REFERAT – DREPTUL MUNCII APROFUNDAT

Modificări ale Codului muncii prin OUG nr. 117/2021 și prin OUG nr. 142/2021

MODIFICĂRI ALE CODULUI MUNCII PRIN OUG NR. 117/2021 ȘI

PRIN OUG NR. 142/2021

Principalul act normativ al dreptului muncii este Codul muncii. Domeniul principal de
reglementare al normelor juridice prevăzute în Codul muncii are în vedere raporturile individuale și
colective de muncă, care se stabilesc între o persoană fizică sau juridică, angajator, și o persoană
fizică, salariat, precum și între patronate, sindicate sau reprezentanții salariaților și autoritățile publice.
Reglementate prin diferite acte normative, asumate prin contractul individual și, după caz, colectiv de
muncă, relațiile sociale de muncă devin raporturi juridice de muncă, a căror specificitate esențială
constă în subordonarea, în condițiile legii, a unui individ/grup de indivizi față de o unitate socio-
economică, cu o structură organizatorică definită și o ierarhie funcțională acceptată.
Ca orice altă ramură a dreptului, și dreptul muncii reprezintă un ansamblu de norme juridice cu
un obiect distinct de reglementare: relațiile sociale de muncă. Aceste relații se stabilesc între cei ce
utilizează forță de muncă – angajatori (patroni) și cei care prestează munca - salariați (angajați). În
sensul Codului muncii (art. 14 alin. 1), „prin angajator se înțelege persoana fizică sau juridică ce poate,
potrivit legii, să angajeze forță de muncă pe bază de contract individual de muncă”. Salariații
(angajații) sunt acele persoane fizice, obligate prin funcția sau profesia lor să desfășoare diverse
activități pentru angajatori (patroni). Între cele două părți – angajatori și angajați – iau naștere atât
relații individuale, dar și colective, consecință a încheierii contractului colectiv de muncă, precum și a
instituționalizării dialogului social, a existenței unor drepturi și obligații distincte ale celor doi
parteneri sociali în procesul muncii ca subiecte colective de drept. Desigur, dreptul muncii este în
principal dreptul contractelor colective și individuale de muncă, dar sfera sa de reglementare este mult
mai extinsă; el privește și alte raporturi juridice decât cele derivate din contractele de muncă. În plus,
așa cum prevede principalul său izvor – Codul muncii, el reglementează și modul în care se efectuează
controlul aplicării dispozițiilor din domeniul raporturilor de muncă, precum și jurisdicția muncii.
Din definiția dată acestei ramuri și științe a dreptului rezultă că în obiectul său intră, în primul
rând, relațiile sociale de muncă, care, reglementate de normele juridice, devin raporturi juridice de
muncă. Noțiunea de relații de muncă are o sferă foarte largă; ea cuprinde totalitatea relațiilor care se

Page 1 of 4
 REFERAT – DREPTUL MUNCII APROFUNDAT
Modificări ale Codului muncii prin OUG nr. 117/2021 și prin OUG nr. 142/2021

formează între oameni în procesul muncii, pe baza aplicării directe a forței de muncă la mijloacele de
producție, și nu doar pe cele izvorâte din contractele de muncă. Numai în accepțiunea restrânsă dreptul
muncii este dreptul contractelor de muncă, întrucât ca știință a dreptului, el cuprinde, în afară de
analiza raporturilor juridice de muncă întemeiate pe contractele de muncă, și referiri (strict necesare)
la alte categorii de raporturi juridice care implică și ele prestarea unei munci. Sfera de reglementare
proprie dreptului muncii cuprinde și unele raporturi juridice conexe (formarea profesională, securitatea
și sănătatea în muncă, organizarea, funcționarea și atribuțiile sindicatelor și patronatelor, jurisdicția
muncii), denumite astfel pentru că derivă din încheierea contractelor de muncă ori sunt grefate pe
acestea, servind la organizarea muncii și la asigurarea condițiilor pentru desfășurarea ei.
Obiectul de reglementare al dreptului muncii îl constituie raporturile juridice de muncă, ce pot
fi, individuale și colective. Tradițional, raporturile de muncă sunt definite ca acele relații sociale
reglementate de lege, ce iau naștere între o persoană fizică, pe de o parte, și, ca regulă, o persoană
juridică (societate comercială, regie autonomă, unitate bugetară etc.) pe de altă parte, ca urmare a
prestării unei anumite munci de către prima persoană în folosul celei de a doua, care, la rândul ei, se
obligă să o remunereze și să creeze condițiile necesare prestării acestei munci. Așa fiind, subiectele
raportului juridic de muncă, în accepțiunea avută în vedere, sunt angajatorul și salariatul (angajatul).
Așa cum am arătat anterior, principalul act normativ al dreptului muncii este Codul muncii. Ca
orice act normativ și cum se întâmplă frecvent în legislaturile de după Revoluție, Codul muncii, pe
lângă faptul că a fost republicat o dată, în anul 2011, suferă în continuare modificări. Cele care le
tratăm în continuare, conform temei referatului, sunt cele aduse prin OUG 117/2021 și OUG
142/2021.
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 117/2021 aduce cinci modificări Codului muncii,
printre care: munca la gri (cea subdeclarată) va fi sancționată cu amenzi de până la 10.000 de lei
pentru fiecare salariat aflat în această situație. De asemenea, în cazul muncii nedeclarate, amenzile
pentru angajatori pot ajunge pana la 15.000 de lei. Sumele nu pot depasi însa valoarea de 100.000 de
lei, în primul caz, respectiv 200.000 de lei, în al doilea caz.
O.U.G. nr. 117 din 4 octombrie 2021 pentru modificarea și completarea Legii nr. 53/2003 -
Codul muncii a fost publicata în Monitorul Oficial nr. 951 din 5 octombrie 2021 și prevede
următoarele modificări:
1. Definirea și sancționarea ”muncii subdeclarate”: ”În sensul prezentei legi, munca
subdeclarată reprezintă acordarea unui salariu net mai mare decât cel constituit și evidențiat în statele
de plată a salariilor și în declarația lunară privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale,
impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate, transmisă autorităților fiscale.”

