PERIOADA PREALFABETARĂ

DE- A LUCRURILE ŞCOLARULUI

Obiectiv: Cunoaşterea obiectelor necesare şcolarului şi a modului în care trebuie păstrate.

Poveste dialog:

Era odată o fetiţă care se numea Ancuţa. Avea şapte ani şi trebuia să meargă, ca şi voi, la
şcoală, în clasa I. Ea şi- a aşezat de cu seară toate lucrurile în ghiozdan şi apoi a pus ghiozdanul pe un
scăunel, lângă pătuţul ei. De acolo se uita cu drag la ghiozdanul nou şi frumos, până ce a adormit. Şi ce
credeţi că a visat? S- a făcut că ghiozdanul a crescut mare, mare, şi, tiptil- tiptil s- a apropiat de patul ei
şi i- a spus:
 Eu sunt un ghiozdan mare şi vreau să- ţi arăt ce am în căsuţele mele.
El se deschise încet şi un obiect cu multe foi şi ilustraţii frumos colorate ieşi afară.
Ce credeţi că era?
Cum v- aţi dat seama că e abecedarul?
Scoateţi- l uşor din ghiozdan şi ridicaţi- l în mâna dreaptă.
Puneţi- l pe bancă.
Ancuţa visă mai departe că din ghiozdan a mai ieşit o carte frumos colorată şi cu multe
numere.
Ce carte credeţi că era?
Puneţi cartea de matematică pe bancă.
Şi, mai departe, Ancuţa visă că din ghiozdan au mai ieşit două obiecte: unul cu foi liniate şi
altul cu foi desenate cu pătrăţele.
Ce obiecte erau acestea?
Scoateţi şi voi caietele din ghiozdan, fără zgomot, şi ţineţi- le astfel: pe cel cu foi liniate
în mâna stângă, iar pe cel cu pătrăţele în mâna dreaptă.
Pe cel cu foi liniate, din mâna stângă, îl aşezaţi pe abecedar, iar pe cel cu pătrăţele, din
mâna dreaptă, îl aşezaţi pe matematică. (Li se explică pe care caiet scriu la abecedar şi pe care caiet
vor scrie la matematică.)
Deodată, din ghiozdanul Ancuţei sări într- un picior un băieţel vesel. El alunecă pe hârtia
albă cu vârful său ascuţit şi lăsă în urma lui dungi negre.
Aveţi şi voi în ghiozdan un asemenea băieţel cu vârful bine ascuţit?
Arătaţi- l! Cum se numeşte? Puneţi- l pe bancă!
Îndată alergară după el alţi şase băieţei, tot într- un picior. Ei aveau hăinuţe colorateşi, când
alergau pe hârtia caietului, rămâneau în urma lor dungi colorate.
Cine erau acei băieţei cu hăinuţe colorate?
Arătaţi- le! Puneţi- le pe bancă!
Şi iată că din ghiozdan apăru o fetiţă grăsuţă şi şterse toate dungile făcute de băieţei pe
caiete.
 Cine era? Arătaţi- o! Puneţi- o pe bancă!
Ieşi cu grijă, pe urmă, un băieţel foarte inteligent şi liniştit care, după ce şi- a dat cu atenţie
şapca jos de pe cap, a început să se plimbe cu mare, mare grijă pe paginile
caietului, lăsând în urmă urme subţiri şi albastre de cerneală.
Aveţi şi voi în ghiozdan un asemenea băieţel? Arătaţi- l!
Cum se numeşte? Puneţi- l pe bancă!
Apoi, din ghiozdan se ivi o cutiuţă foarte frumos colorată care- i invită pe toţi băieţii să se
adăpostească în cămăruţele ei, pentru a nu se rătăci şi a nu cădea pe jos.
Aveţi şi voi în ghiozdan o asemenea cutiuţă? Arătaţi- o!
Cum se numeşte? Puneţi- o pe bancă!
Apoi, obiectele care au ieşit din ghiozdan au început să se prezinte în faţa Ancuţei.
( Învăţătorul le arată elevilor pe rând obiectele ).
─ Eu sunt ABECEDARUL şi vreau să te- nvăţ să scrii şi să citeşti, dar tu trebuie să mă
înveleşti frumos şi să mă ţii curat !
─ Şi pe mine trebuie să mă- nveleşti, că te- nvăţ să socoteşti! Zise matematica.
─ Şi pe noi trebuie să ne- nveleşti! Strigară caietele. Tu n- ai voie să ne- ndoi foile la colţuri
şi nici petele de cerneală nu ne plac deloc!
Creionul, băieţelul vesel, spuse sărind într- un picior:
─ Dacă vrei să scrii frumos, trebuie să ai grijă să fiu totdeauna bine ascuţit!
Mica şi grăsuţa radieră spuse:
─ Pe mine nu trebuie să mă foloseşti prea mult, căci mă voi face tot mai mică şi vei rămâne
fără mine!
Se prezentară apoi şi cele şase creioane colorate ( Elevii arată, pe rând, creioanele care se
prezintă ) .
─ Eu sunt creionul roşu şi colorez macul!
─ Eu sunt creionul albastru şi colorez cerul şi apa.
─ Eu sunt creionul galben şi colorez soarele!
─ Eu sunt creionul verde şi colorez frunzele!
─ Eu sunt creionul negru şi colorez un căţeluş!
─ Eu sunt creionul alb şi colorez ghiocelul!
Se prezentă la urmă şi băieţelul cel inteligent şi liniştit:
─ Eu sunt stiloul! Cu ajutorul meu vei învăţa să scrii! Dar, ţine minte! Dacă nu mă vei
folosi cu grijă îţi voi păta foile caietelor cu cerneală! Să fii atent!!!
Apoi, băieţeii şi grăsuţa radieră îşi ocupară locurile , în linişte, în cutiuţa frumos colorată
( Elevii pun creioanele în penar în linişte ). Apoi, toate obiectele o zbughiră fără zgomot în ghiozdan
( Învăţătorul îi învaţă să- şi aranjeze lucrurile în ghiozdan). Fermoarul se închise şi fugi pe uşă afară.
Ancuţa s- a speriat aşa de tare, încât s- a trezit. Ce mult s- a speriat când a văzut ghiozdanul
aşezat cuminte pe scăunel, lângă pătuţ, unde- l pusese înainte de culcare!
( Elevii aşază ghiozdanul în bancă )

