Activele , care pot fi: corporale şi necorporale (mărci, licenţe, know-how ), reprezintă

potenţialul pentru degajarea de fluxuri financiare din utilizarea lor.

Structura financiară este esenţială pentru definirea şi implementarea strategiilor şi

politicilor de dezvoltare ale întreprinderii .

Lichiditatea şi solvabilitatea întreprinderii – întreprinderea activează în cadrul unui

circuit care-i permite producerea de mărfuri şi transformarea acestora în numerar.

Lichiditatea este capacitatea întreprinderii de a transforma activele în numerar.

Solvabilitatea este capacitatea întreprinderii de a plăti la scadenţă datoriile.

Flexibilitatea şi adaptabilitatea la schimbările mediului economic exprimă

capacitatea întreprinderii de a face faţă schimbărilor ce intervin în mediul economic ,
cum ar fi:

 recesiune sau avânt economic;

 modificarea condiţiilor pe pieţele externe;
 modificarea tehnologiilor.

Poziţia financiară în sine nu poate rezolva problemele întreprinderii

deoarece ,rezultatele sau performanţa se obţine din utilizarea capitalurilor şi
patrimoniului existent.

Performanţele întreprinderii se pot aprecia pe baza unor indicatori, cum ar fi:

 ratele de rentabilitate;
 marja profitului;
 rata profitului;
 volumul absolut al cifrei de afaceri şi a profitului.

De reţinut este faptul că, orice decizie economică porneşte de la poziţia financiară a
întreprinderii şi îşi propune realizarea unui anumit nivel de performanţă.

Ca documente financiare pentru analiza poziţiei şi a performanţelor întreprinderii se

utilizează documentele sintetice , care sunt:

 bilanţul contabil;
 contul de profit şi pierdere;
 notele explicative.

Interpretarea financiară a contului de profit şi pierdere

Interpretarea financiară a contului de profit şi pierdere concentrează o complexitate de

operaţii economice şi financiare, care se reflectă în documentele contabile de sinteză
sub forma fluxurilor şi stocurilor.

Dacă bilanţul contabil exprimă starea patrimonială la încheierea exerciţiului financiar,

contul de profit şi pierdere exprimă, în parte, cum s-a ajuns la această stare.
Fluxurile au o influenţă imediată asupra rezultatului, în timp ce stocurile prezintă un
impact variabil în timp asupra echilibrului financiar al întreprinderii .

Veniturile, conform OMFP nr.1752/2005, sunt creşteri de avantaje economice în cursul

exerciţiului financiar ce au ca rezultat o creştere a capitalurilor proprii diferite de cea
care provine din contribuţiile proprietarilor capitalului. Formele pe care o pot îmbrăca
veniturile:

Creşteri de activ: lichidităţi, creanţe, bunuri, servicii, obţinute în schimbul bunurilor şi

serviciilor pe care le furnizează întreprinderea.

Diminuarea datoriilor: din bunurile şi serviciile furnizate de întreprindere pentru

acoperirea unui împrumut.

Cheltuielile , conform aceluiaşi act normativ, reprezintă reduceri de avantaje

economice ca urmare a diminuării capitalurilor proprii diferite de cea care provine din
distribuirile în favoarea proprietarilor de capital (dividende, restituiri de capital etc).
Formele în care se prezintă cheltuielile sunt:

 Ieşiri sau diminuări de valoare a activelor (mărfuri, amortizare).

 Creşteri de datorii (salarii, impozite, furnizori etc).

Diferenţa dintre venituri şi cheltuieli reprezintă rezultatul financiar al exerciţiului.

Diferenţieri de interpretare între contabilitate şi finanţe

Aceste diferenţieri rezultă din faptul că, din punct de vedere contabil predomină viziunea
patrimonială, iar optica financiară se exprimă în termeni de lichiditate, exigibilitate şi
solvabilitate.

 VENITURILE 1. Fluxuri de lichiditate g

brută.
1. Sunt considerate venituri din producţia vândută (CA) şi cele 2. Un flux real de lichidi
din producţia stocată. trezoreriei) constituie
2. O vânzare reprezintă un venit chiar dacă nu se încasează, 3. Un flux de lichiditate
inclusiv într-un exerciţiu financiar următor. trezoreriei).
3. O creanţă încasată în cursul exerciţiului anterior nu creează 4. Un flux negativ care d
venit. resursele de trezorer
5. O sumă calculată car
 CHELTUIELILE trezoreria, dar are im
6. Nu au nici un fel de in
1. Achitarea unui furnizor în exerciţiul următor nu generează o lucru de luat în seam
nouă cheltuială. aspectul incidenţelor
7. Nu reprezintă un flux
 AMORTIZAREA – repartizarea valorii unui activ imobilizat Afectează valorile rat
asupra duratei de utilizare estimată.

1. Este cheltuiala de exploatare ( IAS 4).

 PROVIZIOANELE (IAS 37 - datorii a căror scadenţă sau

mărime este nesigură)
 1. Sunt cheltuieli care afectează rezultatul dar fără consecinţe
asupra trezoreriei nete.

 REEVALUAREA elementelor de activ imobilizat reprezintă o

creştere a valorii acestora şi corespunzător o creştere a
capitalurilor proprii (rezerve din reevaluare)

Fluxurile economice sunt generate de activitatea ordinară structurată pe trei domenii

de activitate:

Activitatea de exploatare, care este activitatea de bază ce vizează formarea profitului

întreprinderii din sectoarele industrial, comercial şi prestări servicii.