CRITERII ŞI GRUPE DE CRITERII PENTRU EVALUAREA

ATRACTIVITĂŢII UNEI COMPANII

Condiţiile de muncă (12 Pachetul salarial (10 criterii)

criterii) - 276 puncte
• Amplasarea sediului
• Atmosfera din sediu
• Suportul IT
• Spaţiile de recreere
• Posibilităţile de transport
Calitatea colaborării (10
criterii) - 263 puncte
• Respectul cu care este tratat angajatul
• Feedback-ul din partea şefului direct
• Calitatea colaborării cu top
managementul
• Atmosfera de lucru
• Gradul de implicare a managementului
• Calitatea colaborării cu celelalte
departamente
- 243 puncte
• Nivelul salariului
• Sistemul de bonusuri / prime pentru
recunoaşterea meritelor
• Facilităţi medicale
Condiţiile de recreere şi
dezvoltare profesională (9
criterii) - 218 puncte
• Condiţiile de recreere fizică periodică
• Oportunităţile interne de dezv. a
carierei
• Sistemul de avansare în companie
 
 
 
CELE MAI IMPORTANTE CRITERII PENTRU
EVALUAREA ATRACTIVITĂŢII UNEI COMPANII

1. Respectul cu care este tratat angajatul

2. Nivelul salariului
3. Calitatea colaborării cu top managementul
4. Atmosfera de lucru
5. Feedback-ul din partea şefului direct
6. Oportunităţile interne de dezvoltare a
carierei
7. Calitatea colaborării cu celelalte
departamente
8. Atmosfera din sediu
 TOP 10 COMPANII ÎN
ROMÂNIA
1. Pfizer România - 834
2. Policolor (1965) - 811
3. Cosmetics Oriflame România - 810
4. Quadrant Amroq Beverages - 809
5. TNT România - 802
6. Sensiblu - 800
7. Kentuky Fried Chicken (KFC) - 800
8. Atlassib - 798
9. Siveco Romania - 791
10. KPMG Romania - 789
 Leadership-ul reprezintă procesul de influenţare, într-un
context organizaţional dat, a comportamentului altor persoane
şi de determinare a acestora să acţioneze într-un anumit mod
sau să urmeze un curs al acţiunii, astfel încât să fie posibilă
îndeplinirea anumitor obiective.
 Leadership-ul vizează una dintre funcţiile managementului, cea de
antrenare şi coordonare, punând accentul pe problemele
comportamentale.
CONCEPTUL DE LEADERSHIP ŞI
FACTORII DE INFLUENŢĂ

“Liderii sunt persoane capabile să se exprime cu

claritate. Ei ştiu ce doresc, de ce doresc ceva şi cum să
comunice altora ceea ce ei doresc pentru a obţine
cooperarea şi susţinerea acestora”

(Waren Bennis - On Becoming a Leader, London: Arrow, 1998)

 Grupuri formale, Grupuri
organizaţie informale

MANAGERI
(numiţi, cu autoritate formală de a planifica,
organiza şi controla; pot recompensa şi
penaliza)
LIDERI
(pot influenţa comportamentul şi acţiunile
persoanelor din grupuri informale, fără a avea
autoritate în a planifica, organiza şi controla
activitatea organizaţiei)

Calităţi, trăsături şi Calităţi, trăsături şi

modalităţi de acţiune modalităţi de acţiune ale
ale managerilor liderilor

Manageri care nu sunt lideri Manageri care sunt Lideri care nu sunt
manageri
şi lideri
(lideri desemnaţi, numiţi)
 Preocuparea principală a managerului este ca sarcinile să fie
îndeplinite,
 Liderul îşi focalizează atenţia asupra oamenilor care îndeplinesc aceste
sarcini.