DE- A OBIECTELE
Varianta I :
Li se cere elevilor să aşeze frumos pe bancă toate obiectele din ghiozdan.
Învăţătorul spune:
a) Eu îl văd, îl văd! b) Eu îl văd, îl văd!
Stă pe bancă frumos pus, Stă pe bancă frumos pus,
Ridicaţi creionul sus! Ridicaţi abecedarul sus!

c) Eu o văd, o văd! d) Eu le văd, le văd!

Stă pe bancă frumos pusă, Tot în ghiozdan sunt aduse,
Ridicaţi matematica sus! Stau pe bancă frumos puse
Şi după cum v- am mai spus,
Ridicaţi caietele- n sus!

e) Eu le văd, le văd!
Stau pe bancă frumos puse,
Tot în ghiozdan sunt aduse,
Şi după cum v- am spus,
Ridicaţi creioanele colorate în sus!

Varianta a II – a :
Obiectele sunt orânduite pe catedră. Un elev se duce, ridică un obiect şi spune:
─ Hai cu toţi, mari şi mici,
Ia ghiciţi, ce am aici?
Copiii ghicesc pe rând obiectele.

Varianta a III – a :
Se pun creioane colorate pe catedră. Vine un elev, ia un creion, îl arată colegilor şi spune:
─ Eu cunosc un băieţel care colorează cerul şi se mişcă vesel într- un picior. Cine- i?

Varianta a IV- a :
Un elev este aşezat într- un colţ al clasei, cu spatele la colegi. Se pun obiectele şcolare în
locuri nepotrivite. Este chemat elevul care a stat cu spatele să găsească ce nu e în ordine şi să le pună la
locul lor.

Varianta a V – a :

GHICITORI
Are multe ilustrate Are multe ilustrate
Şi poveşti prea minunate, Foarte frumos colorate,
Ne învaţă să scriem şi să citim Ne învaţă să gândim
Şi frumos să povestim. Şi bine să socotim.

Din fâş sau din piele,

Mă purtaţi în spate.
Uşurel şi totuşi plin de greutate.
 Iarna, pe ger aspru,
Vara, pe căldură,
Merg cu voi alături
La învăţătură.

PITICUL ÎN CLASĂ
Învăţătorul va avea un pitic în mână, îl va ridica în sus, îl va înclina în faţa clasei şi,
schimbându- şi vocea, va zice:
─ Bună ziua, copii!
─ Bună ziua! răspund copiii.
─ Vreţi să ne jucăm împreună?
─ Da!
Piticul le poate propune elevilor diferite jocuri: „Eu spun una , tu spui multe”, „ Eu spun
multe tu spui una”, „ Să alintăm cuvintele”, „ Cuvinte prietene”, „ Cuvinte certate”, etc.

EU NU ŞTIU MAI DEPARTE. VOI ŞTIŢI?

Învăţătorul spune propoziţii lacunare, iar elevii trebuie să spună propoziţia completă.
Exemple:
Zăpada este _____________. Ursul mănâncă ___________ .
Mărul este ______________. Muşuroiul este căsuţa ______________ .
Balerina este ____________: Lângă sobă toarce _____________ .

CINE FACE?
Cine coase hainele? Cine conduce maşina?
Cine conduce avionul? Cine face pâine?
Cine vinde cărţi? Cine consultă bolnavii?

UNDE LUCREAZĂ ?
Unde lucrează croitorul?
Unde lucrează tipograful?
Unde lucrează librarul?
Unde lucrează bibliotecarul?

