Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1. Generalităţi
Refolosirea pneurilor:
- pneurile montate la roţile din faţă sau la roţile din spate trebuie să fie de aceeaşi
structură (radială, convenţională), de aceleaşi dimensiuni, marcă şi tip;
- se va verifica cu regularitate presiunea în pneuri (cu sau fără camere de aer) folosind
manometrul şi nu prin apreciere vizuală;
- după efectuarea oricărei intervenţii asupra roţii de automobil, care necesită modificarea
poziţiei pneului faţă de jantă, este necesară reaşezarea în aceeaşi poziţie (se marchează
iniţial poziţia pneului faţă de jantă);
- pentru pneurile cu camere de aer se recomandă curăţirea la interior a pneului şi uscarea
camerei de aer; pentru reducerea frecărilor dintre pneu şi camera de aer, în interiorul
pneului se împrăştie pudră de talc;
- se măsoară cu dispozitivul special (tip şubler de interior) înălţimea profilului benzii de
rulare (să fie de cel puţin 1,6 mm, conform reglementărilor actuale).
Permutarea roţilor. În timpul utilizării automobilelor, din cauza acţiunii factorilor
legaţi de starea tehnică necorespunzătoare a autovehiculului (direcţie, suspensie,
unghiuri de stabilizare ale roţilor, etc.), structura şi starea de întreţinere a drumurilor,
încărcătura şi repartizarea neuniformă a acesteia pe punţile automobilului, mediu
1
(temperatură, precipitaţii, etc.) şi maniera de conducere, se uzează rapid şi neuniform
banda de rulare a pneului.
Din această cauză, pentru egalizarea uzurilor la pneuri, se recomandă schimbarea roţilor
de pe automobil între ele (permutarea roţilor), folosindu-se scheme tehnologice de
permutare a roţilor, în general după fiecare 30000 km rulaţi.
În general, orice corp în mişcare de rotaţie este dezechilibrat atunci când centrul său de
greutate nu coincide cu centrul său de rotaţie Astfel, o roată de automobil este
dezechilibrată static atunci când centrul de greutate G al roţii se află în planul median al
roţii, dar nu coincide cu centrul de rotaţie O (fig. 1, a). În această situaţie, atunci când
roata se roteşte cu turaţia ω, lagărul roţii este supus la o forţă centrifugă de mărimea:
C = m·r·ω2,
unde:
m – masa (neechilibrată) a roţii;
r – distanţa de la centrul masei m la centrul de rotaţie O;
ω – viteza unghiulară a roţii.
C2 C1
mg2 mg1
b b
G
r r
m m
a a
C C
a). b).
M = ± a·m·r·ω2,
2
Condiţii de echilibru:
a). static (fig. 1, a):
3
potenţiometru de flanşă de fixare
reglare în plan exterior roată
tambur gradat
lampă martor
întrerupător
motor electric manetă - 3 poziţii
I – plan exterior (dreapta)
O – neutru (centru)
II – plan interior (stânga)
4
- se ridică apărătoarea roţii;
- se roteşte roata până când în dreptul tijei de reperare ajunge gradaţia urmărită de pe
discul gradat, identică cu cea citită pe tamburul gradat;
- cu ajutorul unui dispozitiv special se acţionează asupra pneului şi se montează masa de
echilibrare pe jantă în poziţia radială corespunzătoare;
- se verifică din nou echilibrul dinamic al roţii: normal, aparatul trebuie să indice un
dezechilibru de max. 5 grame;
Dacă aparatul indică o valoare mai mare de 10 grame, se trece la echilibrarea roţii în
planul II, executând aceleaşi operaţii.
Notă: Pentru jantele din aliaje neferoase ale autoturismelor, aplicarea maselor de
echilibrare se face în general prin lipire cu o soluţie specială.