Pentru a avea succes în afaceri, managerii trebuie

să-şi distribuie în mod raţional atenţia atât asupra
proceselor din cadrul organizaţiei, cât şi asupra
oamenilor cu care se vor desfăşura aceste procese.
 Liderul îi influenţează pe alţii;

 Unde sunt lideri sunt şi adepţi ai liderilor;

 Liderul devine „vizibil” atunci când apare o criză

sau o problemă specială;
 Liderul este o persoană care are o idee clară
despre ceea ce vrea să obţină şi de ce vrea acest
lucru;
 Liderul este capabil să gândească şi să acţioneze
în situaţii neobişnuite, având capacitatea de a
influenţa acţiunile, gândirea şi sentimentele altor
persoane.
M. E. Doyle, M. K. Smith - Classical leadership,
http://www.infed.org/leadership
CUM SĂ PROMOVEZI UN LEADERSHIP EFICIENT
 Planifică: cere toate informaţiile disponibile; defineşte obiectivele şi
sarcinile grupului; elaborează un plan lucrativ fezabil.
 Iniţiază: fii în permanenţă în contact cu grupul condus; transmite
sarcini; elaborează standarde de performanţă pentru membrii grupului.
 Sprijină: încurajează iniţiativa; creează spiritul de echipă; elimină
tensiunea dintre membrii grupului; ajută-i pe cei care au nevoie de sprijin
pentru a progresa.
 Informează-te: solicită informaţii de la membrii grupului; analizează
ideile şi sugestiile; informează grupul.
 Controlează: verifică dacă standardele sunt îndeplinite; măsoară
progresul înregistrat; stabileşte acţiuni şi ia decizii.
 Evaluează: verifică fezabilitatea ideilor, deciziilor şi planurilor; ajută
grupul să se autoevalueze.

Sursa: John Adair, Understanding Motivation, Guildford, London, 1990, pp. 78-92.
 FACTORI DE INFLUENŢĂ

 cultura organizaţională
 calităţile şi caracteristicile liderilor
 instrumentele de motivare
 poziţia ierarhică
 autonomia funcţională şi psihologică
 grupurile de manageri şi de subordonaţi
 sistemul informaţional
 Nivelul 1: Plasarea liderului în poziţia de comandă;

 Nivelul 2: Plasarea liderului în poziţia centrală;

 Nivelul 3: Plasarea liderului în poziţia centrală şi

tranziţia spre parteneriat;
 Nivelul 4: Parteneriatul;

 Nivelul 5: Transferul puterii decizionale către

componenţii grupului.
Nivelul 1: Plasarea liderului
în poziţia de comandă
Rolul liderului
 Se situează între grup şi
posturile superioare de
management, în acord cu
liniile ierarhice;
 Are autoritate unică în
adoptarea deciziilor;
 Se identifică cu titlul şi
poziţia pe care o deţine în
structura organizaţiei.
Rolul subordonaţilor
 Subordonaţii îndeplinesc
întocmai dispoziţiile primite;
 Lucrează mai mult pentru
lider decât colaborează între
ei;
 Au acces limitat la nivelurile
superioare de management;
 Comunicaţii limitate cu liderul
datorită posibilelor implicaţii
ale transmiterii unor mesaje
nedorite de lider
 Nivelul 2: Plasarea liderului
în poziţia centrală

 Este în poziţia centrală din  Subordonaţii depind de lider

punct de vedere al pentru obţinerea informaţiilor;
comunicaţiilor şi al
 Canalele de comunicaţii cu
adoptării deciziilor;
managerii superiori trec pe la
 Direcţionează activitatea lider;
fiecărui component al
 Merg la lider pentru ca acesta
grupului;
să ia decizii.
 Adoptă o politică a „uşilor
 Se menţine distincţia clară între
deschise”, fiind uşor
lider, care ia deciziile şi
accesibil pentru membrii
subordonaţi, care pun în
grupului.
practică deciziile.
Nivelul 3: Plasarea liderului în
poziţia centrală şi tranziţia spre
parteneriat
 Liderul transmite unele
competenţe decizionale
particulare (în special cele
vizând modul în care trebuie să
acţioneze) către membrii
grupului;
 Liderul încurajează acţiunile
independente ale membrilor
grupului;
 Promovează munca în echipă,
comunicarea şi cooperarea între
membrii grupului.
 Subordonaţii primesc unele
competenţe decizionale în ceea
ce priveşte îndeplinirea
sarcinilor proprii;
 Are loc redefinirea sarcinilor
posturilor ocupate de
subordonaţi;
 Unii membri ai grupului încep să
primească şi responsabilităţi
care, în mod tradiţional, au
aparţinut liderului;
 Creşte gradul de colaborare între
membrii grupului.
 Nivelul 4: Parteneriatul

