Lucrare de certificare a

competenţelor
profesionale

Profesor coordonator: Candidat

Munteanu Rodica Ceghe Maria

Promoţia 2009

1
“CONTABILITATEA
CAPITALULUI ŞI A
REZERVELOR”

2
3
4
 CUPRINS

Argument

CAP. I. Metode de formare a capitalurilor entităţii economice.

CAP. II. Conţinutul şi structura capitalului.

2.1. Contabilitatea primelor legate de capital.
2.2. Contabilitatea rezervelor din reevaluare.
2.3. Contabilitatea rezervelor.
2.4. Contabilitatea rezultatului reportat.
2.5. Contabilitatea rezultatului exerciţiului.
2.6. Contabilitatea acţiunilor proprii.
2.7. Contabilitatea provizioanelor pentru riscuri si cheltuieli.

CAP. III. Organizarea contabilităţii capitalurilor.

3.1. Obiectivele si factorii organizării contabilităţii capitalurilor.
3.2. Documente justificative şi evidenţa operativă a capitalurilor.
3.3. Conturile utilizate în organizarea contabilităţii capitalurilor.
3.4. Mic dicţionar.

CAP. IV. Monografie contabilă privind contabilitatea altor

capitaluri prorii.

CAP. V. Studiu de caz la entitatea economică: “Panprest”S.R.L.

Concluzie.

Bibliografie.

5
 ARGUMENT
Entitatea economică poate funcţiona ca sistem numai în condiţiile
existenţei unor surse materiale şi băneşti care sa fie administrate şi utilizate
judicious, în scopul realizării de bunuri şi servicii. Aceste surse constituie
capitalul social.
Deci, entitatea economică nu-şi poate incepe activitatea fără a dispune
de capital.
Capitalul entităţii reprezintă surse stabile şi permanente de formare şi
finanţare a activului unităţilor patrimoniale ce se înscriu în pasivul bilanţului
sub formă de: capital social sau individual, prime de emisiune legate de un
capital, rezerve şi diferite fonduri proprii.
Capitalurile se constituie la înfiinţarea entităţii economice, se
modifică sub formă de creşteri sau micşorări pe parcursul desfăşurării
activităţii şi se lichidează odată cu desfiinţarea entităţii. În categoria
capitalurilor se includ rezervele legale şi statutare constituite în unităţi,
rezultetele exerciţiului, împrumuturile pe termen mediu şi lung, s.a.
Asimilarea acestor categorii de capital este justificată prin faptul că ele
formează surse relative stabile de provenienţă a unei părţi din activul
entităţii.
În funcţie de sursa de formare şi de apartenenţă, capitalul poate fi:
capital individual, când este format ca aport al întreprinzătorului şi capital
social, când se constituie prin contribuţia asociaţilor sau prin subscrierea de
acţiuni de către acţionari.
Capitalurile proprii reprezintă totalitatea capitalurilor proprietate
individuală sau ale asociaţilor care se înscriu în pasivul bilanţului. Se
constituie prin aportul proprietarilor, prin autofinanţare şi alte surse
financiare.
Odată construit, capitalul propriu trebuie utilizat în vederea procurării
mijloacelor materiale necesare începerii activităţii (materii prime, materiale,
mărfuri, obiecte de inventar etc).
Din momentul constituirii sale, capitalul social trebuie investit, în
funcţie de necesităţile impuse de domeniul de activitate. Dacă el este
insuficient, entitatea economică apelează la surse atrase, împrumutate –
respective, la credite bancare şi împrumuturi pe termen mediu şi lung
(capital străin).
Prin urmare, sursa numită capital serveşte entităţii economice pentru
procurarea de mijloace economice.

6
I. METODE DE FORMARE A CAPITALURILOR ENTITĂŢII
ECONOMICE

Principalele metode de constituire a fondurilor necesare sunt :

 metoda aporturilor în bani şi natură

 metoda autofinanţării

 metoda creditării

 metoda finanţării bugetare

1.Aportul presupune angajarea de catre proprietarii asociaţi a unor

capitaluri în bani sau în natură, în scopul creării sau dezvoltării entităţii
economice. Aceasta metodă poate fi folosită la înfiinţarea entităţii sau cu
ocazia majorării de capital. Atunci când entitatea este organizată ca
societate, ea poate emite acţiuni în contul aporturilor acţionarilor. Această
metodă generează formarea fondurilor proprii.

2.Metoda autofinanţării dă naştere la fonduri proprii şi presupune

reţinerea unei parţi din rezultatele nete care se degajă din activitatea lor.
Aplicarea pe scară largă a acestei metode este condiţionata mai ales de
capacitatea entităţii de a realiza un profit cât mai ridicat. Tot pentru
acoperirea nevoilor de autofinanţare se poate folosi şi o parte din surplusul
monetar care apare sub forma amortismentului înregistrat ca urmare a uzurii
capitalului fix. Deşi este o metodă de bază în constituirea fondurilor
entităţii, ea nu este mereu şi suficientă, sau foarte eficientă, fiind necesară
utilizarea sa alături de alte metode de finanţare. Autofinanţarea poate fi
imediată sau amânată, de menţinere sau de expansiune, ultimele două fiind
autofinanţarea totală. In unele ţări occidentale autofinanţarea totală la care
se adaugă partea din profit destinată remunerării asociaţilor se numeşte
CASH FLOW. In aceste tări se calculează o rata financiară a cash flow-ului
ca raport intre acesta şi cifra de afaceri, rata ce permite sa se aprecieze in ce
masura vânzările generează sume destinate menţinerii potenţialului entităţii,
expansiunii acesteia şi recompensării contribuţiei asociaţilor. Cu cât nivelul
acestei rate este mai mare, cu atât capitalul de autofinanţare va fi mai

7
ridicat. Cash flow (marja bruta de autofinanţare) cuprinde : beneficiul net,
amortizarea şi unele provizioane.

Avantajele autofinanţării se pot concretiza astfel :

 creşterea cointeresării entităţii în obţinerea de rezultate superioare;

 identificarea şi mobilizarea resurselor interne;

 folosirea raţională a resurselor;

 subordonarea dezvoltării entităţii faţă de rezultatele activităţii proprii;

 reprezintă un mijloc sigur de acoperire financiară a necesităţilor

entităţii economice;

 protejează libertatea de acţiune a entităţii, asigurându-i autonomia în

gestionarea activităţilor sale economico-financiare;

3.Metoda creditării este acea metodă prin care se crează fondurile

împrumutate. Aceste fonduri au caracter restituibil şi sunt purtatoare de
dobândă. Debitorul, pentru a putea rambursa ratele scadente si dobânzile
aferente, va trebui să sporeasca rulajul financiar, să încerce reducerea
perioadei pentru care foloseşte fondurile şi să folosească un volum mai
raţional de resurse împrumutate. Toate acestea deoarece fondurile
împrumutate pot conduce şi la crearea unei dependenţe financiare faţă de
creditori care le pot impune entităţilor debitoare modul de utilizare a
resurselor împrumutate si pot controla activitatea economico-financiară a
datornicilor pentru a-şi asigura recuperarea sumelor împrumutate. Un rol
important în economia de piaţă îl au obligaţiunile care au un regim special
de lansare si de utilizare. Referitor la credite se impune nu eliminarea
acestora, ci identificarea acelei structuri optime a capitalului total utilizat,
menită să conducă la minimizarea costurilor de finanţare a activităţii.

