Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
„CAROL DAVILA”ONEŞTI
ONEŞTI 2022
CUPRINS: Pagina
ARGUMENT............................................................................................................................3
CAPITOLUL II : Patologie......................................................................................................10
2.2 Etiologie.................................................................................................................13
2.3 Simptomatologie....................................................................................................14
2.6
Tratament................................................................................................................16
CAPITOLUL IV
2
ANEXA....................................................................................................................................42
BIBLIOGRAFIE......................................................................................................................45
3
ARGUMENT
Herniile au o pondere foarte mare în rândul barbaţiilor şi 90% din cazuri sunt herniile
ombilicale ( ascite hepatice), herniile abdominale ( casexie, obezitate, adenom de prostată, stricturii
uretrale, contipaţie cronică) şi herniile inghinale.
Hernia abdominală reprezintă ieşirea totală sau partială a unui viscer din cavitatea abdomino-
pelvină printr-un traiect sau orificiu preexistent (punct slab al abdomenului).
Hernia reprezintă ieşirea totala sau parţială a unuia sau mai multe organe din cavitatea sau
învelisul său anatomic, la nivelul unor zone slabe ale peretelui cavităţii.
Am ales această temă deoarece primul pacient cu care am intrat în contact în prima perioadă
de practică, suferea de hernie inghinală bilaterală. Am rămas profund marcată de povestea sa şi de
modul său de a privii viaţa şi boala.
4
CAPITOLUL I: Anatomie si fiziologie
o linie orinzontală ideală trasată între coloana iliacă anterioară superioară şi margiinea laterală
a muşchiului rect;
de la ligamentul inghinal cunoscut şi sub numele de ligament sau arc falopian sau ligament
Poupart, care se extinde de la coloana iliacă superioară anterioară până la tuberculul pubian.
Ligamentul inghinal corespunde cu pliul inghinal şi trasează limita dintre regiunea inghinală,
abdominală şi o zonă inferioară, la radăcina coapsei, care ia lla rândul său numele de regiunea crurală
(responsabilă de formarea herniilor crurale)
Canalul inghinal este o structură (deci mai bine numită cale inghinală ) în care se desfășoară
cordonul spermatic1 la mascul și ligamentul rotund la femelă.
Acest canal, de aproximativ 4 sau 5 cm lungime, este deja prezent în primele luni de viață
embrionară. În jurul celei de-a șaptea luni, își ia forma finală și permite testiculului, până în acel
moment conținut în cavitatea abdominală, să coboare în jos și în exterior în scrot .
5
există o comunicare între cavitatea abdominală și scrot. Odată ce coborârea testiculului este finalizată,
conducta, care nu mai are niciun motiv să existe, suferă în mod normal o obliterare și dispare în timp
ce partea sa distală, cea din jurul testiculului, rămâne asigurându- i propria tunică vaginală . Dacă la
naștere obliterarea este absentă sau incompletă, conducta rămâne deschisă și reprezintă soluția
continuă în care viscerele mobile pot pătrunde, dând naștere la formarea de hernii inghinale
congenitale.
Prin urmare, zona centrală (sau mediană) a peretelui posterior, fiind formată exclusiv de
fascia transversală, reprezintă o zonă de slăbiciune care favorizează formarea herniilor inghinale
directe.
3
Fig. 2, pag. 42.
6
În regiunea inghinală, peretele cavității abdominale, văzut din interior, are o serie de caneluri
numite gropițe inghinale4 . Acestea sunt trei pe fiecare parte și corespund depresiunilor care se
formează între salențele pe care peritoneul trece peste:
ligamentul ombilical mijlociu , unic și central, care urcă din vezică spre buric și care reprezintă
reziduul uraco-ului .
ligamentul ombilical lateral , stânga și dreapta, reziduu al arterelor ombilicale , care se ridică din
regiunile laterale ale vezicii urinare către buric.
artera epigastrică inferioară , în dreapta și în stânga, care de jos se deplasează în sus și lateral spre
buric.
Din acest motiv, suprafața peritoneală are o plicație mediană și două laterale între care se formează
trei gropițe pe fiecare parte, atât pe dreapta, cât și pe stânga, și care sunt indicate ca:
Aceste gropițe reprezintă zone de slăbiciune în care poate apărea formarea unei hernii.
