1

I.2. Atrofia prin compresiunea la nivelul sistemului urinar

Cauza este de obicei un obstacol reprezentat de un calcul sau o tumoră. Datorită acestui
obstacol, urina se acumulează la nivelul bazinetului determinând atrofia prin compresiune, în
care parenchimul devine subţire şi slab funcţional, putând ajunge chiar şi până la dispariţia
funcţiei (bilateral insuficienţă renală), iar bazinetul va fi larg. Analog se întâmplă şi când
obstacolul este pe ureter.
 Hidronefroza
 Hidrobazinetul atrofii datorate acumulării de lichid.
 Hidroureterul

Hidronefroza este consecinţa unei obstrucţii la nivelul

ureterelor, de natură congenitală. În această afecţiune,
aparent organul creşte în dimensiuni, însă parenchimul
este de mici dimensiuni!!!!
Diagnostic:
 Ecografic – se observă bine cavităţile cu lichid
 Urografie – se administrează intravenos o
substanţă de contrast, iar după un timp, urina va
deveni radioopacă
Evoluţie: ţesutul conjunctiv va înlocui structura
glomerurală a parenchimului.
 Datorită compresiunii exercitate de lichid se vor
comprima şi vasele din jur, ducând la hipoxie şi
ischemie. Procesul se derulează la fel ca în atrofia
ischemică.

I.3. Hidrocolecist
Cauza este un calcul biliar format în
colecist, care poate bloca intrarea sau
ieşirea bilei. Fiind un lichid hiperton,
datorită compoziţiei sale (conţinut crescut
de colesterol, pigmenţi biliari, săruri
biliare) va atrage apa din perete ceea ce va
duce la diluarea bilei, dar şi la creşterea în
volum a lichidului din colecist. Pigmenţii
biliari se vor resorbi, lichidul devenind
apos şi transparent. La capătul acestui
proces, vezica va fi plină cu apă, iar pereţii
săi vor fi foarte subţiri.
Macroscopic, vezica va fi albă, cu perete
subţire, semitransparent, cu lichid sero –
citrin.

Curs tehnoredactat de Buruiană Alexandra după notiţele luate de Bontaş Georgeta

2

I.4. Hidrocel
Definiţie: Acumularea de lichid la nivelul vaginalei
testiculare.
 Determină atrofia testicolului prin comprimare.
Poate merge până la dispariţia parenchimului
testicular.
 Lichidul ce se acumulează acolo este un lichid de
edem.

I.5. Hidrosalpinx
 Cavitatea uterină este separată de vagin doar printr-un dop de mucus, ce poate fi traversat
foarte uşor de gonococ. Când infecţia trece de dopul de mucus apare afectarea mucoasei
uterine superficiale (endometrită superficială) ce progresează spre cavitatea peritoneală,
putând apărea, ulterior, peritonite spontane.
 Organismul se apără producând aderenţe la nivelul trompei uterine care închid trompele,
fiind o cauză majoră de infertilitate la femei.
 Pot apărea aderenţe multietajate, ceea ce va determina apariţia unei porţiuni închise la
nivelul trompei, unde se exacerbează microbul şi, astfel, va apărea piosalpixul (puroi). În
acest caz se vor administra antibiotice, iar ca o consecinţă a vindecării piosalpinxului va
fi apariţia de lichid în acea regiune, ce va determina atrofierea şi subţierea peretelui
trombei, adică hidrosalpinx.
 Afectarea poate fi unilaterală, dar cel mai adesea este bilaterală.

I.6. Alte atrofii prin compresiune

Meningiomul
 Existenţa unei tumori beningne, ce creşte lent şi progresiv, în cavitatea craniană poate
duce la compresiunea parenchimului cerebral determinând o atrofie focală.
 Meningiomul poate fi fatal dacă există în apropierea
trunchiului cerebral.
Hematomul subdural persistent
 poate duce la atrofierea prin compresiune de lob frontal
Anevrismul de aortă abdominală
 poate fi diagnosticat
o ecografic
o radiologic prin comprimarea/atrofia corpului
vetrebral pe care stă aorta, determinând o lipsă
de substanţă la nivelul corpului vertebral,