4.Finanţarea bugetară se utilizează de obicei in cazul regiilor autonome

şi entităţile economice cu capital de stat, în special la începutul activităţii
acestora prin dotarea cu active fixe şi circulante, dar şi pe parcursul
activităţii, atunci când apar unele nevoi de finanţare care nu pot fi acoperite
prin resurse proprii. În condiţiile aplicării unui sistem prea extins de
finanţare de la bugetul statului, se pot genera consecinţe negative care
constau in scăderea interesului entităţii respective pentru desfăşurarea unei

8
activităţi rentabile si în creşterea dependenţei faţă de fondurile primite de la
stat.

Folosirea unei metode sau a alteia de finanţare reprezintă o problemă

de politică financiară a fiecărei entităţi şi a statului care trebuie să ţină
seama de condiţiile concrete, precum si de dezavantajele fiecarei metode. In
plus,trebuie luate in considerare aspecte precum :

 necesitatea asigurării la momentul oportun a capitalurilor;

 gradul de eficienţă în folosirea fondurilor;

 cointeresarea entităţii in obţinerea de rezultate financiare superioare.

9
 II.CONŢINUTUL ŞI STRUCTURA CAPITALULUI

Conceptul de capital trebuie utilizat de către entităţile economice,

având la bază necesităţile utilizatorilor situaţiilor financiare. În cazul în care
utilizatorii sunt preocupaţi de menţinerea capitalului nominal investit se
adoptă conceptul financiar al capitalului, iar dacă aceştia sunt preocupaţi de
capacitatea de exploatare a societăţii se adoptă conceptul fizic al capitalului.
Capitalul unei entităţi patrimoniale din orice ramură de activitate
poate fi privit sub 2 aspecte:
-ca factor de producţie;
-ca aporturi ale proprietarilor acesteia;
Ca factor de producţie, capitalul reprezintă ansamblul bunurilor aflate
la dispoziţia unei entităţi (unităţi patrimoniale) folosite pentru obţinerea altor
bunuri şi servicii destinate vânzării sau consumului propriu.
Ca aporturi ale proprietarilor entităţii, capitalul se înscrie în pasivul
bilanţului, având un rol important în formarea şi dezvoltarea structurii
financiare a entităţii, astfel capitalul trebuie să reprezinte sursa cea mai
importantă de finanţare a activităţii unei entităţi.
Finanţarea se efectuează din capital care se procură din 2 surse:
-surse din interiorul entităţii economice
-surse din exterior
Sursele interne de procurare a capitalului sunt:
- la înfiinţare – capitalul este procurat prin aportul în numerar sau în natură
al acţionarilor/asociaţilor în funcţie de forma juridică a societăţii;
- la întreprinderea în funcţiune – sursele se referă la rezerve profit;
Sursele externe se referă la diverse împrumuturi.
A P
Active imobilizate Capital permanent

10
Active circulante Datorii curente (<1an)
Conturi de regularizare Conturi de regularizare

Capitalul permanent capitaluri proprii

datorii pe termen mediu şi lung
Structura capitalului permanent se prezintă astfel:
1. Capital propriu:
-capital propriu-zis;
-prime legate de capital;
-rezerve din reevaluare;
-rezerve;
-rezultatul reportat;
-provizioane pentru riscuri si cheltuieli;
-rezultatul exerciţiului;
2. Datorii pe termen mediu şi lung (>1an):
-împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni;
-credite bancare pe termen mediu şi lung;
-datorii ce privesc imobilizările financiare;

Capitalul propriu-zis
Capitalul este reprezentat de capitalul entităţii, patrimoniul regiei sau
patrimoniul public în funcţie de forma juridică a entităţii economice.
Capitalul social subscris şi vărsat se înregistrează distinct în contabilitate pe
baza actelor de constituire a persoanelor juridice şi a documentelor
justificative privind vărsămintele de capital. Acesta este constituit la
înfiinţarea entităţii şi reprezintă aportul investitorilor pentru formarea
resurselor financiare ale entităţii.

Primele legate de capital (de emisiune, de fuziune, de aport şi de

conversie a obligaţiunilor în acţiuni) reprezintă excedentul dintre valoarea de
emisiune şi valoarea nominală a acţiunilor sau a părţilor sociale.

Rezervele din reevaluare reprezintă plusul sau minusul rezultat din

reevaluarea imobilizărilor corporale şi trebuie prezentate în bilanţ într-un
subpost separat.

Rezervele sunt:
- rezerve legale – constituite anual din profitul persoanelor juridice în cotele
şi limitele prevăzute de lege;

11
- rezerve statutare – constituite anual din profitul net conform prevederilor
din statutul acesteia;
- rezerve pentru acţiuni proprii – constituite din profitul net pentru susţinerea
valorii de piaţă a acţiunilor proprii cotate la bursă;
- alte reserve – pot fi constituite facultativ din profitul net pentru acoperirea
pierderilor contabile sau pentru alte scopuri conform hotărârii AGA;

Rezultatul reportat reprezintă profitul sau pierderea exerciţiului

anterior a cărui afectare (repartizare sau acoperire) a fost amânată de către
AGA şi care va afecta rezultatul exerciţiului curent.

Rezultatul exerciţiului reprezintă diferenţa dintre venituri şi cheltuieli

în situaţia în care veniturile  cheltuielile profit, iar în situaţia inversă
pierderi.

II.1. Contabilitatea primelor legate de capital

Primele legate de capital, denumite în mod curent prime de capital,

reprezintă excedentul sau plusul de valoare care se determină prin
compararea valorilor: de emisiune a aporturilor în numerar, contabilă în
cazul fuziunii cu absorbţie şi de aport pentru subscrierile noi în natură (mai
mari) cu valoarea nominală a acţiunilor sau părţilor sociale.
- Primele de emisiune se determină prin diferenţa dintre valoarea de
emisiune (de vanzare) a noilor acţiuni sau parţi sociale (mai mare) si
valoarea nominală a acestora (mai mică).
- Primele de fuziune/divizare se calculează ca diferentă intre valoarea
bunurilor primite prin fuziune/divizare şi suma cu care a crescut capitalul
social.
- Primele de aport corespund diferenţei dintre valoarea bunurilor aportate şi
valoarea nominală a acţiunilor sau parţilor sociale atribuite în schimbul
contribuţiei.
- Primele de conversie se stabilesc cu ocazia conversiei datoriilor în acţiuni.
Pentru organizarea contabilităţii primelor legate de capital se foloseşte
contul cu aceeaşi denumire şi simbolul 104, care este de pasiv. Se dezvoltă
pe două subconturi şi anume: 1041 "Prime de emisiune şi de aport" şi 1042
"Prime de fuziune".
În creditul contului analizat, prin corespondenţă cu contul 456
"Decontări cu asociaţii privind capitalul", se înregistrează crearea sau
constituirea primelor de capital, iar în debit se oglindeşte diminuarea sau

12
folosirea primelor de capital prin încorporare în capitalul social, transferare
la rezerve sau pentru suportarea (acoperirea) cheltuielilor cu emisiunea şi
vânzarea acţiunilor, creditându-se conturile corespunzătoare acestor
destinaţii. Soldul final este creditor şi reprezintă primele de capital existente
la dispoziţia entiăţii.

