Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Moara Cu Noroc
Moara Cu Noroc
de Ioan Slavici
Prozator ardelean din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Slavici ilustrează prin
opera sa direcția ,,realismului poporan” (Titu Maiorescu), cu un profund filon moralizator.
Întreaga sa operă consideră o veritabilă pledoarie pentru echilibru și armonie, atât în formă,
cât și în conținut. Slavici nu este doar un deschizător de drumuri prin crearea romanului
realist-obiectiv (Mara), ci și prin integrarea elementelor de analiză psihologică în scrierile
sale. Contextul istoric și cultural în care apare proza sa este cel al epocii marilor clasici, când
se manifestă criticismul junimist, mișcare de sinteză și de aplicare ferventă, de inaugurare a
unei direcții noi în cultura română pe principii valorice ferme. La această orientare aderă și
Slavici, care a devenit membru al societății ,,Junimea” la începutul anilor 1870.
Capodoperă a nuvelisticii lui Slavici, Moara cu noroc a fost integrată volumului
Novele din popor, apărut în anul 1881, ilustrând deopotrivă estetica realistă, prin observația
socială pe care se construiește imaginea spațiului ardelenesc de sfârșit de veac XIX și prin
sondarea psihologică a conștiinței protagonistului, dar și clasică, prin concepția despre
literatură, care, în viziunea sa, trebuie să aibă o finalitate etică, să propună cititorului o
dezbatere morală și o reflecție gravă asupra valorilor existențiale.
Concluzie
Nuvelă solidă cu subiect de roman (G. Călinescu), Moara cu noroc ilustrează concepția
etică a lui Slavici cu privire la lume și viață, prin intermediul unor personaje memorabile, cu
o psihologie abisală. Realismul evocării lui Slavici anunță romanele rebreniene și
meticulozitatea investigării psihologice, creând un teren fertil pentru apogeul prozei de
analiză din perioada interbelică.