Umanismul ( perioada Renașterii)

Giovanni Boccaccio
Sonet

La moartea lui Francesco Petrarca

Tu ţi-ai luat, iubit signor, azi zborul

spre ţara ce aşteaptă sus să-i vie
aleşii Domnului, când o să fie
să lase lumea noastră rea, cu zorul.
Azi eşti acolo unde-adesea dorul
de Laura te înălţa-n tărie;
îi ţine Fiammetta-mi companie,
şi-n faţă au pe-Atotstăpânitorul.
Azi cu Sennuccio, Dante şi cu Cino
priveşti din cuibul liniştii eterne
la stări de mintea noastră necuprinse.
Ah! Dacă m-ai iubit, grăieşte-mi: "Vino!"
Să viu din lumi dedate tristei ţerne,
spre-aceea ce iubirea mi-o aprinse.
- Sonetul este dedicat lui Francesco Petrarca,
de asemenea un promotor al umanismului
Italian
- Sennuccio, Dante, Cino au contribuit
semnificativ asupra operei lui Giovanni
Boccaccio
- prin versul : ,, să lase lumea noastră rea, cu
zorul.” Pune în valoare omul și viața, o
trăsătură importantă a umanismului.
- prin dragotea platonică pentru Laura,
subliniind sentimentul de dor, poetul
elogizează sentimentele omenești, astfel
contribuie la fundamentarea conceptiei
umaniste despre lume și om

Iluminismul ( rezultat din curentul umanist

al Renașterii)
Johann Wolfgang von Goethe

Mireasa din Corint

Din Atena, un flacau descinde  Poezia abordează confruntarea

In Corint; aici strain era, dintre religiile păgâne și
Doar un cetatean de-al sau parinte creștinismul recent apărut
Cu o vorba s-a legat, candva:
Dar de-atuncea lor,
Fiica si fecior,
Mire si mireasa le spuneau.
Insa l-or primi cu bucurie
Crezul vechi de l-ar fi lepadat?

Pe ai sai, pe el, pagani ii stie,

Iara gazda lui s-a crestinat.
Cand se naste-un crez
Dragostea ades
Buruiana, la gunoi s-a dat!
[…]
 Simbolismul
Charles Baudeleaire

Albatrosul

Din joacă, marinarii pe bord, din când în când
Prind albatroşi, mari păsări călătorind pe mare
Care-nsoţesc, tovarăşi de drum cu zborul
blând
Corabia pornită pe valurile-amare.
Pe punte jos ei care sus în azur sunt regi
Acuma par fiinţe stângace şi sfiioase
Şi-aripile lor albe şi mari le lasă, blegi
Ca nişte vâsle grele s-atârne caraghioase
Cât de greoi se mişcă drumeţul cu aripe!
Frumos cândva, acuma ce slut e şi plăpând
Unu-i loveşte pliscul cu gâtul unei pipe
Şi altul fără milă îl strâmbă şchiopătând.
- Poezia este o reflectare a vieții
autorului
- Nava și barca sunt simboluri literare
ce defines soarta umană iar valurile
mării încercările vieții
- Baudelaire ne spune că poetul este un
captiv involuntar al operei sale, o
pasăre frumoasă, mândră, închisă într-
o cușcă.
- „Aripile” eroului liric îl împiedică să
coboare pe pământ și să fie acceptat
de o societate care este atât de departe
de părerile sale filozofice
- Albatrosul poate fi privit ca un simbol
al libertății

Poetul e asemeni cu prinţul vastei zări

Ce-şi râde de săgeată şi prin furtuni aleargă
Jos pe pământ şi printre batjocuri şi ocări
Aripele-i imense l-împiedică să meargă
Modernism
Franz Kafka

Satul învecinat

Bunicul obisnuia sa spuna: - Este scoasă în evidență ideea de

“Viata este uimitor de scurta”. efemeritate a vieții
Îmi navaleste acum în memorie - Călătoria simbolizează mersul vieții
si de abia înteleg, de exemplu,
cum un tânar se poate hotarî
sa calareasca spre satul vecin
fara a se teme deloc
– neluând în seama nenorocirile posibile –
ca durata unei vieti obisnuite
decurgând sub semnul norocului, nu ajunge
nici pe departe pentru o asemenea calatorie.