Exemple:

1. Se înregistrează, în contabilitate, primele de capital de 1.200 lei

create ca urmare a emisiunii a 3.000 acţiuni cu valoarea nominală de 5 lei,
acţiuni din care: 2.000 au valoarea de emisiune de 5.5 lei, deci prime totale
de 1.000 lei (2.000 acţiuni x 0,5 lei/acţiune) şi 1.000 cu valoarea contabilă
stabilită la fuziune de 5,2 lei, ceea ce reprezintă prime totale de 200. lei
(1.000 acţiuni x 0,2 lei/acţiune):

456 = % 1.200. lei

Decontări cu 1041 1.000 lei
asociaţii privind Prime de emisiune 200 lei
capitalul 1042
Prime de fuziune
Capitalul social subscris şi evaluat la valoarea nominală totală a acţiunilor
de 1.500. lei (3.000 acţiuni x 5 lei/acţiune) se înregistrează în mod obişnuit în
creditul contului 1011 "Capital subscris nevărsat" şi debitul contului 456
"Decontări cu asociaţii privind capitalul".

2. Primele de capital create anterior se utilizează astfel: 700 lei pentru

încorporarea în capital şi 500 lei se transferă la rezerve:
1041 = 1012 700 lei
Prime de Capital subscris
emisiune vărsat
şi:
% = 1068 500 lei
1041 Alte rezerve
Prime de emisiune 300 lei
1042 200 lei
Prime de fuziune

13
 3. Eventualele cheltuieli efectuate cu emisiunea şi vânzarea acţiunilor
se înregistrează în debitul contului 201 "Cheltuieli de constituire", iar
repartizarea sau suportarea lor se reflectă în creditul aceluiaşi cont prin
corespondenţă cu debitul contului privind primele de capital.

II.2. Contabilitatea rezervelor din reevaluare

Reevaluarea este activitatea prin care se actualizează preţurile de

înregistrare a activelor deţinute, operaţie ce intervine mai ales în cazul
inflaţiei şi este necesară pentru protecţia capitalului fizic şi financiar şi
pentru corecta evaluare a rezultatelor exerciţiului.
Prin reevaluare, valorile contabile mai mici sunt înlocuite în
contabilitate cu valori actuale mai mari care devin astfel noile valori
contabile. Crescând valoarea contabilă a activelor reevaluate se formează în
pasiv o sursă de natura capitalurilor proprii denumită „Rezerve din
reevaluare”.
Contabilitatea acestora se realizează cu ajutorul contului 105 –
„Rezerve din reevaluare” (P).
În credit se înregistrează:
- creşterea de valoare rezultată din reevaluarea imobilizărilor corporale prin
debitul conturilor 211, 212, 213, 214
În debit se înregistrează:
- rezerva din reevaluare trecută la rezerve prin creditul contului 106
- descreşterile faţă de valoarea contabilă netă rezultate din reevaluarea
imobilizărilor corporale prin creditul contului 211, 212, 213, 214

Exemplu:

In exercitiul financiar 2000, se reevalueaza un utilaj la valoarea justă

de 90.000 lei, ţinându-se seama de gradul de uzura fizică si morală al
acestuia. Valoarea de intrare (contabila) a utilajului este de 80.000 lei, iar
valoarea amortizării cumulate (expresia valorica a uzurii fizice si morale)
este de 20.000 lei .

14
 In exercitiul financiar 2003, valoarea justă stabilită prin reevaluare
este de 40.000, amortizarea calculata în intervalul celor doua amortizări fiind
de 15.000 lei.
In exercitiul financiar 2005, valoarea justă stabilită prin reevaluare
este de 45.000, amortizarea calculată in intervalul dintre ultimele două
reevaluări fiind de 10.000
NOTA: Valoarea justă reprezintă valoarea contabilă netă actualizată, stabilită
prin reevaluarea, valoarea care se înregistrează in bilanţ. Valoarea contabilă actualizată se
compune din valoarea justă si amortizarea calculată.

a) Înregistrări contabile în exerciţiul financiar 2000:

- valoarea contabila neta: valoarea contabilă – amortizare calculată
= 80.000 - 20.000 = 60.000 lei
- rezerva din reevaluare: valoarea justa – valoarea contabilă netă
= 90.000 - 60.000 = 30.000 lei

2131 = 105 30.000

„Echipamente tehnologice” „Rezerve din reevaluare”
- valoarea contabilă actualizată: valoarea contabilă neactualizată x
(valoarea justă: valoarea contabilă netă) = 80.000 x (90.000 : 60.000) =
120.000 lei
-amortizarea actualizată: amortizarea calculată x (valoarea justă:
valoarea contabilă netă) = 20.000 x (90.000 – 60.000) = 30.000 lei
-diferenta dintre amortizarea actualizată si amortizarea calculată:
30.000 – 20.000 = 10.000 lei

2131 = 2813 10.000

“Echipamente tehnologice” “Amortizarea instalaţiilor,
mijloacelor de transport,
animalelor si plantaţiilor”
b) Înregistrări contabile in exercitiul 2003
-valoarea contabilă netă: valoarea contabilă – amortizarea calculată =
120.000 – (30.000+15.000) = 75.000 lei
-rezerva din reevaluare: valoarea justă – valoarea contabilă netă =
40.000 – 75.000 = - 35.000

15
 -valoarea contabilă actualizată: valoarea contabilă neactualizată x
(valoarea justă: valoarea contabilă netă) = 120.000 x (40.000 : 75.000) =
64.000 lei
-amortizarea actualizată: amortizarea calculată x (valoarea justă:
valoarea contabilă netă) = 45.000 x (40.000 : 75.000) = 24.000 lei
-diferenţa dintre amortizarea actualizată şi amortizarea calculată:
24.000 – 45.000 = -21.000
În acest caz rezultă o diminuare a rezervei din reevaluare, întrucât
valoarea justă, stabilită prin reevaluare este mai mică decât valoarea
contabilă netă cu 35.000 lei. Acest minus din reevaluare va fi acoperit parţial
din plusul din reevaluare stabilit la data de 31/10/2000 (30.000 lei), iar
diferenţa rămasă neacoperită se înregistrează ca o cheltuială (5.000 lei).

% = 2131 56.000
105 “Echipamente tehnologice” 30.000
“Rezerve din reevaluare”
6588 5.000
“Alte cheltuieli de exploatare”
2813 21.000
“Amortizarea instalaţiilor,mijloacelor
de transport,animalelor si plantaţiilor”

c) Înregistrări contabile în exerciţiul 2005.

