Defecţiuni ale componentelor pompelor elicoidale

Funcţionarea pompelor cu cavităţi progresive este afectată de o serie de factori

ca: presiunea diferenţială pe etaj, temperatura din sondă, conţinutul de particule
solide al fluidelor aspirate de pompă, cantitatea de gaze pătrunsă în pompă, modul
de instalare a rotorului în stator, etc. Toţi acesşti factori dacă nu sunt corectaţi sau
menţinuţi sub control pot conduce la deteriorarea pompei. În cele ce urmează se
prezintă unele defecţiuni ale rotorului, respectiv statorului pompei.
Defecţiuni ale rotorului:
 Uzura din cauza abraziunii(fig.1) se produce ca urmare a prezenţei
nisipului în fluidele care ciculă prin pompă. Cu toate că, spre deosebire
de alte sisteme de extracţie, pompa cu cavităţi progresive nu are
probleme în a lifta fluide care conţin impurităţi solide, acţiunea
abrazivă a acestor solide se manifestă asupra componentelor pompei,
ducând la deteriorarea acestora. Uzarea prin abraziune se poate produce
pe toată suprafaţa rotorului ducând la distrugerea stratului dur cromat.
Acest tip de uzură extremă a rotorului se produce nu numai din
vehicularea fluidor care conţin impurităţi solide , ci şi din cauza
manipulării necorespunzătoare a rotorului la introducerea acestuia în
pompă. În cazul liftării fluidelor abrazive se recomandă ca viteza de
pompare şi presiunea diferenţială pe etaj să fie mai mici decât în cazul
în care pompa ar lifta numai lichid.

Fig.1 Rotor uzat din cauza abraziunii fluidelor vehiculate[6].

 Uzura determinată de atacul acidului(fig.2 şi 3) se produce din cauza

pH-ului fluidului vehiculat prin pompă care devine prea acid sau prea
bazic. De asemenea, poate apare atunci când se face operaţia de
acidizare cu pompa în sondă. În acest caz, acidul atacă suprafaţa

1
 cromată a rotorului creând nişte ciupituri pe suprafaţa acestuia care pot
ajunge până la metalul de bază. Viteza de deteriorare a stratului dur de
crom depinde de: concentraţia acidului în fluidele vehiculate de pompă,
temperatura la nivelul pompei, presiunea diferenţială de pompare şi
viteza de rotaţie a rotorului.

Fig.2 Atacul acid asupra rotorului[6].

.
Fig.3 Ciupituri pe corpul rotorului ca urmare a atacului acid[6].

 Ruperea rotorului din secţiunea superioară din cauza efortulului de

torsiune mare(fig.4) sau a oboselii materialului(fig.5). Aceste ruperi
apar din cauza unor solicitări ciclice determinate de blocarea pompei
sau de poziţia necorespunzătoare a rotorului în stator.

2
 Fig.4 Ruperi ale rotorului cauzate de efortul de torsiune excesiv[4].

Fig.5 Ruperi ale rotorului cauzate de oboseala materialului[4].

 Fisurarea suprafeţei cromate a rotorului se produce ca urmare a

frecărilor dintre rotor şi stator, a presiunii diferenţiale pe pompă mare,
şi a vitezei de rotaţie mare a rotorului.
Defecţiuni ale statorului:
 Oboseala materialului(histereza)(fig.6). Sarcinile ciclice care
acţionează asupra elastomerului duc la creşterea temperaturii interne şi
cauzează o vulcanizare secundară care tranformă elastomerul nitrilic în
ebonită În consecinţă elastomerul îşi pierde elasticitatea, se întăreşte şi
se crapă în zonele cu încărcare ciclică. Cauzele oboselii elastomerului
sunt: presiunea diferenţială pe pompă mare, temperatură mare,
dimensionarea necorespunzătoare a rotorului, umflarea excesivă a
statorului, viteză de pompare mare.

3
 Fig.6 Oboseala elastomerului[6].

 Atacul chimic asupra elastomerului(fig.7) poate fi identificat în cazul

în care acesta prezintă umflături şi este mai moale decât în starea
iniţială.

Fig.7 Atacul chimic asupra statorului[6].

 Deteriorarea elatomerului din cauza presiunii diferenţiale pe etaj mai

mare de 7 bar. Această presiune excesivă duce la creşterea frecării
dintre fluidele vehiculate de pompă şi componentele pompei.
 Deteriorarea elastomerului(fig.8) din cauza funcţionării „uscate” a
pompei fără lichid, ca urmare a lipsei de nivel sau a blocării aspiraţiei
pompei. De asemenea, temperatura mare la nivelul pompei poate
conduce la acelaşi tip de deteriorare a elastomerului.