Muşchiul oblic extern este cel mai mare dintre muşchii abdominali. Pachetele sale încep de la
ultimele 8 coaste şi coboară spre pelvis formând o structură aponevrotică robustă care:
- parţial se roteşte pentru a insera pe ramura superioară a pubisului, de-a lungul creastei
pectinei dând naştere ligamentului lacunar al Gimbernat. Acest ligament, chiar lângă linia pectinei,
găseşteun mic pachet de fibre independente care îl întărec şi care ia numele ligamentului pectinei
Cooper;
- formează ligamentul inghinal propriu-zis care este fixat pe de o parte pe coloana iliacă
anterioară, pe de altă parte pe pubis.
- Două fascicule superficiale care se răspândesc lateral pe tuberculul pubian (formând stâlpul
lateral al unei deschideri aproximativ ovale care corespunde inelului exterior sau orificiului extern al
canalului inghinal) şi medial pe simfiza pubiană (formând stâlpul medial).
4
Fig. 3, pag. 42.
7
- Un fascicul profund sau ligament reflex de Colles care, după ce trece linia mediană, pătrunde
în tuberculul pubisului contralateral (constituie pilonul posterior al orificiului extern al canalului
inghinal).
Muşchiul oblic intern este mai adânc decât cel extern. Se încheie cu câteva grupe musculare
din care:
- grupele musculare anterioare sunt fixate pe tubercului pubian şi pe creasta pectinei unde se
găsesc fasciculele muşchiului abdominal transversal cu care se unesc pentru a forma tendonul
articular;
Muşchiul abdominal transversal este cel mai profund, fibrele sale rulează transversal. În
partea superioară, fasciculele muşchiului rectus abdominis, pe care îl ating şi îl trec în faţă.
Aponevroza îşi asumă o formă cu o concavitate mediană numită linia semilunară a sediului Spigelio al
herniilor omonime. În partea de jos, muşchiul se înserează pe tuberculul pubian şi pe creasta pieptene
formând, împreună cu muşchiul oblic intern, tendonul articulaţiei.
Fascia transversală este o membrană fibroasă subţire care acoperă faţa posterioară sau
profundă a muşchiului abdominal transversal. În corespondenţa regiunii inghinale, această structură
devine groasă şi robustă şi din acest motiv a fost considerată deosebit de importantă de Edoardo
Bassini, care a plasat-o ca bază a tehnicii sale de recontrucţie a peretelui inghinal după intervenţia
chirurgicală de hernie.
În cursul său, fascia transversală, la nivelul inelului inghinal intern preia cordonul spermatic,
formând o căptuşeală care coboară până la testicul către care furnizează tunica vaginală comună. La
nivelul inelului crural înconjoară vasele femurale şi ajută la formarea septului femural al Cloquetului.
Este întărit de mănunchiuri de fibre care formează:
Ligamentul lui Henle5: mică structură triunghiulară a cărei margine medială corespunde
muşchiului rect, cea laterală este curbată în formă de seceră, iar partea inferioară coincide şi se îmbină
cu ligamentul Cooper;
5
Fig. 4, pag. 42.
6
Fig. 5, pag. 43.
8
Ligamentul lui Thompson sau banda ileo-pubiană: fibrele sale merg de la coloană iliacă
anterioară la pubis. Corespunde ligamentului inghinal, cu care se fuzionează, având un scaun mai
profund.
Triunghiul Hesslbach dintre ligamentul lui Cooper, vasele epigastrice şi marginea laterală a
rectului abdominal este singura zonă acoperită doar de fascia transversală şi reprezintă punctul slab al
planului posterior al regiunii inghinale.
CAPITOLUL II
Herniile
9
Hernia reprezintă ieşirea totala sau parţială a unuia sau mai multe organe din cavitatea sau
învelisul său anatomic, la nivelul unor zone slabe ale peretelui cavităţii.
Tipuri:
Hernii cerebrale;
Hernii pulmonare;
Hernii epigastrice;
Hernii juxtaombilicale7;
Hernii subombilicale;
Hernii abdominale;
Hernii inghinale;
Hernii rare:
- Hernii Spiegel;
- Hernii lombare;
- Hernii obturatorii;
- Hernii ischiatice;
Herniile cu o pondere de 90% din cazuri sunt herniile ombilicale ( ascite hepatice), herniile
abdominale ( casexie, obezitate, adenom de prostată, stricturii uretrale, contipaţie cronică) şi herniile
inghinale.