Lideruldevine partener cu Legăturiledintre membrii

membrii grupului; grupului devin tot mai puternice;
Acţionează împreună cu Informaţiile
se obţin în egală
membrii grupului pentru măsură de la lider şi de la ceilalţi
asumarea de responsa-bilităţi cât membri ai grupului;
mai înalte;
Începsă lucreze şi cu alţii din
Coordonează eforturile grupului, afara grupului;
transformându-se dintr-un
Îşi asumă tot mai multe
decident într-un „suporter” sau
responsabilităţi formale, care în
„antrenor”
mod tradiţional, aparţineau
liderului.
Nivelul 5: Transferul puterii
decizionale către
componenţii grupului

Liderul sprijină membrii Membrii grupului se auto-

grupului, transformându-se într- conduc, devenind proprii
un antrenor; „stăpâni” pentru cea mai mare
Îşi orientează atenţia asupra
parte a activităţilor pe care
trebuie să le desfăşoare în
activităţilor şi rezultatelor de
acord cu posturile deţinute în
ansamblu ale grupului;
cadrul organizaţiei;
Este preocupat de
Membrii grupului devin mai
valorificarea unor noi
motivaţi în obţinerea unor
oportunităţi care să ducă la
rezultate superioare.
creşterea gradului de implicare
a membrilor grupului.
 Teorii de leadership bazate pe trăsăturile liderilor;

 Modele de leadership bazate pe comportament;

 Modele de leadership participativ, bazate pe modul de participare a

subordonaţilor la adoptarea deciziilor;
 Modele situaţionale, numite şi contextuale sau contingenţiale.
 TEORII DE LEADERSHIP BAZATE PE
TRĂSĂTURILE LIDERILOR

 Disponibilitatea. Au o mare capacitate de efort, o

înaltă dorinţă de realizare, sunt ambiţioşi, energici şi
manifestă iniţiativă.
 Dorinţa. Au o mare dorinţă de a influenţa şi a
conduce pe alţii, manifestând capacitate de asumare a
responsabilităţii.
 Onestitatea şi integritatea. Sunt preocupaţi de
dezvoltarea unor relaţii, bazate pe încredere, adevăr,
corectitudine.
 TEORII DE LEADERSHIP BAZATE PE
TRĂSĂTURILE LIDERILOR
 Sunt demni de încredere. Sunt capabili să câştige
încrederea adepţilor, convingându-i de corectitudinea
ţelurilor şi a deciziilor.
 Inteligenţa. Pentru a culege, sintetiza şi interpreta un
mare volum de informaţii; în baza acestora îşi pot forma o
imagine despre modul de soluţionare a problemelor,
putând lua astfel cele mai bune decizii.
 Cunoştinţe profesionale relevante. Au bune
cunoştinţe despre companie, despre economie şi într-o serie
de domenii profesionale specifice.
 STILURI DE LEADERSHIP
BAZATE PE
COMPORTAMENT
stiluri de leadership în funcţie de modul de
exercitare a autorităţii (University of Iowa);
 stiluri de leadership în funcţie de comportamentul
structural şi consideraţie (Ohio State University);
 stiluri de leadership în funcţie de comportamentul
orientat spre sarcini sau spre salariaţi / oameni
(University of Michigan).
 Autoritarul absolut
E
U Autoritar Autoritarul incompetent

Autoritarul binevoitor

Paternalist Majoritar

Democrat -
consultativ

Democrat -
Permisiv Permisiv cu
Democrat participativ
(laisser – faire) discuţii
 9.1 9.9

Interesul pentru rezultate

5.5

1.1 1.9

Interesul pentru oameni

 Interesul pentru
eficienţă
5 8
1. Altruistul
Interesul pentru oameni

2. Delăsătorul (evazivul)
3. Autocratul
4. Ezitantul
1 4
5. Promotorul

7 6. Birocratul
7. Autocratul consecvent
8. Realizatorul
2
3

Interesul pentru rezultate

Altruistul manifestă interes pentru menţinerea unor
relaţii cordiale, neglijând rezultatele şi eficienţa. Este „Vă rog să nu vă
înclinat pentru a menţine o atmosferă de colaborare, supăraţi, dar aţi
accepta să …”
nu este exigent cu subalternii. Nu caută să rezolve
conflictele, lăsând ca aspectele critice să fie rezolvate
prin trecerea timpului. Este ineficient.

