Tata

Tată, eu nu ştiu de ce
Nu te-au pus în cântece
Ca pe măiculiţa mea
Care viaţa datu-mi-a.
Tu ca dânsa ne iubeşti
Şi ca ea îmbătrâneşti,
Tată.

Rele-n viaţă sunt de-ajuns,

Dacă plângi, tu plângi pe-ascuns.
Mai iei câte-un păhăruţ,
Dar nu uiţi să ne săruţi,
Tată.

La necaz şi bucurii
Tu ai, tată, mulţi copii,
Ca şi mama-i pruncul tău,
O fereşti de tot ce-i rău.
Asta-i bogăţia ta
Şi nu-ţi trebuie alta,
Tată.

Nu ne spui vorbe de dor,

Dar ades în locul lor
Mâna tu pe cap ne-o pui
Şi mai dragă vorbă nu-i.
Mai mult taci decât vorbeşti,
Dar noi ştim că ne iubeşti,
Tata.

Grigore Vieru (n. 14 februarie 1935, Pererita, România - d. 18 ianuarie 2009, Chişinău, Republica Moldova) a fost un
poet român din Republica Moldova. Poetul român născut dincolo de Prut, a fost o minte strălucità, iubitor de neam
şi ţară, o voce singular, de o expresivitate deosebită în peisajul poeziei româneşti.

In anul 1993, Grigore Vieru a fost ales membru corespondent al Academiei Române.

A scris celebra carte pentru prescolari numită „Albinuta".

Poetul besarabean a vizitat mănăstirile Putna, Voronet, Sucevita, Dragomirna, Väratec şi s-a întors la Chişinău cu un
sac de cărți. Mai tarziu Grigore Vieru mărturisea: Dacă visul unora a fost să ajungă în Cosmos, eu viaţa întreagă am
visat sa trec Prutul.

In 1985, primeste cea mai prestigioasă distincție internațională în domeniul literaturii pentru copii: Diploma de
Onoare Andersen.

A scris versuri despre moarte, pentru a demonstra că nu se teme de ea.

Grigore Vieru este unul dintre fondatorii Frontului Popular din Moldova.

Poate cele mai cunoscute piese pe versurile lui Vieru sunt cele interpretate de soţii Doina şi lon Aldea Teodorovici,
iar cea mai indragità este „Eminescu".

Pe 16 ianuarie 2009, poetul a suferit un grav accident de circulație și a fost internat la Spitalul de Urgenţă din
Chişinău. La două zile după incident, poetul a murit la Spitalul de Urgență din Chişinău.