Hernia abdominală reprezintă ieşirea totală sau partială a unui viscer din cavitatea abdomino-
pelvină printr-un traiect sau orificiu preexistent (punct slab al abdomenului).
Hernia inghinala se formează la nivelul regiunii inghinale în triunghiul format din: infero-
lateral în ligamentul inghinal (Poupart); superior, in linia orizontală ce uneşte marginea muşchiului
7
Fig. 7, pag43.
8
Fig. 8, pag.44.
10
drept abdominal cu punctul de unire a segmentului mediu cu cel lateral a ligamentului inghinal;
medial, în marginea muşchiului drept abdominal.
Pereţii herniei:
Superior- tendonul conjunct format prin unirea muşchiului mic oblic şi transvers la nivelul
marginii inferioare;
Orificiile herniei:
- Profund (lateral) situat la nivelul fosei inghinale externe, în exteriorul repliului peritoneal
determinat de artera epigastrică inferioară, repliu întărit de marginea dlaterală a ligamentului lui
Hesselbach;
- Superficial (medial) delimitat lateral de pilierul extern, medial de pilierul intern, superior de
fibrele arciforme şi inferior de pilierul posterior (Colle) şi muşchiul mare oblic de partea opusă.
Observaţii:
Privit din abdomen, peretele anterior al abdomenului prezintă trei repliuri care delimitează trei
fosete inghinale:
- Foseta inghinală externă (responsabilă de herniile oblice externe), situate înafara repliului
arterei epigastrice inferioare;
11
- Foseta inghinală mijlocie (responsabilă de herniile directe), situată între repliul arterei
epigastrice şi repliul vestigiilor arterei ombilicale;
Constituţia,
Genul,
Vârsta,
Starea musculaturii.
Factori care slăbesc rezistenţa peretelui abdominal (patologii): bolile ce afectează traficitatea
ţesuturilor (boli inflamatorii, neoplazii), obezitatea, hipotiroidia, decompensări ascitice de geneză
hepatică sau cardiacă, etc.
Herniile inghinale pot fi oblice sau directe. Cele oblice la rândul lor se clasifică in hernii
dobândite şi hernii congenitale. De asemenea, acestea pot fi unilaterale sau bilaterale.
12
Hernia inghinală oblică în timpul avansări sale trece prin urmatoarele perioade:
Stadiul preherniar când sacul herniar se află la nivelul orficiului profund al canalului inghinal.
Stadiul de hernie interstiţială când sacul herniar se află în interiorul canalului inghinal.
Stadiul bubunocel când fundul sacului herniar se află la nivelul orificiului extern al canalului
inghinal.
Stadiul de hernie funiculară când fundul sacului herniar depăşeşte orificiul inghinal extern.
Stadiul inghino-sacrotal când sacul herniar este coborât la nivelul bursei sacrotale sau în
labiile mari.
Herniile inghinale directe mai sunt numite şi hernii „de slăbiciune” deoarece apar în regiunea
triunghiului Hesselbach, care e format doar din fascia trasversalis şi reprezintă o zonă de rezistenţă
scazută. Spre deosebire de herniile inghinale oblice, herniile inghinale directe nu traversează orificiul
intern şi canalul inghinal; doar prin orificiul extern, nu coboară niciodată în scrot, nu poate fi
congenitală şi se strangulează rar. Sacul herniar în cazul herniilor directe este localizat medial de
cordonul spermatic.
Sacul herniar este alcatuit dintr-un orificiu, numit şi gura sacului, gâtul sacului, corpul sacului
şifundul sacului herniar. În dependenţă de conţinutul sacului herniar, acesta pot fi anse a intestinului
subţire sau colonul, epiplonul9, vezica urinară.
Sunt o serie de hernii inghinale care au o incidenţă mai rar dar abordarea clinică şi chirugicală
este diferită de herniile simple şi anume:
Hernia Maydl – la acest tip de hernie conţinutul sacului herniar este reprezentat de o ansă
intestinală în formă de „W”. În acest caz în sacul herniar se află două bucle intestinale, iar ansa
intermediară este situată în cavitatea abdominală care la rândul eipoate fi strangulată de una singură
sau împreună cu conţinutul sacului herniar. Este contraindicat reintroducerea conţinutului herniar în
cavitatea abdominală, deoarece este posibil pierderea ansei intestinale ischemizate.