Delăsătorul (evazivul) este tipul de lider

cel mai slab. Nu manifestă interes pentru nici una
din variabilele esenţiale. Este neeficient şi
influenţează negativ grupul. Evaziv în asumarea
responsabilităţilor, reduce randamentul celorlalţi atât „Pe mine să nu
prin intervenţiile, cât şi prin neintervenţiile sale. Din vă bazaţi!”
comoditate, tinde spre atingerea unor rezultate minim
acceptabile, atât cât să nu aibă neplăceri.
 Autocratul acordă importanţă îndeplinirii
„Ascultă
sarcinilor, neglijând relaţiile umane şi preocuparea comanda la
pentru eficienţă. Are încredere redusă în oameni, mine!”
considerând că aceştia au un dezinteres înnăscut pentru
muncă şi caută s-o evite. Consideră că subalternii
trebuie să asculte ordinele şefului, fiind împotriva
iniţiativelor personale; înăbuşă conflictele;
 Ezitantul recunoaşte necesitatea preocupărilor
pentru îndeplinirea responsabilităţilor şi a celor privind
relaţiile umane din cadrul organizaţiei. Ia decizii numai
pe baza unor evenimente recente sau sub presiunea „Să ne mai
faptelor, evitând soluţionarea problemelor pe termen gândim, apoi
lung. Partizan al compromisurilor, încearcă să dea vom mai
vedea noi”.
satisfacţie celor care i-ar putea influenţa cariera, creând
un climat de incertitudine.
 Promotorul are încredere maximă în toată
lumea, stimulează şi dezvoltă relaţiile umane, precum şi
calităţile personale ale subordonaţilor. Este eficient. Nu „Fiţi inventivi”!”
i se observă talentele personale, dar ştie să-i facă pe
salariaţii medii să obţină rezultate peste posibilităţile
lor. Acceptă adevărul că inteligenţa, imaginaţia,
creativitatea şi alte calităţi personale se întâlnesc şi la
subordonaţi nu numai la lider.

 Birocratul nu este interesat de munca sa şi nici

de relaţiile cu cei din jur. Este eficient deoarece
respectă ordinile, regulamentele şi normele, pe care le
consideră ca dogme. Deşi eficient, nu are idei, nu „Aşa scrie la
REGULAMENT,
influenţează suficient maniera de aplicare a deciziilor şi aşa facem!”
nu urmăreşte dezvoltarea relaţiilor umane în cadrul
grupului. Subordonat regulamentelor şi practicilor din
perioadele trecute, nu are încredere în proiectele pe
termen lung
 Autocratul consecvent are încredere
numai în propriile posibilităţi şi metode. Este preocupat
de îndeplinirea sarcinilor şi de realizarea unei eficienţe „Să vă spun
maxime. Îi face pe oameni să-l asculte şi obţine ceea ce EU cum stau
vrea. Are ambiţie, cunoaşte bine metodele aplicate în lucrurile!”
cadrul firmei şi este la curent cu toate noutăţile în
domeniu. Realizează un randament personal ridicat, însă
nu ştie să obţină performanţe maxime de la subordonaţi.
 Realizatorul sau adevăratul
manager. Acordă atenţie laturilor principale ale
activităţii firmei, îndeplinirii responsabilităţilor,
dezvoltării relaţiilor umane şi manifestă interes pentru „Performanţe
creşterea continuă a eficienţei activităţii economice. înalte, cu oameni
Consideră ca fiind normale eventualele dezacorduri sau motivaţi”
păreri contrare, pe care le soluţionează prin discutarea şi
analizarea lor. Realizează un climat favorabil,
colaboratorii simţindu-se responsabili atât pentru succese
cât şi pentru eventualele eşecuri.
 B. Zona de libertate a subordonaţilor
Leadership centrat pe subordonaţi

