UNIVERSITATEA „OVIDIUS” CONSTANŢA

FACULTATEA DE MEDICINĂ

MASTER: MANAGEMENTUL INSTITUȚIILOR

ȘI AL SERVICIILOR MEDICALE ȘI FARMACEUTICE, ANUL I

MANAGEMENT STRATEGIC

DISCIPLINA: ELEMENTE ȘI TEHNICI DE MANAGEMENT STRATEGIC

CONF. UNIV. DR. BROASCĂ MADAR VALENTIN

MASTERAND:
NINCĂ ANDREEA

Constanța

2023 
 Conceptul de management strategic

         Evoluția managementului în perspectiva secolului al XXI-lea este anticipată de întreaga

operă a lui Peter F. Druncker. Consacrarea sintagmei “Management strategic” a fost realizată cu
ocazia Primei Conferințe Internaționale de Management Strategic, organizată de I. Ansoff în anul
1973 la Universitatea Vanderbilt.
         Managementul strategic a primit multiple interpretări de-a lungul timpului, în literatura de
specialitate:
- “procesul prin care conducătorii determină direcția pe termen lung și performanțele
organizației, asigurând realizarea unei formulări atente, a unei implementări corecte și a unei
continue evaluări a strategiei.” (Rue și Holland, 1986)
- “arta și știința formulării, implementării și evaluării deciziilor funcționale corelate
care permit unei organizații să își atingă obiectivele.” (David, 1989)
-“procesul examinării simultane a prezentului și viitorului mediului înconjurător, al
formulării obiectivelor organizației și al luării, implementării și controlării deciziilor focalizate
asupra acestor obiective în mediul înconjurător actual și viitor.” (Higgins, 1983)     
         Managementul strategic poate fi definit ca arta și știința formulării, implementării și
evaluării deciziilor funcționale care permit unei organizații să-și atingă obiectivele. Acesta
reprezintă procesul de conducere, de urmărire a măsurii organizației, care guvernează relațiile
organizației cu mediul înconjurător.
         Trebuie să remarcăm faptul că strategia nu reprezintă același conținut ca și managementul
strategic, cu care de multe ori este confundată. Dacă în planificarea strategică, reflexia strategică
implică doar mediul înconjurător al firmei, în cazul managementului strategic i se adaugă și
mediul intern – organizație, cultura, putere. Managementul strategic reflectă imediat orice
modificare generată de un eveniment deosebit, spre deosebire de planificarea strategică, care este
neadaptivă la această modificare. În plus, managementul strategic antrenează nu doar direcția
generală sau partea superioară a ierarhiei (top-managementul), ci și persoanele de la nivelurile
inferioare și operaționale , responsabile de implementarea strategiilor.
         Managementul strategic este procesul prin care managerii stabilesc, pe baza anticipării
schimbărilor din firmă și din mediul extern al acesteia, direcțiile și sensul evoluției viitoare,
obiectivele de performanță dorite și asigură formularea, implementarea și evaluarea unei strategii
care să dea firmei posibilitatea să supraviețuiască pe termen lung și să obțină performanțe în
conformitate cu obiectivele stabilite.
         Managementul strategic este definit ca un set de decizii și acțiuni, concretizat în formularea
și implementarea de planuri proiectate pentru  a realiza obiectivele firmei.
         Majoritatea specialistilor subscriu insa ideea ca managementul strategic reprezintă o formă
evoluată de conducere apărută ca răspuns la cerința sporirii capacității firmelor de a înfrunta cu
succes un mediu tot mai dinamic. Managementul strategic este procesul amplu și complex prin
care conducerea de vârf a firmei stabilește, pe baza anticipării schimbărilor ce se vor produce în
cadrul și în exteriorul acesteia, evoluția ei pe termen lung și performanțele pe care le va realiza,
asigură formularea riguroasă, aplicarea corespunzătoare și evaluarea continuă a strategiei. 
         Managementul strategic are deci ca vocație esențială înfruntarea schimbărilor. Realizarea
cu succes a unui asemenea demers presupune nu numai existenta unei metodologii riguroase de
desfășurare a procesului managementului strategic, dar și a unei atitudini adecvate a tuturor celor
implicați în procesul respectiv, în primul rând a conducerii de vârf a firmei, precum și a altor
condiții.
 Componentele managementului strategic

Strategii
         Strategii sunt persoanele cele mai responsabile pentru succesul sau insuccesul organizației.
Strategii pot avea funcții diferite precum director general executiv (CEO - Chief Executive
Officer), președinte, patron, președintele consiliului de administrație, director executiv sau
antreprenor.