Hernia Amyand – reprezintă hernia în care sacul herniar conţine apendicele vermiform.
Clinica herniei este similară cu hernia încarcerată. Simptomatologia apendicitei acute poate fi
prezentă din cauza strangulării apendicelui vermiform. Tratamentul în acest caz constă în aplicarea
herniotomiei cu herniplastie în asociere cu apendicectomie.
9
Ligament peritoneal care uneşte viscerele, permiţându-le o mişcare limitată.
13
Hernia Richter – în acest caz conţinutul herniar prezintă doar un singur perete al intestinului,
celui opus peretului de inserţie a mezenterului, care poate fi sau nu stangulată. Tranzitul intestinal este
păstrat. Poate avea evoluţie asimptomatică, iar în cazul strangulării peretelui este posibilă necroza
peretului cu perforaţie intestinală.
Hernia Littre – reprezintă hernia în sacul căreia se află diverticolul Meckel. Simptomatic se
caracterizează printre crampe abdominale, greţuri, vome, tranzit intestinal păstrat dacă acesta nu
formează ocluzia intestinului.
Se pot manifesta prin durere, fiind resimţită variabil de la o persoană la alta. Durerea poate fi
prezentă la locul de ieşire a herniei, în abdomen sau regiunea lombară. Herniile voluminoase se pot
manifesta prin senzaţie de greutate, pe când cele de dimensiuni mici pot fi însiţite de o durere vie ce
apare la un efort, tuse sau pozişie ortostatică îndelungată.
Deasemenea herniile voluminoase care conţin anse intestinale în sacul herniar se pot
manifesta prin: greţuri, uneori vome, meteorism, constipaţie; iar în cazul în care este implicată vezica
urinară pot fi prezente dereglări de micţiune. Prezenţa unei dureri violente la nivelul herniei necestă
adresare de urgenţă la medic pentru a confirma sau infirma strangularea conţinutului herniar.
Invetigaţiile clinice sunt analizele de laborator prin prelevare de probe biologice ( sânge şi
urină):
Hemoleucogramă completă;
Uree;
Creatinină;
Timp Quick;
Grup Rh;
APTT;
14
VSH;
Sumar urină.
Electrocardiograma;
Prin palparea tumorei herniare se apreciază consistenţa, iar după reducerea conţinutului
herniar cu ajutorul indexului (manevra taxis) se apreciază orificiul herniar, dimensiunile acestuia,
situarea funicului spermatic şi pulsaţia arterei epigastrice inferioare ( artera este situată lateral de sacul
herniar în cazul herniei directe şi respectiv situată medial de sacul herniar în cazul herniilor inghinale
oblice. În timpul palpaţiei şi percuţiei, în unele cazuri, este posibilă stabilirea conţinutului herniar.
Prezenţa sanorităţii la percuţie şi garguiment la manevra taxis indică prezenţa în sacul herniar a
anselor intestinale (enterocel). Prezenţa matităţii la percuţie şi masa păstoasă, nergulată la palpare
indică prezenţa în sacul herniar a epiploonului (epiloocel). În unele cazuri pentru a aprecia conţinutul
herniar, în special pentru herniile voluminoase sunt necesare manevrele paraclinice endiscopice şi
radiologice.
DIAGNOSTIC DIFERNŢIAL
Este necesară o diferenţiere: hernie inghinală oblică sau hernie inghinală directă.
Diferenţierea de alte patologii cum ar fi:
Hidrocel,
Varicocel,
Tumori de testicol,
15
Testicol ectopic,
Hernia femurală,
- Efectuarea inciziei, avansarea strat cu strat până la punerea în evidenţă a sacului herniar,
izolare acestuia de ţesuturile adiacente până la nivelul colului sacului.
- Etapa a treia constă în efectuarea plastiei canalului inghinal, în dependenţă de tipul herniei şi
starea ţesuturilor.