4 5 6 7
1 2 3

AZona de exercitare a autorităţii managerului

Leadership centrat pe manager

Zona A Zona B
1. Managerul ia deciziile şi le anunţă; 4. Managerul prezintă problemele şi ia deciziile;
2. Managerul ia deciziile şi îşi convinge 5. Managerul culege sugestii şi ia deciziile;
colaboratorii de temeinicia lor; 6. Managerul delimitează problemele şi cere
3. Managerul prezintă în proiect deciziile grupului de colaboratori să ia deciziile;
care sunt susceptibile de a fi 7. Managerul permite colaboratorilor să ia decizii
modificate. în cadrul unor limite de competenţă bine
determinate.
 Care sunt cele mai importante aptitudini ale
 Modelul situaţiilor neprevăzute a lui managerului executiv (CEO) în companiile care
au înregistrat cea mai rapidă creştere
Fiedler; tehnologică?
 Modelul drumului spre obiectiv;
Leadership A fi un lider
carism atic,
 Modelul situaţional de leadership puternic
57% vizibil
elaborat de Hersey şi Blanchard. 10%

Capacitatea de a
lucra cu diferite
Altele grupuri de interes
3% 14%
Economisirea Gândirea globală
capitalului 7%
3% Inţelegerea noilor
tehnologii
6%

Sursa: North American Technology Fast 500 CEO Survey Results, Deloitte &
Touche, 2002, p. 4.
 Carisma – putere spirituală sau calitate personală care îi conferă
unui individ capacitatea de a influenţa ori de a-şi exercita autoritatea
asupra unui mare număr de oameni.
(Random House Webster's Unabridged Dictionary)
Trăsături:
 un grad extrem de înalt de încredere în forţele proprii;
 capacitate de a domina pe alţii;
 pasiune şi siguranţă în susţinerea propriilor idei.
 Un mare grad de încredere în forţele proprii, în propriile raţionamente şi
abilitatea de a acţiona;
 O viziune clară asupra idealurilor pe care le propune pentru modificarea
situaţiei actuale; aceste idealuri vor fi astfel selectate încât să obţină un mare
grad de aderenţă a celorlalţi;
 Capacitate de a-şi susţine cu viziunea, astfel încât să fie perceput ca o persoană
care este dispusă să îşi asume un mare risc şi care se sacrifică pentru punerea
în practică a ideilor sale;
 Comportament neconvenţional, dând imaginea unei persoane orientate spre
înnoire, atrăgându-şi astfel admiraţia potenţialilor adepţi;
 Capacitate de a-şi crea imaginea de agent radical al schimbării actualei stări
de lucruri.

Adaptat după: J.A.Conger – Behavioral Dimensions of Charismatic Lesdership, Jossey-Bass, San

Francisco, 1998, p. 91)
 CARACTERISTICILE LIDERULUI
CARISMATIC
Cu un comportament etic
 Îşi foloseşte puterea oferită de carismă în
serviciul celorlalţi;
 Îşi adaptează viziunea în acord cu nevoile şi
aspiraţiile celorlalţi membri ai organizaţiei;
 Consideră că are de învăţat din exprimarea
unor idei contrarii;
 Îi stimulează pe ceilalţi să gândească în mod
independent;
 Dezvoltă comunicaţii în dublu sens;
 Recunoaşte meritul celorlalţi;
 Dezvoltă creativitatea celorlalţi;
 Aderă la standardele morale pentru a
satisface interesele organizaţiei şi ale
societăţii.
Cu un comportament neetic
 Îşi foloseşte puterea oferită de carismă în
interesul propriului câştig;
 Consecvent în promovarea propriilor idei,
indiferent de nevoile şi aspiraţiile celorlalţi;
 Cenzurează criticile şi punctele de vedere
contrarii;
 Pretinde ca deciziile sale să fie aplicate
întocmai;
 Dezvoltă comunicaţii în unic sens;
 Consideră că tot meritul îi aparţine;
 Estompează creativitatea celorlalţi;
 Se foloseşte de principiile morale pentru a-şi
satisface propriile interese prin intermediul
organizaţiei pe care o conduce.