-valoarea contabilă netă: valoarea contabilă – amortizarea calculată =

64.000 – (24.000 + 10.000) = 30.000 lei
-rezerva din reevaluare: valoarea justă – valoarea contabilă netă =
45.000 – 30.000 = 15.000 lei
La reevaluarea din exerciţiul din 2005 rezultă o creştere a valorii juste
faţă de valoarea contabilă netă cu 15.000 lei. Acest plus din reevaluare va fi
compensate parţial cu cheltuiala din reevaluare (5.000 lei) înregistrată în
exerciţiul 2003, iar surplusul se înregistrează ca o rezervă din reevaluare
(10.000) :

2131 = % 15.000
“Echipamente tehnologice” 105 10.000
“Rezerve din reevaluare”
7588 5.000

16
 “Alte venituri din exploatare”

-valoarea contabilă actualizată: valoarea contabilă neactualizată x

(valoarea justă : valoarea contabilă netă) = 64.000 x (45.000 : 30.000) =
96.000 lei
-amortizarea actualizată: amortizarea calculată x (valoarea justă:
valoarea contabilă netă) = 34.000 x (45.000 : 30.000) = 51.000 lei
-diferenţa dintre amortizarea actualizată şi amortizarea calculată:
51.000 – 34.000 = 17.000 lei

2131 = 2813 17.000

„Echipamente tehnologice” „Amoritzarea instalaţiilor,
mijloacelor de transport, animalelor
şi plantaţiilor”
II.3. Contabilitatea rezervelor

Rezervele reprezintă o componentă distinctă şi relativ importantă a

capitalurilor proprii, constituindu-se din profitul brut şi din cel net, după caz,
din prime de capital, rezerve din reevaluarea imobilizărilor corporale ş.a.
Constituirea şi în anumită măsură utilizarea rezervelor prezintă
aspecte particulare de la o categorie la alta de rezerve, existând rezerve
legale, rezerve statutare şi alte rezerve.

Rezervele legale, în prezent, se constituie la încheierea exerciţiului

financiar în funcţie de cota legală de 5%, care se aplică la profitul brut, şi
până la maxim 20% sau 25% din capitalul social, după cum unitatea dispune
numai de capital indigen şi respectiv capital mixt, românesc şi străin.
Aceste rezerve asigură protejarea capitalului social în sensul că se
folosesc pentru acoperirea eventualelor pierderi pe care entitatea le poate
înregistra sau care sunt reportate din exerciţiile anterioare.

Rezervele statutare se constituie, de asemenea, anual, în funcţie de

prevederile actului constitutiv al entităţii economice, având ca sursă profitul
net. Se utilizează pentru finanţarea unor instalaţii, acoperirea unor pierderi
viitoare care depăşesc rezervele legale ş.a.
În categoria "Alte rezerve" sunt incluse atât sumele care, pe baza
hotărârii adunării generale a acţionarilor, se repartizează din profitul net, cât
şi cele provenite din prime de capital şi rezerve din reevaluarea
imobilizărilor corporale şi financiare şi din alte surse. Totodată se au în

17
vedere diferenţele în plus de curs valutar stabilite între momentul subscrierii
şi data vărsării capitalului social în valută, inclusiv pentru aportul în natură
al acţionarilor (asociaţilor) străini şi pentru disponibilităţile de la sfârşitul
exerciţiului financiar reprezentând capital social în valută.
Rezervele create se folosesc pentru acoperirea pierderilor provenite
din răscumpărarea acţiunilor proprii, acordarea de dividende în exerciţiile
financiare care se încheie cu pierderi, majorarea capitalului social, pentru
diferenţele în minus de curs valutar privind capitalul social ş.a.
Evidenţa constituirii şi utilizării rezervelor se organizează cu ajutorul
contului de pasiv 106 "Rezerve", care se dezvoltă pe 3 subconturi,
corespunzătoare celor 3 categorii de rezerve amintite şi anume: 1061
"Rezerve legale", 1063 "Rezerve statutare" şi 1068 "Alte rezerve".
Contul analizat, ca de altfel şi subconturile sale, reflectă în credit
constituirea rezervelor prin corespondenţă cu debitul conturilor care arată
modalitatea sau sursa de provenienţă, dintre care se amintesc: 129
"Repartizarea profitului", pentru rezervele create din profitul brut sau net
aferent exerciţiului care se încheie, 117 "Rezultatul reportat", cu profitul net
realizat în exerciţiile anterioare şi trecut la rezerve, 104 "Prime legate de
capital", pentru primele de emisiune transferate la rezerve ş.a.
În debitul contului 106 "Rezerve" se oglindeşte consumarea
rezervelor, prin corespondenţă cu creditul conturilor care arată destinaţia sau
modalitatea de utilizare a lor, cum sunt: 117 "Rezultatul reportat", pentru
acoperirea pierderilor provenite din exerciţiile anterioare, 109 "Acţiuni
proprii", cu pierderile sau diferenţele nefavorabile rezultate din
răscumpărarea acţiunilor proprii, 1012 "Capital subscris vărsat", cu rezervele
care se încorporează în capitalul social.
Soldul contului prezentat este creditor şi reprezintă rezervele
neconsumate, existente la dispoziţia întreprinderii.

Exemple:
1. Din profitul brut aferent exerciţiului care se încheie se constituie
rezerve legale în sumă de 500 lei:
129 = 1061 500 lei
Repartizarea profitului Rezerve legale

2. Din profitul net realizat la încheierea anului financiar se

repartizează sumele de 400 lei pentru rezerve statutare şi 300 lei pentru alte
rezerve:
129 = % 700 lei

18
 Repartizarea profitului 1063 400 lei
Rezerve statutare 300 lei
1068
Alte rezerve

3. Se transferă la rezerve primele de capital de 100 lei şi diferenţele

din reevaluare de 150 lei:
% = 1068 250 lei
1041 Alte rezerve 100 lei
Prime de emisiune 150 lei
105
Diferenţe din
reevaluare
4. Se acoperă pierderile înregistrate în exerciţiile anterioare în sumă
de 350 lei:
1061 = 117 350 lei
Rezerve Rezultatul
legale Reportat

5. Pe baza documentelor legale, se încorporează în capitalul social

suma de 650 lei, din care: 200 lei din rezerve statutare şi 450 lei din alte
rezerve:
% = 1012 650 lei
1063 Capital subscris 200 lei
Rezerve vărsat 450 lei
statutare
1068
Alte rezerve

II.4. Contabilitatea rezultatului reportat

Profitul sau pierderea se urmăreşte în contabilitate cu date cumulate de

la începutul anului financiar până la încheierea acestuia, fiind denumit şi
rezultat al exerciţiului. După întocmirea şi aprobarea bilanţului contabil
anual este necesar să se închidă contul 121 "Profit şi pierdere" pentru
rezultatul exerciţiului încheiat şi aceasta în vederea reflectării în cadrul lui

19
numai a profitului sau pierderii care priveşte noul exerciţiu. În acest scop şi
totodată pe baza hotărârii adunării generale a asociaţilor sau acţionarilor o
parte sau întregul rezultat net aferent exerciţiului încheiat se reportează în
scopul soluţionării lui în exerciţiile următoare, în sensul repartizării
profitului pe destinaţii sau acoperirii pierderii.
Pentru reflectarea în contabilitate a sumelor a căror soluţionare a fost
amânată se foloseşte contul bifuncţional 117 "Rezultatul reportat", care
oglindeşte în credit profitul, iar în debit pierderea pentru care repartizarea şi
respectiv acoperirea va avea loc în exerciţiile următoare, în ambele cazuri
prin corespondenţă cu contul 121 "Profit şi pierdere".
Pentru profitul reportat care se repartizează ulterior, contul 117
"Rezultatul reportat" se debitează prin creditul conturilor ce arată destinaţiile
stabilite pentru acesta şi anume: 1012 "Capital subscris vărsat", pentru ceea
ce se încorporează în capitalul social; 1068 "Alte rezerve", cu sumele
transferate la rezerve; 457 "Dividende de plată", pentru sumele care se
acordă ca dividende.
Pierderea reportată care se soluţionează, în măsura stabilirii
modalităţii sau modalităţilor de acoperire sau finanţare, se înregistrează în
creditul contului 117 "Rezultatul reportat" prin debitul conturilor: 106
"Rezerve", 121 "Profit şi pierdere" şi 1012 "Capital subscris vărsat", după
cum pierderea se acoperă din rezerve, din profitul ultimului exerciţiu
încheiat şi respectiv din capitalul social.

