimatică: în cazul guaninei
alchilate/metilate procesul constă în capacitatea unei enzime
(metil-guanin-metil-transferază) care are capacitatea de a
transfera gruparea metil de pe guanină pe un reziduu propriu
de cisteină formând metilcisteina care inactivează enzima
2. EXCIZIE, RESINTEZĂ
ADN polimeraza are capacitatea de a poziționa nucleotidele
activate pe baza de complementaritate; capacitate de
autocorecție
a. Reparare prin excizia bazei(BER)
i. În cazul leziunilor produse prin dezaminarea bazelor
ii. Baza greșită este identificată și excizată de ADN-
glicozilaza care creează un situs abazic care, ulterior este
recunoscut și clivat de o enzimă importantă în reparație
la om: APE (apurinic/pirimidinic endonuclează), după
care vine ADN-polimeraza care aduce baza corectă
iii. ADN-ligaza este cea care restabilieste integritatea
monocatenei
b. Reparare prin excizie de nucleotide (NER)
i. Utilizată pentru corectarea leziunilor care produc
distorsiunea dublului helix (dimeri produși de UV)
Procesele de reparare prin excizie reprezintă variante ale unui proces
general de reparare care diferă prin tipul de leziune, modalitatea de
recunoaștere a leziunii, molecule reparatorii, dar au în comun etapele
următoare:
1. Recunoașterea leziunii de către enzimele specifice
2. Desfacerea dublului helix de către o helicază
3. Excizia fragmentului lezat sub acțiunea unei endonucleaze
 4. Îndepărtarea și degradarea fragmentului de către
exonucleaze
5. Resinteza componentelor lacunei de către ADN-polimeraze
6. Formarea legăturii fosfodiester între fragmentul nou
sintetizat și capetele libere ale catenei de ADN de către o
ADN ligază

Apoptoza=proces prin care celulele declanșsează propria lor

autodistrugere ca răspuns la un anumit semnal

Mutațiile ADN-ului mitocondrial

 Rata mutațiilor ADN-ului mitocondrial e de 10 ori mai mare decât
a ADN-ului nuclear.
 Atunci când se produce o mutație somatică, dobândită, în ADN-ul
mitocondrial, rezultă în mitocondrie un amestec de molecule
mutante și normale, numit heteroplasmie.
 Când o celulă se divide, ADNmt mutant va fi împărțit aleatoriu
între celulele fiice și astfel, în timp, procentajul de ADNmt mutant
între diferite linii celulare și țesuturo va fi diferit, fenomen numit
segregare replicativă.