Pe cale deschisă – este operaţia clasică şi presupune efectuarea unei incizii de 5 – 6 cm, la
nivelul canalului inghinal;
Pe cale laparoscopică – sunt efectuate mai multe incizii de mici dimensiuni, apoi este introdus
un tub subţire şi lung, cu o cameră luminoasă în capăt, care îi va permite medicului chirurg să
efectueze operaţia.
Materialul protetic este o ţesătură sintetică, cu diverse modele şi forme, tolerată de organism
şi care poate fi încorporată cu uşurinţă în pertele refăcut prin această tehnică. Plasa este fixată prin
sutură, cu capse, sau lipită cu o substanţă gelatinoasă pe bază de colagen Tissucol.
16
2.7 RECUPERARE ŞI COMPLICAŢII POSTOPERATORII
În ceea ce priveşte recuperarea după operaţia de hernie inghinală, este de preferat intervenţia
laparoscopică. Astfel pacientul poate să îşi reia activitatea normală în trei săptămâni de la operţie.
După o operaţie pe cale deschisă în schimb, refacerea durează în jur de patru săptămâni. Pe de altă
parte, intervenţiile dechise efectuate sub anestezie locală permit mobilizarea imediată şi externarea
pacientului la câteva ore de la intervenţie, ceea ce nu este posibil după o laparoscopie, din cauza
anesteziei generale folosită în aceste intervenţii. În ambele cazuri, pacienţii pot fi externaţi a doua zi
după operaţie.
Sângerări la nivelul inciziei, care duc la inflamarea zonei, caz în care este necesară
compresiunea locală sau refacerea hemostazei;
Inflamarea şi apariţia hematoamelor la nivelul testiculelor sau la baza penisului, care pot fi
ameliorate cu gel cu heparină aplicat local;
Durere sau amorţirea zonei inghinale din cauza unui nerv deteriorat în timpul operaţiei, pentru
care se recomandă antiinflamatorii sau comprese reci;
Dacă apare durerea cronică, provocată de prinderea unui filet nervos în cicatricea
postoperatorie, se recomadă antiinflamatoare şi fizioterapie.
17
reapară. Studiile susţin că riscul de reapariţie a herniei inghinale este între 4% şi 10% în cazul
herniilor indirecte şi între 1% si 7% în cazul herniilor directe (în special hernii inghinale ereditare,
apărute la barbaţi sau la persoanele în vârstă).
Absenţa tratamentului în cazul herniilor inghinale se poate solda cu o serie de complicaţii sau
dimpotrivă poate evolua asimptomatic o perioadă îndelungată.
- Încarcerarea herniară – este caracterizată prin imposibilitatea de a reduce hernia prin manevra
taxis, dsr în acelaşi timp conţinutul herniar îşi păstrează viabilitatea având o vascularizare adecvată.
Aceasta este o consecinţă a creşterii exagerate în volum a herniei sau prezenţa aderenţelor între sacul
herniar şi ţesuturile adiaccente.
- Strangularea herniară – este complicaţia cea mai nefavorabilă. Aceasta se caracterizează prin
constricţia brutală şi permanentă a conţinutului herniar. În rezultat se formează o vascularizare
deficitară a segmentului strangulat ceea ce duce la o ischemie a acestuia sau la necroză. Aceasta din
urmă se soldează cu rezecţia segmentului necrozat. Cel mai des se stangulează intestinul şi
epiploonul.
- Coprostaza – este o altă complicaţie care se dezvoltă în caz de prezenţă în sacul herniar a
cecului sau colonului sigmoid. Vascularizarea intestinului nu este alterată şi de obicei starea este
satisfăcătoare. În unele cazuri pot apărea greţuri, vomă, meteorism.
- Inflamaţia herniei - poate începe de la nivelul sacului herniar sau de la ăiele. Poate avea un
caracter de la seros până la supurativ.
- Traumatismul herniei – se poate solda cu o contuzie sau chiar o ruptură a orgsanului aflat în
sacul herniar
După operaţia de hernioplastie este necesară o perioadă de recuperare. În această perioadă are
loc cicatrizarea plăgii operatorii şi restabilirea rezistenţei în această zonă. Este necesar evitarea
efortului fizic şi a altor manevre ce duc la creşterea presiunii intra-abdominale în scopul evitării
apariţiei recidivelor.
