Articolul 107 ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ CENTRALĂ DE SPECIALITATE

(1) Organele centrale de specialitate ale statului sunt ministerele. Ele traduc în viaţă, în temeiul legii, politica
Guvernului, hotărârile și dispoziţiile lui, conduc domeniile încredinţate și sunt responsabile de activitatea lor.
(2) În scopul conducerii, coordonării și exercitării controlului în domeniul organizării economiei și în alte
domenii care nu intră nemijlocit în atribuţiile ministerelor, se înfiinţează, în condiţiile legii, și alte autorităţi
administrative.

Activitatea executivă efectivă a Guvernului este imposibilă fără structurile administrative centrale, specializate
pe domenii concrete. Totalitatea ministerelor și a altor autorităţi ale administraţiei publice centrale alcătuiesc
administraţia publică centrală de specialitate. În sensul art. 107 din Constituţie, administraţia publică centrală
de specialitate este formată din două tipuri de autorităţi. Pe de o parte, sunt ministerele, conducătorii cărora fac
parte din Guvern, având posibilitatea de a-și expune viziunea în ședinţele acestuia. Pe de altă parte, așa cum
prevede alin. (2) art. 107 din Constituţie, dacă unele domenii de activitate ale executivului nu sunt acoperite de
ministere, se formează alte autorităţi administrative, precum agenţii, birouri, servicii, centre ș.a. Numărul exact
și denumirile acestor autorităţi nu sunt reglementate de Constituţie, făcând domeniul Legii nr. 64 din
31.05.1990, în special al art. 24, care a suferit pe parcurs cele mai multe modificări. Astfel, dacă în 1990
existau exclusiv 17 ministere, acum din organele centrale de specialitate ale administraţiei publice (după cum
este intitulat art. 24) fac parte 16 ministere și 8 alte autorităţi ale administraţiei publice, inclusiv 4 agenţii, 2
birouri, un serviciu și un centru. Este de menţionat că până în 2005 acestea erau numite departamente.
Ulterior, anumite structuri ale ministerelor au devenit departamente. Conform jurisprudenţei Curţii
Constituţionale, „prin intermediul ministerelor Guvernul execută programele sale de activitate și exercită
administrarea publică pe întreg teritoriul statului, inclusiv în unităţile administrativ-teritoriale, ca elemente ale
statului. Ministerele exercită conducerea generală pe verticală, prin serviciile desconcentrate în teritoriu“
(Hotărârea nr. 2 din 13.02.20071). La cele enunţate de Curte, se mai poate adăuga că, în sensul art. 72 din
Constituţie, ministerele pot fi formate numai prin lege organică. Acestea pot fi ramurale, precum Ministerul
Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor, sau funcţionale, precum Ministerul Finanţelor. Ministerele sunt
conduse unipersonal de miniștri, numiţi de Președintele Republicii Moldova la propunerea Prim-ministrului (la
începutul mandatului, având și votul de încredere al Parlamentului). Miniștrii au un statut deosebit în cadrul
acestor autorităţi administrative, pentru că, pe de o parte, sunt persoane politice, desemnate în urma
negocierilor parlamentare de către formaţiunile politice, iar pe de altă parte, sunt administratori, care se supun
unor reguli rigide ale administraţiei publice, fiind responsabili în faţa Guvernului pentru activitatea ministerului și
angajaţilor din subordine. Miniștrii sunt asistaţi în activitatea lor de viceminiștri, numiţi și demiși de Guvern, și
colegiile ministerelor, care sunt și ele formate de Guvern. Celelalte organe ale administraţiei publice de
specialitate se formează de Parlament la propunerea Prim-ministrului. Și în acest sens, ca și la formarea
ministerelor, jurisprudenţa Curţii Constituţionale, expusă în Hotărârea nr. 11 din 27.06.20062, a fost univocă:
„Constituţia și Legea cu privire la Guvern prevăd înfiinţarea autorităţilor administrative exclusiv în condiţiile
legii. Dispoziţia constituţională «se înfiinţează, în con diţiile legii, și alte autorităţi administrative» din art. 107
alin. (2) semnifică crearea acestora de către Parlament în conformitate cu Legea cu privire la Guvern.“
Celelalte organe ale administraţiei publice de specialitate sunt conduse de directori, numiţi și eliberaţi din
funcţie de către Guvern. În activitatea lor, ministerele și celelalte organe ale administraţiei publice centrale de
specialitate adoptă sau emit acte normative ori, altfel spus, acte departamentale. Acestea pot fi ordine,
regulamente, instrucţiuni, reguli, hotărâri, decizii ș.a.
Alin. (1) al art. 107 prevede răspunderea ministerelor pentru îndeplinirea programului de activitate asumat de
Guvern în faţa Parlamentului la învestitură. Ca sancţiune pentru neonorarea obligaţiilor funcţionale, poate
surveni remanierea guvernamentală, care, în sensul alin. (6) art. 98 din Constituţie, poate fi iniţiată de Prim-
ministru și fina lizează cu eliberarea de către Președintele Republicii Moldova a membrului de Guvern și
desemnarea altui membru. Este de menţionat că, pe lângă Guvern, ministere și alte autorităţi administrative de
specialitate subordonate Guvernului și ministerelor, administraţia publică centrală mai este alcătuită și din
autorităţi administrative autonome, precum Curtea de Conturi, modul de formare al căreia este reglementat de
art. 133 din Constituţie, Serviciul de Informaţii și Securitate al Republicii Moldova, Consiliul Suprem de
Securitate, Consiliul Coordonator al Audiovizualului ș.a., statutul cărora nu este reglementat prin Constituţie, ci
prin lege. La crearea lor, rolul de bază revine, de obicei, Parlamentului, din care cauză aceste autorităţi sunt
supuse unui control parlamentar special1.