DE- A TELEFONUL
În cadrul lecţiilor în care se discută despre anotimpuri sau despre un anumit anotimp,
învăţătorul pregăteşte cîteva ilustraţii, pe care poştaşul le distribuie elevilor. Elevii desfac plicurile,
scot ilustraţiile, le observă cu atenţie ţi aţteaptă întrebările.
Învăţătorul spune:
─ Alo, Ileana, ce anotimp este la tine?
─ Este toamnă.
─ După ce ai recunoscut?
În funcţie de răspunsurile date, se formulează celelalte întrebări.
 EXERCIŢII ONOMATOPEICE
A) Cine face aşa?
Ham! Ham! Bee! Bee! Muu! Muu! Miau! Miau!
Groh! Groh! Piu! Piu! Cotcodac! Cotcodac! Etc.

B) Cum face?
Pasărea, cocoşul, gâsca, raţa, pupăza, cucul, calul, vaca, oaia, porcul, maimuţa, ploaia,
vântul,toba, clopoţelul, etc.
C) Cine este?
Oac! Oac! Chiţ! Chiţ! Mor! Mor! Guiţ! Guiţ! Etc.

FRĂMÂNTĂRI DE LIMBĂ
„ Scara are trei trepte rupte.”
„ În tâmplăria unui tâmplar s- a întâmplat o întâmplare.”
„ Şase sape late
Şi- ncă şapte sape late.”
„ Un vultur stă pe pisc
Cu un pix în plisc.”

GHICEŞTE OBIECTUL !
Jucătorii trebuie să ghicească numele unui obiect ales de conducătorul jocului, fără a- l putea
vedea, având voie să pună 3 întrebări despre obiectul ce trebuie identificat.
Jucătorul care ghiceşte obiectul, conduce jocul în continuare.

CE S-A SCHIMBAT ?
Acest joc permite trecerea de la o atenţie instabilă, atrasă de culori, formă şi mişcare, la o
atenţie voluntară.
Pe o masă sau pe catedră sunt aşezate câteva obiecte cunoscute de copii ( un ceas, o radieră, o
piesă de şah, o monedă, un pahar, o frunză, etc. ) .
Obiectele vor fi acoperite. La comandă, obiectele vor fi descoperite, copiii fiind lăsaţi să le
privească cu atenţie timp de 1 minut, după care vor fi din nou acoperite. Li se cere să- şi amintească şi
să denumească obiectele văzute. Pentru fiecare obiect denumit corect, se acordă 1 punct.
Jocul poate fi continuat.

Varianta I :
În timp ce copiii se întorc cu spatele, se ascund 2- 3 obiecte. Cele rămase li se arată din nou, tot
timp de 1 minut, după care li se cere să indice denumirea obiectelor care lipsesc.
Pentru fiecare răspuns bun primesc 1 punct; pentru fiecare greşeală pierd 1 punct.

Varianta a II – a :
La numărul obiectelor existente se adaugă 3- 4 obiecte, copiii fiind puşi să le recunoască.
 PĂSĂRI CĂLĂTOARE
Este un joc de atenţie. Li se citeşte copiilor o scurtă istorioară.

PĂSĂRI CĂLĂTOARE
de Lucia Mantu

În ţara noastră, iarna e aspră. Spre sfârşitul verii, păsările se pregătesc de plecare. Gâzele mor
sau se ascund. Rândunelele nu mai găsesc hrană. Trebuie să plece. Dar:
Vrăbii, sticleţi, pitulici
Zic: „ Noi rămânem aici !”
Şi rămân, căci se mulţumesc şi cu seminţe şi firimituri. Iar cu frigul s- au deprins de bine, de
rău.
Într- o bună dimineaţă, vezi pe cer nişte puncte negre. Pleacă în stoluri cocorii. În frunte zboară
cel mai voinic cocor. Când osteneşte, altul îi ia locul.
Rândunelele se adună de asemenea în stoluri. Stau la sfat pe sârmele de telegraf. Rândunelele
bătrâne le spun celor tinere:
─ Vine frigul şi trebuie să ne pregătim de plecare, să nu ne apuce vremea rea.
Nici gâştele, nici răţuştele sălbatice nu mai au de ce sta lângă lacurile îngheţate. Nu vor mai
găsi peştişori.
Păsările călătoare pleacă în stoluri. Cu cât se unesc mai multe păsări tinere şi bătrâne, cu atât e
mai bine, căci drumul lor lung e plin de primejdii. Nu se ştie niciodată de unde apare duşmanul. Dacă
sunt multe, înseamnă că sute de ochi pândesc duşmanul şi sute de ciocuri sunt gata să înfrunte atacul.
Care dintre păsări îl vede cea dintâi pe duşman, scoate îndată un piuit, un ţipăt. La semnalul acesta,
întregul stol se împrăştie, ca astfel să atace din mai multe părţi duşmanul. În stol este o lege: „Unul
pentru toţi şi toţi pentru unul” .
După audierea povestioarei, învăţătorul spune:
─ Pleacă, pleacă, pleacă, cine pleacă?
─ Care păsări zic: „ Noi rămânem aici!” ?
─ Zboară, zboară! Cine zboară?