Curs tehnoredactat de Buruiană Alexandra după notiţele luate de Bontaş Georgeta

3

vizibilă radiologic. Acesta este un semn patognomonic pentru anevrismul de aortă

abdominală.
I.7. Atrofii prin inactivitate
 afectează de obicei oasele şi muşchii după o perioadă de inactivitate.
 La nivel osos: dispariţia trabeculelor osului spongios, rarefiere (la bătrâni numindu-se
osteoporoză)
 Lipsa de actvitate la astronauţi duce la pierderea de masă osoasă şi musculară, în lipsă de
gravitaţie. Frecvent, la întoarcerea în câmpul gravitaţional al Pământului apar fracturi
spontane.

I.8. Atrofii neurogene

Definiţie: Atrofie în lipsa excitaţiei nervoase
Ex: paralizii  atrofierea oaselor şi a musculaturii
 În poliomielită apare lezarea neuronilor ducând la hemiparalizii

Curs tehnoredactat de Buruiană Alexandra după notiţele luate de Bontaş Georgeta

4

Curs tehnoredactat de Buruiană Alexandra după notiţele luate de Bontaş Georgeta

5

I.9. Atrofie genetică

 Distrofia musculară Duchenne, în care muşchii sunt înlocuiţi cu ţesut adipos.
o Debutează la vârsta de 3 ani la membrele inferioare  la 5 ani – imobilizare în
cărucior
o La vârsta de 17 ani sunt afectaţi intercostalii şi muşchiul diafragm  deces
o Ulterior, va afecta şi muschiul inimii
o Fibrele musculare nu dispar, ci devin foarte mici, ceea ce va duce la scăderea în
dimensiune a organului prin scăderea dimensiunii fiecărei celule.
o Coapsa afectată va avea un diametru mai mare decât normal = pseudohipertrofie.

I.10 Atrofii de cauză hormonală

 În boala Addison apare insuficienţă de corticosuprarenală datorată atrofiei de
corticosuprarenală, ce poate fi de cauze multiple, inclusiv autoimună.
 Mucoasa endometrială la menopauză se atrofiază datorită scăderii stimului estrogenic,
rezultând dispariţia glandelor.

Macroscopie (valabilă la toate tipurile de atrofie amintite mai sus)

 Organul este mic, excepţie făcând hirdocefalia, hidrocolecistul, hidrocelul etc (şi tot ce
începe cu hidro...), deoarece aici organul, aparent, creşte datorită acumulării de lichid, în
realitate parenchimul scăzând în dimensiune.
 Forma se păstrează

Curs tehnoredactat de Buruiană Alexandra după notiţele luate de Bontaş Georgeta

6

 Capsula, dacă această există, se zbârceşte – în general la organele parenchimatoase

 Pliurile organelor cavitare sunt şterse – ex. pliuri gastrice
 Organul este palid, brun datorită acumulării de pigment de lipofuscină (rezultat din
fosfolipidele membranei bazale celulare = resturi de celule moarte fagocitate de celule şi
metabolizate parţial)
o Cel mai frecvent afectat este ficatul şi inima (coloraţie brună)
 Consistenţa este crescută : acumulare de ţesut conjunctiv (scleroatrofie)
 Apare înlocuirea parenchimului normal cu:
o Ţesut conjunctiv
o Ţesut adipos – Distrofia musculară Dushenne
 La bătrâni apare „atrofia fiziologică”. La aceştia este evidentă atrofia brună a ficatului
 Atrofia vilozităţilor intestinale în boala celiacă (intoleranţă la gluten)

Microscopie (valabilă la toate tipurile de atrofie discutate mai sus)

 Numărul de celule scade
 Talia celulelor scade
 Creşte stroma conjunctivă – mai rezistentă la hipoxie
 Scade numărul şi talia organitelor (microscopie electronică)
 Acumularea pigmentului de lipofuscină, aşa numitul pigment de uzură, rezultat din
metabolizarea celulelor moarte de către celulele rămase.

