De Camil Petrescu

Ultima noapte de dragoste Intaia noapte de razboi

Romanul este cea mai complexa si mai cuprinzatoare specie a genului epic in
proza, de mari dimensiuni,surprinzand conflicte puternice, cu o desfasurare pe
mai multe planuri narative.

Ceea ce da unitate operei lui Camil Petrescu – acest “trudnic in ale scrisului” cum
se autodefineste - este aspiratia spre autenticitate. Pentru el, actul de creatie
constituie un act de cunoastere, de descoperire si nu de inventie. Publicat in anul
1930, romanul“Ultima noapte de dragoste intaia noapte de razboi” de Camil
Petrescu este cel mai renumit roman modern de tip subiectiv, avand drept
caracteristici: unitatea perspectivei narative, timpul prezent si subiectiv, fluxul
constiintei, memorie afectiva, naratiunea la persoana I si luciditatea autoanalizei.

Tema romanului camilpetrescian este centrata pe experientele definitorii pentru

evolutia lui Stefan Gheorghidiu: experienta iubirii si cea a razboiului il vor schimba
odata pentru totdeauna pe tanarul intelectual, care iese cumva mantuit din
intamplarile relatate.

Titlul romanului indica cele doua prejudicii pe care Stefan Gheorghidiu va incerca
sa le amelioreze. Substantivul “noapte” indica trairea in constiinta si abolirea
principiului cronologic, iar cuvintele “prima” si “ultima” sunt granitele temporale
ale unor experiente pe care personajul principal al romanului le va trai si care ii
vor modifica in cele din urma viziunea: iubirea si razboiul.

Structural si compozitional, romanul este alcatuit din doua parti: prima parte este
centrata pe relatia de dragoste dintre Stefan Gheorghidiu si Ela, in vreme ce
partea a II-a prezinta activitatea lui Ghiorghidiu pe frontul transilvanean din
Primul razboi mondial. Fiind prin excelenta un roman modern, Camil Petrescu
renunta la structura clasica: perspectiva narativa este subiectiva, naratiunea
realizandu-se la persoana I, evenimentele de constiinta au o mare semnificatie,
conflictul interior devine mai important decat conflictele exterioare ale
personajului, apar transpuse in economia romanului documentele de constiinta
(jurnalul, scrisorile, memoriile).

1
 De Camil Petrescu

Naratorul este protagonistul romanului, perspectiva narativa fiind subiectiva si

unica, cu focalizare interna (“impreuna cu”). Identitatea intre planul naratorului si
al personajului face ca cititorul sa cunoasca despre personaje tot atata cat stie si
personajul principal. Situarea eului narativ in centrul povestirii confera
autenticitate, iar faptele si personajele sunt prezentate ca evenimente interioare,
interpretate si analizate. Prin monolog interior, Stefan Gheorghidiu analizeaza
alternand aspect ale planului interior (stari, trairi, sentimente) si ale planului
exterior (fapte, relatii cu ceilalti, tipuri umane).
-Romanul debuteaza printr-un artificiu compozitional: actiunea primului capitol -
“La piatra Craiului in munte”- este posterioara intamplarilor relatate in restul
Cartii I. Capitolul pune in evidenta cele doua planuri temporale din discursul
narativ : timpul nararii (prezentul frontului) si timpul narat (trecutul povestii de
iubire).