SUBIECTE EXAMEN MANAGEMENT COMPARAT

 Definiţi managementul comparat

Managementul comparat este ştiinţa care studiază procesele şi relaţiile

manageriale din organizaţii ce funcţionează în contexte culturale naţionale
diferite, axându-se asupra identificării şi analizării asemănărilor şi
deosebirilor manageriale,în vederea favorizării transferului internaţional de
know-how managerial şi a creşterii funcţionalităţii, eficacităţii şi eficienţei
organizaţiilor.

 Definiţi managementul internaţional

Managementul internaţional se ocupă de managementul şi activităţile

corporaţiilor internaţionale şi în mod specific cu asigurarea şi controlul de
fonduri, oameni şi informaţii ce traversează frontiere naţionale şi politice

 Prezentaţi cele patru aspecte ce stau la baza modelului Farmer –

Richman

La baza modelului se află patru concepte:

1. Eficienţa managerială relativă;

2. Managementul intern, referitor la coordonarea resurselor umane şi

materiale ale organizaţiei;

3. Constrângerile exogene, specifice mediului analizat, de natură economică,

juridică, sociologică şi educaţională;

4. Eficienţa absolută a managementului.

 Precizaţi care sunt premisele metodologice de la care porneşte

modelul Modelul Negandhi – Prasad

Premisele metodologice de la care pornesc sunt trei:

1. Managementul are un rol activ în viaţa economico-socială, filosofia

managementului reprezentând o variabilă independentă cu o forţă de
influenţare analogă factorilor de mediu;
2. Firma sau intreprinderea joacă un rol central economic şi social,
necesitând să i se acorde o atenţie deosebită, desigur ţinând cont de
multiplele interacţiuni cu mediul ambiant;

3. Mediul este necesar să fie tratat nu global, ci diferenţiat, în cadrul său

deosebind, într-o viziune sistemică, trei categorii de mediu: organizaţional,
instrumental şi societal.

 Precizaţi conceptele/dimensiunile de la care porneşte concepţia lui

Geert Hofstede asupra managementului comparat

Cele patru concepte, cărora li se atribuie conţinuturi noţionale specifice, ce

denotă o cunoaştere aprofundată a mecanismelor sociale şi a teoriei şi
practicii managementului, in general, sunt:

a. individualism/colectivism;

b. apropierea puterii mare/mică;

c. evitarea incertitudinii în mod intens/redus;

d. masculinitate/feminitate.

 Prezentaţi prin ce se caracteritează firmele din Marea Britanie.

O mare parte dintre companiile britanice iau forma holding-urilor,{Societate

care detine cea mai mare parte de actiuni a mai multor firme (filiale). Fiecare
firma din holding isi pastreaza identitatea si forma de organizare, precum si
pietele de aprovizionare si desfacere. Legaturile dintre compania principala
(societatea mama) si filiale se realizeaza in domeniul financiar, tehnologic si
investitional.
De regula holding-ul stabileste directive obligatorii pentru societatile aflate
sub controlul sau pe linie financiara, de management si de comercializare a
produselor} filialele lor fiind de regulă, specializate pe produs.

Gradul de descentralizare a activităţilor manageriale este apreciabil, la

nivelul conducerii holding-ului funcţionâd un aparat managerial alcătuit
dintr-un număr redus de persoane ce se ocupă, în special, de elaborarea
politicilor de ansamblu şi exercitarea controlului financiar.
  Prezentaţi prin ce se caracteritează firmele din Germania

Firmele germane sunt de cele mai multe ori organizate pe divizii sau
funcţiuni.

Gradul de centralizare a deciziilor este ridicat.

Structura organizatorică predominantă este de tip orizontal,formalizarea şi

implicit birocratizarea fiind sensibil mai reduse decât în firmele din Franţa
sau Marea Britanie

Aceasta se reflectă şi în calitatea comunicaţiilor.

Deciziile majore se adoptă, de regulă, în mod participativ de către echipa

managerială care ia forma Consiliului managerial.

 Prezentaţi prin ce se caracteritează firmele din Franța

În Franţa, întreprinderile sunt structurate, cel mai frecvent, pe funcţiuni

prezentând un grad ridicat de formalizare.

Procesele decizionale sunt centralizate, apelandu-se, în acest scop, la un

număr apreciabil de specialişti şi funcţionari.

Pentru managementul francez, se foloseşte epitetul de "birocratic", al cărui

suport principal este ierarhia puternic dezvoltată,structurile organizatorice
fiind alcătuite din numeroase niveluri ierarhice.

Un asemenea sistem managerial încărcat este confruntat cu numeroase

probleme de comunicaţii ce afectează moralul personalului, mai ales la
nivelul eşaloanelor inferioare,cheltuielile generale ale întreprinderii sunt
destul de ridicate.