 Misiunea
         Declarațiile și misiunea sunt caracteristici de bază cu rolul de a distinge o afacere de altele
similare. O specificație a misiunii identifică scopul operațiunilor firmei în termeni de piață și
producție. Ea adresează întrebarea de bază pe care o au toți strategii:  “Ce este afacerea noastră?”
O specificație clara a misiunii descrie valorile și prioritățile unei organizații. Dezvoltarea unei
misiuni a afacerii obligă strategii să se gândească la scopul și natura operațiilor prezente și să
genereze atractivitatea potențială pentru piețele viitoare. O specificație a misiunii schițează larg
direcția viitoare a unei organizații.

 Oportunități și amenințări externe

         Acești termeni se referă la tendințe și evenimente economice, sociale, culturale,
demografice, de mediu, politice, legislative, guvernamentale, tehnologice și competiționale care
ar putea în viitor să aducă beneficii sau pierderi semnificative. Oportunitățile și amenințările sunt
departe de controlul organizației și de aici sunt catalogate ca “externe”.

Puncte tari și slabe interne

         Punctele forte și slăbiciunile interne sunt activități controlabile într-o organizație care sunt
realizate bine sau prost. Activitățile de management, marketing, finanțe/contabilitate, producție
(operații), cercetare și dezvoltare, și sistemele de tehnologia informației sunt funcțiuni ale
afacerii unde apar puncte forte sau slăbiciuni. Procesul de identificare și evaluare a punctelor
forte și a slăbiciunilor organizaționale în zonele funcționale ale unei afaceri este o activitate de
esență a managementului strategic. Organizațiile tind să caute strategii care să valorifice punctele
forte și slăbiciunile care sunt determinante în comparație cu concurenții.

Obiective pe termen lung

         Obiectivele pot fi definite ca rezultate specifice pe care o organizație caută să le obțină în
îndeplinirea misiunii de bază. Termen lung înseamnă mai mult decât un an. Obiectivele sunt
esențiale pentru succesul organizațional deoarece ele asigură direcția, ajută în evaluare, creează
energia, dezvăluie prioritățile, permit coordonarea și asigură o bază pentru planificarea efectivă,
organizare, motivare și controlul activității. Obiectivele ar trebui să fie competitive, măsurabile,
consistente, rezonabile și clare. Într-o firmă multidimensională obiectivele ar trebui să fie
stabilite pentru întreaga companie și pentru fiecare divizie.

Strategiile
         Strategiile sunt mijloacele prin care pot fi atinse obiectivele pe termen lung. Strategii din
afaceri pot include expansiunea (geografică), diversificarea, achiziția, dezvoltarea de produse,
penetrarea pe piață, restrângeri, fuziuni, lichidare și joint-venture (asocieri).
Politici
         Sunt mijloacele prin care vor fi atinse obiectivele anuale. Politicile includ liniile directoare,
regulile și procedurile stabilite, capabile să recompenseze eforturile de a atinge obiectivele
propuse. Politicile sunt ghizi în luarea deciziilor și se referă la situații curente sau periodice.

Obiective anuale 
         Obiectivele anuale sunt obiective pe termen scurt pe care trebuie sa le atingă organizația în
vederea obținerii obiectivelor pe termen lung. La fel ca obiectivele pe termen lung ele trebuie să
fie măsurabile, cantitative, competitive, realiste, consistente și cu priorități. Ele ar trebui să fie
stabilite la nivele de corporație, divizie și funcțional pentru organizații mari.
       

Bibliografie:

1. Remeş E., Managementul strategic al firmei, Ed. Gutenberg Univers, Arad, 2011