Precizare:
Acoperirea pierderii raportate pe seama profitului necesită, pe de o
parte, rezolvare contabilă, aşa cum s-a procedat anterior, iar pe de altă parte
soluţionare fiscală, în sensul recuperării ei din profiturile impozabile, în
funcţie de prevederile legale în domeniu.
În acest scop se are în vedere că pierderile din anii anteriori, stabilite
prin declaraţiile de impozit pe profit, se recuperează din profiturile
impozabile obţinute în următorii 5 ani, în ordinea înregistrării acestora, la
fiecare termen de plată a impozitului pe profit, în funcţie de prevederile
legale în vigoare din anul în care au fost înregistrate.
Recuperarea propriu-zisă a pierderii fiscale analizate sau altfel spus a
pierderii recunoscute în mod expres de reglementarea amintită şi implicit
stabilită din declaraţia anuală de impozit pe profit nu ocazionează reflectare
în contabilitate în mod distinct. Această pierdere se regăseşte în soldul
debitor aferent contului 117 „Rezultatul reportat”, care, în măsura realizării
de beneficii în următorii 5 ani, se creditează prin corespondenţă cu debitul

20
contului 129 „Repartizarea profitului”, indiferent de faptul că pierderea
acoperită este sau nu recunoscută fiscal.
Problemele privind urmărirea şi recuperarea pierderii fiscale se
rezolvă numai prin intermediul declaraţiilor de impozit pe profit şi implicit a
notelor de calcul ce se întocmesc în acest scop sau altfel spus numai
extracontabil. În acest sens se reţine şi faptul că baza de impozitare care se
stabileşte în documentul amintit se diminuează cu pierderea fiscală de
recuperat din anii precedenţi obţinându-se profitul impozabil
Soldul contului analizat poate fi creditor, atunci când unitatea dispune
de profit reportat nerepartizat, sau debitor, în cazul în care există pierdere
reportată şi nesoluţionată.

Exemplul :
a. Se înregistrează profitul net de 5.000 lei provenit din exerciţiu
încheiat şi a cărui repartizare a fost amânată:
121 = 117 5.000lei
Profit şi Rezultatul reportat
pierdere

b. Profitul net reportat şi înregistrat anterior, de 5.000 lei, se

repartizează în exerciţiul următor sau în alte exerciţii viitoare astfel: 2.500
lei se încorporează în capitalul social, 1.500 lei se transferă la alte rezerve şi
1.000 lei se cuvine acţionarilor ca dividende:
117 = % 5.000 lei
Rezultatul reportat 1012 2.500 lei
Capital subscris 1.500 lei
vărsat 1.000 lei
1068
Alte rezerve
457
Dividende de plată

II.5. Contabilitatea rezultatului exerciţiului

21
 Rezultatul exerciţiului, respectiv profitul sau pierderea, se determină
ca diferenţă între veniturile şi cheltuielile exerciţiului, indiferent de data
încasării sau plăţii lor.
În contabilitate profitul sau pierderea se stabileşte lunar cumulat de la
începutul anului. În acest sens conturile de venituri şi cheltuieli se închid la
sfârşitul fiecărei luni prin „Rezultatul exerciţiului”, deci se soldează
diferenţa dintre cele două clase (7 şi 6) influenţând direct clasa 1 „Conturi de
capital”.
Contabilitatea rezultatului exerciţiului se realizează cu ajutorul
conturilor din grupa 12, din care fac parte conturile 121 – „Profit şi pierdere”
şi 129 – „Repartizarea profitului”.

Contul 121 (B) ţine evidenţa profitului sau pierderii realizate în cursul
exerciţiului.
În credit se înregistrează:
- la sfârşitul lunii, soldul creditor al conturilor din clasa 7 (701  786)
- pierderea contabilă reportată prin debitul contului 117
În debit se înregistrează:
- la sfârşitul lunii, soldul debitor al conturilor de cheltuieli (601  698)
- profitul net realizat în exerciţiul precedent şi nerepartizat prin creditul
contului 117
- profitul net realizat în exerciţiul precedent care a fost repartizat pe
destinaţii prin creditul contului 129

Soldul creditor reprezintă profitul realizat, iar soldul debitor pierderea.

411 = 701 100.000
411 = 707 50.000
461 = 758 200.000
5121 = 766 10.000
601 = 301 10.000
641 = 421 30.000
681 = 281 50.000
% = 121 121 = %
701 601
venituri 707 641 cheltuieli
758 681
766 117

22
 129
(la 31.12.2006) Profit = 200.000 (în 121)

129 = % 110.000
106 100.000
457 10.000(-se închide 121 cu 129)
Contul 129 (A) ţine evidenţa repartizării profitului realizat în
exerciţiul curent. Contabilitatea analitică se ţine pe destinaţiile profitului
stabilite conform legii.

În debit se înregistrează:
- rezervele constituite din profitul realizat în exerciţiul curent prin creditul
contului 106
- acoperirea pierderilor contabile realizate în exerciţiile precedente din
profitul realizat în exerciţiul curent prin creditul contului 117
- sumele repartizate pentru participarea salariaţilor la profit, dividende,
vărsăminte din profitul net al regiilor autonome prin creditul conturilor 424,
457, 446
În credit se înregistrează:
- profitul net realizat în exerciţiul precedent care a fost repartizat pe
destinaţii legale prin debitul contului 121
Soldul debitor reprezintă profitul repartizat aferent anului în curs.

II.6. Contabilitatea acţiunilor proprii

Acţiunile sau parţile sociale se pot evalua la urmatoarele valori:

a.Valoarea nominala este data de raportul dintre valoarea capitalului
social şi numarul de titluri emise (acţiuni sau parţi sociale);
b.Valoarea de piaţă sau cotaţia titlurilor este valoarea vanzare-
cumparare a titlurilor, care se stabileşte, de regulă, prin negociere la bursa de
valori, pe baza raportului dintre cerere si ofertă.
c.Preţul de emisiune sau cursul acţiunilor este preţul care trebuie platit
de catre persoanele care subscriu acţiunile sau parţile sociale.

23
 d.Valoarea financiară exprimă echivalentul corespunzator capitalizării
dividendului anual pe o acţiune la o rata medie a dobânzii de pe piaţă.
e.Valoarea de randament este valoarea corespunzatoare profitului net pe
o acţiune care se poate capitaliza în cursul exerciţiului financiar la o rată
medie a dobânzii pe piaţă. Venitul titlurilor este egal cu dividendele plus
profitul încorporat în rezerve.
f.Valoarea contabilă sau bilanţieră se calculează ca raport intre activul
net contabil şi numarul de titluri; activul net contabil = activ total-datorii-
active fictive sau activul net contabil = capitaluri proprii-active fictive.

Contul 109 (A) evidenţiază acţiunile proprii răscumpărate.

