CAPITOLUL 1

Asistență socială, servicii sociale și asistență socială

A. BUNĂSTARE SOCIALĂ

I. Definiție

 Preocuparea organizată a tuturor popoarelor pentru toți oamenii ( Gertrude Wilson )

 Sistemul organizat de servicii și instituții sociale, conceput pentru a ajuta indivizii și grupurile să atingă
standarde satisfăcătoare de viață și sănătate ( Walter Friedlander )
 Include acele legi, programe, beneficii și servicii care asigură sau consolidează prevederile pentru
satisfacerea nevoilor sociale recunoscute ca fiind fundamentale pentru bunăstarea populației și pentru o
mai bună funcționare a ordinii sociale ( Elizabeth Wickenden )
 Toate aranjamentele sociale organizate care au ca obiectiv direct și primar bunăstarea oamenilor în
context social ( Comitetul de lucru preconferință pentru cea de-a 15-a Conferință Internațională
de Asistență Socială )
 Cuprinde bunăstarea tuturor membrilor societății umane, inclusiv bunăstarea lor fizică, mentală,
emoțională, socială, economică și spirituală.

II. Societatea răspunde nevoilor sau problemelor nesatisfăcute prin intermediul ff. moduri

 Eforturi individuale și de grup – eforturi sistematice și voluntare întreprinse de indivizi și/sau grupuri
ca răspuns la nevoi nesatisfăcute
 Instituții societale majore care au rolurile și responsabilitățile desemnate pentru a satisface nevoile
umane - familia, biserica, guvernul, cooperativele și sindicatele
 Agenția Socială – prevedere majoră de ajutorare a oamenilor; parte integrantă a rețelei instituționalizate
de servicii a unei comunități; asistenții sociali profesioniști sunt de obicei angajați de o agenție socială
III. Două puncte de vedere sau concepții despre bunăstarea socială
 Formulare reziduală – concepe asistența socială ca fiind oferită temporar în situații de urgență și
retrasă atunci când sistemul social obișnuit funcționează corespunzător
 Formularea instituțională – vede bunăstarea socială ca o funcție adecvată și legitimă a societății
moderne
Propria noastră Constituție filipineză (1987) reflectă viziunea instituțională
În Filipine astăzi, multe instituții și agenții combină cele două puncte de vedere din cauza naturii nevoilor și
problemelor oamenilor.
IV. Programele de asistență socială se încadrează de obicei în următoarele categorii:

 Securitate socială – ansamblu de măsuri obligatorii instituite pentru a proteja individul și familia sa
împotriva consecințelor unei întreruperi inevitabile
 Servicii sociale personale – funcții de serviciu care au o influență majoră asupra problemelor personale,
situațiilor individuale de stres, asistență interpersonală sau ajutorarea persoanelor aflate în nevoie și
asigurarea unei colaborări directe cu lucrătorii din guvern și agențiile de voluntariat
 Asistență publică – ajutoare/sprijinuri materiale/concrete oferite de obicei de agențiile guvernamentale
persoanelor care nu au venituri sau mijloace de sprijin pentru ei și familiile lor
 B. SERVICII SOCIALE

I. Definiție
 Se referă la programe, servicii și alte activități prestate sub diverse auspicii, pentru a răspunde în mod
concret nevoilor și problemelor societății.
II. De ce este nevoie de servicii sociale?
 Sunt oameni care au nevoi și probleme dincolo de propria capacitate de rezolvare
Bunăstarea socială (și, prin urmare, serviciile sociale) a fost acceptată ca o funcție legitimă a societății
industriale moderne de a ajuta oamenii să se împlinească.
Multe dintre problemele cu care se confruntă oamenii astăzi sunt urmăribile schimbărilor sociale rapide care au
avut loc (efecte adverse ale urbanizării și industrializării; subdezvoltarea rurală)
Richard M. Titmus vede problemele sociale ca fiind structurale sau localizate practic în economie. El consideră
serviciile sociale ca o compensare parțială pentru „deservicii generate social” și „defavorizarea cauzată social”.
III. Printre numeroasele obiective legitime și de importanță vitală ale bunăstării sociale se numără
ff.
 Obiectivele de justiție umanitară și socială
 înrădăcinate în idealul democratic al justiţiei sociale
 bazat pe credința că omul are potențialul de a se realiza pe sine, cu excepția factorilor (fizici,
sociali, economici, psihologici etc.) uneori îl împiedică sau îl împiedică
 Acest concept susține că este corect și just ca omul să-l ajute pe om, prin urmare, serviciile
sociale
 Implică identificarea celor mai afectați, cei mai dependenți, cei mai neglijați și cei mai puțin care
să se ajute și să-i facă prioritari
 Obiectivul de control social
 Pe baza recunoașterii faptului că grupurile nevoiașe, defavorizate sau dezavantajate pot ataca,
individual și/sau colectiv, ceea ce ei consideră a fi o societate ofensătoare
 Obiectivul de dezvoltare economică
 Servicii sociale care contribuie direct la creșterea productivității
 Servicii sociale care previn sau ameliorează povara dependenței de munca adultă a acestor
persoane aflate în întreținere
 Servicii sociale care previn sau contracarează efectele perturbatoare ale urbanizării și
industrializării

C. MUNCA SOCIALA

I. Definiție
 Încearcă să îmbunătățească funcționarea socială a indivizilor, individual și în grupuri, prin activități
axate pe relațiile lor sociale care constituie interacțiunea dintre om și mediul său ( Consiliul Statelor
Unite pentru Educație în Asistență Socială )
La 27 iunie 2001, Asociația Internațională a Școlilor de Asistență Socială și Federația Internațională a
Asistenților Sociali au anunțat împreună o nouă definiție internațională a asistenței sociale despre care se crede
că este aplicabilă în fiecare regiune și țară a lumii -
 „Asistența socială promovează rezolvarea problemelor legate de schimbarea socială în relațiile umane și
împuternicirea și eliberarea oamenilor pentru a spori bunăstarea. Folosind teoriile comportamentului uman și ale
sistemelor sociale, asistența socială intervine în punctul în care oamenii interacționează cu mediul lor.
Principiile drepturilor omului și justiția socială sunt fundamentale pentru asistența socială”
În general, problemele de funcționare socială sunt cauzate de oricare dintre ff.
 Insuficiențe personale
 Insuficiențe situaționale
 Insuficiențe atât personale, cât și situaționale
Prin urmare, toate eforturile asistentului social s-au concentrat fie pe a ajuta o persoană să se adapteze sau să
facă față mediului său, fie pe modificarea sau schimbarea mediului/situației sale sau pe ambele
Asistența socială nu este o metodă greșită sau greșită sau încercare și eroare, ci un serviciu profesional care
folosește cunoștințele și abilitățile științifice
Asistența socială, introdusă în anii 1930 ca o metodă sistematică de a ajuta oamenii în domeniul bunăstării
publice în Filipine, a ajuns să fie recunoscută oficial ca profesie odată cu aprobarea unei legi de către Congres în
1965, care ridică asistența socială la o profesie.