II. Involuţia
Definiţie: atrofia fiziologică
Exemple: atrofia
 Canalului arterial
 Timusului – după pubertate – nu dispare complet
 Măduvei hematogene a oaselor lungi – înlocuită de ţesut adipos
 Glandei mamare după lactaţie
 Uterului – postpartum
 Gonadelor – după meno/andropauză

Andropauza: se datorează îmbătrânirii

 Apare treptat
 Apare datorită atrofiei testiculare bilaterale, ceva atrage după sine scăderea funcţiei fertile
 Nu este un eveniment total
 Spermatozoizi există, dar într-un număr mic oligozoospermie
Atrofia testiculară unilaterală în cazul criptohidiei
 Testicolul nu se dezvoltă normal decât la 32C
 Apare atrofia de simpatie: dacă un testicol se atrofiază, se va atrofia şi celălalt
o În acest caz nu apare hipertrofia compensatorie
o Atrofia de simpatie mai este întâlnită şi la ochi

Microscopic:

Curs tehnoredactat de Buruiană Alexandra după notiţele luate de Bontaş Georgeta

7

 Tubii seminiferi au membrana bazală îngroşată – patognomonic pentru atrofia testiculară

 Numărul de celule din epiteliu seminifer scade sau sunt simplificate  scăderea
intensităţii spermatogenezei.
 Celulele Sertoli nu dispar, ci aparent se acumulează, ceea ce înseamnă că secreţia
hormonului rămâne activă

III. Seneşcenţa
Definiţie: atrofie fiziologică
Modificări:
 Scăderea în greutate
 Scăderea dimensiunilor scheletului, a musculaturii
 La nivelul pielii şi fanerelor
 Dinţii
 Gonade
 Inimă, ficat – atrofie brună
 Atrofie cerebrală
o Normală – peste 70 ani
o Alzheimer –50 ani
 Aceste procese sunt condiţionate genetic
Moartea determină apariţia hipoxiei ce are ca şi consecinţă apariţia edemului cerebral cu
circuvoluţiuni accentuate
În progerie, senescenţa este accentuată şi accelerată, decesul survenind la 10 ani.

IV. Hipertrofia şi hiperplazia

Definiţie:
 Hipertrofia reprezintă creşterea în volum, greutate şi funcţie a unui organ pe baza creşterii
în volum a celulelor componete.
 Hiperplazia reprezintă creşterea în volum, greutate şi funcţie a unui organ pe baza
creşterii numărului de celule componente.

Curs tehnoredactat de Buruiană Alexandra după notiţele luate de Bontaş Georgeta

8

 Azi, unii folosesc lax cei doi termeni

 Hipergenezie: supradezvoltarea congenitală a unui organ:
 Copiii mamelor diabetice (peste 5kg – numiţi şi macrosomi)
 Sindrom Beckwith – Wiedemann
 Cauză genetică
 Hemihipertrofie corporală – o jumătate din corp este hiperdezvoltată:
organe, schelet, masă musculară mai mare. Dat fiind faptul că au organele
hiperdezvoltate, sunt predispuşi la tumori (nefroblastom)
 Sindrom Proteus – segment din schelet + musculatura mai dezvoltată
 Este de cauză necunoscută

 Celulele organismului
 Celule stem
 Labile
 Se divid în permanenţă
 Au o capacitate mare de regenerare permanentă (ex.
celulele tubului digestiv – reînoire la 3 zile)
 Stabile: se pot divide dar
 Doar în cazuri speciale
 Au o funcţie importantă (ex. ficat) – 1 hepatocit se divde la 1 an
 Permanente: nu au capacitate de diviziune ( fibrele musculare striate,
neuronii)
 Pot fi înlocuite de celule stem
 Exemplu: Boala Parkinson
o Apare distrugerea unei anumite părţi din creier unde se pot
„înjecta” celule stem ce pot prelua funcţiile neuronilor
distruşi şi astfel ducând la vindecarea boli
 Hipertrofia se întâlneşte doar la ţesutul muscular, pe când la ţesutul nervos,
nu.
 Uterul creşte iniţial prin creşterea taliei celulelor musculare şi mai puţin pe seama
creşterii numărului de celule.
 Hipertrofia muşchilor prin suprasolicitare
 Este întâlnită la:
 Muşchii scheletici
 Inimă
 Tub digestiv
 Aparat urinar
 Mai poate fi asociată şi cu anabolizanţi asemănători testosteronului, care pe plan
hormonal, vor inhiba producţia proprie de testosteron.
 Inima creşte prin îngroşarea pereţilor ventricolului stâng, microscopic observându-se
îngroşarea fibrei musculare cardiace, ducând la o hipertrofie ventriculară stângă, cel mai
adesea cauzată de HTA.
 Fibrele au nevoi mai crescute de O2, dar numărul de vase ce irigă cordul va
rămâne neschimbat, iar ateroscleroza va determina scăderea aportului de O2.
Astfel, fibrele vor ajunge la un maxim de dezvoltare când nu mai au O 2, crescând

