MODALITĂȚI ȘI

STILURI DE
CONDUCERE
 Scurtă introducere
• Activitatea de management este influențată de modul în care este utilizată
autoritatea și puterea de către manager, astfel se deosebesc două tipuri de
conducere:
• Conducere de tip centralizat
• Conducere de tip descentralizat
 Conducere de tip centralizat
• Se caracterizează prin aceea că puterea de decizie este deținută de un singur
decident sau un număr limitat de decidenți.
• Dezavantaje ale acestui tip de conducere:
• Deciziile luate sunt mai puțin satisfăcătoare, nu sunt realiste, pentru că o persoană sau
un grup mic de persoane nu poate controla și analiza toate informațiile necesare luării
deciziilor;
• Deresponsabilizarea personalului;
 Conducerea de tip descentralizat
• Este conducerea bazată pe crearea posibilităților în luarea deciziilor a
colaboratorilor și a celor din subordine, bazându-se pe pregătirea și
experiența acestora.
• Avantaje:
• Favorizează inițierea și creativitatea;
• Motivează subordonații;
• Deciziile vor fi mai realiste;
 Stilurile de conducere
• Stilul de conducere sau de management se poate defini ca ansamblul de
atitudini și comportamente care descrie maniera în care un manager își
exercită puterea asupra unui grup, canalizându-le eforturile și spre realizarea
voluntară a sarcinilor.
• Puterea reprezintă capacitatea de a influența comportamentul unui grup sau
individ.
 Stilurile de conducere
• Formele prin care se poate manifesta puterea unui conducător se clasifică
astfel:
• Putere legitimă,
• Putere bazată pe recompense
• Putere coercitivă
• Puterea competenței manageriale
• Puterea charismatică
 Putere legitimă
• Este conferită titularului unui post de conducere;
• Îi permite să ia decizii, să dea dispoziții și să îi controleze pe cei din
subordine.
• Este recomandat ca acest tip de putere să fie completat prin
• competențe manageriale, profesionale, organizatorice și responsabilitate în luarea
deciziilor.
 Putere bazată pe recompense
• Are la bază dreptul managerilor de a folosi diverse forme de recompense
pentru subalternii cu rezultate bune (promovare, acordare de prime, gradații
salariale, evidențiere în cadrul colectivului).
• Aceste recompense pot ajuta puterea legitimă.
• Este important ca subalterni să nu înțeleagă aceste recompense ca o
slăbiciune din partea managerului;
• Se recomandă acordarea recompenselor celor de drept.
 Putere coercitivă
• Dă dreptul celor investiți cu funcții de conducere să controleze activitatea
celor din subordine, să aprecieze rezultatele, iar în cazul constatării de
deficiențe să intervină cu măsuri (retrogradare, rețineri din salariu,
concediere).
• În exercitarea acestui tip de putere trebuie să se dea dovadă de obiectivitate,
etică, imparțialitate, cunoașterea reală a cauzelor și factorilor responsabili de
nerealizarea sarcinilor.
 Puterea competenței manageriale
• Este exprimată prin capacitatea de a influența conduita celor aleși,
determinată de cunoștințe profesionale, aptitudini organizatorice, de
comunicare.
 Putere charismatică
• Este legată de capacitatea de a influența, datorită unei personalități puternice,
a forței de caracter, siguranței conducătorului.
 Stilurile de conducere
• Comportamentul unui conducător depinde de modul în care își folosește
puterea, de natura activităților subalternilor și de relațiile pe care le are cu
aceștia.
• Teoria clasică a stilurilor de conducere are în vedere două criterii și anume:
• Modul de folosire al autorității pentru realizarea sarcinilor;
• Modul de atragere și utilizare al subalternilor în luarea deciziilor;
 Stilurile de conducere
• Pe baza acestor criterii se deosebesc patru stiluri de conducere:
• Stilul autocratic;
• Stilul paternalist;
• Stilul democratic sau participativ;
• Stilul pasiv;
• În practica conducerii stilurile pure se întâlnesc foarte rar, există combinații sau
forme intermediare determinate de personalitatea conducătorului, de experiența în
activitatea de conducere.
 Stilul autocratic
Caracteristici:
• Conducătorul ia singur decizii, trasează
precis sarcinile;
• Precizează metodele și procedeele de
realizare a sarcinilor;
• Comunicarea cu subalternii este foarte
redusă, mai mult de sus în jos pentru că dă
dispoziții;
• Pune accent exagerat pe urmărirea și
controlul efectuării sarcinilor;
Consecințe:
• Subalternii mai puțin instruiți, timorați
preferă acest stil;
• Subalternii competenți motivați sunt
nemulțumiți, că nu le este utilizată
experiența și pregătirea;
• Este greu de suportat o perioadă lungă de
timp;
• Este util în perioadele de criză ale unității,
fiind necesare decizii rapide;
 Stilul paternalist
Caracteristici: Consecințe:
• Conducătorul se preocupă de realizarea • Subalternii competenți, nu suportă, nu
sarcinilor și urmărește obținerea unui climat consideră că trebuie să fie cumpărați de
de muncă bun; manageri;
• Oferă subalternilor facilități (pentru cei ce • Subalternii competenți sunt nemulțumiți că
realizează sarcinile, dar și pentru cei ce nu se acoperă lipsurile, nerealizările celorlalți;
realizează sarcinile);
• Nu se stimulează competența angajaților;
• Camuflează unele lipsuri;
• Tratează individual cu fiecare subaltern,
obligându-l să realizeze sarcini, datorită
facilităților create;
 Stilul democratic sau participativ
Caracteristici:
• Comunică permanent cu subalternii și
colaboratorii pentru a le cunoaște rezultatele,
pentru a le folosi experiența, competențele în
rezolvarea diverselor situații;
• Deleagă rezolvarea diverselor probleme;
• Pune accent pe coordonare și acorda un timp
mai scăzut funcțiunii de control.
• Comunicarea se face în ambele sensuri;
• Se favorizează munca în echipă;
Consecințe:
• Se creează o atmosferă bună de lucru;
• Subordonații competenți se pot afirma, fiind
susținuți de conducător;
• Subordonații mai puțin pregătiți sunt
stimulați să vină cu idei, soluții;
• Nu se recomandă în unitățile cu caracter
accentuat repetativ al lucrărilor;
• Se recomandă în realizarea funcțiunilor de
cercetare, comercială, de marketing, în
elaborarea strategiilor.
 Stilul pasiv
Caracteristici:
• Conducătorul este puțin interesat de
sectorul condus, lasă să se desfășoare
lucrurile de la sine, evită situațiile de
conflict, fuge de luarea deciziilor, nu
manifestă responsabilitate (dacă ia o decizie
nu o semnează);
• Comunicarea cu subalternii este foarte
redusă.
Consecințe:
• Anumiți subalterni își lasă liberă
creativitatea, inițiativă, bucuroși de
neimplicarea conducătorului;
• Cei conștiincioși, motivați suferă de
inactivitate;
• Cei mai puțin competenți și responsabili se
bucură de inactivitate;
• Subalternii competenți, dornici de afirmare
luptă pentru cucerirea locului de lider.