Page 2 of 4
 REFERAT – DREPTUL MUNCII APROFUNDAT
Modificări ale Codului muncii prin OUG nr. 117/2021 și prin OUG nr. 142/2021

2. Acordarea unor drepturi salariale nete mai mari decât cele constituite și evidențiate în statele
de plată ale salariaților a fost reglementată drept contravenție. Fapta de a acorda un salariu net mai
mare decât cel evidențiat în statele de plată a salariului și în declarația lunară privind obligațiile de
plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate,
transmisă autoritaților fiscale va fi sancționată cu amendă de la 8.000 lei la 10.000 lei pentru fiecare
salariat identificat în această situație, fără a depăși valoarea cumulată de 100.000 lei.
3. Redefinirea și sancționarea muncii nedeclarate prin primirea la muncă a unui salariat cu
depășirea duratei timpului de munca (și nu ”în afara programului de lucru”) stabilită în cadrul
contractelor individuale de muncă cu timp parțial. Astfel, primirea la muncă a unuia sau a mai multor
salariați cu depășirea duratei timpului de muncă stabilită în cadrul contractelor individuale de muncă
cu timp parțial va fi sancționată cu amendă de la 10.000 lei la 15.000 de lei pentru fiecare persoană
astfel identificată, fără a depăși valoarea cumulată de 200.000 lei.
4. Depășirea, cu mai mult de o lună, a termenului stabilit în contract pentru plata salariului va fi
sancționată: ”încălcarea de către angajator a obligației prevăzute (...) cu mai mult de o lună de la
termenul de plată a salariului stabilit în contractul individual de muncă va fi sancționată cu amendă de
la 5.000 lei la 10.000 de lei pentru fiecare persoană căreia nu i s-a plătit salariul, cu excepția situației
în care angajatorul se află sub incidența Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a
insolvenței și de insolvență”.
5. Termenul de compensare a muncii suplimentare prin zile libere plătite a fost extins de la 60
de zile la 90 de zile, pentru a evita blocarea desfășurării raporturilor de muncă ale agenților economici
și asigurarea desfășurării activității acestora în bune condiții.
OUG 142/2021 modifică prevederile Codului Muncii privind salariul de bază minim brut pe
țară garantat în plată și stabilește noi reguli, după cum urmează:
În cazul contractelor individuale de muncă încheiate începând cu data de 1 ianuarie 2022:
Salariul de bază minim brut pe țară poate fi acordat pentru o perioadă de maxim 24 de luni de
la momentul încheierii contractului.
După expirarea perioadei de 24 de luni, salariatul va fi plătit cu un salariu de bază superior
salariului de bază minim brut pe țară.
Aceleași reguli se vor aplica și în cazul contractelor individuale de muncă aflate în derulare la
data intrării în vigoare a OUG 142/2021, perioada maximă de acordare a salariului minim calculându-
se de la 1 ianuarie 2022.
Angajatorii au libertatea de a decide cu privire la cuantumul majorării salariale la sfârșitul
perioadei de 24 de luni. OUG 142/2021 nu conține prevederi în acest sens.

Page 3 of 4
 REFERAT – DREPTUL MUNCII APROFUNDAT
Modificări ale Codului muncii prin OUG nr. 117/2021 și prin OUG nr. 142/2021

Bibliografie

1. Codul Muncii
2. OUG 117/2021
3. OUG 142/2021
4. Suport de curs ”Dreptul muncii aprofundat I și II”, Autori: Alexandru Țiclea, Laura Georgescu

Page 4 of 4