- subscrierea capitalului: 4561 = 1011
- depunerea aportului: % = 4561
5121
531
212
213
371
- dacă acţiunile proprii se anulează  diminuarea capitalului social
În debit se înregistrează:
- costul de achiziţie al acţiunilor proprii răscumpărate prin conturile 512,
531, 509
Se mai debitează prin creditul contului 764 – „Venituri din investiţii
financiare cedate” dacă valoarea de răscumpărare este mai mică decât
valoarea nominală a titlurilor.

(la valoarea nominală) 109 = 531, 512 , 509

dacă plata are loc imediat dacă plata are loc ulterior
-dacă valoarea nominală  valoarea plătită  diferenţa este un venit

109 = % (valoarea nominală)

5121 (valoarea plătită)
764 (diferenţa)

24
În credit se înregistrează:
- valoarea acţiunilor proprii anulate prin debitul contului 1012
- valoarea acţiunilor proprii cedate prin debitul conturilor 512, 531
- diferenţa între preţul de achiziţie şi preţul de vânzare/cesiune prin debitul
contului 664
Soldul contului reprezintă valoarea acţiunilor proprii răscumpărate
existente.
- acţiunile cumpărate pot fi anulate  diminuare capital: 1012 = 109
- acţiunile cumpărate pot fi cedate: 531, 512 = 109
- dacă preţul de vânzare  valoarea nominală:
531 = %
109
764 (venituri)
- diferenţa între valoarea de vânzare şi valoarea de achiziţie:
% = 109
531
(cheltuieli) 664

II.7. Contabilitatea provizioanalor pentru riscuri si cheluieli

În activitatea entităţii economice pot interveni riscuri şi incertitudini

legate de piaţă, respectiv de relaţiile comerciale cu terţii. Aceste riscuri şi
incertitudini se manifestă de regulă în exerciţiul următor, dar ele afectează
ansamblul elementelor patrimoniale existente în prezent. De aceea este
necesar ca de efectele lor să se ţină seama în evaluarea patrimoniului şi a
rezultatului financiar curent pentru a se evita transpunerea efectelor lor
asupra perioadei de gestiune viitoare. Procedura de evaluare şi înregistrare a
acestor efecte constă în calculul provizioanelor pentru riscuri şi cheltuieli.
Contabilitatea lor se realizează cu ajutorul contului 151 –
„Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli” (P).
În credit se înregistrează:
- valoarea provizioanelor pentru riscuri şi cheltuieli constituite prin debitul
contului 681
În debit se înregistrează:

25
- sumele reprezentând diminuarea sau anularea provizioanelor pentru riscuri
şi cheltuieli prin creditul contului 688
Soldul creditor reprezintă provizioane pentru riscuri şi cheltuieli
constituite.
n 681 = 151 250.000.000
121 = 681
n+1 628 = 401 25.000.000
151 = 781  diminuarea provizionului
n+3 151 = 781  anularea provizionului 781 = 121
Pentru cunoaşterea structurii cheltuielilor şi riscurilor pentru care s-au
constituit provizioane, contul 151 se dezvoltă în conturi sintetice de gradul
II:
1511 – „Provizioane pentru litigii”
1512 – „Provizioane pentru garanţii acordate clienţilor”
1518 – „Alte provizioane pentru riscuri şi cheltuieli”

III. ORGANIZAREA CONTABILITAŢII CAPITALURILOR

1. Obiectivele şi factorii organizării contabilităţii capitalurilor

Obiectivul fundamental al contabilităţii capitalurilor îl

reprezintă evidenţa mărimii şi mişcării acestora. Pornind de la acest obiectiv
se desprind câteva obiective concrete:
-stabilirea corectă a mărimii capitalurilor;
-evidenţierea corectă a capitalurilor pe bază de documente legal întocmite;
-conducerea curentă a evidenţei operative a capitalurilor;
-delimitarea obligaţiilor entitatii în ceea ce priveşte aportul la capitalul
social;
-valorificarea eficientă a capitalului prin plasamente rentabile;
-conservarea şi dezvoltarea capitalurilor proprii, urmărind prin aceasta
realizarea autonomiei financiare şi întărirea poziţiei financiare a entitatii.
La organizarea contabilităţii capitalurilor trebuie avuţi în vedere şi
câţiva factori specifici:
 tipul entitatii economice (societate comercială, regie autonomă, asociaţie)
 forma de organizare juridică a entitatii economice (S.A., S.R.L., etc)
 compoziţia şi structura capitalului (în numerar, în natură)
 provenienţa capitalului (autohton – în lei, din străinătate – în valută)

26
 2. Documentele justificative şi evidenţa operativă a capitalurilor

Baza juridică a organizării contabilităţii capitalurilor o constituie

documentaţia de înfiinţare a entitatii economice care este alcătuită din:
-statutul societăţii şi contractul de societate sau actul constitutiv, prin
care este stabilit modul de organizare şi funcţionare al entitatii;
-sentinţa de autorizare emisă de instanţa judecătorească;
-codul unic de înregistrare la Registrul Comerţului, fiind documentul ce
atestă înfiinţarea entitatii economice şi existenţa sa ca persoană juridică;
-prospectul de emisiune pentru entitatile constituite din iniţiativa unor
membri fondatori pe baza subscripţiei publice de acţiuni;
-declaraţia de subscriere semnată de persoanele care acceptă să participe
la constituirea capitalului social;
Evidenţa operativă a asociaţilor/acţionarilor societăţii comerciale se
realizează cu ajutorul registrului asociaţilor/acţionarilor. În acest registru se
ţine evidenţa nominală pe fiecare asociat/acţionar cu numărul de acţiuni sau
părţi sociale subscrise şi valoarea nominală a acestora, vărsămintele
efectuate la capitalul subscris, precum şi menţiuni speciale privind
cesionarea acţiunilor/părţilor sociale.

3. Conturile utilizate în organizarea contabilităţii capitalurilor

Sunt folosite conturile din Clasa 1 – „Conturi de capitaluri” –

organizată în următoarele grupe:
Grupa 10 – „Capital şi rezerve”, care cuprinde urmatoarele conturi de
gradul I:
* conturi de pasiv:
 101 „Capital social”
 104 „Prime de capital”
 105 „Rezerve din reevaluare”
 106 „Rezerve”
* cont de activ:
 109 „Acţiuni proprii”
Acestea reflectă capitalurile proprii, precum şi corelaţii ale capitalurilor
proprii.
Grupa 11 – „Rezultatul reportat”, care cuprinde:
 contul bifuncţional 117 „Rezultatul reportat”