Curs tehnoredactat de Buruiană Alexandra după notiţele luate de Bontaş Georgeta

9

şi distanţa dintre capilar şi fibră. Consecinţa imediată va fi hipoxia, ce la rândul ei

va duce la distrofie, iar fibrele vor fi mai slabe, din punct de vedere funcţional,
decât fibrele normale, ajungându-se la insuficienţă cardiacă, în final.
 Această hipertrofie a ventricolului stâng are ca şi cauză:
 Stenoza de valvă aortică
 Coarcaţia de aortă (= îngustarea pe traiect a aortei)

 Hipetrofia tubului digestiv este cauzată de:

o Existenţa unei stenoze de-a lungul tubului digestiv
o Pentru esofag: vindecarea leziunilor cauzate de ingestie de substanţe chimice
 Hipertrofia vezicii urinare:
o Este cauzată de hiperplazia nodulară de prostată (adenom de prostată), care va
determina îngustarea uretrei, prin care urina va trebui să treacă.

Curs tehnoredactat de Buruiană Alexandra după notiţele luate de Bontaş Georgeta

10

 Suprasolicitare:
o Măduva roşie hematogenă – devine hiperplazică în anemiile hemolitice
 Inflamatorie
o Ganglionii, splina – în infecţii (pasagere)
o Stomac: gastrita cronică hipertrofică (de fapt este un proces de hiperplazie) –
pliurile devin exagerat de groase
 Compensatorii: dacă unul din organele pereche nu funcţionează sau dispare
o Rinichi – mai ales
o Plămâni
 Ex.
o Sarcoidoza
 determină creşterea dimensiunii ganglionilor limfatici din hilul pulmonar
o Hipo/hiperplazia renală (compensatorie)
o Stomac = hiperplazie encefaloidă – hiperplazia pliurilor gastrice ce vor devni
asemănătoare circumvoluţiunilor cerebrale)
 Gastrita cronică cu helicobacter pilori
o Hiperplazia focală şi nodulară a ficatului
 De cauză hormonală – consum de anticoncepţionale
 Ecografic seamănă cu o tumoră
 Microscpic: cicatrice conjunctivă stelată în centru, în rest ţesut normal
 Leziunile sunt perfect beningne
 Hormonală:
o STH: hipersecreţia este cauzată de un adenom hipofizar
 Gigantism – la organismele în curs de creştere
 Acromegalie – cartilajele de creştere sunt osificate
 Apare creşterea oaselor late: mandibulă, falangele degetelor.
 Gigantismul şi acromegalia pot coexista.
o ACTH – determina hiperplazia de suprarenală, ducând la hiperfuncţia sa şi, în
final, la sindromul Cushing
o TSH – cauzează mărirea tiroidei în dimensiune (guşă), dar şi hiperfuncţia sa,
ducând la boala Basedow
o Prolactina – determină creşterea glandei mamare în sarcină
o Estrogeni – stimulează diviziunea celulelor cu receptori pentru estrogeni (ţesut
hormonodependent)
 Glanda mamară:
 ♀: pubertate
 ♂ : ginecomastie
 Endometru: hiperplazie glandulară
 Prostată: hiperplazie nodulară
 Femeile produc progesteron pentru a bloca estrogenii
 Bărbaţii blochează estrogenii prin androgeni

Curs tehnoredactat de Buruiană Alexandra după notiţele luate de Bontaş Georgeta

11

 În atrofie testiculară apare ginecomastie.

Curs tehnoredactat de Buruiană Alexandra după notiţele luate de Bontaş Georgeta