18
păstrarea unei greutăţi ideale - medicul poate recomanda un plan de exercişii şi o dieta
corespunzatoare;
respectarea unei alimentaţii bogate în fibre - legumele, fructele şi cerealele integrale pot
preveni apariţia constipaţiei;
evitarea efortului fizic intens sau ridicarea de greutăţi timp de şase luni după operaţie -
metoda corectă pentru ridicarea unui obiect greu este prin îndoirea genunchilor, nu a mijlocului;
evitarea fumatului - acesta cauzează tusea cronică şi poate duce la apariţia sau agravarea
herniei inghinale;
centura pentru hernia inghinala nu rezolva problema - doctorul poate recomanda purtarea
centurii pentru o scurtă perioadă înainte de operaţie, ca să atenueze simptomele, nu pentru tratarea
problemei. Utilizarea centurii pe termen lung poate duce la aderenţa la nivelul structurilor din sacul
herniar, sau între sac si formaţiunile adiacente, acest lucru îngreunând intervenţia chirurgicală.
Toţi pacientii în vârstă, diagnosticaţi cu hernie inghinală, vor trece şi printr-un screening
pentru cancerul de prostata şi pentru cancerul de colon. Hernia inghinală reprezintă o afecţiune
serioasă, care trebuie tratată la timp pentru a preveni posibilele complicaţii. Intervenţia chirurgicală
reprezintă o metodă sigură de tratament, care asigură vindecarea acestei afecţiuni.
2. Sexul : M;
3. Vârsta: 56 de ani;
4. Domicilul: com. Mănăstirea Caşin, str. Principală, nr. 56, jud. Bacău;
6. Naţionalitate: română;
7. Religia: ortodoxă;
19
8. Ocupaţia: muncitor calificat, în domeniul construcţiilor;
- Obişnuinţe alimentare: consumă doar două mese pe zi, alimente bogate în grăsimii şi
zaharuri; obişnuieşte în timpul liber consumul de alcool; fumător, în medie un pachet la zi;
- Veniturile: minime;
- Hobby-uri: pescuit.
- Greutate: 85 kg;
20
- Înăltime: 176 cm;
- Respiraţie: 22 r/min.;
- AV: 96 p/min.
21. Semne:
Pacientul a fost însoţit pe secţie unde i s-a efectuat următorul plan de îngrijiri:
02. 04. 1.Nevoia Anxietate din Ca Amplasez Recoltez probe După aplicarea
2022. de a evita cauza pacientul să pacientul în salon sanguine pentru interventiilor şi
pericolele diagnosticului beneficieze în funcţie de stare, analize de în urma
manifestată de un de afecţiune si de laborator: discuţiilor cu
prin nelinişte, mediu de receptivitatea sa. hemoleucogramă pacientul,
frică. siguranţă completă, uree, starea sa s-a
Favorizez
creatinină, timp ameliorat.
adaptarea sa la
Quick, APTT,
noul mediu. Obiectiv parţial
VSH.
atins.
Ajut si suplinesc
Efectuez un EKG.
pacientul în
21
satisfacerea
nevoilor.
Obiectiv parţial
atins.
22
supunerii la hidro- paraclinice. alimentare si starea de
examenelor electrolitic. hidratare disconfort
Fac bilanţul
paraclinice parenterală cu alimentar
lichidelor ingerate
manifestată perfuzii cu glucoză persistă.
şi cele eliminate.
prin 5%, 500 ml,
Obiectiv parţial
alimentaţie Soluţie Ringer 500
atins.
redusă. ml.
23
pacientul pentru a
identifica cauzele
perturbarii şi
înlăturarea lor.
Observ si notez
orarul şi calitatea
somnului.
AV: 80 p/min.
R: 16-18 r/min.
SO2: 96%.
T: 36,5 grade C.
24
interven pericolele. pericole din nu mai pacientul să-şi prescrisă: pacientul s-a
-ţie: cauza prezinte poată exprima Fraxiparine 0,4 ml mai liniştit, iar
intervenţiei durere in nevoile. x2, subcutan; durerea s-a
chirurgicale 20 de ameliorat.
Ajut şi suplinesc Cefotaxin 2g
manifestată minute.
pacientul în pulbere, Obiectiv parţial
prin durere.