27
Acesta reflectă rezultatul exerciţiilor financiare precedente care nu au fost
încă repartizate pe destinaţii legale de către adunarea generală a acţionarilor
sau asociaţilor, precum şi rezultatele provenite din corectarea erorilor
contabile.
Grupa 12 – „Rezultatul exerciţiului financiar”, care are in componenţa sa:
 contul bifuncţional 121 „Profit si pierdere”
 contul de activ 129 „Repartizarea profitului”
Contul 121 „Profit si pierdere” ţine evidenţa profitului sau pierderilor
realizate în cursul exerciţiului financiar, iar contul 129 „Repartizarea
profitului” reflectă profitul exerciţiului financiar în curs, repartizat pe
destinaţii legale.
Grupa 16 – „Împrumuturi şi datorii asimilate”
Entităţile economice ţin evidenţa capitalului social cu ajutorul
conturilor de gradul I, care sunt şi cele mai utilizate, 1011 „Capital subscris
nevărsat” si 1012 „Capital subscris vărsat”.
Contul 1011 „Capital subscris nevărsat”, dupa conţinutul economic
este un cont de capitaluri proprii, iar dupa funcţia contabilă este un cont de
pasiv, care ţine evidenţa capitalului social subscris de catre asociaţi sau
acţionari conform documentaţiei de constituire a unei entităţi economice, dar
nevărsat.
În CREDIT se înregistrează capitalul social subscris de catre asociaţi
sau acţionari (456).
În DEBIT se înregistrează trecerea capitalului subscris nevărsat la
capital subscris vărsat (1012).
SOLDUL creditor al contului reprezintă capitalul social subscris, dar
nevărsat.
Contul 1012 „Capital subscris vărsat”, dupa conţinutul economic este
un cont de capitaluri proprii, iar dupa funcţia contabilă este un cont de pasiv,
care ţine evidenţa existenţei, creşterii şi diminuării capitalului social subscris
si vărsat în natură şi în numerar de către asociaţii sau acţionarii unei entităţi
economice.
În CREDIT se înregistrează:
-trecerea capitalului subscris nevărsat la capital subscris vărsat (1011);
-primele încorporate în capital social (1041, 1042, 1043, 1044);
-rezervele încorporate în capitalul social (1063, 1068);
-profitul net realizat în exerciţiul financiar încheiat, repartizat la capitalul
social (129).
-conversia obligaţiunilor in acţiuni (161);
În DEBIT se înregistrează:

28
-capitalul social retras de asociaţi sau acţionari, precum şi capitalul social
lichidat cu ocazia fuziunii sau lichidării entităţii (456);
-capitalul social utilizat pentru acoperirea pierderilor din exerciţiile
financiare precedente (1171);
-valoarea nominală a acţiunilor proprii rascumparate şi anulate (1091, 1092);
diferenţa dintre valoarea nominală (mai mare) si costul de achiziţie (mai
mic) a acţiunilor proprii rascumparate si anulate (7583);
SOLDUL creditor al contului reprezintă capitalul social subscris
vărsat.
Alte conturi specifice, utilizate pentru înregistrarea operaţiilor privid
capitalul social sunt: 456 „Decontări cu acţionarii/asociaţii privind capitalul”
si 109 „Acţiuni proprii”.
Aceste conturi, în corelaţie cu conturile corespondente operaţiunilor,
vor fi utilizate pentru realizarea ciclului contabil de prelucrare a datelor în
funcţie de forma de contabilitate pe care a adoptat-o entitatea economica.

Mic dicţionar:

 Absorbţia este procesul prin care o societate de mari dimensiuni

încorporeaza o entitate mai mică.

 Acţiunile sunt titluri de valoare negociabile pe piaţa financiară şi

reprezintă o unitate de drept de proprietate într-o entitate.

 Acţiunile preferenţiale sunt acţiuni care conferă o serie de drepturi

speciale faţă de acţiunile comune.

 Noţiunea de capital angajat se referă la banii investiţi în entitate atât

de acţionari, cât şi de creditorii pe termen lung.

 Capitalul propriu reprezintă dreptul acţionarilor asupra activelor

unei entităţi, după deducerea tuturor datoriilor.

29
 Capitalul social se constituie la înfiinţarea entitatii, prin aportul în
natură şi/sau în numerar al proprietarilor sau asociaţilor.

 Capitalul social = numărul de acţiuni sau părţi sociale-valoarea

nominală.

 Capitalul subscris nevărsat reprezintă angajamentul investitorilor

de a plăti pentru acţiunile subscrise, la o dată viitoare, o sumă de bani
sau să transfere alte resurse pe numele entităţii.

 Capitalul subscris vărsat reprezintă capitalul care este eliberat şi

concretizat efectiv în bani şi/sau natură realizat de către
acţionari/asociaţi.

 Capitalizarea reprezintă transformarea profiturilor acumulate şi a

rezervelor în capital.

 Contarea este specificarea formulei contabile pe documentele

justificative în vederea înregistrării operaţiilor în jurnale, fişe.

 Casarea este acţiunea de lichidare a unei imobilizări corporale.

 Contabilizarea reprezintă acţiunea de a prelucra informaţiile care

rezultă din derularea evenimentelor şi tranzacţiilor economice, prin
metode si procedee specifice.

 Conversia este schimbul de obligaţiuni convertibile în acţiuni.

 Fuziunea este reunirea a două sau mai multe societăţi pentru a forma
o nouă entitate.

30
 IV.MONOGRAFIA CONTABILĂ PRIVIND
CONTABILITATEA ALTOR CAPITALURI PROPRII

O entitate economică are la începutul lunii martie următoarea situaţie:

31
 101 “Capital social”……………………………………….130.500 lei
131 “Subvenţii pentru investiţii”…………………………....10.000 lei
161 “Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni”……………2.500 lei
117 “Rezultatul reportat” ……………………………………2.000 lei
201 “Cheltuieli de constituire” …………………………….. 1.000 lei
2131 “Echipamente tehnologice”..…...……………………..40.000 lei
5121 “Disponibil la banci în lei” …………………………100.000 lei

Se înregistrează în cursul lunii, urmatoarele operaţii:

1) 5.03.2007: un mijloc de transport înregistrat la valoarea de 25.000

lei se reevaluează la 28.000 lei;

2133 = 105 3.000

„Mijloace de transport” „Rezerve din reevaluare”

2) 5.03.2007: diferenţa din reevaluare se utilizează pentru constituirea

altor rezerve;

105 = 1068 3.000

„Rezerve din reevaluare” „Alte rezerve”

3) 6.03.2007: se emit 1.000 acţiuni la preţ de emisiune de 7 lei/buc ,

valoarea nominala de 5 lei/buc;

456 = % 7.000
„Decontări cu asociaţii prinvind 1011 5.000
capitalul” „Capital subscris nevărsat”

32
 1041 2.000
„Prime de emisiune”

4) 6.03.2007: se încasează valoarea acţiunilor emise prin cont;

5121 = 456 7.000

„Conturi la bănci in lei” „Decontări cu asociaţii prinvind
capitalul”

5) 6.03.2007: se varsă capitalul subscris;

1011 = 1012 5.000

„Capital subscris nevărsat” „Capital subscris varsat”

6) 7.03.2007: primele de emisiune se utilizează 50% pentru creşterea

capitalului social si 50% pentru constituirea altor rezerve;

1041 = % 2.000
„Prime de emisiune” 1012 1.000
„Capital subscris vărsat”
1068 1.000
„Alte rezerve”

7) 9.03.2007: se transformă 1.000 de obligaţiuni cu valoare nominală

de 25 lei/buc în 500 de acţiuni cu valoare nominală = 3 lei / buc;

161 = % 2.500
„Împrumuturi din emisiunea de 1012 1.500
obligaţiuni” „Capital subscris vărsat”
1041 1.000
„Prime de emisiune”

8) 10.03.2007: primele se utilizează pentru acoperirea cheltuielilor cu

emisiunea şi vânzarea unor acţiuni;

1041 = 201 1.000

„Prime de emisiune” „Cheltuieli de constituire”

33
 9) 11.03.2007: în urma inventarierii s-au constatat plusuri în valoare
de 5.000lei imobilizări corporale;

2131 = 131 5.000

„Echipamente tehnologice” „Subvenţii pentru investiţii”