4
 Fig.9 Deteriorarea elatomerului din cauza
temperaturilor ridicate sau a lipsei de nivel[6] .
 Apariţia unor pungi de gaze(băşici) în elastomer care la un mment dat
se sparg ducând la deteriorarea elastomerului. Acestea apar în cazul
pătrunderii în pompă a unui fluid bifazic. Atunci când se extrage
pompa, scade presiunea fluidelor din pompă, gazele ies din soluţie şi
nu pot fi eliberate suficient de repede din stator. Prin urmare, acţiunea
de decompresie a gazelor se manifestă asupra elastomerului aşa cum se
observă în figura de mai jos(fig.10).

Fig.10 Elastomer afectat de decompresia gazelor[4] .

 Desprinderea elastomerului de pe stator este cauzată de presiunea

diferenţială mare pe pompă, prezenţa solidelor în fluidele vehiculate,
oboseala materialului elastomerului, defecte de fabricaţie, temperatură
mare la nivelul pompei.

5
 Fig.11 Elastomer desprins de pe stator[4].

Defecţiuni ale echipamentului de adâncime

Echipamentul de adâncime al unei sonde în pompaj este supus atât acţiunii
solicitărilor variabile, cât şi acţiunii mediului coroziv şi abraziv, depunerilor de
parafină etc. În plus faţă de aceste solicitări intervine şi oboseala materialului
prăjinilor. Prin urmare, de multe ori au loc ruperi ale prăjinilor, spargeri ale ţevilor,
deteriorarea cilindrului şi supapelor pompelor.
În cele ce urmează se prezintă câteva defecţiuni ale echipamentului de
adâncime ale unei sonde în pompaj:
Acţiunea mediului coroziv asupra prăjinilor şi mufelor de legătură se prezintă
în figura de mai jos.

a.

b. c. d.
Fig.12 Atac al mediului coroziv asupra prăjinilor de pompare şi mufelor de îmbinare: a.atac
bacterian, b. şi d. atac al H2S, c. atac extrem şi de durată al apei corozive[12][17].

Mediul coroziv este generat de prezenţa hidrogenului sulfurat şi a dioxidului

de carbon, precum şi de prezenţa unor microorganisme. Acţiunea hidrogenului
sulfurat se manifestă prin crearea pe suprafaţa prăjinilor a unor mici adâncituri (pits).
Unele bacterii anaerobe generează H2 S, produc enzime, oxidează fierul solubil în
apa produsă, etc. Coroziunea generată de aceste microorganisme este foarte
agresivă. Rezultatul acţiunii acestor bacterii asupra prăjinilor de pompare se prezintă
în figura 12 a fiind uneori asemănător cu cel al atacului hidrogenului sulfurat.

6
 Ruperea prăjinilor se poate produce din corp sau din cep[1][12] având diferite
cauze ca: defecte de fabricaţie, manipulări greşite, solicitare excesivă şi corodare.
După aspectul suprafeţei în zona de ruptură, se poate identifica cauuza producerii
ruperii. De exemplu în figura de mai jos se prezintă prăjini rupte din cauza obosealii
materialului ca urmare a deformării acestora.

Fig.13 Prăjini rupte din cauza obosealii determinată de deformarea acestora[12].

F.

Fig.14 Cauze ale ruperii identificate dupa aspectul sectiunii in care s-a produs ruperea prajini:
A- rupere din cauza torsiunii; B,C- oboseala materialului; D- rupere din cauza efortului de
tractiune mare; E- rupere ca urmare a initierii unei fisuri cauzate de eforturi; F- defecte de
fabricatie.

7
 Fig.15 Mufe de legatura intre prajini uzate din cauza frecarilor acestora cu tevile de
extractie.

Fig.16 Uzarea mufelor prajinilor ca urmare a actiunii CO2

8
 Țevile de extracţie se pot deteriora din cauza uzurii excesive determinată de
frecarea dintre acestea şi mufele de îmbinare a prăjinilor de pompare(fig.17 a),
precum şi din cauza acţiunii mediului coroziv(fig.17b).

a.

b.
Fig.17. a. Țeavă spartă ca urmare a uzurii excesive; b. atac bacterian asupra ţevilor[12][17].

Elementele componente ale pompei se deteriorează din cauza atacului

mediului coroziv şi abraziv, a condiţiilor de exploatare, defectelor de fabricaţie etc.
În figura de mai jos se prezintă o supapă de pompă uzată.

Fig. 18 Supapa de pompă uzată[17].