Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Subiecte:
Pe scurt:
Procesul emoțional este într-o dinamică continuă, un flux constant (constant flow)
C. TRANSFORMĂM EMOȚIILE
Aspectele dureroase din experiența clientului ne indică direcția spre schema centrală
primară dezadaptativă din spatele (de la baza) emoțiilor simptomatice
Luăm pulsul emoțional al clientului în fiecare moment
Prin EMPATIE (acordaj emoțional, rezonanță emoțională)
Sunt aici cu tine ÎN TOT ceea ce simți; nu sunt aici să te repar, nu sunt aici să simt în
locul tău; sunt aici SĂ SIMT CU TINE și să-ți arăt că NU EȘTI SINGUR” (Brene Brown)
a. Tipul de emoție
Întrebări pe care terapeutul și le poate pune sieși pentru a identifica emoții primare
Este asta o experiență primară, sau clientul meu evită sau neagă o emoție?
Se protejează clientul meu?
Poate clientul meu să și acceseze experiența nucleu ( core )?
Clientul meu se simte îndreptățit să aibă această emoție?
Emoțiile clientului meu sunt prea puțin sau prea mult reglate?
Întrebări pe care terapeutul și le poate pune sieși pentru a identifica emoții dezadaptative
1. . emoțiile primare trebuie accesate , permise pentru a oferi mai multe informații
(despre nevoi) și a ghida acțiunea.
- Terapeutul ajută clientul să verifice dacă emoția este primară întrebând: ”Ceea ce
simți acum este trăirea ta cea mai adâncă?” sau ”Verifică în interior....dacă trăirea
asta este cea mai profundă din tot ce e acolo....sau mai e ceva?”
3. emoțiile secundare sunt adresate cel mai bine prin explorare empatică pentru a descoperi
emoțiile primare de la bază din care de fapt au derivat (de ex, frica primară din spatele furiei
reactive).
Întrebări:
Când simți asta, ce altceva mai simți la un nivel mai profund ?” sau
”Ia-ți câteva momente pentru a te conecta mai profund și a verifica dacă mai este
ceva ce simți?”
”....acum că exprimi trăirea asta (emoția secundară)....cum te face să te simți la un
nivel mai
profund/în adâncul tău?
Țineți cont de efectul proceselor cognitive....emoțiile secundare sunt alimentate
cognitiv!!!
4. emoții instrumentale se explorează cel mai bine în direcția funcției interpersonale pe care
o au sau a impactului intenționat asupra celorlalți.
După ce se ajunge la un acord despre ce simte persoana (ex, tristețe, furie), terapeutul
intreaba:
”Mă întreb dacă încerci să sugerezi ceva sau să îi transmiți ceva acestei persoane prin
trăirea ta?”
Este acesta un stil de exprimare?
Această emoție servește unui scop?
Ce îți aduce exprimarea acestei emoții?
Ce vrei să obții cu exprimarea acestei reacții?
Oamenii pot recunoaște intenția din spatele experienței emoționale, fie că e dorința
de a domina sau dorința de a găsi confort sau auto protecție .
b. Maniera de procesare em
1. Conștientizare emoțională
2. Exprimare emoțională
3. Reglare emoțională
4. Reflectare asupra emoțiilor
5. Transformare emoțională
6. Experiența corectivă emoțional prin relație care facilitează procesele anterioare.
1. Conștientizare emoțională
Numai când emoțiile sunt simțite, articularea lor în limbaj devine o component importantă a
conștientizării.
Primul pas: acceptarea emoțiilor. Implică 2 procese : atât a simți emoția cât și a avea o
distanță de ea
a. Clienții prea mult reglați intervenția este a i ghida nu doar către reflectarea cognitive
(unde le este mai ușor) dar si către a își simți complet experiența viscerală în mod
progresiv; focus pe aici și acum, pe reacțiile în moment
b. Clienții prea puțin reglați intervenția este de a îi detașa de emoție (activând
reflectarea)
senzații fizice,
tendințe de acțiune,
emoție singulară,
emoții amestecate,
amestecuri de emoții amestecate
3. Reglarea emotionala
Pentru persoanele cu tulburări emoționale, emoțiile sunt nereglate
Intervenții pentru nivel de activare emoțională mică a accesa mai multă emoție
Felul în care clientul își înțelege emoțiile la nivel conceptual și povestea în care sunt
incluse aceste emoții influențează ce ajung emoțiile să însemne pentru client
Exemple:
o Un client care realizează că este trist datorită unei pierderi , felul în care
explică pierderea va influența starea sa emoțională (am pierdut pentru că
sunt un ratat=rușine; am pierdut pentru că nu eram compatibili= tristețea
pierderii)
o Clientul recunoaște că furia nu îi aduce ce are nevoie în relație e primul pas,
dar înțelegerea furiei determină reacții diferite furia ca incapacitate de a se
ridica la standarde înalte sau furia ca nevoie intensă de a fi apreciat
În terapie:
frica dezadaptativă de abandon sau anihilare din traumele copilăriei odată activate în
prezent, pot fi transformate într un sentiment de securitate prin activarea unor
emoții de tipul furiei care stabilește limite sănătoase și oferă sentimentul de putere
personală sau dezgustul față de abuz sau prin evocarea unor trăiri anterior
inaccesibile precum tristețea și nevoia de confort și compasiune față de sine .
Furia dezadaptati vă poate fi anulată prin tristețea adaptativă .