10) 11.03.2007: din subvenţia primită de 10.000 se cumpără un utilaj

cu o durată de funcţionare de 10 ani;

% = 404 10.000
2131 „Furnizori de imobilizări”
„Echipamente tehnologice”
4426
„T.V.A. deductibilă”

11) 12.03.2007: se achită furnizorul de imobilizări prin virament;

404 = 5121 10.000

„Furnizori de imobilizări” „Conturi la bănci în lei”

12) 12.03.2007: la sfarşitul exerciţiului financiar s-a obţinut un profit

brut de 10.000 lei. Se constituie rezerva legală;

Rezerva legală = 10.000 x 5% = 500 lei

129 = 1061 500

„Repartizarea profitului” „Rezerve legale”

13) 26.03.2007: rezerva legală constituită se utilizează în proporţie de

80% pentru acoperirea parţială a unei pierderi precedente;

1061 = 117 400

„Rezerve legale” „Rezultatul reportat”

14) 26.03.2007: se constituie o rezervă statură de 2.000 lei;

34
 129 = 1063 2.000
„Repartizarea profitului” „Rezerve statutare
sau contractuale”

15) 27.03.2007: rezerva statutară se utilizează integral pentru creşterea

capitalului social;

1063 = 1012 2.000

„Rezerve statutare „Capital subscris vărsat”
sau contractuale”

V.Studiu de caz la
entitatea economică
“Panprest” S.R.L.

35
 Studiul de caz a fost realizat la entitatea economică “PANPREST”
S.R.L.
Entitatea este persoană juridică română şi are forma de societate cu
răspundere limitată cu asociat unic. Aceasta îşi va desfăşura activitatea în
conformitate cu prevederile din statutul social, completate de drept, cu
dispoziţiile legale referitoare la activitatea entităţilor economice.
Această entitate a fost înfiinţată în anul 1991, la data de 21 noiembrie,
cu numărul de înregistrare la Registrul Comerţului: J33/1509/21.11.1991.
Entitatea îşi are sediul în comuna Zamostea, nr. 399, judeţul Suceava,
putând deschide filiale, spaţii de producţie şi desfacere şi în alte localităţi.
Capitalul social este de 550 lei, împărţit în 55 de părţi sociale a câte 10
lei fiecare.
Enitatea economică “Panprest” S.R.L. are urmatoarele obiecte de
activitate:
- producerea şi desfacerea produselor de panificaţie, patiserie şi băuturi
răcoritoare;
- achiziţionarea, prelucrarea şi comercializarea de produse agricole,
materiale de construcţii, lemn şi material lemons;
- aprovizionarea şi desfacerea in-gross şi in-detail a produselor de
morărit, agroalimentare, a băuturilor alcoolice, precum şi a bunurilor
industriale de larg consum;

36
 - transport auto, operaţiuni de intermediere şi comision pentru personae
fizice şi juridice;
- prelucrarea seminţelor oleagonoase, în vederea obţinerii uleiului
comestibil şi comercializarea acestuia;
- organizarea unei reţele proprii de comercializare, inclusive tonete,
puncte volante în pieţe, târguri, oboare, pe stradă şi în zone de
agrement;
Obiectul de activitate al entităţii se va completa sau modifica cu
respectarea condiţiilor de formă şi publicitate impuse de Legea nr.
31/1990.
În present, entitatea are ca obiect de activitate principal, comerţul cu
amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de
produse nealimentare- 5212.
Pentru încasările si plăţile efectuate, entitatea lucrează cu Banca
Comercială Română, sucursala Siret.
Contul IBAN al entităţii este: RO40RNCB436000000157001.

CONCLUZIA
Contabilitatea este şi va ramane mereu o serioasă sursă de informare.
Ea reprezintă istoria stării economice a unui popor, scrisă în limbajul rece,
dar deosebit de relevant al cifrelor, o radiografie a performanţelor realizate
în acest domeniu.
Prin natura şi funcţiile sale, contabilitatea a disciplinat viaţa
economică, cultivând sentimentul încrederii în afaceri. Alături de Biblie,
“ştiinţa conturilor” a stăvilit în oarecare masură setea patologică pentru bani.
Ideea că pentru tot ceea ce faci “ vei da socoteală” este cultivată atat de
Religie, cât şi de Contabilitate.
Sub imperiul acestei chemari, “homo business” trebuie să tinda mereu
spre un bine social şi moral, să evite în vâltoarea interesului mercantil
transformarea propriei fiinţe din “creator” in “creatură”. Nu intamplator,
deotologia profesională a expertului contabil este concentrată în deviza
“Ştiinta – Independenţa – Moralitate”. De aici şi argumentul că relaţia
deontologie – moralitate în afaceri şi contabilitate nu este o simplă
speculaţie teoretică. Esenţială pentru sănătatea mediului economic, ea
conduce la adevar şi imagine fidelă, şi ceea ce este mai important, generează
credibilitea partenerului de afaceri. Nerespectarea acestei sintagme este
probată printr-o speţă de strictă actualitate.

37
 Contabilitatea este “cea mai importantă sursă de informare economică
a unei naţiuni”.

BIBLIOGRAFIE:
1. Bazele contabilităţii. Aspecte teoretice şi practice, Editura Alma
Mater, Cluj-Napoca, 2005.

2. Bazale contabilităţii, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2006.

3. Contabilitatea financiară (vol I), Editura De Vest, Timişoara, 1994,

EPURAN, BĂBĂIŢĂ, GROSU
4. Contabilitatea financiară (vol II), Editura De Vest, Timişoara, 1995,
EPURAN, INEOVAN, PEREŞ, COTLEŢ
5. Contabilitatea financiară – actualizate la standardele europene, Editura
Intelcredo, Deva, iulie, 2005

6. Contabilitatea financiară a întreprinderii, Editura Dacia, Cluj-Napoca,

2004.

38
7. Contabilitatea financiară, Editura Universitară, Bucureşti, 2005.

8. Contabilitatea financiară, Editura CECCAR, Bucureşti, 2002.

9. Managementul contabilităţii româneşti, Editura Intelcredo,Deva, iulie,

2005.
10. Reglementare şi practici în consolidarea conturilor, Editura CECCAR,
Bucureşti, 2004.
11. Reorganizarea întreprinderilor prin fuziune si divizare, Editura
CECCAR, Bucureşti, 2002.
12. Conturile anuale în procesul decizional, Editura Tipomoldova, Iaşi,
2001.
13. Standardele internaţionale de contabilitate (2000, 2001)
Ordinul ministrului finanţelor publice 94/2001 pentru aprobarea
reglementărilor contabile armonizate cu directiva a 4-a a CEO şi cu
standardele internaţionale de contabilitate; ordinul ministrului
finanţelor publice 306/2002 pentru aplicarea reglementărilor
privind armonizarea contabilităţii cu directiva a 4-a. Legea
contabilităţii 82/1991 republicată în august 2002.
14. OMFP nr. 1752/ 27.11.2005 pentru aprobarea Reglementărilor contabile
conforme cu directivele europene, M.O, nr. 1080, 1080 bis/30.11.2005

15. Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS), Editura

CECCAR, Bucureşti, 2005.

16. Legea nr 571/2003 (Codul Fiscal actualizat), cu modificarile şi

completările pana la 1.03.2006.

39
40