Ca satifacerea intravenos, ora atins.
pacientul să nevoilor 1200, cu testare;
beneficieze organismului.
Omeprazol 40 mg
de un
Asigur condiţii de pulbere,
mediu de
mediu adecvat intravenos, ora
siguranţă.
pentru a evita 1200, cu testare;
pericolele prin
Algifen 2ml x3,
accidentare şi iau
intravenos, diluat
măsuri pentru
cu ser fiziologic,
evitarea infecţiilor.
orele:
1200,2200,0600;
25
Nevoia de Imobilitate din Ca Îi explic Dupa
a se mişca cauza actului pacientul pacientului că în intervenţiile
efectuate,
şi a avea o chirurgical să-şi primele 6 ore nu
pacientul a
bună manifestată păstreze este indicată înţeles
postură. prin poziţie tonusul mişcarea sau necesitatea
menţinerii
impusă muscular. efectuarea de
poziţiei;
terapeutic. mişcări bruşte pacientul a
pentru a nu apărea devenit
cooperant şi
complicaţii.
pune întrebări
în legătura cu
Îi masez, prin
starea în care
mişcări ritmatice, se află.
circulare sau de
În urma masării
frecţionare zonele
zonelor,
predispuse la
pansamentul a
escare fără a
rămas uscat,
schimba poziţia
curat şi bine
pacientului.
fixat.
Supraveghez
Obiectiv parţial
pansamentul ca
atins.
acesta să fie bine
fixat, curat şi
uscat.
26
vitamine: B1 2ml Obiectiv atins.
x1 fiolă; B6 2ml
x2 fiole, ora 1130.
27
iritabilitate. durere. perturbatori. ser fiziologic, scurt timp după
intravenos. aceasta
Ca
pacientul a
pacientul să Alprazolam
adormit.
beneficieze 0,5mg, per oral.
de un somn
calitattiv şi
cantitativ,
de un
confort
fizic şi
psihic.
28
piele roşie, Ca Asigur şi schimb corpului este în
caldă şi pacientul lenjeria de corp şi curs de reglare.
umedă. să-şi de pat ori de câte
Obiectiv parţial
păstreze ori este nevoie.
atins.
integritatea Asigur şi menţin
tegumentu- igiena
lui. tegumentelor.
Monitorizez
pansamentul.
29
şi a avea o cauza durerii nu mai bruşte şi efortul să prescrisă: Algifen intervenţiilor,
bună manifestată prezinte fie cât mai redus. 2ml x1 fiolă, diluat durerea s-a
postură prin mobilitate durere. cu 18ml de ser ameliorat şi
rigidă. fiziologic, pacientul a
intravenos. reuşit să-şi
satisfacă
nevoile.
Verific dacă
pacientul a înţeles
şi şi-a însuşit
corect informaţiile
primite.
30
se odihni cunoştinţe beneficieze identificare Alprazolam efectuate
manifestată deun somn factorilor 0,5mg, per oral. pacientul s-a
prin somn corespunzăt perturbatori. liniştit şi a
perturbat. or cantitatv adormit.
şi calicativ.
31
satisfacă
nevoile.
32
nu devină pansamentul. intravenos, ora integre.
sursă de 1200; Efectuez Pansamentul
infecţie. tehnica de aplicat este
schimbare a bine fixat, curat
pansamentului. şi uscat.
EXAMENE DE LABORATOR
33
VSH Intravenos 3 mm/1h 3 – 10mm/1h
INVESTIGAŢII PARACLINICE
TRATAMENT MEDICAMENTOS
34
Glucoză 5% 500ml; Ser intravenos
Fiziologic 500ml.
ALIMENTAŢIA PACIENTULUI
35
CONCLUZII:
După administrarea tratamentului, pacientul îşi exprimă dorinţa de a pleca acasă şi cere
medicului curant externarea sa.
•Supravegherea faciesului
Apariţia palorii însoţită de transpiraţii reci şi răcirea extremităţii indică starea de şoc. Apariţia
cianozei, chiar redusă este semn de insuficienţă respiratorie şi asistenta medicală va administra
bolnavului oxigen pe sondă, endonazal.