Rușinea dezadaptativă, care e internalizată prin disprețul față de ceilalți, poate fi
transformată prin accesarea revoltei față de abuzul suferit, prin auto compasiune și
prin accesarea mândriei și a sentimentului valorii personale;
Lipsa de putere și lipsa de speranță are ca antidot furia de a fi fost tratat nedrept prin
furia de a fi fost tratat nedrept sau
Adesea este nevoie de o perioadă de reglare și calmare a emoției dezadaptative, de a
îi da sens, înainte de activarea emoției opuse transformatoare.
Cum ajută terapeutul clientul să acceseze noile emoții pentru a schimba vechile emoții?
a. Mutarea atenției la emoții care sunt actual exprimate dar care se află la periferia
experienței
b. dacă nu există altă emoție prezentă, ne focalizăm pe nevoi și astfel mobilizăm o altă
emoție .
Este esențial să simbolizăm, explorăm și diferențiem emoția dezadaptativă (în acest caz,
frica), și să o reglăm prin respirație și calmare, înainte de a susține accesul la o nouă emoție
mai adaptativă (în acest caz, furia).
6. Experiența emotional
Noile experiențe trăite cu altă persoană (adesea terapeutul) sunt în mod special
importante pentru a oferi o experiență emoțională corectivă.
Experiențele care oferă liniștire interpersonală, care invalidează convingeri
patogene sau careoferă o experiență a succesului, pot corecta paternuri
interpersonale vechi.
A fi acceptată furia de către terapeut (în loc să fie respinsă) conduce la un nou
mod de a fi.
Clientul poate exprima vulnerabilitatea sau furia cu terapeutul său fără să fie
pedepsit sau respins, și poate să se exprime fără să fie cenzurat.
Realitatea și autenticitatea experienței relaționale emoțional corective permite
clientului să trăiască experiența că nu mai e un copil lipsit de putere în fața unor
adulți puternici.
FAZELE TERAPIEI
1. CONEXIUNEA ȘI CONȘTIENTIZAREA:
a. A însoți, a empatiza, a valida trăirile clientului și sentimentul actual al Sinelui
b. A oferi o rațiune pentru a lucra cu emoțiile (acordul pe scop)
c. A promova conștientizarea experienței interne
d. Stabilirea unui focu s colaborativ
2. EVOCAREA ȘI EXPLORAREA
a. A stabili susținere pentru experiența emoțională
b. A evoca și a activa emoții problematice
c. A adresa întreruperile de emoție
d. A ajuta clientul să acceseze emoțiile primare sau schemele dezadaptative
Transformarea începe cu trăirea activată (de ex. ”Mă simt rău”), urmată de
explorarea secvențelor cognitiv afective care generează aceste trăiri (de ex. Mă simt
lipsit de speranță”, ”De ce să mai încerc ceva?
În cele din urmă, asta va duce la activarea unei auto organizări schematice
emoționale dezadaptative bazate pe frică sau rușine (”Nu am valoare”, sau ”Nu pot
supraviețui singur
La un moment dat al procesului de transformare, este accesată o nouă experiență
adaptativă.
Calea rezolvării conduce inevitabil la exprimarea durerii adaptative sau a rănirii și,
apoi la furia adaptativă sau auto liniștirea iar acestea conduc la un sentiment de auto
acceptare și competență/ putere personală.
Clienții care încep aflându se în stări de stres și care își rezolvă stresul, fac asta
intrând în trăiri de frică, abandon, tristețe sau rușine dezadaptative în care se simt
inadecvați, goi, singuri, neiubiți.
Transformarea apare atunci când aceste stări dezadaptative sunt diferențiate până la
nivelul nevoilor , care resping evaluările negative ale sinelui încorporate în schemele
dezadaptative.
Esența acestui proces este că nevoile adaptative de atașament și identitate (a fi
conectat și a fi validat) încorporate în sentimentele dezadaptative de frică, rușine și
tristețe, când sunt mobilizate și validate, acționează spre a accesa emoții mai
adaptative și a respinge mesajele negative ale sinelui (nu merit să fiu iubit, respectat,
etc).
Opoziția inerentă a acestor două experiențe (”Nu merit iubire sau și ”Merit să fiu
iubit și respectat”) susținută de furia adaptativă sau tristețea adaptativă, ca răspuns
la aceeași situație evocativă, învinge starea dezadaptativă.
Asta se întâmplă prin accesarea unei noi experiențe emoționale și de crearea de
sens, care conduce la o evaluare nouă mai pozitivă a sinelui.
În contextul relației terapeutice validante, clientul se mișcă către a jeli, către a
recunoaște pierderea sau rana suferită (recunoscând ”Eu nu am ceea ce am nevoie,
și îmi lipsește ceea ce merit”), și către a manifesta furia asertivă sau auto liniștirea (în
funcție de emoția adaptativă accesată fie pentru a proteja granițele, fie către sine)
Acest lucru de obicei duce la jelirea a ceea ce s a pierdut.
Starea de jelire se caracterizează fie prin tristețe față de pierdere , fie prin
recunoașterea propriei răni , dar fără blamare, victimizare sau resemnare
Dacă emoția este o expresie nouă care implică eliberarea unei emoții blocate (este
terapeutică) sau o expresie veche care implică repetarea unei emoții prea liber
exprimate (ventilarea aceleași emoții prea des exprimate nu este nici terapeutică,
nici nu reduce exprimarea emoției)
Dacă emoția trăită și exprimată este un semn al stresului (a jeli când ești copleșit și
incapabil de a acționa) sau un semn al procesului de rezolvare a stresului (a jeli ca
parte a procesului sănătos de doliu)