36
•Supravegherea comportamentului
•Supravegherea respiraţiei
Respiraţia trebuie să fie ritmica de amplitudine normală. Dacă apare jena respiratorie, ea
poate trăda încărcarea bronşică, cu mucozităţi (fiind necesară o aspiraţiefaringiană), căderea limbii
(este prevenită prin menţinerea pipei Gueddel până la trezirea completă a bolnavului), inundarea
cailor respiratorii cu vomismente (se previne prin poziţia bolnavului, aspiraţie, eventual intubaţie
traheală).
•Supravegherea pulsului
Pulsul trebuie să regulat, accelerat, rărindu-se în mod progresiv. Pulsul filiform este dat de o
hemoragie sau de altă stare critică.
•Supravegherea pansamentului
Asistenta medicală va anunţa medical de urgenţă în cazul în care pansamentul nu este uscat,
ci îmbibat cu sânge sau serozitate.
După trezire, asistenta medicală va aşeza bolnavul în poziţie semişezand, dacă intervenţia nu
este contraindicată sau în decubit dorsal făra pernă.
•Prevenirea escarelor
•Evacuarea vezicii
37
Micţiunea îi va fi stimulată prin aplicarea în regiunea pubiană a unei buiote dacă nu este
contraindicat, lăsând apa de la robinet să curgă sau prin introducerea bazinetului încălzit sub bolnav;
dacă nu se reuşeşte micţiunea spontană se va evacua prin sondaj vezical
Scop
MATERIALE NECESARE
-1-2 foarfece;
-taviţa renală;
-solutii antiseptice: alcool 70 de grade, tinctura de iod sau alcool iodat 2 %, rivanol 1%, apă
oxigenată, unguente şi pulberi cu antibiotice;
IDENTIFICAREA PACIENTULUI
38
•se aşează în poziţie cât mai comodă , şezândă sau în decubit dorsal, în funcţie de regiunea unde este
plaga;
TEHNICA:
•examinarea plăgii şi a tegumentelor din jur. Dacă plaga a fost pansată se desface faşa sau
leucoplastul şi se ridică pansamentul vechi cu multă blândeţe, pentru a nu produce dureri prin
dezlipire brutală; dacă nu se desprinde se înmoaie cu apă oxigenată şi apoi se ridică pansamentul;
•se folosesc două pense anatomice din trusa sterilă de instrumente pentru îndepărtarea pansamentului
vechi;
•cu o pensă port-tampon se ia o compresă sterilă şi cu ajutorul celei de-a doua se efectuează un
tampon care se inhiba cu betadină şi se efectuează dezinfecţia tegumentelor din jurul plăgii;
•se curăţa marginile plăgii periferic, de câteva ori, la fiecare ştregere folosind un alt tampon
•se îndepărtează din plagă eventualele secreţii prin tamponare cu comprese sterile cu rivanol sau
betadină şi se colectează fiecare compresă utilizată în tăviţa renală;
•se dezinfectează tegumentele sănătoase din jurul plăgii cu alcool iodat 1 la sută ; tinctură de iod sau
alcool de 70 grade
•se acoperă plaga cu 2-3 comprese sterile care să depăşească marginile plăgii cu cel puţin 1-2 cm, sau
îmbibate cu soluţii antiseptice(la indicaţia medicului)
•se fixează pansamentul cu leucoplast sau prin bandajare cu o faşă în funcţie de regiune
OBSERVAŢIE
•regiunea lezată se pune în repaus pentru a se reduce durerea şi a asigura vindecarea cât mai rapidă
39
ATENŢIE
•Toaleta plăgii şi a tegumentelor din jur se face în condiţiile unei asepsii perfecte.
•Sunt categoric interzise apăsarea, stoarcerea sau masajul plăgii sau a regiunilor învecinate; prin
aceasta s-ar putea provoca o diseminare a germenilor din plaga determinându-se o septicemie
•În cazul pansamentelor care produc dureri se administrează sedative ale sistemului nervos.
ANEXĂ
40
- Fig. 1: coborârea testicului în scrot
41
- Fig. 6: Elemente ale cordonului spermatic
42
Fig. 8- hernie
inghinală dreaptă.
43
BIBLIOGRAFIE
2.https://www.proestetica.ro/ce-este-si-de-ce-apare-hernia-inghinala-cauze-simptome-metode-de-
tratament-si-prevenire;
4. https://koaha.org/wiki/Regiunea inghinală.
44